Ambasadorul Hans Klemm – Imixtiune inadmisibilă în treburile interne ale României


Alexandru Bochiș-Borșanu

Gauleiter Hans Klemm

Am fost foarte indignat când ambasadorul celei mai democratice țări din lume, Statele Unite ale Americii din Basarabia, denumită Republica Moldova, care într-o alocuțiune din 30 august 2016, nega apartenenţa acestui teritoriu românesc la România Mare. Într-un material prin care mi-am exprimat indignarea, publicat într-o revistă on-line, reiteram atitudinea şi respectul ce trebuie să le acorde un diplomat faţă de statul acreditar, comportament ce este obligatoriu, statuat în Convenţia de la Viena din 1961, privind relaţiile diplomatice. Credeam că i-a scăpat porumbelul. Dar după ce m-am informat care este valoarea ambasadorului ca diplomat, şi constatând că nu e un novice, dimpotrivă, un versat funcţionar al Departamentului de Stat, însărcinat cu misiuni speciale în Marea Rusie, nu putea fi bănuit de naivitate sau ignoranţă, dimpotrivă, exista certitudine de versatilitate şi ştiinţa manipulării.

Cu toate acestea, ambasadorul U.S.A. declara: „Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică […] Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o țară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite și desigur…”.

I-am „înfierat” inepţiile acestui rusofil, negaționist și pe care îl bănuiam atins de virusul globalizării, chiar de contaminare soroșistă, ignorând uzanțele diplomatice, că nu ar exprima poziția oficială a S.U.A., deși era şeful misiunii diplomatice americane. Credeam că este doar un deviaționist, influențat de șederea sa în Rusia. Dar, la scurt timp, mă conving că nu era o „scăpare în text”, ci chiar o politică emanată de la administrația soroșistă democratică, desigur nu din puțul gândirii lui Hussein Obama, ci din „izvorul” ocultei globaliste. Îmi confirmă Ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Hans Klemm, care în data de 12 septembrie 2016 face o nouă vizită în județul Covasna, în același an, la invitația autorităților secesioniste secuiești.Idignat, am scris un articol, publicat într-o revistă locală dar l-am înserat și în caretea mea „Geopolitică și terorism”, pagina 61. Scriam atunci: „Azi din nou trebuie să intervin. Nu pentru că aş avea eu oarecare influenţă în media, ci pentru că sunt român, şi nu vreau să am mustrări ulterioare.

Mă obligă Excelenţa sa, domnul Hans G. Klemm, ambasadorul U.S.A. la Bucureşti. Care, în misiune diplomatică, prin judeţele Harghita şi Covasna, remarcă faptul că „oficialitățile locale, conducerea Consiliului Județean și Primăriei Sfântu Gheorghe, pe de o parte, și cu conducerea Prefecturii Covasna, pe de altă parte, este „confuz” în ce privește problemele minorității maghiare, deoarece pozițiile au fost diametral opuse, iar în concluzie a spus că trebuie „să mai studieze situația”. Şi îşi face o fotografie de grup cu cei mai vehemenţi contestatari ai statului unitar român, cu o textilă bleu cu soare, ce ar fi simbolul ţinutului secuiesc, desfăşurat în faţă, recunoscând şi domnia sa simbolic, că există o entitate distinctă, autonomă, faţă de România. M-a supărat, mai ales pentru gravitatea minei afişate”.

Atunci m-a interesat, atât persoana ambasadorului Hans Klemm cât și misiunile sale în calitate de diplomat, față de statul unde este acreditat. Dar pentru a nu repeta, citez din carte: „L-am suspectat şi pe Excelenţa sa, de ignoranţă. Pe bune! Aflu că a fost ambasador în Timorul de Est, o insulă indoneziană, fostă colonie portugheză, independentă din 1975, cam de vreo 15.500 km2 şi 1.178.000 locuitori, cu capitala la Dili-Dili! Deci domnul ambasador a fost acreditat la Dili-Dili! Atunci mi-am zis: „de aici i se trage”! Dar, ca un ardelean, care rar, ce-i drept, mai şi gândeşte, mi-am amintit că înainte de a fi numit ambasador într-o ţară, te pregăteşti. Asta e uzanţa peste tot. Cărţi sau documente actuale. Şi, din nou îmi zic: nu se poate să nu-l fi citit pe Larry Wats, care a scris despre România, excelenta carte „Ferește-mă, Doamne, de prieteni – Războiul clandestin al blocului sovietic cu România” sau în original: „With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania”, sau chiar să-l consulte. Dispunea de expertiză. De ce spun, cetăţeanul american Larry Wats a fost iniţiatorul în România a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale, fiind unul dintre cei mai buni cunoscători ai situaţiei minorităţilor. Se edifica asupra situaţiei. Poate i-a scăpat. Dar, înainte de a fi descins în Ardeal, era absolut obligatoriu să fi citit cartea altui american, Milton Lehrer: „Ardealul pământ românesc”, apărută imediat după război, reeditată şi în acest secol. Edificatoare. Eu cred, că dacă ar fi citit-o măcar pe ultima, nu s-ar fi fotografiat cu acea textilă bleu.

Cele două situaţii de comportament deviant de la cutumele diplomatice, a celor doi ambasadori, faţă de statul acreditar, mă determină să repet stipulația imperativă din Convenţia de la Viena /1961, privind relaţiile diplomatice. „Ambasadorul este şeful misiunii diplomatice în statul în care este acreditat, având competenţă generală de reprezentare a intereselor statului său, ale cetăţenilor săi, în conformitate cu normele dreptului internaţional. Şeful misiunii diplomatice reprezintă statul, faţa de orice persoana fizică şi juridică naţională sau străină”.

Dacă exagerez puţin, pot susţine, că partenerul nostru strategic U.S.A., ne refuză unirea cu teritoriile româneşti locuite de români, sau mă rog, de majoritatea românească, (deşi mulţi nu o doresc, printre care şi eu!) ce au fost răpite de ruşi şi – ce e mai grav! – nu recunoaşte integritatea şi unitatea statală a României, stipulate în Constituția României, când prin gesturi simbolice, sugerează necesitatea și sprijină autonomiei unor grupuri revanşarde din interiorul ţării. Gesturi absolut inamicale, cu mesaj aproape explicit”. Deși, Convenţia de la Viena /1961, privind relaţiile diplomatice în art. 41-1. stipulează că, „[…] toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii și imunități au datoria de a respecta legile și regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat. 2. Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar, încredinate misiunii de către statul acreditant, trebuie să fie tratate cu Ministerul Afacerilor Externe al statului acreditar […]”, abuzivul Hans Klemm nu le respectă.

Speram, cu naivitate, că dacă vor pleca globaliștii soroșiști democrați, după câștigarea alegerilor în S.U.A. de către Donald Trump, politica promovată de acesta, a „realismului principial”, „America is to Americans! America first!” – va schimba și tonul diplomației, admițând manifestările specifice fiecărei națiuni. Dar, văd că relicvele uitate prin diplomație, cum este și acest Hans Klemm, cu „ultimele eforturi”, încercă imixtiuni politice abuzive în treburile interne ale României.

Nu mă voi referi la obrăznicia de a „chema la ordin” conducătorii unor structuri din Parchet sau Justiție, parlamentari sau chiar miniștri, cărora le promitea sprijin în schimbul unor favoruri (Afacerea Microsoft sau Bechtel, de ex.), ci la presiunile exercitate public prin speech-uri violente emanate din concepția sa globalistă, amestecându-se brutal în treburile noastre interne, sau prin invitarea la ambasadă „pentru indicații”, a unor participanți la elaborarea legilor reformei Justiției. Multe din intervențiile sale au avut ecou, obedienții fiind decorați, felicitați, invitați la serbări și aniversări. Demersul lui Hans Klemm a funcționat până când la Ministerul Justiției a fost desemnat un adevărat profesionist: profesor universitar doctor, fost judecător constituțional, membru în Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept de la Veneția, eminentul jurist Tudorel Toader.

Acest domn nu a apăsat niciodată pe clanța de la ușa ambasadei și nici nu a sunat la soneria Înaltei Porți. Dar dacă, Hans Klemm a avut nedumiriri, a fost programat la audiență, anunțat prealabil, i s-a fixat ora întrevederii și apoi a urcat treptele spre Ministerul Justiției, așa cum se procedează după cutumele diplomatice. Ce spune domnul ministru Toader: „Eu am avut trei întâlniri cu ambasadorul Statelor Unite, dar întâlniri oficiale, nu private pentru că relaţiile dintre noi nu sunt de natura unei întâlniri private. Toate trei au avut loc la Ministerul Justiţiei, toate trei au fost la solicitarea ambasadorului Statelor Unite. […] Pot să vă spun faptul că ambasadorul Statelor Unite nu este jurist şi cred, afirm în deplină cunoştinţă de cauză, pe de o parte nu-i jurist, pe de altă parte nu cunoaşte mecanismele statului de drept din România, reglajul, arhitectura autorităţilor din România şi atunci cred că e greu să integrezi o propunere de modificare într-un context legislativ pe care nu îl cunoşti”

Daună totală! Hans Klemm vorbea despre norme juridice, despre justiție, când el habar nu are! La asemenea declarații ale profesorului Tudorel Toader, a răspuns prin penibilități ridicole: „Are dreptate, nu am studiat dreptul. Totuşi, am pregătire în economie. Munca în economie se bazează pe fapte și statistici. Îngrijorarile noastre referitoare la progresul statului de drept în Romania nu sunt bazate doar pe sentimente sau pe lipsa de cunoștințe sau pe ce s-a întâmplat in România”. Un român neaoș ar fi apreciat: unde dai și unde crapă! Ridicol!

Domnul amabasador, deși a aflat că va fi „externalizat” din țara noastră, nu renunță să încalce uzanțele diplomatice, încercând să denigreze reforma justiției, ordinea de drept din România, să incite la opoziție ilegală, să inducă în eroare tânăra generație de viitori magistrați, prin discursuri ostile și manipulatoare. Cum poate fi apreciat speech-ul său de la Facultatea de Drept din București, la deschiderea anului universitar din întâi octombrie a.c., când acesta afirma: „Pentru magistraţii care nu au fost intimidaţi, noua legislaţie judiciară oferă mai multe oportunităţi pentru constrângere şi pedepsire a magistraţilor ce creează agitaţie, prin intermediul unei Inspecţii Judiciare mai puternice şi a unui nou creat birou realizat doar pentru a pedepsi judecători şi procurori”, sau „Progresul făcut de justiţia română este, de asemenea, ameninţat de către amendamentele la Codul penal şi Codul de procedură penală adoptate de Parlament în această vară […] aceste amendamente par create să arunce România la începutul anilor 2000″.

Este inadmisibil ca un ignorant în ale dreptului, care habar nu are de tehnica legislativă, de interpretarea teleologică, sistematică sau logică, ca să nu amintim de interpretarea exegetică a unei norme juridice, să-și permită să avertizeze ultimativ. Din care text lege sau articol se poate trage concluzia că „magistrații sunt intimidați”, care normă oferă „oportunităţi pentru constrângere şi pedepsire a magistraţilor”? Și culmea, este indignat pentru crearea unei structuri independente la Parchet pentru cercetarea magistraților. E ridicol, și revoltător! După ce s-a dovedit că D.N.A. a deschis 3.420 de dosare, 2.193 judecători şi 1.227 procurori, în perioada 1 ianuarie 2014 – 30 iulie 2018, iar Inspecția Judiciară constată, că D.N.A. deschidea dosare funcție de interese, care ajungând în instanță se judecau „sprijinite de câmpul tactic”, și cu toate acestea, în ultimii 12 ani au fost condamnați doar 88 de magistrați. Să fie oare, peste 3.000 de dosare, aproape jumătate din magistrați, urmăriți de D.N.A., în alte scopuri? Ca să nu mai amintim de sutele de decizii C.E.D.O., care condamnă Justiția română, pentru încălcarea articolul 6 din Conveția pentru Drepturile Omului – Dreptul justițiabilului la un proces echitabil.

Să înțelegem că domnul amabsador Hans Klemm – Klemm cuvânt german, înseamnă terminal, cel din urmă – acum la terminarea mandatului, mai pune o cărămidă la disprețul nostru pentru încălcarea art. 41 al Convenției de la Viena din 1961 – privind relațiile diplomatice, prin imixtiunea sa brutală în treburile noastre interne. Mulți oameni normali, români corecți, dar și oameni politici sunt indignați de comportamentul inadecvat al ambasadorului S.U.A. în România.

Un amic mai hâtru, susținea ideea unui parlamentar român, să fie declarat persona non grata, iar pe principiu retorsiunii, uzitat în diplomație, poate o să-l expulzeze și amercanii pe ambasadorul nostru la Washington, că se încearcă de mai mult timp rechemarea acestuia, dar actualul guvern nu reușește. Aștept să plece acest globalist soroșist, să nu mai aud de el !

http://www.art-emis.ro

Acest articol a fost publicat în POLITICA(straini). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.