Am intrat la Carrefour să iau lumânări. Pentru mama, nu parfumate.


N-aveam chef de scandal, mi-am pus masca, simbolic. Dintre rafturi răsare un gardian şi-mi zice să-mi pun masca pe nas. Nu pot, că mă sufoc, i-am zis mai întâi. Pe urmă m-am enervat pe mine că mă justific şi am adăugat cu năduf „şi mai lăsați-mă-n pace, cretinii naibii!” Spre surprinderea mea, individul a dispărut fără comentarii. Specimenele astea sunt nişte frustrați, nişte ratați care într-o poziție din asta în care pot abuza de alții se trezesc ei simțindu-se importanți. Plin de dictatori de buzunar. Pe urmă am vrut să beau o limonadă la D’arc pe mal. Vine tipa să mă întrebe ce doresc, îi zic că limonadă cu mentă. Se întoarce cu o listă şi mă întreabă dacă pot să îi dau un număr de telefon. I-am zis că nu şi că ori îmi aduce o limonadă fără kktul ăsta, ori plec. Cum din atitudinea ei era clar ce alege, m-am ridicat şi m-am cărat, adresându-le nişte „complimente” din mers. O juristă mi-a zis că chestia asta e ilegală şi nu se mai aplică, dar se pare că suntem o nație de sclavi prin vocație.

Ildiko Csoke
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.