Abuzurile ca normă curentă


Interlopii care au pus stăpânire pe România nu prea sunt văzuţi ca victime ale sistemului judiciar, fiind surclasaţi de figurile publice. În schimb, avem victime de lux, nenumărate. Unora dintre ele li s-au întocmit dosare false, altora li s-au înscenat tot felul de situaţii. Sistemul comunist-securist al războiului personal s-a instalat drept sistem. Justiţia a ajuns la un capăt de linie, acolo unde se află cimitirele sau dus-întorsul. Doar cineva paraşutat din ceruri mai poate regla absurdul autohton. Nu-mi plac oamenii cu sume fabuloase în conturi, ajunşi indirect neoameni. Nu-mi place sistemul care îşi schimbă ţintele după cum se schimbă macazul alegerilor. Viaţa publică românească s-a transformat într-o mizerie cum n-a fost vreodată, prin această corectitudine profund viciată.

Avem instituţii care funcţionează după internet, sau şuşoteli pe te miri unde, cu imbecili care vorbesc în numele legilor şi soluţiilor. Avem miniştri care nu te văd pe trecerea pietoni. Existenţa societăţii este ameninţată de idioţi care ocupă tot ce se poate cu pumnul ridicat cât mai la vedere. Tot. Lanţuri de interese liberalizate prin intermediul criminalităţii economice fac viaţa publică românească un iad administrativ. De cum deschide gura un biet cetăţean, i se ridică ameninţător degetul să tacă, să fie în acord cu monstruoasa „morală”. Cel din faţă este o interfaţă, cu toate atributele violenţei legalizate. Degringolada lipsei de conduită face din scena publică spectacole asemănătoare celor cu maşini zburătoare şi experienţe vizuale unice. Democraţia românească a ajuns un spectacol al fostei poliţii politice şi ciracilor de toate genurile. Nimeni nu mai poate opri acest ritm coordonat parcă de sub pământ, din buncăre nazisto-comuniste.

Televiziunile româneşti ar trebui închise în majoritatea lor pentru imbecilizarea publică şi lipsă de fond aperceptiv a realităţii. Ministerele au ajuns un fel de oaze de lux ale corupţiei, imposibil de controlat, absolut inutile. Ziarele sunt de departe asemenea amărâtului de vânzător de bragă de acum un secol, sau celui de apă din Orientul îndepărtat şi dramatic. O Românie a exterminării a ajuns puternica noastră ţară de cândva. Hoţi peste tot, într-o adevărată poziţionare, deţinători de reţete personale excepţionale fac legea. Sistemul se deschide în faţa lor ca în plin miracol. Impostura a ocupat întreg arealul public de la prima la ultima treaptă a visului şi aşteptărilor sociale. Nu ştiu cine va mai rămâne în România, în asemenea condiţii. Nu ştiu cine poate supravieţui, în condiţiile în care nu toţi românii au caracteristicile fiarei carieriste. Nu ştiu cine se poate întoarce, sau cine poate să-şi plaseze capitalurile investiţionale într-un asemenea mediu. Sistemul fabulatoriu face victime precum o contaminare în masă, susţinând această cursă a farselor neîntrerupte.

Acceleraţia sistemului aflat într-o direcţie contrastantă cu imperativele societăţii pare a nu fi corelată capacităţii uriaşe a motorului aflat la dispoziţia amatorilor. Nimeni nu poate avea calificarea de-a decide în numele celorlalţi când legile sunt aşa cum sunt, încă profund deficitare, încât este nevoie de eliminarea centralismului mortificant şi al opiniei dirijate. Justiţia trebuie să funcţioneze în realitate prin sita realităţii curente, fapt de care se face vinovată, şi ar fi o minimă corectitudine să împartă pe din două culpa cu grandioşii vinovaţi.

Preluare: cotidianul.ro / Autor: Ioan Vieru

http://anonimus.ro/

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ROMANIA DISTRUSA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s