Omul iluminat (poveste)


Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, ocean, cer, apus, nor, în aer liber, apă şi natură

Un leu a fost prins şi dus într-o grădină zoologică. Spre uimirea lui, el a găsit aici alţi lei, care trăiseră întreaga viaţă în captivitate, căci s-au născut în grădina zoologică. În scurt timp, el s-a familiarizat cu viaţa socială a leilor din captivitate, care erau împărţiţi în grupuri. Un astfel de grup era alcătuit din lei cărora le plăcea să socializeze. Un altul era preocupat de showbiz. Altul îşi stabilise obiective culturale, urmărind să păstreze obiceiurile, tradiţiile şi istoria perioadei când leii erau liberi. Mai existau şi câteva grupuri religioase, alcătuite din lei care cântau despre o junglă viitoare în care nu vor mai exista zăbrele. Un alt grup era alcătuit din lei cu preocupări literare şi artistice. În sfârşit, exista şi un grup de lei revoluţionari, care nu făceau altceva decât să comploteze împotriva celor care îi ţineau în captivitate sau împotriva altor grupuri de lei. Din când în când izbucnea câte o revoluţie. Grupurile se băteau între ele şi se anihilau reciproc, sau ucideau gărzile, care erau apoi înlocuite de alte gărzi.
Continuând să privească în jur, noul venit a remarcat un leu izolat, care era tot timpul adâncit în gândurile sale. El nu aparţinea niciunui grup şi se ţinea departe de ceilalţi. Era un spectacol ciudat, căci toată lumea părea să îl admire, dar şi să îl deteste în acelaşi timp, întrucât prezenţa lui trezea simultan teama şi îndoiala legată de sine. El i-a spus noului venit:
— Nu te alătura niciunuia dintre grupuri. Aceşti sărmani nebuni sunt preocupaţi de tot ce poate fi imaginat, numai de ceea ce este esenţial nu.
— Şi ce anume este esenţial? L-a întrebat curios noul venit.
— Să studieze natura zăbrelelor.
Nimic, dar absolut nimic altceva nu contează!
Condiţia umană este perfect ilustrată de imaginea unui beţiv care stă noaptea târziu în afara parcului, lovind cu pumnii în gard şi strigând: „Lăsaţi-mă să ies!”
Iluziile voastre sunt singurele care vă împiedică să vă daţi seama că sunteţi şi că aţi fost întotdeauna liberi!
Unul din principalele ingrediente necesare pentru obţinerea stării de eliberare este acel tip de adversitate care atrage după sine luciditatea.

— Dacă nici lumea viselor, nici cea a simţurilor nu sunt reale, l-a întrebat Janaka, ce anume este real?
— Există între ele o a treia stare. Descoper-o pe aceasta, căci numai ea este reală.
Omul iluminat îi consideră pe cei neiluminaţi adormiţi; în nebunia lor, aceştia îşi împart semenii în oameni buni şi răi, şi consideră întâmplările fericite sau nefericite.-
Omul iluminat nu se mai află la latitudinea vieţii şi a morţii, a creşterii şi a descompunerii, a succesului şi eşecului, a sărăciei şi bogăţiei, î onoarei şi dizgraţiei. El nu mai depinde nici măcar de foame, sete, frig şi căldură, pe care le experimentează ca fiind simple senzaţii trecătoare în fluxul vieţii. Omul iluminat îşi dă seama că nu trebuie să schimbe ceea ce vede, ci doar felul în care priveşte realitatea din faţa sa.
El poate fi comparat cu apa, care se mulează după realitatea din aţa sa, dar în aţa puterii căreia nimic nu se poate opune; ea nu are ambiţii personale, dar toată lumea beneficiază de pe urma ei. În mod similar, întreaga lume prosperă datorită detaşării oamenilor iluminaţi. Ei aduc puritatea în această lume prin lipsa lor de dorinţe.
Apa este adusă din râuri pentru a iriga câmpurile. Ei nu-i pasă dacă este prezentă în râu sau pe câmp. La fel procedează şi cei iluminaţi, care se adaptează întotdeauna la mediul exterior, fără să protesteze, împlinindu-şi astfel destinul.
Nu întâmplător, iluminaţii sunt consideraţi cei mai mari duşmani ai societăţii, care urăşte maleabilitatea şi aspiră numai către ordine, rutină, ortodoxie şi conformism.”

Deci ?

Deci…pare-a fi simplu  .
„— Şi ce anume este esenţial? L-a întrebat curios noul venit.
— Să studieze natura zăbrelelor.
Nimic, dar absolut nimic altceva nu contează!” +”Iluziile voastre sunt singurele care vă împiedică să vă daţi seama că sunteţi şi că aţi fost întotdeauna liberi!”
In incercarea de-a intelege lumea/realitatea, fiecare dupa posibilitati/capabilitati proprii, ne construim paradisuri ori inchisori pentru ca „”Pentru noi, Realitatea nu este ceea ce este, ci ceea ce am decis noi că este.” La fel, incercand sa aflam ce e dincolo, construim prototipuri de realitati care vor fi departe de adevarata realitate si ne vom trezi in alte inchisori la fel de iluzorii.
„— Dacă nici lumea viselor, nici cea a simţurilor nu sunt reale, l-a întrebat Janaka, ce anume este real?
— Există între ele o a treia stare. Descoper-o pe aceasta, căci numai ea este reală.”
Incerc si eu sa ma luminez cumva. Un lucru imi este clar insa: intelegerea este de-un alt tip decat cea rationala. Nici macar nu stiu daca am descoperit drumul catre cea de-a treia stare. Mai incerc 

 

Acest articol a fost publicat în POVESTIOARE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.