Corporaţiile elveţiene exploatează munca forţată a copiilor din Africa, în special în industria de ciocolată


Firma Nestle a promis în 2005 că nu va mai exploata sclavi-minori, dar nici până azi acest lucru nu s-a întâmplat, Nestle continuă, cu susţinerea unor sindicate de afaceri, să pretindă că „dă o şansă” copiilor sclavi pe care-i exploatează cu impunitate. Vânzarea-cumpărărea de copii-pentru-muncă de la părinţii lor oficiali este o practică folosită în Statele Unite astăzi; ţinta sunt mai ales cei săraci. În Elveţia, practica luării cu forţa a copiilor de lângă părinţi este folosită şi azi, dar ţinta acum sunt familiile de imigranţi.

Imagini pentru Nestle sclavi-minori

În Elveţia, politica oficială de „adopţie” a copiilor însemna, de fapt, trimiterea lor în sclavie. Ruperea unei persoane de mediul în care-şi poate găsi sprijin pentru a rezista condiţiilor impuse de o autoritate de tip capitalistă şi a căror nerespectare atrage moartea fizică sau socială a acelei persoane este primul pas spre convertirea unui om în sclav. A fi sclav înseamnă a fi mort dacă nu accepţi condiţiile impuse de o autoritate/entitate şi asupra cărora nu ai nici un control sau cuvânt de spus (de aceea, anti-capitaliştii numesc munca salarială „sclavie salarială”, pentru că salariaţii sunt oamenii care nu pot supravieţui decât dacă îşi vând unor capitalişti puterea de a munci în condiţii asupra cărora nu au nici un cuvânt de spus şi împotiva voinţei lor).

În ultimii 180 de ani, sute de mii – poate milioane – de copii săraci din cantoanele Elveţiei de azi au fost forţaţi să fie sclavi muncitori la fermele agricole private. Nu doar săracii aveau această soartă, ci şi copii părinţilor din clasele de mijloc care divorţau, şi copii femeilor care nu se căsătoreau.

Aceşti copii-sclavi, deşi erau consideraţi „adoptaţi”, nu trăiau cu familia „adoptivă”. Cei mai mulţi dormeau în grajduri cu porcii şi vitele. Ziua de muncă începea la 3-4 dimineaţa şi se termina seara târziu. Mulţi dintre ei nu erau lăsaţi la şcoală decât foarte rar.

Violuri, torturi şi exploatare: metode de disciplinare a copiilor săracilor în etica muncii capitaliste

Aceşti copii-sclavi erau violaţi, bătuţi, torturaţi – unii până la moarte. Adesea, stăpânii de sclavi, fermieri respectabili din clasa de mijloc elveţiană, scăpau de trupurile lor la fel cum scăpau de animalele de povară: îi îngropau unde îngropau şi vitele.

În mod regulat, copii-sclavi erau duşi în pieţele publice, sub escorta poliţiei, chiar şi după anii ’40. Violenţa capitalizării societăţii a fost mult mai brutală în Elveţia chiar şi în Marea Britanie. Acasă la ei, britanicii foloseau înfometarea muncitorilor şi ţăranilor ca metodă de subjugare şi convertire la sclavia salarială, în timp ce în Irlanda, America Latină, America de Nord, Africa, Europa de Vest au folosit înfometarea în masă ca politică de colonizare cu scopul de terorizare şi acumulare capitalistă. În Elveţia, însă, înfometarea a fost consecinţa politicilor de industrializare care în mod inerent au dus la sărăcirea totală a claselor celor mai exploatate.

Săracii au fost stigmatizaţi şi au fost acuzaţi constant că trăiesc în sărăcie pentru că “nu muncesc destul” şi pentru că “au luat decizii proaste”, adică şi-au provocat singuri sărăcirea. Asta e fals, pentru că sărăcirea a fost exacerbată şi înrădăcinată de acumularea capitalistă (furtul produsului muncii şi al resurselor publice de către bogaţi, cunoscut şi ca “munca salariala” şi “privatizare”). Dar, propaganda a făcut posibil ca victimele – săracii – să fie acuzate că ar fi responsabile de agresiunea la care erau supuse de cei bogaţi şi puternici. Săracii au fost consideraţi vinovaţi de faptul că au fost săraciţi de capitalişti. Prin urmare, erau obligaţi de societate să suporte consecinţele şi pedepsele care au fost justificate prin această “vină”.

Răpirea copiilor din familiile de săraci – oficial cunoscută ca “adopţie în interesul copilului” – a fost şi o politică deliberată de distrugere a oricăror forme de asistenţă socială publică. Elveţia a recurs la această politică în ultimii 170 de ani.

Crimele Mafiei Globaliste

Reclame
Acest articol a fost publicat în SCLAVI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.