Țară de vite (II)


Țară de vite! (I)

  Cînd am terminat prima parte (Țară de vite! (I)), în care mă referisem sumar și la serviciile secrete, nu […]

 

Cînd am terminat prima parte (Țară de vite! (I)), în care mă referisem sumar și la serviciile secrete, nu aveam de gînd să revin asupra acestora. S-a întîmplat însă că am aflat cu mare întîrziere și cu întristare de moartea, la sfîrșitul anului trecut, a fostului căpitan SRI Constantin Bucur, cel care în anul 1996 a denunțat public faptul că SRI interceptează neautorizat convorbirile unor persoane publice considerate periculoase pentru sistem. A fost trimis în judecată și, la capătul unui proces în care actele solicitate ca probe în apararea sa nu au fost desecretizate, a fost condamnat – o altă pată rușinoasă pe obrazul justiției române. Cu mare întîrziere, în 2015, i s-a făcut dreptate la CEDO, astfel încît în 2016 și instanța română a fost nevoită să îl achite – după cîteva luni, a murit. A murit sărac, cu o pensie mizeră.

Am restructurat planul inițial pentru cea de-a doua parte a articolului, întrucît mi-am dat seama că am fost prea blînd cu Virgil Măgureanu.

În decursul timpului am mai scris despre servicii, iar un articol a fost dedicat exclusiv acestora (http://ioncoja.ro/aveam-prieteni-din-noul-sri-si-noua-um-0215-care-imi-spuneau-cum-sefii-lor-arunca-la-cos-rapoartele-lor/).

Am scris în decursul timpului și despre Măgureanu, despre cum în iunie 1990 serviciul condus de el a întocmit listele cu cei care trebuiau arestați întrucît luptau, democratic, împotriva regimului Iliescu; despre faptul că în vara aceluiași an a trecut în rezerva ofițerii superiori din SRI, adică pe cei care aveau cea mai multă experiență; despre vila de lux (peste 1.000 m.p. suprafață construită) pe care și-a ridicat-o la Giurtelecul Hododului fără ca veniturile sale să poată justifica costul enorm. Constantin Bucur a arătat că acest conac a fost construit fără plată de oameni de afaceri șantajați de Măgureanu, iar surse din aceeași instituție declară că gresia și faianța montate la vilă au fost furate de la SRI – mai exact, atunci cînd s-a construit la Grădiștea hotelul SRI, Măgureanu s-a dus personal să aleagă gresia și faianța, după gustul său, parte din aceasta luînd drumul Giurtelecului. De altfel, după ce am dobîndit și noi acces la Internet, au apărut multe articole pe această temă. Îmi pare rău că bunul meu prieten Samoilă (Ilă) Joarză (Dumnezeu să îl ierte!), procuror militar, ajuns general de justiție, un ardelean cinstit și corect, așa cum îl știam eu, l-a scos pe Măgureanu basma curată.

Deci, mă întorc la Măgureanu. Născut cu numele de Imre Asztalos, a lucrat o perioadă în securitate, dar spre sfîrșitul anilor ’80 este racolat de KGB intrînd în grupul de conspiratori împotriva lui Ceaușescu. Întrucît Iliescu avea mare încredere în KGB-iștii lui, într-un mod firesc am putea spune, Virgil Măgureanu a ajuns șeful celui mai important serviciu de informații din România.

Și acum haideți să vă spun care este, din punctul meu de vedere, cel mai mare păcat al lui Măgureanu, care îl face în mod direct vinovat de distrugerea economiei țării – el a desființat principiul muncii în obiectiv. Cine crede că cei 15.000 de lucrători din securitate se ocupau cu toții numai să intercepteze convorbirile telefonice, să-i urmărească și să-i bată pe cei care ascultau Europa Liberă sau spuneau bancuri cu Ceaușescu, se înșeală. Mii de ofițeri de securitate aveau ca sarcină de servici să supravegheze obiectivele economice și, în raport de specificul acestora (siderurgie, petrochimie, construcții de mașini, medicamente, industrie alimentară, etc.) fie erau absolvenți ai unei facultăți de resort, fie primeau o pregătire ulterioară de specialitate. Aceștia supravegheau obiectivul pentru a-l apăra de sabotaje, de furturi, de o administrare proastă.

Din momentul în care Măgureanu a desființat acest principiu, întreprinderile românești au rămas orfane, au putut să fie devalizate și jefuite în voie (îmi aduc aminte de un caz exemplu pentru distrugerea economiei naționale, pentru îmbogățirea directorului: în anul 1995, un director de întreprindere din domeniul energetic a achiziționat utilaje nou-nouțe pe care le-a vîndut imediat la preț de fier vechi firmei private cu același obiect de activitate pe care o înființase, după care, nu mai țin minte dacă a demisionat sau s-a pensionat, dar a plecat cu utilajele și cu clienții).

Nu pot să mă pronunț asupra unor suspiciuni de corupție aduse de presă lui Măgureanu întrucît nu am fost interesat să le verific, dar pe pagina lui wikipedia o parte dintre acestea sînt menționate („A fost suspectat că a fost omul din umbră în marile scandaluri de corupție – Eurocolumna, afacerile cu petrol, Țigareta I și Țigareta II, Bastos, Porțelanul, Megapower și Vila de la Giurtelec”).

Și după cum se știe, foarte multe alte acuzații i-au fost aduse de fosta sa noră, Alina Petre – nu or fi chiar toate false.

Revenit la putere în anul 2000, Ion Iliescu numește în fruntea SRI un alt racolat de sovietici, pe răposatul Alexandru Radu Timofte, recrutat de GRU încă de pe cînd era ofițer activ în armata română. Cum șade bine unui trădător, Ion Iliescu i-a acordat în anul 2002 ordinul Steaua României în grad de cavaler.

Despre generalul Mihail Florian Coldea, am auzit unele lucruri care nu apar în biografia sa wikipedia. Le expun, menționînd că dacă nu sînt reale, îmi cer scuze. Mi s-a spus că după absolvirea liceului agricol (și nu exclusiv industrial, cum menționează wikipedia) s-a înscris la facultatea de construcții din Timișoara, unde a rămas repetent. Apoi a absolvit ANI, dar fără să își dea licența, absolvind astfel academia cu gradul de sergent major. Repet, dacă aceste informații nu sînt reale, îmi cer scuze – dar dacă sînt reale, este greu de înțeles cum a putut să ajungă general și, în două situații, sa conducă în calitate de director interimar SRI-ul.

Am tot vorbit despre ordinul „Steaua României”. Deși sub ochii lor economia țării a fost făcută praf, foștii directori ai SRI sînt abonați la acest ordin.

Nu am ce să-i reproșez lui Costin Georgescu, un om decent și bun specialist în domeniul lui de activitate (construcții hidrotehnice). Dar am ce să îi reproșez lui Emil Constantinescu. Eu înțeleg dorința fiecărui conducător de a se înconjura cu oameni de încredere (Costin Georgescu a fost membru în consiliul de conducere al fundației lui Constantinescu), dar pune, Doamne iartă-mă, omul potrivit la locul potrivit, să cunoască specificul activității, să știe despre ce este vorba în propoziție. Nu înțeleg pentru care merite Costin Georgescu a primit în anul 2000 ordinul „Steaua României” în rang de mare ofițer.

Despre alt director SRI decorat, am pomenit (Alexandru Radu Timofte).

Dar cel mai decorat dintr toți este George Cristian Maior. Decorat în 2002 de Ion Iliescu cu ordinul național „Serviciu credincios”, a primit apoi de la Traian Băsescu de trei ori „Steaua Romaniei” (2008 – în grad de cavaler, 2010 în grad de ofițer și 2013 în rang de comandor), iar în 2017 a primit de la CIA medalia „Earl Warren”. Nu vreau să spun ce părere mi-am făcut despre Maior cînd l-am auzit vorbind la TV (pe cînd aveam cablu), dar mă gîndesc uneori că Băsescu și-a bătut joc de SRI, iar Iohannis de americani. Desigur, cred că mă înșel.

În vara acestui an, în „Adevărul” a apărut un articol cu un titlu absolut imbecil, care ridică semen de întrebare asupra autorului (idiot sau manipulator?): „Curăţenia de vară la SRI. Iohannis a pensionat-o pe „Anaconda“, alături de alţi 10 generali SRI, unii avansaţi de Băsescu”. Cum adică. Iohannis a făcut curățenie la SRI? Idiotul (sau manipulatorul) chiar nu știa că generalii s-au îngrămădit să prindă ultimul tren ca să se pensioneze la puțin peste 40 de ani, cu pensii de cca. 4.000 de euro lunar, pentru ca apoi să se angajeze la privați ori să își deschidă propria afacere?

„Anaconda“ este fostul general SRI Elena Istode, numită în presă ca fiind „șefa acoperiților din … presă”! Tot presa pretinde că și-a dobîndit acest renume în timp ce urma cursurile de la Grădiștea pentru calități pe care nu le comentez întrucît nu am informații (și eu de mult nu mai cred ceea ce citesc în presă). Amanta unui alt general SRI care a cerut acum pensionarea, Sorin Gabriel Cozma, cel care a intrat în SRI și a promovat întrucît era căsătorit cu o nepoată a soției lui Virgil Măgureanu, pe care apoi a lăsat-o. Elena Istode, ceea care își petrecea vacanțele cu familia parlamentarului PSD infractor Cristian Rizea.

De altfel, politicienii infractori aveau întotdeauna ușa deschisă la sediul SRI, unde erau ca la ei acasă. Sebastian Ghiță, Elena Udrea, Dorin Cocoș (infractor și fără să fie politician, fiindcă se poate și așa) sînt doar cîteva exemple.

Pe internet poți afla multe lucruri interesante despre SRI și lucrătorii săi. Astazi, căutînd cu totul altceva, am dat întîmplător despre Camelia Butnaru, locotenent SRI, care după ce și-a părăsit iubitul în favoarea unui coleg de servici, a ieșit un mare scandal în urma căruia ex-ul a fost arestat. Nu știu care este adevărul, dar sms-urile prin care ea îî cerea ori sute de lei, ori sute de euro, ori să-i trimită la București un taxi să o ducă la el, în Moldova, pentru o noapte de sex, nu cred că puteau fi falsificate (http://www.ziare.com/piatra-neamt/stiri-actualitate/santaj-sexual-la-sri-5151739).

Vă mai mirați de ce a ajuns România în halul acesta? Priviți cine sînt cei care au fost însărcinați să o apere! Și întrebați-vă de ce trebuie permanent majorate alocațiile de la buget.

Există în parlament o comisie numită de control a SRI – în realitate, este o comisie controlată de SRI. În parlament, este o majoritate formată din acoperiți sau din șantajabili. Prin presa pe care o controlează, SRI promovează în timpul și în afara campaniilor electorale pe cei care îi poate controla în parlament – iar aceștia sînt corupți și/sau trădători de țară.

Această nenorocită de lege a secretului de stat ne împiedică să aflăm cine au fost și cine sînt trădătorii țării, ne împiedică să aflam multe încălcări ale Constituției. La umbra legii, trădătorii își fac nestingheriți treaba.

Încă mai sînt lucrători patrioți și cinstiți în SRI. Dar cîți or mai fi? Constantin Bucur a fost dat afară și condamnat. Alții au fost trecuți nejustificat în rezervă. În zilele noastre, fostul col. Ion Dedu a fost dat afară din SRI, și a început să vorbească. A început să vorbească, nu știu cît de obiectiv, și fostul col. SRI Daniel Dragomir (dar după ce a fost condamnat și el).

M-aș bucura dacă alți ofițeri (foști sau activi) SRI ar interveni prin comentarii, rectificînd sau completînd ceea ce am scris eu. Totul, spre binele României.

Acum, fiindcă mi-am răcorit sufletul, cred că mai am puțin drept la odihnă, după care voi continua cu alte aspecte.

                                                                                                                   Dan Cristian IONESCU

http://www.justitiarul.ro

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în ROMANIA DISTRUSA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Țară de vite (II)

  1. ionel zice:

    corect articolul dar trist si adevarat. cine dracului sa ia friele acestei tari? cine? sri- ne spioneaza pe toti in beneficiul ocultei. se stie. armata cond\usa de tradatori de neam si tara , tara condusa de asazis alesi democratic in fond condusa de niste papusi a vestului! ce vom face? cu cine ? cind>?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s