Au sosit căpșunile cu gust de plastic, pesticide și sclavie sexuală din fermele spaniole și italiene! Dezvăluiri…


Data de 1 martie, pentru multe sute de mii de românce căpșunare este momentul în care își încep activitatea de sclave la recoltat căpșuni în regiunea Huelva, Murcia și Almeria din Spania sau în Sicilia, Italia.

Aceste căpșuni au început să apară de câteva zile în România, ca în fiecare primăvară și nu știm dacă este corect să mai urăm Românilor Poftă Bună sau ar fi mai omenesc să le spunem Noroc Bun (ca atunci când intră minerul în șut la mină) atunci când se așează la masă.

Vorbim de zone situate pe malul Mediteranei în care nu există pământ de culoarea pe care o știm noi în România. Acolo, vorbim se sere și solarii care, pentru a putea fi amplasate pe un teren orizontal, a fost nevoie uneori de dinamitarea stâncilor ca să poată fi amplasată o seră.

Cum arată oare iadul din fermele spaniole și italiene în care guvernanți români iresponsabili au aruncat milioane de români?

  • În loc de pământ, în seră se instalează un sistem de agricultură așa numit FĂRĂ SOL, în care căpșunii, tomatele, castraveții etc… cresc în plapume din vată minerală pe care noi o folosim ca izolant pentru case;
  • Legumele și fructele sunt perfuzate cu mâncare (Azot, Fosfor, Potasiu, etc…) sau pesticide direct în sistemul de irigare (sisteme de fertirigare);
  • Căpșunile au gust de plastic fiind vorba de cele mai chimizate și productive soiuri pe care acești  agricultori le folosesc;
  • Femeile românce lucrează într-un mediu toxic fără să înțeleagă acest lucru și fără să ceară evident sport de toxicitate;
  • Săracele românce, multe dintre ele țărănci obișnuite cu viața dură de la țară, lucrează la 40-50 de grade îmbrăcate sumar tentând evident poftele hormonale ale bieților stăpâni de sclavi moderni din Spania și Italia.
  • În Spania, de circa 20 de ani sindicatul nevestelor agricultorilor spanioli se luptă cu acest fenomen de sclavie sexuală în care agricultorii spanioli sunt implicați pentru ași apăra căsniciile. Se organizează în grupuri de 10-20 însoțite de jandarmi și fac vizite neanunțate la serile festive sexuale săptămânale pe care bărbații lor le organizează (și la care româncele sunt obligate să participe sub amenințarea concedierii) luându-și acasă bărbățeii, beți de regulă la ora aceea. Au scos  acest fenomen de sclavie sexuală în presă, s-au făcut reportaje de televiziune, s-au scris cărți dar guvernele spaniole și italiene încearcă și chiar reușesc să țină subiectul într-o bună măsură mascat.
  • În cultura locală din sudul Spaniei și Italiei, o cultură impregnată de secole de influențele culturii arabe, femeia este doar un obiect asupra căruia proprietarul, recte soțul, angajatorul are toată puterea și se servește de aceasta cum dorește.
  • Schimburile economice contra serviciilor sexuale sunt la ordinea zilei de secole în aceste regiuni.

Regiunile fiind izolate, româncele care locuiesc de regulă în barăci insalubre (instalate între sere de regulă departe de casa agricultorului) la grămadă uneori cu copiii, au nevoie de un troc sexual cu agricultorul pentru diferite aspecte sociale:

  • pentru a primi apă potabilă știind că apa din ferme este otrăvită de pesticide și îngrășăminte;
  • pentru a primi apă potabilă pentru bucătărie și duș după o zi în seră la temperaturi toride;
  • pentru a fi transportate la magazine în orașe pentru cumpărături;
  • pentru ca agricultorul să le organizeze transportul copiilor la școală;
  • pentru ca agricultorul să le organizeze paza în barăci pe  timpul nopții în fața unor agresiuni sexuale din partea altor emigranți ilegali;
  • pentru ca agricultorul să asigure paza barăcilor în timpul zile în fața furtului simbriei primite;
  • pentru ași putea vedea periodic copiii (de regulă preluați de statul spaniol sau italian în orfelinate) rezultați din aceste violuri individuale sau de grup;

În aceste condiții, oare cum am putea explica apetența românilor pentru aceste căpșuni spaniole și italiene cu gusturi artificiale foarte curioase?

  • prin ignoranța și iresponsabilitatea socială a consumatorilor români care s-au rupt de mult de glie și care acceptă să mănânce legume și fructe ultra chimizate (http://www.viata-libera.ro/societate/86314-si-in-2017-capsunile-deschid-lista-fructelor-pline-de-pesticide), căptușite cu bombe chimice extrasezon ( în țările europene consumatorii responsabili refuză din motive de sănătate și patriotism acest consum extrasezon);
  • prin comoditatea sistemului de cumpărare din supermarket acestă nouă religie păgână a românilor,
  • prin incapacitatea țăranului român producător de căpșuni de a face educație alimentară consumatorului român;
  • prin performanța formidabilă a supermarketului de a obișnui românii cu consumul de alimente fără gust adevărat din natură, modificând percepția extrasenzorială a papilelor noastre gustative încât un gust natural ne devine straniu;
  • prin performanța excepțională  a agricultorilor spanioli și italieni de a convinge clasa politică să țină la sertar subiectul chimizării și sclaviei sexuale din fermele de căpșuni;
  • prin indiferența crasă a clasei politice din România care închide ochii la cest subiect manipulând politic milioane de votanți căpșunari din 4 în 4 ani;
  • prin lipsa de curaj și educație a acestor românce de a scoate subiectul la lumină;
  • prin complicitatea presei românești care cunoaște subiectul de cel puțin 10 ani și îl ține ascuns;
  • prin indiferența a cel puțin 4 milioane de români emigranți care cunosc subiectul umilinței spaniole și italiene din ferme și care l-au acceptat în mod tacit;
  • prin incapacitatea emigranților români de a se organiza în sindicate pentru apărarea drepturilor lor sociale (datorită divizării excepționale a acestui popor);

Ca un om care mi-am petrecut 2 ani din viață în ferme franceze la recoltat de căpșuni, printre altele, pot să vă spun că viața din aceste ferme spaniole (https://www.youtube.com/watch?v=B4fzHkwhWRc) și italiene pe care le-am vizitat și unde am o mulțime de consăteni, seamănă uneori cu filmul RĂDĂCINI al sclaviei lui Kunta Kinte (https://www.youtube.com/watch?v=36gobrrw5yk).

Cum arată aceste căpșuni?

  • mari și cu gust adevărat de cauciuc;
  • de culoare roșu intens datorită colorării artificiale pe bază de etilen în depozite;

Poftă Bună sau Noroc bun, dragi români?

Voi decideți!

Avram Fițiu,

Secretar General ,

Federația Națională de Agricultură Ecologică (F.N.A.E.)

http://www.avramfitiu.ro/

http://www.cunoastelumea.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în SCLAVI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s