Identitatea, egoul si supraegoul


Potrivit teoriei psihanalitice a a personalitatii a lui Sigmund Freud, personalitatea este compusa din trei elemente. Aceste trei elemente ale personalitatii – cunoscute sub numele de identitate, ego si supraego – lucreaza impreuna pentru a crea complexele comportamente umane.

Identitatea

  • Identitatea este singura componenta a personalitatii care este prezenta inca de la nastere.
  • Acest aspect al personalitatii este complet inconstient si include comportamentele instinctive si primitve.

Conform teoriilor lui Freud, identitatea este sursa tuturor energiilor psihice, fiind componenta principala a personalitatii.

Identitatea este condusa de catre principiul placerii, care are nevoie de o implinire imediata a tuturor dorintelor, nevoilor si poftelor. Daca aceste nevoi nu sunt satisfacute imediat, rezultatul este o stare de anxietate sau tensiune. De exemplu, o crestere a senzatiei de foame sau sete produce un efect imediat de a dori sa mananci sau sa bei. Identitatea este foarte importanta in primii ani de viata, pentru ca asigura implinirea nevoilor bebelusului. Daca bebelusul este flamand sau nu se simte bine, el sau ea va plange pana cand cererile identitatii sunt implinite.

Totusi, satisfacerea imediata a acestor nevoi nu este intotdeauna realista sau chiar posibila. Daca am fi total condusi de catre principiul placerii, ne-am trezi ca smulgem ceea ce vrem din mainile altor persoane pentru a ne satisface propriile dorinte. Acest fel de comportament ar fi atat distrugator cat si inacceptabil din punct de vedere social. Potrivit lui Freud, identitatea incearca sa rezolve tensiunea creata de catre principiul dorintei prin intermediul proceselor primare, care implica formarea unei imagini mentale a obiectului dorintei ca un mod de satisfacere a nevoii.

Egoul

  • Egoul este componenta personalitatii care este responsabila de interactiunea cu realitatea.
  • Potrivit lui Freud, egoul se dezvolta din identitate si asigura expresia impulsurilor identitatii intr-o maniera acceptabila in lumea reala
  • Egoul functioneaza atat in constient, preconstient dar si in inconstient

Egoul opereaza bazandu-se pe principiul realitatii, care incearca sa satisfaca dorintele identitatii in moduri realiste si corecte din punct de vedere social. Principiul realitatii cantareste costurile si beneficiile unei actiuni inainte de a decide sa actioneze sau sa abandoneze impulsurile. In multe cazuri, impulsurile identitatii pot fi satisfacute printr-un proces de multumire intarziata – egoul va permite in cele din urma comportamentul, insa doar in locul si momentul potrivit.

Egoul de asemenea descarca tensiune creata de catre impulsurile neimplinite prin intermediul proceselor secundare, in care egoul incearca sa gaseasca un obiect in lumea reala care se potriveste cu imaginea mentala creata de catre procesul primar al individualitatii.

Supraegoul

Ultima componenta a personalitatii care se dezvolta este supraegoul.

  • Supraegoul este acel aspect al pesonalitatii care mentine toate standardele interioare morale si idealurile pe care le primim atat de la parinti dar si de la societate – simtul nostru al binelui si raului.
  • Supraegoul confera baza pentru judecata.
  • Potrivit lui Freud, supraegoul se naste la varsta de cinci ani.

Exista doua componente ale supraegoului:

  1. Idealul egoului ce include regulile si standardele pentru un comportament corect. Aceste comportamente le includ pe acelea care sunt aprobate de catre parinti si de catre alte figuri autoritare. Conformarea la aceste reguli conduce la experiementarea unor sentimente de mandrie, valoare si implinire.
  2. Constienta care include informatiile despre lucrurile care sunt vazute ca fiind incorecte de catre parinti si societate. Aceste comportamente sunt deseori interzise si conduc la consecinte negative, pedepse sau sentimente de vina si regret.

Supraegoul actioneaza pentru a perfectiona si civiliza comportamentul nostru. Lucreaza pentru a suprima toate nevoile inacceptabile ale identitatii si se lupta pentru a face egoul sa actioneze in baza standardelor ideale decat in baza principiilor realiste. Supraegoul este prezent in constient, preconstient si inconstient.

Interactiunea dintre identitate, ego si supraego

Cu atatea forte care sunt in competitie, este lesne de vazut cum se poate naste un conflict intre identitate, ego si supraego. Freud a folosit termenul de putere a egoului pentru a se referi la abilitatea egoului de a functiona in ciuda acestor forte contrare. O persoana care are o buna putere a egoului poate sa administreze aceste preisuni, in timp ce acele persoane care au prea putina putere a egoului pot deveni incapatanate si prea tulburate. Potrivit lui Freud, cheia pentru o personalitate sanatoasa este echilibrul dintre identitate, ego si supraego.

Observatii

  • „Atunci cand discutam despre identitate, ego si supraego, trebuie sa tinem minte ca acestea nu sunt trei entitati separate cu limite clar definite, ci mai degraba ele reprezinta o varietate de procese diferite, functii si dinamici in interiorul unei persoane… Mai mult decat atat, in scrierile sale, Freud foloseste pronumele personale das Es, Das Ich, si das uber-Ich. Traduse literal, acestea inseamna „eul – nonpersonal”, „Eul” si „Supra-eu-l” (nota: limba romana nu diferentiaza intre eu-l asociat persoanelor si cel al obiectelor sau animalelor acel es sau it din germana, respectiv engleza, traducandu-se simplu el sau ea, acest pronume personal fiind universal si in functie de gen)”. Traducerea in pronume din latina (ego) le-a facut si mai putin personale, ridicand problema necesitatii unei incercari de traducere mai apropiate de realitate. (Engler, 2009)
  • „Avand egoul plasat in centru, in cazul in care toate cererile sunt implinite, sistemul isi mentine echilibrul intre puterile psihice si finalitate, in acest fel devenind o personaliatate „ajustata”. Daca exista dezechilibru, rezultatul este o personalitate „neadaptata”. De exemplu, cu o identitate dominanta, rezultatul ar putea fi un individ impulsiv si incontrolabil (de exemplu, un criminal). Cu un supraego supra-activ, rezultatul ar putea fi un indvid extrem de moralist (de exemplu un evanghelist de la televizor). Un ego extrem de puternic ar putea crea un individ acare este prins in realitate (de exemplu un individ extrem de rigid care nu este capabil sa iasa in afara regulilor sau a structurii) sau care nu poate fi spontan (sa isi exprime impulsurile) sau caruia ii lipseste simtul a ceea ce este corect si gresit (de exemplu care traieste ca la carte).” (Carducci, 2009)

sursa: http://psychology.about.com/od/theoriesofpersonality/a/personalityelem.htm

Home

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s