Sclavia sexuală a femeilor, piatra de temelie e regenerării capitalismului


partea 1:

Prin natura sa, capitalismul este un sistem care se regenereză continuu şi astfel produce schimbări în ordinea socială pe care o impune. Acest proces e numit regenerarea capitalismului sau reproducerea capitalismului. Revoluţia industrială a permis expansiunea capitalismului prin folosirea capitalului de muncă; acum această expansiune şi-a atins limitele, iar singurul spaţiu pe care capitalismul îl are pentru a se regenera cu menţinerea ordinii sociale care-i asigură dominaţia este capitalul de viol.

Capitalul de viol este cea mai vizibilă și în același timp nevăzută realitate a capitalismului, imperialismului și patriarhatului. Capitalul de viol înseamnă puterea financiară, politică, economică, socială şi culturală, obținută și controlată de bărbați din/prin exploatarea femeilor și copiilor în sclavie sexuală. Acest capital se formează sub ochii noștri la un nivel global, de masă, ca sursă de reproducere a capitalismului și patriarhatului, cu dimensiuni de reafirmare a rasismului și colonialismului, din industrii care capitalizează ura față de femei.

La fel cum s-a format și capitalul de muncă, acest capital de viol se formează prin exproprierarea trupurilor femeilor și copiilor și reducerea lor la condiția de obiecte/instrumente, adică printr-o violentă dezumanizare.J620x350-02338

În cazul femeilor, nu e capitalizată puterea lor de muncă – cum se întâmplă cu muncitoarele şi muncitorii care produc capital obţinut din muncă – , ci violurile comise împotriva lor. Capitalul de viol expropriază trupurile femeilor și copiilor, pe când capitalul de muncă a expropriat resursele comune și pământurile țăranilor pentru a-i transforma în proletari și în sclavi salariali.

Capitalul de muncă folosește ca materie primă resursele și pâmântul, capitalul de viol folosește ca „materie primă” trupurile femeilor și copiilor. Capitalul de muncă se formează prin capitalizarea puterii de muncă a proletarilor. Capitalul de viol se formează prin capitalizarea violenței împotriva femeilor și copiilor, cu participarea entuziastă a populației masculine.

Capitalul de muncă neagă proletarilor accesul și dreptul la mijloacele de producție și de reproducere a vieții, pe care le subjugă ilegitim și abuziv reproducerii profitului. Capitalul de viol neagă dreptul femeilor și copiilor la propriile lor vieți și la propriile lor trupuri.

Transformarea femeilor în „marfă sexuală”

Brutalitatea capitalului de viol e infinit mai mare decât cea a capitalul de muncă. Sclavia sexuală/prostituția nu poate fi considerată „muncă” de nici un fel, așa cum susține propaganda peștilor, pentru că tocmai clasa capitaliștilor de viol – bărbații care exploatează și consumă „prostituție” – cer mereu „să consume” „marfă proaspătă”, adică cer mereu să violeze mereu alte femei și alți copii. Din acest motiv există „traficul de carne vie” – așa cum îl numesc chiar statele capitaliste -, pentru ca peștii „să satisfacă” cererea „consumatorilor” (a violatorilor).

Pe când capitalul de muncă își datorează existența puterii de exercitare a violenței de către o clasă minoritară, capitalul de viol își datorează existența exproprierii totale a trupurilor femeilor și copiilor și transformarea femeilor și copiilor în „carne-marfă primă” – nu în putere de muncă, așa cum e cazul la capitalul de muncă, ci transfomarea femeilor și copiilor literalmente în materie primă pentru a fi „consumată”. Populația masculină devine astfel o clasă de capitalişti, care exploatează, oprimă și înrobește clasa populației feminine și a copiilor.

Acest capital este totuși mai vulnerabil decât cel de muncă pentru că depinde de dorința populației masculine de a participa la formarea lui. Din acest motiv, generarea acestui capital este însoțită de o mașinărie de propagandă mult mai gigantică decât propaganda în cazul capitalului de muncă sau în cazul mașinăriilor de război și de mecanismele politice de reconsolidare a patriarhatului în dimensiunile sale cele mai brutale.

Capitalul de viol este acel spaţiu în care patriarhatul şi capitalismul se intersectează, se suprapun şi se confundă unul cu altul – într-un mod care scoate la lumină exact ce este fiecare – până în punctul în care devin aceeași realitate și aceeași formă de putere. Industriile de exploatare a femeilor și copiilor sunt o manifestare a unui sistem eminamente sclavagist.j520x407-02658

Înrobirea unei persoane are loc când o persoană e tratată ca un obiect sau o proprietate care poate fi folosită de/sau care e la dispoziţia altei persoane. Persoana înrobită (sclav/a) poate fi folosită în scopuri economice, recreaţionale, domestice sau altele. O persoană e tratată ca sclav în proprietate dacă ea (sau el) este considerat doar o proprietate sau redusă la valoarea economică, în timp ce demnitatea acelei persoane e anulată. În timp ce trupul unei persoane e pus la dispoziţia altei persoane pentru a fi folosit sexual asta înseamnă o formă de sclavie. Sclavia sexuală este în special odioasă pentru că folosirea unei persoane ca, sau reducerea unei persoane la, o formă de proprietate sexuală/obiect sexual violează integritatea fizică şi mentală a victimei la cel mai profund nivel personal. Victimei i se neagă controlul nu doar asupra trupului, ci şi asupra activităţii sexuale şi autonomiei sale, ceea ce neagă unele dintre cele mai fundamentale componente ale demnităţii umane. Mai mult, din cauza naturii sexuale a acestei forme de sclavie, victima adesea îndură fie în tăcere, fie suferă din cauza marginalizării sociale sau din cauza faptului că e respinsă de societate.” (Sexual Slavery and the Comfort Women of World War II; Carmen M. Argibay)

Pe măsură ce capitalul de muncă va deveni din ce în ce mai restrâns și exclusivist – din cauza contradicțiilor interne ale capitalismului și resurselor finite ale planetei – capitalul de viol îl va înlocui, treptat, odată cu permamentizarea mecanismelor de alimentare a industriilor care-l generează cu materie primă, adică femei și copii.

Materialele din această serie vor explica pe cât de simplu, pe atât de detaliat, de ce e vital ca industria prostituției, industria pornografiei, obiectificarea femeilor și sexualizarea copiilor în alte industrii și prin inginerii sociale, de-o absurditate rar întâlnită, să fie abolite urgent.

Sursele capitalului de viol

Capitalul de viol se obține, e susținut de și regenerat din:

– industria „prostituției” (bordeluri, stradală, saloane de masaj, afaceri de video-chat, cluburi de noapte, cazinouri, hoteluri și multe altele)

– industria pornografiei

– industria „crimei organizate” – traficul de femei și copii pentru a fi exploatați în sclavie sexuală

– industria publicitară

– industria de război

– industria tehnologiilor de „comunicare” (companii de telefonie, de comunicații, etc)

– industria de turism

– industria cinematografiei, de jocuri video, a muzicii, literaturii, picturii și a altor reprezentări vizuale cu scop comercial

– industria academică/universitară capitalistă

– multitudinea de ONG-uri finanțate din bani publici pentru a servi interese private. De exemplu, o singură organizație a peștilor, finanțată de George Soros și de state occidentale, dispunde de cel puțin 16 milioane de dolari pe care-i distribuite către zeci de organizații de lobby pentru pești și de recrutare a femeilor și fetelor în industria sclaviei sexuale. Propaganda pe care o fac acești pești nu e deloc pasivă, ci e extrem de agresivă, ei participând, alături de organizații ale activiștilor pentru mișcarea transgender, la o veritabilă vânătoare de vrăjitoare împotriva feministelor care se opun sclaviei sexuale a femeilor și care arată distrugerea provocată de aceste industrii împotriva femeilor. Acești lobiști ai peștilor și ai transngenderilor MRA le amenință pe feministe cu moartea – violență politică tipic fascistă care e tolerată de cea mai mare parte a „stângii moderne”, anti-comuniste –, le urmăresc, le hărțuiesc, le intimidează, și au puterea să comande concedierea lor de la publicații și din universități. Violența împotriva femeilor e tipică nu doar industriilor de sclavie sexuală a femeilor, ci și propagandei care susține aceste industrii. Un singur exemplu, din multe, Megan Murphy a fost concediată de la publicația rabble.ca (așa-zis de „stânga”, așa-zis „progresistă”) în urma ordinelor primite de această publicație de la organizațiile peștilor. Acești pești au aliați importanți în unele universități care le pun la dispoziție profesori universitari care inventează „o aură științifică” a sclaviei sexuale a femeilor.

– cea mai mare parte a industriei mass-media – centrală și „alternativă” – care promovează, normalizează și curăță de sânge și teroare sclavia sexuală a femeilor

– socializarea femeilor după imperativele patriarhatului (în familii și în societate)

– internet (site-uri unde femeile sunt vândute, promovare pe twitter, facebook și alte rețele de socializare)

– organizații politice și financiare, imperialiste sau naționale – Națiunile Unite, Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Mondială a Comerțului, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului, Uniunea Europeană, guvernele capitaliste ale SUA, Germania, Japonia, Olanda, Spania, Marea Britanie, Elveția, Mexic, China și a altor țări care obțin profituri legale și ilegale din promovarea ca politică de stat, capitalistă, a violării în masă a femeilor și copiilor de către bărbați; partide politice capitaliste, bănci, universități, institute.

– patriarhat – relații sociale, economice și politice care promovează inegalitatea, subjugarea și transformarea femeilor în obiecte și „proprietăți” și impun violența împotriva femeilor ca pe o condiție „naturală” a lor. „Legea fundamentală a patriarhatului este sexualitatea-ca-proprietate, sexualitatea împroprietărită. Legea patriarhatului înseamnă o instituție socială, destinată să genereze, să mențină și să impună un sistem de clasă, bazat pe sex, prin menținerea și impunerea „erotizării deținerii” unui alt om. Scopul acestei instituții este ca ființele umane care se nasc cu penis să fie incluse într-o clasă a sexului superior”. (nota *)

– instituții religioase care susțin patriarhatul.

Altfel spus, acolo unde o femeie e exploatată într-un bordel, într-un club de noapte, într-un salon de masaj, într-o reclamă publicitară, într-un film (artistic, de regulă), într-un roman, într-un studiu academic (de propagandă), într-o relație de căsătorie, videochat, apps, livesteam, printr-o politică guvernamentală care îi neagă accesul la resursele de reproducere a vieții, printr-o politică guvernamentală de legalizare a peștilor și a agresorilor („clienților”), această exploatare generează capital de viol.

Acest capital de viol este format azi de industrii de masă, globale, şi a ajuns la dimensiuni colosale.

Dimensiunile capitalului de viol

Din ce în ce mai multe economii capitaliste au ajuns să devină din ce în ce mai dependente deja de capitalul de viol, în urma politicilor fasciste duse de clasele capitaliste, prin privatizarea statelor şi deposedarea populaţiilor de mijloacele vieţii şi de dreptul la viaţă.

Capitalul de viol a ajuns azi la peste 400 de miliarde de euro, iar această estimare include doar o parte industriilor care participă la formarea sa, pentru că în cazul industriilor de publicitate, internet, comunicații, universitare și de război capitalul de viol se întrepătrunde cu generarea altor tipuri de capital, în mod firesc. De exemplu, o reclamă care vinde prin pornografie, un anumit bun produs de capitalul de muncă participă la promovarea și susținerea capitalului de viol dar capitalizează un produs al capitalului de muncă. Capitalizează acest produs prin mecanismele capitalului de viol.

folie16-624x468

Chiar susţinătorii capitalui de viol admit că industriile care-l produc sunt alimentate şi susţinute de expansiunea publicităţii pe internet, iar investiţiile globale în industria de publicitate erau estimate în 2015 la 600 de miliarde de dolari (potrivit emarketer, asta înseamnă o creștere netă de 6 procente față de 2014). Doar rețelele de socializare au primit publicitate care se ridica la 25 de miliarde de dolari în 2015, și care aproape se va dubla în mai puțin de 2 ani: în 2017 e prevăzută să ajungă la cel puțin 41 de miliarde de dolari.

Statele Unite, China, Japonia, Germania și UK sunt principalele piețe spre care se vor îndrepta acești bani – deloc întâmplător în aceste state, capitalul de viol este într-o expansiune foarte rapidă. O parte enormă din aceşti bani sunt folosiţi ca investiții în promovarea capitalului de viol, cu scopul de a susține expansiunea industriilor de exploatare sexuală a femeilor şi a aparatului gigantic de propagandă care le popularizează şi le normalizează.

Există doar estimări făcute în funcție de veniturile care apar la suprafață – cele ținute „la negru” sunt mult, mult mai mari.

Capitaliştii de viol recunosc profituri obţinute din:

– industria de „prostituţie”: aproximativ 200 de miliarde euro; defalcat pe țări, conform “Prostitution: Prices and Statistics of the Global Sex Trade”: China: 73 de miliarde de dolari, Spania: 26,5 miliarde de dolari, Japonia: 24 de miliarde, Germania: 18 miliarde (taxate), Statele Unite: 14,6 miliarde, Corea de Sud: 12 miliarde, India: 8,4 miliarde, Thailanda: 6,4 miliarde, Filipine: 6 miliarde, Turcia: 4 miliarde, Elveția: 3,5 miliarde, Indonezia: 2,25 miliarde, Taiwan: 1,84 miliarde, Ucraina: 1,5 miliarde, Bulgaria: 1,3 miliarde, Marea Britanie: 1 miliard, Olanda 800 de milioane (taxate), Italia: 600 de milioane, Cambogia: 511 milioane de dolari, Israel: 500 milioane de dolari, Irlanda: 326 milioane de dolari, Republica Cehă: 200 milioane de dolari, Jamaica: 58 milioane de dolari, Australia: Australia: 27 de milioane de dolari.

– industria de pornografie: peste 100 de miliarde euro (96 de miliarde dolari în 2006, prin comparație industria de armament (muniția pentru războaiele privatizate) era estimată la … în ). Din nou, aceste profituri nu sunt calculate exact, ci reprezintă doar niște estimări – minime – care în 2006 se ridicau la 96 de miliarde de dolari pe tot globul. Toate marile corporații profită de pe urma pornografiei – de la corporații de telefonie mobilă la corporații porno – care vând așa ceva pe internet. 

– industria vânzării de femei şi fete de către traficanţi: 32 de miliarde de euro. Traficul de sclavie umană este încă recunoscut ca o activitate de crimă organizată (organizații occidentale cer deja legalizarea lui). Femei și fete sunt răpite din orașele și familiile lor și transformate în sclave. Fetele și femeile devin prostituate iar copiii sunt traficați pentru a fi adoptați dar de multe ori ajung în sclavie și sunt condamnați la muncă forțată. Traficul pentru sclavie umană ajunsese la 32 de miliarde de dolari, dar expansiunea sa e cea mai rapidă din toată lumea – cel puțin 27 de milioane de adulți erau sclavi în toată lumea în 2008, iar azi peste 130 de milioane de copii sunt exploatați în muncă forțată și în sclavie sexuală. Numărul de sclavi crește exponențial de la an la an. Doar în Europa și SUA, traficul de sclave sexuale se ridica la 9 miliarde de dolari în 2004. Comerţul de sclave sexuale e considerat cea mai profitabilă „afacere” din lume.

Cazul Olandei – țară care ar trebui considerată o principală sursă a sclaviei sexuale a femeilor – ilustrează cât de rapidă e expansiunea acestui capital (în proporţie directă cu femeile şi fetele pe care le distruge). Susținut de industria drogurilor, acest capital, care e limitat ca manifestare la un singur cartier din Amsterdam, se ridică la 2,5 miliarde de dolari, mai mult decât capitalul care se obține din consumul de brânză, conform autorităților olandeze. Asta înseamnă o proporție uluitoare din PIB-ul Olandei. Acest capital arată că din ce în ce mai mult industria de turism a acestei ţări ar trebui numită turism de viol, la fel ca în cazul Spaniei, pentru că violența împotriva femeilor e ceea ce vinde și capitalizează turismul olandez. Olanda, care e „principalul investitor străin în România”, și una dintre cele mai sinistre susținătoare ale expansiunii capitalului de viol arată cât de rapid se întinde plasa peștilor peste societățile care îi legalizează: în 1995, cartierul sclaviei sexuale din Amsterdam (prostituția nu e legală în toată țara, ci doar în acest cartier, unde cele mai multe femei sunt vândute de traficanți peștilor cu aprobarea statului) a rezultat într-un capital de viol de 350 de milioane de euro, în 2008 ajunsese deja la 500 de milioane de euro, în 2008 la 700 de milioane iar acum e recunoscut oficial, de stat, undeva la 800 de milioane de euro. În realitate, însă acest capital de viol este mult mai mare decât e admis oficial, pentru că traficul de droguri nu este atât de masiv încât să acopere diferenţa până la 2,5 miliarde de euro (adică 1,7 miliarde de euro). Oficial, statul olandez recunoaște că exploatarea femeilor și fetelor în prostituție și drogurile sunt sursele care produc creșterea PIB-ului olandez, mai mult chiar decât consumul de brânză, un produs de bază pentru economia țării.

Uniunea Europeană încearcă să legalizeze de facto, pe ușa din dos, capitalul de viol. În 2014, UE a ordonat statelor să includă în statisticile naționale proporțiile și sumele obținute din sclavia sexuală și din droguri.

După noile reguli de calcul, Marea Britanie a mărit proporția din PIB de la 1 la sută la 4-5 la sută din PIB, obținuți din sclavie sexuală și droguri, adică 17 miliarde de euro, conform biroului de statistică.

Franța este singura țară care a refuzat să se supună directivelor criminale ale UE și a refuzat să includă în statisticile oficiale sumele obținute din sclavie sexuală – ilegală în Franța – și droguri ilegale explicând că acești bani rezultă din relații sau tranzacții care nu sunt bazate pe consens reciproc, adică au loc prin violență și împotriva condiției umane. Franța a adoptat o politică de stat de abolire a prostituției și recent a condamnat mai mulți polițiști nu doar pentru că comis crime sexuale împotriva unei femei din România, exploatată în această industrie, ci mai ales pentru că agresiunile lor au fost comise prin reducerea victimei la condiția de obiect. Politica de stat adoptată de Franța e consistentă cu realitatea din această industrie descrisă de femeile care au fost exploatate, care au fost victime și care au supraviețuit și pleacă de la respectarea condiției de om a femeilor și nu de obiect sexual, așa cum fac toatele celelalte state care legalizează sclavia sexuală a femeilor:

În 2009, o comisie prezidenţială, a cerut legalizarea sclaviei sexuale a femeilor şi copiilor pe care a numit-o „sex comercializat” şi „servicii sexuale”, într-un raport însuşit însuşit de statul român (componenţa acestei comisii în nota 1 de la final). Practic, statul român a adoptat violenţa sexuală ca politică de stat împotriva femeilor şi copiilor, chiar fiind conştient de efectele distrugătoare ale acestei industrii asupra victimelor.

Evelina Giobbe, care a fondat o organizație a supraviețuitoarelor, ”ȘOAPTA” (WHISPER – Women Hurt In Systems of Prostitution, Engaged In Revolt, care înseamnă ”Femei abuzate în sisteme de prostituție, participante la revoltă”) definește prostituția ca „viol cumpărat”. Supraviețuitoarele care au contactat organizația au mărturisit că au îndurat agresiuni similare celor care rezultă din alte forme de violență sexuală, cum ar fi consecințe negative asupra sexualității lor, coșmaruri și traume precum și atacuri de panică aproape constante”. (Giobbe 1991, pagina 155) „O consecință semnificativă a prostituției pentru fetele și femeile exploatate este sinuciderea” (nota *). Aceasta nu e doar o simplă exploatare, ci una care prin dimensiunile pe care le atinge poate fi cuprinsă în politicile de genocid împotriva femeilor, numite femicid.

Mașinăria care scoate bani din sângele femeilor

“CHRIS HEDGES: În cartea ta vorbești despre o discuție pe care ai avut-o cu sora ta despre agresiunile sexuale, și cred că discuția era că e viol, că, o femeie care, e exploatată în prostituție, e violată în fiecare zi.

RACHEL MORAN: Sora mea m-a întrebat dacă am fost vreodată violată sau agresată în vreun fel. Și a fost o întrebare la care m-am chinuit să răspund pentru că am simțit că, oricât aș încerca s-o dau cotită, m-aș trăda pe mine însămi și aș trăda. Pentru că realitatea este că prostituția înseamnă comercializarea agresiunii sexuale. E o agresiune sexuală care e plătită.

CHRIS HEDGES: Adică e ca și cum ai fi o marfă, nu o ființă umană…

RACHEL MORAN: Da.

CHRIS HEDGES: … în ochii lor („clienților”)… nu ești o persoană, o ființă umană.

RACHEL MORAN: Da. Și aberațiile care se spun, că ar fi „servicii sexuale”, sunt niște tâmpenii enorme, niște absurdități. În primul rând, sexul nu poate fi un serviciu. Natura sexului stă în reciprocitatea sa. În prostituție nu există așa ceva. În prostituție există numai agresiune sexuală, numai abuz sexual”. (sursa: “Prostituţia înseamnă să fii violată pentru a putea trăi”, un material despre asta în engleză aici)

Aşa cum spun femeile care au supravieţuit acestei industrii criminale, şi care se expun atacurilor din partea acestei industrii vorbind împotriva ei, prostituția este violență împotriva femeilor. Nu e „muncă”. Nu e „cea mai veche meserie” din lume, ci cea mai veche opresiune din lume: a femeilor de către bărbaţi.j550x356-02779

Este acel spațiu în care societăţile patriarhale le permit bărbaţilor să recurgă la forme de violenţă împotriva femeilor, pentru că societatea patriarhală, de clasă, capitalistă și din ce în ce mai militarizată, are nevoie exact de această violență pentru a servi interesele clasei conducătoare. În acelaşi timp, are forţa să regenereze diviziunile de clasă şi să redefinească diviziunile sexuale ale muncii într-un mod care va face ca brutalitatea patriarhatului şi capitalismului din secolul 14 să pară timidă. (În secolul 14, clasele conducătoare din Europa au legalizat violarea femeilor din clasele proletare, azi acest viol este legalizat în prostituţie şi în alte forme de sclavie sexuală).

Prostituția e modalitatea prin care clasa conducătoare se insinuează și corupe o parte importantă – mai ales populația masculină – a societății pentru a se folosi de ea în perpetuarea violenței de care are nevoie în exercitarea controlului politic, economic și social asupra unei societăți. Cu alte cuvinte, prostituția e modalitatea prin care bărbații sunt mituiți de clasa conducătoare, la fel cum au fost mituiți și în timpul terorismului de stat împotriva femeilor, în timpul terorii inchiziției și în secolul 14, când clasele conducătoare din Europa au legalizat violul cu scopul înăbușirii unei revoluții sociale care le punea puterea și privilegiile în pericol. Bărbații au fost folosiți ca arme de distrugere a femeilor, iar consecința a fost că nici în secolul 19, clasele de muncitori nu au mai atins un nivel de trai similar celui pe care l-au avut înainte de legalizarea violului. Consecința structurală a fost că trupurile femeilor au fost expropriate de capitalism pentru a putea fi exploatate în acumularea de capital care a permis expansiunea și generarea capitalismului. Teroarea capitalistă împotriva femeilor continuă de 500 de ani:

Într-adevăr, într-un sistem în care viaţa este subordonată producerii de profit, acumularea de putere de muncă poate fi realizată numai prin recurgerea la maximă violenţă astfel încât, în cuvintele Mariei Mies, violenţa în sine devine o forţă productivă. (…) Nu trebuie să ne mire că violenţa pe o scară imensă şi luarea în sclavie au revenit pe agenda de lucru, aşa cum s-a întâmplat şi în perioada „tranziţiei” cu diferenţa că astăzi conchistadorii sunt oficialii Băncii Mondiale şi ai Fondului Monetar Internaţional, care încă ţin predici de doi bani aceloraşi populaţii pe care puterile dominante ale lumii le-au jefuit şi sărăcit secole la rând.

Din nou, o mare parte a violenţei dezănţuite este îndreptată direct împotriva femeilor pentru că, în era computerului, cucerirea trupului femeilor este încă o pre-condiţie pentru acumularea de putere de muncă şi de bogăţie, aşa cum este demonstrat de investiţiile instituţionale în dezvoltarea noilor tehnologii reproductive, care, mai mult decât oricând, reduc femeile la a fi doar nişte utere.

De asemenea, „feminizarea sărăciei” care a însoţit răspândirea globalizării prinde o nouă semnificaţie când ne amintim că acesta a fost primul efect al dezvoltării capitalismului pe vieţile femeilor.

Într-adevăr, lecţia politică pe care o putem învăţa din Caliban şi Vrăjitoarea este că acest sistem social-economic, capitalismul, este în mod necesar angajat să promoveze rasismul și sexismul.

În inima capitalismului nu există doar o relaţie simbiotică între munca contractuală salariată şi sclavie, ci şi împreună cu asta dialectica acumulării şi distrugerii puterii de muncă, pentru care femeile au plătit întotdeaun enorm şi cel mai mult: cu trupurile lor, cu munca lor, şi cu vieţile lor.

Este imposibil prin urmare să asociem capitalismul cu orice formă de eliberare sau să atribuim longevitatea sistemului capacităţii sale de a satisface nevoile umane. Dacă capitalismul a fost capabil să se reproducă pe sine e doar din cauza reţelelor de inegalităţi care au fost sădite în trupul proletariatului din toată lumea şi din cauza capacităţii sale de a globaliza exploatarea.

Acest proces se derulează acum, sub ochii noştri, exact la fel cum se derula acum 500 de ani.” – Silvia Federici, Caliban şi Vrăjitoarea

Economia politică a înrobirii femeilor

Expansiunea halucinantă a capitalului de viol nu este un fenomen care se întâmplă de la sine, în mod inevitabil, ci este rezultatul unor inginerii sociale – politici – susținute și implementate de clasele capitaliste, de aparatele de stat, de politicile lor și de aparatele lor de propagandă și îndoctrinare.

Aceste politici urmăresc decriminalizarea (legalizarea) peştilor şi a bărbaţilor care violează femei cumpărându-şi impunitatea cu bani, liberalizarea acestei industrii şi expansiunea ei. Decriminalizarea peştilor şi a sclaviei sexuale a femeilor este însoţită de un uriaş aparat de propagandă pentru a forma cererea din partea bărbaţilor de a „cumpăra femei”. Pornografia e „şcoala” care îi îndoctrinează pe bărbaţi că plăcerea sexuală nu poate veni decât din violenţă comisă împotriva femeilor, din acest motiv atacă populaţia masculină de la vârste foarte fragede. Pornografia e şcoala de pregătire a bărbaţilor pentru a cere să consume „prostituţie”.

Odată cu legalizarea şi expansiunea bodelurilor în Australia, Noua Zeelandă, Olanda, prostituția a devenit o afacere foarte profitabilă. Acolo unde prostituția în bordeluri e legalizată, devine rapid o afacere foarte profitabilă pentru cei care storc profituri din această distructivă” industrie împotriva femeilor: „atât peşti, cât şi guverne”. (nota *)

“Un raport al Organizației Internaționale a Muncii (ILO) a cerut recunoașterea participareaprostituției la economiile țărilor din Asia de sud-est, unde ajunsese să reprezinte între 2 și 14 la sută din PIB. (Lim, 1998) (nota *) Deși tradițional a dus la pedepsirea și la izolarea femeilor (dar nu și a bărbaților pentru care prostituția există) prostituția este acum legalizată într-un număr din ce în ce mai mare de țări. Când ILO a cerut în 1998 ca prostituția să fie recunoscută ca „folositoare” pentru economiile din Asia de sud-est, în acel moment industria prostituției a primit un statut de industrie „benefică”, iar scopul acordării acestui statut a fost ca sclavia sexuală a femeilor să fie văzută ca un lucru benefic, și nu ca un rău social. Azi, din ce în ce mai multe state recunosc că folosesc prostituția nu doar ca industrie de sine stătătoare, ci și pentru a stimula alte industrii, în special industria de turism – este cazul Germaniei, Spaniei și Italiei.

Organizația mondială a sănătății, Națiunile Unite, Amnesty Internațional, Human Rights Watch, Human Rights Campaign, Open Society Fundation, administrația SUA – toate aceste entități statale și para-statale pledează pe față sau mai mai voalat pentru legalizarea peștilor și transformarea lor și a traficanților în vânzători de femei și copii unor bărbați care dau bani pentru a obține impunitatea de a viola. Este foarte relevant că bărbații din occident care se duc în țări sărace cu scopul de a cumpăra și de a viola copii minori – în special fete – sunt numiți de toată – fără excepție – presa „turiști sexuali”, pe când în realitate acești indivizi sunt violatori și pedofili. Faptul că ei contribuie la capitalul de viol le asigură un statut necriminalizat, acceptat și chiar încurajat de comunitatea internațională, cu excepția feministelor. Același mecanism stă și la baza mușamalizării violenței, tortrurii și atrocităților din industria de prostituție prin folosirea termenului de „muncă sexuală” și „lucrătoare sexuale” pentru sclavia sexuală a femeilor, respectiv pentru femeile exploatate și înrobite. Scopul acestor termeni și susținerea politică masivă pe care sclavia sexuală a femeilor o are din partea acestor instituții și organizații capitaliste este de a permanentiza, generaliza și normaliza sclavia sexuală a femeilor ca o condiție firească pentru toate femeile din societățile capitaliste. Aceste instituții și organizații intenționează să condiționeze ca normă legală dreptul femeilor de a trăi și de a-și susține viața de violarea lor de către bărbați.

Acolo unde bordelurile au fost transformate în magazine care vând violarea femeilor, presa publică deja reclame pentru aceste „afaceri”, și promovează asemenea „afaceri” ca „sex-economie”. Cel mai grăitor exemplu în acest sens, vine din Australia, unde „o publicație de largă circulație, The Age, a dedicat prima pagină a secțiunii sale de afaceri SEXPO (o expoziție a acestei industrii) în 1998, împreună cu un profil al acestei industrii în Australia, care spunea că cifrele de afaceri ajunseseră la 1,2 miliarde de dolari australieni”. A publicat o publicat materiale de PR pentru industria sclaviei sexuale a femeilor, prezentându-le ca „afaceri”. Desigur, simbolul acestei expoziții a fost penisul – o recunoaștere fățișă că această industrie a sclaviei sexuale a femeilor există în beneficiul și pentru bărbați.

Mai fățișă decât presa capitalistă în agenție de recrutare a fetelor și femeilor în prostituție este industria de publicitate. În Germania, săptămânile trecute a fost adopată, în tăcere, o nouă lege a prostituției care „a eliminat ultimele restricții în privința publicității pentru prostituție. Imediat un manager al unei companii de publicitate din Frankfurt, care face profituri de 13 milioane de euro din vânzarea de reclame pentru prostituție, și-a înființat un site propriu de publicitate de prostituție. Acest site este practic proxenetism digitalizat: prezintă propagandă – video, audio – pentru recrutarea fetelor în prostituție. Compania acestui individ a produs și o serie de materiale video, care glorifică experiențele fetelor în prostituție, adresându-se un public țintă de fete între 12 și 13 ani. Asta se întâmplă cu aprobarea statului, și cu susținerea societății. Un alt magazin de prostituție din Frankfurt vinde materiale de propagandă și de pornografie pentru băieți minori și adolescenți”. (sursa: Abolish Prostitution Now)

În timp ce aparatele de propagandă și recrutare ale capitalului de viol glorifică și romantizează sclavia sexuală a fetelor minore chiar – pentru un public în mod evident format din pedofili -, „vinderea și traficarea de femei și copii pentru a oferi materie primă pentru această industrie crește într-un ritm mai mult decât alarmant. Comerțul cu femei și copii (traficarea) este încă recunoscut de Naţiunile Unite ca o sursă majoră de crimă organizată internaţională, în protocolul Convenției ONU privind crima organizată transnațională din 2000”.(Richard 1999) Pe de altă parte, Naţiunile Unite au oferit finanţare tocmai unor ONG-uri conduse de peşti şi traficanţi care se ocupau chiar de traficarea de femei şi copii pentru prostituţie. Agenţii capitalului de viol, sau mai direct spus pești cu diplome universitare, cum ar fi ONG-işti din puterile coloniale din Europa (cei din ţările nordice, Olanda, mai ales sunt cei mai activi în acest sens), şi-au început carierele la în organizaţiile de tineret ale ONU (cum ar fi Youth Coalition, care e activă şi în România şi pleadează pentru îndoctrinarea copiilor în şcoli pentru a-şi vedea propria sexualitate într-un mod depersonalizat, ca instrument, pentru că aşa poate fi capitalizată mai uşor de capitalul de viol) şi apoi au făcut pasul firesc în organizaţiile peştilor finanţate de oligarhii americani (cum ar fi Mama Cash, Red Umbrella – Soros, Urban Institute – Warren Buffet şi altele) de unde susţin propaganda capitalului de viol că sclavia femeilor ar fi „voluntară”, „o alegere”, „un stil de viaţă”, „emancipare”, „eliberare sexuală” şi chiar „feminism” (!).

“Un raport din 2003 al Europap estimează că mult peste jumătate dintre toate femeile prostituate din UE nu s-au născut în țara în care sunt exploatate, o cifră care s-a dublat din 1990. În 2003, 75 la sută dintre ele proveneau din afara UE (Stewart 2003), mai ales Europa de Est (România, mai ales)”. (nota *)

Pe măsură ce industria se extinde, importul de femei vulnerabile din țări sărace este ceruttot mai mult (de bărbaţii din vest) pentru că nu sunt destule femei în interiorul UE care săfie condiţionate să intre în bordelurile” care se extind la fel ca nişte lanţuri de magazine(nota *)

“Există o convergență din ce în ce mai mare între trafic de femei și copii și prostituție, așa că acestea nu mai pot fi separate. În timp ce traficarea de femei este recunoscută de cele mai multe guverne și agenții internaționale ca o crimă, industria pentru care aceste victime sunt traficate este din ce în ce mai normalizată. Distincția dintre traficul de femei și prostituție, pe care cei care doresc să protejeze profiturile pe care le obțin din această industrie sunt atât de disperați să o mențină, nu este sustenabilă. Prostituția, în toate formele ei, ar trebui mai degrabă inclusă în acordul ONU privind ceea ce constituie practici tradiționale împotriva femeilor. Odată ce prostituția va fi înțeleasă așa, nu mai poate fi normalizată ca un nou sector de sex (de fapt viol)-economiei”. (nota *)

Propaganda pro-sclavie

Toată gălăgia și furia care se iscă din dezbaterile care au loc în comunitatea internațională a ONG-urilor și academicienilor, care vor s-o permanentizeze, şi feministe, care luptă pentru abolirea prostituţiei, se concentrează exclusiv asupra femeilor, ca și cum bărbații – peşti şi „clienţi” – nu ar participa deloc la prostituție”. (nota *)

“Industria prostituției există pentru că stimulează o dorință masculină construită social. Femeile nu pot exercita nici o „alegere” de a fi în prostituție dacă acest lucru nu ar fi cerut de supremația bărbaților și dacă bărbații nu ar cere să cumpere femei”. (nota *)

„Industria prostituției exploatează lipsa de putere economică, fizică și socială a femeilor și copiilor cu scopul de a servi ceea ce este exclusiv o dorință masculină”. (nota *)

„În culturile occidentale, femeile sunt văzute ca determinând existența prostituției prin faptul că ar alege-o, în timp ce agresorii lor masculini sunt invizibili”. Industria îi face pe acești bărbați agresori nevăzuți, „pentru a ascunde răul social pe care ei îl comit”. (nota *)

„Statutul femeilor prostituate nu se schimbă deloc, chiar dacă obținerea de profit din această industrie devine o afacere respectabilă. Chiar dacă prostituția nu este mereu văzută ca benefică, este cu siguranță tratată ca inevitabilă în cele mai multe țări din lume, o inevitabilitate care arată natura profund înrădăcinată a acceptabilității ei, și cât de adânc face parte și e cuprinsă în culturile dominate de bărbați”. (nota *)

„Această industrie este un educator puternic și își generează propria sa moralitate prin pornografie. Pornografia constă din fotografii și imagini video ale unor femei care sunt plătite pentru a face acte sexuale, adică tot prostituție. Prin mesajele pe care le transmite, pornografia legitimează abuzul comis de bărbați în prostituție. Îi învață practic că femeile ar dori și ar tânji să fie folosite ca obiecte sexuale, în ciuda faptului că femeile de fapt stimulează dorința sau sunt chiar tratate ca sclave și se vede că sunt învinețite în bătaie”. (nota *)

„Pornografia este, cum a spus Kathleen Barry, „propaganda urii față de femei”, dar și forța care susține și pormovează industria prostituției pentru a o extinde. Este o industrie care acaparează noi generații de bărbați pe care îi învață că este acceptabil moral să conceapă că pot abuza sexual de femei exploatate în prostituție”. (Barry, 1979) j297x170-03019

“Prostituția a primit o aură de moralitate din partea susținătorilor ei din academii și universități, care au susținut că sclavia sexuală e benefică pentru femei și că prostituția ar reprezenta chiar alegerea lor. Unii au mers atât de departe că au susținut că prostituția ar fi chiar „feminismul în acțiune”, deși feminismul e singura forță care luptă împotriva acestei industrii capitaliste și patriarhale, înțelegând exact condiția femeilor înrobite și exploatate. (Nagle, 1998) Acești academicieni au încercat să fabrice pentru prostituție percepția că ar contribui la acordarea femeilor de mai multă putere socială, cu scopul de a fabrica o armă de propagandă împotriva feministelor care luptă pentru abolirea prostituției și de a minți că, acționând împotriva acestei industrii, acestea ar acționa chiar împotriva intereselor femeilor exploate. Desigur, propaganda academicienilor e contrazisă în mod categoric chiar de femeile exploatate în această industrie. (Roberts, 1992) În timp ce manifestă o surzenie politică uluitoare față de realitățile descrise de aceste femei, academicienii îi susțin pe bărbații care abuzează de femei în prostituție pentru a impune norma socială că atacarea acestor bărbați ar trebui văzută ca o necuviință sau chiar gafă socială”. (nota *)

Capitalul de viol scoate la lumină natura capitalismului

Noua ofensivă a contra-revoluției globale, începută în anii 1970 pe tot globul – inclusiv în spațiul fostului bloc socialist din Europa de Est – urmărește deposedarea clasei muncitoare de mijloacele de a putea să se opună noii faze de regenerare a capitalismului.

Mișcările sociale globale din anii 1960 le-au confirmat capitaliștilor realitatea enunțată de Marx acum un secol și jumătate: „democrația duce inevitabil la socialism” pentru că nu pot exista drepturi politice metafizice, ci materiale, adică drepturi care se regăsesc în condiția materială a oamenilor. Aceste drepturi nu pot exista decât în condiții de egalitate – adică toți au acces la ele. Acestea sunt numite drepturi de muncitori pentru că ei știu că au dreptul la ele, dar sunt mereu doar tolerate de capitaliști ca niște concesii. În momentul în care simt nevoia să le distrugă pentru a-și perpetua puterea de clasă, o vor face fără nici o ezitare, așa cum au dovedit mereu. O asemenea distrugere graduală și în toate aspectele vieții are loc de 50 de ani. Mai întâi, capitaliștii s-au asigurat că clasa muncitoare e total dependentă de ei, apoi au trecut la distrugerea drepturilor vitale ale oamenilor, care a fost în sine o acumulare capitalistă constantă prin transferul de avuție de la cei mulți către cei puțini. Spirala în care au intrat – distrugerea forțelor productive prin virtualizarea modului de fabricare a profiturilor a exacerbat una dintre cele mai mari contradicții ale capitalismului: dacă omoara vaca de muls, cine le mai dă lapte?

Financizarea economiilor care a produs ceea ce e cunoscut ca „austeritate”, reformă, restructurare, terapie de șoc, economie de piață a produs o clasă de birocrați capitaliști (brokeri, dealeri, contractori, tehnocrați) extrem de coruptă care a produce profituri – foarte multe virtuale – din ce nu poate reproduce viața oamenilor, pe care capitaliștii îi tolerează oricum doar ca consumatori.

Acest proces, care e alimentat de digitalizarea economiilor și de risipirea odioasă și criminală a resurselor planetei, a dus capitalismul într-un punct mort, de unde poate scăpa, pe termen scurt, doar prin violență în masă și dictatură miliară și fascistă. Formarea capitalului de viol și expansiunea sa însoțește pas cu pas acest proces.

Acest reflex și mod de acțiune al capitaliștilor a fost aplicat în Europa și SUA – parțial – între cele două războaie și a rezulat în al doilea cel mai mare carnagiu din istoria omenirii. La fel au procedat și în impunerea dictaturii militare în Chile, și nu numai: aceasta a fost procedura standard pe care au aplicat-o tuturor țărilor colonizate și recolonizate de imperialiști.

Trăsătura fundamentală a economiei virtuale a capitalismului e faptul că profiturile nu se regăsesc în realitatea materială și depind în mare măsură nu de consumul productiv, ci de consumul de tip prădător. Oameniilor li se dau bani și niște opțiuni foarte limitate în care îi pot folosi – pe măsură ce veniturile lor sunt tot mai brutal reduse serviciile care asigură profiturile virtuale ale capitaliștilor nu mai pot fi susținute.

Capitalul obținut din muncă nu poate fi regenerat de roboții folosiți pentru a produce mărfurile, ci doar de consumatorii umani pe care capitalismul în mod conștient și politic îi deposedează de veniturile de care i-au făcut să depindă și la care le-au redus existența. Reducerea capitalului din munca sclavilor salariali este din ce în ce mai brutal și vizibil compensată și în anumite locuri chiar înlocuită de capitalul de droguri, de război și mai ales capitalul de viol.

Acestea sunt sursele pe care capitalismul le-a găsit și care-i permit să impună politici de inginerie socială asupra oamenilor.

Principalii traficanți de droguri și instigatori de conflicte militare – care sunt folosite ca metode de colonizare – sunt statele și clasele capitaliste din occident.

Cei mai mari pești care generează și contribuie la condițiile în care milioane de femei și copii sunt violați în prostituție sunt statele, guvernele și clasele capitaliste din Occident.

Capitalul de viol este cel mai invizibil dintre toate acestea, cel mai bine păzit de armate întregi de propagandiști și cel mai puternic susținut pentru că misoginia generalizată din societățile occidentale le permit capitaliștilor să ascundă violența și barbaria care îi sunt intrinseci.

Cu cât mijloacele de reproducere a vieții membrilor unei societăți sunt mai sistematic distruse, cu cât mai mult puterea de clasă transferă tot mai mult din veniturile unei comunități spre cei mai bogați din vârf, și cât mai puțin spre ceilalți din ce în ce mai sărăciți, cu atât economiile vor deveni mai finacizate și digitalizate, și cu atât mai generalizat va deveni capitalul de viol. Acestea sunt niște alegeri politice, profund dictatoriale, de tip fascist, care sunt impuse unor populații întregi sub diverse denumiri și pretexte: „reducerea deficitului” (care înseamnă definanțarea educației, sănătății și a drepturilor sociale pentru populație), „economie de piață” (care înseamnă distrugerea sistematică a surselor de supraviețuire ale oamenilor și efectiv transformarea lor în sclavi care să fie cumpărați de capitaliști pe piață), „reformă” (ruperea activităților productive de ceea ce asigura reproducerea vieții oamenilor), „tranziție” (transferul de venituri de la populațiile colonizate către capitaliștii imperialiști – cele mai mari furturi din istorie au avut loc acum 26 de ani în Europa de est), „austeritate” care înseamnă sărăcirea sistematică a oamenilor și așa cum a fost susținut de guvernele din românia, scoaterea din sistem a celor care nu mai puteau regenra capitalul, pensionari, bolnavi, copii orfani, și modernizarea statului, distrugerea controlului politic din partea populației asurpa instituțiilor unui stat, transformarea aparatului represiv al statului în colecotr de avuție pentru clasa bogaților și în amră de represiune pentru toți ceilați, fascizarea și militarizarea statului și a societăților de către capitaliștii fasciști.

Începută acum aproape 5 decenii şi exacerbată după 1989, politica de distrugere a activităților prin care populația din România îşi putea reproduce viața, cu scopul de a deturna vieţile oamenilor spre a reproduce exclusiv capitalul minorităţii de la putere, capitaliştii locali şi colonizatorii au ajuns în punctul în care nu mai pot reproduce nici măcar capitalul. După distrugerea industriei, agriculturii, transporturilor, după ce-au privatizat resursele vitale ale reproducerii vieţii populaţiei, acum a venit rândul ultimelor fortăreţe – privatizarea sănătății, a educației, a justiției – și populației de femei.

Toate acestea au potenţialul politic şi ideologic de a acţiona ca instrumente de inginerie socială la nivelul societăţii, în sensul că vor forma un anumit tip de bărbat care va fi cel mai ușor de utilizat în producerea de capital. Acest tip de bărbat e o mașinărie robotică total depersonalizată, care e capabil să se „auto-capitalizeze” singur și care să-și poată concepe și reproduce existența doar prin tranzacții financiare. Aici legalizarea sclaviei sexuale a femeilor joacă un rol esențial.

Capitaliștii locali, din statul privat al coloniei România, au mobilizat în acest sens o propagandă uriaşă şi o armată de activiști și activiste care ar spune orice ca să pară credibili (unii se dau chiar „de stânga”).

Propaganda capitaliștilor pe tot globul a început de fapt, în forță, în anii 70, odată cu reluarea în forță a contra-revoluției capitaliste. O întreagă școală de gândire a fost fabricată de economiști, a fost inventat chiar și un premiu Nobel, care nici azi nu există în realitate, cu scopul de a legitima atacurile capitaliștilor de deposedare a clasei producătorilor de bunăstare din societate – oamenii muncii – de orice pârghie şi drept care le poate asigura autonomie individuală şi dreptul de a-şi apăra viaţa şi demnitatea. Reluarea contra-revoluției a fost facilitată inclusiv de revizionismul din URSS și de trădarea socialismului de către Mao și alianța sa cu imperialiștii.

Deloc întâmplător, PCR din România din acea vreme era foarte fascinat de una dintre cele mai sinistre persoane care a dus aceste atacuri capitaliste împotriva clasei muncitoare, Margaret Thatcher din Anglia, care împreună cu Regan şi Pinochet (şi alţi criminali în masă) au fost generalii din fruntea armatei reluării contra-revoluției, manifestată în vest și ulterior în Europa de est, printr-o masivă „acumulare capitalistă prin deposedare” – austeritate în Occident, distrugerea socialismului în Estul Europei și colonizarea acestor țări.

Singurul mod în care capitalismul se poate reproduce acum e printr-o mai brutală capitalizare a fiecărei persoane la nivel individual, adică printr-o depersonalizare brutală și prin uniformizare. Acest proces are loc deja de multe decenii şi e însoţit de atacurile la condiţia umană, prin austeritate și privatizarea a tot ce poate asigura reproducerea vieții. Auto-capitalizarea fiecărei persoane este promovată pe baza aceleiași ideologii a sclavagismului care susține că omul este proprietate. Industria prostituției vinde deja oameni – femei și copii – pe care-i reduce la condiția de proprietăți/mărfuri. Normalizarea și legalizarea acestei industrii va permite capitaliștilor să legalizeze ulterior inclusiv piața de copii – „pentru adopție” – toate acestea fiind o revenire la tradițiile de secole ale europenilor. (vezi nota 3)

Dacă în fazele anterioare capitalismul a încercat să convertească femeile total în instrumente de reproducere a forței de muncă, acum capitalismul își pregătește atacul final: distrugerea clasei femeilor și eliminarea lor totală. Sunt mai multe politici în acest sens care sunt aplicate de decenii deja, în mod concertat:

– exproprierare uterelor din trupurilor femeilor pentru a naște cu forța. Acest atac poartă o mască religioasă și e susținut cu ajutorul bisericilor. Obligarea femeilor să nască înseamnă reducerea condiției lor la proprietăți. Scopul este confiscarea copiilor și valorificarea lor pe piața de bebeluși, prin adopții forțate și comercializare de copii.

– exproprierea vaginului din trupurile femeilor cu scopul de a le reduce la condiția de sclave sexuale. Acest atac e susținut prin legalizarea sclaviei sexuale și decriminalizarea traficanților de femei – peștii – și a violatorilor – bărbații care dau bani. Scopul e transformarea femeii într-un obiect sexual, care poate fi înlocuită de un robot sexual sau de un vagin fabricat în laborator.

colonizarea trupurilor şi vocii politice a femeilor de către bărbaţi. Clasele capitaliste din occident (în special, SUA) încearcă să impună un patriarhat al unor genuri diverse, cu scopul de a reduce la tăcere feminismul şi de a masca sub pretextul susţinerii „diversităţii de gen” o politică economică şi tipic fascistă împotriva femeilor. Astfel, bărbaţii – de mai multe genuri – îşi impun cu forţa „dreptul” – pe care nu îl au – de a: invada spaţiile femeilor şi de a le coloniza; de a redefini politic trupul femeilor (femeile nu mai au voie să aibă „vagin”, ci trebuie obligate să spună că au o „gaură”, un limbaj de o violenţă şi dezumanizare tipice fascismului; nu mai au voie să spună că sunt femei, ci entităţi non-masculine sau persoane care menstruează), de a pedepsi femeile care nu se supun acestor atacuri (deja unele feministe au fost concediate şi chiar atacate fizic pentru că s-au opus acestor atacuri din partea patriarhatului) şi de a normaliza violenţa politică împotriva femeilor (instigările la violenţă, aplaudate de bărbaţi ca „progres” merg de la „femeile să moară în foc”, până la instigări la violarea femeilor, alte ameninţări cu moartea şi chiar ameninţări de genocid). Atacurile împotriva feministelor din partea trans-activiştilor fac parte din propaganda de legalizare a sclaviei sexuale a femeilor.

Acestea fac parte dintr-un nou atac capitalist, mult mai brutal, la adresa condiției femeii în societate. Populația masculină încearcă să-şi impună definitiv puterea de a selecta și decide condiția femeii cu scopul de-a-și reafirma și menține dominația asupra populației de femei și fete. Intenţia e de a subordona total trupurile şi sexualitatea femeilor intereselor capitalismului. Femeile vor fi tolerate să existe ori doar ca să reproducă numărul de sclavi salariali de care capitaliștii au nevoie (obligarea femeilor să nască forţat, prin interzicerea avorturilor), ori să reproducă direct capital pentru aceiași capitaliști. Acestea din urmă vor fi vândute de bărbați pentru a fi violate, abuzate sau subjugate de alți bărbați al căror erotism e permanent și din ce în ce mai violent alienat, militarizat și robotizat, din simplul motiv că societățile capitaliste au nevoie exact de acest tip de bărbați.

Industria prostituției e atât de puternică încât își impune propaganda nu doar prin media tv, scrisă și electronică, nu doar prin pornografie, nu doar prin ong-uri, ci chiar și prin guverne, mai ales prin guverne de tehnocrați, care, după guvernele declarat fasciste, sunt cele mai violente.

Guvernele de dreapta (în toate nuanțele, de la guverne neoliberale care se prezintă ca fiind de ”centru-stânga”, de centru-dreapta, conservatoare, de tehnocrați și declarat, sau nu, fasciste) susțin industria prostituției. De exemplu, în cazul Japoniei, prostituția e ilegală oficial, cu scopul de a perpetua misoginia împotriva femeilor, dar neoficial existența ei e permisă și încurajată, în masă, nu doar pentru că produce profituri de zeci de miliarde pentru cea mai fascistă mafie din lume, ci și pentru că într-o societate atât de alienată, relațiile umane au fost transformate aproape total în tranzacții comerciale. Generalizarea şi permanentizarea acestui tip de relaţii convertite în tranzacţii comerciale între oameni e idealul societății capitaliste.4728186476_816d2e8b9c_b

Cei care vin aici cred că ne deţin. Dar noi nu le dăm voie. Am devenit maestre în arta separării trupului de suflet.” Acestea nu sunt cuvintele unui guru din industria publicității, care, dimpotrivă, se mândrește că poate minţi şi că poate prosti, și-și simte conștiința gâdilată când vede că un bărbat chiar ajunge să creadă că, dacă are o mașină de fițe, penisul său primește puteri magice. Șmecherii din industria de publicitate nici măcar nu și-au pus vreodată problema de a fi capabili să conştientizeze răul pe care-l fac: cu cât clientul plătește mai mult, cu atât implicarea lor e mai desăvârşită în realizarea unor reclame care ajung să prezinte copii de 5 ani ca pe niște obiecte sexuale. Nici politicienii care sărăcesc milioane de oameni ca să-și satisfacă pofta de carieră sau să-și umfle conturile nu simt vreo atingere a vreunei conştiinţe. Nici directorii de corporații sau de firme nu au asemenea probleme de conștiință când dau afară oameni săraci, pe care i-au exploatat ca să-i țină în sărăcie, știind că vor muri de foame. Nici medicii, care condiționează, “în numele pieței”, tratarea unui om, nu-și pun asemenea probleme. Nici avocaţii sau psihologii care ştiu că trăiesc din suferinţa oamenilor pe care sistemul pe care îl susţin o încurajează sistematic.Nici scriitorii, care sunt capabili de munţi de maculatură misogină, sperând că vor fi adulați pentru cât de mult afirmă privilegiul bărbaților de a urî femei, nu și-au pus vreodată vreo asemenea problemă de conștiință. Nici ziariștii, care cer ca oamenii săraci să fie omorâți prin abandon social sau chiar prin înfometare, sau care cer ca oameni sărmani din cine știe ce țară să fie masacrați cu impunitate, sau care apără și justifică torturarea unor oameni, fiind niște creștini adevărați, nu au asemenea coșmaruri. Nici judecătorii și procurorii care condamnă la exterminare socială un om sărac și flămând nu are asemenea trăiri, dimpotrivă, foarte mulți dintre ei chiar se bucură că pot face așa ceva. Economiștii, care condamnă copii la înfometare și apar apoi în presă și se laudă cu succesul lor profesional, sunt probabil cei mai odioși din tagma profesioniștilor-care-și-fac-genți-din-piele-de-om. În acest sens, cei enumerați mai sus sunt adevăratele prostituate – în sensul pe care societatea îl atribuie acestui cuvânt când e vorba de femei. Ei sunt cei care-și vând conștiința, pentru simplul motiv că nu o au, doar îşi imaginează că privilegiile sociale pe care le au şi diplomele lor ar ţine loc de conştiinţă. În societățile capitaliste, ei sunt profesioniștii perfecți, mulți fiind educați la școli înalte ca să ajungă în halul ăsta. Sunt foarte căutați și foarte răsplătiți tocmai pentru că sunt exponenții prostiei sociale, întrucât doar societățile care au o inteligență socială ridicată sunt capabile de progres care să asigure autonomie individuală și dezvoltare tuturor membrilor lor. Celelalte se sinucid, de regulă cuprinse de o foarte mare veselie burgheză.

Cei care vin aici cred că ne deţin. Dar noi nu le dăm voie. Am devenit maestre în arta separării trupului de suflet.” Cuvintele acestea aparțin unei femei exploatate în prostituţie din India, şi sunt cuvinte în care toate femeile exploatate în prostituţie se regăsesc, indiferent ce-ar spune propagandiștii industriei de exploatare sexuală a femeilor. Mai groaznic e pentru copii. Şi mai groaznic e că din ce în ce mai mulţi bărbaţi caută să violeze din ce în ce mai mulţi copii. În Japonia, ”elevă de liceu” tinde să devină sinonimă cu ”prostituata”. În Statele Unite, unde fetele tinere sunt încurajate să-și găsească „sugar daddies”, adică să se prostitueze. În Statele Unite, pornografia, brațul de propagandă al prostituției, e legală, dar prostituția e ilegală (peștii sunt protejați, dar femeile exploatate sunt arestate), în fiecare an 300.000 de fete, de la 12 ani, sunt vândute pedofililor pentru a fi violate. Poliția le arestează pe aceste victime ale pedofililor, nu și pe pedofili. Curios lucru, ”munca sexuală” e legală pentru poliția din State, dacă fetele sunt violate de pedofili la 12 ani, restul muncilor pentru copii sunt legale doar de la 16 ani.

În Asia de est, fetele sunt recrutate cu forţa pentru a fi violate chiar şi de la 6 ani şi sunt vândute turiştilor pedofili din occident. Cei mai mulţi copii violaţi de către localnicii bogaţi sau de către turiştii occidentali sau de către militarii imperialişti sunt în Filipine, acolo unde FMI şi-a făcut de cap cum a dorit, şi unde prezenţa militară americană e din ce în ce mai contestată pentru că e déjà echivalată cu violenţa sexuală împotriva copiilor săraci. În Europa de est, situaţia nu e foarte diferită, dar victimele sunt vândute în vest. Cum presa numeşte asta turism sexual, nu turism pentru pedofilie, asta îl face acceptabil în mintea civilizaţilor.

Cuvintele femeii exploatate în prostituţie din India exprimă motivul principal pentru care bărbaţii “cumpără” femei, care nu pot supravieţui fără acei bani, sau care ar fi torturate sau omorâte dacă nu i-ar face. Bărbaţii care se duc la femeile prostituate o fac pentru a fi stăpânii lor absoluţi. Le supun la violenţe fizice pentru că aşa obţin plăcere. Asta oriunde se numeşte sadism, dar nu când e vorba de femeile prostituate. Când e vorba de ele, societatea găseşte imediat cuvinte inocente şi modalităţi de a ascunde violenţa pe care ele o îndură. În societăţile patriarhale, imaginea bărbatului trebuie protejată de realitate. În societăţile patriarhale, imaginea femeii trebuie construită mereu împotriva ei, mereu împotriva realităţii.

Imaginați-vă o lume în care toate interacțiunile umane sunt reduse la „tranzacții comerciale”, în care bărbații își comandă femei ca și cum și-ar comanda o bere, în care le reduc pe femei la niște șosete în care se masturbează și apoi le aruncă, în care între o femeie și un robot singura diferență care va mai fi permisă e fertilizarea femeii pentru a produce alți sclavi, în care nici un om nu va mai avea dreptul la propria sa personalitate, ci doar la ceea ce validează piața prin înrobire, și în care ființe umane, total alienate, depersonalizate și automatizate, vor fi capabili să-și recunoască doar niște nevoi fiziologice și vor considera că a trăi înseamnă satisfacerea mecanică a acelor nevoi, cu totală indiferență față de toți ceilalți din jurul lor. Nu e foarte greu să vă imaginați lumea asta, pentru că deja o vedeți din ce în ce mai prezentă în jurul vostru. E lumea în care capitalul a învins, iar omul a pierdut. Nu definitiv încă.

10
MRA (activisti pentru drepturile barbatilor, care exista si in Romania cam in toate ONGurile si in aparatul de stat, universitati, presa, publicitate) promoveaza propagadanda de legalizare a violului si sclaviei sexuale a femeilor ca “drepturi” ale barbatilor.
1413832458126_wps_42_transgender_major_alexand
Probabil acesti militari din NATO sunt sefii activistilor trangender care sustin si ei industria sclaviei sexuale a femeilor si sustin atacuri fasciste atacuri impotriva femeilor. Acesti barbati imbracati in haine de femei pretind ca ar fi “feministi” pentru ca poarta fuste, dand dovada de un sexism abject si ura fata de femei. Aceste persoane arata ca fascismul se poate manifesta ca manifestare a “diversitatii de gen” pentru ca aceasta e de fapt o reafirmarea a politicilor patriarhatului impotriva femeilor.
corporate-pimp
Un peste – propagandistii pestilor trebuie considerati pesti – care, in numele unei corporatii occidentale, sustine legalizarea sclaviei sexuale a femeilor si le numeste pe femei “curve”, ceva tipic pentru acesti fascisti.
pimps
Primul mesaj provine de la un ong al pestilor care sustine legalizarea sclaviei sexuale a femeilor, al doilea de la un propagandist al pestilor care lucreaza la o universitate americana si predică sclavia sexuală a femeilor ca “terapie sexuală”. Doua exemple care arata cat se poate de clar cat de sustinuta e propaganda pentru expansiunea capitalului de viol de catre clasele capitaliste si imperialiste.
traffickers_prostitution
Acest biped incearca sa promoveze inclusiv legalizarea traficantilor, nu doar a pestilor (el fiind un peste institutionalizat care lucreaza la un ONG din State, finantat de Soros, unul dintre cele mai puternice instrumente de propaganda pentru sclavia sexuala a femeilor). Acest mesaj arata foarte clar ca acesti fascisti stiu exact ce sustin.
14484848_306091133103252_7913810510015509499_n
Desigur, pestii institutionali din Onguri se considera, cum altfel “liderii” femeilor exploatate. Acesti indivizi isi fac cariere politice si financiare din sclavia sexuala a femeilor.
dirty_phpm2ht3c-copy
Acest peste este un sadic si un violator, care are atata putere sociala in Asia de Sud est ca a scris chiar discursuri politice pentru ministrul de externe al Australiei si a dat lectii de sef politistilor din Filipine. Pe degete are tatuat un mesaj capitalist care sustine ca s-ar fi realizat “prin forte proprii”, ceea ce desigur e o minciuna pentru ca acest imbecil a devenit bogat din sclavia sexuala a femeilor si copiilor din Filipine. Un capitalist tipic.
diana-samarasan-founding-executive-director-of-the-disability-rights-fund-nadia-van-der-linde
Aceste persoane sunt niste ONGiste, una dintre ele e romanca. Cealalta, Nadia van der Linder, lucreaza acum pentru un ong din SUA care face lobby pentru legalizarea pestilor si a sclaviei sexuale a femeilor. Aceasta bipeda, din Olanda, a lucrat anterior pentru o organizatie de tineret a ONU, implicata in expansiunea capitalului de viol, inclusiv in Romania.

20160921_161937-635x357

graphic-for-invite
Urban Institute este un ong finantat de un miliardar american, Warren Buffet, din care fac parte persoane foarte influente care au lucrat in aparatul de stat al SUA in cele mai inalte pozitii, in banci si alte institutii de forta ale capitalului de viol, ceea ce arata ca intre acest capital si impreialism exista o stransa legatura. Acest institut face propaganda pentru legalizarea pestilor – care violeaza, tortureaza si exploateaza femei – pe care ii prezinta ca victime ale “opresiunii”. Tipic proagandei pentru capitalul de viol.
sex-worker-rights-funding-infographic-mama-cash
Acest grafic arata o parte din sumele uriase folosite pentru a face propaganda pentru legalizarea sclaviei sexuale a femeilor, de un singur ONG. Practic aproape toate ONGurile din toata lumea sustin capitalul de viol.
7
Sclavia sexuala a femeilor e sustinuta pe retelele de socializare de pagini care se numesc “anarhiste” sau “de stanga”, sau de persoane care se prezinta ca ar fi “socialisti”.

1

4

Note de subsol

Nota * : „Not for sale: Feminists resisting Prostitution and Pornography” de Rebecca Whisnant şi Christine stark

nota 1: fascistii care au cerut in 2009, intr-un raport al unei comisii prezidentiale, legalizarea sclaviei sexuale a femeilor si copiilor, pe care au numit-o ‘sex comercializat’ (cat se poate de brutal si de depersonalizat, victimele acestei industrii fiind realmente reduse la marfuri)

– preşedintele comisiei: prof.univ.dr. Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti

– vicepreşedinţi – prof.univ.dr. Vasile Gheţău, director al Centrului de Demografie Vladimir Trebici – Academia Română şi Manuela Stănculescu, cercetător ştiinţific principal gradul II în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii – Academia Română.

Ceilalţi membri ai comisiei prezidenţiale: prof.univ.dr. Dumitru Sandu, de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti;  Gelu Duminică, director executiv al Agenţiei pentru Dezvoltare Comunitară “Împreună”; prof.univ.dr. Gabriela Drăgan – Academia de Studii Economice / Institutul European din România; Sorin Ioniţă, directorul executiv al Societăţii Academice Române (SAR); prof.univ.dr. Traian Rotaru, şeful Catedrei de Sociologie, Universitatea Babeş- Bolyai, Cluj Napoca; prof.univ.dr. Livia Popescu – Facultatea de Sociologie şi Asistenţa Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca; conf. univ. dr. Ştefan Cojocaru – Departamentul de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi; Bogdan Voicu, cercetător ştiinţific principal gradul II în cadrul Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii – Academia Română; Monica Alexandru, director de cercetare IMAS; Simona Lupu, director general al Gnosos Consult; conf. univ. dr. Adrian Nicolae Dan, prodecan al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti; dr. Filofteia Panduru, expert în statistică socială la Institutul Naţional de Statistică; conf. univ. dr. Doru Buzducea, prodecan al Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti; conf. univ. dr. Cosima Rughiniş de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti; asist. univ. drd. Vlad Grigoraş de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti; dr. Lucian Pop, specialist în dezvoltare socială, Reprezentanţa Băncii Mondiale în România; Raluca Contanu, doctorand, Universitatea Bucureşti; Irina Elena Aldea, masterand, Cercetare Sociologică Avansată, An I Secretari Ştiinţifici; asist. univ. drd. Daniela Urse, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti; asist. univ. drd. Florin Lazăr, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti.

nota 2: Gerda Lerner atribuie originile prostituției sclaviei din Mesopotamia când femeile care erau capturate în numere prea mari erau plasate cu forţa în bordeluri”. (Lerner, 1987)

nota 3: Mișcarea de legalizare a prostituției merge mână în mână cu mișcarea religioasă de tip fascist de interzicere a dreptului femeilor la proceduri medicale sigure în spitale, în cazul în care nu vor/nu pot să nască. Mișcarea religioasă își prezintă programul criminal împotriva femeilor sub minciuna că ar „apăra viața” (de femeile care pot reproduce viața, după mintea acestor misogini), însă intenția lor ideologică e de criminalizare a femeilor şi de confiscare a trupurilor lor de către capital și de stat. După confiscarea trupurilor, urmează confiscarea copiilor.

https://revolutianarhista.wordpress.com

Acest articol a fost publicat în CAPITALISM-DEMOCRATIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s