„De ce nu reusesc sa imi gasesc fericirea?” – sau despre increderea in sine si autosabotare. In iubire. Si nu numai.


self-esteem-nathaniel-branden

„Nu exista o bariera mai mare in calea fericirii romantice decat teama ca nu meritam dragostea si ca vom avea de suferit.” Nathaniel Branden

Pentru ca deseori intalnesc, in viata mea profesionala si chiar si in cea personala, oameni frumosi, dar care candva au fost raniti in adancul sufletului datorita faptului ca au iubit si au fost dezamagiti… am sa redau ideile lui Nathaniel Branden – psiholog, psihoterapeut si scriitor axat pe tema self-esteam-ului. Cartea din care citez si imi permit sa fac anumite comentarii este „Cei 6 stalpi ai increderii in sine”.

„Daca am un sentiment ridicat de eficienta si valoare a propriei persoane si cred ca pot fi iubit, atunci am si fundamentul pentru a-i aprecia si iubi pe ceilalti. Relatia de dragoste este ceva firesc; bunavointa si grija sunt ceva firesc. Am ceva de oferit, nu am sentimentul ca imi lipseste ceva; am tipul acela de surplus emotional pe care il canalizez spre dragoste. Iar fericirea nu ma face sa devin anxios. Increderea in competenta si valoarea mea, dar si in capacitatea celuilalt de a vedea si aprecia aceste lucruri, fac, de asemenea, ca profetiile sa se materializeze.”

Cand ai incredere si te respecti pe tine, nu ai evoie sa cauti asta la ceilalti, ci pur si simplu oferi tu. Pentru ca atunci esti plin.Imagineaza-ti ca ai fi un pahar cu apa. Poti sa dai din tine daca esti plin. Si stii, ai gasit metoda, caile de a fi plin tot timpul. Plin din tine, nu din ceea ce iti ofera ceilalti. Si fiind plin si stiind cum sa fii plin tot timpul, iti este simplu sa oferi. Pentru ca nu ti-e frica de gol.

„Daca nu am respect si nu ma bucur pentru ceea ce sunt, am foarte putin de oferit – cu exceptia nevoilor mele neimplinite.”

Continuand metafora cu paharul de apa, daca esti gol sau mai tot timpul gol, daca nu stii cum sa te umpli tu pe tine, ci doar astepti sa te umple ceilalti… evident ca ti-e teama sa oferi. Sau oferi pentru a primi. Cauti sa iti satisfaci nevoile neimplinite, dar nu prin tine, ci prin ceilalti.

„Din cauza lipsurilor mele emotionale, am tendinta sa-i consider pe ceilalti in principal surse de aprobare sau dezaprobare. Nu ii apreciez pentru ceea ce sunt in realitate. Ii vad doar din punct de vedere a ceea ce pot sau nu pot face pentru mine.”

Cand nu ai incredere in tine, cand nu iti stii valoarea sau nu esti sigur de valoarea ta, in mod automat subconstientul tau te ghideaza ca in orice experienta, in relationarea cu orice persoana sa cauti validare. Respect. Incredere. Adica sa cauti in afara ta ceea ce tu nu iti oferi tie.

„Nu caut persoane pe care sa le pot admira sau cu care sa pot imparti bucuriile vietii. Caut oameni care nu ma condamna – si care probabil vor fi impresionati de persoana mea si de fata pe care o arat celorlalti. Capacitatea mea de a iubi ramane subdezvoltata. Este unul dintre motivele pentru care incercarile mele de a avea o relatie esueaza adesea – nu pentru ca viziunea mea asupra unei relatii de dragoste pasionala este irationala la nivel interior, ci pentru ca respectul de sine este absent.”

Atunci cand a cauta in afara, la ceilalti, este singurul mod de a-ti oferi tie… se creeaza aproape o dependenta de a cauta asiduu la acestia increderea, validarea, respectul. Si tendinta este sa le tot arati, sa le tot demonstrezi cat de bun esti. Si sa capeti dezgust fata de cei care nu iti ofera apreciere. Dar chiar si cu acest dezgust, subconstientul te va manevra catre a le demonstra si lor. Pe unii chiar ii ambitioneaza si mai mult sa capete de la cei care nu ofera. Dar acestia deja au o minima incredere si respect fata de ei insisi.

„Chiar daca refuz sa recunosc in mod constient sentimentul ca nu pot fi iubit, chiar daca insist ca sunt minunat, parerea proasta despre mine ramane una profunda si va submina incercarile mele de a avea o relatie. Devin pe nesimtite un sabotor al dragostei.”

Am intalnit persoane care se autosaboteaza cu o indemanare fantastica. Si nici macar nu isi dau seama cat de bine o fac si cat de bine le iese😦 .

O clienta. Care a trait 20 de ani intr-o relatie toxica, in care s-a obisnuit sa nu fie apreciata, ea insasi neapreciindu-se pe sine. Lucram de ceva timp. Si mai lucrase acum cativa ani si avea senzatia ca si-a recapatat increderea si respectul. Pana cand intr-o sedinta a constientizat cat de mult se saboteaza si cat de mare este neincrederea si lipsa de respect. Pentru ca si acum, desi a incheiat relatia de 20 de ani, a ales o alta relatie in care cel cu care, chiar daca ii ofera aprciere, nu-i ofera suficient. Si a constientizat si ca, de fapt, ea nu-si ofera.

O alta persoana. Barbat. De data asta din afara ariei profesionale. S-a indragostit. Si cand a constientizat ca pierde controlul, ca se lasa dus de val, s-a ‚” trezit”. Si a inceput sa saboteze relatia. Devenind foarte rece si detasat, criticand-o pe cea cu care era, inseland-o etc.

„Astept dragostea, dar fundamentul securitatii interioare nu exista. In schimb, exista o teama secreta, aceea ca sunt menit sa traiesc doar durere. Asa ca aleg pe cineva care in mod inevitabil ma va respinge sau ma va abandona. Sau, daca aleg pe cineva cu care exista posibilitatea de sa fiu fericit, slabesc relatia cerand asigurari si garantii nesfarsite, fiind extrem de posesiv, provocand tot timpul catastrofe sau mici frictiuni, incercand sa controlez totul prin dominare, gasind cai de a-mi respinge partenerul inainte ca partenerul sa ma respinga pe mine.”

Pe asta am trait-o personal. Cu un barbat extrem de gelos si posesiv. Pana la aceea ca vroia sa participe la sesiunile mele individuale de coaching pentru ca presupunea ca acolo eu vorbesc altceva si flirtez. Vroia sa controleze totul. Eu era suficient sa exist. El crea scenarii, el imi cumpara rochii in care sa ma imbrac asa cum vroia el. El programa diverse plecari in alte locuri in care ma potriveam scenariului pe care il facea. Nu cred ca am intalnit pana acum o persoana mai nesigura de ea!

„Daca ma iubesti, cu siguranta nu esti destul de bun pentru mine. Doar cineva care ma va respinge este un destinatar acceptabil al devotamentului meu.”

Aici voi exemplifica tot din viata profesionala. Un cuplu. Minunat. Dar ambii gelosi si ambii cautand mereu sa isi demonstreze unul altuia ca nu sunt suficient de buni. Se respingeau desi se iubeau. Chiar isi stimulau unul altuia gelozia. Scenarii si jocuri. Exact pe principiul de mai sus.

„Daca STIU ca soarta mea este sa fiu nefericit, nu trebuie sa permit sa devin confuz, in cazul in care realitatea imi poate arata ca pot fi fericit.”

Sunt doua principii conform carora noi, oamenii, functionam. Principiul durerii si principiul placerii. Eros si thanatos. Si, desi tot timpul cautam placerea, de fapt, functionam conform principiului durerii. Toti am crescut sau macar am auzit de sacrificiul lui Dumnezeu si al lui Isus. Dumnezeu si-a sacrificat Fiul ca sa ne mantuiasca. Isus s-a sacrificat pe sine. Si asa invatam aprioric ca trebuie sa suferim. Sa ne spalam pacatele. Sa ne mantuim. Si cand dam de fericire… o traim cat o traim, apoi incepem sa cautam durerea. Cu diverse scuze si motive. Inconstiente.

Ori adevarul este ca tocmai asta nu vrea Dumnezeu pentru noi. El ne vrea fericiti. Si-a sacrificat deja Fiul pentru asta. Intelegi???

„Anxietatea provocata de fericire este ceva curent. Fericirea poate declansa voci interioare care sa ne spuna ca nu meritam acest lucru sau ca acest lucru nu va dura mult, ca vom da gres, ca parintii mei vor suferi sa auda ca sunt mai fericit decta au fost ei vreodata, ca viata nu este asa, ca toti ceilalti vor fi invidiosi sau ca ma vor ura, ca fericirea este doar o iluzie, ca, daca nimeni nu este fericit, eu de ce as fi?”

Adica, in loc sa ne vedem de viata si de fericire, fericirea noastra, incepem sa cautam, asa cum spuneam mai sus, motive pentru care sa nu fim fericiti. Sa ne refuzam fericirea. Si mai ales daca in familie am trait sau doar am simtit ca parintii nostri nu sunt fericiti, cu atat mai mult! Ca sa nu-i ranim, ne ranim pe noi insine. Sau, daca nu am avut o familie nefericita, am invatat din diverse preconceptii si prejudecati ca fericirea este o iluzie. Ca e foarte greu sa fii fericit. Ca majoritatea nu sunt. Si tot asa. Ganduri care se inradacineaza in subconstient si care hranesc de acolo actiunile noastre. Autosabotarea propriei fericiri.

Cand ai incredere in tine si te respecti, iti este foarte usor sa dai la o parte aceste prejudecati si preconceptii si nu te mai indoiesti de dreptul tau la fericire. Dimpotriva. Il cauti relaxat si stii ca va veni. Fericire. Implinirea. Starea de bine. Stii ca este deja in tine si o scoti usor la suprafata.

„Ceea ce trebuie sa facem cei mai multi dintre noi, indiferent cat de paradoxal ar putea suna, este sa avem curajul sa toleram fericirea fara sa ne sabotam pe noi insine, pana cand nu ne va mai fi frica si ne vom da seama ca nu ne va distruge si nici ca nu trebuie sa dispara.”

Spuneam candva intr-un alt articol, ca singura metoda autentica de a gestiona o frica este sa faci exact ceea ce ti-e frica. Oamenilor cu incredere si respect de sine, cu stima de sine, le este foarte usor sa faca asta. Pentru ca este deja in ei. Pe ei nu-i preocupa fricile. Sau chiar daca mai au anumite temeri, imediat gasesc o cale de a o gestiona.

Uite, am un amic. Tot timpul cand ne vedem ma surprinde cu cata relaxare si detasare priveste viata. si el are provocari. Tot in Romania traieste. Tot in acest vremuri. Si tanar (in jur de 33 ani). Nu are nici o temere. Nici o frica. Sau cand are, instinctual si instantaneu se gandeste la sotutii. Pare de pa alta planeta🙂 .

Asa a fost educat. De mic i s-a dat foarte multa incredere si libertate.Controlata, evident. Dar el nu simtea ca este controlata. Asta este secretul, ca parinte, cand vrei sa cresti un copil cu incredere in sine.

Si uite, am sa ma dau si pe mine exemplu legat de asta. Ai mei doar in clasa a I-a m-au supravegheat cu temele. In rest, doar ma intrebau si ma controlau. Iar eu nu le faceam pentru ca ei ma controlau. Ci pentru ca imi dadeau incredere si libertate. Sa decid. Eu. Asa era in mintea mea. Asa ca din perspectiva aceasta am fost intotdeauna un elev model si mi-a placut sa invat. Si am avut incredere in mine pe aceasta arie din viata mea.

Doar ca sunt mai multe arii ale vietii. Vreo 7 sau chiar 9, depinde de specialisti. Eu lucrez cu 7: familie, cariera, social, sanatate, mental/intelectual, financiar, spiritual. Pentru a-ti creste stima de sine la modul autentic, ai nevoie sa intervii in toate cele 7 arii.

In cartea sa, Nathaniel Branden descrie pe larg cele 6 practici prin care iti poti dezvolta stima de sine:

  1. Practica unui trai constient
  2. Practica acceptarii propriei persoane
  3. Practica propriei responsabilitatii
  4. Practica increderii in sine
  5. Practica unei vieti in care ti-ai stabilit scopuri
  6. Practica integritatii personale

Dupa cum vezi, Branden le-a numit practici. Adica nu este suficient sa le faci o data. Ci sa devina stiluri de comportament. De a fi, de a trai. Sa devina parte din tine. Incetul cu incetul. In timp. Dar un timp constient.

Si am sa revin asupra fiecareia in alte articole. Insa, daca ai citit pana aici ai facut pasul cel mai important: constientizarea. Si Branden numeste ca prima practica acest lucru. Este baza. Fara constientizare, nu ai cum sa faci nimic. E ca si cum nu stii daca sa aprinzi becul pentru ca nu stii daca este intuneric sau lumina. Sau, mai dur putin, nu vei aprinde becul pentru ca nu iti dai seama ca este intuneric😦 .

Si inchei tot cu un citat de la Nathaniel Branden: „Ceea ce face un individ determina nivelul respectului de sine”. Adica, daca vrei un nivel de respect, incredere si stima de sine mai ridicat, e nevoie sa iti schimbi in primul rand actiunile. Sa faci altceva decat ai facut pana acum. Sau, asa cum spunea Einstein, „nebun este acela care face acelasi lucru si se asteapta sa obtina altceva”🙂 .

https://loredanavladareanu.wordpress.com

Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s