Te-ntreb: „Române, cât mai stai deoparte? Când ai fost neam de dac? Când ai murit?”


      TE-NTREB…

Când văd că nu distingem rău de bine,
Când România-i scoasă la mezat,
Când mercenari pentru puteri străine,
În „buni” și „răi” cumplit ne-au divizat,

Când Vlad, Ștefan cel Sfânt, Mihai Viteazul,
Nu mai înseamnă pentru noi nimic,
Când venetici ne-au îndoit grumazul
Și tot ce-i românesc ne interzic,

Când pe bunici,care ne-au vegheat somnul,
Ne alintau și ne spuneau povești,
Vor să-i urâm că se-nchină la Domnul
Și țin ca sfinții datini strămoșești,

Când nu mai vor să fie taţi și mame,
Când libertatea este doar un mit,
Când vor să ne transforme-n holograme
Dar pe Iisus din nou l-au răstignit,

Când văd copii vânduți ca niște vite
Și nimeni nu-i în stradă revoltat,
În țara asta plină de „elite”,
Cu un popor ce pare turmentat,

Când văd că interlopii fac justiție
Și-n fruntea țării e un dezaxat,
Când statul e deja o inchiziţie
Și securiștii iar s-au regrupat,

Când dezrădăcinaţi prin țări străine,
Urlă dement că doar ei ne salvează
Și vor să construiască ghilotine,
În țara lor pe care o blamează,

Când vai,frumoși și liberi,doar se știe,
Ei au uitat de blid și de ștergar,
Când toți sunt patrioți,dar pe simbrie,
Să nu mai dea cu sapa pe hotar,

Când e-un păcat să fii naționalist
Că suntem știrbi, înapoiaţi, prostani,
Când vor isteric hoardele #rezist,
Să umple țara de urangutani,

Când văd că ce-am clădit ne-au ruinat,
Când bogățiile ne-au luat cu japca
Și ne încolonăm disciplinat,
Să mulțumim că ne-au lăsat doar șapca,

Când ți-au furat și ape și pământul,
Dar ai tăcut că erai ocupat,
Nu te mira că doar cerul și vântul,
Ți-au mai rămas din falnicul regat.

Când Transilvania vor să o răpească,
Dar tu votezi cu cei ce-o jinduiesc,
O să te plimbi prin Țara Românească,
Numai cu viză sau cu pașaport nemțesc.

Când umilit îți venerezi călăul
Și capul n-ai curajul să-l ridici,
Când resemnat te-ai învățat cu răul
Și te închini la sași și Ludovici,

Când Constituția e o koorvă proastă,
De care râd și curcile din sat
Dar nu o ia niciunul de nevastă,
C-o siluesc cu vârf și îndesat,

Când imnul cântă somnul cel de moarte,
În care tot poporu-i adâncit,
Te-ntreb: „Române, cât mai stai deoparte?
Când ai fost neam de dac? Când ai murit?”

                                Romeo Serafim 
                                 19 iulie 2019

http://sibiu.justitiarul.ro

Acest articol a fost publicat în TREZIREA ROMANI. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Te-ntreb: „Române, cât mai stai deoparte? Când ai fost neam de dac? Când ai murit?”

  1. Ene Constanta zice:

    Buna intrebare….,, Cand ai fost neam de dac…cand ai murit…,, cand Doamne ??? cand ??? Trezeste-ne Doamne !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.