Cum a aprut Biblia si de cine a fost inspirata, cap 1
Sa incepem sa distrugem „misterele” bisericii
Ca sa puteti intelege ceea ce voi scrie in aceste pagini, este necesar sa stiti inainte de toate cum a luat nastere Biblia, cine a scris-o cu adevarat si de ce o carte atat de minunata si unica a dat nastere la sute de culte religioase care mai de care mai tiranic si mai mincinos. Pe de alta parte vreau sa intelegeti si care a fost scopul celor care s-au gandit sa tina in intuneric pentru 2 milenii, milioane de persoane si sute de mii de generatii umane.
Biblia nu este o carte care a existat in vechime, ci este o carte relativ noua care a fost intocmita pe baza mai multor carti antice care au fost in mare parte amestecate, falsificate, rastalmacite si injumatatite. Ea a fost scrisa de cativa oameni care in acele vremuri stiau arta scrisului si a cititului, arta de existenta careia majoritatea omenirii nici macar nu avea habar.
Acum 1500 de ani, scribii nu au scris Biblia, ci au copiat, au unit si au amestecat o gramada de traditii orale, izvoare istorice, legi, reguli pentru igiena si nutritie, poezii, cantece, proverbe, zicatori si fapte istorice reale cumulandu-le intr-o noua scriere care avea sa devina mai tarziu “cuvantul lui dumne-zeu”. In acele timpuri erau doar cativa cei care stiau sa scrie si sa citesca, iar acesti cativa faceau parte toti din tagma sacerdotilor, a preotilor templelor, care implineau serviciile pentru zei. Acestia fusesera invatati de zei tainele scrisului si ale cititului, pentru ca scrisul si cititul nu apartineau omenirii, ci zeilor. Mai tarziu, in evul mediu, s-a extins invatatura aceasta doar pentru nobili si pentru persoanele de cel mai inalt rang, adica regii si imparatii, care de multe ori nu stiau sa citeasca si sa scrie nici o boaba, pentru ca aveau mereu scribi care scriau si citeau in locul lor.
In baza acestor scrieri care mai tarziu vor forma cartea de capatai ale celor mai importante culte monoteiste al lumii, o mana de oameni tin in maini destinele umanitatii si libertatea ei. In acest fel, eroii antichitatii, marii razboinici ai neamului omnesc care au luptat impotriva zeilor si a daunatoarei lor tehnologii cu care au reusit sa inrobeasca umanitatea, au fost transformati in patriarhi biblici, in fiinte nestiutoare si supuse unei superpotente care nu a existat niciodata.
Clerul mincinos, vrea sa credem ca aceasta carte ticluita de ei a fost cartea de cult a evreilor, un popor care s-a nascut din neant, cu o istorie inexistenta, dar care a avut norocul sa aiba un creator nepamantean. Aceasta fiinta care i-a creat si modelat a fost un spirit care ii inspira in scrierea acestei carti in care el este elogiat si ridicat in slavi in asa fel, incat va deveni stapanul suprem al pamantului si al raselor umane.
Acum, cand stiu atat de multe lucruri, ma amuz gandindu-ma cat de usor poti sa manevrezi mintea umana si multimea indoctrinata deja din frageda pruncie de “adevarurile stiintifice” pe care doar elita le-a cercetat, le-a descoperit si le-a aprobat ca pe adevaruri absolute. Ca sa intelegeti ceea ce spun, haideti sa incepem sa cercetam un pic scrierea evreilor. Aceasta scriere era incomprensibila, pentru ca evreii nu aveau cuvinte care sa aibe pauze intre ele. Scrierea lor era un lung sir de litere de unde trebuia sa formezi tu cuvantul si sa formulezi tu ceea ce credeai ca este scris acolo cu adevarat.
Multe scrieri ale antichitatii sunt incomprensibile astazi pentru ca in acele vremuri fiecare folosea moduri diferite de scris. Unele culturi scriau de sus in jos, altii de jos in sus, altii de la dreapta la stanga, altii de la stanga la dreapta, altii foloseau simboluri, altii desene de animale pasari sau vegetale, altii semne cuneiforme, asa cum si evreii aveau aceasta scriere particulara. Citirea scrierii lor aparea si mai greoaie datorita faptului ca ei nu foloseau vocale. Datorita acestor particularitati, romanii nu au putut niciodata sa traduca numele corect al acestui dumne-zeu al evreilor, nume format din mult cunoscuta tetagrama JHWH, motiv pentru care au spus ca nimeni nu are voie sa pronunte numele lui dumne-zeu. Aceasta colosala minciuna este usor de combatut pentru ca in cartea sfanta a evreilor numele domnului apare de mai bine de 50 de ori. Diferenta dintre felul in care se scrie un cuvant fata de felul in care se citeste se numeste “qere-ketiv” si datorita acestui fapt numele lui dumne-zeu se citeste Yahweh sau Jahve sau Iahve, nume de la care provine numele in romaneste al acestui dumne-zeu, care este Iehova. Acum, pentru ca ati inteles un pic greutatea acestei scrieri, am sa va arat cum aparea scrisul lor cu vocale: “Practicbibliaapareascrisainacestfel” sau fara vocale: “Prctcbblprscrsncstfl”. Multiplicati acest rebus pentru circa 2 milioane si jumatate de litere si in acest fel, aveti in fata Biblia originala. Citeste mai departe aici:
Politeismul evreilor si monoteismul getilor, cap 2
Evreii !! Un popor venit de nicaieri, cu o istorie care nu exista decat in cartile lor sfinte. Este imposibil sa nu te intrebi macar o singura data, asa, in trecat, cine sunt de fapt evreii? Am sa incerc sa expun cateva aspecte importante care definesc aceasta natie urmarind sirul evenimentelor relatate de cartea lor sfanta. Din cate stim cu totii, evreii sunt urmasii lui Avram, Isaac si Iacov, trei personaje extrem de importante pentru dumne-zeul biblic pe care acestia il urmeza orbeste. In general, lumea crede ca formarea acestui popor a avut loc in Palestina, locul in care triburile de nomazi ale evreilor s-au stabilit mult mai tarziu.
Adevarul este ca povestea acestui popor nu incepe in Palestina sau in Israelul de astazi, care in acele timpuri nici macar nu exista. Istoria lui incepe intr-un tinut despre care stiinta ne spune ca acolo s-a nascut “civilizatia” raselor umane actuale, mitul ne spune ca acolo era tara zeilor, iar scriptura il defineste Babilonia natiunilor. Este vorba despre tinutul Sumer, actualul Irak, care in Biblie este numit Sin’ar. Stiu ca este ceva nou pentru voi, dar va voi dovedi ca aceste mici aspecte care scapa celui care nu este obisnuit cu aceste denumiri, ascund de fapt un alt adevar decat cel propovaduit. In decursul anilor biserica a schimbat mereu limba arhaica in care erau scrise Bibliile vechi, dar a pastrat cu grija numele locurilor antice fara sa le actualizeze, astfel incat, atunci cand citesti te intrebi in sinea ta, cam pe unde or fi fost acele locuri. Eu am sa va ajut sa intelegeti ceea ce biserica nu vrea sa stiti.
Acum sa vedem ce legatura au toate aceste personaje cu Sumerul in loc sa aiba de a face cu Palestina. Sumerul este locul in care isi aveau sediul suprem toti zeii, desi acestia nu erau adevaratii zei ai antichitatii, ci uzurpatorii care le-au luat locul. Am sa ajung sa va povestesc si despre aceste lucruri, numai ca acum vom porni exact din momentul in care ei, toti extraterestrii, adica zeii, au preluat puterea si au inceput sa formeze acesta lume bolnava. Printre miile de zei care au luptat sa devina stapanii omului, se afla si aceasta naparca care va deveni dumne-zeul crestinilor. El are mari ambitii si doreste ca sa devina stapanul absolut al lumii pamantene dar si al zeilor. Este unul dintre cele mai abjecte si ipocrite fiinte ale lumii extraterestre, dar are o minte de neegalat. Astfel el isi da seama ca nu poate lupta cu zeii pentru a deveni stapanul lumii pamantene, dar poate sa formeze un popor care va lupta impotriva oamenilor pentru el. In acest fel, atunci cand teritoriile pamantene peste care stapaneau alti zei vor fi uzurpate de el, devenind posesia lui, lumea pamanteana si cea a zeilor i se va inchina. In acest fel alege familia lui Avram. Pana cand dumne-zeul biblic nu se hotaraste sa plece din tara Sumerului si sa il ia impreuna cu el pe Avram, poporul evreilor era inexistent pe suprafata pamantului. Nasterea acestui popor incepe cu aceasta familie a lui Avram, pe care acest dumne-zeu o alege pentru a indeplini cu ajutorul ei, oribilul sau plan de dominatie.
In capitolul Facerea 11/27-28 se specifica locul nasterii lui Avraam “Iar spiţa neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au născut Avram, Nahor şi Haran; lui Haran i s-a născut Lot. Si a murit Haran înainte de Terah, tatăl său, în pământul de naştere, în Urul Caldeii.” Sunt convinsa ca majoritatea persoanelor nu inteleg nici legatura nici importanta primordiala pe care tinutul Sumer o are cu Avram, dar eu va ajut sa intelegeti acest lucru. Sumerul antic, tara care a gazduit leaganul civilizatiei moderne, asa cum ne invata elita in scoli, era tara zeilor, o tara pe care dumne-zeul biblic o repudiaza, o uraste, o defineste Babilonia natiunilor, dar in acelasi timp este singurul loc de pe pamant de unde el isi alege un om care va intemeia viitorul sau popor. Sumerul era unul din paradisurile antichitatii, era locul in care maretia si luxul intrecusera cu mult granitele acelor locuri, era pamantul in care zeii isi aveau resedinta. Iata locul de unde provine Avram, omul ales de dumne-zeul biblic ca intemeietor al viitorei natiuni a evreilor.
Deci, daca Avram vede lumina zilei in orasul Ur al Caldeei, inseamna ca in realitate el era un sumerian in toata puterea cuvantului. Tot din acel loc este si dumne-zeu, care era de fapt una din miile de zeitati ale antichitatii care populau acele tinuturi. Avram si familia sa il cunosteau foarte bine pe acest dumne-zeu pentru ca Terach, tatal lui Avram, era un sacerdot, un preot care slujea alti zei, dar care avea incredere si in acest dumne-zeu din moment ce fiul sau il va urma orbeste. Dumne-zeu ii sfatuieste sa il urmeze si sa treaca Eufratul ca sa se stabileasca in Harran, un oras al Cananeei pentru ca din Avram va face tatal tututror natiunilor, ba mai mult le promite ca le va da mostenire o tara paradisiaca in care curge lapte si miere. Dorinta de marire si de bogatie este mai mare decat glasul constiintei, asa ca familia marelui preot Terach paraseste locul natal pentru a urma acest zeu, care nu era deloc un spirit, ci o persoana in carne si oase.
Si uite cum nu gresesc, pentru ca insusi dumne-zeu confirma ce spun in cartea lui Iosua 24/2 ”Asa zice dumnezeul lui Israel, ca in vechime parintii vostri Terach tatal lui Avram si tatal lui Nacor, au trait dincolo de raul Eufrat si slujeau alti dumnezei, dar eu l-am luat de mana de dincolo de Eufrat si l-am sfatuit catre aceasta tara a Canaanului.” Avand in vedere ca aceasta familie nu era o familie obisnuita, ci una de cel mai inalt rang, adica mult mai sus pusi decat regii si imparatii care conduceau fiindca erau preotii cei care ii autorizau sa domneasca, ei aveau contacte doar cu capateniile, cu preotii, cu regii sau faraonii din locurile unde se duceau. Cand regele din Harran si apoi faraonul Egiptului il intreaba pe Avram cine este el, el le spune ca este un evreu.
Vedeti, este ceva care nu se leaga din moment ce el spune ca este un evreu, in loc sa spuna ca este un sumerian. Din acesta cauza am cautat sa inteleg care este motivul pentru care exista aceasta discrepanta. Genealogia acestei familii de regi sacerdoti a lui Avram ne-o explica cel mai bine Zaharia Sitchin, om de stiinta, cunoscator si traducator a tuturor scrierilor semitice vechi, autor a nenumarate carti despre civilizatia sumeriana si singurul traducator al tablitelor sumeriene. El ne explica semnificatia cuvantul EBREU, care vine de la radacina IBRI care inseamana „cel care traverseaza”, “cel care trece”, adica in termeni moderni “nomad”. Avram era un ebreu, adica un nomad care venea din cealalta parte a Eufratului, din Sin’ar, tara zeilor, viitoarea Babilonie. Citeste mai departe aici:
https://www.scribd.com/document/381869239/Gabriela-Dobrescu-Secretele-Bibliei-Politeismul-Evreilor-Si-Monoteismul-Getilor-Cap-2
-Vimana, tehnologia lui dumne-zeu, cap 3
Stiu ca este greu sa se inteleaga ce naiba o vrea sa insemne acest straniu titlu care pare mai degraba o gresala de tipar decat un subiect care sa poata fi relatat intr-o scriere care se refera la dumne-zeul biblic. Aceasta se datoreaza faptului ca foarte putine persoane citesc Biblia din scoarta in scoarta, iar acele persoane sunt cei care vor cu adevarat sa inteleaga esenta acestei carti facand abstractie de ceea ce spune popa sau de interpretarile pe care babele le dau fiecarei traditii sau povestiri biblice. Crestinii sau cei care citesc pasaje sau capitole din ea doar pentru ca acolo cred ei ca este rugaciunea care ii scapa de nevoi sau de saracie o fac cu frica de necunoscut si sentimentul de vinovatie care ne-a fost impus de 2.000 de ani de biserica. Acesta este motivul pentru care majoritatea nu isi da seama cate lucruri scrise in ea ar putea fi explicate in ziua de azi cu ajutorul tehnologiei si stiintei.
In timpurile antice omul stia ca zeii nu sunt puternici pentru ca erau nemuritori sau pentru ca stiau sa faca vraji si magie, asa cum lumea de astazi crede. Zeii de atunci, care astazi se numesc extraterestrii si-au castigat numele de “neinvinsi” datorita extraordinarei lor tehnologii care este astazi departe ani lumina fata de ceea ce si-ar inchipui omul cu cea mai stralucita imaginatie. Omul antic nu era incuiat la minte asa cum este cel de astazi, de aceea el stia de dezastrele pe care zeii le faceau cu aceste masinarii. Anticii stiau ce sunt acele stranii obiecte cu care se deplasa armata de zei care coloniza pamantul si cat de daunatoare erau ele pentru oameni, de aceea nu intamplator au scris atat de mult despre tehnologia zeilor si despre Vimana, astronavele lor cu care ocoleau pamantul. Biblia fiind compusa din manuscrise antice, a fost interpretata de popi pentru umanitate in asa fel incat sa provoace frica, admiratie, ascultare, datorita potentei cu care dumne-zeii se vanzoleau in sus si in jos pe deasupra capetelor oamenilor pentru a-i controla.
Daca santeti pasionati de fenomenul OZN nu faceti eforturi de a le cauta in cine stie ce carti SF pentru ca se gasesc cu zecile chiar in biblie, iar eu voi incerca sa va explic cum dumne-zeu si armatele sale de ingeri razboinici, nu faceu nici miracole nici scamatorii mai mari decat am face noi astazi in fata unui om care ar trai in jungla. Miile de aparitii ale lui dumne-zeu in astronavele sale, sau “miracolele” facute de Moise si Gedeone sunt de fapt aparate tehnologice de inalta putere cu care se stapanea multimea si cu care i se impunea cultul dumne-zeului lui Avram. Am sa incerc in randurile de mai jos sa deconspir o parte din “miracolele” si “potenta” lui dumne-zeu. Citeste mai departe aici:
Dumnezeul biblic e un extraterestru, Cap 4
Pentru cat ar parea de lipsit de sens, acest titlu ascunde un adevar pe care cei interesati sa tina in bezna omenirea, il vor nega din rasputeri. Nu va fi greu sa fac acest lucru pentru ca Biblia insasi ma va ajuta. Una din invataturile religioase cele mai importante se refera la faptul ca omul nu poate si nu are voie sa vada chipul lui dumne-zeu pentru ca nu este vrednic sa-si vada creatorul. Aceasta gaselnita are ca scop ascunderea neexistentei acestei superpotente stafii, ajutata 100% de faptul ca aproape nimeni nu citeste Biblia ca sa vada ce dracu scrie in ea. Daca turma de taratori pe genunchi si pe coate ar fi citit din curiozitate acesta carte, ar fi constatat ca sunt oameni care nu numai ca l-au vazut pe dumne-zeu, dar au avut si o serie de aventuri cu acest asa-zis “spirit”.
In randurile urmatoare va voi demonstra ca dumne-zeu are o legatura imensa cu zeii antichitatii, asa cum ne spune Biblia, in care sunt sute de paragrafe care confirma legatura lui cu acesti zei. Inainte de a merge mai departe, am sa fac cateva precizari care va vor ajuta sa intelegeti cat mai bine numele lor schimbate din Biblie. Zeii erau fiinte care nu apartineau pamantului, dar care traiau pe acest pamant impreuna cu omul. Ei aveau un sef suprem, care in mituri are mereu nume diferite dar nu pentru ca popoarele sau epocile diferite duceau la transformarea numelui lui, ci pentru ca atunci cand murea sau atunci cand era invins in lupta de un alt zeu mai puternic, acela devenea stapanul absolut al celor doua lumi: cea a oamenilor si cea a zeilor. Daca elita ne invata de exemplu ca Uranus era Jupiter sau Saturn sau Zeus, acest lucru ascunde in realitate faptul ca si ei mureau fiindca nu erau nemuritori dar si rangul pe care acestia l-au avut. In cazul zeitatilor citate, fiecare din ei au fost la vremea lui seful suprem al zeilor. Locul acestor zei a fost luat in Biblie de Dumne-zeu. Zeii aveau si ei mai multe popoare sau natiuni daca preferati, iar acestea erau conduse fiecare de catre un zeu important al acelor comunitati. De exemplu Anu era zeul suprem al sumerienilor care a avut doi fii: El sau Enlil si Enki. Enlil era zeul cerului, iar Enki zeul pamantului. Acesti zei care erau capetenile supreme al diferitelor natiuni de zei si de oameni au capatat in Biblie numele de dumne-zei. Fiecare dumne-zeu avea si el capetenii care ii conduceau poporul. Acestia sunt ingerii, serafimii, cherubinii sau demonii din Biblie.
Aceste minti sclipitoare care au cladit de secole doar minciuni, negativitate si rau, au modificat corpul omului si al fiintelor pamantene existente, autoproclamandu-se “creatori”. Omul de astazi este cu adevarat opera lor, oglinda in care se uita ca sa vada cat sunt de rai si de egoisti. Acum cred ca intelegeti mai bine de ce toata lumea antica era sclava zeilor, nicidecum pupatori de lemne zugravite, cadavre mucezite sau craci in forma de cruci. Lumea stiintifica si biserica nu vor sa confirme acest lucru nu pentru ca el nu este adevarat, ci pentru ca daca ar admite asa ceva, atat doctrinele religioase cat si marea lor “stiinta” ar dispare ca un fum, de aceea le-au trecut la capitolul nascociri SF.
La fel ca si la oameni, zeii erau impartiti in cei care faceau voia zeului suprem si cei care nu voiau sa-i fie pe plac. Pentru a-l face pe om sa accepte suprematia lor, zeii au inventat fel de fel de capcane si situatii josnice ajutati de nimicitoarea lor tehnologie, fiindca numai prin pacaleala si minciuna puteau sa scape de dezastrul pe care omul l-ar fi facut pentru a distruge lumea lor de marionete.
Ostirea aceasta de “spirite” nu a locuit niciodata in cer fiindca cerul nu era si nu este casa lor, ci au locuit pe pamant. Minciuna aceasta ordinara in care ei sunt stapanii cerului vine de la faptul ca in acele vremuri ei puteau sa zboare cu aparatura tehnologica. Acest lucru le dadea un fel de avantaj fata de om, iar de aici s-a nascut marea nascocire a stapanului cerului si al pamantului care isi are resedinta in aer.
Ca sa documentez inca o data faptul ca Biblia este o adaptare a textelor antice la viitoarea doctrina monoteista dar si ca dumne-zeu nu era singur pe pamant ci era seful suprem al dumne-zeior si al omului am ales o serie de paragrafe semnificative care confirma ceea ce am spus.
Deutr 10/172 „….ca dumnezeul tau este dumnezeul dumnezeilor”, Iesirea 20/3 ”..sa nu ai alti dumnezei in afara de mine”, Psalmii 81/1”Dumnezeu a stat in dumnezeiasca adunare si in mijlocul dumnezeilor va judeca”, Psalmii 81/6 „dumnezei santeti si toti fii ai celui preainalt”, Psalmii 95/4 „ca mare este dumnezeu…mai presus decat toti dumnezeii”, Psalmii 96/7 „in fata lui sant rastigniti toti dumnezeii”, Deutronomul 32/17 ”au adus jertfe demonilor si nu lui dumnezeu, unor dumnezei noi pe care nu i-au stiut, care au venit de la vecinii lor si pe care parintii lor nu i-au cunoscut”, Daniel 4/5” iar in cele din urma s-a infatisat inaiantea mea Daniel al carui nume este Baltazar dupa numele dumnezeului meu….”.
Deci, cand popii si doctrina lor absurda va vor spune ca dumne-zeu este singurul si unicul dumne-zeu, sa ranjiti la ei precum cateii la oala cu jumari. Daca sunteti curiosi, puteti sa cautati singuri in Biblie ca sa va convingeti cum dumne-zeu este liderul tuturor dumne-zeilor. Dumne-zeii nu sunt nici ingeri, nici serafimi, nici cherubini, ci conducatori ai poporelor de zei. Este cam ca astazi: fiecare stat are un presedinte care se supune puterii supreme, adica Vaticanului.
In paragrafele urmatoare este subliniat inca o data cine detine puterea suprema atat asupra dumne-zeilor cat si asupra oamenilor, dar si faptul ca fiecare popor al oamenilor era stapanit de cate un inger. Cu alte cuvinte ingerii sunt zei mai mici care erau capeteniile popoarelor oamenilor. Ei dadeau socoteala dumne-zeului care ii conducea, despre poporul peste care erau sefi. Deutronomul 10/17” Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puternic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită.”
Deutronomul 32/8 “Când Cel Preaînalt a împărţit moştenire popoarelor, când a împărţit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu;”
Deutronomul 6/4” Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.”
Daniel 2/47” Răspuns-a regele către Daniel şi a zis: „Cu adevărat că Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor, descoperitorul tainelor, căci tu ai putut să descoperi această taină”.
Judecatorii 2/11-13” Atunci fiii lui Israel au inceput a face rele inaintea ochilor Domnului si s-au apucat sa slujeasca baalilor; Au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, Care ii scosese din pamantul Egiptului si s-au intors la alti dumnezei, catre dumnezeii popoarelor dimprejurul lor si au inceput sa se inchine acelora si au maniat pe Domnul; Au parasit pe Domnul si au inceput a se inchina lui Baal si Astartelor.”
Dumne-zeul acesta coleric al evreilor era inspaimantat la gandul ca oamenii nu il asculta si nu il recunosc ca stapan absolut. Din acesta cauza intra mereu in crize de nebunie furibunda daca acestia treceau de partea celorlalti zei, sau dumne-zei. Zeul cu care era mereu in competitie fiindca omul il iubea mai mult decat pe el, era Baal. Citat de 63 de ori in Biblie, ca o divinitate caruia poporul evreu ii ramane mereu fidel, lui Baal ii este dedicat templul din Sichem. Citeste mai departe aici:
Ritualuri satanice pe altarele domnului, cap 5
Acesta este un subiect care va deranja foarte mult lumea clerului dar si mai mult pe crestinopati, pentru ca in mintea lor adormita si incuiata cu mii de lacate nevazute care ii tine prizonierii propriei lor nestiinte, nu se poate asocia satanismul cu sacrificarile facute pe altarele domnului. In paginile Bibliei sunt cateva capitole care trateaza aceaste oroari pe care dumne-zeu le descrie cu lux de amanunte fiindca aceasta varsare de sange avea un rit aparte care trebuia indeplinit ca sa ii fi pe plac acestui dement. Nici un om normal nu va putea citi despre aceasta dezgustatoare practica fara sa ramana impresionat pana in strafundul sufletului sau, fiindca nu poti sa intelegi ce nevoie avea o stafie de un abator in proproiul sau templu. O sa va delectez cu niste orori care va vor provoca stari febrile de voma dar si mult nesomn pentru ca despre acestea, popii nu prea vorbesc, iar enoriasii habar nu au despre existenta lor.
In Biblie sunt foarte multe pasaje in care dumne-zeu interzice mancatul carnii cu sangele sau, ori bautul sangelui vreunui animal, fapt care m-a facut sa cred ca in sfarsit ii invata si el pe evrei o regula sanitara foarte importanta. Deutronomul 12/23-24 “ Numai vezi sa nu cumva sa mananci sangele, caci sangele este viata si sa nu mananci viata impreuna cu carnea. Sa nu-l mananci ci sa il versi pe pamant ca apa.” Leviticul 16/10 “Daca vreun om din casa lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor, mananca sange de orice fel imi voi intoarce fata impotriva celui ce manaca sangele si il voi nimici in mijlocul poporului sau.” Leviticul 17 / 13 “Daca vreunul din copii lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor vaneaza o fiara sau o pasare care se mananca sa-i verse sangele si sa il acopere cu tarana.” Leviticul 19/26 “ Sa nu mancati nimic cu sange…” Geneza 9/4 “Numai carne cu viata ei, cu sangele ei sa nu mancati” Lev 7/26-27” Nici un fel de sânge să nu mâncaţi în toate cetăţile voastre, nici de păsări, nici de dobitoace. Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său”.
Chiar daca va vine greu sa credeti, acest dumne-zeu, care interzice ingerarea sangelui prin mancare, este indragostit de sange si nu ezita sa il ceara fara nici o jena de cate ori dorea sa miroasa carne arsa pe altarele sale. Dumne-zeu facea ispasirea pedepselor cu sange, asa cum cu sange a semnat portile evreilor ca sa poata sa le recunosca casele atunci cand a facut genocidul celor dintai nascuti ai egiptenilor. Sange nevinovat trebuia sa curga pe altarele sale, sange a curs cand a decimat primii nascuti ai egiptenilor si sange a fost aruncat peste poporul evreu cand dumne-zeu a facut pactul cu ei, la fel cum sangele lui Cristos a fost varsat si ridicat apoi la rang de ispasitor al pacatelor omului.
In acele vremuri, sangele era un fel de curatator de pacate pentru ca dumne-zeu considera omul sfintit numai daca era stropit cu acest sange luat de la animalele ucise pe altarele sale. Leviticul 4/5-7” Apoi să ia preotul cel miruit, ale cărui mâini sunt sfinţite, din sângele viţelului şi să-l ducă în cortul adunării. Acolo să-şi moaie preotul degetul său în sânge, să stropească cu sânge de şapte ori înaintea Domnului, asupra perdelei locaşului sfânt. După aceea să pună preotul din sângele viţelului înaintea Domnului, pe coarnele jertfelnicului tămâierii, care se află în cortul adunării, iar toată rămăşiţa din sângele viţelului s-o toarne la temelia jertfelnicului arderii de tot, care se află înaintea cortului adunării.” Lev 8/30” Apoi a luat Moise mir de miruit şi sânge de lângă jertfelnic şi a stropit pe Aaron, veşmintele lui, pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu el; şi aşa a sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui şi, împreună cu el, şi pe fiii lui şi veşmintele fiilor lui.” Lev 1/5” Apoi să junghie viţelul, înaintea Domnului, iar preoţii, fiii lui Aaron, să aducă sângele şi să stropească cu sânge împrejur jertfelnicul de la uşa cortului adunării.”
E important sa nu versi sangele nimanui, fie el animal sau om pentru ca avand in vedere faptul ca orice vietate este un suflet nevinovat, nimeni si nimic nu are dreptul sa o ucida, numai ca acest lucru se putea face daca era ordonat de dumne-zeu. El avea voie sa sfideze propriile legi de care il durea exact in bascheti, pentru ca acestea erau doar pentru norod, pentru cei care trageau doar ponoasele pentru faptele facute de cei autorizati sa le comita. Geneza 9/5 “Voi cere inapoi sangele sufletelor voastre: il voi cere inapoi de la orice dobitoc, si voi cere viata {sufletul} omului din mainile omului si din mana oricui este fratele sau.” Dar din ce cauza avea dumne-zeu atata grija pentru sangele omului, din moment ce el singur a asasinat milioane de oameni nevinovati? Geneza 9/6 “Daca cineva varsa sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om, pentru ca dumne-zeu a facut pe om dupa chipul sau,” ar fi raspunsul biblic. Mie mi se pare ca trebuie sa fii un ingrat, un ipocrit ca sa ceri sa nu ucizi pe nimeni, iar apoi sa ucizi tu pe cei care nu iti plac, asa cum nu pot accepta ca un om care a ucis sa fie si el ucis, nu pentru ca jighineaua nu ar trebui pedepsita, ci pentru ca in momentul in care imi patez si eu mainile cu sange, nu pot fi mai buna decat acel asasin. Daca dumne-zeu a facut omul dupa chipul si asemanarea sa, se intelege de ce omul este atat de bun.
Ca sa nu bata la ochi ca el este lupul care se ascunde in piele de oaie, inventeaza o gramada de motive pentru care aceste sacrificii se faceau, astfel, macelarii templului nu aveau nici macar o clipa de ragaz, fiindca mai presus de durerea si frica miilor de animale, era potolirea poftelor domnului. Aceste sacrificii se faceau pentru multumire, impacare, pacat, vinovatie, ispasire, arderi de tot, jertfe de mancare sau alte scarboase moduri de a varsa sange uman sau de animale in onoarea lui. In fiecare zi evreii sacrificau sute de animale innotand in bai de sange doar pentru ca mirosul de carne arsa ii era extrem de placut domnului. Leviticul 1/17” Apoi să-i frângă aripile (la pasare), fără a le desprinde de trup, Şi să o ardă preotul pe jertfelnic, pe lemnele ce sunt pe foc, ca ardere de tot, jertfă, cu mireasmă plăcută Domnului”. Leviticul 3/5 “…o jertfa de foc, de un miros placut domnului.”sau Leviticul 3/11 “ Aceasta este mancarea unei jertfe mantuita de foc inaintea domnului.” Citind aceste orori iti vine sa te intrebi spontan ce nevoie avea acest dumne-zeu, care este un spirit, de miros de carne fripta si de mancare mistuita de foc {adica arsa, facuta scrum}, daca el insasi nu este un demon, fiindca doar demonii cer exact aceste lucruri. Cititi mai mult aici:
Razboiul „sfant” a asasinat gigantii, cap 6
Razboi. Numai cand ma gandesc sa pronunt acest cuvant imi vine sa lacrimez, iar inima mi se strange. Din vina acestor razboaie umanitatea a fost secerata de milenii de durere si mizerie. Pentru prima data am auzit termenul de „razboiul sfant” in Biblie. “Pai ce inseamna „razboi sfant”, m-am intrebat nedumerita in sinea mea?” Cele doua cuvinte sunt antagonice pentru ca este de neconceput sa asociezi cuvantul razboi, alaturi de cuvantul sfant. Razboiul pentru oricare motiv bun a inceput, sau pentru oricare cauza dreapta este facut nu poate fi definit sfant pentru ca razboi insemna moarte, durere, suferinta, foamete, mizerie, frica, nedreptate, boala…. Daca „razboiul sfant” se numeste asa pentru ca e facut in numele lui dumne-zeu sau pentru ca a fost ordonat de dumne-zeu, atunci el este un asasin, un criminal, un mincinos si un farsor. Cum este posibil sa decretezi o lege care iti interzice sa ucizi, iar apoi sa incepi razboaie sangeroase impotriva celor care nu iti fac pe plac? Cum este posibil sa iti impui vointa cu bocancii, iar apoi tu, ca un “bun atotputernic” sa fii primul care scuipa pe propriile vorbe?
Pentru miile de credinciosi care habar nu au ce scrie de fapt in cartea de capatai a crestinatatii, chiar si un razboi poate fi trecut cu vederea, iar celui care l-a inceput, adica lui dumne-zeu, i se pot aduce cuvinte de lauda si multumire pentru mila sa fata de pacatosi. Durerea, suferinta, chinul, bolile au devenit pentru milioanele de credinciosi stari binemeritate datorita modului in care au fost invatati ca trebuie sa iti platesti “greselile”. Aceasta este cauza pentru care aceste fiinte cu mintea stearsa accepta asa de fericiti ororile pe care le implica un razboi in care sunt asasinate in numele domnului milioane de persoane nevinovate. In randurile urmatoare am sa va dezvalui cum acest razboi insemna pentru nemernicul dumne-zeu cea mai mare si mai importanta victorie impotriva omului. Nimic nu putea sa fie mai inaltator pentru el decat acest “razboi sfant” cu care a sters de pa fata pamantului una dintre cele mai mari si mai nobile rase umane: gigantii. Va rog sa nu confundati gigantii cretini, asasini, dementi, care au trait inainte de potop cu poporul oamenilor uriasi, pentru ca sunt doua creatii diferite. Potopul a avut ca scop eliminarea gigantilor hibrid care s-au dovedit o experienta trista, fiindca intre fii lui dumne-zeu si oameni nu existau asemanari genetice. Gigantii care au fost stersi de pe fata pamantului cu “razboiul sfant” sunt insa oamenii pamantului din acele vremuri.
Asa cum va spuneam mai inainte, dumne-zeu incepe razboaiele acestea inumane in Sumer, tara zeilor, tara pe care dorea sa o cuceresca cu orice pret, apoi o data cucerite aceste teritorii sa mearga mai departe pana la cucerirea tuturor pamanturilor care vor devini posesia lui. Inceputurile acestui genocid a fost facut de oamenii sai de nadejde, de cei pe care i-a ales si i-a instruit sa fie osteni valorosi in luptele sangeroase pe care le incepeau impotriva celor carora trebuiau sa le fure pamanturile. In momentul in care locul respectiv era cucerit, dumne-zeu si gloatele sale de hibrizi le distrugeau civilizatia, cultura, arhitectura pe care si le insuseau apoi cu nerusinare fara sa aiba nici o mustrare de constiinta. Personajele importante ale a cestui “razboi sfant” sant: Moise, Iosua, Gedeone si David care au conspirat cu acest dumne-zeu ca sa intre in posesia pamantului promis prin jaf, uzurpare si tiranie.
Dumnezeu a promis poporului sau un pamant manos, bun, unde curge lapte si miere, care va ramane in posesia lor pentru totdeauna, dar nu le spune ca acest pamant era locuit de alte popoare. Pentru acest motiv aceste popoare trebuiau exterminate, rase de pe fata pamantului. Cu viclenie isi lasa poporul sa piara in desert, unde zile intregi stau fara apa si mancare pana cand suferinta lor ajunge la extreme si atunci se intorceau impotriva lui Moise si al dumne-zeului sau. Cand suferinta poporului ajunge dincolo de limite, el se milostiveste si le da apa, mana sau potarnichi ca sa manance. Evreii se lamenteaza de sute de ori impotriva vietii insuportabile pe care o duc si spun cu durere in suflet ca le parea mult mai fericita viata de sclavi in Egipt decat “libertatea” din desert, unde erau supraveghiati cu tiranie de catre dumne-zeul lui Moise. Au pribegit printre nisipuri precum cateii batuti, mai mult de 40 de ani din vointa lui dumne-zeu, pana cand au murit toti cei care nu aveau incredere in el, asa cum imbecilul creator se lauda cu faptele sale de dementa extrema. Daca din aceleasi motive Adam si Eva au refuzat sa il mai asculte, atunci au avut dreptate sa paraseasca aceasta dictatura.
Dumnezeu duce poporul sau in vecinatatea pamantului promis, iar ei se duc sa cerceteze acest colt de rai, dar se intorc infricosati si deceptionati. In Numerele 13/28,31 ei spun: ”poporul care locuieste acest pamant e puternic, iar orasele sant fortareze foarte mari…nu putem sa luptam impotriva acelui popor pentru ca e mult mai puternic decat noi.” Tot poporul murmura si plangea pentru ca era constient de impotenza lor. Tot asa citim si in carte lui Iosua 7/7” Doame de ce a trecut robul tau, poporul acesta peste Iordan? Ca sa-l dai pe mainile Amoreilor si sa ne pierzi? Mai bine ramaneam sa locuim de cealalta parte a Iordanului…cananeii vor auzi ne vor impresura si ne vor sterge de pe pamant.” Erau constienti ca nu vor putea invinge niciodata popoare de giganti care locuiau acele locuri si acest fapt il gasiti in mai toate capitolele unde este descris acest crud razboi. Realitatea este ca acest dumne-zeu a dorit pamanturile gigantilor antici, cei care erau detinatorii lui de drept. Acesti oameni giganti au colonizat si infrumusetat pamantul si ei erau adevaratii zei antici despre care vorbesc toate miturile omenirii. In Biblie, toti oamenii antici au capatat denumirea de patriarhi, desi acestia nu au avut niciodata vreo legatura cu sistemul religios. Prin eliminarea lor, dumne-zeu si cohordele sale de extraterestrii, adica cei care nu apartineau pamantului, le-au luat locul proclamandu-se creatorii omului. Blajinii si inteleptii oameni giganti au fost distrusi prin minciuna, tradare si tehnologie “sfanta”. Acesta este motivul pentru care in spatele evreilor a stat mereu acest dumne-zeu criminal, uzurpator care ii imbarbata spunandu-le ca el insusi va lupta pentru ei.
Pamantul promis evreilor este de fapt pamantul uzurpat, furat, luat cu forza de la natiunile care nu il placeau pe acest dumne-zeu care nu cunostea mila. Dumne-zeu a ordonat sa nu fie lasat nici un supravietuitor dintre barbati, femei si copii, totul trebuia facut pulbere. Am sa va citez cateva paragrafe in care dumne-zeu isi asigura poporul ca este de partea lor si nu ii lasa singuri. Deutronomul 31/1-4 ”Moise a grait: eu am de acum 120 de ani si nu mai pot intra si iesi..dar domnul a zis: tu nu vei trece Iordanul ci va merge inaintea ta insusi domnul si va starpi el popoarele acestea de la fata ta si tu le vei stapani..si va face domnul cum a facut si cu Sicon si cu Og regele Amoreilor care erau dincoace de Iordan si cum a facut cu pamantul acelora care i-a pierdut.” Deutronomul 7/17-21 „nu cumva sa zici in inima ta: popoarele acestea sant mai mari la numar cum sa fac sa le inving? Nu te teme ..domnul trimite impotriva lor viespi pana ce vor pieri cei care au ramas si s-au ascuns de la fata ta. Nu te inspaimanta de ei caci domnul este in mijlocul tau un domn mare si tribil.”
Ati inteles?? Criminalul, se ascundea precum un cameleon cu ajutorul tehnologiei belice fara precedent pe care o avea, si fara ca cineva sa inteleaga cum este posibil ca poporul de pigmei ai domnului sa distrugea poporul gigantic care traia in acele locuri.
Cum legile ecleziastice si canonice conduc lumea, cap 7
Aberanta doctrina a bisericii vrea ca toti oamenii care se nasc pe acest pamant sa duca in carca un pacat pe care nici unul dintre ei nu l-a comis vreodata, dar care atarna de gatul fiecaruia, fiindca este o ereditare de la Adam incoace. Un copil abia nascut care nu are norocul sa traiasca ca sa i se aplice ritualul botezului, se duce in iad. De ce?? Unde este scrisa in Biblie aceasta monstruozitate? Pentru care motiv toata doctrina bisericeasca se bazeaza pe acest pacat capital al omului, desi el nu l-a comis niciodata?? In aceste randuri vom cauta sa raspundem la aceste intrebari, dar si sa demontam cuvant cu cuvant aceasta monstruoasa minciuna care sta la baza religiilor crestine.
Fara acest pacat originar inventat de biserica, nici o religie nu ar mai putea exista si atunci omul s-ar conduce singur fara sa mai astepte posmagi fierti de la stafii. De mic copil se inoculeaza in mintea persoanelor aceasta grija pe care trebuie sa o aiba pentru a nu comite pacate, iar din acesta cauza ele cresc frustrate fata de orice fapta sau actiune pe care o fac in contradictoriu cu doctrina religioasa sau cu legile laice. Pe de alta parte, zilnic se pot auzi din gura atotstiutorilor crestinopati expresii ca acestea: “o sa platesti pentru pacate”, “ sa nu faci pacate”, “o sa fii judecat pentru pacate”, sau alte expresii care deriva de la acest sentiment de rusine si vinovatie.
Clerul a fost suficient de smecher ca sa pacaleasca omul de milenii, datorita modalitatrii ingeniose pe care a gasit-o pentru a reusi sa il controleze si sa il sclavizeze. Acest lucru nu a fost greu, pentru ca au aplicat inca din vremuri antice, cea mai eficienta metoda cu care se poate imparti si stapani umanitatea, numita de romani “dividi ed impera”. Cu aceste doua magice cuvinte ei au introdus pe pamant dezbinarea, tirania, minciuna, dualismul, sclavia, denaturarea fiintei umane, ura, reusind sa indeparteze omul de la singurul principiu universal care guverneaza vita: liberul arbitru.
Majoritatea persoanelor, adica mai bine de 80%, cred ca pot sa aleaga ce vor, ca sunt liberi, ca liberul arbitru exista, iar toate alegerile lor deriva de la aplicarea acestuia. Eroareee!!! Dormiti din picioare precum caii, cu ochii beliti in jur, dar nu vedeti nimic. Din acesta cauza tipul acela pe care il iubesc de mor, chemat de romani Isus, spunea, scarbit de lumea in care traia: “ Au ochi dar nu vad, au urechi dar nu aud. Daca erau orbi sau surzi ar fi avut o scuza”, dar asa isi scriu destinul care ii va duce la disparitie, completez eu.
In acest fel, burtosii cu rochii negre, au facut omul sa creada ca liberul arbitru este acelasi lucru cu legea. NUUU. As vrea sa am puterea sa va urlu in capatanile acelea seci sa va treziti si sa vedeti adevarul pe care il aveti in fata ochilor dar pe care, datorita nasului, nu il puteti dibui. Liberul arbitru este legea universala care guverneaza viata, iar aceste doua cuvinte inseamna libertate infinita pentru oricare fiinta vie sau entitate. Liberul arbitru nu inseamna ca trebuie sa alegi intre da si nu, asa cum te face sa alegi orice lege a acestei lumi. Liberul arbitru inseamna ca tu poti sa alegi dintre miile de posibilitati care exista in realitate doar una sau pe toate, fiindca neexistand nici o lege care sa iti puna bariere, tu nu poti nici sa pacatuiesti nici sa gresesti. Liberul arbitru inseamna libertate totala, inseamna experiente infinite, inseamna sa inveti pe propria piele orice. Nimeni nu te obliga sa te supui vreunei legi, pentru ca LIBERUL ARBITRU inseamna ca LEGEA NU EXISTA. Cu alte cuvinte, daca eu stau in punctul zero, iar din acest punct pleaca un drum sau mii de drumuri in infinite directii, eu datorita liberului arbitru pot sa imi aleg pe oricare imi place dintre ele, sau pe toate, fara ca sa am vreo interdictie, fara ca cineva sa imi spuna ca am gresit sau ca am pacatuit fiindca nu am urmat doar unul singur. Liberul arbitru nu interzice absolut nimic nimanui fiindca experienta vietii nu se poate face cu restrictii de nici un fel. Liberul arbitru nu inseamna posibilitatea de a alege ceva din interiorul legi, asa cum se face pe acest pamant, ci posibilitatea de a alege totul sau nimic, fara ca cineva sa considere ca vreuna dintre alegerile tale reprezinta o gresala. Liberul arbitru si alegerea pe care o ai atunci cand exista legea, nu sunt acelasi lucru.
Acest dumnezeu nu a dat niciodata oamenilor libertatea, care inseamna liberul arbitru, ci legea. Liberul arbitru este creativitate, este arta, este cantec, este bucurie, este voie buna, este incredre, este emotie, este lumina, este puterea ta de a te conduce singur. Deci daca liberul arbitru inseamna libertate absoluta, LEGEA este exact contrariul sau. Legea ingradeste, limiteaza, umileste, sclavizeaza si cu cat ai mai multe legi cu atat esti mai sclav, cu atat esti mai limitat, cu atat ai mai putina libertate. Pacatul despre care vorbeste scriptura este consecinta unei legi care iti limiteaza drepturile.
Mor de ras cand aud pe cate unul spunand: “eu sunt liber sa aleg”. Rahat cu perje. Mare libertate ai !!!! Esti liber sa alegi ce? Sa fii cu legea, adica cu oile, sau sa fii in afara ei, adica oaia neagra. Atunci cand nu esti in linie cu legea si cu ce spune, esti scos pe campul ilicit, esti pasibil de pedeapsa fiindca nu te-ai supus, esti un ticalos. Diferenta este subtila dar e primordiala, iar eu nu stiu daca reusiti sa intelegeti semnificatia corecta.
Biblia spune ca trebuie sa crezi in dumne-zeu, Coranul spune ca trebuie sa crezi in Allah, brahmanii spun sa crezi in Brahma, budistii spun ca trebuie sa crezi in Buda si asa mai departe. Aceasta inseamna ca fiecare om care crede intr-unul din aceste curente religioase este limitat pentru ca nu mai are voie sa creada sau sa se gandeasca si la celalalt cult. Faptul ca ei sunt liberi sa aleaga intre aceste culte, le da impresia ca fac acest lucru datorita aplicarii liberului arbitru. Nuuu. Aici omul alege un singur curent religios sau niciunul, iar datorita alegerii facute el nu va putea sa aleaga doua simultan. El alege ce sa faca in interiorul unei legi care ii spune ca daca e crestin nu poate sa fie si musulman in acelasi timp. Liberul arbitru insa, iti da voie sa fii cu toate sau cu nici una fara sa ai restrictii de nici un fel. Eu sunt in afara acestor curente religioase fiindca nu cred in nici unul din ele, dar asta nu inseamna ca sunt libera, ci ca pot sa fac doar ce legea spune, adica SA ALEG ori legea si cuvantul sau, ori sunt pe dinafara.
Cu abilitate si maestrie sefii acestei lumi au facut omul sa creada ca legea este chiar mai buna si mai dreapta decat liberul arbitru. Nici un experiment facut pe umanitate nu a fost si nu este mai eficient ca legea care te face sa asculti, sa te certi cu altii, sa urasti, sa invidiezi, sa asupresti, sa controlezi, sau sa pui bariere nevazute in calea vietii. Legea a dat nastere la neascultare si nesupunere pentru ca omul a realizat ca dreptului lui universal a fost ingradit. In momentul in care omenirea a fost pacalita sa se supuna primei legi, ea a devenit sclava, supusa, roaba, celui care a promulgat acea lege. Legea nu iti permite sa faci ce vrei, ci iti creaza doar iluzia ca ai dreptul sa alegi, fiindca atunci cand exista legi, ai doar doua posibilitati de a alege, in ciuda faptului ca iluzia te convinge ca acestea sunt infinite ca si cand aveai liberul arbitru.
Legea este super eficienta pentru legiuitor pentru ca in momentul in care ea apare, omul este ori bun ori rau. De exemplu: nu ai voie sa conduci cu mai mult de 100 km/ora. Daca tu respecti aceasta lege esti un om bun, ascultator, docil, supus, faci parte dintre persoanele de vaza pentru ca nu creezi probleme. Daca insa nu respecti viteza esti in afara legii, esti un pericol, esti neascultator, esti o plaga pentru societate, ai comis un delict. Desi javrele dau o lege in care nu ai voie sa depasesti 100 km/ora, fac masini care pot atinge viteze mult superioare celei legale. De ce? Pentru ca in acest fel, omul crede ca are liberul arbitru, ca poate sa aleaga ce vrea. Astfel, el ori merge cu 100km/ora, ori depaseste limita pentru care trebuie sa fie pedepsit fiindca a comis un DELICT eludand legea, indiferent cu ce viteza merge peste limita legala. Cand ai liberul arbitru, poti sa mergi cu ce viteza vrei fara sa fii condamnat pentru alegerea ta, pe cand atunci cand te supui legii pe care ai eludat-o trebuie sa platesti.
Daca un om este casatorit sau logodit, nu are voie sa mai aiba o alta femeie pentru ca atunci este un adulter, un curvar fiindca normele bisericesti interzic sa iubesti in afara legaturilor matrimoniale. In acest caz alegerea este la fel de iluzorie ca si in primul exemplu. Ori stai cu familia si atunci esti in randul lumii, ori te duci cu amanta, dar in acest caz ai comis un PACAT. Liberul arbitru insa, spune ca poti iubi pe oricine si poti sa ai copii cu orcine fara sa fii considerat un adulter, pentru ca iubirea nu este un sentiment etern, iar femeia si omul trebuie sa iubesca mereu ca sa fie fericiti. Vedeti??? Legea creaza DELICTUL pentru stat sau PACATUL pentru biserica. Citeste mai departe aici:
Dumne-zeul genetician si sangele albastru
Un lucru foarte curios in scrierea sfanta este grija extrema pe care dumne-zeul biblic a avut-o pentru persoanele care conduceau poporul sau atunci cand acestia trebuiau sa aibe urmasi. Pentru dumne-zeu nu a contat niciodata numarul impresionant de concubine pe care acestia il aveau, ci numai persoana care trebuia sa le daruiasca urmasi cu o anumita trasatura genetica. Din acesta cauza, acestia trebuiau sa faca aliante matrimoniale in cadrul propriilor familii cu rude extrem de apropiate, pentru a nu pierde aceste trasaturi genetice la care dumne-zeu tinea foarte mult. Cea mai importanta trasatura genetica a unei persoane este sangele sau, care desi arata identic cu sangele oricarei vietuitoare de pe pamant, are particularitati unice, deoarece nici un individ nu are ADN-ul identic cu al altei persoane. Din acesta cauza, linia de sange este una dintre cele mai importante pentru a reusi sa obtii rase cu anumite particularitati exceptionale. Biblia abunda de povestiri in care insusi dumne-zeu ii obliga pe alesii sai sa se casatoreasca cu rude de primul sau de al doilea grad, ca de exemplu frati vitregi, verisori primari, fiice cu propii tati sau nepoti cu matusi. Din acesta cauza, impreunarile dintre rudele apropiate puteau genera noi trasaturi genetice pentru conturarea vreunei rase a parte, pe care dumne-zeul genetician dorea sa o obtina.
In cartea lui Tobit, acesta ii explica fiului sau Tobie, cum dumne-zeu nu numai ca este de acord cu uniuni sexuale incestuase, ci ordona tuturor celor alesi sa se cotarceasca in sanul familiei. Tobit 4/12” Păzeşte-te, fiule, de orice desfrânare! Să-ţi iei femeie din seminţia tatălui tău, şi să nu-ţi iei femeie străină, căci noi suntem fii de prooroci. Părinţii noştri din vechime sunt Noe, Avraam, Isaac şi Iacov. Adu-ţi aminte, fiule, că ei cu toţii şi-au luat femei din mijlocul fraţilor lor şi au fost binecuvântaţi în fiii lor, şi urmaşii lor vor moşteni pământul.” Ati inteles cine va mosteni pamantul? Cei cu sange albastru, nu toti nerozii cu genunchii rupti de stat in pozitia caprei.
Mi se pare o ipocrizie fara margini sa impui anumitor oameni sa se casatoreasca cu persoane atat de apropiate din punct de vedere al gradului de rudenie, iar apoi sa asasinezi locuitorii a doua orase de mare importanta, ca Sodoma si Gomora pe motiv ca acestia sunt perversi sexuali. Ma rog, nimic nu ma mai mira la cretorul crestinilor, care isi impune legile cu forta, dar numai pentru cei care ii rupeau lui bilutele. In randurile de mai jos, o sa va delectez cu cele mai josnice si perfide moduri in care creatorul ordona supusilor sai sa se impreuneze pentru a forma hibrizii alesi pentru poporul sau sfant. Voi incepe cu Avraam.
Avraam s-a stabilit in localitatea Gerar. Regele acestui loc, Abimèlech o ia pe Sarai sotia lui si o duce acasa la el cu gandul de a face o partida de amor impreuna, deoarece Avraam i-a spus ca aceasta este sora sa. Dumne-zeu ii atrage atentia lui Abimèlech ca face ceva care lui nu ii este pe plac, de aceea, regele o duce pe femeie de unde a luat-o pentru ca a inteles ca Avraam este sotul ei. Cand regele o duce pe Sarai inapoi, il intreaba indignat pe sotul acesteia de ce l-a mintit. Avram ii raspunde: Facerea 20/11-12”eu mi-am zis: probabil nu este frica de dumnezeu in aceste locuri si ma vor omori din cauza sotiei mele, dar ea este intr-adevar sora mea, fiica tatalui meu dar nu si fiica mamei mele, si a devenit sotia mea.” Vedeti, pe langa faptul ca umbla cu cioara vopsita, Avraam este cel pe care dumne-zeu il considera o victima, desi este el cel care a mintit un om care nu i-a vrut raul niciodata.
Un alt exemplu imposibil de acceptat, datorita legilor morale impuse gloatei de catre stafie, se intampla cu Lot, nepotul lui Avram si cu cele doua fiice ale sale. Dupa distrugerea Sodomei, oras in care traia Lot, acesta impreuna cu fiicele sale scapa din holocaust ajutati de domne-zeu. Fericiti ca au supravietuit, se refugiaza intr-o grota din muntii Zoor. Zilele trec, iar fiicele lui Lot realizeaza ca toti oamenii fusesera ucisi de dumne-zeu o data cu cetatile si asezamintele lor. Povestea biblica vrea sa ne facem sa credem ca fetele lui Lot se gandesc ca vor ramane fara mostenitori si atunci decid sa-l imbete pe batranul lor tata pentru a se culca cu el, desi adevarul este altul. Fiicele lui Lot vor sa aiba copii care vor purta in vene sangele albastru al tatalui si bunicului lor. Facerea 19/33-34: „si au imbatata pe tatal lor cu vin in noaptea aceea, intrand fata cea mare sa doarma cu el, iar acesta nu a simtit nici cand s-a culcat nici cand s-a sculat ea. Iar a doua seara cea mare a zis catre cea mica: iata ca eu am dormit asta-noapte cu tatal meu; hai sa-l imbatam si in noaptea aceasta si sa intrii si tu sa dormi cu el ca sa ridicam urmasi tatalui nostru.” Vedeti, fetele sunt mandre ca vor avea urmasi exact de la tatal lor, care avea ceva ce dumne-zeul genetician ii pusese in corp. Copii zamisliti de ele au ajuns capeteniile unor popoare foarte importante: Moabiti si Ammoniti. Pentru odioasa lor fapta, dumne-zeu nu le pedepseste asa cum facea de obicei cu gloata. El nu ordona multimii sa arunce cu pietre in ele, nici nu le asasineaza pe loc si nici nu este nemultumit de acest comportament. Ba din contra, el le spune fetelor lui Lot, ca va face in asa fel incat fii lor sa devina oameni importanti.
O alta casatorie stranie este cea a lui Isaac fiul lui Avram. Ca de obicei, nici de aceasta data ipocritul creator nu are nimic impotriva, ba mai mult, este el cel care decide gradul de rudenie pe care il va avea Isaac cu sotia sa. Avram, ca oricare lingau al domnului, nu tine cont de cate persoane din popor au fost asasinate datorita legaturilor sexuale de acest fel, ci de ordinele care trebuiau respectate. Astfel, cand lui Isaac ii vine vremea de insuratoare Avram il trimite pe servitorul sau sa caute pentru el o nevasta din neamul lui, adica pe fiica fratelui sau Nacor, Facerea 24/2-3,7,10,12,15,48 “Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: „Pune mâna ta sub coapsa mea Şi jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu….. Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu şi din pământul în care m-am născut, Care mi-a grăit şi Care mi S-a jurat, zicând: ţie-ţi voi da pământul acesta şi urmaşilor tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei lua femeie feciorului meu de acolo….. Apoi a luat sluga cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său şi tot felul de lucruri scumpe de ale stăpânului său şi, sculându-se, s-a dus în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor…. Şi a zis: „Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, scoate-mi-o în cale astăzi şi fă milă cu stăpânul meu Avraam!….. Dar nu sfârşise el încă a cugeta acestea în mintea sa, când iată că ieşi cu urciorul pe umăr Rebeca, fecioara care se născuse lui Batuel, fiul Milcăi, femeia lui Nahor, fratele lui Avraam….. După aceea m-am plecat şi m-am închinat Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Care m-a povăţuit de-a dreptul, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.”
Cu Iacov fiul lui Isaac istoria se repeta numai ca el trebuie sa se insoare cu una dintre fetele fratelui mamei sale, Labano. El se indragosteste de fiica cea mai mica a unchiului sau, dar cum cea mica nu se putea casatori inaintea celei mari, pacalit de unchiul sau, se casatoreste cu ambele lui fete, care erau verisoarele sale primare. Geneza 28/1-2” Atunci a chemat Isaac pe Iacov şi l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: „Să nu-ţi iei femeie din fetele Canaaneilor; Ci scoală şi mergi în Mesopotamia în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, şi-ţi ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale.”Geneza 29/1,9-11,14,16-18,20-21,23,25-28,” Sculându-se apoi, Iacov s-a dus în pământul fiilor Răsăritului, la Laban, fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi, mama lui Iacov şi a lui Isav…. Încă grăind el cu pastorii, iată a venit Rahila, fiica lui Laban, cu oile tatălui său, căci ea păştea oile tatălui său. Văzând Iacov pe Rahila, fiica lui Laban, fratele mamei sale, şi oile lui Laban, fratele mamei sale…. Şi a sărutat Iacov pe Rahila şi şi-a ridicat glasul şi a plâns…. Iar Laban i-a zis: „Tu eşti din oasele mele şi din carnea mea”…. Laban însă avea două fete: pe cea mai mare o chema Lia şi pe cea mai mică o chema Rahila. Lia era bolnavă de ochi, iar Rahila era chipeşă la statură şi tare frumoasă la fată. Lui Iacov însă îi era dragă Rahila şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Rahila, fata ta cea mai mică”…. Şi a slujit Iacov pentru Rahila şapte ani şi i s-a părut numai câteva zile, pentru că o iubea. Apoi a zis Iacov către Laban: „Dă-mi femeia, că mi s-au împlinit zilele să intru la ea”…. seara a luat Laban pe fiica sa Lia şi a băgat-o înăuntru şi a intrat Iacov la ea…. Dar când s-a făcut ziuă, iată era Lia. Şi a zis Iacov către Laban: „Pentru ce mi-ai făcut aceasta? Nu Îi-am slujit eu oare pentru Rahila? Pentru ce m-ai înşelat?” Răspuns-a Laban: „Aici la noi nu se pomeneşte să se mărite fata cea mai mică înaintea celei mai mari. Implineşte această săptămână de nuntă şi-ţi voi da-o şi pe aceea, pentru slujba ce-mi vei mai face alţi şapte ani!” Şi a făcut Iacov aşa: a împlinit săptămâna de nuntă şi i-a dat Laban şi pe Rahila, fiica sa, de femeie.”
O alta casatorie stranie este cea a lui Giuda, fondatorul tribului Giuda de unde isi are originile Isus biblic. In povestea de mai jos, trebuie sa remarcam doua aspecte importante. Primul se refera la faptul ca familiile cu mai multi frati, trebuiau sa se supuna unei traditii scarboase si jenante. Daca unul din fratii mai mari se casatoarea dar nu avea copii, iar soarta facea ca el sa moara, atunci fratele lui mai mic trebuia sa se casatoareasca cu propria cumnata. Fii pe care acestia ii faceau se considerau fii celui mort, nicidecum fii fratelui in viata si al cumnatei sale. Al doilea aspect, tot la fel de scarbos ca si primul, este ca prima femeie care face meseria cea mai veche a pamantului, prostitutia, apare in Biblie, si este nora lui Giuda. Asa cum am sa va demonstrez mai departe, toate legile, uzantele, modul de a te comporta si de a te supune sunt porunci ale lui dumne-zeu pe care lumea pamanteana le perpetueaza in veci, crezand ca acesta este modul corect si unic de a te comporta. Dar sa vedem mai pe larg si acesta poveste in care legatura de sange este extrem de importanta pentru urmasii care trebuiau sa devina conducatori.
Giuda, se separa de cei 11 frati ai sai, se casatoreste, iar din acesta casatorie i s-au nascut trei fii: Er, Onan si Sela. Cand celui mare i-a venit vremea de insurat acesta se casatoreste cu o fata pe care o chema Tamar. Nefericirea face ca sotul sau, Er, sa moara foarte tanar fara sa lase urmasi. Giuda il casatoreste pe Onan, fiul lui cel mijlociu cu vaduva fratelui mai mare ca sa poata genera urmasi pentru frate lui mort. Numai ca Onan, Genesi 38/9 ”stiind ca urmasii nu vor fi ai lui cand intra la femeia fratelui sau, el varsa samanta jos ca sa nu ridice urmasi fratelui sau.” Din pacate si acest baiat al lui Giuda moare, iar Tamar a ramas in continuarie fara urmasi. Giuda se vede nevoit sa o libereze pe fata trimitand-o inapoi la parintii sai pana cand fiul lui cel mic va creste ca sa o poata casatori cu acesta. Dar vremea trece si Giuda nu isi tine promisiunea facuta fostei sale nurori. Vazand ca nu poate avea fii, Tamar isi pune valul pe cap, se imbraca in prostituata ii tine calea socrului sau si profitand de faptul ca nu putea fi recunoscuta se culca cu el cerandu-i ca plata inelul sau de capetenie. Oamenii vad ca in timp, lui Tamar incepuse sa ii creasca burta si il anunta pe Giuda ca nora sa este insarcinata. Acesta o cheama la el sa ii explice cum s-a intamplat asa ceva, dar ea ii dovedeste ca copilul pe care il purta in pintece este al lui, cu ajutorul inelului. Bucuros de ceea ce aude Giuda zice: Facerea 38/ 26” Tamar e mai desteapta ca mine, pentru ca nu am dat-o de sotie lui Sela fiul meu.”
Dar chiar si mult iubitul de dumne-zeu Moise provenea dintr-o casatorie stranie. Parintii sai erau amandoi sacerdoti, popi, din tribul lui Levi. Tatal Amram s-a casatorit cu matusa sa Iochebed de la care l-a avut pe Moise. Iesirea 6/20” Amram însă a luat de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, şi aceasta i-a născut pe Aaron şi pe Moise, precum şi pe Mariam, sora lor.”
Toate aceste personaje biblice sunt unele dintre cele mai cunoscute si mai iubite de domnul. Toate sunt persoane alese, indrumate si invatate de el in persoana si nici unul dintre ei nu au fost pedepsit pentru faptele pe care le faceau impotriva legilor pe care el le-a dat. Casatoriile intre frate si sora, intre veri de primul grad, intre tata si fiice sau intre nora si socru erau pedepsite cu moartea daca cei care le-ar fi facut nu erau alesii lui dumne-zeu. De ce? Pentru ca de atunci si pana in zilele noastre cei care ne-au condus au in vene sange albastru, sange extraterestru si nu se puteau amesteca cu sangele celor de rand. Aceasta legatura de sange albastru se mentine din antichitate pana in zilele noastre pentru ca asa zisul sange albastru este un sange particular. Cei alesi de dumne-zeul biblic sant de fapt fiinte hibride, rezultate prin incrucisarea unor specii diferite sau erau experimente de laborator asa cum se fac si in ziua de astazi. Oamenii pretiosi erau cei care aveau trasaturi genetice particulare pentru a se inmulti si crea trupuri noi, modificate genetic. Toti eroii biblici ale caror nume rasunatoare se repeta de generatii intregi, sunt de fapt personajele cu cele mai inalte ranguri din acele vremuri. Aceste modele “de bunatate si virtute” sant in realitate fii de regi, de popi, de multe ori chiar fii de zei. Ei sunt toti abili luptatori, preparati din frageda pruncie la curtile regale unde erau mostenitori ai tronurilor. Obtineau mari victorii pentru ca erau ajutati de dumne-zeu si de garnizoana sa in persoana. Inainte de batalie, dumne-zeu ii invata planul de lupta si strategia militara cea mai avantajoasa pentru obtinerea victoriei. Acesta este motivul pentru care ei cunosteau cine va castiga lupta inainte de a incepe, dar si pentru ca aveau in fata planul de lupta si cea mai puternica tehnologia militara. Cine ar fi putut rezista la avansata si distrugatoarea tehnologie militara a “bunului” dumne-zeu? Citeste mai mult aici:
Lupul Dacic 
Catz,nu am continuat fiindca inca de la inceput am vazut ca scrisul era rezervat claselor privilegiate.Acestia nici nu invatau sa scrie si sa citeasca dconsiderau decadent ca ei sa o faca atata timp cat aveau slujitori..in rest toata polologhia nuare nici o noima.
ApreciazăApreciază
”Asa cum va spuneam mai inainte, dumne-zeu incepe razboaiele acestea inumane in Sumer, tara zeilor, tara pe care dorea sa o cuceresca cu orice pret, apoi o data cucerite aceste teritorii sa mearga mai departe pana la cucerirea tuturor pamanturilor care vor devini posesia lui. Inceputurile acestui genocid a fost facut de oamenii sai de nadejde, de cei pe care i-a ales si i-a instruit sa fie osteni valorosi in luptele sangeroase pe care le incepeau impotriva celor carora trebuiau sa le fure pamanturile. In momentul in care locul respectiv era cucerit, dumne-zeu si gloatele sale de hibrizi le distrugeau civilizatia, cultura, arhitectura pe care si le insuseau apoi cu nerusinare fara sa aiba nici o mustrare de constiinta. Personajele importante ale a cestui “razboi sfant” sant: Moise, Iosua, Gedeone si David care au conspirat cu acest dumne-zeu ca sa intre in posesia pamantului promis prin jaf, uzurpare si tiranie.
Dumnezeu a promis poporului sau un pamant manos, bun, unde curge lapte si miere, care va ramane in posesia lor pentru totdeauna, dar nu le spune ca acest pamant era locuit de alte popoare. Pentru acest motiv aceste popoare trebuiau exterminate, rase de pe fata pamantului. ” – Razboiul „sfant” a asasinat gigantii, cap 6
ApreciazăApreciază