Religia celtilor. Druizii


În timp ce poporul antic al tracilor se forma în Europa de sud-est în mil. II î.Hr., celtii se formau ca popor indoeuropean (arian) în Boemia (Cehia), în sudul Germaniei, în estul Galiei (Franta). Migratiile triburilor protocelte au avut loc între 1500-800 î.Hr. în Galia (Franta). Celtii sau galii s-au asezat pe la 1100 î.Hr. Mari migatii celte au avut loc si între anii 900-600 î.Hr. când a avut loc “trezirea lumii celte” în prima vârsta a fierului. A doua vârsta a fierului este epoca de apogeu a celtilor, când civilizatia lor, numita La Tene, se raspândeste în toata Europa “barbara”, inclusiv la geto-daci iar celtii ajung pâna în Peninsula Balcanica si Asia Mica.religia-celtilor-druizii

Astazi sunt popoare celte – irlandezii, scotienii, galezii din Tara Galilor (Wales) si bretonii din vestul Frantei, Celtii au contribuit însa la formarea popoarelor moderne francez, spaniol, portughez si, în parte englez. Limbile celte aproape ca nu se mai vorbesc.

Celtii au influentat nu numai Europa ci si societatea lumii clasice din Grecia, Italia si Asia Mica. Luptandu-se cu etruscii si romanii, opriti pentru o vreme de Alexandru cel Mare si Lisimah ajungand chiar pana in nordul Crisanei si in campia Transilvaniei.

Zeii

Celtii se închinau la mai multi zei: Lug, zeul comertului fiind si cel mai important. Taranis, zeul traznetului, Teutates, zeul razboiului care cerea jertfe umane prin sufocare, Sucellus, zeu nocturn inarmat cu un ciocan de lemn cu doua capete si socotit stramosul galilor, si Esus, zeul care curata ramurile copacilor care cerea sacrificii umane prin spanzurare sau dezmembrare.

religia-celtilor-druizii-2Iulius Caesar vorbeste si de alte divinitati, fara sa le dea nume celte, ci asimilându-i cu zeii romani corespunzatori. Exista credinta în duhuri (de pilda în zâne) si în plante sacre (de pilda vâscul stejarului)

Druizii

Preotii, numiti Druizi aveau mare importanta. Slujba lor era ereditara. Ei faceau studii foarte lungi. Erau în acelasi timp sacrificatori, judecatori, educatori si medici. Existau si prezicatoare.

Druizii vechi apar cel mai adesea în legatura cu Insulele Britanice. Cu toate acestea, istoria demonstreaza ca Insulele Britanice au fost doar ultima linie de aparare a druizilor. Cele mai frecvent mentionate sunt insulele  Iona si Mona, (Anglesey cum este numit azi). Scrierile antice sustin ca Druizii erau preoti, medici, poeti si menestreli antici. Aceste scrieri, de asemenea, au sustinut ca au fost  profesorii care au pastrat cunostintele sacre din cele mai vechi timpuri.

Cuvintele Druid si Bard evoca diferite imagini. Druizii au fost mentionati in Razboaiele Galice ale lui Cezar ca preoti si lideri, precum si salbatici insetati de sange. Care este adevarul despre aceste personaje misterioase? În primul rând, desi religia a fost o forta proeminenta în cultura celtica, poporul celtic nu a fost niciodata o natiune propriu-zisa. Ei au fost in cel mai bun caz o confederatie de triburi unita de limba, obiceiuri, religie.

Religia lor a fost codificata în dogma orala si administrata de o casta preoteasca, druizii, care au o putere majora în cadrul imperiului celtic.. Se spune ca toate afacerile lor, publice sau private,  au fost supuse autoritatii druidice. Celti au fost extrem de religiosi si considerau ca cea mai rea pedeapsa este excomunicarea.religia-celtilor-druizii-3

Existau astfel trei clase de druizi – Barzii, Ovates si Druizii. Barzii erau istoricii si profesori, Ovates erau cei care se ocupau de plantele medicinale, tamaduitori si medici, iar Druizii au fost Samani si Preoti.

Imensa putere a druizilor a fost insa si marea  slabiciune a poporului celtic. Nicio cultura care este condusa de preoti care isi trag autoritatea din sanctiuni spirituale nu este capabila cu adevarat de progres.

Exista dovezi ca o clasa sacerdotala a condus popoarele megalitice pre-celtice din  Europa de Vest. În timpul expansiunii celtice aceasta preotie a fost adoptata de catre celtii religiosi si numeroase zeitati celtice si credinte au fost adaptate la ceea ce numim in prezent druidism.

Dupa invazia romanilor si aparitia crestinismului, druizilor nu le era  permis practicarea religiei lor sau invatarea studentilor. Ei au început sa  amestece stiinta si cunostintele lor cu cele ale Barzilor.  Barzii au fost gasiti în toate culturile celtice (Wales, Irlanda, Scotia, Manx si Galia) Si un echivalent poate fi gasita în cultura nordica, de asemenea, în cazul în care acestia au fost cunoscuti sub numele skald. Ei au mai fost gasiti si in cultura anglo-saxona si nu numai.

Insa adevarata cunoastere magica si spirituala a ramas in mainile unei clase sacerdotale aparte, un ordin secret de barzi numit “derwydds”. Acesti adevarati “vizionari ai stejarilor” au fost cei care au dus mai departe mostenirea Druizilor. Ei sunt izvoarele legendelor despre Camelot si Cavalerii Mesei Rotunde, a Avalonului si a Regelui Arthur. In cultura celtica, bardul era o persoana inviolabila, ar fi putut calatori oriunde si putea spune ce doreste. Acest lucru era posibil datorita faptului ca el era purtatorul de vesti, mesagerul, el stia si legislatia sau jurisprudenta (obiceiurile locului) memorate in versete.

Ollamh-ul, cel mai înalt grad de Bard în societate galeza veche, apartine clasei Druizilor. Ca atare, natura  poeziei sale este predominant religioasa, fiind în principal utilizata în ritual, sau cu siguranta într-un context spiritual.religia-celtilor-druizii-4 Preocuparea sa principala este perceptia a ceea ce el numeste „adevar poetic” si, ulterior, traducerea si rafinarea lui într-o declaratie exacta. „Adevarul poetic” fiind, desigur evaziv darul misterios dobandit prin arhetipul feminin – inspiratia

Una dintre principalele functii ale Bardului a devenit  promovarea si mentinerea unei “stari de amurg” astfel favorizat de celti – un fel de Timp al Visului si Visarii. Aceasta era o perspectiva asupra vietii atat de speciala incat il deosebea net pe celt de celelalte populatii.  Si anume, o credinta intr-o alta lume dualista care, desi nu de multe ori vazuta, este întotdeauna simtita în interior cu inima si în afara cu o întepaturi pe ceafa, gât sau  furnicaturi ale coloanei vertebrale. Datoria Bardului a devenit de a transmite cu cuvinte si muzica un ideal pe care mintea il poate intelege la un anumit nivel, dar numai spiritul il va percepe la altul. Prin urmare, bardul trebuie sa fie mai mult decât un povestitor si muzician – Ea sau el trebuie sa fie un mesager din Lumea Cealalta.

Putem vedea acest process lucrand de minune in compozitia vechilor legende impartite pe 3 nivele – trup, minte si spirit. Fie de dragoste, eroism sau moarte, întotdeauna legenda include o parte din Tema Universala – marea poveste  ciclica între Zeu si Zeita – acesta este corpul legendei. Codul este insa cel care ascunde cheia, dar care este bine ascunsa, pazita si deghizata. Spiritul legendei nu apartine acestei lumi, pentru ca ne afecteaza la un nivel mai subtil decât cuvintele sau acompaniamentul muzical. Acest nivel este o comuniune între inconstient , ascultator si Divin. Bardul este cel care le unifica.

Cultul

Celtii nu aveau temple iar cultul avea loc în aer liber, în locuri “sfintite”. S-au pastrat pietre înaltate, Menhiri, socotiti locuinte ale duhurilor. La Carnac, în Bretagne (o peninsula din vestul Frantei), Menhirii se însira pe o lungime considerabila. religia-celtilor-druizii-5Dolmenii, constând dintr-o lespede de piatra asezata pe pietre înaltate, erau probabil morminte. Se pare ca Menhirii si Dolmenii apartin unei populatii mai vechi, unii din ei datând pe la 3000 î.Hr.

Druizii fiind si judecatori, condamnau pe cei vinovati sa fie adusi ca jertfe omenesti zeilor si tot druizii sacrificau aceste victime umane.

Doctrina filozofica din spatele religiei

Un mare numar din vechile lor obiceiuri demonstreaza respecul pentru individualitea umana si dragostea de libertate.

Existau ca „institutii” sociale acele asociatii de familie (unde femeia se bucura de o libertate pe care Orientul, Grecia sau Roma nu au cunoscut-o niciodata – obiceiul de a oferi cupa nuptiala ea avand drept de proprietate)

Galii au mai fondat si acele asociatii de razboinici numite „fraternitati”  sau „brodeurde”. Tinerii isi alegeau un conducator viteaz si cunoscut si ii jurau credinta absoluta pana la moarte.In general, devotamentul era considerat drept onoare prin excelenta. La originea acestei idei stateau doua sentimente morale care insufleteau intreaga rasa: cultul persoanei si dispretul fata de moarte.

Istoricii sustineau ca nu exista natie pe lume care sa tina mai putin la viata.

Au fost vazuti gali care se ofereau sa moara numai pentru cateva monede de aur, daruindu-le cu generozitate prietenilor. Apoi se intindeau pe scuturi, oferindu-si gatul spre taiere cu zambetul pe buze (imi aduce aminte de daci) – scrie Horatiu si Diodor din Sicilia.

Tot ei mai adauga ca acest dispret fata de moarte si aceasta bravura de neinfrant vine din credinta lor in nemurire. druizii-si-nemurireaDruizii care predicau aceasta credinta erau „recrutati” prin voia lor si nu formau o casta ereditara (Egipt, evrei) trebuind sa-si dovedeasca cunoasterea si capacitatile in grele si indelungate incercari. Ei erau astronomi, medici, magicieni, metafizicieni, moralisti si juriconsulti.

Credeau ca focul si apa stapanesc pe rand. Credinta in nemurire se leaga de ideea in rasplata sau pedeapsa (ultima doar temporara) – ispasire. Admiteau si o lume a fericirii, unde sufletul isi pastra pana si viata lui afectiva

La gali mai exista obiceiul ca la ceremonia funerara sa arda scrisorile pe care cei in viata le aduceau celor morti.

Existau trei  cercuri ale existentei (care scot la lumina traditii orientale straine crestinismului):
Cercul regiunii vide (cu exceptia lui Dumnezeu, totul e mort)
Cercul transmigratiei (omul trebuie sa-l strabata)
Cercul fericirii (omul il va strabate in cer, in gwinfild = lumea de lumina)

De asemenea druizii nu admitea ideea iadului vesnic. Idealul lor era „plenitudinea stiintei”. Sufletele insetate de cunoastere puteau relua cercul transmigrarii pentrut a se instrui (absolut nimic comun in crestinism).

http://www.descopera.org

http://www.mixdecultura.ro/

Acest articol a fost publicat în ISTORIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s