Manipularea în războiul actual pentru putere


Manipularea în masă a devenit, odată cu explozia internetului, o armă esențială în arsenalul instituțiilor de forță din societățile active. Rețelele de socializare și sondajele de opinie sunt doar două dintre mijloacele moderne perverse de implicare în „viața cetății” a milioane de oameni care, cu doar 30 de ani în urmă, participau la statisticile sociale exclusiv prin calitatea lor de elemente mute ale unor mulțimi pentru care vorbeau „exponenții”. Exponenți cel mai adesea „atent” selecționați de alții…

Ce e rău, veți spune, că s-a ajuns, de la ascultarea vocii acelor câțiva exponenți, la ascultarea „în direct” a vocii a milioane de „reprezentați” din spatele lor? Nu e mai bine așa? Mai democratic? Mai nemijlocit?
Dacă acest progres ar fi folosit cu onestitate și exclusiv spre binele semenilor, desigur. Doar că lucrurile în viața reală nu se prea petrec așa, existând mereu și peste tot minți (sau chiar instituții) diabolice, antrenate să descopere în orice nouă cucerire tehnologică și oportunități nocive. Pe care, apoi, să decidă a le exploata în favoarea lor, cu investiții și eforturi pe care doar ele și le pot permite, nicidecum omul de rând.

Rețelele sociale de pe internet adună laolaltă, într-un fel de curcubeu planetar, religii, culturi, limbi, şi la bază nu vor altceva decât realizarea unor comuniuni armonioase de la distanță. Cetățeanul obișnuit are în fața sa doar un calculator și lumea virtuală din spatele monitorului acestuia. Interacțiunea lui directă este cu numai câteva zeci de oameni. Un mic evantai, nesemnificativ la scară socială, un simplu punct pe ecranul ca un planetariu al giganticelor instituții care monitorizează întregul internet. Un astru izolat care nu poate comunica cu tot cerul înstelat, dar pe care managerul planetariului îl poate oricând accesa, la nevoie.
Acel manager, în schimb, are în baza lui de date toate micile evantaie ale micilor oameni de rând, cu preferințele acestora, cu culorile politice sau sportive, cu simpatiile, idiosincrasiile și sensibilitățile lor. Cu bolile și temerile lor, cu stimulii care i-ar putea scoate în stradă dacă ar fi nevoie. Realizați potențialul de manipulare?

Efectul de bulgăre de zăpadă prin care s-a încercat explicarea unor recente mobilizări spectaculoase ale românilor, prin intermediul internetului, nu este convingător. Prezidențialele din 2014 (cu cele două componente „surprinzătoare”: ieșirea masivă la vot a diasporei și manifestația „spontană” de protest din marile orașe ale României la anunțul inițial al victoriei lui Victor Ponta) și, mai ales, „revoluția” Colectiv, pot fi considerate cazuri-școală de manipulare, prin rețelele sociale de pe internet, a unei populații altfel apatice, blazate, resemnate.

Fără o implicare a celor două instituții ale serviciilor secrete capabile a instrumenta așa ceva, astfel de demersuri „spontane” nu au nicio șansă să scoată mii de români în stradă. Cel mai bun argument îl reprezintă eșecul a cel puțin alte două tentative de mobilizare a românilor (mai ales a celor „tineri și frumoși” prin vectorii acestora foarte activi în cazul Colectiv) când, în Piața Universității, abia de s-au strâns 100 de naivi ca să protesteze, de pildă, pe tema infecțiilor intraspitalicești.

Și manipularea prin sondaje de opinie a luat un mare avânt în România odată cu dobândirea de către serviciile noastre secrete a unor noi abilități în domeniul exploatării vestitelor și costisitoarelor lor baze de date. Și înainte se manipula prin sondaje dar, parcă, niciodată ca acum.

Să privim un singur exemplu, recent: încrederea românilor în justiție. De luni, dacă nu de ani de zile, ni se spune de către toate institutele de sondare a opiniei publice din țară că încrederea românilor în justiție, mai ales după „glorioasele” performanțe ale DNA în lupta sa împotriva corupției, este aproape superlativă.
70 – 75% favorabilitate reprezintă un interval parcă dictat de undeva de sus, din moment ce toți sociologii noștri faimoși de la exit-poll-uri, și de dreapta și de stânga, și din PSD și din PNL, și dânci și pieleni, nu îndrăznesc să iasă din el decât, rareori, pe la marginea sa superioară.

Pe de o parte televiziunile de știri ne prezintă în serie cazuri scandaloase de abuzuri și inechități produse de justiția din România, pe de altă parte sondajele ne-o glorifică pe Laura Kovesi care, pornind de la procentele entuziasmante, se justifică și se glorifică la rândul ei, modest, pe sine, cu ocazia fiecărei apariții publice.

Pe de o parte, Ministrul Justiției este gata să ușureze bugetul de stat cu amenzi de 800 de milioane de euro anual către UE, pentru condițiile de exterminare din închisorile românești, decât să salveze acești bani printr-o amnistie rațională și umanitar gândită. Pe de altă parte, Marius Pieleanu și Vasile Dâncu se jură pe probitatea și competența lor profesională că DNA, DIICOT, ÎCCJ (toate în frunte cu inegalabila Kovesi), pulverizează orice recorduri în materie de simpatie și încredere populară.

Ca să vină, apoi, Eurobarometrul Comisiei Europene și să încerce a ne prosti în față că toți sociologii noștri dragi, credibili, cetățeni de bine, independenți, obiectivi și ascultători la indicații de interes național, ne-au mințit. În comunicat se spune: „Datele Eurobarometrului Comisiei Europene arată că 35% dintre români au în prezent încredere în justiție și în sistemul judiciar, cu 13 procente mai puțin față de anul 2015, scăderea fiind cea mai mare înregistrată de o instituție europeană într-un timp atât de scurt”.
E ca la Radio Erevan: „Da, încrederea în justiția din România se exprimă printr-un procent care se termină cu 5, dar nu începe cu 7, ci cu 3. Și nu e în creștere, ci în scădere”!

Perplexitatea lui Pieleanu la citirea textului afișat în studioul în care se afla ar merita reluată în buclă (adică din nou și din nou, la toate emisiunile), ca exemplu de derută stupido-comică. Reacția lui simboliza dezorientarea unui întreg sistem mincinos, care crezuse că nu va fi prins niciodată cu mâța în sac și se vedea acum demascat exact de cei care altă dată îi cântaseră în strună.

„Acest sondaj este mincinos! Cine l-a făcut? Cine este Eurobarometrul? Trebuia organizată o licitație pe SEAP. Nu am văzut o astfel de licitație. Altfel am fi participat și noi și am fi câștigat-o cu prețul cel mai mic. Mie să-mi spuneți cine a făcut acest sondaj mincinos. Căci tot o firmă românească l-a făcut. Este o mistificare și o manipulare”, a exclamat politicianul.

Cu greu au reușit să-l calmeze pe domnul Pieleanu cei din platou. Și nu prin argumente, ci prin trecerea la alt subiect.

În zilele următoare s-a petrecut un miracol: nimeni nu a mai contestat concluziile Eurobarometrului Comisiei Europene. Nici domnul Pieleanu, nici doamna ministru Prună. Tot ca la ordin, ca atunci când încrederea în justiție nu trebuia să coboare sub 70%.

Cine înțelege, înțelege. Cine nu, s-a rătăcit pe-aici în misiune.

http://www.yogaesoteric.net/

Acest articol a fost publicat în VIATA LIBERA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s