Uniunea Europeana se apropie incet dar sigur de final.


Proiectul CIA imbratisat de o sleahta de tradatori de tara, se dovedeste a fi unul nociv si in dezavantajul majoritatii europenilor.

De-a lungul aparitiei acestei uniuni, sub o forma sau alta, in timp, ne-am obisnuit sa o caracterizam majoritar, in context financiar. Acest lucru pare sa fie o gresela si dupa cum vedem, a dus la o temporizare neasteptat de mare in vederea restructurarii acestei uniuni sau renuntarii total la ea, care fara discutie va fi solutia finala.

Noi am pierdut din analiza, ratiunile reale pentru care aceasta uniune nu are nici un viitor si este un copil aproape mort la nastere si intretinut artificial in viata, pentru a da impresia unui sistem functional.

Este foarte clar, UE nu va supravietuii urmatorului soc financiar, care va veni foarte curind, ma tem ca va fi chiar in aceasta toamna. Sistemul capitalist a supravietuit si inca supravietuieste pe perioada crizelor financiare majore, DOAR datorita bancilor centrale, ca principale surse de acordarea de imprumuturi ca o ultima solutie de supravietuire. Urmatoarea etapa a crizei va depasii capabilitatea BCE de a mai putea pastra situatia economica sub control iar sincopele economice care vor aparea, vor fi de natura sa aduca UE in faza terminala si inchieierea „conturilor” comune ale tarilor componente.

Uniunea Europeana a fost, original,  o creatie a politici externe a SUA de dupa razboi. Prioritatea a fost asigurarea unui tampon economic puternic impotriva URSS din acea perioada, prin intermediul a trei element principale. Primul a fost Planul Marshall, care incepind cu 1948, a furnizat fonduri pentru dezvoltarea infrastructurii darimate de dupa razboi, pentru tarile vestice. Imediat dupa declansarea Planului Marshall, in 1949, americanii au adus in stilul lor, „no free lunch”, in Europa vestica, structurile NATO, care au asigurat prezenta trupelor americane si britanice in Germania. Dupa care am asistat la venira pe batrinul continent a unei organizatii sponsorizate direct de CIA, American Committee on United Europe, care a fost impusa de americani, pentru a promova o politica extrerna a uniunii, dorita de ei.

Este foarte clar si logic, din modul cum a luat fiinta si evolutia acestei uniuni, faptul ca ea NU a urmat un curs natural, democratic. Initial, dupa razboi, aceasta uniune se numea European Coal and Steel Community(ECSC), cuprinzind sase tari fondatoare. Mai tirziu uniunea s-a numit CCE, iar in in final a adoptat alte 21 de tari ajungind la 27 de tari scotind din discutie UK, care a iesit din UE, britanicii venind mai tirziu in cadrul uniunii din AELS(Asociatia Economica a Liberului Schimb), din care faceau parte tarile nordice.


Ceea ce este foarte important de amintit, este faptul ca aceasta uniune a fost de la inceput extrem de eterogena. In acest moment, dupa 65 de ani de la aparitia ei, francezii sint din ce in ce mai nationalisti, germanii sint la fel de refractari la straini si la marfurile si colaborarile din afara granitelor, italienii sint adeptii unei vieti mai lejere si productiilor specifice lor cit si turismului privat si fara taxe platite, Belgia pare sa nu fie o tara adevarata, continuind sa aiba conflicte in cadrul ei, intre Valoni si Flamanzi, si evident fiind din start o tara eterogena..

De aici vedem ca aceasta UE nu are identitate si nici coeziune politica si nu va avea niciodata, dar ea a supravietuit din inertie si prin mecanisme artificiale. Fara sa mai spunem ca influenta tarilor componente ale UE, pe alte continente, a fost si este inteleasa ca influenta a unei tari si nu a unei uniuni. Franta a avut si inca mai are influenta in fostele colonii, Germania a avut o influenta majora in Africa de Sud, Portugalia si Spania au avut si au o influenta majora in tarile sud americane, producatoare majore de soia si asa mai departe, dar in realitate aceasta asa zisa uniune nu a fost niciodata o uniune reala si nici un ansamblu federal. Am mai spus-o si cu alte ocazii, cind un american din Ohio sau California sau alt stat, vine in Europa si este intrebat de identitatea lui, el spune ca este american, dar un European din Franta, cind vine pe continentul Nord American si este intrebat de identitate, el spune ca este francez, german, olandez si asa mai departe, asta dupa 65 de ani de la infiintarea uniunii….

Mecanismele derulate de UE au fost si sint indreptate catre pierderea suveranitatii de catre tarile periferice si dominarea lor de catre complexul franco german, iar uniunea sa fie o zona comerciala protejata pentru interesele franco germane si protejarea celor doua tari in fata unei eventuale piete libere.

O alta mare problema a fost faptul ca Franta a fost dintotdeauna puternic protectionista si nu avea cum sa inteleaga o colaborare bazata pe respect in cadrul unei uniuni economice, datorita culturii protectioniste a tarii, care ar fi trebuit mereu sa duca la un export puternic. Francezi au avut mereu deviza „cumapara produse franceze!”. Succesul german are geneza in economiile populatiei si companiilor, care au generat investitii pragmatice care au condus la un export masiv si de buna calitate. Sint doua tari cu granita comuna, dar cu seturi de valori extrem de diferite, dar ambele domina BCE si euro si vor sa faca in asa fel ca situatia sa treneze, dar este imposibil.

Germania, o tara recunoscuta ca fiind eminamente industriala, a ajuns prin intemediul sacalismului american si bancilor de genul Bundesbank si Deutschebank, sa piarda in mare parte apetitul industrial, cautind profit din manipularea acestui amarit de euro, platind gazul rusesc dupa ce duce euro sus si invinovateste tarile de la periferie si exportind BMW-uri dupa ce duc euro jos, interesindu-i in mod major jocurile financiare si mai putin dezvoltarea tehnica si dinamica ei. In Franta, politicienii adeptii integrarii, au invins categoric pe industriasi, care cauta la rindul lor sa isi izoleze piata proprie de competitia germana…. Ce uniune poate fi acest circ?

Cind moneda comuna euro, in zona euro, a fost decisa ca unica moneda de circulatie, au aparut doua mari probleme. Prima a adus intrebarea: cum ar putea statele componente ale zonei euro sa se adapteze sa isi adapteze pierderile fostelor lor monede nationale. A doua problema, care a stat in fata acestei uniuni, ar fi: Cum ar fi putut ca UK, cu o cultura a pietei anglo saxone sa se adapteze „modelului” UE?

Abandonarea monedelor proprii si acceptarea graduala a monedei euro, a insemnat in primul rind, faptul ca aceste state din zona euro, puteau sa imprumute mult mai ieftin in euro decit ele ar fi facut-o in propriile lor monede si pentru acest lucru, a fost numit pentru prima data la conducerea BCE, francezul Jean Claude Trichet, ca un compromis franco german. Deci aceasta zona euro a dus la un flux de bani necontrolat, sau cu mult mai putin controlat al unei noi monede, in locul celor nationale, lasind artificial o serie intreaga de corporatii si asa zisi oameni de afaceri, sa ajunga la o bogatie pe care nu ar fi dobindit-o niciodata in moneda nationala.

Bancile europene, companiile de asigurari si fondurile de pensii vest europene, au beneficiat toate de o crestere substantiala a preturilor bondurilor si in acest fel ele, artificial, au putut imprumuta masiv eliberind bonduri si mai mult, au putut duce zona periferica a UE la situatia in care le-a supraevaluat bondurile in ideea ca si ei sa beneficieze prin eliberarea acestor bonduri catre bancile europene, de fonduri artificiale, fara acoperire prin aceste mecanisme.

In schimb, aceste tari din UE, de la periferie, au cerut din ce in ce mai multi bani, creind un volum mare al datoriilor pe ceva care economic nu exista, nu era acoperit de o activitate economica reala, creind niste fonduri uriase care au existat chiar in contradictie cu Tratatul de la Maastricht, din 1993″ al carui mecanism de control  al imprumuturilor, era prevazut printr-un Pact al Stabilitatii Schimbului si Cresterii.

La Maastricht, s-au impus cinci reguli, statelor membre, printre care, una prevedea ca aceste state sa pastreze un deficit al bugetului national intr-o plaja economica de pina la 3% din PIB ul lor, iar guvernele nationale sa isi limiteze datoriile la maxim 60% din PIB. Nici Germania si nici Franta, nu au respectat aceste doua reguli extrem de importante, care au arata de la inceput o economie artificiala a UE, bazata pe o aruncare de bani iresponsabila pe piata UE, fara nici o acoperire economica reala.

Ce au facut tarile participante din euro, pentru a putea jefui in continuare si a avea acces la credite enorme fara acoperire? Evident, NU au demarat un proces de industrializare reala si crearea unor economii reale, ci au preluat de la cei ce i-au infiintat, americanii, , mecanismele de falsificare a balantelor contabile nationale, pentru ca deficiturile sa poata veni la nivelul prevazut la Maastricht…. Acest mecanism de control nu a fost niciodata aplicat si totul a fost lasat la indemina jefuitorilor si tiparnitei de bani a UE….

De aici, este foarte clar, ca nici o natiune a UE nu a privit in mod responsabil noua moneda euro si vedem exact unde s-a ajuns. Ignoranta fata de regulile stabilite de la inceput, de catre toate statele, dar mai ales cele mari ale UE a devenit un lant greu la picioarele unor guverne total corupte care au tacut din gura si au imprumutat, din UE, iar in final, am avut parte de „spectacolul” Grecia.

Sistemul bancar al zonei euro, pare sa fie o gluma neinteleasa de multe dintre statele componente. Acest sistem incorporeaza toate bancile nationale ale zonei euro si BCE, adunate toate in cadrul unui sistem mai putin cunoscut si numit TARGET, care a devenit total favorabil cumpararii produslor germane pe credit, de catre tarile componente, ceea ce este scopul central al Germaniei. Dar principala problema actuala, este faptul ca acest credit prin intermediul caruia aceste tari cumpara, este furnizat chiar de… Germania insasi.

Este ca si cum noi am imprumuta bani unui potential cumparator intr-o tranzactie „aranjata” dinainte pentru a iesi bine pentru noi si rau pentru el, dar pe banii nostri.. Si vedem unde s-a ajuns si la ce mod, fara rusine, iar Germania incearca sa gaseasca vinovati pe cei ce au luat credite iresponsabile si nu produc nimic, ei cumparind ani de-a rindul produsele germane. Nimeni nu intreaba Germania, cite produse autohtone au fost cumparate sau produse cu euro, pentru ca fiecare banca si liderii tarilor din zona euro, fura si jumulesc sistemul in diseprare.

Germanii vor banii imprumutati inapoi de la datornici sau cel putin NU vor sa anuleze datoriile nimanui contractate la ei. Debitorii, este foarte clar, nu pot plati datoriile si mai mult, ei au nevoie de bani pentru a supravietuii. Surprinzator, nici una din parti nu doreste sa fie pusa fata in fata cu realitatea si sarabanda minciunilor continua intr-un ritm incredibil.

Germania, prin intermediul glumetului Schauble, ministrul german de finante, nu poate forta sau convinge investitorii sa bage bani in aceste tari inrobite de insasi Germania, pentru ca sistemul bancar al UE are probleme terminale.

Speranta temporara, daca se mai poate numi asa, in contextul unui cancer economic terminal, vine tot de la BCE, care va continua pina la exterminarea financiara a UE, sa imprumute bani pentru a tine bancile nationale intr-un echilibru extrem de fragil, prin tipariea iresponsabila de euro si monopolizarea pietei datoriilor in zona euro.

Deci, in aceasta situatie, euro reprezinta stabilimentul politic si economic anti piata libera.. care dupa cum vedem, nu se doreste a fi o problema rezolvata ci una amplificata, evident in interesul unui grup. Ce va face BCE? Va demara zvonurile dobinzilor negative, pe care in final le va aplica si va distruge totul..

Clasa politica a UE si in special a zonei euro, este in panica maxima, dar asigura cu perversitate, fiecar cetaten din uniune, ca treburile merg bine si UE este in refacere si mai ales ca nu este nimic rau in procesul integrarii si crearii unei noi armate a UE, care sa duca la sume de furat si mai mari si la o inrobire si mai accentuata a tarilor membre in cadrul sistemului de creare de datori.

In acelasi timp, miscarile nationaliste se amplifica si putem asista la rasturnari de situatii politice de proportii, cu venirea acestor miscari nationaliste la conducerea unor tari din zona euro.
Deci, totul este pe masa de lucru, pentru ca in citeva luni, UE sa nu mai existe…
Ce se va intimpla? Vom asista la un flux din ce in ce mai mare de dolari pe piata creditului UE si o vinzare din ce in ce mai dezavantajoasa a euro in raport cu dolarul american, ceea ce va duce la un dezastru pe pietele financiare, la care americanii vor arata cu degetul catre liderii europeni, uitind ca aceasta unune economica a mortii a fost creata chiar de americani..

Ce vor face europeni? Se vor indrepta catre aur ca ultimul lor resort pentru a-si proteja depozitele bancare, mai ales pentru ca nu va fi alt drum pentru a merge „inainte”.
CIA si SUA au cistigat din nou, sub privirile copilaroase ale europenilor, iar romanii isi doresc din ce in ce mai mult o tara ca afara, uitindu-se la America visului spulberat si fara sa stie ce ii asteapta…
Dupa cum observam, aceasta moneda de „monopoly”, este dependenta de asa zisa si inexistenta, dar promovata, coeziune politica si NU de realitatea de pe piata, ceea ce face ca ea sa isi gaseasca foart curind disparitia…
Aceasta este realitatea din jurul unei uniuni a mortii economice…..

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/

Acest articol a fost publicat în EUROPA (U.E.). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s