Să gîndim….Adio grădinița, adio școală!NU TRIMITEȚI COPII LA ȘCOALĂ,


Studiu cu rezultate surpriză: Copiii născuţi în această lună sunt ...
COPIII sunt prada lor!
Reprogramarea neurologică pe care Covid o va implementa copiilor noștri.
„Sunt medic și, mărturisesc, îmi este imposibil să înțeleg sensul a ceea ce se întâmplă.

Tocmai am terminat de vizionat un videoclip care arată spațiile amenajate pentru copiii de la creșă și grădiniță pentru o viitoare tabără de vară, copii care după ce au trecut cu succes bariera pistolului termometric de pe frunte și dezinfectarea mâinilor cu substanțe chimice deloc sănătoase, fiecare va fi întâmpinat în propriul său spațiu exclusiv izolat și îngrădit, cu masa personală din plastic, propriile jocuri – la rândul lor dezinfectate și cu educatoarea care îl privește de la distanță protejată de ochelari și o mască.

Reprogramarea neurologică pe care o manifestă Covid 19 începe de aici: de la copii mai mici, care în loc să socializeze prin contactul cu ceilalți, apropiere, atașament fizic, schimburi de percepție senzorială, joc comun, imitație spontană, aceștia vor fi obligați să suporte avertizări pentru distanțare, distanță fizică, imposibilitatea de a vedea expresia feței celor care îi educă și îi însoțesc pedagogic, acum reduși la rolul de paznic.

Nu va dura mult timp pentru copii să devină capabili să se distanțeze, să se teamă de apropierea celuilalt, să se refugieze în jocul izolat care nu mai poate fi numit astfel, ci doar repetarea autistă a nimicului, să cadă în depresia lipsei de sens.

Dar și cu riscul de a deveni fobici și obsesivi, compulsivi din cauza curățării și dezinfectării repetate, care are finalitatea de a nu atinge, de a nu se murdări, de a nu se juca, ceea ce pentru copil este echivalent cu a nu fi.

Omul este om doar atunci când se joacă – ne amintește Schiller într-un eseu despre educație în care este subliniată natura socială și creativă profundă a omului care iese din întâlnirea naivă dintre sufletele care se cunosc și se recunosc jucându-se împreună, creând și recreând. forme, spații, dimensiuni, în care fantezia găsește o linie directă cu Divinul, în afara și în interiorul nostru.

Copilul care se joacă nu își petrece timpul doar distrându-se; mintea, inima și voința lui se angajează într-o activitate foarte serioasă, comparabilă cu cele mai meritorii slujbe pe care le avem noi adulții.

Sănătatea sa fizică, mentală și emoțională are beneficii de la joacă, ceea ce permite structurarea învățării comportamentale durabile și utile pentru echilibrul individual al creșterii sale viitoare.

Copilul care nu se joacă niciodată obosește, ci își regenerează forțele vieții prin joacă, plasându-se într-o relație interioară ritmică între el și lumea din afara lui, repetând gestul neobosit al ritmului nostru respirator sau al pulsului inimii noastre.

Prevenirea tuturor acestor lucruri este mult mai serioasă decât închiderea copiilor în casă, unde cel puțin aceștia erau liberi prin fantezie cu imaginația lor: a-l vedea pe celălalt, dar a nu-l atinge, este o adevărată tortură a sufletului, precum și a fizicului.

Știm că copiii au fost cei mai puțin afectați de acest nou sindrom viral. Datele aflate în prezent în posesia comunității științifice demonstrează o mare contagiozitate, dar o letalitate foarte scăzută a acestui virus, în special în rîndul copiilor.
Deci, de ce să-i separați? Pe cine și ce vor imita vreodată copiii din țarc?

Astfel de mici vor avea instrucțiuni verbale din partea profesorului / tutorelui, cu un apel precoce la forțele conștiinței, în dezacord total cu legile învățării intrinseci a acestei faze evolutive, bazate pe activitate imitativă non-verbală spontană, proximitate fizică, contact și prin expresia spontană a forțelor de simpatie care îi aduc mai aproape de cei de care vor să lege cu adevărat.

Relația cu adultul va fi viciată de incapacitatea de a citi semnele non-verbale care ne însoțesc toate acțiunile și sentimentele, sau expresia mimică, ascunsă de masca impersonală și de citirea privirii prin vizieră sau ochelari.

Această incapacitate de a interacționa empatic în totalitate cu ființa pe care o avem în față, cu privirea, cu zâmbetul și care face posibilă dezvoltarea psihică sănătoasă de la începutul venirii noastre pe lume, sunt adevărate atacuri asupra sănătății și creșterii copilului.

Analfabetismul expresiv va fi consecința directă; în plus, dacă singurele nevoi pentru care distanțarea va fi depășită vor fi nevoile fizice sau fiziologice de a fi schimbat, hrănit și dezinfectat, copilul va fi adus la o regresie, la etapele anterioare, neonatale, în care a fost îngrijit în funcție de faptul că nu se putea mișca și nu putea acționa.

Chiar trebuie să suportăm toate acestea? Cu ce tipuri de boli mintale ne vom confrunta în viitorul imediat la noile generații? Ne simțim cu adevărat în siguranță noi adulții după izolarea copiilor, sau simțim că ne protejăm copiii trimițându-i la o creșă / grădiniță de felul acesta? De ce ne este cu adevărat frică să ne imaginăm ceea ce este posibil și sănătos pentru copiii noștri? ”

Dr. Valeria Vincenti
Via Paul Hitter

Acest articol a fost publicat în CORONAVIRUS(Romania), INVATAMANT-EDUCATIE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.