OSHO: Este posibil să încerci să schimbi lumea, fără să fii agresiv?


Este agresiv. Chiar și efortul de a schimba un singur individ este agresiv. Cine ești tu să hotărăști ce e bine pentru o anumită persoană? Cine ești tu să hotărăști ca lumea, dacă va fi schimbată după placul tău, va fi un loc mai bun? Înseamnă să-ți asumi rolul de mântuitor, iar acesta este un mod inconștient de a-i domina pe oameni. Este pentru binele lor, desigur, astfel încât ei nici măcar nu se pot răscula.

Fiecare părinte face asta pentru copiii lui. „Pentru binele lor” îi disciplinează, îi silesc să facă lucruri pe care aceștia nu vor să le facă, le impun o anumită religie fără consimțământul lor. În orice mod posibil, libertatea acestora este îngrădită. Mai puțină libertate, mai puțină individualitate… iar în momentul în care copilul devine sută la sută ascultător, a murit. În neascultarea lui stă libertatea copilului. În rebeliunea lui constă ființa lui.

Și nu poți să spui că intențiile părinților sunt greșite. Eu n-am suspectat niciodată intențiile cuiva. Dar nu asta e problema. Problema este: care-i rezultatul? Intenția este ceva din tine, poți avea numai intenții bune sau numai intenții rele, dar ține-le pentru tine. Din clipa în care începi să acționezi asupra lor, intențiile bune devin mult mai primejdioase decât intențiile rele. O intenție rea poate fi imediat curmată, condamnată, nu doar de către persoana asupra căreia o impui, dar și de către cei care îi sunt martori. Dar o intenție bună este primejdioasă.

Ambele fac același lucru – distrug libertatea individului de a fi el însuși – așa că natura lor nu e nicidecum diferită de ceea ce vrei tu. Rebeliunea este posibilă față de o intenție rea și este susținută de toată lumea, dar împotriva unei intenții bune rebeliunea devine imposibilă. Toată lumea va susține intențiile bune care distrug individul. Nimeni nu va veni în sprijinul individului.

Nu e treaba noastră să salvăm lumea. În primul rând, nu noi am creat-o. Nu e treaba noastră încotro se îndreapta și ce se întâmplă cu ea. Singura noastră responsabilitate este ca, atâta vreme cât ne aflăm aici, să trăim viața plină de bucurie, de iubire, de beatitudine. Atâta vreme cât ne aflăm aici, treaba noastră este să știm cine suntem și ce e cu viața asta. Iar miracolul obținut făcând asta este că deja schimbăm lumea fără să fim agresivi. În mintea ta nu există nicio idee despre a schimba lumea, deci nu se ridică problema agresiunii. N-ai niciun gând vag măcar de a schimba lumea și de a o face în concordanță cu tine. Pur și simplu îți trăiești viața al cărui stăpân ești. Încerci s-o trăiești cât mai intens și total posibil, pentru că viața e scurtă, iar următorul moment este atât de nesigur, încât ar trebui să considerăm fiecare moment ca și când ar fi ultimul.

Chiar și numai ideea – că acesta ar putea fi ultimul moment – te transformă. Apoi, nu mai ai de ce să fii gelos, de ce să fii furios. În ultimul moment al vieții, cine vrea să fie gelos și furios, trist și nefericit? În ultimul moment, toate ranchiunele și toate nefericirile legate de viață dispar. Dacă fiecare moment este considerat a fi ultimul, având în vedere că tot ce urmează acestuia este nesigur, te schimbi, iar schimbarea va fi molipsitoare. Ar putea schimba întreaga lume, cu toate că tu nu ai intenționat asta.

Acesta este modul meu de a schimba lumea fără a fi agresiv.

Osho– fragment din Putere, politică și schimbare (editura Litera)/ http://www.astrocafe.ro/

OSHO – Sfârșitul eroilor

Întrebare: Bhagwan, ai spus odată că tu ești omul nou de care lumea are nevoie și că această comunitate este pregătirea pentru venirea lui. Vezi cumva aici, între noi, oameni cu acest potențial, care vor deveni, ca și tine, oameni noi, sau doar pregătești noile generații?

Răspuns: Nu m-a preocupat niciodată viitorul și nici trecutul. Singura mea preocupare este prezentul. Iar prin „omul nou” nu înțeleg un anume model, tipul ideal, ci un om care are propria lui individualitate, care nu este copia altcuiva. Omul nou nu va fi nici ca mine, nici ca altcineva. Fiecare va fi el însuși, autentic. Cel mai important lucru care trebuie înțeles este acela că egalitatea este o iluzie. Marx, Engels, Lenin și alți gânditori comuniști au introdus în mințile a milioane de oameni (și nu numai ale comuniștilor) ideea că țelul suprem trebuie să fie egalitatea. Greșit! Numai mașinile pot fi egale, oamenii nu. Așa cum două chipuri nu sunt identice și două degete nu au aceleași amprente, nici doi oameni nu sunt la fel. Dacă vrei ca toți oamenii să fie egali, trebuie să le distrugi umanitatea și să-i faci roboți.

Această idee absurdă a egalității s-a răspândit acum în toată lumea. De ce a influențat atâția oameni e foarte ușor de înțeles. Fiecare om se simte inferior cuiva, fie din punct de vedere intelectual, fie financiar, fie fizic. Fiecare om poartă în el un complex de inferioritate, și asta pentru că se compară în permanență cu alții. Evident că există oameni care sunt mai inteligenți decât tine, sau ale căror calități fizice le întrec pe ale tale. Dacă începi să te compari cu ei, este imposibil să nu te simți inferior. Chiar și Napoleon, unul dintre cei mai mari cuceritori ai lumii, era complexat: măsura numai 1,65 m înălțime și era foarte sensibil în această privință. Se povestește că într-o zi, când încerca să agațe o pictură pe perete și nu ajungea la cui, garda lui de corp a sărit să-l ajute: „Sire, lăsați-mă pe mine, sunt mai înalt ca dumneavoastră”. Atunci, Napoleon s-a înfuriat și i-a răspuns: „Retrage-ți cuvintele sau te omor pe loc! Poate vrei să spui că ești mai lung decât mine, dar mai înalt, niciodată!”. Soldatul îi atinsese punctul sensibil…

Așadar, chiar și omenii cu o putere imensă se pot simți inferiori altora, când încep să se compare. De aceea comunismul a influențat atâția oameni. Asta n-a avut nimic de-a face cu economia, cu capitalismul. Pur și simplu le-a împlinit oamenilor dorința de a se simți egali cu toți ceilalți. Nimeni nu a privit comunismul sub aspectul lui psihologic. El a fost studiat numai ca teorie economică. Fals! De fapt, este o consolare psihică pentru toți cei care se simt inferiori într-un fel sau altul. De aici s-a ajuns ca jumătate din omenire să fie comunistă. Comunismul este acum cea mai puternică religie și continuă să se răspândească, iar dacă nu vom putea crea un om nou, care să nu aibă niciun fel de complexe de inferioritate, această doctrină va cuprinde întreaga lume.

Omul nou nu va fi un comunist, pentru că el nu va dori să fie egal cu ceilalți. Omul nou va dori să fie el însuși, un unicat, și va dori ca toți ceilalți să se considere la fel. O societate de oameni unici, fiecare în felul lui, va fi cea mai bogată societate care a existat vreodată în lume. Unul va fi pictor, unul poet, unul sculptor, unul om de știință. Fiecare va avea unicitatea lui. Tot ce va face un om va purta amprenta lui și el va deveni un creator. Nu vor exista motive de comparație. Trăim de mii de ani cu acest complex de inferioritate și suferim: „Natura n-a fost bună cu mine”. Începe să-ți valorifici unicitatea și renunță la ideea de egalitate, care ar fi posibilă numai dacă ai fost creat într-o fabrică, pe o linie de asamblare, în care caz n-ai mai fi un om, ci o mașină.

Omul nou nu va fi ca mine, în sensul că nu va fi copia mea fidelă. Dar într-un fel, va fi ca mine. Eu sunt un om independent; și el va fi independent. Eu sunt eu însumi; și el va fi el însuși. Eu nu  accept să cred în nimic din ceea ce n-am experimentat eu însumi. Eu fie știu, fie nu știu, nu mă situez undeva, între aceste noțiuni. Credinciosul e la mijloc. El nu știe, dar pretinde că știe. Întâlniți astfel de ipocriți pretutindeni în lume, adunați în biserici, sinagogi, temple, moschei. Nu l-au văzut niciodată pe Dumnezeu, dar se roagă la el. Habar n-au dacă rugile lor sunt auzite, dar continuă să se roage. Omul nou va fi un căutător, nu un credincios. Se va îndoi și își va pune întrebări. Îndoiala este singura cale care duce la adevăr. Credința este o barieră, nu un pod. Niciun credincios n-a ajuns vreodată la adevăr. Credința lui îl împiedică să cerceteze.

În această privință, omul nou va fi ca mine. Eu am pus totul sub semnul întrebării. N-am acceptat niciodată nimic doar pentru că așa stă scris în sfintele scripturi, pentru că marii fondatori ai religiilor au spus-o, sau pentru că marii sfinți au confirmat-o. M-am încăpățânat să cred că nimic nu-mi poate dovedi ceva, în afară de propria experiență. Când ajungi singur la adevăr, te umpli de bucurie, înflorești. Căutarea a luat sfârșit, ființa ta e acasă. Bineînțeles că fiecare va căuta adevărul în felul lui. Drumul spre adevăr este precum cerul. Păsările zboară într-o direcție, dar nu lasă urme, nu le poți urma. Cerul tău interior e la fel, trebuie să-ți găsești singur drumul.

Omul nou își va croi singur drumul, nu va merge pe unul deja bătătorit de alții. Hinduismul, creștinismul, iudaismul sunt drumuri gata construite, autostrăzi confortabile, dar care nu duc nicăieri. Ele înconjoară pământul în toate direcțiile. Urmându-le, te poți învârti astfel toată viața, fără să-ți atingi vreodată propriul sine, pentru că niciunul dintre aceste drumuri nu este conectat cu tine. Nu este drumul tău. Dacă ești un adevărat căutător, ignoră aceste drumuri și pășește în necunoscut. Cu fiecare pas vei simți că ești mai aproape de casă, vei simți o pace pe care n-ai cunoscut-o înainte, vei simți iubire, compasiune, extaz. Bătăile inimii tale vor deveni muzică și toată ființa ta se va armoniza cu ea. Sunt semnele că te apropii de casa ta.

Da, eu sunt omul nou și vă pregătesc calea ca să deveniți și voi oamenii noi. De aceea insist să vă folosiți inteligența, să fiți tăcuți și meditativi. Alegeți un drum nou și nu vă lăsați descurajați de bolovanii întâlniți în cale. Transformați fiecare piatră într-o treaptă și veți fi răsplătiți. După cum văd, sunteți o comunitate pură, proaspătă, senină. Acestea sunt semne bune. Păreți că vreți să scăpați de ceea ce v-a învățat societatea, de vechile tipare. Acum aveți această șansă. Aici puteți deveni independenți și creativi. Nimeni n-o să vă forțeze să faceți ceva și nimeni n-o să vă reproșeze nimic.

Omul nou este un om liber. Nu este sclavul nimănui, nici al părinților, nici al partenerului de viață. Este propriul lui stăpân. Nu depinde de nicio autoritate și nu are nevoie de un Dumnezeu, care nu este altceva decât proiecția unor minți bolnave, care au nevoie în permanență de un tătic atotputernic, care să-i călăuzească. Văd că unora dintre voi nu le convine ce spun, dar am să continui. Eu nu pretind că sunt omniscient. Nu știu ce se întâmplă în camera alăturată, deși aud zgomote. Cred că se pregătește masa, dar ce anume, habar n-am. Tot așa, nu pot pretinde că știu ce faceți voi toată ziua, pentru că nu ies din cameră. Dar simt că mulți dintre voi proiectați asupra mea figura părintelui ocrotitor. Vă rog, nu mă transformați într-un ecran pe care să proiectați ce vreți voi, pentru că n-am să mă comport după cum vă așteptați, așa cum nici eu nu mă aștept ca voi să vă comportați după cum vreau eu. Haideți să fim de acord asupra unui singur lucru: fiecare să-și păstreze independența.

Omul nou va continua să trăiască în comunități, împreună cu alți oameni, dar va fi un om liber. Eu sunt omul nou. Și voi trebuie să fiți oameni noi, și împreună să creăm condițiile pentru apariția a cât mai mulți oameni noi în această lume. Omul nou nu va fi un politician. El nu va avea dorința de putere. Omul nou nu va crea figuri ca Adolf Hitler, Joseph Stalin sau Mao Tse-tung. Omul nou nu va crea eroi, pentru că fiecare va fi un erou, în felul lui. Cu omul nou, istoria va lua sfârșit, pentru că fiecare om va fi unic și ar trebui să i se aloce tot atâta spațiu ca oricui altcuiva.

O să fiți surprinși dacă vă spun că, înainte ca India să devină o țară sclavă, nu exista chestia asta numită istorie. Mahomedanii au început să-și scrie istoria o dată cu regii mahomedani, britanicii și-au început istoria o dată cu dominarea altor teritorii. Dar atâta timp cât India a fost un teritoriu independent, ea n-a avut o istorie. O țară cu un trecut atât de îndepărtat, care a descoperit matematicile și astronomia, care a creat limbajul științific și a produs cea mai bună literatură și poezie, nu și-a scris istoria. O țară care a ridicat cele mai incredibile monumente arhitectonice – temple, palate, statui unice în lume – n-are o istorie și nimeni nu se întreabă de ce. După mine, pe vremea aceea existau atât de mulți omeni unici, încât să scrii despre fiecare în parte ar fi fost o sarcină imposibilă.

O dată cu apariția omului nou, lumea eroilor va dispărea. Un Alexandru cel Mare nu va mai fi posibil. Dacă azi ar apărea călare pe calul său, lumea s-ar amuza, căci ar arăta ca Don Quijote. Nimănui nu i-ar mai păsa de el. Istoria se va sfârși o dată cu omul vechi. La fel și eroii. Omul nou va scrie despre calitățile umane și nu despre persoane aparte, în termeni de comparație, făcându-i pe unii superiori – celebri sau sfinți, iar pe alții inferiori – niște păcătoși, niște nimeni. Omul vechi a trăit vertical, într-o ierarhie. Omul nou va trăi orizontal, fără nicio ierarhizare.

Discurs publicat în cartea The Last Testament (Ultimul testament)

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

     OSHO – Trezind Lumea (ptr. subt.RO dați click pe rotița din dreapta jos, apoi subtitrări și căutați Romanian și dați click)

http://burebista2012.blogspot.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s