Animalele merită nu doar să trăiască împreună cu noi, ci cu mult deasupra noastră


Pentru că animalele îşi ascultă instinctul, noi încă nu. Pentru că animalele sunt nişte părinţi perfecţi, noi încă nu. Pentru că animalele ne iubesc şi ne protejează copiii de parcă ar fi ai lor, noi încă nu. Ba noi chiar le mâncăm lor copiii, nu doar că nu avem grijă de ei ca şi cum ar fi ai noştri. Că ce-i mai delicios pe lume dacă nu o friptură de mânzat în sânge?

Nu simt nevoia să cad în extrema de a nu mânca nimic din ceea ce provine de la animale, dar simt nevoia să le tratez aşa cum îmi tratez câinele, florile din ghiveci, copacii din grădină, pe mine, pe-ai mei apropiaţi şi pe toţi din lume. Accept aşadar ceva ce ei toţi îmi oferă spre folosul vieţii mele, cu condiţia ca lipsa acelui ceva să nu le cauzeze lor rău. Nu mă bat cu pumnu-n piept că-s priceputa lumii, dar pot să afirm cu tot sufletul că, de când nu mai mănânc carne, mă simt şi mai bine decât mă simţeam înainte. Mult mai bine!

Starea mea este cu mult mai proaspătă decât obişnuia să fie, părul cade în cantităţi mult mai mici, aproape insesizabile chiar, viteza la alergat mi-a crescut, energia şi ea… iar aici trebuie ţinut cont că, atâta vreme cât ne hrănim cu trupuri care au o structură similară cu a noastră, ne hrănim şi cu energia lor plină de spaimă şi teroare. Ne hrănim practic cu energia unei vieţi similare vieţii noastre. Adică… de fiecare dată când consumăm carne, un trup cu suflet şi cu energie, corpul nostru energetic, încărcat cu evenimentele vieţii noastre, se hrăneşte cu un alt corp energetic… încărcat cu evenimentele vieţii lui, dar mai ales încărcat cu spaima şi teroarea morţii pe care a suferit-o înainte să ne ajungă nouă pe farfurie.

Aş fi ipocrită să închid ochii şi să mă prefac că eu n-am mâncat carne. Oh, ba am mâncat. Şi încă în ce cantităţi… şi cu câtă plăcere! Dar am şi resimţit-o. Şi o resimţim cu toţii. Iar în momentul în care am înţeles ce presupune consumul de carne de fapt… totul în mine s-a sucit la polul opus în privinţa asta. Şi nu mă simt şi mai bine acum numai din punct de vedere moral, ci mai ales din punct de vedere al funcţionalităţii mele ca un mecanism amplu cu suflet ce sunt. Sănătate, activităţi zilnice, energie, spor, suflu puternic, dinamism… o stare de bine completă.

Într-adevăr… rămân prietenii care încă fac mişto de mine, care încă încearcă să mă momească cu orice preţ şi sub orice formă, cu glume că eu nu mănânc la nunţi, că eu nu mănânc la grătare. Dar astea-s ale lor, nu ale mele. Adică… vulpea, când nu poate s-ajungă la struguri, se strâmbă şi zice că-s acri oricum. Şi… apropo de struguri, panica de genul “Păi şi eu ce mai mănânc dacă nu mai mănânc carne?” trece doar după câteva zile, când realizăm că meniul e muuult mai variat fără carne decât cu.

Nevoia unei pauze şi starea de somnolenţă de după masă dispar categoric, pentru că mesele astea fără carne sunt pline cu o energie debordantă, care nu doar că nu ne încetineşte metabolsimul, dar ne şi dă spor în muncă, dorinţă de petrecut şi… chef pur şi curat de trăit.

Iar banii… banii se adună altfel. Am auzit persoane zicând “Da, dar îţi trebuie bani mulţi să mănânci fără carne.”… pe naiba! Păi de un kilogram de carne cumpăr mâncare cât pentru mesele a trei zile dacă mă strofoc puţin.

Una peste alta… poluare mai puţină. Fizică, psihică, emoţională, energetică, la nivel personal, la nivel mondial, pe toate părţile şi pentru toată lumea.

http://55cclove.ro/

Acest articol a fost publicat în MINUNATELE NECUVANTATOARE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s