România are aproape 10 milioane de oi. România printre ţările cu cele mai multe oi. „Ş-oile s-or strânge pe mine m-or plânge cu lacrimi de sânge”. Care sunt cuvintele ce reflectă oieritul pe care le-am moștenit de la strămoşii noştri Daci.


România are aproape 10 milioane de oi. România printre ţările cu cele mai multe oi. „Ş-oile s-or strânge pe mine m-or plânge cu lacrimi de sânge”. Care sunt cuvintele ce reflectă oieritul pe care le-am moștenit de la strămoşii noştri Daci.

România printre ţările cu cele mai multe oi

Daea e fericit! România se află printre ţările cu cele mai multe oi – scrie Ziua News.

Cu aproximativ 9,8 milioane de oi în anul 2017, România se situează pe locul al treilea în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte efectivele de ovine.

În Europa, România e devansată doar de Marea Britanie, cu 24,5 milioane capete şi Spania cu 15,9 milioane ovine, potrivit datelor publicate luni de Eurostat.

În 5-10 ani vom depăși Spania, căci oieritul e meseria noastră națională.

România e astfel printre ţările cu cele mai multe oi din Europa.

În urma României se situează Grecia, cu 8,5 milioane capete de ovine, Italia – 7,2 milioane, Franţa – 6,8 milioane, Irlanda – 3,9 milioane capete şi Portugalia, cu 2,02 milioane capete.

Potrivit bazei de date FAOSTAT a Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, primele cinci țări în funcție de numărul mediu de capete de ovine (în perioada 1993 – 2013) au fost: China continentală (146,5 milioane capete), Australia (101,1 milioane), India (61,2 milioane), Iranul (51,7 milioane) și fostul Sudan (46,2 milioane).

Potrivit balanţei comerciale cu produse agroalimentare, România a încasat peste 315 milioane de euro, în primele trei trimestre din 2017, din exporturile de animale vii în spaţiul intra şi extracomunitar, în creştere cu aproape 15% faţă de perioada similară din 2016, când încasările au totalizat aproape 275 de milioane de euro.

Cele mai mari sume au fost obţinute din exporturile de animale vii din speciile ovine şi caprine, circa 146,8 milioane de euro pentru 67.137 tone şi din cele de bovine – 145,71 milioane de euro (56.831 tone).

Consumul de carne de ovine în anul 2016, în România, a fost în medie de 2,6 kg/locuitor, în uşoară creştere faţă de 2015 când se înregistra un consum de 2,3 kg/locuitor, dar semnificativ mai mare faţă de anul 2014 când era de numai 0,7 kg/locuitor anual.

Consumul cel mai mare de carne de oaie, respectiv de miel, este în perioada Paştelui, când necesarul este acoperit în mare parte din producţia autohtonă.

În comparaţie, media consumului în UE a fost de 2 kilograme pe locuitor anual în 2015, faţă de 1,9 în 2014, Franţa şi Irlanda înregistrând cel mai mare consum, de 2,9 kilograme, respectiv 2,8 kilograme pe locuitor anual.

Cunoscută şi ca principală meserie a Dacilor, oieritul s-a transmis din generație în generație de mii de ani pe aceste meleaguri.

Nu întâmplător Limba Română a moștenit din Limba Dacă cuvinte ca:

1. zer – ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊ Expr.A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară.

2. zară – ZÁRĂ s. f. (Pop.) Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul din smântână – Cf.alb. dhallë. „Tot în acel blid se turnă zară-n care se dumică mămăligă”. RETEGANUL, P. I 65. „Uit’te oleacă de zară, mănâncă și pace!” CONTEMPORANUL, VIIII 5. „Când zara e proaspătă și groasă, se mănâncă cu mămăligă”. „Unii săteni vara beu zară proaspătă”. ȘEZ. VII 98.

3. brânză – brấnză sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 248/19 / E: nct] 1 Produs alimentar obținut din lapte fiert și închegat. 2 (Îvp; îe) A nu fi de nici o ~ A nu fi bun de nimic. 3 (Pfm; îe) A nu face nici o ~ A nu face nici o ispravă. 4 (Pop; îe) ă bună se face la stână Fiecare lucru trebuie făcut la locul și la timpul său. 5 (Pop; îe) S-a împuțit ~ a S-a stricat prietenia. 6 (Îvp; îe) Unde-i ~ nu-i bărbânță Când ai una, îți lipsește alta. 7 (Pop; îe) S-a băgat ~ a-n putină S-a terminat. 8 (Pfm; îc) Zgârie ~ Zgârcit. 9 (Îs) Săptămâna ~ zei A opta săptămână înainte de Paști, în care se mănâncă lactate. 10 (Îs) Lăsatul de ~ Lăsata-secului de Paști, înainte de Săptămâna brânzei. 11 (Pop; îs) Duminica ~ zei Lăsata-secului. 12 (Pfm; îe) (Ducă-se) opt cu-a ~ zii nouă Se spune când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 13 (Pop; îc) ~ de iepure Lucru imposibil. 14 (Bot; îc) -za-iepurelui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Bot; reg; îc) ~ za vacii Untișor (Ficaria verna). 16 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 17 Melodie după care se execută acest dans.

4. urdă – ÚRDĂ s. f. 1. Derivat al laptelui (de oaie) care se obține prin fierberea și închegarea zerului gras rămas de la prepararea cașului sau de la alegerea untului. 2. Compus: urda-vacii = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina acoperită cu peri cenușii și cu flori albe (Cardaria draba). „Se rumenesc căpșunile în poieni și iese urda dulce de la stâni”. SADOVEANU, F. J. 554. „Fiecare asociat vine pre rând la stână și-și ia laptele, îl încheagă și scoate brînza și urda”. I. IONESCU, M. 367. „Am drăguț păcurăraș, Vine seara-aduce caș; Dimineața, urdă dulce”. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 410.

5. străghiață – străghiáță, s. f. – Caș, brînză de vaci. – Var.stereghiață, Banat străghiată.  Mr. străgl’ată, megl. strigl’ată.  Der. străgheța,  vb.(Olt., a coagula).
Variantă: străgheátă f., pl. ele, ca cleată- clele, și ețĭ, ca săgeată-săgețo.  Trans. Ban. Lapte închegat nescurs încă de zer. – În Mehedinți. -eață, pl. ețĭ (format din pl. saŭ infl. de gheață), despre lapte, sânge, răciturĭ.

6. țarc – ȚARC, țarcuri, s. n. 1. Loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.; ocol. 2. Îngrăditură, gard de nuiele, de spini etc. făcute în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite; p. ext.suprafața împrejmuită cu acest gard. 3. Mică îngrăditură făcută din stinghii, în care sunt ținuți copiii mici când încep să umble, pentru a li se limita spațiul de deplasare. 4. Numele unui joc de copii. – Cf. alb. thark

7. țap – ȚAP, țapi, s. m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre și al căprioarei. ◊ Țap ispășitor = a) (în Vechiul Testament) țap (1) pe care marele preot îl încărca la sărbătoarea ispășirii cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert; b) fig. persoană asupra căreia se aruncă vina pentru greșelile altora. ◊ Expr. A sta ca un țap logodit = a sta țeapăn, prostit, aiurit. 2. Pahar special de bere, cu toartă, având capacitatea de 300 ml; conținutul unui astfel de pahar. 3. (Art.) Numele unei constelații în care intră Soarele la solstițiul de iarnă. – Cf. alb. cap, cjap

8. dulău – dulắu 1. sm [At: PRAV. 64 / Pl: ~ắi ] 1 Câine mare (și lățos) (mai ales de la stână); zăvod. 2 (Fig) Calificativ injurios pentru un om bătrân lipsit de educație (și de cultură), cu deprinderi grosolane. 3 (Pop) Constelație boreală din care face parte și Sirus Şi:câinele-mare.
„Dulăi mari cât mânjii se întâlneau bot în bot prin întunerec”. CAMILAR, T. 6. „După zaplaz, hămăiau dulăi ciobănești”. SADOVEANU, Z. C. 115. „Până-n ziuă urlă dulăii de la stână”. ALECSANDRI, P. III 299. „Așa buciumă ciobanii când își prăpădesc cârlanii Și s-adună dulăi Pe la toate târlele”. SEVASTOS, C. 293.

9. măgar – MĂGÁR, măgari, s. m. 1. Animal din familia calului, mai mic decât acesta, cu părul de obicei sur, capul mare și urechile lungi, întrebuințat ca animal de povară și de tracțiune; asin (Equus asinus). ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă, a nu aparține unei categorii determinate. 2. Epitet dat unui om prost, încăpățânat sau obraznic. – Cf. alb. gomar
„Când omul dete toate lucrurile jos, măgarul rămase cu urechile pleoștite, cu genunchii îndoiți”. GÎRLEANU, I 28. „Eu, a zis Ion către ascultătorii de la masă, eu știu ce glas are măgarul”. CARAGIALE, P. 25. „Nebunul n-asudă nici la deal, nici la vale… Șede pe măgar și caută măgarul”. NEGRUZZI, S. I 248. ◊ Expr. A nu fi nici cal, nici măgar = a nu avea o situație precisă. A ajunge din cal măgar v. cal. A face (pe cineva) din cal măgar v. cal. 2. Fig. Calificativ dat unui om prost, nătîng, încăpățînat sau obraznic, prost crescut. „Nu râde la front, măgarule! se răstește Macedon”. REBREANU, I. 15.

10.a. jintiță, JÍNTIȚĂ s. f. Produs lactat preparat prin încălzirea lentă a zerului provenit de la scurgerea cașului. Amestec de urdă și zer fiert care se depune la fundul vasului când se prepară urda; urdă nestrecurată, amestecată cu zer.
10.b. janț – s. n. pl. janțuri 1. Zer untos care se scurge la fabricarea cașcavalului, în urma opăririi cașului cu apă clocotită, constituind materia primă pentru obținerea untului de cașcaval. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la prepararea urdei. (1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frământată).

11. cață – cáță-1 sf [At: PANN, P. V. III, 144/2 / Pl: ~țe / E:ns cf acăța] (Reg) 1 Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile. 2 (Îe) A prinde sau a umbla cu cața A minți pe cineva. 3 (Îe) A sta cață înaintea cuiva A sta drept (de frică, de respect).

Cuvinte ca oaie, miel, caş, turmă, lapte, păcurar, câine au fost moștenite de Limba Română direct din Limba Latină

cioban e considerat ca provenind din Turcă, smântână din Slavă, şi a alcătui din maghiară, deși mulți le consideră şi pe ele ca provenind din substratul dac

Așa cum vedeți şi din vocabularul ancestral al oieritului păstrat în Limba Română, reiese cât se poate de clar că oieritul e o ocupație ancestrală a românilor, ocupație de bază pe care am moştenit-o de la strămoșii noștri dac.

Nu întâmplător casa românului era acolo unde se găseau oile sale. Acest lucru rezultă cât se poate de clar din expresia străveche „Să ne-ntoarcem la oile noastre”. (=”să ne-ntorcem la ale noastre”,”să ne-ntoarcem la casele noastre”, „să ne-ntoarcem la ce-i al nostru”, „să ne-ntoarcem la treaba noastră”,”să ne-ntoarcem la ceea ce ne privește în mod direct pe noi”,”să ne întoarcem la ceea ce este important pentru noi”, „să ne-ntoarcem la ce-i al nostru”, etc, etc..). Poate așa se va înțelege mai bine ce-au însemnat pentru noi şi ce înseamnă şi azi „oile noastre”. Ar fi timpul ca toți cei care rătăcim „să ne întoarcem la ele”

(FLUIERUL)

Acest articol a fost publicat în URMASII DACILOR(traditii). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.