Metode de sinucidere


Pe un forum cineva intreba de diverese metode de sinucidere. I s-a raspuns ca ar putea sa incerce sa inteleaga femeile. Respectivul a raspuns ca e de acord, dar ca prefera o metoda de sinucidere mai usoara totusi…

Dincolo de umorul amar al acestei situatii, sinuciderea  a devenit un subiect de discutii din ce in ce mai prezent. Aceasta pentru ca este din ce in ce mai des printre noi, fie si doar ca si gand trecator in fata drumurilor complicate ale vietii.

Ironia vietii pate face ca dimineata sa iti iei vitaminele iar seara sa te gandesti la sinucidere. Pentru unii e o problema filosofica, pe cand pentru altii este o metoda de santaj emotional sau o metoda de a semnala durerea intensa si disperarea prin care trec.

Ce este si mai dureros este ca sinuciderea nu ucide o singura persoana, ci cu mult mai multe. Durerea celor care raman in urma, sentimentele de vinovatie ca poate ar fi putut face ceva si nu au facut, sunt sentimente care ucid in timp.

Alegerile complicate pe care trebuie sa le facem uneori in viata pot avea un grad atat de intens de stres incat unii prefera sa aleaga sinuciderea. Ma refer in special la situatiile cand trebuie sa alegi intre un rau mai mare si un rau mai mic: a continua o casatorie lipsita de dragoste versus singuratate, un faliment rusinos versus a o lua cu totul de la inceput,  a duce o viata lipsita de sens versus o viata pe care trebui sa o investesti activ cu sens.

Sinuciderea este o solutie permanenta la o problema temporara, iar ceea ce individul nu isi poate imagina este iesirea din impas, nu isi poate descoperi resursele pentru a depasi momentul. Incapacitatea de a vizualiza un viitor in care problemele sa se fi rezolvat este determinanta pentru decizia finala.

Atunci cand un individ isi trage seva satisfactiei sale extrem de mult dintr-o directie – fie ea o relatie romantica, bani, statut public sau credinte, o dereglare extrema a acelui factor determina sentimente violente fata de viata in sine. Intrucat individul isi pierde sursa primordiala de sens iar suferinta devine insuportabila, Eu-l sau se dezintegreaza atunci cand pierde miezul din care se hranea.

A avea vieti complexe, in care implinirea este data de mai multi factori esentiali – gen un job care sa te reprezinte si sa iti aduca validare, relatii cu persoane importante pentru tine, credinte spirituale activ explorate – cu alte cuvinte, a fi important in diverse moduri, va proteja individul de flirturile fatale cu aneantizarea.

Pe de alta parte, problema se poate pune altfel: daca cineva e suficient de disperat asfel incat sa se gandeasca la sinucidere, ar trebui sa fie suficient de disperat sa gaseasca moduri creative de a rezolva problema – dar de multe ori aceasta implica a face lucuri pe care intotdeauna i-a fost teama sa le faca: sa-si confrunte partenerul, sa se mute in alta tara, sa renunte la statut sau imagine publica, etc.

Sinuciderea nu se intampla aproape niciodata ca rezultat al unui singur motiv. Ea este o decizie luata in urma concentrarii a mai multor cauze care determina individul in  final sa se simta lipsit de speranta, sa nu poate vedea nici un scenariu in care schimbarea e posibila, sa nu mai aiba resursele sa depuna eforturile necesare pentru a iesi din criza in care se afla.

In acelasi timp, sinuciderea este o alegere pe care multi o practica fara sa isi dea seama – intr-un mod pasiv si lent, dar tot sinucidere se numeste. Atunci cand alegi sa ramai in relatii din care frumusetea a emigrat de mult, atunci cand te complaci in situatii cu mult sub nivelul tau, atunci cand iti intoxici sufletul si trupul cu mizerii impachetate frumos.

Aproape nimeni nu duce lipsa de motive intemeiate de a se sinucide. Ce face diferenta insa este atitudinea activa catre a cauta solutii; uneori poate fi din cauza ca ai castigat loteria corticala si ai un bun echilibru neurochimic care te face sa te trezesti dimineata optimist, indiferent de probleme. Ce este important insa este ca intotdeauna exista solutii. Intotdeauna!

Exista insa o eroare fundamentala care impinge oamenii la sinucidere: si anume ca scopul vietii este fericirea. A investi viata cu scop – cand cineva isi pune problema la modul profund “care este scopul vietii”, o face pentru ca in viata lui au loc evenimente grave, care ii zguduie credintele si sursele de implinire din temelii.

Suferinta, de oricare ar fi ea, in forma ei cea mai acuta, aduce intrebarea ” Si care este scopul vietii (mele)”?

Fericirea nu este scopul vietii. Fericirea este o stare experimentata pe perioade scurte de timp si etichetata drept “fericire” prin comparatie cu starea generala care de multe ori este de absenta a fericirii, de absenta totala de cautare a fericirii.

Marea majoritate a timpului nostru este consumata pe indeplinirea unor nevoi de baza care cel mult pot aduce satisfactie. Fericirea este mai degraba o extrema a existentei ce poate fi atinsa fie prin indeplinirea unor dorinte profunde ce au necesitat eforturi mari, fie prin exercitii spirituale de reinvestire cu magie a oricarei clipe banale a existentei, fie prin gandirea pozitiva axata pe a  vedea partea frumoasa a oricarei experiente sau de a extrage sens si invataminte din orice neplacut al vietii – o arta foarte importanta de fapt.

Daca e sa dam un scop vietii, acela este de explorare a dimensiunilor umanitatii care implica, in esenta, si tristete si bucurie. Un pas superior este de alegere apoi a ceea ce vrei sa experimentezi mai des in viata ta. Si de aici incepe munca cu sine, de aici incepe faurirea destinului tau. Cand ai trecut prin lumina si prin intuneric, cand decizi ca intuneric nu mai vrei si incepi lungul drum catre sine. Efort. Satisfactia, implinirea constienta, implica efort.

Ca aceasta inseamna schimbarea modului de a gandi, ca implica a-ti revolutiona viata din temelii, viata merita traita. Si nu spun asta  in virtutea unor principii care nu au nici o valoare atunci cand durerea este insuportabila, de genul  ca viata e un dar, ca e o sansa sau ca nu-ti apartine si deci nu ai dreptul sa ti-o iei.

Nu, viata merita traita pentru ca in tine exista intotdeauna resursele necesare pentru a gasi solutia, trebuie doar sa intalnesti oamenii si contextele pentru a-ti dezlantui fortele tale interioare. Trebuie doar sa intinzi mana si sa iei sansele pe care destinul ti le ofera prin diversi oameni, pe diverse cai.

Iar efort depui oricum. E un efort sa-ti traiesti viata la 8% din potentialul ei – si tu sa stii asta. Este un efort enorm sa te trezesti dimineata si sa te gandesti ca ai in fata ta inca o zi de poveri si neimplinire, sau o zi lipsita de bucurie si de pasiune.

Doar ca nu depui efortul corect: cel de a-ti alchimiza gandurile, de a face alegeri ce demult trebuiau facute, de a elimina oameni din viata ta care doar iau de la tine fara a da nimic in schimb,  de a invita alti oameni in viata ta ce iti pot imbogati viata in mod nebanuit,  de a face lucrurile pur si simplu diferit, de a te reinventa. Uneori din temelii. Nu e usor, dar nimic nu este usor, iar frumusetea vine uneori nu din atingerea scopului ci din drumul parcurs pana la el…

http://www.artdevivre.ro

Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.