Puteți să-i „felicitați” pe acești politruci: v-au adus războiul civil la ușa casei voastre!


Germania anului 2020.
Până acum, mai multe țări vestice din Uniunea Europeană au avut parte de atacuri jihadiste pe teritoriul lor, în care populația băștinașă era aruncată în aer de către niște invadatori.

Februarie 2020 vine însă cu o premieră: un cetățean german împușcă niște emigranți. Intră în două baruri în care știa că-și fac veacul emigranții musulmani și trage la întâmplare în oricine îi iese în cale. Am înțeles că a căzut victimă și un Român, care acum e în împărăția cerurilor… Dumnezeu să-l ierte pe el, Alah să-i ierte pe ceilalți căzuți la fața locului!

Dragi Români care trăiți prin străinătate, nu mai intrați în localuri frecventate de musulmani! Căci, de acum încolo, situația creată este una asemănătoare unui război civil inter-religios. Acest incident se va repeta, se va multiplica în cel puțin două țări; profeția ne spune că poporul francez este cel care va începe un astfel de război la scară largă, iar cel german îl va urma îndeaproape.

Cine sunt vinovații? Eu o învinovățesc direct pe Merkel pentru toată această nebunie. Și pentru ieșirea Marii Britanii din UE. Și pentru toată invazia musulmană de pe teritoriul întregii Europe. La fel de vinovat este și Macron. Și încă câțiva de la butoanele UE. Puteți să-i „felicitați” pe toți acești politruci: v-au adus războiul civil la ușa casei voastre !

Antonin Opris

Musulmanii, victime colaterale ale „Marii înlocuiri”

Fenomenul migraţiei musulmane, dirijat din culisele puterii mondiale, a afectat deja în diferite proporţii popoarele europene, efectele mixării populaţionale fiind abia la început.

„În Europa de Vest, marile națiuni europene s-au transformat în țări de imigrație. Transformarea bazelor culturale, diminuarea populației de cultură creștină, islamizarea marilor orașe progresează cu mari pași și mărturisesc că nu pot discerne forțele politice care ar putea opri – oribile dictu – răsturna, acest proces. Pentru mine, nu contează dacă se datorează slăbiciunii democrațiilor liberale, reînvierii trecutului colonizator sau sclavagist ori acțiunilor și lăcomiei imperiului lui George Soros. Faptele rămân fapte. Oricare ar fi cauza principală, Europa de Vest a devenit o zonă a imigrației, o lume a populațiilor mixte și se îndreaptă direct spre un viitor de dezvoltare radical nou, diferit de cel al Europei Centrale.” De aceea, „deși pare absurd, ceea ce ne amenință astăzi este Occidentul”, sublinia Viktor Orbán într-un discurs asupra stării națiunii, din 18 februarie 2018.

În acest proces forţat, în care oamenii sunt pioni pe tabla de şah a elitei mondiale, victime se înregistrează şi printre musulmani. Extrema dreaptă a luat avânt şi este condamnată cu vehemenţă de autorităţi şi în mass-media, omiţându-se însă justa analiză a cauzelor fenomenului. Un exemplu elocvent în această direcţie este atacul din Noua Zeelandă din 2019, în care autorul, după un periplu prin Europa desfigurată de migraţie, a masacrat musulmanii din oraşul Christchurch.

Prima Pagină

Brenton Tarrant și supraviețuirea popoarelor autohtone

Totul a început în Franța, neagră și maro!

Brenton Tarrant, autorul atacului armat din 15 martie 2019 din Noua Zeelandă, elimină zeci de musulmani în două moschei, în ceea ce pare un act disperat de împotrivire la „Marea înlocuire”. De altfel, Brenton Tarrant a făcut un Manifest intitulat „The Great Replacement”.

Atacatorul de 28 de ani, cetățean australian, a parcat mașina după colț, pe strada cu moscheea, s-a dat jos din mașină, a deschis portbagajul, și-a luat o armă și a pătruns pe intrarea din spate a moscheei. Avea la el o boxă portabilă când a deschis focul asupra musulmanilor. Brenton Tarrant a filmat acțiunea şi a transmis-o în direct pe internet, timp de 16 minute, probabil cu un dispozitiv „Go-Pro” montat pe o cască. Atacul a lăsat în urmă 49 de cadavre si câteva duzine de răniți. Ulterior, după o urmărire cu mașina, poliția l-a prins și l-a arestat.

Ajuns în boxa acuzaţilor cu mâinile prinse în cătuşe, într-un costum alb de deţinut, australianul a făcut un gest provocator surprins de fotoreporterii prezenţi în sala de judecată: semnul OK prin unirea vârfului policarului cu cel al degetului arătător, care este considerat un simbol al „supremaţiei albe”.

Motivul

Brenton Tarrant a explicat în detaliu motivul atacului și a răspuns anticipat la mai multe întrebări într-un manifest-document de 74 de pagini.

Faptul că Brenton Tarrant a realizat un Manifest în care explică detaliat procesul „Marii înlocuiri”, este o referire clară la scriitorul francez Renaud Camus, primul intelectual care a analizat această voință politică de înaltă trădare, denunțând în mod activ complotul organizat pentru invazia și genocidul Europei, prin intermediul raselor arabo-negroide.

Brenton Tarrant mai explică că, prin intermediul unei călătorii în Franța, s-a convins definitiv de obiectivitatea analizei lui Renaud Camus. El a observat pe viu efectele și realitățile înlocuirii și, cel mai probabil, neputând sau nevrând să-și închipuie această realitate în Noua-Zeelandă sau în Australia, înțelegând impostura înlocuitorilor-democrați, a ales calea justiției personale.

De la sfidarea majorității prin inundarea țărilor cu oameni ce aparțin unei culturi și religii incompatibile cu cea europeană și până la violență, este doar un pas.

Când autoritățile și statul refuză să facă dreptate, ba chiar încurajează un genocid încet, pe calea înlocuirii demografice, instinctul de conservare al unor indivizi se activează și explodează în cele mai violente feluri.

Dacă s-ar organiza referendum pe plan local în fiecare zonă ce urmează a primi migranți, majoritatea ar respinge invazia, motiv pentru care nu se organizează, ci se impune.

Brenton Tarrant a apăsat pe trăgaci din disperarea unui animal încolțit care, pentru a-și asigura supraviețuirea, lovește în cei din jur. Răspunderea morală aparține celor ce promovează înlocuirea demografică a popoarelor băștinașe. Mânjiți cu sângele victimelor sunt guvernele care au semnat fără ezitare legi și ordonanțe autoritare în favoarea invaziei.

Un senator din Noua Zeelandă, Fraser Anning, a avut curajul să afirme aceste adevăruri într-un comunicat în care acuză politica imigraționistă ca fiind adevărata cauză a vărsării de sânge.

Salvați Europa de mizerie!

Refugiati Help EuropeSau Când ignoranța se întâlnește cu ipocrizia

Europa, ah Europa! Tărâmul Făgăduinței, Țara promisă pentru sutele de mii de oropsiți, milioanele de suflete rătăcite pe avatarurile vieții, pentru sutele de mii de trupuri istovite, pe care le vedem, șiruri-șiruri, cum se îndreaptă spre ea, spre Europa! Cât de mult e dorită această Europă de astăzi, râvnită, visată, idealizată, dar cât de larg trebuie să se deschidă ea, primitoare, călduroasă, dăruitoare, umană, umanistă! Mai ales umanistă, cu un spririt uman studiat, aprofundat, asumat și interiorizat. Profund, totul e atât de profund și pur spiritual!

Poate cădea ca o mare surpriză, vestea poate fi privită cu o mare uluială, dar Europa avea refugiați și înainte de marea criză a refugiaților, mii de refugiați, sute de mii, poate milioane, de ani și ani de zile, refugiați permanenți în condițiile lor de viață deloc standardizate, în casele lor improprii traiului zilnic după toate reglementările, în familiile lor distrofice, în zonele lor periferice. România este plină de astfel de refugiați, oameni care nu ar putea niciodată să se îmbrace atât de bine precum îi vedem pe așa-zișii „refugiați sirieni”, nici chiar dacă ar vinde tot ce au (pentru că nu au mai nimic sau nimic de dorit), oameni care nu ar putea să aibă niciodată miile de euro pe care refugiații le-au cheltuit pentru a ajunge în Occident, pentru că nu au destui bani să ajungă din satul lor nici măcar în primul oraș.

Europa are în România și Bulgaria cel puțin milioane de astfel de refugiați. Refugiați de care Europa, în întreaga sa umanitate, nu s-a îngrijit destul, de vreme ce îi are și azi, în continuare. Iar acești refugiați permanenți în propria lor viață, în propria lor casă, în propria lor țară, în propria lor Europă, erau… europeni. Da, erau cetățeni europeni!

Ce lucru mare e astăzi să fii cetățean european, cât de ușor îți poți permite să visezi că în jurul tău, în întreaga lume, ar putea să existe o umanitate a păcii și bunăstării, cât de lesne te poți dedica însuflețit acestui proiect global, pentru că tu, ca cetățean European, ești determinat să-ți aduci contribuția! Pentru umanitate, toată umanitatea, firește, pentru umanismul din tine! Pare că ai făcut-o de când te știi, însăși spiritul tău, care se manifestă atât de deschis și ardent astăzi, te-a împiedicat până acum să fii altfel, iar filosofia ta umanistă îți va ordona gândurile până la sfârșitul vieții. Și toate acestea se întâmplă pentru că ești European! Când stai pe terasa unei cafenele din Paris, Berlin, Roma, pe străzi parfumate, în acorduri line, în persoana ta se găsește împlinită însăși condiția umană, care nu permite derogare pentru celelalte ființe umane, chiar mai puțin evoluate. Toți oamenii ar trebui să fie ca tine! Să aibă șansa asta, să întâlnească măcar oportunitatea! Pentru că, nu-i așa?, nu contează unde te naști, aceasta nu poate fi o condiție pentru dezvoltarea personală, în calitate de ființă umană. Toți suntem oameni! Oameni! Și toți oamenii ar putea și ar trebui să fie ca noi, europenii! Noi, care avem atâtea merite astăzi, și unul dintre cele mai mari este că putem gândi astfel. Suntem atât de buni noi, ca oameni, suntem, pur și simplu, buni, și nici măcar nu mai merită să ne gândim la altceva.

Refugiații, masa lor, avertizează unii, vor transforma, vor schimba Europa, cultura sa. Dar ce cultură avem noi, europenii, de apărat? Există o singură cultură, cultura binelui, care, fără niciun fel de efort intelectual, din câteva idei desprinse din  televizor și câteva sentimente simulate în online, ne fac, pur și simplu, minunați. Cât de proprii și firești ne sunt empatia și compasiunea astăzi, pentru ceea ce știm! Cât de bine ne-a prins pregătiți această criză a refugiaților pentru a afișa însăși frumusețea spiritului uman! În clipa în care te gândești la refugiați nu poate fi altfel decât că ești predestinat să suferi adânc pentru fiecare reprezentant al speciei umane în parte care se află într-o situație… de stres. C-o fi pe drum, c-o fi acasă… Și ieși în stradă astăzi, după știri, așa cum nu ai putut-o face ieri, în lipsa lor, proclamând că toți refugiații merită o viață mai bună. Dar despre refugiații tăi permanenți de ieri… Nu ai știut? Nu te-a interesat? Nu meritau să se înfrupte din aceste minunate principii universale ale tale? Ce le lipsea pentru a avea șansa? Oamenii au dreptul la șanse, la noi șanse! Dar e valabil pentru cei cărora le dai tu sau le aprobi?

Dar ce minunat este să fii European, măcar și pentru că realizezi toate lucrurile acestea ”de bine”! Ce minunat ar fi dacă toată lumea s-ar conduce după preceptele tale! Cât de drăguț ar fi totul!…

„Este un gest umanitar, motivat de rațiuni umanitare”, explică ministrul german de interne. Revista «Bild» e plină de simpatie și deschide, așa cum ar fi putut-o în fiecare zi cu o imagine din România, cu o fotografie cu doi copii sirieni, însoțită de titlul «Noi ajutăm», demarând apoi o campanie în sprijinul refugiaților. Pe peronul din Munchen totul este și mai emoționant: sute de germani ”de bine” cu pancarte pe care scria „Bine ați venit!” aplaudă, le strâng mâinile și le împart mâncare, copii primesc dulciuri și jucării. „Trăim atât de bine și chiar putem să îi ajutăm pe acești oameni. Trebuie să le dăm ce putem și să îi facem să se simtă bineveniți”, spune o doamnă ”de bine”. Papa Francisc „cu-a lui trei coroane, puse una peste alta”, oferă pristolul de la Roma, plin de ovăz, „uraganului ridicat de semilună”. Vaticanul oferă găzduire pentru două familii de imigranți și cere tuturor bisericilor și mănăstirilor catolice din Europa să facă același lucru.

Mama MerkelCând nu puteam fi mai emoționați, Angela Merkel ne spune: „Sunt fericită că Germania a devenit o țară pe care mulți oameni de afară o asociază cu speranța”. Milioane de occidentali se entuziasmează alături de ea, doar est-europenii rămân ceva mai sobri. Mentalitățile! „Mama Merkel” vine totuși apoi să „precizeze”: „Oportunitățile oferite de imigrație sunt mult mai mari decât riscurile, trebuie să le recunoaștem și să le folosim”. Care oportunități, ce riscuri, ce-i de folosit?! Nu-i totul doar o… afacere pur spirituală? S-ar părea că nu, pentru că la o întâlnire de partid Angela Merkel se prezintă cu un grup de sirieni care îi mulțumesc cancelarului. Întâmplarea arată clar că, pe termen lung, miza este și una electorala: refugiații de azi vor fi alegătorii de mâine, iar dreapta i-a „furat” tema imigrației stângii, căreia îi era atât de dragă și benefică.

Totuși nu este totul motivat de rațiuni umanitare, mai există și altele.

Așa cum explică Dan Diaconuatât de bine, la sfârșitul lui 2014, Institutului pentru Populaţie şi Dezvoltare din Berlin făcea un anunț: panta descendentă a dinamicii demografice a Germaniei şi iminenţa unei răsturnări a raportului angajaţi/pensionari. Exista pericolul ca sistemul de pensii german să înregistreze deficite, punând presiune pe bugetul ţării. Pentru a evita riscul existau două căi: stimularea naşterilor, a famiilor cu mulţi copii (strategia Rusiei lui Putin) sau imigraţia strict controlată numeric. Cea de-a doua dă rezultate rapide, așa că, în mod firesc, adică politicianist, a fost urmărită de cei aflați la guvernare, care își doresc, la fel de firesc, să câștige și următoarele alegeri. Ce se va întâmpla peste 50 de ani? Problema nu se integrează în acest context! Începe operațiunea care s-ar putea numi „ademeneala”, fiind folosite intens rețelele de socializare. Semi-oficial orientalii sunt invitați să trăiască normal în Germania. „Mama Merkel” arată apoi deschis că mecanismele economiei țării sale, pentru a continua să meargă ca unse, „nemțește”, au nevoie de 800 de mii de oameni, rotițe noi în angrenaj. Rotițele încep să se rostogolească către Europa. Nu e nicio mirare că toți vor în Germania. Ei au fost invitați. Se organizează o infrastructură ilegală de transport: sirieni, dar şi afgani, pakistanezi, irakieni, kurzi. O industrie ilegală a călăuzelor este lăsată să prospere, iar imigranții ilegali de ieri, câte 2-3 sau zeci, nu mai sunt imigranți ilegali astăzi, când sunt cu miile, legile sunt relativizate, Spațiul Schengen, atât de drastic pentru români, de asemenea. Înainte de a atinge graniţele UE, imigranţii reuşesc, într-un mod suspect, să violeze frontierele a cel puţin 4-5 state. În unele cazuri, autorităţile organizează transportul rapid al emigranţilor către următoarea frontieră pe care sunt invitaţi s-o „violeze paşnic”.

Propaganda se pune și ea în mișcare: înecurile din Egeea sunt prezentate precum niciun înec din trecut din Mediterana nu a avut șansa. Europenii trebuie să fie pregătiți sufletește să privească cu ochi umezi această invazie. Propaganda nu poate lăsa oamenii să gândească, să facă diferențe, așa că se lucrează cel mai bine cu etichete: li se va spune „refugiați sirieni” care fug din calea războiului, deși doar unul din cinci este sirian. Unele aspecte sunt de-a dreptul ocultate sau tratate în derizoriu: refugiații sunt bine îmbrăcați, cheltuie mii de euro și sunt dotați cu iphone-uri. Explicațiile sunt de fapt contraexplicații, dar trec prea ușor peste spiritul critic domesticit prin sentimentalism: au haine de firmă pentru că și-au vândut tot… pentru ca să se îmbrace costisitor?!, au iphone-uri pentru că telefonia mobilă este dezvoltată în Siria, iar nivelul de trai nu era deloc scăzut în această țară…

În realitate, unii dintre refugiații sirieni ajung în Europa nu pentru că războiul din Siria nu se mai termină, ci pentru că urmează să se încheie. Rusia își manifestase deja intenția de a interveni decisiv pentru pacificarea zonei, ceea ce se întâmplă azi. Când lucrurile s-ar fi limpezit, dovezile și mărturiile rebelilor sirieni ar fi făcut ajutorul și intervenția occidentalilor în favoarea lor de netăgăduit. Este mai bine să fie „aciuați” pe la casele lor prin Europa, care astfel le mulțumește. Dacă va mai fi nevoie de ei, va ști unde să-i găsească. Printre refugiați se vor afla mulți teroriști, dar nici acest lucru nu este deloc rău: viitoarele lor acte de terorism s-ar putea constitui în motive de intervenție împotriva unor regimuri care nu vor colabora cu Occidentul în modul cel mai bun pentru acesta și care imediat vor fi acuzate că sprijină terorismul, precum Afganistanul. Important este ca economia să meargă mai departe, singurul lucru cu adevărat important pentru politicieni este ca cei care i-au făcut ceea ce sunt, bancherii și industriașii, să nu cunoască pierderi și să nu întâlnească regresul, oamenilor le rămân frica, istovirea și nesiguranța, celorlalți lacrimile, speranța și spiritul uman, mai ales spiritul uman.

Când puhoiul de refugiați atinge apogeul, Germania constată că și-a făcut stocul de rotițe, oameni, iar „mama Merkel” începe să vorbească despre redistribuirea lor și către alte țări. Începe să fie combătut traficul ilegal de persoane, iar românii, ultimii implicați în afacere, la cel mai mic nivel, sunt prinși și acuzați primii.

Apoi Germania devine „surprinzătoare” pentru unii: reintroduce controlul la graniță și le închide ușa în nas refugiaților. Germania nu mai „dă dovadă de umanitate”. Restul, cei care nu au reușit să plece, poate pentru că nu au avut banii necesari, putem fi siguri că suferă mai puțin…

Europa nu primește oameni… oameni buni!, ci „inși fertili, buni de muncă grea”, așa cum îi numea deschis pe emigranți Jeb Bush, republicanul posibil viitor președinte al Statelor Unite. Restul este ipocizie și lacrimi de crocodil, aceeași ipocrizie pe care am întâlnit-o în cazul Charlie Hebdo.

„Mama Merkel” este interesată de mașini-unelte și puncte electorale, sunt singurele dimensiuni pe care le mai poate atinge Europa azi, cea economică și cea politică. Cea spirituală, cu drame, imagini, cuvinte… Da, sunt bune!, atunci când sunt utile, nu sunt bune, atunci când nu sunt folositoare, nu se pot constitui în oportunități.

Ignoranții și ipocriții europeni pot aplauda și plânge prin gări mânați de umanismul redescoperit ieri. Ce se întâmplă în fapt nu este manifestarea calității lor de oameni, la infinit, care a avut atât timp și atâtea alte posibilități să erupă chiar vulcanic. Ce se întâmplă este că un guvern de patru ani și încă patru ani are nevoie de forță de muncă pentru a nu lăsa economia să se prăbușească, iar în urma experienței și a studiilor s-a contatat că orientalii sunt mai buni decât est-europenii, pentru că cei din urmă, în prea multe cazuri, atunci când ating o situație materială bună, pleacă mai departe sau se întorc în țara de origine. Unde mai pui că trimit bani în țară, în loc să-și aducă familiile de producători-consumatori împreună cu ei. Ce se întâmplă este că un partid fură temele electorale ale altuia, într-o indiferență totală pentru viitorul îndepărat al țării lui, al continentului. Ce se întâmplă este politicianism și mercantilism, calcule politicianiste și determinisme economice.

Așa că nu vă mai lăsați inima să plângă astăzi, așa cum putea să o facă, dar i-ați refuzat-o ieri, pentru semenii voștri. Lăsați-i pe europeni să strige „Ecce homo!” privindu-se în oglindă. Ei simt nevoia să se arate virtuoși. Așa cum spunea ziarista britanică Melanie Phillips:„Acești oameni vorbesc de fapt despre ei. Exprimarea publică a compasiunii arată că acea persoană este bună. Absența unei astfel de atitudini demonstrează cruzime. Se cheamă ‘semnalarea virtuții’, iar acum a ajuns la niveluri nebunești, cu criza refugiaților”.

În realitate, ei sunt doar supuși ai propagandei și manipulării, dar sunt și educați pentru a fi instrumentele oarbe ale acestora: toleranța lor înseamnă toleranță la propagandă, libertatea lor este libertatea de fi manipulați. Sunt doar conformiști și inepți, pe cât se pretind de liberi și deschiși.

Realitatea cea mai tristă pentru mine, înainte de toată criza, e această simulare ”sinceră” a unor ipocriți și fățarnici pe care îi poți auzi și prin România, a unora care se trezesc mari umaniști astăzi, la un semnal, și se culcă aceiași idioți reptilieni pentru restul zilelor. Le place să creadă că sunt foarte evoluați pentru că pot spune lucruri frumoase și afișa sentimente umane, dar în rest viața le este condusă de creierul mic, reptilian, care le comandă să mănânce până la obezitate și să caute confortul fizic și intelectual, prin filme, jocuri, distracții și călătorii cu care sistemul îi răsplătește pentru supunerea lor prea puțin obraznică, incapabili să realizeze că gândirea globalistă, neaparat multiculturală, nu îi vede și nu îi tratează ca ființe umane, ci ca mașini-unelte prinse într-un angrenaj al profitului cu orice preț…uman.

Dar pentru criza refugiaților nu sunt vinovați nici refugiații, nici europenii, și nici măcar cerberii democrației, acei „watchdogs” ai sistemului care apără cu înfrigurare corectitudinea politică. De obicei, ca regulă generală, dacă îi veți studia, fac asta dintr-un singur motiv real: pentru că le-a fost favorabilă. Fac parte din aceea specie de oameni, cu modificări de AND destul de recente, cărora le vine destul de ușor să-și confunde existența infimă cu destinul umanității, și tot ce le poate fi benefic trebuie să fie aplicat, de-ar fi să piară lumea!

Vinovați sunt cei care fac planuri „macro”, cei care croiesc planuri oculte peste milioane de oameni și se prefac că nu înțeleg că crizele umanitare se rezolvă cel mai bine, cu tot efortul umanist, dar mai ales politic și economic, acolo unde ele există, în Siria, în Afganistan sau în Libia, dar și în România.

Acum Europa este clarvăzătoare și nu mai poate suporta durerea sutelor de mii de oameni „vizibili” care o năpădesc de prin tabere de refugiați, ieri era oarbă la suferința a zeci de mii de copii și bătrâni de prin cotloanele și bordeiele lor. Azi le oferă șanse celor apți de muncă care vin către ea, ieri nu le oferea nicio șansă celor neputincioși la care nici măcar nu a ajuns. Germania e dispusă astăzi să cheltuie miliarde de euro pentru integrarea sutelor de mii de refugiați care i-au atins sufletul, și la propriu, și la figurat. Nu o putea face ieri pentru refugiații permanenți pe care nu i-a atins și nu au atins-o nici măcar cu vârful degetelor.

Există o singură mare diferență între refugiații de astăzi și refugiații permanenți, și aceasta nu ține câtuși de puțin de „umanism”: unii vor putea fi exploatați economic în sistem, ceilalți nu, așadar pot rămâne la marginea sa.

În loc să preamărim falsul umanism al Europei, mai bine să-i spunem adevărul, în speranța că se va putea salva nu de mizeria sa materială, pe care o poate tolera foarte bine la periferii, ci de mizeria sa morală, pe care nu o poate împiedica să îi roadă sufletul.

Emoții noi și indiferențe vechi

O imagine, prima, deloc de actualitate, este din România de azi și ieri, următoarea, de maximă actualitate, parcă mai puțin dramatică, este din timpul „crizei refugiaților”. Comparați și judecați, singuri!

Saracie Romania1Refugiati criza1Saracie Romania2Refugiati criza2Saracie Roamania3

Refugiati criza3

Copil sarac Bogdanesti VasluiRefugiati criza4Saracie Romania5Refugiati criza5Copilul si lumeaRefugiati criza6Saracie Romania7Refugiati criza7Saracie Romania8Refugiati criza8Saracie Romania10Refugiati criza10

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în EUROPA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Puteți să-i „felicitați” pe acești politruci: v-au adus războiul civil la ușa casei voastre!

  1. traian21 zice:

    E o problemă care ar trebui tratată fără patimă cu argumente pro și contra. Vedem cu toții că mulți migratori musulmani nu sunt refugiați, ci ocupanți. Își impun religia și obiceiurile ca la ei acasă. Evident că sunt și oameni necăjiți, alungați de războaie, dar ei sunt cei modești.
    Poate merită să acceptăm și argumentele globaliste, care susțin libera circulație a persoanelor. Tot ce vom hotărî ar trebui privit și prin prisma efectelor pe termen lung. Deocamdată Europa este majoritar creștină, are justiția bazată pe principiile dreptului universal. Cei care vin aici, ar fi de bun-simț, să accepte aceleași valori, iar când nu se întâmplă asta să fie expulzați.
    Istoria menționează de mii de ani migratorii care au înlocuit pașnic sau prin forța armelor populații civilizate dar pașnice. Trecem cu vederea civilizația, cea mai timpurie civilizație europeană de nivel înalt cunoscută. După declinul civilizației minoice, locul în acel spațiu i-a fost luat de cultura miceniană, reprezentată de ahei, care au fost primii indo-europeni ce au ocupat Creta. Au urmat și alți indo-europeni care au întemeiat civilizația greacă, apoi alții care au întemeiat civilizația romană, apoi goții și alții care au …
    Dacă am urma aceleași reguli ar urma ca civilizația europeană să fie înlocuită de cea musulmană. Dacă vrem să ne păstrăm civilizația, trebuie să gândim atent, înainte de a admite sau de a interzice.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.