A doua nevasta, dupa prima napasta


de

divorce-cake

Daca esti a doua nevasta a cuiva, vei fi intotdeauna vinovata ca prima a ramas fara sot, chiar daca ei divortasera cu zece ani inainte ca el sa te cunoasca pe tine. Daca esti al doilea sot al unei femei divortate, cel dintai nu-ti va ierta nemernicia ca te culci legal cu fosta lui, desi voi v-ati cunoscut la cativa ani dupa divortul lor.
Cei ramasi pe un peron pustiu al unei casnicii ratate se indeletnicesc, adesea, cu depistarea vinovatilor. Ani de zile, atata timp cat partenerul care a rupt cosmelia e inca singur si umbla teleleu discret, starea e calma ca o balta cu matasea-broastei. Dar cand partenerul separat sau divortat isi regaseste fericirea, incepe sedinta extraordinara a tribunalului moral. Cel ramas inca singur explodeaza: aha!… deci asta era!… stiam eu!
Vine o varsta cand nu mai poti fi primul in viata cuiva. Vei fi al doilea, al treilea… Un trecut ingrat te va pazi din umbre. Nu toata lumea e de principiul ca viata se carpeste, unii si-o petrec gasind alti oameni responsabili de nefericirea lor.
Multe prietene mi se confeseaza ca actualii lor iubiti sau soti au mai fost, fireste, insurati. Asta n-ar deranja pe nimeni ca fason, dar lucrurile nu sunt atat de simple. Vocile nevestelor care se considera tradate au turatie maxima si decibeli pe masura. Scormonesc permanent, prin abilitati ieftine, de mahala, in noua viata a fostului lor sot. Scot de-acolo toate datele spre a-l incrimina, la modul absurd, pe cel de care se despartisera, de fapt, cu ani in urma. Arma vinovatiei este specifica femeilor care sunt incapabile sa-si construiasca o viata independenta, sa se desprinda de un trecut care era, oricum, alterat.
De ce avem tendinta sa ne tinem cu dintii de casnicii care trosnesc din incheieturi? De ce traim in trecut si invocam vesnic problema copiilor, spre a ne masca mai usor neputinta si orgoliile prostesti?
Niciun copil de pe fata pamantului nu va fi mai fericit intr-o casnicie trista si rece, cu doi parinti ostili unul cu celalalt. Da, copiii vor o mama si-un tata, dar dincolo de asta, daca au de ales, prefera linistea, calmul, sinceritatea.
A tine cu dintii de un mariaj ciuruit e un semn de egoism fata de copiii pe care pretinzi ca-i protejezi. Nu vrei binele lor, vrei binele tau, justificat ipocrit cu fericirea pruncilor.
Prima lectie pe care i-o oferi unui copil e onestitatea. Daca il inveti de mic arta compromisului, a rabdatului aiuristic si a trasului de o casnicie cu orice chip, probabil ca il condamni la aceleasi greseli, il inveti ca e mai bine sa indure o viata de mizerie, decat sa traiasca liber si fericit.

http://simona.revistatango.ro/

Acest articol a fost publicat în SEX - FAMILIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s