Romania a dat in Epoca de Aur cinematografie de Hollywood!


Distribuie!by Pe MDR, canal de televiziune din Germania ruleaza filmul “Tinerete fara Batranete” dublat in limba germana. Nemtii apreciaza filmele romanesti facute in comunism foarte mult, chiar telespectatorii au cerut filmele cu care au crescut in copilarie, printre care si acesta. Comunismul din epoca lui Ceausescu a dat cinematografie de […]

Pe MDR, canal de televiziune din Germania ruleaza filmul “Tinerete fara Batranete” dublat in limba germana. Nemtii apreciaza filmele romanesti facute in comunism foarte mult, chiar telespectatorii au cerut filmele cu care au crescut in copilarie, printre care si acesta. Comunismul din epoca lui Ceausescu a dat cinematografie de Hollywood!

Chiar dacă la venirea în intreprinderea cinematografică nu aveau nimic comun cu filmul, lumea mirifică a ecranului pe unii i-a fascinat, le-a schimbat concepția despre film și ulterior au contribuit benefic la activitate. S-au antrenat în obținere de fonduri pentru schimbarea aparaturii depășită din punct de vedere fizic și tehnic, au schimbat aspectul sălilor de spectacol mobilându-le elegant cu fotolii tapițate în locul celor din lemn, au achiziționat instalații de ventilație și multe altele pentru un spectacol cinematografic de calitate

La naționalizare baza tehnico-materială a producției de filme era reprezentată prin:

  • studio cinematografic alcătuit dintr-un platou de 200 mp, cabine de montaj, o instalație de înregistrat sunet și alte anexe
  • laborator de prelucrare a peliculei la Mogoșoaia, echipat cu mașini de developat și copiat peliculă de 35 mm alb-negru, care asigura toate lucrările de creație și tiraj pentru întreaga producție autohtonă și străină.

Acest fapt face ca forurile conducătoare de partid și stat să ia hotărârea înființării unui centru de producție cinematografică. În anul 1950 începe la Buftea construcția a ceea ce se va numi „Centrul de producție cinematografică Buftea” sau cum era cunoscut ca „C.P.C.Buftea” (astăzi „Studiourile Mediapro”), lucrare ce se va termina în 1959. Ca dotare tehnică, „C.P.C” Buftea, rivaliza cu orice studio cinematografic vest-european.

În acest timp o serie de filme au fost realizate în „Complexul Floreasca” care din 1956 este preluat de „Televiziunea Română”. Acesta era mult mai mare ca cel luat la naționalizare (600 mp), avea sală de inregistrare, instalații anexe și laborator pentru prelucrarea peliculei de 35 mm alb-negru și color (Orwo color). Un alt studio de circa 320 mp se face în localul fostului cinema „Tomis”, lângă biserica Sf. Vineri. Tot la „Platoul Tomis” începând de prin 1954 s-a alocat o suprafață pentru producția de filme de animație -păpuși, cartoane decupate- (Bob CălinescuOlimp Vărășteanu).

Pentru realizare de aparatură necesară atât studiourilor,cât și rețelei de difuzare a filmelor se înființează în anul 1950 „Intreprinderea de Stat Tehnocin”, care din 1959 se comasează cu „Industria Optică Română”. S-au produs aparate de proiecție pentru film de 35 mm și 16 mm, instalații de sunet pentru săli, cât și reflectoare, travlinguri, rivalte pentru studiouri.

Pentru început aparatele de proiecție pentru filmul de 16 mm, model portabile necesare „cineficării la sate” sau pentru dotarea laboratoarelor de școală s-a făcut prin asimilarea unui tip de construcție sovietică (Kinap-Ucraina). Ulterior, acesta se modernizează în special în citirea și redarea sunetului prin sistemul optic de citire a sunetului și amplificator. După anul 1973 se asimilează de către IOR un nou tip de aparat cu înalte calități tehnice de proiecție și redarea a sunetului. Paralel cu aceste modele portabile care asigură, datorită sursei de lumină o proiecție bună în săli de circa 16 m, s-au mai asimilat de către IOR și aparate staționare pentru film de 16 mm pentru săli de dimensiuni mijlocii(16-25m) dotate cu surse de lumină puternice, la început cu lampă cu arc voltaic, apoi lampă cu xenon.

Aparatele de proiecție cinematografică pentru filmul de 35 mm, după un import inițial din U.R.S.S, au fost realizate în țară, realizându-se 8 tipuri de aparate, de la cel mai „simplu” până la cel mai modern, toate fiind concepute de către tehnicieni și ingineri români.

De asemeni pentru a avea cadre tehnice bine pregătite să lucreze atât în studiouri, cât și în exploatarea aparaturii de proiecție cinematografice, înființează școli profesionale pentru proiecționiști la Craiova și Târgu Mureș, iar la București o Școală tehnică pentru personal tehnic (tehnicieni pentru rețeaua de cinematografe și pentru studiouri).

Vorbeam mai sus despre documentare și jurnale de actualități atât de necesare propagandei comuniste. Pentru acest lucru în anul 1950 este înființat Studioul „Alexandru Sahia”, dotat la acea vreme cu tot ce era mai bun pe piață: aparate de reportaj de tip Arriflex, instalații de înregistrarea sunetului portabile și fixe de tip Klang, Perfectone și Negra, mese de montaj Prevost și altele. Din 1954 trece și la un alt gen de documentar, Filmul de știință popularizată.

Dacă până în anul 1948, producția de filme de animație a fost ca și inexistentă, după acest an au început să fie realizate multe filme în cadrul „Studioului București”, ajungându-se la un număr de 15 filme în 1955. Să amintim de contribuția valoroasă a celui ce a fost Ion Popescu-Gopo, părintele omulețului care cu a sa „Scurtă istorie” în 1957 la Cannes obține Marele Premiu. Succesele animației românești determină autoritățile să inființeze studioul „Animafilm” în anul 1964.Tot aici s-au realizat diafilmediapozitive pentru uz didactic și spoturi publicitare.

În ceace privește difuzarea filmelor, după naționalizarea sălilor (numai de 35 mm, întrucât de 16 mm nu existau) s-a ajuns la concluzia că multe trebuiau închise datorită degradării sau a aparaturii depășită moral și fizic. Mai urmează și o degringoladă privind administrarea și exploatarea sălilor și îndrumarea de specialitate, ajungând ca la unele județe această activitate să fie la „spații verzi”. Aceast lucru duce ca la 7 iunie 1950, să fie înființat „Comitetul pentru Cinematografie” pe lângă Consiliul de miniștrii, iar în cadrul lui să funcționeze „Direcția Rețelei Cinematografice”. Ulterior s-au înființat Intreprinderi Cinematografice de Stat Județene controlate de D.R.C. Importanța acestora a dus la alocarea de fonduri necesare dezvoltării rețelei de distribuției a filmelor, implicit a sălilor și dezvoltarea cinematografelor de 16 mm în mediul rural (cunoscută și ca cineficare). Se importă din U.R.S.S în anii 1950 1000 de aparate de proiecție de 16 mm și 100 caravane cinematografice pentru introducerea filmului la sate. Și în următorii ani se fac reorganizări. Astfel în iulie 1952 ia ființă „Direcția Difuzării Filmelor (D.D.F.)”. Aceste două direcții în 1956 se vor uni sub denumirea de „Direcția Rețelei Cinematografice și a Difuzării Filmelor(D.R.C.D.F)”, sub îndrumarea Ministerului Culturii. Scopul acesteia era să promoveze o politică unitară privind sălile de cinema din țară, controlul și îndrumarea muncii politico-ideologice cu filmul, difuzarea filmului funcție de cerințele politico-ideologice din diversele etape ale construirii socialismului, cât și planul economico-financiar de îndeplinit.

Reoganizările vor continua, astfel că în anul 1971 se înființează „Centrala România-Film”, care are în subordine C.P.C. Buftea, finanțarea producției de film prin cinci case de producție, import-exportul și difuzarea filmelor în cele 40 intreprinderi județene și a municipiului București

Cu toate că repertoriul cinematografelor din această perioadă nu are nicio legătură cu filmul românesc, este bine de amintit și cum s-a făcut difuzarea în sălile de cinemaProducția de film românesc, așa cum era la 1948 era ca și inexistentă. Începutul timid al producției de film românesc l-a făcut regizorul Paul Călinescu cu filmul „Răsună Valea”. Tema subiectului asemănătoare cu cea arătată mai sus. Ori la asemenea bogată producție națională erau necesare și alte filme în repertoriul difuzării. De aceea orientarea a fost către importul de filme tot din țările care pornise pe drumul construirii socialismului. Multe din ele aveau tot ca noi o bogată producție și atunci orientarea a fost către țara cu cea mai bună și educativă cinematografie din lume, U.R.S.S. De aici au fost aduse și prezentat filmele cu un înalt conținut ideologic.

Sigur că nu putem spune că toate au fost de acest gen. Așa cum și la noi, pe lângă filme de propagandă, realizatorii dezvoltă și producții care fără să renunțe la valorile „educative”, produc și filme de divertisment, de capă și spadă, ecranizări al literaturii ruse. Filme au fost aduse chiar și din alte țări, prin aceasta înțelegându-se țările capitaliste ( în special FranțaItaliaAnglia, după 1960 S.U.A.MexicCanada și chiar Spania lui Franco). Trebuie spus și recunoscut că achiziționarea acestor filme a fost foarte riguroasă din punct de vedere a subiectelor. Publicul cinefil totuși nu a fost lipsit de marile capodopere ale cinematografiei mondiale ca Roma oraș deschis, Hoți de biciclete, Roco și frații săi(neorealismul italian), Procesul de la Nürnberg, Ghici cine vine la cina, În arșița nopții, o serie de werstern-uri, neegalabilul Pe aripile vântului (S.U.A.) și multe altele din FranțaAngliaSpaniaMexicJaponiaChina.

Odată cu mărirea numărului de filme produse de casele de filme românești (unele cu un slab conținut comercial dar un înalt conținut politico-ideologic, pe care publicul le evita), reducerea valutei pentru import, repertoriul de filme, în special cel de artă, a avut de suferit. La un moment dat se vorbea de un repertoriu de 40% filme românești și 60% străine, aici intrând și cele din țări frățești. De multe ori chiar și acestea erau ostile propagandei ceaușiste ( nu se mai putea spune comuniste), așa cum a fost „Micuța Vera” (U.R.S.S.) care deja reliefa „perestroika”.

La un moment dat, multe intreprinderi cinematografice pentru a-și asigura planul la încasări (până la urmă acesta era scopul, pentru a-și putea sigura salariile lucrătorilor), recurgeau la diferite soluții nu tocmai „ortodoxe”. Sub masca unor „festivaluri de film” cu denumiri ca „Rezistența anitifascistă”, prezentau filme „vest” ca „Eroii de la Telemark”, „Castelui Vulturilor”, „Trenul colonelului Von Ryan” și altele cu actori ca Richard Burton, Harrison Ford, după 1980 luate de la arhivă, la care adaugai și un românesc, uneori bun care oricum aducea public ca „Pistruiatul” lui Sergiu Nicolaescu.

Teme de organizare a unor astfel de manifestări se găseau, depinzând și de imaginația celor care se ocupau cu activitatea de difuzare a filmului din intreprinderea respectivă cât și de cultura lor cinematografică (pe care unii nu o aveau). Realizările bănești erau bune și foarte bune, dar…, exista un dar în funcție de organizatori. Datorită unor premii bănești promise de mai „marii activiști ai muncii politice cu filmul”, multe din aceste realizări erau trecute de la filmele „vest” la filmul românesc, dar la filmul românesc „cu înalt conținut politico-ideologic”, cum erau documentarele executate „despre activitatea revoluționară a tovarășului Ceaușescu” sau filme artistice care „oglindeau realitatea socialistă”. Niciodată la „Dacii”, „Luchian”, „Osânda”, „Mihai Viteazul”, „Batălie pentru Roma”, „Felix și Otilia”, westernurile lui Dan Pița, „Trecătoarele iubiri”, seria „Veronica”, „Liceenii și în general toate care au fost realizate deosebit, cum spuneau cei din rețea, fără politică și care aduceau venituri prin venirea publicului doritor de artă, nu de propagandă comunistă.

Filmele de început a cinematografiei noi, socialiste s-a caracterizat prin tematici cu totul ignorate până la instaurarea regimului popular. În noile producții de film apar pentru prima dată oamenii muncii. Aceștia deveneau eroii principali; ei sunt brigadierii de la Șantierul Bumbești-Livezeni în filmul Răsună valea (Paul Călinescu, 1951), ei sunt țăranii, care dintr-o dată ies din izolarea lor și vor gospodărie colectivă ca a fraților din răsărit în filmul În sat la noi, ei sunt clasa muncitoare care luptă pentru o viață bună in filmul Nepoții gornistului (Dinu Negreanu, 1952) și ei sunt intelectualii care fac o cotitură radicală și se integrează construcției socialiste în filmul Viața învinge.

Producțiile acestea ale unui nou început al filmului românesc, din punct de vedere artistic sufereau de o lipsă de experiență care uneori ducea la o exprimare mai mult teatrală, care ne duce cu gândul la filmul începuturilor, Independența României.

Cu timpul acest mic neajuns a fost trecut și astfel filmul Mitrea Cocor (după romanul omonim a lui Mihail Sadoveanu), regizat de Victor Eftimiu (1952) ajunge să ia un premiu la Festivalul de film de la Karlovy Vary, „Premiul luptei pentru progres social”. Este bine să amintim că acest roman (controversat privind adevăratul autor) deschide „drumul realismului socialist în literatură”, visul literar al noii puteri instalate după anul 1947.

Peste doar doi ani în anul 1954, Paul Călinescu, realizează filmul Desfășurarea după nuvela lui Marin Preda, care în spiritul realismului socialist redă “viața nouă a țăranului pornit pe drumul vieții socialiste”, încă un punct marcat al propagandei prin film a regimului comunist.

S-a trecut și la realizare de ecranizări după clasici români sau străini. Este demn de amintit debutul regizoral a cunoscuților mai târziu Iulian Mihu și Manole Marcus, care realizează filmul La mere după o nuvelă a lui Cehov, care pune în lumină capacitatea lor de a realiza filme.

Dar realizarea de seamă a vremii a fost La moara cu noroc după nuvela lui Ioan Slavici realizat de Victor Iliu(1958).

SURSA: WIKIPEDIA

https://www.gazetadeinformatii.ro/

Acest articol a fost publicat în ROMANIA(cultura). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Romania a dat in Epoca de Aur cinematografie de Hollywood!

  1. Sabina zice:

    Ceausescu le-a dat o lectie de demnitate si eleganta tuturor occidentalilor, pentru ca a schimbat statutul Romaniei construind o economie puternica, oferind demnitate umana, protectie sociala, invatamant si cultura veritabile. In „capitalismul” ce ne-a cuprins dupa ’89 avem cultura strazii si manele, avem filme pornografice, avem violenta extrema, iar homosexualitatea a castigat in fata normalitatii. Un amestec hidos de burlesc si parodii dambovitene.
    Din pacate, este ceasul cel mai greu al istoriei noastre.

    Apreciază

    • A.D. zice:

      Nici eu nu am copii (deocamdată, cel puțin), doamnă S. Reiterez rugămintea de a ne permite să vă ascultăm/citim opinia despre învățământ, fie și bazată exclusiv pe experiența proprie.

      Cum știți câ învățământul intra la „veritabile” în trecut, vă rog ?

      Apreciază

      • Sabina zice:

        Prin oamenii de calitate pe care-i producea, stimate domn! Oameni care, indiferent daca activeaza sau au activat profesional in afara tarii ori in cadrul ei, au lasat generatiilor din urma lor ceva (oricare ar fi fost domeniul ocupatiei: artistic, medical, industrial, al constructiilor, agrar, etc) util, de folosinta indelungata (in anumite cazuri vesnica), acel ceva care continua sa existe in timp si de care s-a folosit (sau inca o mai face) natia romana. Persoanele acestea s-au instruit si s-au perfectionat prin doctorate (ca o incununare a muncii si a experientei lor, nu prin copy&paste-ul zilelor actuale) in niste scoli romanesti sub indrumarea unor dascali de elita, care si-au luat menirea in serios: aceea de-a purta faclia stiintei si de-a lumina minti si constiinte. La fel de valorosi au fost cei care trudeau in maruntaiele pamantului, ori in metalurgie, ori la sondele de extractie, ori la ridicarea celor peste 100 de baraje pe care le-a avut Romania. „Palmasii” faceau din meseria lor bratara de aur, adesea substituiau inginerii prinsi in alte activitati. Aveau inteligenta nativa, neslefuita prin studiu intens, dar apartineau tagmei specialistilor. Acum…. avem multi sfertodocti cu diplome obtinute pe bani, din facultati particulare obscure, iar scolile profesionale de arta si meserii nici nu mai exista. Iar copiii care vor sa invete, in sensul real al cuvantului, o fac prin studiu individual si -probabil- cu ajutorul unor profesori inimosi considerati ultimii dinozauri ai unui domeniu de activitate de educare, iar in urma premiilor obtinute la olimpiadele internationale, sunt atrasi pe melaguri straine. Si asta se intampla, deoarece tara nu le mai ofera nici o oportunitate de cariera dupa finalizarea unor studii universitare. Romania isi vinde talentele, isi vinde viitorul. De ce? Pentru ca cei neinstruiti pot fi mai usor de manipulat.

        Apreciază

      • citadela zice:

        Felicitari pentru minieseul despre educatie si pregatirea profesionala dinainte de 89. Este foarte bine scris. A ramas sa lamurim de ce nu a continuat asa si a trebuit sa se alinieze nivelului mediocru oferit in occident dictate de Platforma Bolognia, de acumularea de competente, de parca sunt ciini dresati, nu oameni.
        Auzi tu, competente! Nu mai exista subiecte si doar teme generale in care elemente nesemnificative si SUPERFICIALE dintr un amalgam de subiecte sunt incluse cu de-a valma.

        Oare de ce sub pretextul ca IA o sa ne ia locul( o minciuna manipulatoare), educatia a devenit elitista si un privilegiu.
        De ce trebuie sa ne intoarcem la epoca monarhista, plina ochi de analfabeti.

        Deja ma intilnesc in diverse locuri prin tara cu analfabeti declarati care fac doar munci de jos si ma uit la ei ca la martieni. Nu-mi vine sa cred. Am tendinta de a ma apropia de ei si a-i studia ca pe o aparitie extraterestra.

        Nu-i gluma, vorbesc serios!. Sunt efectiv socat ca in Romania au inceput sa se inmulteasca numarul marginalilor uitati de sistem.

        Apreciază

  2. Sabina zice:

    Cum ai putea sa creezi marionetele globalismului, in vederea combaterii nationalismului si acceptarii LGBTQ, daca nu prin lipsa unui invatamant performant si prin existenta unor cadre didactice neretribuite corespunzator, altele incompetente profesional , altele cu probleme psihice? Ce fel de decizii in cunostinta de cauza ar putea lua generatia facebook, ori generatia smartphone, oameni lipsiti de cultura generala, care n-au posibilitatea sa compare, sa retina, sa gandeasca analitic si logic, care nu manifesta curiozitatea sa afle si sa-si puna intrebarea „de ce”? NU generalizez, sa fiu bine inteleasa!!!! Acestia au capacitati intelectuale limitate, care pot fi canalizate mai usor spre satisfacerea unor interese controlate de o elita malefica. Una peste alta, se promoveaza o filosofie a ignorantei prin politizarea scolilor cu ajutorul unor reforme importate de la occidentali, care nu se potrivesc invatamantului parcurs de Romania pana in ’89. Reformistii au preluat sistemul din SUA, acela cu cat mai putine informatii, deoarece au presupus ei ca ai nostri nu se pot concentra decat un timp limitat. Total gresit! Creierul, incepand de la o varsta frageda, absoarbe materiile predate exact ca un burete, dezvoltandu-si capacitatile cognitive la maxim, pe masura ce-i utilizat in cadrul studiului intens. E ca sahul, Citadela: evoluezi treptat si-i amplifici strategiile doar jucandu-l!
    Educatia a devenit un privilegiu pentru ca aproape nu mai exista invatamant gratuit, fiindca am aderat la un capitalism rapace, care a stors natia asta si-a saracit-o la sange. Pe langa, experimentele efectuate. Inainte, pe vremea lui nea Nicu, aveau posibilitatea sa mearga la scoala si copiii taranului si-ai frizerului si-ai doctorului. Acum, intr-o societate in care somajul a atins cote alarmante, intr-o tara care nu mai produce nimic, care se indatoreaza pe banda rulanta organismelor financiare internationale, nu-i de mirare numarul mare de analfabeti. Asa cum nu te surprinde plecarea olimpicilor. Iata de ce nu apare o minte luminata sa schimbe situatia! Pentru ca dupa 30 de ani de efort distructiv occidental cu sustinere autohtona, am ajuns la stadiu de turma. De unde deducem ca atat invatamantul, cat si sanatatea, cat si economicul, cat si politicul, etc. toate reprezinta verigi ale unui lant care conduc spre mai bine doar cu conditia sa nu fie rupte.

    Apreciază

  3. A.D. zice:

    Greu vă urnește omul, și tare ușor vă opriți … Gata, asta-i tot ? Nu le povestiți românilor ce-i prin lume (în materie de învățământ) ?

    În țările vest-europene cum este ? Populația cum de înghite afrontul unui asemenea învățământ ?

    Dar luptătorii pentru libertate ? Ar fi înghițit ei așa ceva 25-45 ani de la multiubiții tovarăși GhG-D și NC?

    Cum a reușit Funeriu să se distingă prin:

    înăsprirea criteriilor de activitate științifică de valoare recunoscută în lumea universitară
    supraveghere video la Bac
    promovarea conducătorului propriu de doctorat deținător de premiu Nobel(!)
    perpetuarea învățământului de mizerie în liceele României(!!)
    limbaj de șmecheraș/golănaș/PDList utilizat în punerea la punct a lui Tudor Gheorghe (cf. LD)

    Cum ?

    Apreciază

    • citadela zice:

      @”În țările vest-europene cum este ? Populația cum de înghite afrontul unui asemenea învățământ ?”

      La acest capitol iti spun din experienta analizata direct si pe viu:)) :
      Cei din Vest, mai ales noua generatie de parinti din NAmerica au depasit cu mult perioada in care cineva mai poate avea o reactie OBIECTIVA la nivelul de invatamint oferit. Motivul este foarte lesne de inteles:
      De ceva timp cum spuneam, S-A INCHIS CERCUL…, sa completat acel cerc al absolventilor unui sistem de invatamint DEFECTUOS, splacit(watered down) implementat de citeva decenii bune SI sustinut de publicul/parintii liberali
      Ca urmare cadrele didactice DIN SCOLI sunt de ceva timp ACEI absolventi ai acestor scoli si sistem profund modificat.
      Tu de exemplu AD daca incerci sa patrunzi in sistem si incerci sa reamintesti altora sau sa-i schimbi, vei fi automat marginalizat si reeducat daca vrei sa continui aceasta activitate. Opozitia sau caposenia reprezentantilor scolii vechi ( Old School) se intoarce automat impotriva lor

      Scoala romaneasca inca supravietuieste din intertia trecutului…

      Apreciază

  4. Sabina zice:

    Multumesc Citadela, dar n-am motive s-o retin! Si stii de ce? Pentru ca diferenta intre sistemul de invatamant trecut si cel actual este uriasa in materie de valori umane. Iar Vestul prea decadent, in opinia mea, incat sa-l luam de bun exemplu. Experimente se fac pe soareci, nu pe oameni si pe viitorul lor. Iar eu mi-am terminat de mult scolile, incat sa mai prezinte importanta subiectul. Am conceptii vechi, depasite (sunt buna de casat) si nici n-am chef sa fiu in ton cu moda si cu vremurile impuse de americani si de vest-europeni. Pentru ca nu-s dispusa sa concurez cu performeri ai usii din dos, culesi din dosarul de exmatriculati ai vietii. Asa-i consider pe occidentalii lu’ peste!
    Evident cautam toata viata ceva si mereu altceva si, de fapt, traim atata timp cat mai cautam. Ramane mereu, in orice bilant, un minus pe care vrem sa-l eradicam, un plus pe care-l dorim anexat. Cam asa si cu invatamantul…..

    Apreciază

  5. Citadela zice:

    “Dar luptătorii pentru libertate ? Ar fi înghițit ei așa ceva 25-45 ani de la multiubiții tovarăși GhG-D și NC?”
    A.D. , poti elabora un pic ce ai vrut sa zici aici?
    Care s acei luptatori pentru libertate din vremea celor doi tovarasi, ca este greu de inteles. Ce anume sa inghita, o decadere a scolii in vremea construirii socialismului?Vorbim despre doua lumi complet diferite.
    Multumesc

    Apreciază

    • A.D. zice:

      Lupule, ești o comoară – în adâncuri scufundată! Fără tine nu doar că n-aș fi reperat români precum d-l C. ori d-na S., dar nici n-aș fi putut schimba vreo vorbă cu dânșii – long distance!

      Apoi, la noi la școală cei mai buni profesori erau vizibil anticomuniștii. Mai erau și câte unii ce păreau din clasa muncitoare (RN, asistent al poetului Ion Barbu în vremurile mitice, viitor decan), dar procomuniștii păreau a fi slabi profesional (de m-au molipsit și pe mine!). De exemplu, un prodecan de la Drept a fost „retrogradat înapoi” la catedră, unde a început să uite … demonstrații! Anul următor, un (fost) coleg (anticomunist cu tradiții basarabene similare poveștii lui L. Pătrășcanu) care a vrut să aprofundeze materia mi-a povestit că omul s-a blocat la o demonstrație (anul 4) \\\și s-a uitat la tablă 30-40 de minute, până a fost salvat de clopoțel.

      Iar când procomuniștii ne lipseau de anumite chestii (că era prea grele pentru ei), anticomuniștii – care ar fi avut nevoie ca noi să le știm – nu se băgau să ne salveze (și să le facă dușmanilor lor treaba!). Așa se face că în miticul an 3 („Primii zece ani sunt grei/Pân-ajungi în anul trei” – după care se dezlănțuie Iadul!) un coleg (trecut pe la Johns Hopkins și UC Santa Barbara) vine în pauză și îmi zice: „[…] Toți ne băgăm picioarele!”

      Atmosfera de teroare era așa densă în acei ani întunecați, că unul (pro/anti-comunist) întârziat bine la oră, vine cu o scuză glumeață: „Știți care este credința de bază în secta Trabantiștilor (el fiind aparținător) ? Că Trabantul este chiar mașină!” (O pățisem și personal în liceu: m-am găsit, în ora de diriginție să afirm că ședințele oamenilor muncii sunt apă de ploaie – așa mi se crease impresia, în familie. Proful – de mate, și el pro/anti-comunist! – a aplanat imediat tensiunea, fiindcă săriseră deja câțiva colegi să mă combată. După oră, colega din spate – cu unchi și poate și tată în Secu’ – îmi spune râzând: „Ce te-a apucat ? Ți s-a făcut de „brățări” ? :)” Dirigintele era un tip de treabă – și-atât! Una din glumele lui favorite (erau ani grei, apăsători, întunecați) era: „Doamne ferește, vorba marxistului!”

      Și-am pățit-o și prin anul final: am terminat un curs fără să fi făcut cursul pe care acesta se baza (și care ar fi trebuit să fie făcut în paralel!) – tipul care ar fi trebuit să îl predea, cercetător fiind, o fost dus 3-4 săptămâni la ceva internațional, iar pe noi ne-a lăsat în fața TV-ului, să urmărim primul foc de artificii de deasupra Bagdadului! La întoarcere, constatând situația disperată, ne-a pus pe noi să facem prezentări din chestii care ne erau la inimă. Cel care ar fi avut nevoie ca el să își facă treaba nici n-a clipit – s-a descurcat și fără!

      După câțiva ani, îl întâlnesc pe stradă (îmi era simpatic, fiindcă era băiat deștept, cu tot anticomunismul lui). Îl întreb: „Care ar fi fost linia de atac pentru cursul acela (al dvs.) ?” (Adică: „Ce ar fi trebuit să mai știm ?”) Eu eram în minte cu „linia de atac” din hochei, fotbal etc. Am înghețat când l-am văzut schimbându-se la față și – aproape țipând – îmi spune că nu vrea să mai audă de linii și alte directive de partid!

      Azi, Bac-ul debutează cu adunări și scăderi! Nu doar că ar fi făcut apoplexie profii epocii lui NC, dar ar fi fost caz capital! De fapt, nici nu mai știm dacă ne uităm la examenul de Bac, ori doar la … „modele”! Cert este că este apă de ploaie, și că este același (!) de mai mulți ani!

      Alt anticomunist (nu mai știu sigur dacă era membru PCR, dar cu soția sigur în PCR, deși și ea era anticomunistă!) ținea un seminar după cărți graduate … americane (cu sprijinul unui bibliotecar legendar!). Mi-i imaginez ce ar fi zis aceștia … Nu vă mai spun ce spune astăzi un fost coleg de vârf, lovit de milostenia lui D-zeu cu un copil specific zilelor noastre …

      De fapt, parcă nu v-am prea răspuns. Dar ar trebui să știți ce vreau să spun – ori dacă nu, e inutil să vă spun ceva, fiindcă nu va avea efectul scontat.

      Apreciază

  6. A.D. zice:

    Articolul-interviu dat de jumătatea mai bună a Clotildei noastre publicației „Income Magazine”(!) a fost când accesibil, când inaccesibil, de ani de zile. Anul acesta a fost accesibil, dar pe moment se pare că întreaga publicație este din nou în comă (indusă ?).

    http://incomemagazine.ro/articole/el-a-ales-romania-sergiu-moroianu-mister-matematica

    Citiți (și) acolo care-i treaba.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.