Mugur Isărescu – Guvernatorul Ayatollah


Ayatollahul Mugur Isărescu de la Bucureşti este noul şef al Consiliului Protector al Republicii Tehnocrate România. În timp ce lumea întreagă fuge de Statul Islamic, liderii de la Bucureşti au adoptat prin înfiinţarea Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială un model de guveranare al înţelepţilor de pe Lipscani din templul economiei, cunoscut doar în state teocratice gen Iran. Liderul spiritual al tehnocraţiei româneşti ocupă o funcţie similară cu cea a Ayatollahului Iranului. Cu excepţia că autoritatea teocrată de la Teheran are doar jumătate din membrii Consiliului Protector al ţării, iar liderii spirituali ai BNR ocupă, alături de imamii de la Autoritatea de Supraveghere Financiară, o majoritate de şapte din nouă locuri din Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială. Cvasi-ales pe viaţă, Ayatollahul Isărescu, după ce în tinereţe elogia politica economică a dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu, a demonstrat timp de două decenii românilor că sacrificiile dezvoltării din epoca de aur, pe care le cunoştea de pe băncile şcolii de elită tehnocrată comunistă, transformă astăzi în numele pseudo-ştiinţei un neam întreg în iobagi îndatoraţi şi pauperizaţi.

Modest prin autodefiniţie, Domnia sa ar ocupa cu fiecare titlu, grad şi distincţie pe care le deţine, luate pe rând, toate locurile în Ateneu (inclusiv locul portarului).

Tragedia României este că o elită sfidătoare la cârma deciziilor economice ale ţării, care priveşte sărăcia românului de rând ca pe un şoricel pe masa de disecţie unui concern farmaceutic, sacrifică un neam în numele ştiinţei pentru binele capitalului global.

Cruzimea omului de ştiinţă Isărescu, latent fascistoidă prin convingerile determinismului economic, nemilos şi necruţător, ar trebui limitată la un nivel de laborator economic inofensiv, la vreo catedră rătăcită, dar în niciun caz lăsată la conducerea ţării.

Ce le mai lipseşte românilor este o poliţie pentru respectarea moralei economice a Ayatollahului Isărescu, înzestrată cu atribuţii similare cu cele din statele teocratice, unde la baza justiţiei stă un adevăr al înţelepţilor, şi nu raţiunea statului de drept. Oare de ce au au murit românii la Revoluţie? Pentru o Românie mai bună şi dreaptă sau pentru transformarea unei dictaturi muncitoreşti într-o altă dictatură elitistă? România merita o altă soartă decât cea a unui cobai al finanţei mondiale, analizată iar apoi tranşată pe bucăţi din pasiunea unor conducători naţionali, de facto asasini economici, deghizaţi în înţelepţi ai neamului.

Transformarea graduală a României într-un stat autoritar sub pretextul ştiinţei şi prudenţei, după arhitectura unui stat teocrat, condus de înţelepţi sau de un cler atotputernic, pune bazele unei ţări fără chemare pentru nevoile omului de rând, condusă din pixul unui ezoteric ale cărui convingeri nu au la bază nici cifre şi nici credinţă. Ci doar indiferenţă sau dispreţ. Autoritatea tehnocrată şi proslăvită de la Bucureşti nu face decât să imite şi să schimonosească autoritatea atotputernică a Consiliului Protector al Iranului. Subordonoarea democraţiei unor pseudodoctrine economice în numele ştiinţei înlătură principiile separării puterilor alese şi transformă democraţia într-un jalnic paravan.

Autor: Radu Golban

http://anonimus.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în BANCI-FMI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s