Experți: Alianța militară, condusă de România și Polonia, pe care UE nu o dorește. George Fiedman:


„Ceea ce a fost cândva inevitabil ar putea fi în curând realitate”. Un nou stat-surpriză care s-ar putea adăuga listei

Experți: Alianța militară, condusă de România și Polonia, pe care UE nu o dorește. George Fiedman: „Ceea ce a fost cândva inevitabil ar putea fi în curând realitate”. Un nou stat-surpriză care s-ar putea adăuga listei

Numele lui Josef Pilsudski, primul mareșal al Poloniei, șef de stat între 1918-1922, un „monstru sacru” al istoriei naționale poloneze, poate fi găsit sub diferite forme culturale în societatea poloneză.

Ceea ce trezește reflexul primordial de identificare cu numele lui Pilsudski este un anumit proiect: Intermarium. Centrul de analiză Carnegie Europe din Bruxelles și publicația Geopolitical Futures au dedicat o abordare amănunțită acestui proiect.

Gândirea strategică a lui Josef Pilsudski a stat la baza celei de-a Doua Republici Poloneze, care a durat din 1918 și până în anul coșmarului nazist 1939. Mareșalul a reușit să unifice rămășițele statului suveran polono-lituanian dispărut la „masa împărțelii” dintre Prusia, Rusia și Austria.

În ultimii doi ani, în mainstream-ul centrelor internaționale de analiză, numele proiectului Intermarium a început să fie pronunțat tot mai des.

După Primul Război Mondial, Pilsudski a încercat să construiască o alianță defensivă regională drept contrapondere la o posibilă resuscitare a imperialismului rus și german. Praful istoriei avea să acopere acest vis. Însă, multe decenii mai târziu, în contexul prăbușirii Cortinei de Fier, Intermarium revenea în prim-planul discuțiilor despre securitate în Europa Centrală și de Est. Motivul? Punerea unei piedici aventurismului secesionist al Rusiei post-sovietice în spațiul fostelor state-satelit ale URSS.

Semnalul recent de resuscitare a venit, firește, din Polonia. Motivul? Tot Rusia.

Experții în geopolitică și relații internaționale au preluat din mers subiectul, trasând profilul unui Intermarium adaptat la pericolele momentului, în angrenajul unei colaborări regionale tripolare: între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Adriatică.

În aprilie 2016, un expert în spațiul ex-sovietic, Andreas Umland, cercetător al Institutului pentru Cooperare Euro-Atlantică din Kiev, scria într-o analiză publicată în Carnegie Europe: „O astfel de nouă coaliție ar putea include atât state UE și NATO, cât și state non-NATO și non-UE, din zone precum Europa de Est, Sud-Est sau chiar din Asia de Vest. Obligațiile de asistență reciprocă ar putea fi păstrate sub nivelul Articolului 5 din al Tratatului de la Washington, care prevede că un atac asupra unui aliat al NATO este un atac asupra tuturor, dar poate fi mai robust decât principiile de asistență ale OSCE”.

În primul rând, motoarele principale: România și Polonia. Apoi, Republica Moldova, Turcia, Georgia, Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina, Suedia, Cehia, Slovacia, Bulgaria și țări din Balcanii de Vest sau din Caucazul de Sud.

„Sarcina principală a alianței ar fi aceea de a transmiste un mesaj clar nu doar deținătorilor puterii din Rusia, ci întregii populații. «Intermarium» ar trebui să transmită națiunii ruse că orice conflict în care Moscova este implicată în prezent ar putea să determine în viitor o confruntare multilaterală cu un grup de aliați, și nu individual cu state slabe”, mai scria Andreas Umland.

Trecând peste această introducere, ajungem în miezul predicțiilor. Inevitabil, apare întrebarea: SUA ar susține o asemenea construcție defensivă? Analistul american George Friedman susține că da, chiar dacă „restul Europei s-ar chinui” să accepte o astfel de structură.

„Ceea ce a fost cândva inevitabil ar putea fi în curând realitate”, scrie Friedman într-o analiză publicată pe Geopolitcal Futures.

Un nou stat-surpriză care s-ar putea adăuga listei Intermarium, subliniază expertul, este Ungaria. Autoritățile de la Budapesta, provocând stupoare în relația cu Moscova, au precizat că ar lua parte la un exercițiu militar la Marea Neagră derulat de un sincron România-Bulgaria, precum „Sea Breeze”. Anunț în premieră absolută.

Intermarium nu este agreat însă în unanimitate la nivelul UE: „Puțini din Europa doresc să schimbe cârma spre politicile Războiului Rece; majoritatea europenilor cred că se pot acomoda cu interesele rusești fără a crea o nouă linie de izolare”.

Să presupunem că SUA va sponsoriza masiv proiectul Intermarium. În ce mod va afecta NATO o poziționare geostrategică de genul acesta? „Formal, Intermarium nu este în afara NATO, dar functional, este, din moment ce NATO nu poate furniza asistență militară fară ajutorul Statelor Unite. Într-o alianță militară, cei cu puteri militare tind să poarte mai multă greutate decât cei fără capabilități militare”, spune Friedman.

http://www.activenews.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ARMATA - NATO. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s