CÂND DOREȘTI RĂUL CUIVA, ÎL VEI ATRAGE ÎN VIAȚA TA!


Cred că în momentul de față, pe lângă altele, una din misiunile mele personale este de a împărtăși cu ceilalți lecțiile pe care le-am învățat de-a lungul timpului atât din experiențele mele, cât și ale altora. Experiențe care ne-au bubuit și care ne-au forțat să evoluăm și să învățăm astfel încât să nu mai putem face aceleași greşeli și în viitor pentru că altfel nouă ne-ar fi rău.
 
Am avut o foarte mare problemă cu nervii…
Mă enervam ușor și din aproape orice. Dacă cineva spunea ceva ce mie nu îmi convenea ”izbucneam” imediat. Eram precum un vulcan care aștepta să erupă în orice moment. Abia așteptam să îmi spună cineva ceva, că eu săream imediat pe jugulara lui sau ei.
 
Și când mă enervam, supărarea și ură pe care o aveam pe acea persoană mă ținea zile întregi, uneori chiar și luni. Asta pentru că eram un om foarte emotiv și sensibil, luam totul personal. Nu îmi plăcea să mi se spună că am făcut ceva greșit. Asta și pentru că am crescut cu mentalitatea că dacă faci ceva greșit, automat ești prost, iar eu nu îmi doream să fiu etichetat ca fiind prost. Iar dacă îmi spunea cineva că am făcut ceva greșit, gata, cădea cerul peste mine.
Dacă mi se spunea că ceea ce am făcut nu este bine, mă consumam. ”Cum își permite să zică ăla/aia că nu am făcut bine, cine este ea/el? Că în față nu aveam curaj să o fac pentru că sufeream de o timiditate extraordinară. Mă apucau palpitațiile și abia mai puteam să respir.
 
Asta pentru că îmi doream ca toată lumea să mă placă și să adore ceea ce făceam. Și pentru că nu suportam ca cineva să îmi spună că ceea ce fac eu nu este bun, mă supăram imediat.
 
Și îmi doream ca acel om să moară, să dispară, să i se întâmple numai nenorociri. Chiar aveam și vise noapte cum le făceam eu felul la acele persoane. Cum le făceam să sufere pentru ”suferința” provocată. Îi visam cum îi strângeam de gât.
 
Dacă nu mă puteam certa față în față cu omul care mi-a spus că am greșit, mă certam în mintea mea. Iar asta mă obosea atât psihic cât și fizic. La sfârșitul zilei eram epuizat
 
Acum, așa cum spun americanii, am trecut la next level. Iar asta s-a întâmplat după foarte multă muncă cu mine însumi. Mi-au trebuit aproape 20 de ani pentru a putea face asta. Ba nu! Mi-au trebuit aproape 20 de ani ca să aflu anumite informații, că de vindecat am făcut imediat, comparativ cu anii pe care i-am pierdut suferind.
 
De curând am primit un mesaj pe Facebook de la cineva care îmi transmisese ”multă iubire”. Erau numai cuvinte de ”dulce” în acel mesaj. Când l-am citit m-a bufnit râsul și mi s-a făcut oarecum milă de acel om. Însă dacă s-ar fi întâmplat să îl fi primit acum vreo 10 ani probabil că m-aș fi panicat, aș fi făcut vreo criză de nervi, aș fi început să transpir în continuu și să respir greu. Și aș fi intrat într-o polemică cu acest om încercând să îl fac să creadă că nu este așa cum spune el.
 
Când m-ai primesc câte un astfel de mesaj, pentru că este inevitabil acest lucru, primul gând care îmi vine în minte este, oare are rost să îi răspund? Nu! Și îl/o las în pace. Îi trimit înapoi iubire pentru că altfel dacă e să mă gândesc că vai ce mi-a zis, că lasă că îi arăt eu lui/ei și m-aș consuma, și mi-aș strica bună dispoziție, m-ar apuca durerea de cap și nu aș face nimic, mi-aș strica toată ziua. Și nu are niciun rost.
 
Și în felul ăsta procedez nu doar cu haterii, ci cu toată lumea care la un moment dat în viață mi-a produs o oarecare suferință. Pentru că până la urmă. nimeni nu ne face niciun rău, doar ne oferă lecții. Suferințele nu apar în viața noastră ca să ne distrugă, ci ca să ne învețe anumite lucruri și care ne vor folosi în evoluția noastră de acum înainte.
Dacă dorești cuiva răul, nu vei face altceva decât să îl atragi în viața ta.
Ca o glumă..
 
Pentru că îmi place fotbalul și pentru că mi-a plăcut Rapidul de mic, am crescut ”urând” steaua și dinamo, dorind mai ales Stelei să retrogradeze și să falimenteze. Și ca să vezi că atunci când încerci să sapi groapa altuia, ți-o sapi ție. Acum Rapidul s-a desființat.
Am spus-o de nenumărate ori, să moară Steaua, să se desființeze, că Rapidul este numai unul și că este cel mai tare, iar acum, Steaua este sus, iar Rapidul…nici nu mai există.
 
Și cunosc astfel de oameni care sunt invidioși și urăsc și îi doresc lu’ x-ulescu să moară, să crape, doar că ăla o duce bine merci, parcă din ce în ce mai bine, iar ei sunt din ce în ce mai mizerabili. Bolnavi, deprimaţi și săraci. Săraci nu doar din punct de vedere material, ci și sufletește.
 
Suntem aici ca să învățăm iubirea și iertarea.
 
Singurul om pe care l-am urât din tot sufletul a fost maică-mea. Nu am urât pe nimeni la fel de mult precum am urât-o pe ea. Dar într-un final, după ani buni în care ura m-a măcinat în interior am reușit să o iert.
 
În primul rând am iertat-o pentru binele meu pentru că atunci când ierți pe cineva, ție îți faci un bine.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în VIATA INTERIOARA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s