România este cel mai adesea laboratorul marilor experimente


După destrămarea comunismului, România a rămas singurul laborator al Europei, dar poate nu numai al ei, în care se poate experimenta orice. Un astfel de laborator dotat cu resurse, piaţă de desfacere, cu lideri spăimoşi şi mai ales cu un popor scandalos de răbdător, este locul potrivit unde pot fi experimentate variante economice, soluţii politice inedite, limitele globalizării, limitele sărăcirii unei naţii, exportul gratuit de forţă de muncă calificată, teroarea fricii, conducerea ocultă sub masca democraţiei, anularea drepturilor fundamentale ale omului sub acoperirea comodă a statului de drept etc. Nu sunt un nostalgic, nu sunt un fan al lui Ceauşescu, dar nu pot să nu remarc că acest lider de factură ţărănească, aclimatizat în mahalaua citadină, avea inteligenţa necesară pentru a intui pericolele care pândesc România. Desigur el nu vedea soluţia salvării decât în varianta lui ideologică şi ruptă de lumea înconjurătoare, în evoluţie. Dar în esenţă, Ceauşescu avea dreptate când spunea că România este supusă unei presiuni uriaşe în vederea dezmembrării.

„Revoluţia” a fost primul eveniment care fără stimulare exterioară, nu ştiu dacă ar fi avut loc, sau schimbarea ar fi urmat după modelul ţărilor socialiste din jur. S-a mizat pe ura care ar fi existat între Armată şi Securitate. Nu ştim cum a jucat Securitatea atunci, dar putem bănui că nu prea cinstit, dacă privim cu atenţie la ce s-a petrecut. Să fie foarte clar că în serviciile secrete pensionarea nu echivalează cu linia moartă, ci cu rezerva nevăzută şi bine protejată care poate fi activată oricând. După atâţia ani procesul „revoluţiei” nu s-a terminat. Ba dimpotrivă, s-a redeschis, reîncadrând evenimentele în alte prevederi legale. Securitatea nu a ieşit la vedere în confruntarea cu Armata, ci şi-a luat măsuri de neutralitate protectoare, s-a mizat pe un aşa-zis naţionalism „xenofob” al românilor. O teză care manipulată cu abilitate poate produce dezastre. A se vedea Iugoslavia. Nu a mers nici aceasta.

Armata, mult blamata armată, pe spatele căreia se caută şi acum să se pună toate victimele „revoluţiei”, inclusiv lovitura de stat de care Armata nu a profitat, nu şi-a asumat-o, nu ura Securitatea, ci o detesta pentru întreţinerea prin frică a climatului de adulaţie a conducătorilor. Şi o detesta pentru că în evenimentele de la Timişoara nu a intervenit, Securitatea internă fiind chiar treaba ei, ci a lăsat armata să rezolve ceva pentru care nu era pregătită. Armata nici nu putea să-i reţină, după lege, pe cei bănuiţi de provocare sau surprinşi în acţiuni diversioniste. Armata nu avea poliţie militară.

Ce a însemnat măsura de deschidere a graniţelor? O imensă prostie, o greşeală fatală pe care încă o mai plătim. Ce a însemnat desfiinţarea Securităţii, fără a lăsa ceva în loc? O altă greşeală la fel de mare, dar şi o măsură prin care cei ce experimentau aici au rămas fără o parte a binomului. Armata, absorbind Securitatea, nu putea logic lupta împotriva Securităţii. O astfel de luptă între două instituţii de forţă ar fi lăsat ţara de izbelişte, lipsită de apărare. În mediile academice se vehicula intens dreptul istoric. Ungaria desfăşura o intoxicare masivă externă cu privire la aşa-zisele ei drepturi istorice asupra Transilvaniei, idee care se mula perfect pe trendul european privind anularea Tratatului de la Trianon. Această tendinţă există şi astăzi. Bulgaria scria şi ea tomuri întregi despre Bulgaria medievală care cuprindea Dobrogea, Muntenia, Banatul şi că în consecinţă aceasta e vatra strămoşească a naţiunii lor. Desigur, ei revendicau ştiinţific şi Macedonia iugoslavă şi părţile Timocului până spre Belgrad. Rusia stimula cu argumente ştiinţifice că Republica Moldovenească Sovietică este până la Carpaţi şi motivau o întregire a acestui popor.

Pe acest fundal de instabilitate teoretică privind dreptul istoric, în condiţiile în care la nivel oficial se respingeau cu indignare falsurile de istorie, dar nu se făcea mai nimic pentru promovarea istoriei neideologizate a poporului român peste garniţă, românii deveniseră foarte sensibili la identitate. În laboratorul România s-a luat decizia trecerii pe naţionalismul „xenofob”. Naţionaliştii extremişti nu s-au dovedit a fi românii, ci ungurii minoritari care au început să înnebunească, la fel ca la începutul stăpânirii prin Dictatul de la Viena. Ei au fost provocatorii agresivi, care au potenţat evenimentele de la Tg. Mureş. Televiziunile occidentale erau pregătite la faţa locului pentru eveniment. Manipularea funcţiona din plin. Exact ca la manifestaţiile minorităţii din Piaţa Victoriei din Bucureşti, minoritate învinsă din varii motive în alegerile din decembrie 2016. După manipularea prilejuită de tragedia de la Colectiv, care s-a calificat drept răsturnătoare de guvern, se urmărea din nou, reeditând o emoţie asemănătoare prin incendiul de la Bamboo. Numai că arderea clubului a fost o pastişă proastă.

Dar se ştie că ştiinţa nebazată pe repetabilitate experimentală nu se susţine. Românii s-au dovedit naţionalişti în 1990, dar nu extremişti. Armata condusă în exclusivitate de ofiţeri români nu s-a lăsat cuprinsă de emoţie. A acţionat raţional, şi instinctiv corect, intuind care este miza şi care sunt mijloacele. Transilvania a rămas la locul ei. Eşecul a avut urmări imediate. O atacare fără rezerve a armatei căreia, cum necum, se urmărea să îi fie indusă o stare de vinovăţie accentuată pentru intervenţia ei în evenimentele din decembrie 1989. Iar acest fapt se petrecea pe vidul constituţional, pe vidul legislativ în general, şi pe subfinanţarea ei cronică. Celelalte forţe politice, proaspătul serviciu de informaţii nu contau. Erau anemice şi necredibile.

Ca dovadă că aşa este, amintim fenomenul Piaţa Universităţii, care seamănă izbitor cu Piaţa Victoriei, mai ales în privinţa mobilului central – anularea votului popular şi anihilarea puterii. Cu o excepţie însă. Atunci preşedintele ţării nu-i sprijinea şi nu se asocia cu protestatarii, precum Iohannis în geaca lui roşie, ci cu o facţiune socială bine organizată, minerii, chemaţi să anihileze opoziţia din stradă. Rău era şi atunci pentru imagine, dar nu ştiu dacă a fost la fel de rău pentru România de atunci. Atunci, a fost un maidan al violenţei de neimaginat, în condiţiile în care poliţia era atacată, vorbim de instituţie, de către piaţă, cu focuri de armă, cocteiluri Molotov şi incendieri, iar armata inhibată, fără prevederi legale, nu-şi putea permite să intervină. Fenomenul Piața Victoriei corespunde fazei pragheze a revoluţiei de catifea.

O generaţie tânără, aparent instruită, dar analfabetă din punct de vedere politic, formată din grupuleţe distincte şi diferite ca imagine şi scopuri, a acoperit aceeaşi intenţie de dărâmare prin terorizare a unei puteri legitime, sub acoperirea unui motiv aparent corect, aparent credibil, dacă n-ar fi fost total inventat. Ȋn acest nou experiment urmărit cu interes de Occident, s-a vrut sublimarea unei minorităţi nepregătite pentru administrare, pentru a-şi impune voinţa anarhist-politică, printr-o democraţie participativă de tip Atena antică, stimulată de preşedinte.

Frumos, numai că în acest caz „majoritatea ştirbă”, cum spune batjocoritor Gabriel Liiceanu, a devenit mulţimea de necetăţeni atenieni, din moment ce votul lor zdrobitor nu conta.

Desigur, experimentul va continua. Criza rămâne ca cenuşa în spatele naivilor. O Transilvanie „autonomă”, o Moldovă mare condusă de la Chişinău, în realitate de la Moscova, după modelul Crimeea, nesancţionată cine ştie ce de Europa intereselor economice şi de America propriilor sale interese.

General Br. (r) Grigore Buciu, Vicepreşedinte al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”

Notă: Experimentul continuă, într-adevăr, România fiind campioană la instabilitate politică. Recenta cădere a guvernului a fost comentată astfel de jurnalistul Cornel Nistorescu: „Este cunoscuta dispută dintre partida națională, așa pricăjită cum e ea, și partida străinătății, pe teritoriul României, dispută care e veche, de pe la 1800”.

General Br. (r) Grigore Buciu

2017

http://www.art-emis.ro

Acest articol a fost publicat în ROMANIA(editoriale). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.