Nu o să ne mai rămână lemn nici de sicrie…


                                     În timp […]

                                   În timp ce noi :

Ne dăm de ceasul morţii că Muţenia Pământului şi-a aşezat turul pantalonilor pe scaunul  tăcerii deşi, acolo i-ar fi locul;

Căscăm gura la drama familiei Băsescu , care pare că nu se mai înţelege cu Mafia pe care a creat-o;

Urmărim cum Floarea Justiţiei române  primeşte medalii peste medalii pentru ambuscadele organizate printre politicieni;

Ne umezim la ochi de dragul unor şefi de partide care s-au trezit promiţând salarii şi pensii mărite la paştele cailor din punga altora şi  tăieri de taxe care vor fi înlocuite cu altele;

Privim tâmpi la organizarea în ultrasecret şi ultrarapid a unei simulări anti-cutremur  exact când se desfăşurau două greve cu un efect de două ori mai puternic decât cutremurul, care ar fi blocat guvernul;

Aşteptăm să vedem cine va câştiga în cursa pentru Casa Albă, unde în sfârşit şi americanii vor vedea cum au loc alegerile în România adică să  nu poţi să îl alegi pe cel mai bun ci doar pe cel mai puţin rău;

Ridicăm din umeri şi „empatizăm” facebuceşte la acţiunile celor care încă mai vor UNIREA;

Ne rugăm la Dumnezeu să nu iasă totuşi Anglia din UE, ca să mai avem şi noi unde să ne umilim spălând funduri nobile;

Ne bucurăm ca proştii că procuratura a decis să redeschidă procesul Revoluţiei , de parcă nu s-ar mai fi redeschis de câteva ori tot degeaba, dar nu pentru că am aştepta să aflăm un adevăr pe care toţi îl ştim , nici de dragul unor principii, ci pentru că sperăm să vedem cum mai muşcă unul din ţărână;

Lăcrimăm cu ochii în decolteuri la dramele câte unei fufe care divorţează on line suspinând că nici cu cel de-al treilea soţ nu a reuşit să se sature de bani ;

TRUSTURILE MEDIA CONTINUĂ SĂ NE ÎNDOBITOCEASCĂ CU INFORMAŢII ŞI ŞTIRI DE DOI BANI, PRINTRE CARE ŞI CERTURILE ELECTORALE, IAR DOMNUL IOHANNIS NE VORBEŞTE DESPRE PENALI ŞI GUVERNUL LUI,

Activităţile firmei de suflet a domnului preşedinte al României, este vorba de  Holzindustrie  Schweighofer,  cea care a cumpărat fără probleme Parcul Naţional Retezat, continuă să taie. Nu o să ne mai rămână lemn nici de sicrie, care vor deveni un lux pentru români, ca şi respectarea drepturilor lor, ca să parafrazez o prună de Bucureşti. Chiar dacă ar veni la conducere un al doilea Ţepeş, atât de invocat în ultimul timp,  nu ar mai putea face nimic, ar veni degeaba: nema lemne, nema ţepi. Poate că ăsta este şi motivul pentru care toată lumea tace.

                                                                                                                             Marin NEACȘU

Sursa: http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/11/03/in-timp-ce-noi-11552

http://www.justitiarul.ro/

Acest articol a fost publicat în PAMANT - PADURI - RESURSE NATURALE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s