Tupeu: Gabriel Resources cere României daune de 5,7 miliarde dolari pentru Roşia Montană


Gabriel Resources, dezvoltatorul care voia să extragă aur şi argint de la Roşia Montană, a anunţat că va cere Tribunalului Arbitrar (ICSID) să oblige România la plata unor daune de 5,7 miliarde dolari, drept compensaţie pentru pierderile pe care le-a suportat ca urmare a încălcării tratatului de investiţii. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Gabriel Resources solicită României 5,7 miliarde de dolari canadieni p… Compania argumentează că îşi bazează revendicarea pe faptul că nu a primit compensaţii din partea României pentru investiţiile realizate şi că acestea s-au depreciat.  Gabriel Resources se aşteaptă ca o audiere cu privire la revendicările sale să aibă loc, la ICSID, la 9 septembrie 2019. „Timp de peste două decenii, Gabriel a funcţionat cu bună-credinţă şi respectând toate cerinţele legale aplicabile şi de reglementare din România şi ale Uniunii Europene. (…) Guvernul român a blocat în mod ilegal la autorizarea proiectului Roşia Montană şi apoi a acţionat cu încălcarea vădită a acordului Gabriel cu statul. Acţiunea guvernului român echivalează cu exproprierea investiţiilor realizate Gabriel Resources în România”, a declarat Jonathan Henry, CEO Gabriel Resources, într-un comunicat. Dosarul ARB 15/31 a fost înregistrat la ICSID la 30 iulie 2015, reclamanţi fiind Gabriel Resources (Jersey) (British),Gabriel Resources Ltd. (Canadian). Atunci, compania anunţa că va cere României compensaţii de 4 miliarde dolari pentru întârzierea punerii în aplicare a proiectului minier de la Roşia Montană, acuzând oficialii români că au blocat şi au întârziat proiectul, „fără proces echitabil şi fără compensaţie, privând în întregime Gabriel Resources de valoarea investiţiilor sale”. Gabriel Resources angajase firma White&Case pentru consultanţă în acest caz. La 30 iunie 2015, Gabriel Resources deţinea rezerve de numerar şi echivalent de 32,1 milioane de dolari.

Gabriel Resources estima că beneficiul direct pentru România ar fi de 5,2 mld. dolari În toamna anului 2013, Gabriel Resources estima că beneficiul direct care ar rezulta pentru România prin realizarea acestui proiect ar fi de aproximativ 5,2 mld. dolari, cota beneficiilor directe ale statului reprezentând 78% din valoarea proiectului. Conform Acordului privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, participaţia României în acest proiect urma să crească cu 5,69% în două etape, astfel încât ţara noastră să deţină în final, prin Minvest, o cotă de 25% din capitalul social al companiei de proiect, iar redevenţele plătite de aceasta să fie de 6% din valoarea producţiei miniere pentru metale preţioase. Încasările la bugetele de stat (bugetele generale consolidate, bugete locale şi încasările companiilor de stat) erau estimate la un total de 2,3 mld. dolari folosind un preţ al aurului pe termen lung de 1.200 dolari/uncie, din care redevenţa minieră pentru aur şi argint va fi de 591 mil. dolari, dividendele acordate statului român prin Minvest sau succesorul acesteia – 580 mil. dolari; impozitul pe profit – 445 mil. dolari; impozite pe dividende şi dobânzi nerezidenţi – 368 mil. dolari; impozite şi contribuţii sociale asociate salariilor – 200 mil. dolari; accize pe combustibili – 115 mil. dolari; alte impozite şi taxe (impozit pe clădiri şi terenuri, fondul de mediu, taxa pe licenţă minieră, redevenţa pentru agregate utilizate la constucţia minei, taxe pentru autorizaţii de construcţii, taxe pentru scoatere din fondul forestier, alte taxe) – 56 mil. dolari.

25 mil. dolari, garanţia de răspundere de mediu În ceea ce priveşte obligaţiile investitorului, acesta trebuia să asigure suma totală de 100 mil. de dolari pentru proiecte de conservare, amenajare şi revitalizare a patrimoniului cultural, să constituie o garanţie de răspundere de mediu, estimată în prezent la 25 mil. dolari, precum şi să suporte costul lucrărilor de împădurire pe o suprafaţă totală de 1.000 ha de teren, aceste lucrări urmând a fi finalizate în termen de 5 ani de la data la care îi sunt puse la dispoziţie suprafeţele de teren necesare pentru realizarea acestor lucrări. Astfel, pentru proiecte de conservare, amenajare şi revitalizare a patrimoniului cultural, RMGC urma să investească 70 mil. dolari în zona perimetrului Roşia Montană şi 30 mil. dolari – contribuţia pe durata de viaţă a proiectului la patrimoniul cultural naţional în vederea susţinerii cercetării, restaurării, conservării şi amenajării/promovării turistice a proiectelor cu caracter de excelenţă la nivel naţional, situri arheologice şi monumente istorice. Suma de 30 mil. va fi gestionată contabil de către RMGC, iar detaliile privind obiectivele (situri din zone de interes arheologic prioritar şi monumente istorice de grupă valorică A), sumele alocate fiecăruia dintre acestea şi momentul alocării urmau să fie stabilite împreună cu Ministerul Culturii pe bază de protocol. În cazul în care preţul mediu de vânzare anual al aurului se va situa în faza de exploatare propriu-zisă cel puţin la nivelul mediu anual de 1.500 USD/uncie, suma investiţiei urma să fie majorată la nivelul de 50 mil. dolari.

Concentraţia cianurii trebuia să fie mai mică decât cea acceptată de UE În ceea ce priveşte obligaţiile de mediu investitorul trebuia să asigure, de la momentul începerii exploatării comerciale a proiectului minier, “eliminarea poluării istorice, provenite de la vechile activităţi miniere care în prezent produc ape acide şi contaminări cu metale grele în perimetrul minier Roşia Montană, urmând ca obligaţiile privind protecţia mediului să fie executate în conformitate cu acordul de mediu, după emiterea acestuia”. Conform condiţiilor prevăzute în raportul de evaluare a impactului asupra mediului, precum şi în acordul de mediu, captarea apelor acide, neutralizarea şi curăţarea acestora, urma să se facă odată cu începerea exploatării miniere, investitorului impunându-i-se să respecte unele limite maxime de vibraţii la operaţiunile din carieră şi la transport, pentru protecţia clădirilor din vecinătate. Cianurile urmau să fie folosite doar în perimetrul uzinei, în circuit închis într-un mediu controlat şi monitorizat în permanenţă, investitorul trebuind să respecte o limită de cianură mai mică decât standardele Uniunii Europene, respectiv maximum 7 ppm la descărcare în iazul de decantare, “precum şi să construiască coridoare ecologice pentru a facilita migraţia naturală a animalelor din perimetrul lucrărilor industriale”. “RMGC va suporta costul şi va realiza lucrări de împădurire pe o suprafaţă totală  de 1.000 ha de teren, aflată în domeniul public sau privat al statului român. Lucrările de împădurire vor fi realizate de către RMGC, conform dispoziţiilor legale în vigoare, în termen de 5 ani de la data la care îi sunt puse la dispoziţie suprafeţele de teren necesare pentru realizarea acestor lucrări”, se mai arată în Acord.

 https://www.cocoon.ro/
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în PAMANT - PADURI - RESURSE NATURALE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s