Marea Piramidă, în deconstrucţie semantică


Dacă cineva doreşte să se informeze în legătură cu Marea Piramidă de la Gizeh, va găsi nenumărate referinţe care vizează valoarea acestei construcţii din punct de vedere arhitectural, măiestria constructorilor ei şi multele recorduri pe care aceasta le-a deţinut sau încă le deţine. Este una dintre cele şapte minuni ale lumii, şi singura încă existentă.

    Totuşi lucrurile au valoare sau nu, după contextul în care este situată discuţia. Din punct de vedere arhitectonic, este într-adevăr una dintre minunile lumii, mai ales raportat la tehnologia disponibilă lumii antice şi nici eu nu am să neg aceasta. Însă pentru a avea o perspectivă corectă asupra unui fapt, acesta trebuie încadrat într-un context care să conţină ceva mai mult decât aspectul estetic. Trebuie avut în vedere de exemplu scopul acestei construcţii, iar în ceea ce priveşte scopul, Marea Piramidă este un monument funerar construit pentru vestitul faraon Keops.
    Se pare că nimic nu este în neregulă până aici. În afară de faptul că vestitul faraon Keops era doar un mamifer, iar astfel monumentul funerar pentru vestitul faron Keops devine un depozit aberant de mare pentru hoitul unui mamifer care putea foarte bine să fie oferit hienelor spre nutriţie. Priviţi-l:
    Hoitul mamiferului era depozitat în interiorul acestei construcţii megalitice în vederea vieţii de după moarte după ce în prealabil i se scoteau intestinele, ficatul şi stomacul şi erau depozitate în nişte vase care rămâneau lângă hoit. Creierul însă, era considerat ca fiind neimportant în viaţa de apoi de către vechii egipteni şi ca atare era scos pe nas cu o sîrmă şi dat la gunoi. Să nu uităm deci care este motivul pentru care aceste mormane imense de pietre erau ridicate: pentru hoitul fără creier al unuia care susţinea că este fiul Soarelui, dar nu avea destul de mult creier încât să-şi dea seama că gândeşte cu creierul, nu cu ficatul, stomacul sau cu inima.
    Se speculează că undeva între 30 000 şi 50 000 de oameni au pus piatră peste piatră până la 6 000 000 de tone pentru mormântul tovarăşului Keops – doar un individ din epoca bronzului care habar nu avea pe ce lume trăieşte. Ce poate fi mai stupid decât atâta? Cum să nu ţi se pară ridicol un asemenea efort şi o asemenea desfăşurare de forţe pentru un asemenea scop cu desăvârşire inutil? Prostia umană este cu atât mai mare, cu cât manifestarea ei în realitate este mai amplă. Din acest punct de vedere eu zic că am dreptate să rebotez Marea Piramidă în „Marea Piramidă a Prostiei Umane”.
 Zeci de mii de oameni puşi să muncească timp de zeci de ani, practic pentru nimic.
     Este într-adevăr uşor să arăţi absurdul acestei construcţii din prisma cunoştinţelor actuale, dar în apărarea egiptenilor vine faptul că acela era nivelul maxim de cunoştinţe la care ajunseseră şi încă era unul dintre cele mai ridicate în lume în acea perioadă. Atât ştiau şi ca atare s-au comportat în conformitate cu ceea ce ştiau. Nu aveau de unde să ştie că ceea ce fac este inutil şi nici nu existau la acea vreme informaţii care să afirme altceva.
    Ar fi cu desăvârşire absurd să vedem în secolul XXI exact aceeaşi desfăşurare de resurse pusă în slujba unor scopuri la fel de ridicole ca cele prezente în epoca bronzului. Din păcate absurdul ne urmăreşte şi în prezent şi cel puţin în ţara noastră putem observa cum proliferează febra construcţiei de biserici – temple pentru un zeu inexistent. Orice resursă folosită pentru construirea unei biserici şi nu a unui institut de cercetare sau a unei autostrăzi este o ofensă adusă raţiunii şi utilităţii publice, o ofensă adusă oricărui om care nu trăieşte în epoca bronzului. Resursele materiale folosite pentru ridicarea templelor bisericeşti nu au cum să mai ajungă vreodată în situaţia în care să aducă beneficii reale populaţiei, decât dacă se vor tranforma bisericile în locuinţe aşa cum au început să facă olandezii. De ce totuşi să nu construim direct locuinţe, dacă tot este penurie? De ce să nu se construiască infrastructură daca tot nu există?
    Ar trebui ca dezbaterea  să ţină prima pagină a tuturor ziarelor deoarece faptul că există sau nu vreun dumnezeu nu este ceva ce nu are efect în realitate. Are un efect major în realitate prin imensele sume de bani – cel mai des vărsate de la la buget – sume de bani care sunt folosite cum trebuie dacă există dumnezeul creştin ortodox, sau sunt aruncate în neant dacă nu există. Orice om ar trebui să vrea să ştie dacă banii lui sunt folosiţi pentru ceva util sau nu. Iar presa, statul şi biserica se feresc de această dezbatere ca dracul de tămâie şi creştinismul de logică.
     În ţările civilizate oamenii chiar au înţeles că acest subiect controversat care este religia trebuie dezbătut, şi în timp ce în Marea Britanie există dezbateri publice între vestitul Christopher Hitchens şi fostul prim ministru, Tony Blair, în România bagă toţi teocraţii capul în pământ ca nişte struţi ce sunt pentru a evita întrebarea care rezultă în mod natural: Pentru ce facem aceste lucruri? Ca să râdă urmaşii nostri de noi şi să se minuneze de cât de proşti am fost?
Acest articol a fost publicat în RELIGIE(editoriale). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.