Pretinsa calatorie pe Luna a misiunilor Apollo


Documentarele realizate de David S. Percy si Bart W. Sibrel intitulate “Ce s-a petrecut pe Luna”, respectiv “Un lucru neasteptat s-a intamplat in drumul spre Luna”, arata ca avem toate motivele sa ne indoim de autenticitatea misiunilor lunare cu echipaj uman din anii 70 prezentate ca Programul Apollo, finalizate, chipurile, cu mai multe aselenizari, urmate de intoarcerea in siguranta a cosmonautilor de pe Luna inapoi pe Pamant. Filmele arata printre altele cum pozele „de pe Luna” au fost falsificate.

Apollo - NASA - regie

Printre numeroasele indicii ale inselaciunii se numara foarte multe neconcordante fotografice: faptul ca mai multe umbre cad in directii diferite in cadrul aceleiasi poze, ceea ce sugereaza folosirea mai multor surse de lumina atificiala. In pozele facute in diferite locuri, costumele astronautilor apar luminoase si clare chiar daca se afla in umbra. Planul secund (fundalul) a fost acelasi in mai multe fotografii din momente si locuri diferite, un deal cu forma neregulata aparand identic in doua poze realizate in decursul a doua aselenizari diferite, din locatii aflate la distanta una de alta. In pofida vizibilitatii bune in spatiul cosmic nu s-a realizat nici macar o singura fotografie in care sa se vada stele, galaxii, constelatii. O fotografie regizata a cerului din orice loc “de pe Luna” ar fi fost imposibil de falsificat cu o acuratete de 100%. O astfel de fotografie ajunsa in mainile unui astronom priceput ar fi putut arata faptul ca pozitia astrelor de pe un anumit sector de cer infirma prezenta astronautilor in locurile de unde pretind ca s-au realizat fotografiile. In pozele care surprind terenul nisipos de sub modulul lunar nu se vede nici cea mai mica urma de crater care ar fi putut aparea in urma pornirii rachetelor de franare sau a coliziunii dintre picioarele modulului si solul lunar. Sunetul motoarelor de 150 de decibeli lipsea din filmarea NASA, in interiorul capsulei auzindu-se doar vocile cosmonautilor (e bine de stiut ca un concert rock asurzitor nu depaseste ca putere a sunetului 120 de decibeli, deci nivelul de zgomot al motoarelor era foarte mare)! Tot in fotografiile orginale, o piatra de pe Luna apare inscriptionata cu litera “C”, ca si cum ar fi fost o piesa de recuzita marcata. Semnalul TV nu venea de pe Luna ci era (re)transmis de undeva dinspre Australia. La plecarea de pe Luna nu s-a vazut nici o flacara la motorul rachetei pe baza de gaze, ca si cum aceasta ar fi fost ridicata cu sfori.

Centurile de radiatii Van AllenO dovada indirecta a falsificarii aselenizarilor provine chiar din vremurile noastre, NASA invocand actualmente drept argument al intarzierii mult anuntatelor misiuni pe Marte cu echipaj uman prezenta in jurul Pamantului a doua centuri de radiatie distructiva supranumite centurile Van Allen. Centura de interior incepe de la 2500 km de Pamant si se termina undeva la 5600 km, iar centura exterioara incepe de la 12.000 km si se termina aproximativ la 19.000 km de Pamant. Distanta de la Pamant la Luna este de 385.000 km, fapt care ar fi presupus traversarea ambelor centuri in integralitate, de doua ori (la ducere si la intoarcere) pentru fiecare misiune Apollo. Radiatia Van Allen a fost descoperita cu ajutorul senzorilor satelitilor trimisi in spatiu in 1958. Particule cu o puternica incarcatura electrica, mai exact electroni si protoni, prinse in campul magnetic al Pamantului, se misca foarte rapid in interiorul centurilor. Particulele au fost create de campul magnetic terestru prin interactiunea cu radiatia cosmica si vanturile solare. Aceste particule se misca simultan in 3 moduri diferie: in spirala in jurul liniilor de camp magnetic ale planetei, inainte si inapoi pe aceste linii si in miscare de revolutie (pe orbita) in jurul Pamantului. Electronii merg de la vest la est, in timp ce protonii se misca de la est la vest. E o adevarata supa cosmica de materie si energie care si azi creeaza probleme inca nerezolvate pentru deplasarea navetelor cu echipaj uman dincolo de orbita joasa a Terrei. Cele mai periculoase particule, care contin cea mai multa energie, s-au strans in centura interioara, o zona pe care astronautii de azi inca nu o pot strabate. Cu siguranta ca daca acum avem aceste probleme, ele ar fi fost un obstacol insurmontabil in urma cu 45 de ani. Daca un astronaut ar trece prin aceste centuri, s-ar imbonavi grav si cel mai probabil la scurt timp dupa expunere ar muri din cauza iradierii. Fotografiile facute ar fi de asemenea distruse.

In timpul furtunilor solare magentice, radiatia din centuri poate creste chiar si de 1000 de ori. Misiunea Apollo 16 a coincis cu cea mai puternica furtuna solara cunoscuta. Ar fi fost necesar un strat de plumb de 2 metri pentru a proteja astronautii din interiorul capsulei spune fizicianul Ralph Rene in articolul sau “Cand facem radiografii suntem protejati de plumb”. Racheta nu ar fi putut decola nicicum cu o asemenea greutate, insemnand o suplimentare cu aproximativ 800 de tone a greutatii prevazute initial (1m3 de plumb cantareste 11,35 tone, iar in cazul capsulei gazduind cosmonautii vorbim de cel putin 70m3de plumb care s-ar fi adaugat de jur imprejur ca invelis protectiv). Capsula spatiala avea in schimb doar un invelis subtire de aluminiu. Din cauza obstacolului reprezentat de radiatie, rusii, chinezii si agentia spatiala europeana nu au incercat niciodata de atunci si pana acum sa trimita pe Luna vehicule spatiale cu echipaj uman.

Bill Kaysing considera ca astronautii au inconjurat Pamantul timp de 8 zile in timp ce agentia spatiala americana a prezentat poze false „de pe Luna” in toata aceasta perioada. Pozele au fost realizate in desertul Nevada intr-o baza militara secreta referita drept Zona 51, caracterizata printr-un sol similar cu cel de pe Luna. Bart Sibrel a reusit sa intre in posesia unor inregistrari audio-video facute de astronauti la bordul navetei spatiale in timp ce se aflau intr-una din misiunile Apollo, inregistrari care arata ca filmarile cu planeta noastra vazuta de pe hubloul navei atunci cand s-a spus ca nava se departase considerabil de Pamant si se apropia de Luna sunt simple poze ale Pamantului realizate anterior, la un zbor normal pe orbita joasa, editate in asa fel incat Pamantul sa para o planeta mica si indepartata, apoi tiparite pe un material foto care sa le faca sa arate realistic si lipite de unul dintre hublourile navetei. Iluzia creata la filmarea hubloului cu o camera video de interior era ca se filmeaza dinauntru in afara prin hublou, cand de fapt ceea ce se filma erau poze pregatite dinainte si fixate pe hublou. Inselatoria a fost alimentata de cateva instantanee intercalate pe filmare infatisand astronautii in interiorul navetei in stare de imponderabilitate, fapt menit sa confere misiunii un plus de realism dar mai ales sa distraga atentia de la falsa pozitionare a navetei aflata in misiune: pe orbita Pamantului si nu in drum spre Luna.

Anuntul NASA despre distrugerea fotografiilor originale din misiunile ApolloUn alt fapt deloc neglijabil este filmarea infatisand mersul astronautilor NASA pe solul lunar (mult incetinit fata de un mers pe Pamant). Daca filmul este rulat la viteza dubla, astronautii se deplaseaza ca si cum ar alerga in campul gravitational terestru (aceeasi lungime, inaltime si durata a pasilor ca la un sprint nomal, nicidecum caracteristici modificate de deplasare, corespunzatoare unui camp gravitational mult redus, cum ar fi o inaltime mai mare a saltului sau o lungime mai mare a pasului).

Anul acesta NASA ne comunica faptul ca a sters benzile cu inregistrarile originale ale misiunilor lunare Apollo. Aceasta reactie vine dupa ce tot NASA, cu ceva timp in urma, le-a pus la dispozitia cercetatorilor care le-au contestat veridicitatea. Anuntul facut de agentia spatiala americana despre distrugerea tuturor inregistrarilor foto-audio-video in original si pastrarea exclusiva a copiilor “restaurate” este jignitor pentru pretentiile de autenticitate a materialelor pe care le are NASA la adresa tuturor contestatarilor sai.

Actualmente mai mult de un sfert din populatia SUA considera ca omul nu a pasit niciodata pe Luna. Acest spectacol atat de neglijent realizat despre niste presupuse aselenizari a costat poporul american 40 de miliarde de dolari. Bineinteles ca serviciile secrete din Marea Britanie, Rusia, China, Israel au stiut acest lucru. Dar cine controleaza serviciile secrete? Evident ca cine le-a creat si se foloseste de ele in scopuri ce tin de control si suprematie. Adica insasi entitatea masonica. Iata si explicatia pentru care marile adevaruri ajung atat de greu la urechile publicului larg.

Totusi.. DE CE TOATA ACEASTA MASCARADA extrem de costisitoare din punct de vedere al efectivelor umane cooptate si al resurselor materiale utilizate? Ce s-ar fi putut castiga de pe urma regizarii misiunilor Apollo?

1. In primul rand dezvoltarea in subsidiar a industriei militare americane, fara prea multe piedici sau semne de intrebare legate de finantare.

2. Inteligenta importata din toata lumea si pusa la munca, in proiecte publice sau private implicand tehnologii avansate, mai mult sau mai putin secrete, pe intreg teritoriul Statelor Unite, camuflajul folosit fiind insasi „programele de cucerire a spatiului cosmic” derulate de si prin Agentia Spatiala Americana.

3. Alimentarea iluziei conform careia “suntem singuri in Univers”, prin urmare nu exista nimic altceva in afara de acest sistem, implementat pe acest Pamant, in aceasta forma, singura viabila.

4. Standardizarea tehnologiilor artificiale, bazate pe combustibili fosili, cand, de fapt, inca de pe vremea lui Tesla (perioada antebelica) existau dispozitive de tip “energie libera” (free energy), la care s-ar fi putut racorda oricine, de la distanta, fara cabluri, instalatii ajutatoare sau uzine complicate functionand centralizat.

5. Cultivarea unui patriotism artificial, a unui sentiment de veneratie fata de lideri si conducatori, alimentarea ideologiei “visului american”, a falsei impresii cum ca America este “taramul fagaduintei”, cel mai avansat model de societate, “tara tuturor posibilitatilor”, un standard de urmat pentru generatii.

Povestea transanta a “derularii” misiunilor Apollo este oferita cu generozitate in documentarul lui Bart Sibrel, din care am extras urmatoarea sinteza de 30 de minute..

http://www.fortasigratie.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s