23 august 1944: ziua de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă. Să ne aducem puţin aminte…


Imagini pentru 23 august sarbatoare

Ziua de 23 August 1944 se înscrie ca unul din cele mai luminoase momente din îndelungata lupta a poporului român pentru libertate naţională şi socială, în lanţul căreia sunt cuprinse izbânzi de mare rezonanţa, într-o firească continuitate şi care stau mărturie că un popor hotărât să-şi apere neatârnarea cu orice preţ iese biruitor din orice încercare, strângându-şi toate puterile, toate energiile sale într-un unic si de nedespărţit mănunchi. Victoria revoluţiei de eliberare naţionala si socială, antifascistă şi antiimperialistă din august 1944 a inaugurat epoca împlinirii idealurilor de dreptate şi egalitate pentru care au luptat secole de-a rândul cele mai înaintate forţe ale poporului român, a cuceririi deplinei independenţe si suveranităţi naţionale, a făuririi socialismului şi comunismului in România.

În numeroase documente, ca manifestul din 25 iunie 1941, în Circulara din 8 iulie 1941, Platforma-program din 6 septembrie 1941, Rezoluţia din ianuarie 1942, în alte materiale orientativ-programatice, Partidul Comunist Român a fundamentat necesitatea înfăptuirii unui amplu sistem de alianţe politice, în cadrul căruia să fie cuprinse toate forţele patriotice, naţionale care, într-un fel sau altul, acţionau pentru răsturnarea dictaturii antonesciene şi instaurarea regimului democratic-constituţional, pentru ruperea alianţei cu Germania hitleristă şi eliberarea patriei, pentru restabilirea independenţei şi suveranităţii sale naţionale.

În concepţia P.C.R., cadrul organizatoric pentru ralierea tuturor forţelor democratice, antihitleriste îl reprezenta Frontul Unic Naţional. Astfel, în Platforma-program din 6 septembrie 1941, intitulată semnificativ „Lupta poporului român pentru libertate şi independenţă naţională”, Comitetul Central al Partidului propunea ,,lupta comună a tuturor partidelor, grupărilor, persoanelor politice şl tuturor patrioţilor români pentru realizarea FRONTULUI UNIC NAŢIONAL al poporului român contra ocupanţilor hitlerişti şi a slugilor lor”.

În interesul acestei lupte şi al realizării Frontului Unic Naţional, Platforma-program din 6 septembrie 1941 propunea următoarele obiective: „încetarea războiului contra Uniunii Sovietice, pace şi lupta comună cu Uniunea Sovietică, Anglia, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, cu ţările democratice împotriva hitlerismului cotropitor, oprirea producţiei de război, a transporturilor de trupe, arme şi muniţii pentru războiul lui Hitler. Recucerirea libertăţii şi independenţei naţionale a României; Răsturnarea guvernului şi regimului militaro-hitlerist (…) Pentru un guvern al independenţei naţionale, format din reprezentanţii tuturor forţelor patriotice; împotriva Dictatului hitlerist de la Viena asupra Ardealului (…) Amnistie generală politică, militară şi agrară; Împotriva oricăror forme de asupriri; Deplina libertate de asociaţie, presă şi organizare; Restabilirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi democratice”.

Partidul Comunist Român a desfăşurat o intensă propagandă antifascistă, anti-hitleristă în rândurile muncitorilor din fabrici şi uzine, ale ţăranilor, intelectualilor, tinerilor, soldaţilor şi ale altor categorii de cetăţeni. Rezoluţia CC. al P.C.R. din ianuarie 1942 definea astfel sarcinile partidului în organizarea şi orientarea întregului tineret la lupta împotriva războiului hitlerist: „Membrii partidului nostru trebuie să ducă o muncă zilnică, fără preget, pentru organizarea tinerilor celor mai buni şi curajoşi din întreprinderi, sate, şcoli şi universităţi in Uniunea Tineretului Comunist. Membrii şi organele partidului să simtă drept o principală datorie o lor întărirea U.T.C.-ului, legarea el cu masele largi ale tineretului, pentru organizarea şi conducerea luptei sale şi pentru organizarea Frontului Patriotic al Tineretului”.

Un moment deosebit de important în realizarea largului sistem de alianţe politice, preconizat de partidul comunist, l-a reprezentat semnarea, la jumătatea lunii aprilie 1944, a Acordului de Front Unic Muncitoresc între P.C.R, şi P.S.D. Manifestul de F.U.M. publicat la 1 Mai 1944 realiza o sinteză organică între interesele majore ale poporului nostru în acel moment şi interesele clasei muncitoare, care se situa hotărât în fruntea mişcării naţionale de rezistenţă.

Înfăptuirea unităţii de acţiune a clasei muncitoare a influenţat favorabil poziţia şi atitudinea celorlalte grupări şi forţe social-politice patriotice, a impulsionat în mod deosebit orocesul de coalizare a tuturor elementelor antihitleriste. În fapt, Frontul Unic Muncitoresc a devenit temelia amplelor alianţe politice, preconizate şi realizate de P.C.R,, care au constituit cadrul politic intern prin care s-a asigurat acel consens naţional în august 1944.

La 26 mai 1944, s-a realizat Coaliţia Naţional-Democratâ, în care erau reprezentate: P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioţilor, Partidul Socialist-Ţărănesc, MADOSZ-ul, gruparea liberală Gh Tătărescu şi Partidul Naţional Democrat al lui Gr. Topa. Declaraţia comună, în baza căreia s-a constituit Blocul Naţional-Democrat, a fost semnată de P.C.R., P.S.D., P.N.Ţ. şi P.N.L., la 20 iunie 1944. În prealabil, după consfătuirea din noaptea de 13 spre 14 iunie 1944, a reprezentanţilor partidului cu reprezentanţii armatei si cercurile Palatului, la 15 iunie 1944, regele Mihai şi-a dat acordul pentru planul şi soluţia propuse de P.C.R. în vederea înfăptuirii insurecţiei pentru răsturnarea guvernului Antonescu, ruperea alianţei cu Germania hitleristă şi alăturarea ţării Naţiunilor Unite. Toate aceste alianţe s-au realizat din iniţiativa partidului comunist, pe baza obiectivelor general-naţionale formulate de partid, care a constituit, în acelaşi timp, forţa politică prezentă în toate aceste organisme.
Începută prin înlăturarea guvernului Antonescu în după-amiaza zilei de 23 August 1944, acţiunea insurecţională a dus la formarea unui guvern de reprezentanţă naţională sub egida politică a Blocului Naţional-Democrat, la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, la eliberarea ţării de sub dominaţia fascismului, la participarea României la războiul antihitlerist, până la victoria finală. La 23 August 1944, pentru prima dată în istoria României, partidele politice ale clasei muncitoare, au devenit participante la guvernarea ţării.

Fotografie: 23 august 1944: ziua de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă. Să ne aducem puţin aminte…

Ziua de 23 August 1944 se înscrie ca unul din cele mai luminoase momente din îndelungata lupta a poporului român pentru libertate naţională şi socială, în lanţul căreia sunt cuprinse izbânzi de mare rezonanţa, într-o firească continuitate şi care stau mărturie că un popor hotărât să-şi apere neatârnarea cu orice preţ iese biruitor din orice încercare, strângându-şi toate puterile, toate energiile sale într-un unic si de nedespărţit mănunchi. Victoria revoluţiei de eliberare naţionala si socială, antifascistă şi antiimperialistă din august 1944 a inaugurat epoca împlinirii idealurilor de dreptate şi egalitate pentru care au luptat secole de-a rândul cele mai înaintate forţe ale poporului român, a cuceririi deplinei independenţe si suveranităţi naţionale, a făuririi socialismului şi comunismului in România.

În numeroase documente, ca manifestul din 25 iunie 1941, în Circulara din 8 iulie 1941, Platforma-program din 6 septembrie 1941, Rezoluţia din ianuarie 1942, în alte materiale orientativ-programatice, Partidul Comunist Român a fundamentat necesitatea înfăptuirii unui amplu sistem de alianţe politice, în cadrul căruia să fie cuprinse toate forţele patriotice, naţionale care, într-un fel sau altul, acţionau pentru răsturnarea dictaturii antonesciene şi instaurarea regimului democratic-constituţional, pentru ruperea alianţei cu Germania hitleristă şi eliberarea patriei, pentru restabilirea independenţei şi suveranităţii sale naţionale.

În concepţia P.C.R., cadrul organizatoric pentru ralierea tuturor forţelor democratice, antihitleriste îl reprezenta Frontul Unic Naţional. Astfel, în Platforma-program din 6 septembrie 1941, intitulată semnificativ „Lupta poporului român pentru libertate şi independenţă naţională”, Comitetul Central al Partidului propunea ,,lupta comună a tuturor partidelor, grupărilor, persoanelor politice şl tuturor patrioţilor români pentru realizarea FRONTULUI UNIC NAŢIONAL al poporului român contra ocupanţilor hitlerişti şi a slugilor lor”.

În interesul acestei lupte şi al realizării Frontului Unic Naţional, Platforma-program din 6 septembrie 1941 propunea următoarele obiective: „încetarea războiului contra Uniunii Sovietice, pace şi lupta comună cu Uniunea Sovietică, Anglia, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, cu ţările democratice împotriva hitlerismului cotropitor, oprirea producţiei de război, a transporturilor de trupe, arme şi muniţii pentru războiul lui Hitler. Recucerirea libertăţii şi independenţei naţionale a României; Răsturnarea guvernului şi regimului militaro-hitlerist (…) Pentru un guvern al independenţei naţionale, format din reprezentanţii tuturor forţelor patriotice; împotriva Dictatului hitlerist de la Viena asupra Ardealului (…) Amnistie generală politică, militară şi agrară; Împotriva oricăror forme de asupriri; Deplina libertate de asociaţie, presă şi organizare; Restabilirea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi democratice”.

Partidul Comunist Român a desfăşurat o intensă propagandă antifascistă, anti-hitleristă în rândurile muncitorilor din fabrici şi uzine, ale ţăranilor, intelectualilor, tinerilor, soldaţilor şi ale altor categorii de cetăţeni. Rezoluţia CC. al P.C.R. din ianuarie 1942 definea astfel sarcinile partidului în organizarea şi orientarea întregului tineret la lupta împotriva războiului hitlerist: „Membrii partidului nostru trebuie să ducă o muncă zilnică, fără preget, pentru organizarea tinerilor celor mai buni şi curajoşi din întreprinderi, sate, şcoli şi universităţi in Uniunea Tineretului Comunist. Membrii şi organele partidului să simtă drept o principală datorie o lor întărirea U.T.C.-ului, legarea el cu masele largi ale tineretului, pentru organizarea şi conducerea luptei sale şi pentru organizarea Frontului Patriotic al Tineretului”.

Un moment deosebit de important în realizarea largului sistem de alianţe politice, preconizat de partidul comunist, l-a reprezentat semnarea, la jumătatea lunii aprilie 1944, a Acordului de Front Unic Muncitoresc între P.C.R, şi P.S.D. Manifestul de F.U.M. publicat la 1 Mai 1944 realiza o sinteză organică între interesele majore ale poporului nostru în acel moment şi interesele clasei muncitoare, care se situa hotărât în fruntea mişcării naţionale de rezistenţă.

Înfăptuirea unităţii de acţiune a clasei muncitoare a influenţat favorabil poziţia şi atitudinea celorlalte grupări şi forţe social-politice patriotice, a impulsionat în mod deosebit orocesul de coalizare a tuturor elementelor antihitleriste. În fapt, Frontul Unic Muncitoresc a devenit temelia amplelor alianţe politice, preconizate şi realizate de P.C.R,, care au constituit cadrul politic intern prin care s-a asigurat acel consens naţional în august 1944.

La 26 mai 1944, s-a realizat Coaliţia Naţional-Democratâ, în care erau reprezentate: P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioţilor, Partidul Socialist-Ţărănesc, MADOSZ-ul, gruparea liberală Gh Tătărescu şi Partidul Naţional Democrat al lui Gr. Topa. Declaraţia comună, în baza căreia s-a constituit Blocul Naţional-Democrat, a fost semnată de P.C.R., P.S.D., P.N.Ţ. şi P.N.L., la 20 iunie 1944. În prealabil, după consfătuirea din noaptea de 13 spre 14 iunie 1944, a reprezentanţilor partidului cu reprezentanţii armatei si cercurile Palatului, la 15 iunie 1944, regele Mihai şi-a dat acordul pentru planul şi soluţia propuse de P.C.R. în vederea înfăptuirii insurecţiei pentru răsturnarea guvernului Antonescu, ruperea alianţei cu Germania hitleristă şi alăturarea ţării Naţiunilor Unite. Toate aceste alianţe s-au realizat din iniţiativa partidului comunist, pe baza obiectivelor general-naţionale formulate de partid, care a constituit, în acelaşi timp, forţa politică prezentă în toate aceste organisme.
 Începută prin înlăturarea guvernului Antonescu în după-amiaza zilei de 23 August 1944, acţiunea insurecţională a dus la formarea unui guvern de reprezentanţă naţională sub egida politică a Blocului Naţional-Democrat, la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, la eliberarea ţării de sub dominaţia fascismului, la participarea României la războiul antihitlerist, până la victoria finală. La 23 August 1944, pentru prima dată în istoria României, partidele politice ale clasei muncitoare, au devenit participante la guvernarea ţării.
Acest articol a fost publicat în SOCIALISM. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la 23 august 1944: ziua de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă. Să ne aducem puţin aminte…

  1. Ene Constanta zice:

    Asa se scrie istoria….amintiri…amintiri….

    Apreciază

  2. traian21 zice:

    Ar fi indicat să ne aducem aminte și de greșeli. 23 August 1944 are mult mai multe semnificații. PCR a fost și este încă doar o unealtă de care ne putem aminti cu tristețe pentru daunele greu de reparat provocate României!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.