AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE


Iarna, își așternuse peste tot pământul, mantia ei argintie împodobită cu diamante și cristale strălucitoare. Pârâurile de munte înghețaseră deja, iar mestecenii, fagii și brazii din zona muntoasă a Țării Loviștei, neclintiți parcă, primeau ca pe o binecuvântare omătul pufos de un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri.
     Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesuptul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici – pe colo.
       În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă de coama largă a pinilor, de sub spinarea dealului „La Spechică”, a bătrânei văduve, vindecătoarea satului, trecută ușor peste 95 de ani, înțeleaptă ca sfânta Duminică și blândă ca o poveste.
       Pe la cinci jumătate, deja se lăsa seara; așa e iarna, se întunecă repede. Mergeam și noi băieții, veniți și de prin alte sate, să furăm câte un sărut, de la vreo codană, ce clipea sfioasă din genele-i arcuite, stâtând pitulată, după celelalte, în colțul sobei de teracotă crăpată, torcând din furcă lâna moale, sau cosându-și zestrea; altele, țeseau cu rândul la războiul din lemn de stejar, parcă mai bătrân ca zilele, dar încă țeapăn, moștenit de la bunicii bunicilor. Veselia generală era garantată la astfel de adunări populare, ce, împreună cu țuica fiartă și vinul fiert, dezlega inima și sufletul omului, și ne apucam care pe spus poezii sau doinit, care pe narat povești grozave, ce ne îngheța șira spinării, sau pline de învățăminte ancestrale.
         Așa era omul pe atunci: simplu, bun și blând, veșnic pus pe glume, fluierând în colțul gurii, chiar dacă viața era destul de grea, și este și acum pe plaiurile mioritice și pline de misticism a Țării Loviștei, umblând aproape zilnic pe munții suri, cu oile la păscut sau îngrijind bruma de agricultură, de pe dealuri.  Dar „să ne reântoarcem la oile noastre” și să reluăm firul poveștii, ca să nu o dăm ca babele, dintr-una într-alta, ce pleacă cu găleata să aducă apă de la puț, însă uită să mai vină, stând la povești cu suratele, de se arde și mămăliga pe sobă.  
        Nu de puține ori se lăsa cu „scărmăneală” între noi, băieții, din cauza acelei codane, asemănându-ne cu cocoșii înfoiați în pene,, arțăgoși, puși pe harță și bătaie, ori de câte ori vreun pretendent țanțoș și plin de îngânfare, înainta cu îndrăzneală, spre colțul cu pricina.
Ca să ajung la șezătoarea din Găujani, satul unde m-am născut și mi-am lăsat o parte din mine, trebuia să străbat cale de 8 km. fără frică, prin zăpada așternută bogat peste văile munților, pe un frig de crăpau și pietrile, da* aveam sticla cu „încălzitor” la subsuoară, din prună curată „întors” de două ori, din care „trăgeam câte o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua, ci doar să nu-mi înghețe oasele.
        Urlau lupii.. îi vedeam trecând în haită, la vreo 30 de metri de mine. Se opreau, urlau, și-și vedeau de drum; urlam și eu cu ei ..  
        Viața continuă și acum la fel de neschimbată pe meleagurile Țării Loviștei, unde, parcă Moș Timpul s-a îndrăgosti de acest loc de basm, păstrând totul nealterat de trecerea sa: ființe și locuri. Mirific Plai Loviștean, loc ancestral învăluit în legendă, leagăn de poveste ce ne-ai încântat viețile cu frumusețile tale ireale, binecuvântat să fii de Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute.  
Astfel de amintiri efemere, precum și altele asemenea pline de nostalgie, cu dulceața și câteodată cu amărâciunea lor, sunt baza a ceea ce suntem cu toții astăzi, căci fără de trecut nu poate exista prezent, iar de viitor.. nici vorbă.
Așa am fost eu pe atunci, cu bune și cu rele, ca oricare altul; nici mai deștept și nici mai breaz ca toți ceilalți, ci doar unul din mulțimea acelora care s-au născut și au crescut în Țara Loviștei.  
Autor, Aron Șandru
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în POVESTIRI-NUVELE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s