De la Dromihete la Decebal. Inventarul documentelor dispărute…


De la Dromihete la Burebista se întinde o perioadă de mai mult de două secole de mare pustietate documentară. Fie că dacii trăiau în pace și nu au atras atenția grecilor și romanilor, fie că scrierile care se refereau la acea epocă s-au pierdut, noi nu știm mai nimic despre acele vremuri.

De la Strabon avem câteva informații prețioase despre epoca lui Burebista, cu care vestitul geograf era contemporan. Dar Strabon, la rândul sau, a folosit lucrările lui Posidoniu, cel mai învățat om al acelei epoci

Din păcate, nici o scriere a lui Posidoniu nu s-a păstrat până astăzi. Dio Cassius scria și el, în cărțile sale pierdute, despre această epoca. Augustus însuși, contemporan cu Burebista, a scris despre propria sa viață, lucrare și ea pierdută, unde, fără îndoială, pomenea și de relațiile cu Dacia.

Unde sunt „Getica” lui Dio Chrysostomos și „Getica” lui Criton?

De la Burebista la Decebal avem din nou o mare lacună documentară. Câteva nume de regi daci ne sunt pomenite de către Iordanes, dar mai mult nu știm. Istoricul Titus Livius includea această perioadă în opera sa uriașă, dar cărțile 124 și 125, dedicate Daciei, s-au pierdut.

Distrugerea operei marelui istoric se datorează împăratului Domițian, care a decretat crimă de stat citirea acestei lucrări, și papei Grigore cel Mare, care a dispus arderea sa, din pricina că în paginile sale se vorbea despre minuni, înainte de epoca creștină.

Informațiile despre daci reapar în preajma conflictului cu împăratul Domițian, când bătrânul rege Duras îi cedează tronul lui Decebal. Evenimentele premergătoare cuceririi Daciei de către romani, campaniile lui Domițian și ale lui Traian, înfrângerea dacilor și întemeierea provinciei Dacia, colonizarea și organizarea provinciei, prăzile imense luate de la daci – sunt evenimente care au avut parte de numeroase și detaliate consemnări în scrierile vremii.

Ne-am fi așteptat ca numărul izvoarelor scrise din acea epoca, ajunse până la noi, să fie mult mai mare decât pentru epoci mai îndepărtate și mai nesigure. Și totuși…

O bizară coincidență a făcut să se piardă cam tot ce s-a scris despre daci și războaiele lor cu romanii. Dio Chrysostomos, exilat în Dacia din pricina urii lui Domițian, rechemat de Nerva și apoi foarte prețuit de Traian, a scris o istorie a Daciei intitulată „Getica”, pierdută astăzi cu totul.

Probabil scrierea sa înfățișa cu mare precizie geografia, istoria și obiceiurile dacilor, precum și societatea dacică, pregătindu-se pentru războaiele cu împăratul Domițian.

O altă „Getica” a fost scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian și martor ocular al evenimentelor din Dacia. Această neprețuită lucrare prezenta, cu siguranță, campaniile lui Traian și furniza valoroase informații cu privire la daci. Din această scriere avem doar câteva foarte mici fragmente, citate de un autor târziu.

Alți autori cu opere dispărute: Nerva Traian, Tacit, Pliniu cel Tânăr, Caninius, Appian, Antoninus Pius, Dio Cassius, Ammianus Marcellinus și Apollodor din Damasc

Al treilea martor ocular care a scris despre daci a fost însuși împăratul Traian. El a compus un jurnal de război intitulat „De bello dacico” („Despre războiul cu dacii”), în care a consemnat cu grijă toate etapele și aspectele campaniilor sale. Și acesta este pierdut în întregime (au rămas doar cinci cuvinte, citate de un grămătic).

După întoarcerea triumfală la Roma, Traian a publicat un edict prin care dădea seama de toate operațiunile sale în Dacia și expunea bugetul cheltuielilor de război. Nici acest edict nu a ajuns până la noi.

Dar Traian a avut biografii săi, care au scris despre viața și faptele sale, deci și despre cucerirea și colonizarea Daciei. Cunoaștem numele a cel puțin patru istorici biografi, dar ale căror scrieri astăzi sunt pierdute cu desăvârșire.

Pe lângă aceștia, Tacit însuși, marele istoric roman contemporan cu Traian, a scris o biografie a împăratului, dar care nu a ajuns până la noi.

Mai mult, în Istoriile sale, păstrate doar în parte, Tacit a scris mult despre daci, înfățișând expediția lui Traian, însă tocmai capitolele acelea s-au pierdut.

Pliniu cel Tânăr, prieten apropiat al lui Traian, a scris și el, pe larg, într-o istorie a epocii sale, despre cucerirea Daciei și întemeierea provinciei. E posibil chiar să-l fi însoțit pe ilustrul său prieten în Dacia și să fi fost martor la evenimente. Dar și această istorie a pierit în negura vremii.

Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, a scris în versuri istoria expediției lui Traian, poem astăzi pierdut. Appian, un mare istoric care a trăit în vremea împăraților Traian, Hadrian și Antoninus Pius, a scris în douăzeci și patru de cărți „Istoria Romanilor”, din care ne-a rămas numai jumătate. Cartea 22, care conținea o istorie a Daciei, se afla tocmai între cărțile pierdute.

Marele istoric Dio Cassius a scris și el o istorie a domniei lui Traian, nimicită cu totul de timpul necruțător. Dar și lucrarea sa de căpătâi, monumentala „Istorie romană”, la care a muncit 22 de ani, a ajuns la noi doar fragmentar, mare parte a ei fiindu-ne cunoscută doar din unele rezumate târzii.

Între cărțile pierdute se află și întreaga carte 67, care cuprindea expediția și războaiele lui Domițian contra dacilor și relatări ample etnografice, istorice și geografice despre Dacia. Tot pierdută este și cartea 68, care cuprindea expedițiile lui Traian în Dacia, căderea dacilor sub dominația romanilor și colonizarea Daciei.

Din acestea nu avem, ca și din multe altele, decât o foarte modestă prescurtare târzie, plină și aceasta de lipsuri. Plutarh, celebrul istoric grec, a scris o biografie a lui Traian, care a avut aceeași stranie soartă: pierdută cu desăvârșire.

Ammianus Marcellinus a scris o istorie de la Nerva până la Valens, dar această importantă scriere ne-a parvenit cu totul ciuntită. Din 31 de cărți care o alcătuiau, cele dintâi 13 au pierit – și tocmai acelea în care se trata și despre Dacia și în care se scria istoria de la anii 96 până la 350 d.Cr.

În sfârșit, Apollodor din Damasc a scris o carte în care descria detaliat construcția podului lui Traian. Nici aceasta nu a putut străbate veacurile…

Aurora Pețan

Text preluat din bilunarul CERTITUDINEA

http://www.cunoastelumea.ro/

 

 

Acest articol a fost publicat în URMASII DACILOR. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.