Dacă s-a terminat circul nesfârșit cu CENTENARUL UNIRII să trecem la lucruri serioase!


Luci Lucescu
O să ignor felul cretin în care v-ați lăsat manipulați să ieșiți și să defilați cu steagurile tricolore! Comentăm altă dată!
Aruncăm ochii pe rahatul informațional livrat de Ocupantul Străin și dintre latrinele economice alegem platforma EconomicaNET!
Mie-mi place aceasta fiindcă la începutul fiecărei luni ne dă informații despre cât s-a mai împrumutat sluga Ocupantului Străin, cunoscut îndeobște sub numele de Ministru de Finanțe (doar întâmplător un bou pe nume Orlando care rostește prostie după prostie), în numele poporului român dar fără să-l întrebe!
Ne atrage atenția un titlu cu conținut DEZINFORMATOR și INTOXICANT:
„LEUL ROMÂNESC în 1918: SLĂBIT (????) de război a fost suficient de PUTERNIC pentru UNIRE”
http://www.economica.net/leul-romanesc-in-vremea-marii-unir…
Doar parcurgând acest titlu ne dăm seama cum ne prostesc mercenarii autointitulați jurnaliști în fiecare zi, secundă de secundă!
Dacă verificăm în istoria BNR ( link aici: http://www.bnr.ro/Istoria-BNR-1052.aspx) vedem că între 1880 și 1925 BNR a fost PRIVATĂ INTEGRAL (între 1880 și 1900 STATUL MAFIOT ROMÂN avea 33% iar apoi s-a retras complet și a revenit în acționariat după 1925 când deja economia colonială a României era distrusă total).
Așadar în 1918 LEUL nu avea cum să fie ROMÂNESC întrucât NU ERA EMIS de STATUL ROMÂN ci de o mână de ciocoi controlați din STRĂINĂTATE!
În continuarea materialului de intoxicare-dezinformare avem subtitlul
COSTUL UNIRII
Unirea nu aveam cum să aibă costuri!
Este adevărat că CIOCOIMEA de la acel moment s-a folosit de eveniment pentru a-și îngrășa burțile pe seama clasei muncitoare din orașe care murea după 14 ore la uzină sau țăranul de pe câmp ce lucra zi-lumină pentru a hrăni o întreagă „aristocrație” ce-și făcea veacul pe la VIENA sau PARIS!
Autorul materialului prezentat nu se dezminte:
„Mecanismul pare simplu: fie Banca Naţională împrumuta Guvernul, iar pentru asta „tipărea“ bani, fie Guvernul se împrumuta pe piaţa externă.”
A pus un cuvânt simplu în ghilimele pentru ca să vedem noi, ei considerându-ne complet proști, că termenul e folosit în sens figurat și nu propriu!
În realitate, atunci și acum, BNR (BANCĂ CENTRALĂ) asta face ÎN PRIMUL RÂND: EMITE BANI!
Azi, tipărirea de bani nu se mai efectuează în colonia ROMÂNIA, BNR fiind un fel de controlor de trafic pentru bani emiși prin ELVEȚIA!
Controlul banilor ce circulă în colonia România se face prin MECANISMUL BĂNCILOR CENTRALE adică deciziile se iau la BASEL, ELVEȚIA și Frankfurt GERMANIA si sunt pus în aplicare de MANOLE ISĂRESCU (pentru cine nu știe MANOLE era numele de turnător la Securitate al actualului guvernator).
În tratatul de aderare al coloniei România la Imperiul UE se specifică clar că GUVERNUL nu poate interveni în deciziile BNR!
De asta cât timp România este membră UE, nu poate avea suveranitate!
Și din acest motiv PAVEL CORUȚ mă întristează fiindcă din 2012 este un suporter declarat al CELUI DE-AL PATRULEA REICH numit UE și spală mințile românilor prefăcându-se patriot!
Revenind la DEZINFORMAREA în legătură cu LEUL „ROMÂNESC” nu se spune nicăieri CÂT ERA SENIORAJUL și CINE ÎL ÎNCASA!
SENIORAJUL este diferența de venit (PROFITUL) rezultat din urma TIPĂRIRII DE BANI!
Costul tipăririi unei bancnote de 100 de dolari este de 9 cenți astfel că FED încasează un senioraj de 99.91 dolari la fiecare bancnotă plasată!
La fel în cazul BNR costul unei bancnote de 500 de RON nu poate depăși 1 RON ( niște plastic vopsit albastru ).
BNR face DOAR DIN SENIORAJ peste 50 de miliarde de euro echivalent anual ( 1500 de tone de aur) sume care sunt imediat externalizate.
Săptămânal pe aeroportul HenriCoandă pot fi văzute avioane private unde ofițerii ANTITERO de la SRI păzesc cu mare seriozitate sacii cu valori ce pleacă peste hotare!
Mai mergem ce mai mergem cu cititul și „aflăm” iar ceva interesant: din 1868 și până în 1915 datoria externă a coloniei România a crescut de la 16 milioane de dolari la 372 de milioane de dolari.
Ce s-a întâmplat cu acești bani?
Pentru români ABSOLUT NIMIC!
Pentru clica de infractori ce au gestionat STATUTUL COLONIAL în perioada 1880-1946 numai lucruri minunate!
Cine a plătit?
Poporul român, respectiv bunicii și străbunicii noștri care au mâncat mămăligă în ulei în timp ce terenul mănos al României trimitea grâu peste hotare iar coana EUROPA ne știa de grânarul EUROPEI.
Apropos de grânarul EUROPEI, anul acest terenul ROMÂNIEI a produs mai mult porumb decât FRANȚA! Anul trecut colonia ROMÂNIA a fost pe primul loc la producțiile de rapiță!
Iar am dezvoltat lateral, iar ne întoarcem la firul principal!
în 1914, an de mari frământări în EUROPA, leul era egal cu francul elvețian și cu cel francez!
Lira sterlină (la acel moment era DOLARUL pentru toate țările întrucât încă era moneda de referință la nivel internațional) era 25.5 lei iar un dolar FED era 5 lei.
În 1919 deja dolarul „ajunge” 15 lei iar francul elvețian 3 lei.
Când scriem „ajunge” să nu credeți cumva că aceste parități cresc ele și descresc după cum vor!
Nu!
Aceste parități sunt abstracte, nu au viață, nu pot „crește” sau „descrește” după cum vor ele!
Ele „cresc” sau „scad” după cum vor cei care operează acest SISTEM MAFIOT INTERNAȚIONAL!
Așadar dacă în 1914, când agricultura se făcea cu mâna (plugul tras de boi era un lux) iar industrializarea cu ciocanul leul colonial românesc putea să fie egal cu francul elvețian, de ce acum, când productivitatea adusă de dezvoltarea tehnologică este de 10 mii de ori mai mare, leul colonial românesc este egal cu 0.25 franci elvețieni?
Ce mare agricultură și industrie are ELVEȚIA?
Aici este una din marile capcane în care mintea noastră este atrasă:
IMPERIALISMUL MODERN este coordonat și menținut prin MECANISMUL BANILOR ȘI CREDITULUI (cu camătă)!
Țările care sunt în centrul PUTERII IMPERIULUI (SUA, CANADA, AUSTRALIA, NOUA ZEELANDĂ, UK, UE, ELVEȚIA) au monede „puternice” și țările bogate în resurse au monede „slabe” și dobânzi MARI!
CHINA are cea mai mare industrie de pe TERRA și totuși 6 yuani pentru un dolar!
Federația Rusă are 60% din resursele Pământului de orice doriți și totuși BANCA CENTRALĂ DIN RUSIA a stabilit la ora scrierii acestui material 66 de ruble pentru un dolar.
Subiectul este vast și nu poate fi epuizat într-un singur articol însă merită toată atenția noastră:
pentru înțelegerea SCLAVAGISMULUI GLOBALIST este nevoie să înțelegem ISTORIA din ultimii 450 de ani din toate țările EUROPEI, CHINA, INDIA SUA, MEXIC și să verificăm în paralel cu ISTORIA EMITERII DE BANI!
Altfel nu înțelegem nimic niciodată și ne plimbăm ca niște proști pe un ger crâncen cu steagul tricolor în brațe spre amuzamentul OCUPANȚILOR NOȘTRI!
În Adevăr este PUTEREA!

Leul românesc în 1918: slăbit de război, a fost suficient de puternic pentru Marea Unire

După un război mondial istovitor, Leul s-a dovedit o construcţie monetară suficient de puternică pentru a oferi suportul financiar necesar integrării zonelor economice care formau România după Marea Unire. Sistemul monetar românesc bazat pe Leu abia fusese înfiinţat, în 1869.

20 de lei

Decizia politică a Marii Uniri din 1 decembrie 1918 a găsit leul slăbit de inflaţia specifică războiului.

Totuşi, moneda naţională a României şi sistemul monetar din spatele ei au avut suficientă forţă să acopere costurile aferente unificării monetare şi, în general, ale integrării economice a Transilvaniei, Bucovinei, Basarabiei şi Banatului în Regatul României de dinainte de primul război mondial.

Costul unirii

România a cheltuit mulţi bani numai pentru preschimbarea în lei a valutelor care circulau în provinciile care au intrat în sistem şi unde, desigur, nu circulau lei.

Mecanismul pare simplu: fie Banca Naţională împrumuta Guvernul, iar pentru asta „tipărea“ bani, fie Guvernul se împrumuta pe piaţa externă.

După 1918, „la împrumuturile cerute de condiţiile extraordinare ale războiului (mari împrumuturi cerute de stat Băncii Naţionale, pentru pregătirea armatei) se adaugă şi împrumuturile pentru unificarea monetară şi cheltuieli bugetare”, potrivit studiului „Evoluţia Economică a României (1859 – 1947)„, publicat de Institutul de Economie Naţională al Academiei.

Datoria externă a României, exprimată în monedă constantă a crescut, din 1915 până în 1927,  cu aproape 40% (147 milioane de dolari), până la la 519 milioane de dolari.

Pentru comparaţie, dezvoltarea României, dar şi războiul de independenţă au consumat credite externe de 356 milioane de dolari, crescând datoria externă de 23 de ori,  de la 16 milioane dolari în 1868, până la 372 mil. dolari în 1915.

Valoarea leului

Costul unificării poate fi măsurat şi prin efectul său, deprecierea leului, fie că a fost pricinuită de inflaţie fie de efectele îndatorării externe.

În 1914, leul era echivalent cu francul elveţian şi cu francul francez, iar o liră sterlină se cumpăra cu 25,5 lei, în timp ce dolarul american costa circa 5 lei

În aprilie 1919, francul elveţian şi cel francez costau 3 respectiv 2,5 lei, în vreme ce o liră sterlină ajunsese deja la 66 de lei, iar dolarul la 15 lei.

Băncile Marii Uniri

După Unirea din 1918, a fost necesară integrarea a două sisteme financiar – bancare (din Transilvania, Banat şi Bucovina, respectiv Basarabia) în cel al României.

De pildă reţeaua sucursalelor şi agenţiilor Băncii de stat austro – ungare a fost preluată de Banca Naţională a României.

Banca Naţională a României se înfiinţase cu 38 de ani mai înainte, cu un capital de 12 milioane lei, deţinut în proporţie de două treimi de particulari şi restul de stat. Ulterior, cu diferite ocazii, statul îşi retrage participaţia, iar în altele şi-o reconstituie.

Băncile private din Transilvania, printre care şi Banca Albina, cu capital românesc, „au cunoscut o dezvoltare concomitentă cu aceea generală a provinciei în corpul naţional al statului român”, spune studiul citat.

În vechiul Regat existau deja, în 1913, 197 de instituţii bancare, cu un capital de 215,8 milioane de lei,  la care se adăugau  Casa de Economii şi Casa de depuneri şi Consemnaţiuni, care se vor numi CEC, în 1932.

Printre acestea se numărau Banca Generală Română (cu capital german), Banca de Credit Român (capital austriac), Banca Marmorosch, Blank & Co. (capital ungar, german şi francez), dar şi bănci cu capital românesc – Banca Agricolă, Banca de Scont din Bucureşti şi Banca Românească.

Unirea aproape că triplează numărul băncilor din România, până la 556, cu un capital de 2,4 miliarde de lei.

Băncile Transilvaniei se dezvoltă după 1918 „cu sprijinul Institutului de Emisiune integrându-se deplin şi participând la investiţii şi exploatarea economică prioritar în Transilvania“.

Băncile cu capital străin particular din Transilvania au intrat în concurenţă şi, „uneori în alianţă cu capitalul naţional românesc“, potrivit studiului „Evoluţia Economică a României (1859 – 1947)”, publicat de Institutul de Economie Naţională al Academiei.

„Mai mult chiar, fiind mai puternice, băncile germane şi maghiare şi-au extins participarea de interese şi în teritoriul vechi al statului român; pe de altă parte, băncile maghiare şi germane locale transilvănene şi-au păstrat o serie din vechile legături de finanţare cu băncile de la Viena şi Budapesta şi în anumită şi le-au extins şi în centrele financiare de la sud şi est de Carpaţi“, mai spune studiul citat. (Adrian Ionescu)

Guvernatorul Bibicescu

Ioan G. Bibicescu (8 noiembrie 1849, Mehedinţi – 2 mai 1924, Bucureşti) a fost un publicist, om politic şi economist român, guvernator al Băncii Naţionale a României în perioada 1916 – 1921. A studiat dreptul la Bucureşti şi economia la Paris. A fost membru al Partidului Naţional Liberal şi parlamentar, iar mentorul şi protectoru lui a fost C.A. Rosetti.

Îşi începe activitatea la Banca Naţională la 16 noiembrie 1895, ca director al biletelor. În 21 februarie 1914 devine viceguvernator, iar din 8 decembrie 1916, guvernator. Conduce instituţia timp de 5 ani, într-una dintre cele mai dificile perioade. S-a împotrivit vehement strămutarii Tezaurul României în Rusia. Se retrage în 1921 din postul de guvernator, cu titlu de „guvernator onorific”.

http://www.economica.net

Acest articol a fost publicat în ROMANIA(Luci Lucescu). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Dacă s-a terminat circul nesfârșit cu CENTENARUL UNIRII să trecem la lucruri serioase!

  1. nicu cohen zice:

    Bun articolul ! Am invatat ceva din articolul asta . Bancile cBNR este posesiunea Vaticanului , deci Corporatia ROMANIA este Colonia Imperiului Roman . Nu s-a schimbat nimic de cind a murit Decebal .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.