Getic- Copilul cu Inimă de Aur,


Demult, tare demult, când soarele se fugărea cu luna pe cer, împiedicându-se de aștrii  aflați  într-o dezordine înșelătoare dar sublimă, apoi se prindeau cu toții în hora vieții, din care se nășteau alți aștrii eterni, când pe pământ toate viețuitoarele pământului vorbeau aceiași limbă și lupul păștea alături de oaie, undeva departe spre soare răsare, în Țara Negurilor și a Urieșilor, se afla Ținutul Geto-Dacilor.

Acel ținut era stăpânit de ființe scoborâte tocmai din Fii Luminii, cei aidoma Zeilor de Început, conduși de Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, la care Zamolxe Stăpânul și făuritorul Legilor Blajine împreună cu  Likanos- cel întocmai ca lupii, i se închina cu smerenie.

Zilele vieții lor nu erau deloc puține, oamenii aceia ajungeau să trăiască timp îndelungat, în pace și armonie cu ei înșiși, cât și cu Mama Natură, parcă uitați  de Ceifator-mesagerul Ținutului Morților.

Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, a dăruit supușilor săi, un pământ bogat  și roditor, le-a dăruit încă toate animalele, să le fie ajutor la nevoie, cu condiția să nu își uite originea lor de Fii ai Luminii-Nemuritori Geto-Daci.

Unicul Dumnezu Cel Adevărat și Veșnic Viu, le-a mai  dăruit trei lucruri neprețuite și fără de asemănare; Înțelepciunea Lumilor Văzute și Nevăzute, Piatra Sacră-ruptă dintr-o tînără stea și Sfântul Arc Ceresc- de la facerea lumilor, cu culorile sale sublime.

Apoi i-a învățat pe acestia, cum să folosească acele daruri neasemuite și prețioase!

Să folosească Înțelepciunea Lumilor Văzute și Nevăzute, pentru a cinsti și propovădui viața în acel ținut binecuvîntat de Creator unde se pare că în marea Sa dragoste față de acei oameni, a îngrămădit toate cele de trebuință, încă și mai mult pe deasura.

Să scoată Piatra Sacră, ori de cîte ori pământul era scoborât în bezna cea adâncă, din cauza Îngerilor Căzuți, cei certați cu Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, pentru ai înspăimânta și alunga, de pe pământul străbun. Să folosească această Piatră Sacră, atât pentru a  da căldură  Pămîntului Sfînt al geto-dacilor, cât și pentru a da Lumina, atât de necesară vieții.

1551494_961088383936122_4358695886230741901_n

Să privească Sfântul Arc Ceresc, ca pe un Legământ  făcut de geto-daci, cu Unicul Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, Legământ  care pecetluia pentru eternitate, Legătura Sfântă între oameni și divinitate.

curcubeu-iulydrapel-romania

Zamolxe Stăpînul, a mai primit de la Creator și Legile Blajine, care îi faceau pe oameni  aproape asemenea Zeilor de Început, dacă nu egalii lor, învățându-i pe aceia să le folosească și să le respecte, în folosul propășirii și continuității lor pe acele meleaguri binecuvântate. Aceste legi, dăruia celui care și le însușea, cunoștiințe despre astronomie, astrologie, fizică și matematică, elemente despre lumile trecute și care or să vină și multe altele, nu mai puțin benefice.

Firul vieții s-a scurs domol, toate lucrurile și-au fi urmat cursul firesc stabilit de Străbuni, Moș Timpul era pe atunci  un tânăr  novice în țeserea anilor, deseori se lua cu joaca printre stele, uitîndu-și suveica năzdravană, prin peșterile Muntelui Sfânt, acolo unde își avea sălașul, lăsând oamenii să petreacă în pace și bună înțelegere, fără a se gândi la firul vieții, care se torcea încet în ghemul eternității.
Însă Îngerii Căzuți, fii ai întunericului absolut și vrășmașii eterni ai oamenilor, își doreau ca aceștia să piară definitiv, să dispară cu totul.
Astfel, din  Gheena Iadului cel Profund, s-a născut Vrășmașul Întunecat al Fiilor Luminii-cei întocmai ca Zeii de Început.

Prin tertipuri, înșelătorii și  minciuni, Vrășamșul Întunecat, a reușit, puțin câte puțin, să întoarcă pe Fii Luminii, de la credința cea adevărată, de la Uniunea cu Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu, la erezie și păcate cumplite.

Din tot ce era sfânt pe teritoriul geto-dacilor, din tot ce era divin, s-a transformat în cea mai neagră erezie, oamenii au devenit răi și avari, au început să-și nesocotească până și darurile neasemuite, primite tocmai pentru a asigura continuitatea lor pentru eternitate.

Pământul nu își mai dăruia bucuros roadele sale, totul era ars de un soare ucigător, păsările cerului, nu mai ciripeau gălăgioase, atunci când ziua se răzbuna pe noapte, totul devenise fad și trist în ținutul Negurilor și Urieșilor-Ținutul Geto-Dacilor.

În zadar Creatorul, arunca Sfântul Arc Ceresc pe Bolta Azurie, cu culorile sale divine isvorîte parcă din însăși Eternitatea Universului, pentru că alți oameni se născuseră din Fii Lumini,ce nu cunoșteau adevărata geneză a acelora- născuți pe Pământul Sfânt, locuit altădată de geto-dacii scoborâtori din însăși Zeii de Început.

Înțelepciunea Lumilor Văzute și Nevăzute și-a pierdut din esență, Piatra Sacră din culoarea sa roșu-sângerie, a devenit  doar o culoare indefinită și pală. Sfântul Arc Ceresc, nu se mai zărea pe cer, iar Legine Sfinte Blajine, zăceau în uitarea prăfuită, a unui colț din memorie.

Însă cum Creatorul își iubea lucrul mîinilor sale și Opera Sa Primă-Omul, a decis totuși să îl ajute și să îl întoarcă cu orice preț la adevăratul sens al vieții-trăirea în pace și iubire, continuitatea în eternitate, precum și reântoarcerea la vechile valori divine, stabilite  de la începutul timpurilor.

Astfel, Unicul Dumnezeu Adevărat și-a aruncat ochii peste familia unui om sărman trecut de prima tinerețe, dar  care nu avea copii și la trimes pe  Îngerul Divin,  care ia vorbit femeii  î somn;

– Femeie, vei naște un prunc, la  care  îi veți pune numele de Getic- Copilul cu Inimă de Aur,  pentru că get este din neamul geților, iar inima sa va fi în întregime din aur. Acest prunc, va fii salvarea Neamului altădată sfânt și  va trebui să își împartă inima cu toți cei din neamul său, nesocotind pe nici unul, iar el să ramână cu o bucățică care îl va ține în viață mai  departe. Acestea au fost cuvintele Îngerului Divin, care s-a ridicat mai apoi într-o flacără purpurie la Cerul cel Preaînalt.

Trezindu-se înspre dimineață, îl căuta din ochii pe barbatul ei,  însă acesta  plecase de mult, de cu noapte, la ogorul din capătul satului, la prășit.

Îngîndurată, dar cu o lucire vie și plină de speranță în ochii săi de un azur-albastrul cerului, femeia,  a luat-o la fugă prin grădini și peste câmpuri, s-ăi da de știre bărbatului ei de neprețuita veste, ce o primise de la îngerul Divin.

În fuga sa, nici nu observa cum, parcă  pe unde trecea, iarba câmpului  înflorea în culori sănătoase și vii așa cum era odată, florile își împrăștiau aromele în zare cu o mireasmă sublimă, iar păsările văzduhului se întreceau într-o sonată dumnezeiască cu ciripitul lor vesel, vestind  parcă Salvarea Neamului altădată sfînt, ce se găsea de veacuri, în ghearele Vrășmașului Întunecat.

Moș Timpul, a primit poruncă să lase zbenguala printre stele și să zorească astfel nașterea lui Getic-Copilului cu inima de aur!

Sorocul nașterii a sosit, iar Neamul altădată sfânt, sa adunat să-l cinstească pe cel care avea să fie salvatorul lor. Pentru prima data, după veacuri întinse, după vremuri atinse de  negura uitării, darurile sfinte au fost scoase din străfundurile Muntelui cel Sfânt, unde au fost aruncate la întâmplare și cercetate, așa cum  se făcea în vechime.

Astfel Getic- Copilul cu inimă de aur, cu ajutorul lui Moș Timpul creștea într-o zi ca alții în zece și nu a întârziat mult, pînă să apară, așa la vreo 18 anișori, într-o zi în piața Agorei  Centrale, acolo unde se adunau cu toții să țină sfat despre anumite treburi mai importante, chemând pe toți locuitorii Pământului Sfânt, la mult așteptata împărțire a inimii sale.

Ajunsese un flăcău de toată frumusețea, un adevărat Fiu al Luminii, scoborâtor din Zeii de Început. Toată înfățișarea sa inspira o bunătate fără asemănare, răspîndind o lumina alb-albastră deosebit de strălucitoare, iar în mijlocul pieptului, strălucea mai mult ca razele soarelui, însăși inima sa de aur.

Getic-Copilul cu Inimă de Aur, s-a suit pe o piatră sculptată ca o stea în zece colțuri, ce se găsea în mijlocul Agorei Centrale și le-a spus tuturor celor adunați acolo, cîteva  cuvinte care aveau darul, ca împreună cu bucățica de inimă din aur primită, să le  fie salvarea pe veci a celor care altădată, au fost Neamul Sfânt Geto-Dac.

– Frații mei ! A sosit clipa cea mare a izbăvirii neamului!

Unicul Dumnezeu Cel  Adevărat și Veșnic Viu, împreună cu  Părinții Neamului Sfînt Geto-Dac, Zamolxe Stăpînul, Likanos-Lupul Alb, Deceneu- puternicul preot și mag, Mare Ințiat ca și Pitagora get și el la origine dar trăitor pe marginile sterpe ale Spartei, Zaharia al evreilor, Zoroastru al indienilor, Moș Timpul, zbanghiul și încurcatul meu prieten, care ține în stapînirea sa tainele scurgerii clipelor, precum și Druizi din Munții Scoților și Țara Galezilor, m-au indemnat la ascultare, pentru salvarea  Neamului Sfînt Străbun.

– Am aceste vorbe pentru voi, frații mei buni, născuți din Nemurirea Veșniciei Absolute! Întoarceți-vă fețele voastre de la deșertaciunile lumii stăpînite de Vrășmașul Întunecat, pentru că puterea i-se va lua și puține zile va mai avea acesta.

– Nimic nu este nou sub soare, ce este nou a  mai fost iar ce este vechi, o să mai fie. Nimic nu este nou în ochii Unicului Dumnezeu Adevărat. Cercetați Vrășmașul  Întunecat și nu mai luați aminte la făcăturile lui înșelătoare, pentru că el dorește doar pieirea Neamului Sfânt Străbun.

– Va veni negreșit ziua, când noi toți vom fi chemați, să dăm socoteală pentru faptele noastre. Fiți din cei care  merg cu fața senină în preajma scaunului de judecată al Străbunilor și al Unicului Dumnezeu Cel Adevărat și Veșnic Viu.

– Luați atitudine, fiți uniți în cuget și simțiri pentru că astfel, nu veți îngădui Vrășmașului Întunecat, să vă sucească mințile și inima, precum că nu veți mai accepta ca alte neamuri, venite din  nimicnicia unui pământ stricat de nelegiuiri, să vă conducă în propria voastră țară. Fiți stăpânii voștri, stăpâniți voi peste pământul care va fost dat spre moștenire, iară nu viermii pământului, născuți din colb de copite și din deșertăciunile unei lumi spurcate.

– Iertați-vă, ca frați de neam ce sunteți, micile supărări, pentru că numai astfel se poate ajunge la Unitate și Uniune de Neam.

– IUBIȚI-VĂ ÎNTRE VOI, FRAȚI DIN NEAM SFÂNT STRĂBUN, PENTRU A CREA UNIUNE ȘI UNITATE, ÎMPOTRIVA TUTUROR CELOR CARE VĂ DORESC PIEIREA.

– Striviți capul fiarei, ori de câte ori aceasta își ridică capul, pentru că numai astfel veți asigura continuitatea voastră pe acest Pământ Sfânt Străbun.

– Alungați dintre voi, pe toți cei care și-au vândut sufletul Vrășmașului Întunecat, luați atitudine împotriva tuturor iudelor și nebunilor cu capul, care  se vând pentru un pumn de arginți tuturor veneticilor, care vă doresc pieirea, îmbrâțișînd eresuri idolești, venite din putreziciunea pământului.

– Curățați-vă Neamul Sfint Străbun, de de tot ce este contrar firii și legilor divine, pentru că numai astfel veți avea o societate sănătoasă și înfloritoare.

– Multe ar mai fi de spus, dar Moș Timpul, deși este bunul meu prieten, nu poate trece peste Legile Firii – Legile Divine, zorindu-mă să-mi împlinesc soarta. Tot ce aveți nevoie, ve-ți găsi în mintea și în sufletele voastre- căutați adînc acolo. Pentru lucrurile sufletului, cercetați cu inima, iar pentru lucrurile minții cercetați gîndirea- totul este scris în voi, trebuie doar să descoperiți asta.

CITIȚI ÎN SUFLETUL VOSTRU ȘI VEȚI GĂSI RĂSUNSUL ÎNTREBĂRILOR VOASTRE, PENTRU CĂ ÎN VOI ESTE SCRISĂ NEMURIREA.

Când vă va fi mai greu, gândiți-vă la Străbunii voștrii, cereți-le ajutorul iar ei vor coborî din Înaltul Cerului, pentru a-și apăra Pămîntul Sfânt. Aveți încă ajutorul celor trei daruri neprețuite- nu pregetați să le folosiți.

Astfel fiind spuse, Getic-Copilul cu inimă de aur, le-a cerut  FRAȚILOR SĂI DIN NEAM SFÎNT STRĂBUN, să vină aproape de el pentru a le oferi o bucată din inima lui de aur, pecetluind cu  Pecete Sfântă, salvarea lor din Gheena întunericului Profund în care s-au aruncat cu voia lor, în clipe de rătăcire a minții și a sufletului, chinuiți de Vrășmașul Întunecat.

Rând pe rând, oamenii au trecut prin fața sa, primind fiecare câte o bucățică din Inima de aur. Au fost mulți, destul de mulți dar toți trebuiau salvați și nimeni nu vedea cum, pe chipul Copilului cu Inima de Aur, se așternea o paloare ca de piatră vânătă, iar ciorpu începuse să se înconvoaie, sub povara grea a jertfei sale.

Ce se întâmplase de fapt? Cu cât dăruia mai mult din inima sa de aur, Copilul rămânea fără strălucire și fără puteri, aceste lucruri treceau în fiecare Frate din Neam Sfânt Străbun, ca aceștia să se întărească și să se salveze de Vrășmașul Întunecat. Cum, ultimul sosit  și-a luat si el bucățica de inima din aur, Getic a dat sa stea să se odihneasca puțin și apoi sa plece la Străbuni si  la Unicul Dumnezeu  Adevărat, cu gîndul la misiunea pa care tocmai a încheiat-o.

Însă pe cînd dorea să plece, o voce îl strigă din depărtare;

  • Getic, Copilule…! Copilule cu inima de aur, băiatul meu are numai 5 ani, dar este chinuit si el de duhul Vrasmasului Intunecat, te rog dă-i și lui bucățica de inimă din aur, promisă de tine, fiecăruia din Neamul Sfânt Străbun.

Cum de se făcuse iutat acel prunc, cum de nu a fost și el socotit printre cei din neam?? Cine știe cum a fost atunci!?

Paloare ca de piatră vînătă se accentuă și mai mult,  peste fața lui Getic-Copilul cu Inima de Aur, înțelegând de fapt sacrificiul pe care trebuia să-l facă pentru Neamul  Sfânt Străbun- să se jertfească pe sine, pentru a împlini astfel  Legământul Suprem.

Însă, dintr-odată, fața parcă  si-a recapătat  strălucirea divină, apoi s-a aplecat  în fața copilului  și ia dăruit ultima  bucățică de aur din inima sa.

Nu îi parea rău de nimic! A făcut ceea ce trebuia să facă, pentru salvarea Neamului Sfânt Străbun, jertfindu-se pe Altarul Gloriei Străbune, cu seninătatea unui Înger Divin, însă o umbră  de tristețe, trecu  fugar, pe chipul său de înger, acela că o lăsa singură pe Maria, fata vecinilor dinspre strada care ducea la Agora Centrală,  singură  unde doar înainte cu o zi, o ceruse de soție.

Dragostea lor, dura de când erau copii și alergau pe o pajiște ce nu se afla alterată, de arșița soarelui ucigător, ca toate celelalte. Au crescut împreună, iar cînd au ajuns la vârsta în care înțelegeau iubirea și-au promis dragostea eternă. N-a fost să fie de această dată, cerîndu-și iertate din ochi, scumpei sale iubite Maria, ce se afla cu el, lângă piatra în zece colțuri, unde ea  îi ținea capul sprijinit în poală.

-Ți-ai împlinit menirea iubite, i-a spus Maria  reținându-și cu greu un plânset ce-i străbătea parcă toată fința sa gingașă, iar lacrimile sale îi spăla fața tînărului nostru erou. Mergi în pace la Unicul Dumnezeu Adevărat și la Străbuni, du-le solia și spune-le că Neamul Sfînt Străbun și-a găsit pe veci salvarea. Vei fii pe veci în inima  și în simțămintele mele, a mai spus Maria, dăruindu-i o ultimă sărutare.

Așa sa stins Getic-Copilul cu Inimă de Aur- scoborât din stelele eterne, fericit că și-a dus misiunea până la capăt, cu înțelepciune și pricepere, știind că NEAMUL SFÎNT STRĂBUN, A FOST SALVAT ÎNTRU ETERNITATE, DUPĂ VOIA SFINȚILOR STRĂBUNI ȘI A LUI DUMNEZEU CEL VEȘNIC VIU ȘI ADEVĂRAT.

A fost transformat în SFINX si pus STRĂJER, la poarta Muntelui cel Sfânt Koga-Ion, dând de veste Străbunilor, atunci când se vedea în zare, un Fiu al Luminii în căutare de vreun sfat, sau de meditație divină, veghind totodată ca nu cumva Vrășmașul Întunecat, să mai facă vreodată stricăciuni, în Neamul Sfânt Străbun.

646x404

Notă;-Această legendă a fost scrisă din prea multă dragoste de neam și pământ străbun, fără ca să mă aștept să primesc nimic în schimb, nici măcar recunoștință, poate doar critici, din partea  celor care au fost salvați, sau vor urma să fie, din somnul letargic al morții ce se poate așterne peste neamul sfânt, dacă acesta se complace în ignoranță și lașitate. Am doar o condiție; să respectați întocmai povețele lui Getic- Copilului cu inimă de aur, iar prin acest lucru, vă puteți asigura continuitatea voastră pe acest pămînt bun și frumos, moștenit de la Marii Străbuni.

Pace și dragoste de Neam Sfânt Străbun Geto-Dac, să aveți frații mei iar Unicul Adevărat Dumnezeu, Cel Veșnic Viu  să vă aibe în paza Sa!

Articol, creat de Șandru Aron.

https://deceneuinteleptul.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în URMASII DACILOR (legende). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.