12 mituri ale capitalismului


Cunoscuta zicală „fiecare popor are conducătorii pe care îi merită”, nu este tocmai adevărată. Poporul poate fi minţit şi poate fi ameţit printr-o propagandă agresivă, formatoare de stereotipuri mentale, şi apoi este uşor de manipulat.

Astăzi, minciuna şi manipularea reprezintă arme de distrugere în masă şi de înrobire a popoarelor şi sunt la fel de eficiente precum armele tradiţionale. În multe cazuri, se completează reciproc. Ambele metode servesc câştigării alegerilor şi distrugerii statelor „incomode”.

Există multe metode pentru prelucrarea opiniei publice, în care ideologia capitalistă a fost înrădăcinată şi adusă la nivel de mit. Vorbim despre un complex de adevăruri mincinoase care, repetate de un milion de ori, peste generaţii, au devenit axiome. Ele au fost dezvoltate şi prelucrate pentru a sădi încrederea în capitalism şi pentru a câştiga sprijinul şi încrederea maselor.

Aceste mituri se răspândesc şi se susţin propagandistic prin mass-media, instituţii de învăţământ, tradiţii de familie, reprezentanţi ai bisericii ş.a.m.d.

Iată cele mai răspândite dintre aceste mituri.

Mitul 1. În capitalism, oricine se poate îmbogăţi dacă munceşte mult şi bine.
Sistemul capitalist îi va asigura automat bogăţie celui care munceşte bine.
În subconştientul lucrătorului se formează speranţe iluzorii, dar dacă ele nu se realizează, omul se va considera vinovat el însuşi.

În realitate, în capitalism, probabilitatea succesului, oricât ai munci, e aceeaşi ca la loterie. Bunăstarea, cu rare excepţii, se obţine nu prin muncă susţinută, ci prin încălcarea legilor şi lipsa de scrupule a celor care dispun de mai multă influenţă şi putere. Este un mit faptul că succesul este rezultatul muncii susţinute, care alături de ceva noroc şi o serioasă doză de credinţă, depinde doar de spiritul de întreprinzător şi de competitivitatea fiecăruia. Acest mit creează un cerc de adepţi ai sistemului, pe care acesta se şi sprijină. O mână de ajutor oferă şi religia, în special cea protestantă.

Mitul 2. Capitalismul creează bogăţie şi bunăstare pentru toţi.
Bogăţia, concentrată în mâinile unei minorităţi, mai devreme sau mai târziu se va redistribui tuturor.

Scopul? Să se dea posibilitatea angajatorului să acumuleze avere, fără să se pună la îndoială şi fără să se cerceteze modul în care a obţinut-o. În acelaşi timp, se susţine speranţa că, mai devreme sau mai târziu, angajaţii vor fi recompensaţi pentru munca depusă şi pentru abnegaţie.

În realitate, chiar şi Marx a dedus că ţelul final al capitalismului nu este distribuirea bogăţiei, ci acumularea şi concentrarea ei. Creşterea prăpastiei între bogaţi şi săraci, din ultimii zeci de ani, mai ales după propăşirea neo-liberalismului, a dovedit-o.

Acest mit a fost unul dintre cele mai răspândite pe durata fazei „bunăstării sociale” de după al Doilea Război Mondial. Sarcina principală? Distrugerea ţărilor socialiste.

Mitul 3. Toţi ne aflăm în aceeaşi barcă.
În societatea capitalistă nu există clase sociale, astfel că responsabilitatea pentru căderi şi crize apasă asupra tuturor şi, în consecinţă, plătesc toţi.

Scopul? Formarea unui complex de vinovăţie la angajaţi, permiţând astfel angajatorilor creşterea veniturilor proprii, odată cu mutarea cheltuielilor asupra populaţiei.

În realitate, responsabilitatea este exclusiv a elitei, formate din miliardari, care sprijină puterea şi e, la rândul ei, sprijinită de putere. Elita beneficiază întotdeauna de imense privilegii fiscale, licitaţii, speculaţii financiare, zone off-shore, nepotism etc.

Acest mit este impus de elită pentru a evita responsabilitatea pentru sărăcirea populaţiei şi pentru inducerea în aceasta a obligativităţii de a plăti oalele sparte.

Mitul 4. Capitalism = libertate.
Adevărata libertate se atinge numai sub capitalism, prin intermediul aşa-numitei autoreglări a pieţei.

Scopul? De a face din capitalism ceva de genul religiei, „să crezi fără să cercetezi”, eliminând dreptul populaţiei de a participa la procesul decizional macroeconomic.

Cu adevărat, libertatea neîngrădită de a lua decizii este cel mai înalt nivel al libertăţii, dar ea este accesibilă doar unui cerc restrâns al puternicilor lumii, nu poporului şi nici măcar structurilor guvernării. În cursul summit-urilor, la forumuri, într-un cerc restrâns, în spatele uşilor închise, conducătorii marilor companii, ale băncilor şi ale corporaţiilor transnaţionale iau hotărârile fundamentale economico-financiare cu caracter strategic sau pe termen mediu sau scurt. Piaţa, deci, nu se autoreglează, ea este manipulată.

Acest mit a fost folosit, de exemplu, pentru a justifica amestecul în treburile interne ale statelor necapitaliste, susţinându-se că nu există libertate, ci reglementări.

Mitul 5. Capitalism = democraţie.
Numai în capitalism există democraţie.
Acest mit, care derivă din cel anterior, a fost creat pentru a împiedica dezbaterile asupra altor modele de organizare socială, susţinându-se că toate sunt dictaturi. E vorba despre acapararea de către capitalism a unor concepte ca libertate sau democraţie, alterându-le sensul.

În realitate, societatea este împărţită în clase, iar cei bogaţi, o ultra-minoritate, domină tot restul. Această aşa-zisă „democraţie” capitalistă nu este altceva, ea însăşi, decât o dictatură mascată, iar „reformele democratice” – procese opuse progresului. La fel ca mitul 4, şi acesta serveşte ca pretext pentru a critica şi a ataca statele necapitaliste.

Mitul 6. Alegeri = democraţie.
Alegerile sunt sinonime democraţiei, care, de fapt, la asta se şi reduce.

Scopul constă în demonizarea şi împiedicarea analizei altor sisteme politice şi electorale, sisteme în care liderii se stabilesc prin metode diferite de alegerile burgheze, de exemplu după vârstă, experienţă, popularitate etc.

În realitate, tocmai sistemul capitalist manipulează şi mituieşte, votul fiind o noţiune generică, iar alegerile – doar un act formal. Simplul fapt că, la alegeri, întotdeauna câştigă un exponent al minorităţii burgheze, demonstrează nereprezentativitatea lor. Mitul că acolo unde se desfăşoară alegeri, este şi democraţie, este unul dintre cele mai adânc înrădăcinate, acceptat ca atare chiar şi de unele forţe şi partide de stânga.

Mitul 7. Alternanţa la guvernare = politică alternativă.
Partidele burgheze care se succed la guvernare, au platforme politice alternative.

Scopul constă în permanentizarea sistemului capitalist în limitele clasei dominante, alimentând mitul că democraţia se reduce la alegeri. În realitate, este evident că sistemul parlamentar bi-partid sau multi-partid reprezintă, de fapt, un sistem mono-partid. Este vorba de două sau mai multe facţiuni ale unei singure forţe politice, care se succed, simulând existenţa partidelor cu politici alternative. Populaţia va alege întotdeauna un agent al sistemului, convinsă fiind de contrariu.

Mitul despre partidele burgheze care au platforme politice diferite şi sunt chiar în opoziţie, este unul dintre cele mai importante, fiind indus permanent, pentru ca sistemul capitalist să poată funcţiona.

Mitul 8. Politicianul ales reprezintă poporul, deci poate hotărî în numele lui.
Politicianul, după alegeri, este împuternicit de populaţie, deci poate guverna cum crede de cuviinţă.

Scopul mitului? Livrarea către populaţie de promisiuni false şi mascarea măsurilor reale, care vor fi puse în practică.

În realitate, alesul nu îndeplineşte ceea ce a promis, sau, şi mai rău, începe să aplice măsuri nedeclarate, deseori opuse celor promise, sau chiar încălcând Constituţia. Deseori, astfel de politicieni, aleşi de minoritatea activă, la mijlocul mandatului ating minimum de popularitate. În astfel de cazuri, pierderea popularităţii nu duce la înlocuirea lor constituţională, dimpotrivă, duce la renaşterea democraţiei capitaliste sub forma unei dictaturi, mascate sau nu.

Practica sistematică a falsificării democraţiei în capitalism este unul dintre motivele pentru care creşte absenteismul la alegeri.

Mitul 9. Nu există alternativă la capitalism.
Capitalismul nu e ideal, dar e unica variantă politico-economică posibilă, şi deci, cea mai potrivită.

Scopul constă în excluderea studierii şi popularizării altor sisteme şi, prin toate mijloacele, inclusiv violente, eliminarea concurenţei.

În realitate, există şi alte sisteme politico-economice, cel mai cunoscut fiind socialismul ştiinţific. Chiar şi în interiorul sistemului capitalist există varianta socialismului democratic sud-american sau capitalismului socialist european.

Acest mit este chemat să sperie populaţia, pentru a preveni dezbaterile asupra alternativelor la capitalism şi pentru a asigura un mod de gândire unic.

Mitul 10. Austeritatea generează bogăţie
Criza economică e generată de excesul de facilităţi acordate angajaţilor.
Dacă facilităţile se reduc, statul economiseşte şi ţara se îmbogăţeşte.

Scopul? Mutarea responsabilităţii plăţii datoriilor capitaliştilor asupra sectorului de stat, incluzând pensionarii.
Obligarea oamenilor să accepte sărăcirea, convingându-i că e o măsură temporară.
Înlesnirea privatizării sectorului de stat.

Populaţia e lămurită că se economiseşte pentru „salvare”, fără să se pomenească că aceasta se obţine prin privatizarea celor mai profitabile sectoare, ale căror profituri viitoare vor fi pierdute. Această politică duce la scăderea veniturilor statului şi a salariilor, pensiilor şi ajutoarelor.

Mitul 11. Mai puţină implicare a statului – cu atât mai bine
Sectorul privat administrează mai bine decât cel de stat.

Scopul? „Îndulcirea pastilei” pentru austeritate, pentru uşurarea privatizării activelor şi serviciilor. Acest mit îl completează pe cel anterior.

În realitate, de regulă, privatizarea e mai rea pentru angajaţi, întrucât creşte presiunea asupra plătitorilor de impozite, iar salariile şi pensiile scad. Din punct de vedere capitalist, controlul asupra sectorului public reprezintă doar posibilitatea de a obţine profit. Capitalismul nu are nimic de a face cu echitatea socială.

Acest mit are un puternic caracter ideologic pentru capitalismul neo-liberal. Ţara se vrea să fie condusă de sectorul privat, iar statul doar să-l susţină.

Mitul 12. Actuala criză a capitalismului e temporară şi se va rezolva spre binele populaţiei.
Actuala criză economico-financiară e una obişnuită, ciclică pentru capitalism, nu una de sistem, şi nu va duce la căderea lui.

Scopul? Înainte de toate, capitalul financiar, transformat în cămătar, să poată continua să fure statul şi să exploateze oamenii, cât de mult se va putea. Este, de asemenea, un mod de a se menţine la putere.

Dar, în realitate şi conform lui Marx, ceea ce se petrece astăzi este o criză de sistem a capitalismului, adică a creşterii contradicţiilor dintre caracterul de masă al producţiei şi caracterul particular de acumulare de venituri, şi nu are soluţie. Unii teoreticieni capitalişti, inclusiv „socialiştii” şi social-democraţii, susţin: capitalismul va supravieţui dacă se va modifica.

Ei susţin că de fapt criza se explică prin greşelile politicienilor, ale bancherilor hrăpăreţi şi speculanţilor, sau prin lipsa ideilor liderilor şi a mecanismelor de rezolvare ale conflictelor. Dar, ceea ce vedem azi, este scăderea continuă a nivelului de trai al oamenilor, fără nicio speranţă de îmbunătăţire.

http://www.yogaesoteric.net/

Acest articol a fost publicat în CAPITALISM. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la 12 mituri ale capitalismului

  1. A.D. zice:

    „Poporul poate fi minţit şi poate fi ameţit printr-o propagandă agresivă, formatoare de stereotipuri mentale, şi apoi este uşor de manipulat.[…] Aceste mituri se răspândesc şi se susţin propagandistic prin mass-media, instituţii de învăţământ, tradiţii de familie, reprezentanţi ai bisericii ş.a.m.d.”

    Se discută foarte puțin (aproape deloc!) despre meritul maselor (peste tot) în victoria zdrobitoare a Democrației/Statului de Drept/etc. asupra Socialismului/Comunismului. Putem întoarce foaia și aminti disperata propagandă (nu tocmai inspirată) a comuniștilor împotriva capitalismului. A avut vreun efect ?! Că unii pot fi „nostalgici” după ce au pierdut nu înseamnă că au devenit convinși de valoarea socialismului (că îl pot apăra competent/convingător) și convinși de tarele „Democrației” (și că le pot expune competent și convingător).

    De fapt, până și liderii comuniști erau exponenți ai maselor, intelectualitatea făcând opinie separată și trăgând pentru … Democrație!

    Zilele astea, americanii (de stânga) se lamenteză că „bătrânii de culoare au votat masiv cu J. Biden, la sfatul liderilor de culoare locali, în care au încredere”.

    Chiar așa, masele n-au nicio vină (niciun merit) ?

    Apreciază

    • citadela zice:

      Care stinga americana AD? Poate vorbesti de cei citiva comentatori prin retelele sociale si televiziunile cu circuit inchis, youtube, etc?
      Aia nu-i stinga. Unde-i poporul simpatizant cind li se inchid zeci de mii de fabrici si uzine, centralele atomice, in timp ce altele au interdictie sa fie deschise…, cind se demoleaza hidrocentralele lor…. acea componenta „de stinga” lipseste cu desavirsire? Oare asta-i secretul dreptei?…cel de a tine pe cei 100 de milioane pe una din cele citeva forme de ajutor social?…si astfel lasindu-i fara vlaga militanta?…Mai stii? Poate!

      Unde-s milioanele de Bucuresteni, oameni ai muncii care se opun inchiderii IMEGHBEULUI, sau investitiile de pe Valea Jiului, alea care ramasesera si ce o mai fi pe acolo?

      Apreciază

      • A.D. zice:

        Asta mă întreb și eu: unde sunt (ai noștri) ? Dar cred că știu: sunt copleșiți și fără vreo idee de ce ar mai putea fi făcut (eu îi înțeleg!), ba chiar un pic mai grav: incapabili să decidă cine minte!

        Aici, de exemplu: e ca o bisericuță (nici măcar convergentă în opinii, cel mai adesea), o mână de comentatori, care găsesc ceva la LD, și pe care LD se chinuie să-i „galvanizeze” (ori măcar să îi „trezească”).

        Unde sunt sutele, miile, zecile de mii de nemulțumiți ? Să spună/scrie: „Nu, Klaus, asta nu-i școală!”, „Nu, Klaus, asta nu-i economie!”, „Nu, Klaus, asta nu-i democrație!”, „Nu, Klaus, tu nu ești președinte! Nici măcar profesor nu ești!” etc. Unde sunt ?

        Dacă omenirea supraviețuiește, un capitol aparte va trebui dedicat rolului oamenilor înșiși în soarta pe care au avut-o de suportat.

        „TGP” este un exemplu de (anemică) stângă americană. „OEN” este un exemplu de anemic centru-stânga.

        Apreciază

      • A.D. zice:

        Exemplu:

        https://www.greanvillepost.com/2020/03/04/the-propaganda-multiplier/

        Stânga americană vă informează asupra celor trei agenții internaționale de presă, plus la ce sunt bune acestea.

        Apreciază

      • citadela zice:

        „Unde sunt sutele, miile, zecile de mii de nemulțumiți ? Să spună/scrie: „Nu, Klaus, asta nu-i școală!”, „Nu, Klaus, asta nu-i economie!”, „Nu, Klaus, asta nu-i democrație!”, „Nu, Klaus, tu nu ești președinte! Nici măcar profesor nu ești!” etc. Unde sunt ?”

        Sigur sunt, si poate chiar sute de mii, si nu numai in Ro. Nu de alta dar pentru INTELEGEREA acestui plan este bine de avut in minte o imegine globala a fenomenului raspindit nu numai in Estul Europei sau Rusia, Germania, Franta( sa vezi ce povesti de groaza ref nivelului jalnic de invatamint aud din partea profesorilor de la Ecole Politechique si nivelul liceal…romanica este inca MIT pe linga groapa in care s-a prabusit scoala vest europeana)

        DECI: Nemultumiti sunt enorm de mult, dar nimanui nu-i pasa deoarece ASA VREA MUSCHIUL LOR… SA NU LE PESE… deoarece este simplu…”we’ve got your back BABY”!!!
        Spune-mi ce-ai sa faci?….iti spun eu… nimic, mai ales, si printre ALTELE in pregatire!… pentru simplul motiv ca vin alte evenimente absolut coplesitoare…din ce semnale ne trimit astia!
        vezi aici ce se pregateste…cu aviatia! business-ul si turismul…singele economiilor

        Apreciază

      • A.D. zice:

        „Sigur sunt, si poate chiar sute de mii, si nu numai in Ro” Eu întreb „unde sunt comentariile de nemulțumire ?”; nemulțumiți or fi.

        „Unde-s milioanele de Bucuresteni, oameni ai muncii care se opun inchiderii IMEGHBEULUI, sau investitiile de pe Valea Jiului, alea care ramasesera si ce o mai fi pe acolo?”

        🙂 Ce facem, am făcut rocadă ? Acum întrebați unde sunt, acum ziceți că sunt … am amețit.

        „( sa vezi ce povesti de groaza ref nivelului jalnic de invatamint aud din partea profesorilor de la Ecole Politechique si nivelul liceal…romanica este inca MIT pe linga groapa in care s-a prabusit scoala vest europeana)”

        Văd, dacă ni-ți spune. Deocamdată nu ați spus nimic (din câte văd) despre așa ceva.

        Trădare să fie, dacă o cer interesele Democrației, dar să știm și noi, aici.

        Apreciază

      • Citadela zice:

        Vorbesti de bisericute…pai ce altceva poti sa faci?
        Iti recomand sa citesti despre finantarea rev de la 19 17… sa iti faci o idee cite sute de tone de AUR a costat…
        ….Complementat de ajutorul extratestru al zeilor marii Rusii!

        Apreciază

  2. Citadela zice:

    Vreauu sa spun ca nemultumiti sunt foarte multi si foarte activi dar DOAR din degete, nu ii vezi iesind in strada
    De pe canapea pina in strada desi distanta este scurta, drumul este luuuuuuung!!!!

    Apreciază

    • A.D. zice:

      De acord. Și online de ce nu-i vedem (masiv) ?

      De fapt, n-ar fi bine să aflăm aici de niște situri de prin Europa de Vest, să vedem ce gândesc respectivii ? Limbile care ne sunt nouă relativ ușor accessibile.

      Apreciază

      • Citadela zice:

        Normal ca n o sa i vezi ca pe un tot unitar, ci prin regurgitari razlete pe milioanele de situri care aduc vorba de necazurile omenirii in particular educatia din scoli.
        Banuiesc ca citesti comentariile articolelor citite. Daca le punem cap la cap sunt sute de mii de comenturi…iar efect social???… x tinde catre ZERO!

        Apreciază

      • Citadela zice:

        Prin ce trecem acum nu se poate compara nici cu epoca lui Don Quixote de la Mancha cind mai existau citiva carora le pasa idealurile exprimate de el.
        Nu vreau sa par pesimist dar timpul a venit sa sapam in gradina sa invatam sa ne cultivam si sa ne crestem singuri mincarea…si acolo daca o sa mai fim lasati…

        Apreciază

      • A.D. zice:

        Nu că n-ar fi (relativ!) multe comentariile nemulțumiților … Nemulțumiții, însă, par puțini.

        Cu grădina proprie (fie și cu permis), mă tem că am ajunge repede la boli de nutriție … doar dacă nu aveți în vedere și schimburi mutuale de produse (plus impozite pe „comerț” și tot tacâmul ?!) …

        Apreciază

      • citadela zice:

        Apropo de mincare…CInd rusii i-au lasat pe cubanezi cu dosul in balta sa faca foamea in timpul debilului ala de Eltzin, tot poporul s-a mobilizat, printre alte strategii, sa cultive vegetale absolut oriunde, inclusiv in crapaturile din asfalt din fata blocurilor, a caselor, pe trotuare si asa au supravietuit. Mi-a povestit o cunostinta cubanez care a luptat si in Angola cu armata cubaneza.

        Apreciază

  3. citadela zice:

    De citit:
    https://www.opednews.com/articles/Party-leaders-are-at-war-w-by-Dave-Lindorff-Bernie-Sanders-2020_Bernie-Sanders-Presidential-Campaign_Party-Machine-Democratic_Party-Politics-Democratic-200305-37.html
    Mi-a placut raspunsul acesta:
    (Toate comentariile sunt interesante)
    Răspundeți la jim smith: Conținut nou
    Tăticul lui Trump a făcut o grămadă de bani pe contractele de locuințe publice „socialiste”, dragi. Trump a reușit să obțină ceva mai bine decât dobânda contului de economii de carte pentru acei bani moșteniți (și să-și creeze o imagine falsă ca „om de afaceri”), în timp ce a dat faliment de patru ori mai mult și doar a fost prins în câteva dintre cele mai chesieste contra lui, prin utilizarea pe scară largă a finanțării socialiste a impozitelor, a licențelor de jocuri de noroc socialiste, a domeniului eminent socialist, etc. El este cel mai puțin socialist ca Sanders și, probabil, mai mult decât atât, dacă Sanders își crede singur guff-ul, în timp ce Trump știe ce înșelătorie este. încercând să preia.

    Trimis joi, 5 martie 2020 la 15:52:00 PM

    „(Elizabeth)Lizzie ar putea să lipsească de integritate: în 2 ocazii, i-am înmânat dosarele cu rezumate ale Planului meu de modernizare a celor mai bune asigurări sociale pentru a-i cere o ocazie de a-l prezenta personalului său calificat. Nu a răspuns niciodată în ciuda urmărilor. Cu toate acestea, site-ul ei pare să includă părți din planul meu, ceea ce mă face să mă întreb.

    Pe de altă parte, o aprobare Lizzie ar putea să o ajute pe Bernie să se apropie de alegătorii ei cvasi-progresivi. Așa că cred că renunțarea ei o ajută pe Bernie atâta timp cât nu îl susține pe domnul Biden.

    Trimis joi, 5 martie 2020 la 18:59:27

    Apreciază

  4. M.A.R zice:

    Tatal Bogat Tatal Sarac – Educatia financiara in familie

    „Principalul motiv pentru care oamenii se luptă cu dificultăţile financiare este acela că au trecut prin şcoală fără să înveţe nimic despre bani. Rezultatul este că învaţă să lucreze pentru bani… dar nu învaţă niciodată să pună banii să acţioneze pentru ei.” – Robert T. Kiyosaki

    citate din carte

    Ești sărac doar dacă renunți. Cel mai important lucru este că ai făcut ceva. Cei mai mulți oameni doar vorbesc și visează să se îmbogățească. Tu ai făcut ceva.
    
    Dacă ești genul de persoană care nu are curaj, renunți de fiecare dată când viața te împinge. Dacă ești o astfel de persoană, vei trăi toată viața făcând doar ce este sigur, făcând doar lucrurile potrivite, păstrându-te pentru ceva ce nu se va întâmpla niciodată.
    
    În școală suntem învățați că greșelile sunt rele și suntem pedepsiți pentru că le-am făcut. Cu toate acestea, dacă vă uitați la modul în care oamenii învață, învățăm făcând greșeli. Învățăm să mergem căzând. Dacă nu am fi căzut niciodată, nu am fi mers niciodată.
    
    Prefer schimbarea decât să mă agăț de trecut.
    
    Dacă îți dai seama că tu ești problema, atunci poți să te schimbi, să înveți ceva și să devii mai înțelept. Nu da vina pe alți oameni pentru problemele tale.
    

    Am lasat aceste referinte sa va deschideti mintea la posibilitati.
    Miturile vehiculate despre „capitalism” nu sunt toate adevarate.
    Se poate reusi desi e nevoie de timp si rabdare si de strans bani pentru start.
    Daca vom vedea in istorie oriunde s-a aplicat capitalismul mai devreme sau mai tarziu a generat prosperitate si tarile s-au dezvoltat.
    Chiar si in astia 30 de ani Romania a progresat in ciuda furturilor si a delapidarii de bani publici pentru ca antreprenorii romani cu IMM-uri au vrut o viata mai buna si inca vor si au speranta si ambitie.

    Azi traim ca imparatii fata de inceputul anilor 90. Si e un adevar care numai un mincinos sau mincinoasa poate sa il renege.
    Dar e mai usor sa gasim vinovati in exterior sau scuze care sa ne opreasca din a avea ambitii si a face ceva cu viata noastra. Da, e greu dar sa muncesti 8-10h la un job pe care il urasti pentru multinationale e usor? care e alternativa? sa astepti pensia? la 70 peste cativa ani ptr ca varsta va creste veti vedea

    Repet in domeniile in care sunt ei tari adica bancar,petrolier,asigurari,industrie grea,armament,social media etc adica marile afaceri da acolo e nevoie de conexiuni si sa faci parte din grupul lor altfel aproape nu ai nicio sansa.

    Dar in afaceri mai usoare si fara bariere la intrare exista sanse bune.

    Apreciază

    • A.D. zice:

      „Azi traim ca imparatii fata de inceputul anilor 90. Si e un adevar care numai un mincinos sau mincinoasa poate sa il renege.
      Dar e mai usor sa gasim vinovati in exterior sau scuze care sa ne opreasca din a avea ambitii si a face ceva cu viata noastra. Da, e greu dar sa muncesti 8-10h la un job pe care il urasti pentru multinationale e usor? care e alternativa? sa astepti pensia? la 70 peste cativa ani ptr ca varsta va creste veti vedea”

      Asta merită detaliat bine. Da, am fi mincinoși să negăm fața pozitivă a schimbării, dar parcă n-ar strica să o mai și înțelegem!

      Dacă minunea îmbunătățirii calității vieții se producea simultan cu îmbunătățirea învățământului (de cel din ’89 zic!), ar fi părut explicabil. Dar … învățământul a fost prăbușit (rapid!) la standarde occidentale (pentru mase!); ce poți deduce ?

      Dacă minunea se producea pe fondul faimoasei „retehnologizări” a lui Petrică, ar fi fost plauzibil de ce s-a îmbunătățit calitatea vieții la noi; dar când un coleg din liceu îmi spune „eu sunt singurul care a rămas inginer din toată clasa!” (și nu o spunea cu obida lui „prost am fost!”, ci cu ceva mândrie), ce se poate presupune că s-a întâmplat miraculos în România ?

      Dacă mă gândesc că o cheltuială sub o mie RON îți aduce o minunăție de TV plat (și e departe de a fi singurul exemplu!), da, e clar mai bine. Dacă te uiți cine/unde sunt ele produse … constați că niciunul nu-i românesc! (De câte medicamente s-or comercializa cu acestea TV-uri, ori câte știri libere au înghițit oamenii nu voi comenta. Problematica este oricum vastă.)

      La începutul anilor ’90, România începuse producția unui TV „în cooperare cu britanicii”, se spunea. Azi nu mai facem TV-uri ?! Adică, ce avem românesc în magazine ? Avem ceva ? Dar bunăstare avem ? Da ?! Cum, de unde ? Că poate ajutăm tot globul cu idei!

      Incontestabil, se trăiește mai bine. De aceea strigă ca din gură de șarpe Ilie Șerbănescu ? Doar fiindcă, așa … chestii macroeconomice, nu se obosește el să constate îmbunătățirea calității vieții la nivelul străzii! Atunci de ce țipă ? Țipă precum Cassandra, de frica posibilității că într-o (bună ?!) zi binefăcătorii se vor retrage (inclusiv furnizorii de apă și altele de acest fel!), iar românii vor constata cu ce s-au ales ?

      Prin anii 80 se zvonea că plătim 7 miliarde dolari, datorii externe (și țara era vraiște prin magazinele alimentare, parcă). Imediat după ’89, am aflat că … fuseseră 11 miliarde (în total, deci cifra de 7 miliarde era o cifră parțială, „de etapă” ?). În timp, Democrația s-a sucit din nou: 21 miliarde, nu 11 miliarde! Adică 11 miliarde fuseseră împrumutul, dar noi am mai plătit și dobânzi, încă vreo 10 miliarde!

      Apoi s-a instaurat Democrația, am achiziționat milionarii și miliardarii noștri, pentru ca în ultimă instanță să constatăm că întreaga populație (statistic vorbind) trăiește clar (mult) mai bine!

      CUM A FOST POSIBIL ? DOAR SUPERIORITATEA INCONTESTABILĂ A DEMOCRAȚIEI DE PIAȚĂ ?

      Dar datoria externă actuală ? Câte zeci de miliarde mai este ? Astea n-or explica traiul mai bun ? Nu s-au împrumutat guverne românești pentru a plăti „salarii și pensii” ? Nu e clar că e mai curând o bunăstare pe datorie (cum ni se spunea despre RSR!) ? De ce ar fi ? Poate fiindcă vor să donăm și noi (precum grecii) insule, ceva ? Petrol și gaze ? Păduri ? Tot felul de minereuri ? Or else!

      Eugenia Vodă are ori a avut o emisiune numită „Profesioniștii”. Am văzut câteva episoare. Toți oameni vechi, se pare (cei noi n-au timp să se laude; încă lucrează, deocamdată ?). Lăsând deoparte faptul că doar Hagi (și poate și Țiriac) mi s-au părut valori incontestabile (adică de nivel mondial – la Hagi cu plusul că pare de departe mai sincer și mai bineintenționat decât toți), interviurile se ocupă de viețile lor, practic deloc de rezultatele profesionalismului lor!

      Vreți exemplu ? Priviți-l pe „profesionistul” Octavian Paler:

      Dacă au vrut să ne facă într-adevăr curioși: „De ce zice Vodă că Paler e profesionist ?”, împingându-ne să mergem să îl citim, au reușit! Dar Paler nu e unic în această situație: au făcut-o și cu actori celebri (la noi, și nu-s tineri!), fără să arate mare lucru (deloc ?) din profesionismul lor! De altfel, sare în ochi interesul Eugeniei Vodă de a stabili dacă invitații sunt/au fost religioși și/sau anticomuniști!

      După atâta vorbă goală (unde sunt inginerii scoși „în exces” de NC, să ne comunice părerea lor ? Comentariile lor ar fi trebuit să fie peste tot!), întrebarea este încă:

      DE CE (CUM) A CRESCUT CALITATEA VIEȚII ÎN ROMÂNIA ?

      Apreciază

  5. citadela zice:

    „DE CE (CUM) A CRESCUT CALITATEA VIEȚII ÎN ROMÂNIA ?”

    Foarte simplu:
    Din IMPRUMUTURI acordate tarilor aliate, lesne de inteles:
    Credite bancare sub toate formele cu dobinzi favorabile
    Imprumuturi directe masive si diversificate pentru finantare pe multi ani a intregii structuri economice finantare care se filtreaza si ajunge sub forma de pensii sisalarii la POPORUL DE CARE VORBESTI ca traieste mai bine.

    Aici nu sunt taine, totul este extrem de clar si explicat in detaliu de capetele vorbitoare din m media.
    Pentru asta nu trebuie sa-ti bati capul sa aflii de ce in Romania??? Absolut peste tot este la fel.
    In Germania planul Marshall i-a facut pe nemti sa fie ce erau cu Neckermanurile lor in anii 60-70.
    Acum planul Marshal a fost generalizat cum ar veni…
    Problema diferentelor insa consta in faptul ca unii sunt vasali altii colonii…deci Ad, toti suntem clasificati pe caprarii, unii mai curati altii jegosi!

    Apreciază

    • A.D. zice:

      Nu îmi dau seama dacă ați observat sau nu, dar eu cerusem cititorului anterior (tot dvs. ?) să explice în detaliu îmbunătățirea nivelului de trai în România. Afirmația nu îmi aparținea mie; eu doar am fost de acord că, la suprafață, așa este.

      N-am și spus așa în comentariu ? N-am spus că ar putea fi bunăstare din împrumuturi, date cu vreun scop cu bătaie lungă ? (Care nici asta nu-i descoperirea mea, desigur.)

      P.S.

      E un pic mai eficient, dacă tot ați citit cărțile și articolele pe teme economice pe care mi le-ați recomandat, să îmi spuneți pe scurt ce spun nemții în ele (ceea ce segăsește și în video-ul de pe YouTube ?), și ce legătură are cu învățământul și cu calitatea sa sărăcăciosă.

      În fine, cât de îngrijorat/dezamăgit pot fi de degradarea (masivă!) a școlii ? Relativ, doar.

      Apreciază

      • citadela zice:

        Din ce am studiat concluzia este ca:
        In,
        Epoca de Piatra – scoala se rezuma la a desena pe peretii pesterilor si a invata scoala vietii direct de la invatatori( cultivatori, vinatori)

        Epoca feudala – „scoala” in mare similara cu cea din EDP. cu o fractiune din populatie care este invatata de calugari sa citeasca si sa scrie, restul analfabeti
        …samd

        Epoca NC ( a socialismului estic), progresul careia se bazeaza EXCLUSIV pe propria forta de munca( nu ca tinea el mortis sa fim supereducati) este obligat sa creeze o baza solida educationala pentru acoperirea nevoilor interne

        Epoca democratiei din Ro(30 de ani) care-i de fapt preludiul epocii GRETA( economia POST-CRESTERE, deindustrializare masiva) reflecta nevoile acestei perioade de lichidare a sistemului socio-economic al vestului.
        Printre altele …educatia de tip industrial al epocii de dinainte de 90′ care naste aproape exclusiv CONSUMATORI- LACUSTE este de acum privita drept un pericol pentru planeta si ca urmare este, cum zic ei ,(gradually phased -out)!

        Tu tot incerci sa analizezi sistemul de invatamint separat de cel economic, dar este imposibil! Nevoile ZILEI dicteaza sistemul de invatamint si nu invers oricit ne-am dori noi acest lucru!

        Apreciază

      • A.D. zice:

        Și eu vă mulțumesc pentru consecvența în efortul de a răspunde, și tot încerc să vă spun (politicos!) că … nu e bine.

        Nu e vorba că „înainte se preda una („dragă mie!”), iar acum se predă alta („foarte necesară, dar nedragă mie, de unde și nemulțumirea!”), și asta fiindcă s-ar fi schimbat economia (radical). Acum se pierde timpul și se arde gazul cu fleacuri, făcute la nesfârșit!
        (Exemplul cel mai săritor în ochi fiind geometria, foarte probabil ramura cea mai dificilă, accesibilă elevilor mici, perfect teren de „joacă și antrenament”, acum lichidată practic complet. În locul ei s-a introdus … vid – scurt spus.) Și asta fără să spunem nimic de cum arată absolvenții de liceu în facultate: de groază.

        Experiența dvs. universitară cum a fost ? Asistentul lui Ion Barbu ne-a ținut un „speech” în prima zi de școală, spunând că vom învăța doar abc-ul în diverse direcții, lucru care ne va nemulțumi serios pe mulți. (Am auzit mai tărziu că și doctoratul ar fi tot un abc …) A avut dreptate, am ieșit de-acolo neștiind mai nimic decât niște baze! Copleșiți de volum, dar și cu disperarea că n-am învățat nimic.

        Iar noi eram la ani lumină de masele Vestului (de azi)! T. d’Alembert-Gauss (C e închis) o aveam în manualul de a x-a (precis știți), fără demonstrație – fiindcă eera nevoie de ea, e clară în enunț, demonstrația putea aștepta. Dar un profesor (de liceu) bine școlit, ar fi putut arăta elevilor o explicație quasi-perfectă – ai mei erau de mâna a 3-a, literalmente. Elevii din Vest trag să intre la facultăși de vărf, dar învață mult mai puține în iceu – și nu par să aibe habar or să-i nemulțumească. Și nu știu cum se descurcă atunci când dau – pentru prima dată în viață la 18 ani – de lucruri serioase.

        Nu-i vorbă că Vestul își permite să culeagă supervalorile de peste tot, ci că masele au școală de două parale, fiindcă la ei nu se bagă nimeni serios (iar de s-ar băga – din greșeală – cineva, n-ar fi lăsat să facă nimic!), din motive de salariu, indisciplină, ingerințe politice experte etc. Convertirea actualei economii o necesita puține minți sclipitoare, nu mase bine educate, dar … și masele au nevoie de o ocupație in viață (fie și după ce vor fi … „rărite”), ca să nu o ia razna.

        Apreciază

      • citadela zice:

        „Acum se pierde timpul și se arde gazul cu fleacuri, făcute la nesfârșit!”

        Este normal ca tu, eu si altii din generatia/cu mentalitatea scolii industriale sa percepi astfel timpul alocat zilnic predarii de tip NOU Post-benzina-post-crestere economica!. In lumea industriala( repet, deoarece exact asta era PACHETUL) unde de ex. Geometria ocupa un loc de virf in matematica tzelul principal era, stim cu totii… CRESTEREA ECONOMICA, si PROSPERITATEA TARII si a locuitorilor ei, Acum insa mai nou aceste concepte impreuna cu altele au fost PRACTIC decretate ca fiind un PERICOL pentru planeta si implicit pentru noi toti.

        Ceea ce vezi tu in scoli, asa zisa pierderea de vreme, taiatul de frunze la ciini” cu proiecte, concerte, prezentari eco-drama, sedinte, intilniri eco-tematice si de energie-verde cu reprezentanti ai corporatiilor verzi este de fapt un proces minutios pregatit si implementat prin bordurile de educatie cu scopul STRICT poti sa spui si de tip marxist al FORMARII OMULUI NOU care va promova urmatoarele directii spre care merge lumea post-benzina!

        Apreciază

  6. A.D. zice:

    Nu, nu pot să spun „de tip marxist”. Asta e bătaie de joc, nu marxism. Chiar și dacă marxismul nu e genial (evident că nu-i), bătaie de joc nu-i. Asta e doar bătaie de joc.

    Sistemul acesta de învățământ este implementat de stânga Dreptei (Democrația neavând mai la stânga de-atât) din criminalitate și imbecilitate (plus oportunism – atât li s-ar permite, oricum). Ei sunt Dreapta „de stânga”, sunt „pentru prostime” (măcar aparent – imbecilii sunt pe bune, criminalii doar aparent), ale căror voturi le culeg, deci se fac că au grijă de prostime. Asta în general din criminalitate; cei dintre ei care chiar cred că ajută prostimea cu așa ceva (și se și mândresc!) o fac din imbecilitate.

    Dreapta (plus stânga Dreptei de tip criminal – nu imbecil) au alte standarde educaționale, pe care le ating prin școli „dedicate”, unde treaba se face serios. Școli cu pretenții! De aceea nu-i deranjează standardele educaționale pentru mase. În timpurile lui Țițeica, Lalescu, Barbilian etc., școala nu se făcea serios din cine știe ce dorință de ridicare a țării, ci din niște principii mai vechi, pe care Democrația n-avea nevoie să le „ajusteze” pentru mase, fiindcă masele pur și simplu nu aveau acces la școli.

    Cu „omul nou” (dar de rând), de acord. Și Democrația îl vrea (varianta ei – imbecilul funcțional), și „comunismul”: unul care să nu mai trebuiască păzit cu țeava la tâmplă ca să lucreze pentru socialism – ei făcuseră socialismul cu dușmani ai socialismului și alți neștiutori – ca să nu folosesc un epitet mai dur.

    Post-una-alta necesită sofisticare încă și mai înaltă, nu imbecilism funcțional. Așa că nu asta este cauza scăderii standardelor.

    Acum am o idee suficient de bună cât de bine ne-am înțelege. Mulțumesc..

    Apreciază

    • citadela zice:

      da, inteleg,insa am folosit termenul consacrat „marxist” deoarece este singurul care poate fi folosit in aceast demers al eco-globalismului actual.
      Ce alt curent poate defini ceea ce se doreste de catre grupul multidisciplinar Greta si ce modeleaza chiar ea, direct prin comportamentul ei) intru salvarea planetei si a locuitorilor ei:
      – Oprirea zborurilor comerciale pentru turism si business( printre altele)
      – reducerea accelerata a economiilor, a cresterii economice, a productiei exagerate
      – Inutilitatea propietatii private, a averilor
      – inutilitatea educatiei scolare excesive care produce doar consumatori in procent de 99%
      – reducerea la minim a folosirii anumitor trhnologii( in special cele avansate in agricultura) si revenirea la munca fizica, bruta, ca o metoda de oprire a cresterii economice

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.