Marine Le Pen dorește repatrierea fabricilor franceze din străinătate.

Ce va face statul român, ce s-a bazat doar pe investițiile străine, dacă Occidentul alege naționalismul economic?

În SUA, deja apar semne că noua putere are de gând să susțină investițiile realizate în țară, descurajând tendința de migrare a unităților de producție către alte state pentru reducerea costurilor de funcționare. Astăzi, Marine Le Pen, președinte al Frontului Național din Franța, a afirmat că, de va ajunge la conducerea statului, va urma exemplul lui Donald Trump, în ceea ce privește companiile franceze care au ales să-și relocheze o parte din producție în alte țări, pentru reducerea costurilor (datorită forței de muncă mai ieftine și a facilităților acordate investitorilor străini, în acele țări).

În ultimul deceniu, o mulțime de firme occidentale și-au mutat fabricile în Europa Centrală și de Est, în Orientul Extrem sau în nordul Africii, din aceste considente. Acum, în Europa și America de Nord, încep să răsară, unul după altul, semne ale instaurării naționalismului economic. Țările dezvoltate răspund noilor provocări globale.

Lidera naționaliștilor francezi a afirmat, după ce a fost întrebată dacă și fabricile Renault ar trebui să se reîntoarcă în țara de origine, că Trump o să pună în practică, în SUA, taman acele măsuri pe care ea, Marine Le Pen, le tot solicită de ani buni, pentru Franța. În situația în care lidera naționalistă va ajunge în funcția supremă în Franța și partidul său la cârma țării lui Voltaire, s-ar putea să plouă cu impozite majorate peste toate companiile cere nu vor accepta să-și repatrieze unitățile de producție de peste hotare.

Mii și mii de români lucrează în uzinele Renault, din Mioveni și Pitești. Alte zeci de mii lucrează în companii care depind în mare parte de buna funcționare a uzinelor Dacia-Renault din România. Ar fi un coșmar ca francezii să plece. Apropo, vă mai amintiți de Nokia – Jucu?

Pe de altă parte, nu trebuie s-o învinovățim pe Le Pen. Ea își promovează, așa cum crede de cuviință, interesele țării sale, chiar și printr-un intervenționism economic. În genere, intervenționismul economic nu-i un lucru de dorit. E un lucru ce ar trebui temperat, însă asta e treaba francezilor. Treaba noastră e să avansăm prin istorie fără să fim caftiți de fiecare dată. Fără să fim luați pe nepregătite, ca și altă dată. Le Pen vorbește despre „o alegere a patriotismului” și nu s-ar da înapoi să le impună biruri din cale afară de mari companiilor franceze care nu vor să-și repatrieze producția, oferind locuri de muncă în alte state.

Politicienii români se ceartă mai departe pe ciolan, în loc să sesizeze că lumea din jur, mai ales cea la care ne raportăm noi, adică Occidentul și America de Nord, se transformă de la o zi la alta. Ce vor spune politicienii miopi care, de peste două decenii, spun că unica noastră speranță sunt „investițiile străine”, dacă investitorii străini se vor retrage în țările de origine, iar statul român va trebui să acopere costurile sociale? Nu era mai bine să ne dezvoltăm „prin noi înșine”, să avem un antreprenoriat românesc, un mediu economic predictibil, o fiscalitate redusă și o clasă de mijloc puternică?

Acum, când naționalismul economic începe să-și arate consecințele în Occident, vom conștientiza, poate, nerozia și reaua voință a unor lideri politici care de atâția ani au pus frâne în dezvoltarea antreprenoriatului autohton și au pus industria românească pe butuci.

Statele puternice și-au văzut mereu de interesele lor și ale națiunilor pe care le reprezintă. Autoritățile noastre când se vor trezi, procedând la fel?

Când?

Autor: Tomi Tohăneanu

Sursă informații: ActiveNews

Foto: http://www.dailymail.co.uk, traditionalbritain.org, http://www.irishexaminer.com

http://www.cunoastelumea.ro/