Dr. Radu Toma: ”UE în Est” (III) – Un dosar complex… dar și speranța ridicării Răsăritului


Radu Toma: ”UE în Est – importuri geoeconomice greşite de la Baltica, la Marea Neagră

Dr. Radu Toma: ”UE în Est” (II) – ”Un experiment ce nu trebuia urmat de nimeni”

Dr. Radu Toma

”Nu analizez cu prioritate unele aspecte actuale, pe care le consider trecătoare – ci mă refer la mari momente și succese ale unei țări, Polonia, pe care o prețuiesc enorm. Și care va avea un rol mare și în viitor”

Interviu eveniment cu dr. Radu Toma, expert în politică externă, istoric, jurnalist, scriitor

În primele două părți ale interviului a fost analizată trecerea statelor baltice economia capitalistă și, ulterior, integrarea lor în UE. Totul în condițiile lipsei unui plan real, eficient, al susținerii trecerii fostelor state comuniste la dezvoltarea în sistemul ”economiei privare de piață”.

Am analizat fiecare caz în parte – iar acum am ajuns la o țară cu totul specială – atât pentru România, cât și pentru Europa, Polonia. O țară cu o relație extrem de complexă cu marea putere a estului Europei, Rusia.

”Dosarul polono-rus cu pricini istorice este cel mai voluminos din tot Estul, presărat de secole cu conflicte deschise şi evenimente tragice”, spune dr. Radu Toma. ”Ne-ar lua zile întregi să comentăm istoria relațiilor ruso-polone, care au marcat fundamental istoria estului – așa că voi sări direct la perioada noii Polonii!”

Dragoș Dumitriu: Polonia unui mare conducător, un reper al generației mele – Lech Walesa!

Dr. Radu Toma: Da, în 1989, acest lider sindical, grevist de 10 ani, a devenit primul preşedinte al Poloniei libere. Și care a aplicat o teribilă terapie de şoc, cu costuri sociale foarte ridicate, transformând, în numai cinci ani, fosta ei economie socialistă planificată, într-una de piaţă.

Valorificarea din plin a relațiilor cu țările din est

Dragoș Dumitriu: Iar în numai 10 ani de la anul de grație 1989, Polonia a intrat în NATO…

Dr. Radu Toma: Membră a NATO din 1999, a Uniunii Europene din 2004, din 2007 în spaţiul Schengen, da, chiar așa… Plus una din cele mai spectaculoase creşteri din UE! Economia poloneză este unica din Europa care, din 2007 încoace, a supravieţuit crizei financiare fără să intre în recesiune, depăşind-o, anul acesta, pe cea a Olandei şi plasându-se, astfel, pe locul cinci în clasamentul continental. Cu asistenţa unor investitori strategici ca Google, Toshiba, Dell, GE, LG şi Sharp, Polonia este astăzi un producător şi exportator în toată lumea de echipamente IT şi componente electronice. Se impun, de asemenea, industriile extractive, constructoare de maşini, produse chimice, textile şi agro-zootehnia, toate în topul exporturilor poloneze în Rusia şi alte părţi.

Dragoș Dumitriu: O contribuție la acest succes a avut-o valorificarea din plin a relațiilor cu țările din est – chiar și atunci când vestul a impus restricții…

Dr. Radu Toma: Al spune chiar că asta a fost o contribuţie decisivă la această poveste de succes a Poloniei! E vorba de raporturile economice şi comerciale speciale cu vecinii estici Lituania, Rusia, Belarus şi Ucraina, şi cu partenerii din grupul de la Vişegrad, Cehia, Slovacia şi Ungaria. Da, și în prezent, Polonia reprezintă un model de dezvoltare economică regională în Europa de Est.

Dragoș Dumitriu: O poziție cheie într-o piață eurasiatică?

Dr. Radu Toma: Mai e puțin până atunci… Dacă am fi discutat la nivelul anilor 2013-2014 da, atunci era clar – această ţară era, probabil, contributorul principal, dintre foştii socialişti, la apariţia şi închegarea unei pieţe uriaşe şi a unui parteneriat regional euro-asiatic, înglobând estul Uniunii Europene, Rusia şi foste republici sovietice din Europa, Caucaz şi Asia Centrală. Dar și acum se dorește dezvoltarea acestei structuri comerciale avantajoase, iar Polonia rămâne un participant major la ridicarea Răsăritului.

Complicata relație cu Rusia

Dragoș Dumitriu: Totuși, relațiile istorice complicate cu Rusia pot rămâne o problemă?

Dr. Radu Toma: Nu numai cele istorice… Relaţiile moderne polono-ruse au cunoscut, în mod constant, suişuri şi coborâşuri cauzate de controverse mai vechi, sau raţiuni politice şi întâmplări tragice mai noi. În anii ’90 Moscova a criticat asistenţa acordată de guvernul şi agenţii civile poloneze membrilor mişcării separatiste din Cecenia, apoi sprijinul pentru revoluţia portocalie din Ucraina, în 2004, şi cel acordat Georgiei în războiul din Oseţia, în 2008, sau, mai recent, introducerea vizelor de călătorie pentru cetăţenii ruşi etc. De partea cealaltă în continuare, modificarea traseului conductei Nord Stream, din Rusia către Germania, prin Marea Baltică, denumită de Varşovia pactul Putin-Schröder, aluzie la pactul Ribbentrop-Molotov, din 1939; conflictul dur cu Moscova în legătură cu amplasarea unor rachete interceptoare americane în Polonia şi ancheta prelungită a autorităţilor ruse, privind catastrofa aeriană de lângă Smolensk, în Rusia, la 10 aprilie 2010, unde fostul preşedinte al Poloniei, Lech Kaczynski şi alţi 89 de oficiali polonezi şi-au pierdut vieţile, toate acestea au întunecat şi continuă, uneori, să facă dificil dialogul politic polono-rus. Și lista continuă până azi! Dar, într-un spirit pragmatic, de cooperare şi înţelegere reciprocă, relaţiile comerciale şi economice au demarat în primii ani de după căderea comunismului.

Dragoș Dumitriu: Și este spiritul impus de președintele Putin, al parteneriatelor bazate pe profitul reciproc.

Dr. Radu Toma. Da, categoric… dar încă din mai 1992 a fost semnat Acordul-cadru Polonia-Rusia de prietenie, cooperare şi bunăvecinătate, însoţit ulterior de numeroase înţelegeri interguvernamentale şi de cooperare între autorităţi locale şi civile. Într-adevăr, după ce în anii 2000-2004 preşedinţii Putin şi Kwasniewski s-au întâlnit de 10 ori, în cei următori schimburile comerciale au avut un curs permanent ascendent, au crescut spectaculos în timpul crizei economice, odată cu ridicarea embargoului rusesc asupra importurilor poloneze de carne şi produse agricole – cu peste 40% în 2010, faţă de 2009 – şi au atins valori record în 2012, astăzi Rusia este principalul partener comercial al Varşoviei în afara UE. Dependentă de petrolul şi gazele ruseşti (97% şi, respectiv, 70% încă din 2006), Polonia a urmărit să devină principala ţară de tranzit a gazelor din Rusia, o societate mixtă polono-rusă administrează tronsonul polonez al marii conducte ruseşti Yamal către Vest. Sî ne amintim că, în decembrie 2010 preşedintele rus de atunci, Dmitri Medvedev, a vizitat Polonia şi a inaugurat construcţia terminalului feroviar european de la Slawkow, un proiect major de conectare Europa-Asia, cu oportunităţi pentru dezvoltarea cooperării industriale cu partea rusă.

Dragoș Dumitriu: Totuși, în Polonia s-a manifestat o anumită rusofobie, chiar la nivel conducerii…

Dr. Radu Toma: În opinia mea, venirea la putere, în noiembrie 2007, a partidului „Platforma Civică” şi a premierului Donald Tusk, au pus capăt relaţiilor tensionate polono-ruse din anii imediat anteriori, alimentate de ceea ce spuneți dv. – rusofobia manifestă a fostului preşedinte Kaczynski. Rezultatul: exporturile poloneze către Rusia s-au dublat într-un singur an, la fel investiţiile directe, de atunci şi până în prezent raporturile politice, generale, au progresat enorm, nicăieri, în tot Estul, reconcilierea cu ruşii nu a fost şi nu este atât de impresionantă ca în cazul managementului polonez. Cele două „triplete”, din ambele părţi, Komorowski preşedinte, Donald Tusk prim-ministru şi Radek Sikorski ministru de Externe şi, respectiv, Putin, Medvedev şi Serghei Lavrov, toţi şase superprofesionişti ai politicilor europene şi globaliste şi oameni înţelepţi, au făcut totul pentru noua apropiere ruso-polonă, au aşezat raporturile dintre ţările lor pe baze noi, pragmatismul şi dezvoltarea au fost cuvintele de ordine ale ultimilor cinci ani, în limbile poloneză şi rusă. În cazul acestor două ţări, unde memoria istoriei este o componentă importantă a politicii externe, s-a inovat, au fost găsite soluţii de dialog moderne, la toate întâlnirile la nivel înalt s-a insistat ca politicul să fie separat de economic.

Vladimir Putin și noua generație poloneză

Dragoș Dumitriu: Să nu uităm și gestul făcut de Vladimir Putin, referitor la tragedia de la Katyn, fapt apreciat ca un punct important în relațiile bilaterale.

Dr. Radu Toma: Da, e vorba de septembrie 2009 când, la Varşovia, Putin a admis responsabilitatea fostei Uniuni Sovietice pentru masacrul de la Katyn, în 2010 a participat la ceremonia de comemorare a victimelor, Medvedev a fost prezent la funeraliile preşedintelui Lech Kaczynski şi a celorlaţi demnitari polonezi dispăruţi în catastrofa aviatică de lângă Smolensk, opinia publică poloneză a primit cu satisfacţie aceste gesturi, ele au dus la o detensionare considerabilă în relaţiile bilaterale.

Dragoș Dumitriu: Reacția poloneză?…

Dr. Radu Toma: În Polonia, reconcilierea a fost susţinută de crearea, la 12 aprilie 2011, a Centrului Polono-Rus pentru Dialog şi Înţelegere, un altul, „în oglindă”, s-a deschis la Moscova, la 1 ianuarie 2012. Există, de asemenea, din 2010, Grupul de lucru polono-rus pentru probleme bilaterale dificile (!), concluzia invariabilă a sesiunilor sale este aceea că disputele istorice nu pot împiedica în nici un caz abordarea pragmatică a schimburilor de tot felul, a cooperării şi dezvoltării reciproce. La nivelul societăţii civile au fost create Forumul de Dialog Civil Polonia-Rusia, Forumul Regiunilor, pentru contacte permanente la nivel local, regiunile St. Petersburg-Gdansk, Smolensk-Kujawsko Pomorsky, Tver-Lublin etc. şi oraşele Cracovia-Moscova, foarte intensă este cooperarea în zona de frontieră a Poloniei cu exclava Kaliningrad. În ultimii ani, numărul de turişti polonezi în Rusia şi ruşi în Polonia a sporit foarte mult, contactele între tinerii din cele două ţări s-au intensificat.

Dragoș Dumitriu: Cum văd acești pași tinerii polonezi, noile generații?

Dr. Radu Toma: Tânăra generaţie poloneză a crescut şi a devenit pe deplin europeană, studiază în Europa de Vest, în Polonia a apărut un polonez nou, polonezul eurocomunitar, fără prejudecăţi, care acceptă Europa toată, inclusiv Rusia şi alţi vecini răsăriteni. În lumina celor de mai sus, într-un comentariu cu titlul „Uliii polonezi devin porumbei în privinţa Rusiei”, britanicul „The Economist” scria la 6 septembrie 2010, că rusofobii polonezi de la începutul anilor 90 cer acum, public, relaţii bune cu Rusia; că după 2008 s-a produs o modificare a opiniei publice faţă de Rusia; că la nivel politic Varşovia abandonează treptat ideea hegemoniei monopolare americane şi revine la vechiul concept din sec. 19, al lui Metternich, al concertului puterilor europene, inclusiv Rusia, la politici care au asigurat pacea şi stabilitatea Europei pentru câteva generaţii; în sfârşit, că polonezii, dar şi alţi est-europeni, cred că americanii şi NATO au o gândire şi strategii greşite faţă de Rusia (raportul „NATO 2020”, publicat de un think tank american condus de Madleine Albright), şi cer o altă abordare şi un dialog nou cu această superputere.

Către un parteneriat strategic între două puteri răsăritene

Dragoș Dumitriu: Între timp a apărut radicalizarea SUA-Rusia, datorată în mare parte administrației Obama, dar și mutărilor catastrofale americane din Orientul apropiat. Polonia este avanpost NATO…

Dr. Radu Toma: Cred că sunt perioade trecătoare, iar polonezii nu pot uita că la începutul deceniului trecut au avut reale succese economice şi politico-diplomatice, atât în cadrul UE, cât şi în Răsărit. Asta s-a datorat, în bună măsură, apropierii de Rusia şi de alţi ex-sovietici şi prin soluţiile adecvate, aplicate în ani de criză. La vremea aceea, Polonia s-a profilat ca o putere regională emergentă în Europa. Cunoscuta publicaţie bilunară americană „Foreign Policy”, în analiza intitulată „Tigrul polonez”, afirma în mai 2011, că Polonia s-a depărtat vizibil de SUA şi că ultima vizită a preşedintelui Obama acolo a relevat faptul că relaţiile cu America nu mai sunt o prioritate politică pentru factorii decizionali polonezi. Citându-l pe ministrul polonez al Apărării: „America este importantă pentru noi, dar Europa este mai importantă”, periodicul mai remarca faptul că prima vizită a premierului Tusk după instalarea sa, în 2007, a fost la Berlin, iar preşedintele Komorowski s-a dus la Bruxelles, nici unul la Washington. Cu un PIB în permanentă ascensiune, inclusiv în toţi anii crizei, Polonia a simţit, că poate ieşi de sub umbrela americană şi că este capabilă să urmeze un curs independent de politică externă; că fostul filoamericanism polonez din sec. 20, bazat în bună măsură şi pe existenţa unei puternice comunităţi americane de origine poloneză, de peste 10 milioane de persoane, este istorie. Asta credea prestigioasa publicaţie înfiinţată la Washington de politologul şi istoricul civilizaţiilor, Samuel P. Huntington! Deci, nu vreau să analizez cu prioritate unele aspecte actuale, pe care le consider trecătoare – ci mă refer la mari momente și succese ale unei țări, Polonia, pe care o prețuiesc enorm. Și care va avea un rol mare și în viitor.

Dragoș Dumitriu: Chiar cu asta aș vrea să concluzionăm, cu perspectiva de viitor a Poloniei.

Dr. Radu Toma: Cred că pot rezuma așa: este posibil să vorbim, peste câţiva ani, de un parteneriat strategic între două puteri răsăritene, care au găsit resurse spre a depăşi o istorie comună adeseori întunecată; au aflat antidotul şi au supravieţuit unei crize economice brutale, iscată de capitalismul neoliberal nord-american. Pe scurt, Polonia oferă pentru toţi est-europenii, comunitari sau nu, un model solid în ce priveşte virtuţile cooperării şi ale dezvoltării regionale. Şi, cel mai important, Polonia și Rusia pun temelii solide la ridicarea Răsăritului.

***

Dr. Radu Toma, unul dintre cei mai valoroși și experimentați specialiști în politica externă. Istoric, publicist şi comentator de politică externă, Radu Toma a lucrat înainte de 1990 la TVR, Agerpres, și la prestigioasa publicație de politică externă „Lumea”.

Stabilit în SUA în 1980, a fost lector şi a efectuat programe de cercetare de istorie socială est-europeană la universităţi şi institute din SUA şi Canada. Este membru al Asociaţiei Istoricilor Americani, din Washington, D.C. A publicat mai multe volume de comentarii și eseuri vizând evoluţiilor geo-politice din Europa de Est, spaţiul post-sovietic şi arealul Mării Negre.

În episodul viitor vom discuta despre Cehia – și controversata ”Moştenire” a lui Vaclav Havel de pe Capitol Hill.

, Dragoș Dumitriu.

https://ro.sputnik.md/

Acest articol a fost publicat în EUROPA ( editoriale), EUROPA DE EST. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.