Legalizarea crimei: O bătrână din Ţările de Jos a fost eutanasiată împotriva voinței sale. Femeia era locatară a unui azil de bătrâni


O dată ce ai creat o breșă în lege în care uciderea altei persoane este permisă în anumite circumstanțe, nu numai că acele circumstanțe în care crima este legală se pot schimba în timp, dar o data depășite aceste bariere, călăuzirea după reguli morale, legale, etice sau anumite restricții devine ineficientă.

În Belgia și Țările de jos, printre MIILE de decese prin eutanasie de la intrarea în vigoare a legii în 2002, doar în câteva cazuri sistemul judiciar a recomandat o cercetare mai amănunțită. În Belgia, acel număr de cazuri este 1; doar un singur caz…

Conform multor rapoarte, o octogenară al cărui nume nu este menționat, ce trăia într-un azil de bătrâni fiind bolnavă de demență, a fost eutanasiată împotriva voinței sale. Aceasta a menționat în directivele în avans lăsate în scris, că ar dori eutanasierea „când voi fi pregătită”.

Femeia era locatar în azilul de bătrâni de 7 săptămâni. În tot acest timp a fost caracterizată ca fiind „speriată și nervoasă“, rătăcind pe holurile azilului noaptea și suferind de dorul familiei. Aceasta înseamnă, a concluzionat medicul azilului, că suferința pacientei este insuportabilă. Acesta a evaluat-o ca fiind incompetentă mental, acceptând totodată ca directivele sale în avans scrise cu ceva timp în urmă să fie acceptate ca cerere de eutanasie.

Legea din Ţările de Jos acceptă ca o cerere de eutanasie menționată într-o directivă în avans să fie pusă în aplicare după ce sunt îndeplinite celelalte criterii. Legea consideră aceste declarații scrise (în cazul de faţă: „când voi fi pregătită”) ca „cerere de eutanasiere demnă de luat în considerare”. Cum se poate știi cu siguranță că, la momentul întocmirii cererii, persoana era conștientă pe deplin de natura consecințelor … acest aspect nu a fost explicat niciodată.

Analizând mai de aproape problema, exprimarea femeii referitoare la intenția menționată în directivă nu este clară și nu era cazul să fie acceptată ca o cerere în avans, potrivit Comisiei Olandeze de Eutanasie. Ea a scris, referitor la eutanasie, că și-o dorea „când voi fi pregătită”. Această expresie sugerează că femeia își dorea cele în cauză la momentul potrivit, însemnând că acorda importanță deosebită capacității sale decizionale la momentul potrivit.

Diverse rapoarte media arată că femeii i s-au administrat sedative în cafea pentru a o calma. Nu era conștientă că primește sedative. Editorialul ziarului Trouw a discutat despre atribuirea de sedative pre-eutanasiere fără înștiințarea persoanei, arătând un caz recent unde sedative similare au fost administrate fără consimțământ într-un castron cu sos de mere. Aceștia au menționat că şi Comisia Ţărilor de Jos de Revizuire a Eutanasiei considera pe bună dreptate acest act ca înșelător.

Editorul ziarului Trouw concluzionează că adevărata problemă a fost că doza din cafea era prea slabă. De ce? Pentru că femeia a depus rezistență când mai târziu medicul i-a administrat doza letală cu siringa. Ziarul NLTimes descrie evenimentul astfel:
Când infuzia a fost introdusă, femeia «s-a tras înapoi» iar când doctorul injecta substanța letală, ea s-a mișcat ca și cum ar fi vrut să se ridice în picioare. Doctorul a decis să se continue procedura, în timp ce membrii familiei țineau pacienta. Femeia a murit la scurt timp după aceea.

Conform UK Mirror, această poveste a fost adusă la lumină printr-un raport al unui procuror olandez trimis spre analiză în Comisia Regională din Ţările de Jos de Analiză a Eutanasiei. Mirror specifică faptul că femeia a spus clar de mai multe ori „nu vreau să mor” cu câteva zile înainte să fie eutanasiată.

Comisia de analiză a Eutanasiei este însărcinată cu verificarea documentelor și emiterea unor recomandări ce va fi necesar să fie sprijinite de o a doua comisie de analiză.

Mirror concluzionează:
Comisia a concluzionat că deși doctorul a acționat în bună credință, era necesar să se oprească când pacientul se opunea.
Purtătorul de cuvânt al comisiei Jacob Kohnstamm a adăugat că el este pentru judecarea cazului în instanță: nu pentru a pedepsi doctorul, dar pentru a lămuri judiciar ce puteri are un medic când vine vorba de eutanasierea unor pacienți cu demență gravă.
Recomandările comisiei sunt relatate și luate în considerare de procurori și oficiali din sănătate
.”

Eutanasia, sau legea sinuciderii asistate, a creat o excepție privind legea care interzice crima, dacă sunt respectate și supravegheate anumite criterii cu certitudine. În aceste cazuri ei nu au fost supravegheați, așadar nu ar trebui să se aplice excepția. În Ţările de Jos, se pare că „buna credință” este de ajuns pentru a scăpa basma curată doar cu o bătaie a mâinii pe manșetă. Dar a decide ce este și ce nu un act de bună credință e o problemă complicată. O moarte nedreaptă, chiar și din bună credință este tot o crimă și nu doar un simplu delict.

S-ar putea ca această situație să inițieze o dezbatere pe tema eutanasierii și demenței, precum și a eutanasierii celor „sătui de viață“. S-ar putea ca medicul să fi fost moale în aplicarea documentației; o greșeală simplă. Dar ar putea la fel de bine să fie un deces nejustificat – cu intenție sau fără – adică o crimă.

Oricare ar fi rezultatul, ceea ce este foarte clar este că, odată ce vom crea scuze legale pentru ucidere, vor exista mai multe scuze și mai multe ucideri.

http://www.yogaesoteric.net/

Acest articol a fost publicat în EUROPA(socanta). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.