-O paralela intre „vaccinare’ si „ceremoniile oculte” prin care erai admis intr-o „societate”!


The occult archetype called vaccination

The occult archetype called vaccination

 

In many past articles, I’ve taken apart the so-called science of vaccines and shown how deceptive it is. Here I take another approach: examining the archetypes and symbols that surround vaccination and give it occult power.

Begun as a crude version of homeopathy (“treat like with like”), in which a mild injected version of a disease would supposedly protect against the actual disease, vaccination soon developed into a military outpost, with the commander ordering the appearance of his scouts: antibodies. “Line up men, now hunt!”

Today, as a revival of ancient symbology, vaccination is a conferred seal, a sign of moral righteousness. It’s a mark on the arm, signifying tribal inclusion. No tribe member is left out. Inclusion by vaccination protects against invisible spirits (viruses).

The notion of the tribe is enforced by dire predictions of pandemics: the spirits of other tribes (from previously unknown hot zones in jungles) are attacking the good tribe, our tribe.

Mothers, the keepers of the children, are given a way to celebrate their esteemed, symbolic, animal role as “lionesses”: confer the seal on their offspring through vaccination. Protect the future of the tribe. Speak out and defame and curse the mothers who don’t vaccinate their children. Excommunicate them from the tribe.

The ceremony of vaccination is a rite of passage for the child. He/she is now more than the offspring of the parents. The child is in the village. The child is property of the village. As the years pass, periodic booster shots reconfirm this status.

Some ancient rituals presented dangers. The child, on his way to becoming a man, would be sent out to live alone in the forest for a brief period and survive. Vaccination symbolizes this in a passive way: the injection of disease-viruses which might be harmful are transmuted into protective spirits in the body. The injection of toxic chemicals is a passageway into immunity. If a child is damaged in the process, the parents and the tribe consider it a tragic but acceptable risk, because on the whole the tribe and the village are protected against the evil spirits (viruses).

The psychological and occult and archetypal impact of vaccination is key: modern parents are given the opportunity to feel, on a subconscious level, a return to older times, when life was more bracing and immediate and vital. That is the mythology. Modern life, for basic consumers, has fewer dimensions—but vaccination awakens sleeping memories of an age when ritual and ceremony were essential to the future of the group. No one would defect from these moments. Refusal was unthinkable. Survival was All. The mandate was powerful. On a deep level, parents today can experience that power. It is satisfying.

The doctor giving the injections is, of course, the priest of the tribe, the medicine man, the holder of secrets. He is the spiritual source of, and connection to, “unseen realms” where opposing spirits carry out warfare and struggle for supremacy. Without the medicine man, the tribe would disintegrate.

The medicine man is permitted to say and do anything. He can tell lies if lies serve a noble purpose and effect greater strength of the tribe. He can manipulate language and truth and meaning. He can turn day into night. He can present paradox and contradiction. No one can question his pronouncements.

Loyalty to the medicine man is absolute. In this regard, a rebel is exiled or destroyed.

People living today in industrial and technological societies are relatively numb. Their options and choices seem confined to a range of products they can buy. They yearn for absolutes. They want a command that taps into the adrenaline-stimulating need for, and risk to, survival. The ritual of vaccination, along with the ever-present threat of illness and outbreak and pandemic, awakens that need and risk.

Modern parents need archetypes and symbols of demon spirits. Viruses. Ebola, Zika, West Nile, SARS, Swine Flu. These spirits are unseen. They could attack. They do attack.

“We must go the medicine man for the ritual. He will put the seal of protection on us and our children. We must never question or challenge the medicine man. That is forbidden. He is proud and powerful and he could bring down curses on us.”

Then there are the shameful marks, which are to be avoided in every way possible. A child who shows the rashes and swellings of illnesses is highly suspect. Did he not participate in the protective ritual? Are his parents evil? Are they possessed? Should the child and his parents be shunned? Will the medicine man help them or lay an irreversible curse on them for defecting?

Subconsciously and archetypally, the “modern science of vaccination” is doctrine. It is alchemy. It is magic. Going against the magic is tantamount to trying to overturn the very basis of life in the tribe.

In the extreme view, rebels are carriers of evil spirits (viruses). They are infectors. They transmit evil spirits throughout the tribe and the village. They cause people to fall ill and die. Yes, the medicine man is doing all he can to protect his people (through vaccination), but this is war. Nothing is guaranteed. The evil spirits are arrayed against the medicine man. We must help him and bolster his power and advantage. We have our role to play. He is the hero. Cling to the hero. Praise him.

In the fullness of time, do whatever we can to increase his glory. He is engaged in an occult struggle on levels we cannot hope to fathom. On our behalf. In the tribe.

His many remedies (incomprehensible to us) are walking a fine line. Because of their power, they have risks (side effects). These risks are numerous. Every night in collective meetings (television ads), we are told of the numerous problems that could arise (ask your doctor if X is right for you). But the impact of hearing these warnings is extremely positive, because we feel the danger, and feeling the danger is what we need and want, because, again, we are in a war against the evil spirits—and the sensation of risk is preferable to feeling nothing. Give us more warnings, and let us experience a return to ancient days when we lived on the edge of extinction and knew the blood coursing through our veins was alive.

It takes a village. We are the tribe. We are the warriors.

The needle is the magic transmitter. The plunger of the syringe is the force. The fluid in the syringe is the alchemical transformer. Be silent in their presence. Accept their mysterious grace.

Jon Rappoport

https://jonrappoport.wordpress.com/2017/04/20/the-occult-archetype-called-vaccination/

https://georgevalah.wordpress.com/2017/04/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Cum e creata artificial realitatea…


https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Suntem cetăţeni ai planetei, suntem europeni, dar înainte de aceasta, suntem români


Fără îndoială suntem cetăţeni ai planetei, suntem europeni, dar înainte de aceasta, suntem români şi se impune să nu uităm acest lucru, nu numai din punct de vedere moral, dar şi pentru că astăzi, în timpuri de reaşezare, mai mult ca oricând avem interesul pentru aceasta

Trăim vremuri frământate şi pe planetă au loc sub ochii noştri mutaţii pe care încă nu le înţelegem pe deplin. Nu ştim cum vor evolua schimbările, dar suntem datori să le facem faţă în primul rând ca oameni dornici ca această planetă a noastră să nu ajungă la o tragică autodistrugere şi să fie găsite pe plan universal soluţiile de echilibru care să asigure un mers înainte şi înainte de toate conservarea unor elemente de civilizaţie fundamentale.

Cei de astăzi ne găsim sub impactul unor întrebări şi a multor îngrijorări. Jocul marilor puteri şi uneori chiar al unor state „îndrăzneţe” poate să provoace o catastrofă în lanţ, deoarece soarta ne este legată planetar mai mult ca oricând. Umanitatea pentru a se conserva este obligată să găsească formule de coexistenţă şi de echilibru.

Ca români ne găsim într-o poziţie geopolitică care ne impune multă înţelepciune şi vrând nevrând trebuie să ne mai întoarcem privirile şi spre un trecut care ne poate învăţa prin experienţele sale – uneori tragice! – ceea ce se impune să facem şi mai ales să nu facem. Vremurile au evoluat, dar învăţămintele lor, uneori, sunt din nou de acută acualitate.

Armele atomice au căpătat un caracter de o gravitate excepţională. Controlul utilizării lor ridică probleme de o gravitate indiscutabilă. Hazardul, erorile de apreciere, dar şi politica de aventură ameninţă planeta noastră. Trebuie conştientizată în mod unanim – ca o lege fundamentală a conservării – necesitatea de a se ajunge la un acord general pentru menţinerea speciei umane, între altele şi prin fixarea unor reguli de toţi acceptate şi respectate referitoare la folosirea teribilei forţe a atomului.

Imaginea globului este mult schimbată şi evoluţiile care au avut şi au loc au dus la treptata diminuare a polarizării puterii politico-militare pe un continent sau două şi nu suntem departe de momentul în care imaginea planetei va fi din acest punct de vedere mult diferită, neîndoielnic judecând lucrurile în evoluţia lor istorică, dar ţinând seama şi de ritmul istoric accelerat al ultimelor veacuri. Numai întorcându-ne cu un secol în urmă constatăm schimbări majore în evoluţiile ţărilor planetei, în puterea lor economică şi mai ales în deplasarea centrelor de putere.

Deosebit de importantă este şi măsura în care o corelare a existenţei omenirii în ansamblul ei a devenit şi devine o imperioasă regulă generală de supravieţuire. Schimbările climatice ridică noi probleme şi problema energiei ridică şi ea îngrijorătoare semne de întrebare. Dependenţa şi interdependenţa s-au accentuat, reflectate pe planul dezvoltării social-economice şi într-o dezvoltare fără precedent a comunicaţiilor, ceea ce impune o altă viziune – globalizantă – şi necesitatea găsirii unei formule unanim acceptate de coexistenţă şi conlucrare, necesară fiecăruia şi în realitate tuturor.

Dar unitatea impusă pe aceste planuri impune stabilirea şi respectarea unor reguli de fiinţare în toate privinţele, care să îngăduie dezvoltarea pe mai departe, corectându-se treptat dar cu „voinţa de a se face” evidentele discrepanţe. Este vorba de un proces laborios, plin de hăţişuri, în care interesele unora vin în contradicţie cu cele ale altora şi în care cu înţelepciune şi tact trebuie găsite formule şi soluţii care să fie acceptate şi respectate unanim. Din păcate dar poate şi din fericire – căci astfel pot fi până la un punct artizanii propriei lor deveniri! – oamenii nu urmează regulele restului regn animal, care au un caracter imuabil şi care au ajutat aceste fiinţe necuvântătoare să străbată zeci de milenii de existenţă. Oamenii îşi fixează ei singuri astfel de reguli şi acest lucru este departe a de a fi facil, deşi astăzi mai mult ca oricând au devenit indispensabile pentru menţinerea umanităţii în ansamblul ei.

Ne aflăm confruntaţi cu un uriaş joc, însufleţit fără îndoială de inteligenţa şi ingeniozitatea celor care-l practică, dar oricând o scânteie poate declanşa o catastrofă fără limite, dacă nu vom ajunge să înţelegem ca o regulă fundamentală a însăşi existenţei omului necesitatea imperioasă şi absolută a stabilirii şi mai ales respectării pe plan planetar a unor reguli unanim şi obligator acceptate de către toţi pentru conservarea a ceea ce reprezentăm şi a rezultantei ansamblului de civilizaţii.

Situaţi într-o zonă nevralgică, „în calea răutăţilor”, sarcina noastră, a românilor, este dificilă. Experienţa istorică ne aminteşte această realitate. Înainte de toate, trebuie să ne păstrăm identitatea şi să găsim în ea simţămintele de unitate necesare oricărei naţiuni. Mai trebuie să ne păstrăm sentimentul naţional, dorinţa individuală de a fi parte a mersului înainte, educaţia naţională nefiind doar o formulă, ci o absolută necesitate, mai ales atâta vreme cât suntem confruntaţi cu sentimente ale altora care pun sub semnul întrebării evoluţia noastră. Una din regulele de bună convieţuire ale viitorului este tocmai asigurarea unui nivel de civilizaţie mondial lipsit de discrepanţe. Atâta timp cât există inegalităţi fără limite între şi înăuntrul comunităţilor umane echilibrul atât de necesar umanităţii nu poate fi realizat.

Nu ştim care va fi până la urmă viitorul omenirii. Sunt toate probabilităţile că în condiţiile de dezvoltare ale umanităţii în ansamblu se va ajunge la o treptată amalgamare pe toate planurile, dar până atunci drumul este lung şi nu se poate vorbi despre o astfel de evoluţie înainte ca toate condiţiile să nu fie asigurate pentru ca ea să poată avea loc în condiţii de deplină egalitate, de echilibru şi de fraternitate. Până atunci pentru noi – ca pentru toţi – naţiunea rămâne o realitate, neapărat necesară pentru a putea fi asigurate condiţiile necesare ca marea mutare ce se are în vedere să nu fie doar un abandon nepotrivit al unei situaţii de fapt rezultată dintr-o evoluţie milenară.

Nu cred că ar fi potrivit un atare abandon, pe care unii şi – din păcate – tocmai cei tineri sunt dispuşi să-l facă, neţinând seama că beneficiază astăzi de o îndelungată luptă de rezistenţă şi de efectele unei evoluţii asigurate de înaintaşi cu înţelepciune, dar şi cu jertfe. Nu avem dreptul moral de a susţine că nu ne privesc simţămintele generaţiilor anterioare şi să le ignorăm. Fără îndoială, suntem cetăţeni ai planetei, suntem europeni, dar înainte de aceasta, suntem români şi se impune să nu uităm acest lucru, nu numai din punct de vedere moral, dar şi pentru că astăzi, în timpuri de reaşezare, mai mult ca oricând avem interesul pentru aceasta.

Preluare: contemporanul.ro / Autor: Dan Berindei

http://anonimus.ro

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Spionaj și contraspionaj în Primul Război Mondial


Col. (r) Alexandru Omeag

Spionajul are, fără nicio îndoială, o istorie a sa, fiind, după prostituţie, a doua cea mai veche meserie din lume, la fel de incitantă, periculoasă şi respectabilă ca şi prima. Dar, serviciile secrete sunt ele interesate să intre sau nu în istorie şi, dacă da, cum anume? În România, politicile de arhivare, declasificare şi acces al istoricilor şi cercetătorilor la activităţi ale structurilor de intelligence nu au nici deschiderea şi nici fluiditatea celor din ţările anglo-saxone, ceea ce pare regretabil, întrucât istoria serviciilor de informaţii poate face lumină asupra unor evenimente majore din istoria naţională şi, de ce nu, servi ca pildă pentru actualii apărători din umbră ai fruntariilor ţării. Aceasta cu atât mai mult cu cât memoria colectivă are tendinţa de a uita sacrificiul celor care nu au luptat cu arma în mână, al acelor soldaţi din umbră, cei neacoperiţi de glorie şi, deseori, fără mormânt. Aceştia sunt ofiţerii de intelligence, generic numiţi spioni, deloc obişnuiţi cu lumina reflectoarelor, chiar dacă o incursiune în activităţile lor trecute i-ar aşeza mai bine în galeria eroilor necunoscuţi ai neamului.

Prima conflagraţie mondială a deschis nu doar un capitol major în istoria contemporană, ci şi o eră nouă a spionajului şi contraspionajului, care avea să demonstreze, dacă mai era nevoie, că superioritatea militară pe câmpul de luptă nu era suficientă pentru obţinerea victoriei finale. S-a dovedit că era nevoie şi de acţiuni profesioniste pe frontul secret: spionaj, contraspionaj, diversiune, influenţă, propagană, contrapropagandă etc., adică activităţi în care sunt angrenate de regulă serviciile secrete. Este foarte adevărat că, de la Primul Război Mondial, serviciile secrete au evoluat rapid, pentru a face faţă noilor provocări legate de terorism, spionaj economic, conflicte interetnice, trafic de droguri, criminalitate transfrontalieră ş.a., determinând o schimbare de paradigmă, însă nu trebuie uitat că neglijarea trecutului poate afecta acţiunile prezentului.

În primul deceniu al secolului al XX-lea, unele tehnici de spionaj deja cunoscute (criptografia, comunicaţiile fără fir…) au fost mult perfecţionate. Chiar din primele zile ale războiului pe frontul de Est, interceptarea de către germani a transmisiunilor în clar ale armatei Rusiei a facilitat victoria de la Tannenberg (17 august-2 septembrie 1914), în pofida raportului de forţe, net favorabil Rusiei (29/16, deci proape dublu!). Armata I-a rusă era condusă de Pavel Karlovici von Rennenkampf, iar Armata a II-a se afla sub comanda lui Aleksander Samsonov, ambii generali cu experienţă în conducerea operaţiunilor militare. Din interceptarea comunicaţiilor dintre cele două armate ruse, germanii au dedus că între cei doi generali ruşi era o dispută mai veche şi că între unităţile pe care le conduceau exista nu doar reticenţă de cooperare, ci şi un spaţiu operaţional neacoperit.
Un rol major în ceea ce analiştii militari numesc „primul război electronic” l-a avut Serviciul Amiralităţii britanice de decriptare a comunicărilor cifrate, aşa-zisa „Cameră 40″, condus de Reginald Hall. Experţii acestui serviciu sunt cei care au descifrat faimoasă telegramă Zimmermann, decisivă pentru intrarea SUA în primul Război Mondial.

La 16 ianuarie 1917, ministrul afacerilor extene al Imperiului german, Arthur Zimmermann, a timis o telegramă cifrată lui Heinrich von Eckardt, ambasadorul reichului în Mexic, solicitându-i să propună autorităţilor autohtone o alianţă împotriva S.U.A., cu promisiunea redobândirii teritoriilor „ocupate” de americani (Texas, New Mexico). Ceea ce nu ştiau americanii era că specialiştii din „Room 40″ decriptau inclusiv telegramele lor. Operaţiunile derulate de germani în America de Nord până în 1917 constituie, alături de războiul naval şi faimoasa telegramă Zimmermann, al treilea motiv esenţial care a influenţat decizia S.U.A. de a intra în război.

Iniţial, operaţiunile serviciilor secrete germane peste ocean nu vizau aducerea de prejudicii Statelor Unite, încă neutre, ci blocarea aprovizionării aliaţilor cu material de război (plasarea de bombe pe navele comerciale, infectarea animalelor transportate…).
În istoria S.U.A., au mai existat cazuri în care Preşedintele s-a adresat Congresului american cerând să declarare război unui stat străin, însă doar o singură dată aducând ca argument activităţi de spionaj. În mesajul său din 2 aprilie 1917, preşedintele Thomas W. Wilson arăta clar cu degetul către Imperiul german, vorbind despre „acţiunile unei ţări străine, care încearcă să perturbeze pacea internă şi să împiedice dezvoltarea industrială”. De-a lungul timpului, în S.U.A. au acţionat diverse reţele de spionaj ale statelor aflate în război cu americanii, însă operaţiunile agenţilor germani în prima conflagraţie mondială depăşesc orice limite. Asemenea acţiuni au fost aduse de FBI în atenţia publică, pentru a o pregăti în perspectiva intrării în război.

Statele Unite au fost ţara care s-a bucurat de cea mai mare atenţie din partea spionajului german, care a organizat în spaţiu o serie de acte de sabotaj menite să preîntâmpine intrarea ţării război. Unii din cei mai activi sabotori au fost Franz von Rintelen (1877-1949) şi Franz Wachendorf. Primul, căpitan de contraspionaj al Marinei germane, care lucra în S.U.A. sub acoperirea de funcţionar al Deutsche Bank, a fost regizorul aruncării în aer a unui depozit din New York, utilizat pentru stocarea unor mari cantităţi de muniţie şi explozibili, ce urmau a fi furnizate aliaţilor de peste ocean. Deflagraţia, declanşată la orele 02,o8 (putere echivalentă cu un cutremur de 5,5 grade pe scara Richter!) a produs pagube de 20 (acum 433) milioane dolari, plătite de R. F. Germania în 1979! Au fost sparte geamurile pe o rază de 40 km., fiind afectată şi statuia Libertăţii. Cel de-al doilea, Franz Wachendorf, a încercat să arunce în aer ecluzele Canalului Welland, care leagă lacurile Ontario şi Erie, rută frecvent folosită de americani pentru aprovizionarea aliaţilor cu material de război. Atacul a eşuat, în principal datorită măsurilor de protecţie severe, adoptate de autorităţile canadiene.

Pe un plan mai puţin legat de tehnologii, dar care pune în evidenţă organizarea şi perfecţionarea mijloacelor de muncă, putem distinge patru dintre acestea, care au îmbunătăţit substanţial eficienţa serviciilor de informaţii:
– cenzura poştală: graţie acesteia, de exemplu, MI-5 (contraspionajul britanic), condus de Vernon Kell, a demascat o reţea a spionajului german care acţiona pe teritoriul englez, ceea ce a provocat mânia Kaiserului, care a criticat dur incompetenţa propriilor ofiţeri de informaţii. Vernon Kell a mers pe mâna femeilor. A angajat multe secretare, pe care le-a pus să facă o cartotecă precisă a tuturor germanilor veniţi la muncă în Anglia. Pentru urmăriri şi supravegheri se baza pe poliţişti şi simpli cetăţeni, de la prostituate şi babe curioase, până la dame din înalta societate;
– propaganda şi controlul diseminării informaţiilor, ceea ce mai târziu experţii aveau să denumească dezinformare şi manipulare. De exemplu, numai în 1914, în Marea Britanie au apărut peste 400 de cărţi, broşuri şi pliante, care avertizau asupra invaziei germane, toate urmărind trei obiective precise: testarea adevăratelor intenţii ale Imperiului german; determinarea guvernului britanic să sporească cheltuielile militare; anticiparea celor mai probabile scenarii de evoluţie;
– culegerea sistematică de informaţii despre întreprinderi şi fluxul schimburilor comerciale – germenele „războiului economic” de mai târziu;
– crearea unei aşa-zise burse de intelligence interaliate, la Folkestone, unde Anglia şi Franţa făceau schimb de informaţii.

Primul Război Mondial a adus noutăţi nu doar în ceea ce priveşte dezvoltarea mijloacelor tehnice, ci şi în sfera umană, în pofida unor percepţii deformate de principiile învechite ale societăţii. Spre deosebire de soldatul care lupta pe front, cu arma în mânâ, spionul avea o conotaţie negativă. Această percepţie era mai accentuată în cazul femeilor-spion, misoginii politicieni ai vremii considerând că acestea nu puteau primi decât „misiuni orizontale”. Totuşi, trebuie să recunoaştem că prima conflagraţie mondială a produs mutaţii importante în munca de intelligence, iar spionul s-a transformat în „agent de informaţii”, schimbarea fiind nu doar de ordin semantic. Într-adevăr, spionajul nu mai era singura misiune a unui mare număr de agenţi, care aveau şi alte sarcini: interogarea prizonierilor, monitorizarea presei străine, coroborarea informaţiilor şi redactarea de rapoarte-sinteză etc. De altfel, în binecunoscutul Birou-2 (contraspionajul militar francez) doar 8% dintre agenţi activau pe teren, restul lucrând în compartimentele de analiză sau administrative.

Schimbări au avut loc şi în politica de recrutare, fiind căutaţi vorbitori de limbi străine şi oameni cu conexiuni în mediile politico-diplomatice şi de afaceri. Diversificări întâlnim şi în tipologia agenţilor din teren: apar, pentru prima oară în istoria spionajului, căsuţele poştale, agenţii de penetrare şi cei provocatori, dar şi aşa-zişii spioni întorşi, sau agenţi-dubli. Pe de altă parte, agenţii de informaţii operează în teritoriul inamic cu mijloace mai sofisticate, menite să le asigure protecţia şi să le uşureze îndeplinirea misiunilor: documente de identitate false, aparate foto miniaturizate, substanţe chimice, dispozitive pentru sabotaj etc. Cu toate acestea, mulţi agenţi au căzut în mâinile inamicului, din cauza pregătirii specifice insuficiente. De exemplu, spre deosebire de anglo-saxoni şi germani, România, ca şi Franţa de altfel, nu dispunea la acea vreme de o şcoală care să pregătească viitorii agenţi de informaţii. În Franţa, candidaţii selecţionaţi urmau un curs de instruire de 5 zile şi primeau, la final două sfaturi: „Sistemul D (descurcă-te singur, de la verbul débrouiller) este cel mai bun aliat al vostru” şi „Să nu aveţi încredere în femei”.

Experienţa primului Război Mondial a condus la o echilibrare a balanţei între mijloacele tehnice şi factorul uman, redându-i acestuia locul pe care îl merita în elaborarea strategiilor geopolitice viitoare înainte de izbucnirea celei de-a doua conflagraţii mondiale. În planul muncii de spionaj/contraspionaj, această experienţă poate fi considerată un laborator pentru cel de-al doilea Război Mondial. O anumită particularitate a muncii specifice serviciilor secrete, apărută chiar în timpul primei conflagraţii mondiale, este din păcate este valabilă şi astăzi: şefii structurilor de spionaj/contraspionaj trebuie să învingă uneori nu doar reticenţa decidenţilor politici, dar şi pe cea a unor comandanţi aflaţi temporar în fruntea Armatei. La începutul lunii februarie 1916, căpitanul Georges Ladoux, şeful contraspionajului francez, a încercat, fără succes, să-l convingă pe mareşalul Joseph Joffre, comandantul armatei, că germanii au concentrat forţe importante la nord şi est de Verdun, în vederea lansării unei ofensive de proporţii (declanşată câteva zile mai târziu, la 21 februarie 1916!).

Motivele ignorării unor date importante culese de agenţii comandantului Ladoux? Doar câteva, identificate de istoricii francezi: Mareşalul Joffee considera că Verdun era atât de fortificat că nu poate fi atacat niciodată (sic!); după victoria de la Marna, acesta pregătea detaliile pentru viitoarea bătălie de pe râul Somme; Afacerea Dreyfuss zdruncinase încrederea în capacitatea firavelor structuri de informaţii…Culmea este că, nu numai comandanţii armatei franceze nu au luat în considerare informaţiile primite de la servicii, ci şi adversarii. Astfel, generalul Erich von Falkenhain, şeful Marelui Stat Major al Armatei germane, ştia de la spionii săi că Joffre ordonase diminuarea efectivelor şi a echipamentelor militare de la Verdun şi deplasarea acestora spre Champagne şi că singura cale de aprovizionare rămânea o linie de cale ferată veche şi prost întreţinută! Informaţii extrem de utile pentru pregătirea ofensivei ce a urmat. Generalul german nu a luat în seamă, însă, raportările ulterioare ale spionilor din teritoriile ocupate cu privire la starea de spirit a populaţiei autohtone, considerând, greşit, că Franţa este cu economia distrusă şi cu moralul populaţiei la pământ. Era exact contrariul!

La 100 ani de la primul Război Mondial, istoricii, dar şi analişti militari, nu au dat un răspuns concludent la o întrebare firească, am spune noi: care a fost motivaţia antrenării omului în spionaj? Patriotism, spirit de aventură, raţiuni financiare, sau care? Fără a exclude vreo variantă, am să mă opresc puţin la avantajele de natură materială. Problematica pecuniară s-a dezvoltat pe toată perioada conflagrtaţiei, ca efect cumulat al doi factori majori: condiţiile de viaţă din teritorile ocupate şi raportul de forţe dintre serviciile secrete ale ţărilor aliate.

Să fim realişti: În pofida patriotismului ce nu poate fi contestat şi a dispreţului faţă de ocupant, majoritatea agenţilor nu-şi puteau pemite să refuze anumite avantaje, inclusiv financiare, pentru riscul asumat. Pe de altă parte, competiţia dintre serviciile secrete ale ţărilor aliate îndemna agenţii să prefere angajatorul care plătea mai bine, trecând uneori cu arme şi bagaje în serviciul acestuia, sau lucrând şi pentru unii şi pentru alţii. Pentru evitarea fricţiunilor într-un domeniu atât de sensibil, s-a încercat o repartizare geografică a competenţelor, iar fenomenul a fost combătut la nivelul liderilor politici din statele aliate, cu prilejul unor reuniuni confidenţiale desfăşurate în 1915-1916…în final, s-a constatat că serviciul cel mai bine organizat şi cu cea mai consistentă forţă financiară – cel britanic, evident – a preluat mare parte din spionii valoroşi şi reţelele clandestine ale propriilor aliaţi, îndeosebi belgieni şi francezi!!! Disputele dintre serviciile de intelligence au fost şi rămân un adevărat război ocult, prin esenţă şi vocaţie, iar informaţiile despre acestea sunt rare şi lipsite uneori de substanţă.

România era conştientă de rolul important al spionajului şi contraspionajului în cunoaşterea şi dejucarea planurilor inamicului, însă lipsa resurselor bugetare sau direcţionarea acestora spre alte sectoare au făcut imposibilă organizarea unui serviciu eficient de informaţii. Putem afirma, fără teama de a greşi prea mult, că Primul Război Mondial a găsit România nepregătită din punct de vedere al experienţei serviciilor secrete, îndeosebi în sfera informaţiilor externe, şi că lipsa unor date care să susţină deciziile politice a condus la reacţii emoţionale şi mai puţin raţionale ale guvernului.
Să luăm doar un exemplu, fără a intra în detalii… În august 1916 s-a încheiat Convenţia politico-militară între România, Rusia, Franţa, Anglia şi Italia, prin care Antanta garanta integritatea României, recunoştea dreptul de unire a teritoriilor locuite de românii din Austro-Ungaria, precum şi aceleaşi drepturi ca şi Puterilor Antantei la viitoarele tratative de pace. Dar, cu trei zile înainte de semnarea Tratatului cu Antanta, Franţa şi Rusia se angajau în secret ca, în spatele României, să se înţeleagă asupra deciziilor pe care le vor lua ulterior (neadmiterea statului român la viitoarele negocieri de pace cu titlu egal al principalelor puteri ale Antantei, teritoriile care vor fi atribuite României şi alte măsuri) .
Întrebarea care se pune acum este: Mai adera România la Antantă, sau putea negocia intrarea în război în condiţii mai avantajoase dacă avea informaţii despre aranjamentele secrete ruso-franceze? Poate da, poate nu, dar acesta este un aspect care trebuie clarificat de istorici. Şi, în final, o întrebare retorică: Ce informaţii din teren au stat la baza motivării transferării aurului românesc tocmai în Rusia, imperiu în care, la nici două luni de la primul transport (12-14 decembrie 1916) izbucnea Revoluţia bolşevică (februarie 1917)? Ce să mai zicem de cel de-al doilea transport, efectuat la peste patru luni de la abdicarea Ţarului Nicolae al II-lea şi într-un moment în care extinderea revoltelor bolşevicilor anunţa prăbuşirea imperiului?

Notă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 – 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională” – Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

http://www.art-emis.ro

Publicat în ISTORIE INTERBELICA | Lasă un comentariu

Relaţiile româno-americane virează spre business


Corneliu Vlad

Fără a atinge ca fast şi consistenţă nivelul de protocol al prezenţelor lui Nicolae Ceauşescu la Casă Albă, cele câteva ore petrecute în comun de preşedinţii Trump şi Johannis au devenit vizită românească la nivel înalt de cel mai mare efect de după 1989. Pentru imagine, mai totul a funcţionat aproape perfect. Un şef de stat prezentabil, cu discurs bine elaborat şi îngrijit pronunţat, departe de engleza „de Cotroceni” cu care eram obişnuiţi, spontan şi la schimburile de replici cu ziariştii. Şi un nr.1 al celui mai puternic stat al lumii care, de obicei dezinvolt şi nonşalant – uneori până peste poate -, a fost, de dată această cât se poate de atent, deferent şi chiar empatic cu primul lider din Europa de Est care-i calcă pragul la Casă Albă. În felul lui, fiecare dintre cei doi protagonişti a fost, în această privinţa, o revelaţie. Dar şi vizită în sine a fost o mare surpriză, deşi prin februarie mai apăreau, „pe surse”, zvonuri de pregătiri ale Bucureştiului pentru o eventuală întâlnire Iohannis-Trump. Viktor Orban, care începuse să-şi facă bagajele pentru Washington încă din clipă anunţării lui Trump ca viitor preşedinte a dat „la loc comanda”, iar preşedinţii Poloniei şi Cehiei, şi ei siguri de preeminenţa, mai aşteaptă ceva până la întâlnirea cu Trump. Suntem oare preferaţi din simpatie (căci, nu-i aşa, noi românii, suntem cei mai proamericani, cum se zice) sau altele să fie motivele? Păi, la noi tocmai a intrat în funcţie „facilitatea” (ce suav i se spune) antiracheta de la Deveselu, baza de la Kogălniceanu duduie, baremul de 2 la sută pentru înarmări din bugetul naţional e punct lovit, Kandaharul continuă să fie pentru militarii români un Mărăşeşti al zilei şi ne pregătim pentru achiziţii militare masive din Statele Unite. Din cauza a două noi/vechi ameninţări, ne spune politologul George Friedman: Turcia şi Rusia (care, de fapt, şi-au mai stricat din relaţiile cu America, nu cu România, cu care relaţiile lor rămân constant reci). Cu Statele Unite, însă, avem cele mai bune relaţii, ceea ce este esenţial pentru securitatea noastră naţională. La 20 de ani de la înfiinţarea Parteneriatului strategic româno-american ni le-au evocat, cu satisfacţie, cei doi preşedinţi (dar mai ales al nostru, căci cel american a trebuit fie să-i certe pe qatarioţi, fie să se eschiveze în faţă ziariştilor curioşi de saga fostului şef al F.B.I.).

Dar dincolo de prestaţia pentru marele public, această vizită a însemnat în primul rând un angajament oficial, reafirmat în mod clar, cu subiect şi predicat, de către preşedintele Statelor Unite, ca ţara să rămâne credincioasă faimosului Art. 5 din Carta Atlanticului, care prevede că fiecare stat membru va sări în ajutorul oricărui alt stat din Alianţa dacă acesta se află în pericol. Luna trecută, la summitul N.A.T.O. de la Bruxelles, preşedintele american evitase să-şi reînnoiască acest angajament, deşi fusese solicitat, iar între timp Europa a cam frisonat şi chiar a iniţiat demersuri pentru „o apărare comună”. Acum, însă, faţă de România, dar pentru toată Alianţa Atlantică, preşedintele Trump îşi exprimă „sprijinul cel mai neechivoc” („US Today”) pentru Art. 5.

Victoria această, însă, se plăteşte, căci, reaminteşte mereu preşedintele Trump, apărarea costă, trebuie trecut mereu pe la casă. România a învăţat cam cel mai repede lecţia şi va importă masiv tehnică militară din S.U.A. Acesta este, de altfel, şi singurul punct de cooperare economică de pe agenda vizitei. Nu s-a pus problema de nicio investiţie, creditare, ajutor din partea Americii, de nicio nouă cooperare româno-americană, deşi faimosul Parteneriat stipulează şi aşa ceva. De cooperare economică s-a vorbit doar în vârful buzelor şi doar la solicitarea ziariştilor. Nimic nou nici cu liberalizarea vizelor americane pentru români. Preşedintele Trump zice că nu s-a discutat de aşa ceva, dar se va vorbi (când?), preşedintele Iohannis susţine că totuşi, el, cel puţin, a adus vorba. Pe cine să crezi? Oricum, rezultatul e acelaşi: mai aşteptăm.

În schimb, Parteneriatul strategic devine tot mai pronunţat pe componentă să militară şi implică tot mai mult România în confruntare cu terorismul islamist, adică, de fapt, pune încetul cu încetul România în stare de război. Solicitare dramatică, riscuri reale. Alţi aliaţi din N.A.T.O. au preferat varianta „fuga… e sănătoasă”. Luat la bani mărunţi, bilanţul nu e, aşadar, prea grozav, pentru noi. Şi totuşi… După ce ani şi ani, adunaţi în decenii, parcă dispăruse de pe harta actualităţii internaţionale, Bucureştiul revine chiar în miezul fierbinte al crizei Occidentului, cu o pledoarie viguroasă pentru resetarea şi rearmonizarea intereselor Europei occidentale şi Statelor Unite. „România este membră U.E. şi cred că este interesul dumneavoastră de a avea o Uniune puternică drept partener – a spus preşedintele român la Casă Albă. Legătură noastră transatlantică nu este doar despre diplomaţie, este baza civilizaţiei noastre vestice. Uniunea şi N.A.T.O. nu trebuie să concureze una cu cealaltă, ci trebuie să conlucreze pentru a face N.A.T.O. mai puternică, U.E. mai puternică, S.U.A. mai puternică”, a mai declarat preşedintele Iohannis şi, logic vorbind, ambele ţărmuri ale Atlanticului ar trebui să subscrie la o asemenea abordare. Rămâne de văzut cum vor reacţiona şi aliaţii României din vestul continentului la punctul de vedere sus-menţionat şi care s-ar putea constitui în iniţiativa românească în U.E., în N.A.T.O. Căci, printr-o ironie a sorţii, parcă, poziţia mai tot timpul pasivă, autistă, a Bucureştiului în vânzoleală nordatlantica ar putea să se convertească în echidistanţa necesară unor eventuale tentative de mediere între protagoniştii zarvei din Occident. Oricum, în zonă, pe continent şi în lume, România de azi are o poziţie (dar nu şi o politică, din păcate) ce ar putea fi valorificată prin cutezanţa, inteligenţă şi diplomaţie, astfel încât Bucureştiul să (re)devină un actant semnificativ în acest moment de mare solicitare pentru lumea democraţiei.

Relaţia româno-americană este, fără discuţie, una privilegiată. Dar este ea oare şi una win-win? Deocamdată, se angajează tot mai vertiginos, pe pista businessului. Măcar dacă am avea şi noi de câştigat.

http://www.art-emis.ro/

Publicat în EDITORIALE | Lasă un comentariu

Legătura dintre alimentație și sistemul imunitar


Din momentul nașterii, suntem expuși asaltului continuu al microbilor, al virușirilor și al altor agenți patogeni. Fără o apărare eficientă, foarte curând, viața ni s-ar încheia printr-o boală infecțioasă sau tumorală. Din fericire, de obicei așa ceva nu se petrece, deoarece suntem înzestrați cu numeroase mecanisme de apărare, cunoscute sub denumirea de sistemul imunitar. Acest sistem deține o uimitoare adaptabilitate, fiind în stare să producă un număr enorm de celule și de molecule, care îi pot recunoaște și distruge pe numeroșii invadatori.

 

Sistemul imunitar este alcătuit din două compartimente funcționale.
Primul este acela al imunității înnăscute, cu care venim în lume și care reprezintă apărarea de bază împotriva bolilor. Imunitatea înnăscută reprezintă prima linie defensivă. Acest compartiment este alcătuit din bariere împotriva infecțiilor, ca de exemplu: tegumentele, membranele mucoase și temperatura corpului, precum și din unele bariere chimice, ca interferonul și celulele de apărare natural killer (ucigașe naturale) și neutrofilele, care pot înghiți, devora și digera microorganismele.
Al doilea este compartimentul imunității dobândite, ce poartă denumirea și de imunitate specifică, pentru că fabrică o anumită substanță cu acțiune specifică împotriva fiecărui agent patogen. Pentru aceasta este nevoie de informații prealabile, care sunt „memorate” de sistemul imunitar. Compartimentul imunității dobândite este activat, adică intră în acțiune atunci când imunitatea înnăscută nu e în stare să lupte cu succes împotriva agentului patogen. Sistemul imunității dobândite este alcătuit din celule speciale, numite limfocite B și T, care produc nenumărate substanțe chimice, anticorpi și citokine. Limfocitele T sunt apte să se lupte și direct, celulă contra celulă.

În realitate, sistemul imunitar este mult mai complex, dar în acest articol vrem să subliniem în primul rând faptul că el este influențat de factorii de mediu și, prin stilul nostru de viață, îl putem ajuta să-și îndeplinească multiplele funcții, dar foarte ușor îl putem și frâna, trecând de partea dușmanilor noștri.

În timpul vieții intrauterine și în primele luni de viață, dar și ulterior, alimentația viitoarei mame și a nou-născutului influențează mult dezvoltarea sistemul imunitar. Dar nu numai în copilărie modul de viață poate contribui la buna funcționare a sistemului imunitar; zincul, fierul, cuprul, seleniul, vitaminele, precum și proteinele și grăsimile vegetale joacă un rol esențial.

Un exemplu: celulele aparținând sistemului imunitar pot fi lezate sau chiar distruse de radicalii liberi. În cursul proceselor de oxidare din organism iau naștere așa-numiții radicali liberi, foarte dăunători. Însă antioxidanții, cum sunt vitaminele E și C, precum și numeroasele substanțe vegetale secundare, pot neutraliza sau diminua leziunile produse de radicalii liberi. Deoarece acești compuși nocivi se produc mereu în organism, pentru o bună funcționare a celulelor din sistemul imunitar este foarte important să existe un echilibru între antioxidanții din hrană și substanțele oxidante.

Studii efectuate în numeroase țări arată că produsele cerealiere integrale, legumele, zarzavaturile și fructele scad frecvența bolilor canceroase. În special persoanele în vârstă au nevoie de un aport optim de nutrienți și de antioxidanți, pentru o bună funcționare a sistemului imunitar.

Acum știm că numărul celulelor T scade o dată cu înaintarea în vârstă, motiv pentru care vârstnicii sunt mai susceptibili decât tinerii față de numeroase infecții, boli imune și canceroase. În același timp, formarea radicalilor liberi este mai mare la bătrâni, contribuind, cel puțin parțial, la frecvența mai mare a afecțiunilor amintite.

Numeroasele reclame, pornind din interese pur comerciale, încearcă să convingă populația de foloasele suplimentării cu antioxidanți și cu vitamine sub forma tabletelor. Așa ceva este cu totul inutil, uneori putând fi chiar dăunător. Nicio pilulă nu poate oferi ceea ce a așezat Creatorul în fructe, zarzavaturi, legume și cereale.

În afara vitaminelor, mai există o serie întreagă de substanțe bioactive, cel puțin la fel de importante pentru sănătatea noastră. Lumea plantelor furnizează un număr impresionant de substanțe active, așa-numitele substanțe vegetale secundare, care, printre altele, au o puternică acțiune anticancerigenă. Iată câteva exemple:

– Licopenul din roșii, cu o puternică acțiune anticancerigenă, în special împotriva neoplasmului de prostată. Efectul protector începe cu 6 mg/zi.
O roșie mijlocie conține 3 mg. Se pare că licopenul din roșiile fierte e și mai bine utilizat. Un pahar de suc de roșii conține între 15 și 30 mg.

– Glucosinatele din ridichi, varză, conopidă, năsturel ajută sistemul imunitar în combaterea infecțiilor și a cancerului.

– Fitoestrogenele din soia, cereale, semințe de in și toate soiurile de varză și de conopidă, inclusiv broccoli, au o acțiune protectoare împotriva neoplaziilor în care există și o componentă hormonală, ca în cancerele de sân, uter și prostată, dar și în cel de colon.

 

– Fitosterinele, care se găsesc în semințele de floarea-soarelui, nuci, alune, susan, scad riscul cancerului de intestin gros. Flavonoidele, care se găsesc în coaja fructelor și a zarzavaturilor de culoare roșie, galbenă și violet, în cireșe, vișine, fragi, căpșuni, mure, afine, mere, varză, sfeclă roșie, cartofi, ardei și ceapă, favorizează lupta împotriva infecțiilor și a tumorilor. Fenolii, care se găsesc în tărâțele cerealelor și în nuci, împiedică dezvoltarea bacteriilor și a virusurilor, au o acțiune antioxidantă și un efect protector împotriva infarctului miocardic.

– Inhibitorii de proteaze din nuci, alune, cereale și cartofi au un efect bun în prevenirea cancerului.

– Saponinele, care se găsesc în păstăioase – fasole, mazăre, soia, năut –, scad riscul neoplasmului de intestin gros.

– Sulfidele, în cantități mari în usturoi, ceapă, praz, inhibă creșterea tumorală și protejează împotriva speciilor reactive de oxigen.

– Terpenele, substanțe aromatice din țelină, mentă, chimen, scad riscul tumorilor maligne.

Marile deosebiri între morbiditatea și mortalitatea prin cancerele de prostată, sân și intestin gros, între populațiile cu un risc mare, ca cele din Statele Unite, Elveția și Anglia, și cele din Asia, cu un risc mic, se datorează în primul rând deosebirilor în ceea ce privește consumul de grăsimi animale și de produse de soia.

Izoflavonele genistein, daidzein și glicitein, inhibitorii de proteaze, inozitol, hexafosfatul (acidul fitic), lignanele, fitosterolii și saponinele, care se găsesc în foarte multe vegetale, însă într-o concentrație mai mare în soia, inhibă carcinogeneza. De exemplu, izoflavonele frânează proliferarea multor tipuri de celule canceroase, favorizând moartea lor și împiedicând formarea de noi vase de sânge, necesare dezvoltării tumorilor.

Metastazele, adică răspândirea celulelor maligne de la tumoarea primară la organe aflate la distanță, cu dezvoltarea tumorilor secundare, constituie aspectul cel mai teribil al cancerului. Cu tot progresul tehnicilor chirurgicale și al tratamentelor adjuvante, metastazele sunt cauza principală a prognosticului nefavorabil și a deceselor în bolile neoplazice. Studii recente au demonstrat că hrănirea animalelor de laborator cu produse de soia scade apariția și dezvoltarea metastazelor.

În sfârșit, în multe boli în care este implicat aparatul cardiovascular, ca hipertensiunea arterială, diabetul și ateroscleroza, există o diminuare a relaxării, a dilatării vasculare la diferite substanțe vasodilatatoare. Polifenolii din diferite vegetale, fructe și nuci favorizează relaxarea vasculară dependentă de endoteliu, prin creșterea producției de oxid nitric, contribuind astfel la scăderea mortalității prin boli cardiovasculare.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în SANATATE-VINDECARE | Lasă un comentariu

Adevăruri despre «statul de drept»


Oricum s-ar cosmetiza rapoartele, va trebui recunoscut că lupta anticorupție desfășurată în ultimul deceniu și ceva a avut efectul paradoxal al extinderii corupției. Faptul este confirmat la tot pasul, chiar dacă raportorii nu înțeleg nici acum că în sfera corupției – care înseamnă folosirea unei funcții publice pentru avantaje private în afara celor stabilite prin reglementări – intră, evident, multe: recompense pentru servicii, mita, nepotismul, influențe prin relații și tot ceea ce depășește venitul legal. Sunt corupte mai mult ca oricând selecția pentru funcții în instituții publice și accesul la resurse. Iar cei care se bat cu pumnul în piept și pretind că sunt garanții luptei cu corupția s-au dovedit a fi nu mai puțin corupți.

Efectul paradoxal provine din nepricepere, care a făcut ca lupta cu corupția să fie redusă la acțiunea procurorilor și judecătorilor. Pe de altă parte, acest efect provine din faptul că ofensiva anticorupție, formal intensificată prin aderarea la Uniunea Europeană, a fost repede instrumentată de cei ajunși la putere.

Mai ales din 2004 încoace, campania anticorupție a fost folosită nu pentru a asana societatea, ci pentru a lovi rivali politici, economici și instituționali. Și azi în România contează evaluări și sentințe care nu au legătură cu faptele, ci cu eventualitatea că respectivul ar putea fi un candidat redutabil la înalte funcții în stat. Cei ajunși să decidă caută blocarea contracandidaților folosind ca măciucă aparatul judiciar. Competiției ideilor și proiectelor i-a luat locul, din nefericire, instrumentarea justiției. Indiciile abundă.

Procurorii au fost proclamați magistrați, precum în dictaturi, iar magistrații au fost incluși în „câmpul tactic“ al serviciilor secrete. Acestea au fost scoase în fapt de sub control parlamentar și trecute în subordinea unui președinte devenit, contrar Constituției, „șef al statului“. Deși nevoia de democratizare este acută, în România s-a ajuns tacit la o conducere mediocră, care a confundat politica cu răfuiala și inițiativele cu flecăreala. În loc să fie sursă de integrare în vederea dezvoltării susținute, conducerea a întreținut conflicte care au irosit timpul și energiile, ca nicăieri în țări comparabile.

Prin mecanismul desemnărilor unipersonale, justiția și instituțiile de forță, aidoma altor sectoare, s-au umplut de servitori, în disprețul oricărei meritocrații. Cum se vede pe exemple precise, justițiari cu rezultate în servirea „șefului“ au fost plasați în instanțele înalte, fără aprobarea vreunui organism. Dacă situația se caracterizează riguros, cu criteriile internațional acceptate, atunci se poate spune că statul a devenit, în fapt, „stat clientelar“, apoi, cum a recunoscut chiar inițiatorul său, „stat mafiot“, iar mai nou, preocuparea pare să fie trecerea la „statul disciplinar“.

Imediat după instalarea acestui sistem, s-a procedat la modificarea Codurilor juridice. Rezultatul a fost, între numeroase aberații, revenirea la prevederea din 1948 a „denunțului“ ca „probă“, la practicile arestării pentru a împiedica oamenii să vorbească și ale extorcării de „probe“ după arestare. Nu o dată, nu se dovedește vinovăția, dar inculpații sunt obligați să-și dovedească nevinovăția! Spre a fi împiedicați să se adreseze CEDO, unora li se redactează sentințele cu întârziere, dincolo de termenul de apel la instanțe internaționale! Chiar cei care au aprobat aberațiile recunosc acum că dreptul persoanei la procedură corectă a fost practic demolat. În plus, apar tot mai mult indicii a ceea ce logic era evident, anume că alegerile prezidențiale din 2009 au fost „controlate“ de șefii serviciilor secrete, ai procuraturii și de o parte a presei, care s-au ocupat să asigure realegerea „șefului“ care desemnează în funcții.

Împotriva oponenților politici, din 2005 încoace s-a recurs la schimbarea legislației și la măsuri samavolnice.
Cu titlu de exemplu, se poate observa pe cronica evenimentelor că, pentru a slăbi rezistența din societate, deja din 2005 s-a încurajat „conflictul generațiilor“. Mai concret, s-a apelat la ideea lui Mussolini de a pensiona în forță intelectuali relevanți și de a aduce în locul lor veleitari manipulabili. Legea educației din 2011 – care, de altfel, a și aruncat învățământul din România în cea mai gravă criză a epocii moderne, este o dovadă. Un ministru recent al Educației mărturisea că, la aplicarea legii, a trebuit să scoată din universități peste o mie de profesori! Istoricii onești ne spun că dictatorul italian a izbutit câteva zeci de eliminări de profesori din universități, legionarii români câteva sute, iar reforma din 1948 la fel! Oricum, legea educației din 2011 a bătut de departe recordul eliminărilor cu caracter politic din universități și al umplerii pozițiilor de profesor cu nepregătiți!

Oponenții atinși de „justiția“ creată au fost etichetați drept „penali“ și opriți la ocuparea de funcții publice. Administrarea țării se privează astfel de unele din forțele mai profesionalizate și mai validate democratic. În plus, sunt semnalate cazuri de judecători care nu au satisfăcut pretențiile unor procurori zeloși și care au fost arestați. Cel mai recent, pentru a împiedica un guvern și un parlament, alese democratic, să normalizeze legislația, s-a apelat la „mișcarea“ din stradă. Se vrea acum instituționalizarea acestei „mișcări“, a „marșurilor“, așa cum preconiza în anii treizeci Carl Schmitt, cel care a pavat „juridic“ calea funestei dictaturi de atunci! Ca nicio altă țară, România a fost prezentată în exterior, de însăși conducerea ei, drept țară „coruptă“, cu un guvern incapabil, care ar avea nevoie de vătafi!

După datele publicate, în Europa, proporțional, România are cel mai mare efectiv de angajați în serviciile secrete. Practic, nu pare să fie sector fără „acoperiți“. Se poate deduce ușor prezența lor observând cum se ocupă funcții în instituții (ministere, conduceri locale, rectorate, direcțiuni, justiție etc.). Meritocrației i s-a dat astfel încă o lovitură. Mai nou, cei care au făcut parte din suita „șefului statului“ declară că anumite sentințe în tribunal au depins de voința acestuia! Alt membru al suitei vorbește de „statul interior“ creat în statul oficial de cei desemnați de sus pentru a controla societatea!

Pe fondul degradării tot mai acuzate de cetățeni a instituțiilor, câteva întrebări simple sunt irepresibile. De ce, în epoca democratizării și a libertății de mișcare a statelor, România trebuie controlată de servicii secrete? De ce justiția trebuie să fie prizonieră? Chiar nu se mai pot alege președinți fără servicii secrete? Nu mai poate fi cineva ministru, rector, director dacă nu este legat de aceste servicii? De ce în loc de indispensabila democratizare se instalează opusul ei?

Deja este un dezechilibru grav în societate. Teme precum încarcerarea unor cetățeni, acțiunile instituțiilor de forță ocupă copios scena publică, fiind socotite mai importante decât progresele în materie de dezvoltare economică și de drepturi și libertăți. România pare să fie singura țară în care reuniunile serviciilor secrete și ale procuraturii, sub bagheta „șefului statului“, sunt mediatizate cu fast. Discutării chestiunilor vieții – de pildă, ce este de făcut pentru a lichida întinsa sărăcie, pentru cei fără șanse și lipsiți de apărare în societate, ce creații și inovații s-au mai produs – i se preferă disciplinarea!

Iar noii propagandiști prezintă o asemenea organizare drept „justiție“. În interior, s-a făcut mare tapaj pe apelul carpatic „să nu comentăm hotărârile justiției!“. În exterior, serviciile întrețin un vast aparat de propagandă, executată de inși satisfăcuți cu desemnări, traduceri, deplasări și de știriști plătiți scump să debiteze orice. În loc să facă cunoscută cultura națională, banii se irosesc pe aranjamente de circumstanță.

„Statul de drept“ este invocat și acum mai curând pentru a împiedica discutarea funcționării statului și a democratizării. Se sacralizează legi proaste, proceduri brutale și sentințe eronate, iar încercarea de a le corecta este etichetată drept opoziție la statul de drept. Mai nou, se reia incult și sofistic apărarea de către John Stuart Mill a democrației față de „dictatura majorității“, ca pretext pentru a opri normalizarea legislației de către parlament. Nu se ia în seamă, în schimb, ceea ce spunea Thomas Jefferson despre cei care decid, anume, că folosirea alegerii la un moment dat ca justificare a abuzurilor este „despotism electiv“.

Supremația legii, libertățile și drepturile cetățenești, tripartiția puterilor, independența justiției sunt tratate discreționar. Nu se înțelege nici acum adevărul simplu că statul de drept este o mare cucerire istorică și că orice stat devine stat de drept și impune respect dacă este democratic și meritocratic.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ROMANIA-JUSTITIE | Lasă un comentariu

Megalitul Al Naslaa din Arabia Saudită – Petroglifa este împărțită în două cu o precizie demnă de laserele moderne


Cine sau ce a tăiat uriașa piatră cu semne din secolul al VIII-lea î.Hr?

 

Imaginați-vă că sunteți într-o expediție prin deșert, când deodată întâlniți o piatră uriașă tăiată în jumătate printr-o linie perfectă. Care ar fi primul lucru care îți vine în minte?

Megalitul Al-Naslaa este unul dintre cele mai neobișnuite și misterioase petroglife antice din Arabia Saudită. Descoperirile arheologice arată că încă din cele mai vechi timpuri regiunea în care se află piatra a fost locuită.

Megalitul a fost descoperit de Charles Huver în 1883 și, încă de la descoperirea sa, a fost subiect de dezbatere în rândul experților care și-au împărțit opiniile în ceea ce privește originea și modul în care piatra a ajuns să fie împărțită perfect în două. De la fulgere și până la tăierea cu ajutorul unor lasere, speculațiile internauților din întreaga lume a readus acest loc plin de legendă și mister în atenția opiniei publice.

Piatra nu se află chiar în mijlocul pustiului. Potrivit istoricilor, aici, în secolul al VIII-lea î.Hr., se afla o așezare asiriană numită „Oaza Tamya”. Un oraș prosper, bogat în puțuri de apă și clădiri frumoase. În plus, arheologii au descoperit inscripții cuneiforme la baza rocii, care datează din secolul al VI-lea î.e.n. Ce este și mai interesant, pentru o lungă perioadă de timp, regele babilonian Nabonidus s-a retras la Tayma pentru a se închina și a căuta profeți, încredințând împărăția Babilonului fiului său, Belșațar.

Ce l-a făcut pe rege să vină aici, nimeni nu știe cu exactitate, însă a lăsa conducerea unui imperiu atât de mare pentru a căuta profeți, nu este un lucru tocmai obișnuit fie și pentru acele timpuri. Acest lucru înseamnă că în această oază din deșert s-a petrecut ceva demn de luat în seamă și extrem de neobișnuit, dincolo de puterea de înțelegere a acelor oameni.

Potrivit membrilor comisiei saudite pentru turism și arheologie (adică varianta oficială), fenomenul care a împărțit megalitul în două este cât se poate de natural, bucata de rocă fiind fisurată de niște activități vulcanice subterane care au modificat ușor terenul de sub cele două suporturi care susțin megalitul. Oricât de ridicol sună pentru orice om cu bun-simț, aceasta este părerea experților!

Mare artistă natura asta, cum a știut ea să fisureze prefect stânca, absolut vertical și pe aceeași lățime de sus până jos!!! Că de, dacă Piramida lui Keops a fost realizată cu „unelte primitive”, de ce nu ar fi și această stâncă „operată laser” de natură?

Publicat în ISTORIA DESCONSPIRATA | Lasă un comentariu

Sase Milenii de Continuitate – film documentar


Apele și munții României păstrează în taină, peste milenii, povestea oamenilor care au trăi cândva aici. În urmă cu peste 6.000 de ani, oamenii acestor locuri au creat culturi semnificative.

Au iubit și au suferit, și-au căutat un loc într-o lume care, cu siguranță, li se părea misterioasă . De la ei ne-au rămas suficiente lucruri care să ne permită să înțelegem, măcar într-o anumită măsură, cine au fost…

Alături de cultura Cucuteni, Cultura Gumelnița reprezintă apogeul dezvoltării umane în Europa, acum peste 6.000 de ani. Oamenii acestei culturi, o populație sedentară cu activități complexe, au reușit să lase în urmă capodopere artistice care îi uimesc pe specialiști. Printre lucrurile cele mai ieșite din comun se disting podoabele din aur și vasele ceramice pictate cu AUR, precum și statuetele unicat, cum ar fi Zeița de la Sultana și Vasul cu îndrăgostiți.

Potrivit specialiștilor, “studiile paleogenetice efectuate pe un lot reprezentativ de schelete provenite din necropole aparținând comunităților Boian și Gumelnița au relevat faptul că aceste populații sunt foarte apropiate genetic de populația contemporană din România, comparativ cu alte populații din Europa sau Asia.”
Mai mult decât atât, conform ziarului Evenimentul Zilei, la deschiderea expoziției “Radiografia unei lumi dispărute”, directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander Târnoveanu, a spus: „Prin venele multora dintre dumneavoastră curge sângele acelor oameni”.

Tocmai de aceea, cu gândul la uriașul patrimoniu cultural pe care îl are România, ne întrebăm în mod firesc de ce cărțile de istorie nu le spun mai multe copiilor noștri despre istoria străveche a acestor meleaguri? (Un spațiu numit de reputați savanți străini Vatra Vechii Europe)
***
Acest scurt metraj pe care îl lansez astăzi își propune să umple un mare gol de informație pentru publicul larg în legătură cu una dintre cele mai importante culturi care a existat pe teritoriul României de astăzi: Cultura Gumelnița.

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Răzvan Savaliuc despre planul MINERVA și cum se distruge România în mod organizat


Daca in 6 luni PSD nu lichideaza politia politica din aceasta tara va cadea prada fortelor oculte din servicii si parchete, precum si a propagandei finantata ocult de sustinatorii institutiilor de forta, potrivit jurnalistului Răzvan Savaliuc care subliniază acest aspect într-un editorial din Lumea Justiției.

”In Romania, transformata sub regimul Basescu in colonie, cu un actual presedinte autist care nu face decat sa preia mesajele propagandei sorosiste, puterea politica a fost distrusa programat si inlocuita cu marionete impuse de afara. Totul s-a operat cu ajutorul serviciilor secrete, a marilor parchete, precum si a autoritatilor fiscale de control – care au devenit asa cum a recunoscut creatorul Traian Basescu “un stat mafiot”.

Parlamentul a fost discreditat si adus in stare de paralizie politica, zeci de senatori si deputati fiind urmariti penal, arestati, trimisi in judecata, acuzati de ANI de conflicte de interese, si supusi linsarii mediatice de o propaganda platita ocult prin servicii. Mass media a fost distrusa, “mogulii” de presa bagati la inchisoare, iar cele mai importante posturi de televiziune si publicatii au fost inchise sau aduse in stare de insolventa, pentru a fi preluate de paravane ale serviciilor. Nicaieri in Uniunea Europeana nu s-a intamplat un asemenea pogrom impotriva presei, fiind evident atentatul institutiilor de forta impotriva libertatii de exprimare”, scrie Răzvan Savaliuc.

Jurnalistul consideră că cea mai grea lovitura s-a dat mediului de afaceri romanesc, care a fost decimat cu parchetele si cu ANAF-ul pentru a se face loc multinationalelor, primele la scutiri fiscale si facilitati guvernamentale, si niciodata urmarite penal sau controlate de fisc. Mi mult, Savaliuc atrage atenția că toti liderii politici, mogulii de presa si toti oamenii de afaceri romani importanti au primit etichete de “penali”, in vreme ce Romania a trecut sub o influenta straina fara precedent. Succesul urias in alegeri al “penalilor” PSD s-a datorat tocmai faptului ca romanii au inteles pericolul distrugerii a tot ce e romanesc cu ajutorul institutiilor de forta, iar votul lor a fost o reactie de aparare in fata a ceea ce este antiromanesc.

”Exista informatii ca personaje din afara au impus Romaniei si Moldovei un plan numit MINERVA, de preluare a controlului asupra Romaniei prin arma catuselor, stiindu-se ca in aceste tari in care exista mica coruptie generalizata de pe vremea comunistilor (cand totul se rezolva cu bacsis) orice roman isi doreste sa vada corupti la inchisoare. Un plan similar s-a incercat si in Polonia, dar nu a prins. Planul a vizat formarea de dosare penale tutoror liderilor politici si factorilor decidenti importanti din politica, aparat guvernamental, presa, mediu de afaceri, astfel incat nimeni sa nu mai apere Romania si, cu ajutorul institutiilor de forta, sa se impuna o conducere dirijata din afara.

http://sokant.ro

Publicat în ROMANIA DISTRUSA | Lasă un comentariu

Ilie Șerbănescu: ”Singur câștigător va fi capitalul străin, care nu vrea să i se spargă cumva vreun geam, necum să-l pască riscul unor replici anticolonialiste!”


Dacă PSD ar deține puterea în România actuală, atunci, ceea ce se întâmplă sub ochii noștri cu guvernarea, politichia și altele asemenea ar fi un dezastru. Căci PSD își mănâncă propriul guvern, punând pe masă adversarilor politici toate cuțitele și furculițele spre a putea fi devorat el însuși, cu totul. Mult lăudata creștere economică s-ar prăbuși. Cursul cu care se joacă dl Isărescu ar lua-o la vale. Până și bursa – aceea care nici nu prea există, că nu s-a auzit de vreo companie care, în afara unor emisiuni de paradă, să se finanțeze de pe bursă – și-ar da obștescul sfârșit.

Numai că nu PSD deține puterea în România. Nici susținătorii săi economici, care sunt cei care pun doar pingele în economia din România. Nici votanții săi, care sunt într-adevăr cei mai mulți, dar, fiind dintre cei săraci ca poziție economico-socială și mai bătrâni ca vârstă, sunt și cei mai puțini influenți, ba chiar dintre cei mai huliți români. Puterea, adevărata putere, o dețin, știe și Grivei, proprietarii activelor industriale, comerciale, bancare, tehnologice și a pârghiilor strategice – toți, ne place sau nu ne place, străini! Aceștia dețin puterea în economie și, prin incidență, în politică. Nu-i un reproș, nu-i o critică, este o realitate. O realitate sfântă în capitalism!

Nu știm dacă PSD conștientizează această realitate. Proprietarii însă o conștientizează! Și își exercită dreptul de decizie, pe care proprietatea și deci puterea li-l conferă! Nu contează în decizie dacă este bine sau rău, contează doar dacă este convenabil sau nu decidentului. Acesta îi lasă pe dl Dragnea și ai lui să se joace cu mingea prin curte, dar să nu spargă cumva geamurile! Dl Dragnea și ai lui au atins însă cu mingea vreo trei geamuri. Au crescut salariile la stat, făcând astfel presiuni asupra salariilor la privat; or, salariul mic este osatura exploatării coloniale, cheia profiturilor fabuloase realizate de capitalul străin în România. Totodată, au încercat să pună un prag în incriminarea speței abuzului în serviciu, ceea ce ar răpi procurorilor anticorupție obiectul muncii în instrumentarea scoaterii din joc a oricărui român incomod. Și, cel mai grav, au prevăzut constituirea unui fond suveran de investiții, care ar înarma statul român cu un instrument de apărare a pârghiilor care i-au mai rămas în mână. Vai, blasfemie! Ce contează că, în majoritatea lor, țările occidentale însele au la dispoziție acest instrument. Probabil, însă: quod licet Iovi, non licet bovi (ce este permis lui Jupiter, nu este permis boului)!

Comanda externă a fost deci clară: boicot general în aceste domenii! Niciun geam în aceste privințe nu trebuie spart! Experiența de la referendumul din 2012, când rezultatele neconvenabile au obligat capitalul străin să ordone înfrângerea acestora prin ignorarea votului popular, a condus la ideea unor alte stratageme, mai demagogice. Mă scuzați, mai democratice! Și, neavându-se la dispoziție o opoziție politică reală la PSD, s-a apelat la tradiționalele modalități de provocare de rupturi sau trădări în PSD sau la aliații săi politici. După cazul Daniel Constantin de la ALDE, cazul Grindeanu este doar unul mai spumos! Nu întâmplător, cu trei lucruri nu a pactizat din programul PSD chiar premierul Grindeanu pus de PSD: ordonanța incluzând abuzul în serviciu, legea salarizării și fondul suveran de investiții!

Chiar dacă învolburată de o moțiune de cenzură, înfruntarea Dragnea-Grindeanu este o biată jerpelitură, în măsura în care nu PSD deține puterea. Abia de va pierde, Dragnea ar apărea mai măreț decât i se permite să fie. Și tot de va pierde, Grindeanu se va putea prezenta mai falnic decât ordinele mizere ce l-au ghidat. Singur câștigător va fi capitalul străin, care nu vrea pe aici, prin România, să i se spargă cumva vreun geam, necum să-l pască riscul unor replici anticolonialiste, precum în Ungaria sau Polonia. Ba, probabil, se va alege cu noi cadouri, cum l-au obișnuit chiar cei de la PSD ca să-i intre în voie! Ce face de cinci ani Codul fiscal parohiat integral de PSD, cu ajutorul neprecupețit al domnilor Ponta, Vâlcov (vai, incriminatul Vâlcov!), Grindeanu, Dragnea? Împotriva cerințelor din realitățile concrete și din datele statistice, PSD-ul acestor frați, azi adversari, siluiește la greu fiscalitatea, prin așa-numita relaxare, pentru a face, în fapt, cadouri capitalului străin!

http://www.cotidianul.ro

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

Capcanele eliminării tarifelor de roaming. Cum poți fi suprataxat. Operatorul din România care a solicitat deja acest lucru


Eliminarea tarifelor de roaming de la 15 iunie aduce cu sine mai multe capcane, care le pot oferi surprize în facturile la telefonie celor care călătoresc.

Tarifele de roaming au fost eliminate din 15 iunie, în interiorul Uniunii Europene (UE) și țărilor din Spațiul Economic European (SEE). Cu toate acestea, există mai multe modalități în care puteți fi taxat suplimentar, anunță Adevărul.

În primul rând, dacă veți călători în țări din Europa precum Elveția, Andorra sau Insulele Canalului, dar care nu sunt parte nici din UE, nici din SEE, veți fi taxat la discreția operatorilor locali de telefonie.
Mai mult, anumiți furnizori ar putea să nu fie în măsură să susțină comercial furnizarea serviciilor de roaming. Astfel că ei pot solicita și pot fi autorizați de autoritățile naționale de reglementarea, în urma unei analize, să perceapă utilizatorilor o suprataxă în plus față de tarifele naționale, încă de la primul minut/SMS/MB consumat în roaming în UE/SEE. Utilizarea „rezonabilă” O altă capcană care poate duce la suprataxare o reprezintă limitele de utilizare „rezonabilă” a serviciului, care sunt stabilite de operatorul de telefonie.

Potrivit reglementărilor care vor intra în vigoare, pentru a preveni folosirea abuzivă sau anormală a roaming-ului în UE/SEE, adică folosirea în alte scopuri decât pentru călătorii ocazionale în afara României, de exemplu utilizarea permanentă în UE/SEE a serviciilor de roaming, orice furnizor poate defini o politică de utilizare rezonabilă a acestui serviciu.

Operatorii români de telefonie mobilă nici nu au așteptat bine implementarea eliminării tarifelor, că au și cerut autorizație pentru a percepe o suprataxă.

RCS&RDS (Digi) este prima companie care deja a trimis o solicitare Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) pentru a o autoriza să perceapă o „suprataxă de sustenabilitate” de la clienți pentru serviciile de roaming în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European, odată cu eliminarea tarifelor de roaming. Autoritatea precizează, într-un comunicat, că analizează solicitarea operatorului. Clienților care depășesc utilizarea rezonabilă a serviciului de roaming în UE/SEE li se pot aplica anumite suprataxe, în plus față de tarifele naționale. Valoarea acestor suprataxe nu poate însă să depășească un anumit plafon.

Se vor putea aplica suprataxe pentru consum abuziv sau anormal în mai multe situații, de exemplu dacă un utilizator nu prezintă, la cererea furnizorilor, o dovadă privind reședința obișnuită sau existența unor legături stabile cu România. De asemenea, dacă, într-o perioadă de monitorizare de cel puțin 4 luni, se înregistrează, pe o anumită cartelă SIM, în mod cumulativ atât consum de servicii mobile (minute, SMS-uri, date), cât și prezență (conectare la rețea) mai mare în roaming în UE/SEE față de nivelul național. Consum abuziv poate fi considerat și dacă o cartelă SIM înregistrează o lungă perioadă de inactivitate și poate fi asociată unei utilizări preponderente sau chiar exclusiv în roaming în UE/SEE. De asemenea, se consideră consum abuziv și dacă un utilizator a cumpărat și utilizat succesiv în roaming în UE/SEE mai multe cartele SIM de la același furnizor.

http://www.activenews.ro

Publicat în ECONOMIE-FIRME-BANI | Lasă un comentariu

Așa se manifestă o țară suverană:


Polonia vrea să investească masiv în Armată, ca să „ fie capabilă să se apere SINGURĂ cu forțele sale armate”, fără a fi nevoită să aștepte aliații din NATO

Conducerea conservatoare a Poloniei a propus un nou concept de apărare a țării, unul care prevede dublarea cheltuielilor pentru apărare și suplimentarea cu peste 100.000 de militari a efectivelor forțelor armate, informează Reuters.
„Conceptul de apărare al Republicii Polone” are ca obiectiv să permită apărarea țării în fața oricărei agresiuni ruse, fără a fi nevoie ca Polonia să aștepte ajutorul aliaților NATO.
„În doar 12 ani, Polonia va fi capabilă să se apere singură cu forțele sale armate”, a afirmat ministrul apărării polonez, Antoni Macierewicz, în prezentarea noii strategii de apărare, în luna mai.
Guvernul de la Varșovia se așteaptă să semneze până la finalul anului un acord în valoare de 7,6 miliarde de dolari cu compania americană Raytheon pentru achiziționarea a opt sisteme de apărare balistică Patriot, dar un oficial apropiat negocierilor a estimat că termenul este nerealist. ”Lipa modernizării armatei este cea mai mare problemă acum”, a spus generalul Waldemar Skrzypczak, care anterior în cursul acestui an a demisionat din funcția de consilier al ministrului apărării polonez.
Printre noile achiziții planificate, Varșovia intenționează să cumpere două escadroane de avioane de vânătoare Lockheed Martin F-35, asta în timp ce România achiziționează mult-mai vechiul model F-16.
Totuși, precizează Reuters, nu toată lumea privește cu ochi buni intențiile de manifestare a suveranității de către Polonia.
„Autosuficiență? Cum? Este absolut nerealist. Chiar vrem să trimitem aliaților noștri din NATO semnalul că nu ne pasă de ei?”, a declarat un oficial guvernamental polonez pentru Reuters.
Publicat în ARMATA - NATO | Lasă un comentariu

Pentru Merkel sancțiunile sunt bune doar dacă le impune UE: Sancțiunile SUA împotriva Rusiei nu trebuie să aibă legătură cu interesele economice


Angela Merkel își ascute criticile la adresa planurilor Washington-ului privind înăsprirea sancțiunilor pentru Rusia, semn că prăpastia dintre Germania și America se adâncește pe zi ce trece.
 Cancelarul german consideră că este o acțiune greșită din partea Statelor Unite dacă există o legătură între sancțiunile stabilite împotriva Rusiei și eforturile de a promova interesele economice americane, potrivoit Financial Times.
Merkel este la fel de îngrijorată în privința acestei situații precum ministrul german de Externe și consideră că decizia Senatului american este „cel puțin bizară, într-o exprimare atentă”.
„Impactul asupra afacerilor europene este tulburător și nu ar trebui să se întâmple. Amenințarea unor companii europene, precum cele care finanțează proiecte pentru distribuția de gaze naturale – ca Nord Stream II, prin aplicarea unor sancțiuni aduce o senzație complet nouă și negativă privind relațiile dintre SUA și statele europene”, a precizat purtătorului de cuvânt al cancelarului german, Steffen Seibert.
Senatul american a aprobat, miercuri, o serie de sancțiuni economice împotriva Rusiei pe fondul interferențelor în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din SUA, precum și din cauza acțiunilor agresive din Siria și Ucraina. Legea trebuie să fie aprobată de Camera Reprezentanților și să fie semnată de către președintele Donald Trump pentru a intra în vigoare.
Cancelarul Austriei, Christian Kern, și ministrul german de Externe, Sigmar Gabriel au criticat dur sancțiunile adoptate de Statele Unite împotriva Rusiei, menționând că această măsură ar putea afecta companiile care distribuie gaze naturale din Rusia către Europa. Într-o declarație comună, cei doi oficiali acuză Statele Unite că încearcă să favorizeze distribuitorii americani de gaze naturale.
Proiectul Nord Stream II,  care divizează europenii, urmărește dublarea, înainte de finele lui 2019, a capacităților fratelui sau mai mare Nord Stream 1 și sa permită gazului rusesc să ajungă direct în Germania, pe sub marea Baltica și ocolind Ucraina.
Susținut de Berlin, Nord Stream 2 este criticat de mai multe state din estul Europei, în frunte cu Polonia, într-un context de tensiuni geopolitice între UE și Moscova, după conflictul ucrainean din 2014.
Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Big Brother a fost instituit în mod OFICIAL pe rețelele de socializare.


Comisia Europeană în complicitate cu marile rețele sociale a introdus „Poliția Gândirii„ pe Internet

Comisia Europeană în complicitate cu marile rețele sociale a introdus Poliția Gândirii pe Internet. Orice nu corespunde doctrinei UE va fi eliminat.
Mai multe rețele sociale, printre care Facebook, Google, Twitter și YouTube, ca și gigantul Microsoft, au semnat la sfârșitul lunii mai codul de conduită al Comisiei Europene, prin care se angajează să blocheze sau să șteargă în 24 de ore mesajele pe care le consideră incitatoare la ură și violență, scrie evz.ro.
În comunicatul de presă difuzat cu această ocazie de Comisia Europeană se arată:
„Companiile IT susțin eforturile depuse de Comisia Europeană și de statele membre UE pentru a face față provocării ce constă în a garanta ca platformele online să nu ofere posibilități de propagare virală discursurilor incitatoare la ură ilegale difuzate pe internet. Ele împărtășesc, împreună cu alte platforme și companii active în domeniul rețelelor sociale, responsabilitatea colectivă și onoarea de a promova și de a facilita libertatea de expresie în mediul online.”
Iată cum comentează pe site-ul doorbrack.be Philip Claeys, fost europarlamentar și actual vicepreședinte al formațiunii politice naționaliste flamande Vlaams Belang:
„Problema fundamentală este de a ști dacă UE îi revine rolul de a stabili ceea ce europenii au dreptul încă de a scrie (și deci de a citi) pe rețelele sociale sau nu… De ce acest atac la adresa rețelelor sociale, care depind de libertatea de exprimare? Din cauză că guvernele nu au nici un control asupra lor. Pentru că în aceste rețele se găsesc informații, opinii și dezbateri care sunt excluse din media tradiționale. Gândiți-vă la agresiunile în masă la adresa femeilor germane în ajunul Anului Nou la Köln și în alte părți… Nimeni nu dorea ca aceste lucruri să se cunoască, dar reacțiile masive pe rețelele sociale au făcut ca după numai patru zile mușamalizarea afacerii să devină imposibilă.”
Big Brother a fost instituit în mod OFICIAL pe rețelele de socializare. Comisia Europeană în complicitate cu marile rețele sociale a introdus „Poliția Gândirii„ pe Internet
Publicat în VIATA LIBERA (Big Brother) | Lasă un comentariu

Surprizătorul procent al americanilor care cred că laptele cu ciocolată este produs de vacile maro


Potrivit unui sondaj realizat de o agenție guvernamentală din SUA, 7% dintre americani cred că laptele cu ciocolata provine de la vacile maro. Mai exact 16,4 milioane de americani, scrie Washington Post.

Cei drept că în 2012, pe fondul creșterii prețurilor la furaje, fermierii din SUA și-au hrănit vacile cu ciocolată, bomboane, bezele, topping pentru înghețată și praf pentru prepararea cicolatei fierbinți, dar animalelele nu dădeu ciocolată cu lapte.

„De mai multe decenii, cercetătorii din agricultură, nutriție și educație se plâng că mulți americani sunt analfabeți agricoli. Ei nu știu unde sunt produse alimentele lor, modul în care acestea ajung în magazine, sau, în cazul laptelui cu ciocolată, ce este acesta și cum este făcut”, mai scrie sursa citată.

Studiile privind privind cunoștințele alimentare ale americanilor s-au multiplicat în ultimii ani și toate au arătat rezultate uimitoare. În 1990, un studiu al Departamentului Agriculturii din SUA a arătat că aproape unul din cinci americani nu știa  că burgeri sunt făcuți din carne de vită.   Douăzeci de ani mai târziu, un sondaj realizat de data aceasta printre copii a demonstrat că o treime dintre ei nu știa că brânza este făcută din lapte.

Jumătate nu știe că salata verde și ceapa sunt plante, iar castraveții murați se fac din cei verzi. La fel de surprinzător, „cartofii prăjiți ”  sunt cele consumate „legume” de către americani. Unii dintre ei, inclusiv copii, nu știu că cum arată cartofii în starea lor naturală, au văzut doar prăjiți.

Ignoranța americanilor este binecunoscută în toate domeniile. 50% dintre americanii cu vârsta între 18 și 24 de ani nu se pot identifica. 30% dintre locuitorii din Texas cred că oamenii și dinozaurii au co-existat. 24% dintre americani nu știu că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nici că SUA și-a declarat independența față de Marea Britanie.
Surprizătorul procent al americanilor care cred că laptele cu ciocolată este produs de vacile maro
Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Suprafața României a crescut cu șase kilometri pătrați. Cum a fost posibil acest lucru


Suprafața României a crescut cu șase kilometri pătrați. Cum a fost posibil acest lucru

Suprafața României a crescut cu 6 kilometri pătrați (kmp), până la 238.397 kmp, în urma unei actualizări realizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), arată un raport al Institutului Național de Statistică (INS).

„Suprafața totalã a teritoriului este de 238.397 km2. Suprafața totală a României a fost actualizată de cãtre Agenția Naționala de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în conformitate cu prevederile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.7/1996, cu modificările și completările ulterioare”, arată raportul publicat de INS.

În urma actualizării suprafeței României, toate documentele oficiale și site-urile de informații publice vor trebui, de asemenea, actualizate, în condițiile în care pe site-urile publice sau private ce cuprind informații despre România este trecută vechea suprafață, de 238.391 kmp.

Ultima actualizare a suprafeței României a fost realizată după schimbarea modelului pe care se bazează proiecția cartograficǎ oficialǎ a României (Proiecția Stereografică 1970) – de la modelul Gauss-Kruger la modelul Krasovsky -, printr-un decret din 1971.

După schimbarea modelului, suprafața României a fost recalculată de la 237.500 kmp la 238.391 kmp, valoare care se regăsește în toate datele oficiale privind România.

Însă suprafața României se modifică în timp, sub efectul schimbării cursului Dunării sau cursurilor râurilor care reprezintă frontiere cu statele vecine (Prut, Tisa, Mureș) și mai ales pe țărmul Mării Negre – unde suprafața crește ca efect al depunerilor aluviunilor Dunării și scade ca urmare a eroziunii, mai ales în sudul Litoralului.

Spre exemplu, suprafața României crește constant în zona insulelor Sacalin, care urmează să devină în următoarele decenii o peninsulă cu suprafața sensibil mai mare decât cea a insulelor actuale, ca urmare a aluviunilor Dunării depuse de curenții marini, arată ultimele studii științifice ale specialiștilor.

http://www.activenews.ro

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Un angajat, umilit de patron după ce a decis să își prezinte demisia


După ce acesta a hotărât să demisioneze, patronul firmei la care a fost angajat a decis să-i dea o lecție și să se răzbune pentru că angajatul nu a mai vrut să lucreze pentru el.

Dorel Mutică, în vârstă de 54 de ani, a primit din partea patronului său tot salariul doar în monede.

„M-am dus la Poliție pentru că patronul nu mai voia să îmi dea ultimul salariu, deși am lucrat iar în final, la insistențele mele repetate, am primit 850 de lei, numai în monede de 10 bani și 50 de bani, pe care mi le-au dat în batjocoră, spunându-mi să îmi iau banii și să le dau sacoșa înapoi”, a precizat bărbatul, potrivit Adevărul.

Astfel, tot salariul de 850 de lei l-a primit în monede de 50 de bani și 10 bani.

De cealaltă parte, fostul patron a precizat că bărbatul nu era cel mai model angajat, fiind prins băut la serviciu.

http://www.activenews.ro

Publicat în LOCURI DE MUNCA | Lasă un comentariu

Consilierii din Cluj Napoca, presați să schimbe numele străzii care-i poartă numele lui Radu Gyr.


Institutul Wiesel pregătește asaltul la Mircea Vulcănescu și Vintilă Horia, dar și la generalul Jienescu, erou al Primului Război Mondial

Consilierii din Cluj Napoca, presați să schimbe numele străzii care-i poartă numele lui Radu Gyr. Institutul Wiesel pregătește asaltul la Mircea Vulcănescu și Vintilă Horia, dar și la generalul Jienescu, erou al Primului Război Mondial

Consilierii din Cluj Napoca vor trebui să decidă dacă strada care-i poartă numele lui Radu Gyr își va schimba numele, după ce Institutul „Elie Wiesel” a trimis o adresă în acest sens Ministerului de Interne.

La rândul său, instituția condusă de Carmen Dan s-a adresat Prefectului Gheorghe Ioan Vușcan, iar instituția Prefectului a scris Primăriei conduse de Emil Boc.

Luând act de sesizarea MAI, făcută prin Instituția Prefectului Cluj, Direcția de Urbanism, Biroul Strategii Urbane a propus înlocuirea numelui străzii „Radu Gyr”, cu numele sculptorului clujean Szervatius Jeno. Artistul, de origine maghiară, a fost decorat regimul comunist, fiindu-i atribuit titlul de „Artist emerit”, dar și Premiul de stat. Szervatius Jeno s-a stins în 1983 la Budapesta, în Ungaria.
Hotărârea finală va fi luată în ședința din 22 iunie, dar proiectul schimbării a fost deja avizat de către Primarul Emil Boc.
Radu Gyr nu este singurul luat în colimator de către Institutul „Elie Wiesel”. Conform sesizării Ministerului de Interne, Instituția condusă de Radu Florian, a trimis MAI o listă cu alte străzi sau monumente ce poartă numele unor persoane „vinovate de săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război”, conform OUG 31/2002: este vorba despre strada Mircea Vulcănescu din Sectorul 1 al Capitalei, strada Gheorghe Jienescu, din comuna Rast, județul Dolj, strada Horia Vintilă, din Mangalia.
De asemenea, se are în vedere denumirea Liceului tehnologic „Mircea Vulcănescu” din București, a Grupului Școlar Economic Administrativ „Mircea Vulcănescu” din București, a Școlii Gimnaziale „Mircea Vulcănescu” din comuna Bârsana, Maramureș, a Grupului Școlar „Vintilă Horia” din Segarcea, județul Dolj, a Școlii „Wass Albert ” din satul Vița, comuna Nușeni, județul Bistrița Năsăud, a Școlii „Gheorghe Jienescu” din comuna Rast, județul Dolj și Liceul tehnologic „I.C. Petrescu” din comuna Stâlpeni, județul Argeș.
De asemenea, mai este vizat bustul lui Mircea Vulcănescu din sectorul 2, București, bustul Mitropolitului Visarion Puiu de la Mănăstirea Putna, dar și busturile lui Wass Albert din Odorheiu Secuiesc, satul Lunca Mureșului, județul Mureș, și din curtea bisericii romano-catolice din Reghin județul Mureș.
Gheorghe Jienescu a fost un general al Armatei Române, care pentru meritele sale în timpul legendarelor bătălii de la Mărăști și Mărășești a fost decorat de Regele Ferdinand cu ordinul Coroana României și Steaua României cu spade. Pentru calitățile sale a fost promovat la conducerea Forțelor Aeriene Române, deși avea doar grad de colonei. A fost  subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Aer și Marină în timpul Guvernării Legionare, și din nou ministru în guvernul mareșalului Ion Antonescu (1941 – 1944). A fost condamnat de comuniști la 20 de ani de închisoare în lotul Guvernării Antonescu. A fost întemnițat la Aiud, Râmnicu Sărat și Gherla.
I.C. Petrescu a fost un pedagog și subsecretar de stat la Departamentul Culturii și Cultelor în Guvernul Mareșalului Antonescu.

 

http://www.activenews.ro

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO | Lasă un comentariu

-In prezent in Europa are loc o inlocuire a polulatiei albe native cu o populatie mixta afro-asiatica!


A Replacement Of Population Is Taking Place In Europe

Authored by Giulio Meotti via The Gatestone Institute,

  • People-smugglers bring the migrants to the NGOs’ ships, which then reach Italian seaports. Another legal enquiry has been opened about the mafia’s economic interests in managing the migrants after their arrival.
  • One cannot compare the migrants to the Jews fleeing Nazism. Pope Francis, for example, recently compared the migrants’ centers to Nazi „concentration camps”. Where are the gas chambers, medical „experiments,” crematoria, slave labor, forced marches and firing squads? These comparisons are spread by the media for a precise reason: shutting down the debate.
  • By 2065, it is expected that 14.4 million migrants will arrive. Added to the more than five million immigrants currently in Italy, 37% of the population is expected to be foreigners: more than one out of every three inhabitants.

First, it was the Hungarian route. Then it was the Balkan route. Now Italy is the epicenter of this demographic earthquake, and it has become Europe’s soft underbelly as hundreds of thousands of migrants arrive.

With nearly 10,000 arrivals in one recent three-day period, the number of migrants in 2017 exceeded 60,000 – 48% more than the same period last year, when they were 40,000. Over Easter weekend a record 8,000 migrants were rescued in the Mediterranean and brought to Italy. And that is just the tip of the iceberg: during the summer, the number of arrivals from Libya will only increase.


A wooden boat carrying migrants waits to be escorted to the Topaz Responder vessel, as members of the Migrant Offshore Aid Station make a rescue at sea on November 21, 2016 in Pozzollo, Italy. (Photo by Dan Kitwood/Getty Images)

A replacement of population is under way in Italy. But if you open the mainstream newspapers, you barely find these figures. No television station has dedicated any time to what is happening. No criticism is allowed. The invasion is considered a done deal.

In 2016, 176,554 migrants landed in Italy – an eight-fold increase since 2014. In 2015, there were 103,792. In 2014, there were 66,066. In 2013, there were just 22,118. In the last four years, 427,000 migrants reached Italy. In only the first five months of this year, 2017, Italy received 10% of the total number of migrants of the last four years.

There are days when the Italian navy and coast guard rescue 1,700 migrants in 24 hours. The country is exhausted. There are Italian villages where one-tenth of the population is already made up of new migrants. We are talking about small towns of 220 residents and 40 migrants.

One of the major aspects of this demographic revolution is that it is taking place in a country which is dramatically aging. According with a new report from the Italian Office of Statistics, Italy’s population will fall to 53.7 million in half a century – a loss of seven million people. Italy, which has one of the world’s lowest fertility rates, will lose between 600,000 to 800,000 citizens every year. Immigrants will number more than 14 million, about one-fourth of the total population. But in the most pessimistic scenario, the Italian population could drop to 46 million, a loss of 14 million people.

In 2050, a third of Italy’s population will be made up of foreigners, according to a UN report,Replacement Migration: Is It a Solution to Decline and Aging Populations„, which designs a cultural melting-pot that could explode in cultural and social tensions. The level of arrivals will fall from 300,000 to 270,000 individuals per year by 2065; during the same period, it is expected that 14.4 million people will arrive. Added to the more than five million immigrants currently in Italy, 37% of the population is expected to be foreigners: more than one out of every three inhabitants.

In addition, the humanitarian-aid system has been hit by new scandals. „The investigative hypothesis to be verified is that subjects linked to ISIS act as logistical support to migration flows”, was a warning just delivered in front of the Schengen Committee, to the Italian anti-mafia and counterterrorism prosecutor, Franco Roberti. There are now judges investigating the connection between the migrants’ smugglers in North Africa and the Italian NGOs rescuing them in the Mediterranean. People-smugglers bring the migrants to the NGOs’ ships, which then reach Italian seaports. Another legal enquiry has been opened about the mafia’s economic interests in managing the migrants after their arrival.

Only 2.65 percent of those migrants who arrived in Italy were granted asylum as genuine refugees, according to the United Nations. The other people are apparently not fleeing wars and genocide. Yet, despite all this evidence, one cannot compare the migrants to the Jews fleeing Nazism. Pope Francis, for example, recently compared the migrants’ centers to Nazi „concentration camps„. One wonders where are the gas chambers, medical „experiments,” crematoria, slave labor, forced marches and firing squads. Italian newspapers are now running articles about the „Mediterranean Holocaust„, comparing the migrants dead by trying to reach the southern of Italy to the Jews gassed in Auschwitz. Another journalist, Gad Lerner, to support the migrants, described their condition with the same word coined by the Nazis against the Jews: untermensch, inferior human beings. These comparisons are spread by the media for a precise reason: shutting down the debate.

To understand how shameful these comparisons are, we have to take a look at the cost of every migrant to Italy’s treasury. Immigrants, once registered, receive a monthly income of 900 euros per month (30 euros per day for personal expenses). Another 900 euros go to the Italians who house them. And 600 euros are needed to cover insurance costs. Overall, every immigrant costs to Italy 2,400 euros a month. A policeman earns half of that sum. And a naval volunteer who saves the migrants receives a stipend of 900 euros a month. Were the Nazis so kind with their Jewish untermenschen?

The cost of migrants on Italy’s public finances is already immense and it will destroy the possibility of any economic growth. „The overall impact on the Italian budget for migrant spending is currently quantified at 2.6 billion [euros] for 2015, expected to be 3.3 billion for 2016 and 4.2 for 2017, in a constant scenario”, explains the Ministry of the Economy. If one wants to put this in proportion, these numbers give a clearer idea of how much Italy is spending in this crisis: in 2017, the government is spending 1.9 billion euros for pensions, but 4.2 billion euros for migrants, and 4.5 billion euros for the national housing plan against 4.2 billion euros for migrants.

The Italian cultural establishment is now totally focused on supporting this mass migration. The Italian film nominated at the Academy Awards last year is Fire at Sea, in which the main character is a doctor treating the migrants upon their arrival. Italian Prime Minister Matteo Renzi carried with him 27 DVDs of the film to a session of the European Council. Italy’s commercial television channels produced many television programs about the migrants, such as „Lampedusa„, from the name of the Italian island. 100,000 Italians even took the streets of Milan for a „rally of solidarity” with the migrants. What „solidarity” can there be if half a million people have been rescued by the Italian government and the whole country seems determined to open its doors to all of North Africa?

Winston Churchill was convinced that the Mediterranean was the „soft underbelly” of Hitler’s Europe. It has now become the soft underbelly of Europe’s transformation into Eurabia.

Publicat în EUROPA | Lasă un comentariu

-Un malware al CIA Cherry Blossom poate fi „injectat wireless” in spatiul de folosinta al unui computer care apoi poate raporta activitatea pe net a userului respectiv


‘CIA’s Cherry Bomb’: WikiLeaks #Vault7 reveals wireless network targets

The latest Wikileaks Vault7 release reveals details of the CIA’s alleged Cherry Blossom project, a scheme that uses wireless devices to access users’ internet activity.

The Cherry Blossom program also provides a means to perform software exploits on particular ‘targets’, meaning the hacker can take advantage of vulnerabilities on the target’s device, according to a Wikileaks press release.

Wikileaks notes that the common use of WiFi devices in homes, offices, and public spaces makes them ideal for these so-called ‘Man-In-The-Middle’ attacks as the Cherry Blossom program can easily monitor, control and manipulate the Internet traffic of connected users.

Malicious content can be injected into the data stream between the user and the internet service, which exploits vulnerabilities in the target’s computer or operating system, according to WikiLeaks.

No physical access is required to implant the customized Cherry Blossom firmware on a wireless device as some devices allow their firmware to be upgraded over a wireless link.

The new firmware on the device can be triggered to turn the router or access point into a so-called ‘FlyTrap’. The FlyTrap can scan for “email addresses, chat usernames, MAC addresses and VoIP numbers” in passing network traffic, according to the leaked documents.

https://www.rt.com/viral/392369-cia-surveillance-wikileaks-cherry-blossom/

https://georgevalah.wordpress.com

 

Publicat în VIATA LIBERA (Big Brother) | Lasă un comentariu

-Se foloseste N Koreea de satelitii Chinei pentru a-si ghida rachetele sale?


Is North Korea using China’s satellites to guide its missiles?

Pyongyang doesn’t have the funds or resources to build its own satellite navigation network.

As North Korea fires more missiles in its drive to build and test rockets to reach the US mainland, one issue largely overlooked is that satellites are among methods used to guide such weapons to their targets.

Pyongyang doesn’t have a satellite navigation network, raising speculation that if it is using such a guidance system then is it tapping into China’s?

While information on military programs in the North is difficult to verify, reports going back to 2014 show that North Korean engineers were in China for technology training on how the country’s satellite navigation system — known as Beidou or Compass — worked.

Later the same year, another news report cited a Chinese military expert as saying China cannot stop North Korea from using Beidou in military operations.

Beside Beidou, the other main satellite navigation options for North Korea are the Global Positioning System of the United States and the Russian system known as Glonass.

“While I would never exclude the possibility of Glonass applications for N Korea’s rocket and missile systems, Beidou looks like a more reasonable solution for N Korea,” said Yu Koizumi, a research fellow at Japan’s Institute for Future Engineering, in an email.

--FILE--A model of China's Beidou satellite navigation system is on display during an exhibition in Beijing, China, 7 June 2016.China is to massively increase the accuracy of its home-produced satellite navigation system and one of its uses will be improved intelligence gathering in the South China Sea, according to a government official. Tests of the upgraded system will be carried out at the end of the year. A simple form of the Beidou system is installed on many Chinese-made smartphones. A more complex and accurate version of the system is already used by China's government for intelligence gathering. Ran Chengqi, director of the China Satellite Navigation Office, told a news briefing on Thursday (16 June 2016) that the current accuracy of the system was about 10 meters for mobile phones, but this would be massively improved for all systems and would benefit civilians users and the government and military. "It will be a change from 10 meters, to decimeters, to centimeters," Ran said. This equates to a several hundred-fold increase in accuracy.

A model of China’s Beidou satellite navigation system on display in an exhibition in Beijing, China, 7 June 2016. China is expanding the system to improve intelligence gathering in the South China Sea, according to the government.  Photo: AFP.

Russia imposed an embargo on transfers of weapons and military-related technologies to North Korea after its nuclear tests in the 2000s, although it’s unclear if Glonass-related equipment was included, said Koizumi, a specialist in Russia’s security policy.

Launches of Beidou satellites started in 1994 and have resulted in China deploying a system in East Asia and beyond that is akin to the GPS. Like GPS, Beidou supports two varieties of service: One for civilian and commercial use, and another more robust, supposedly jam-proof, and more precise for military users.

When 59 Tomahawk missiles launched by US Navy destroyers struck their targets in Syria in early April, they were probably guided to their targets by GPS, although Tomahawks are equipped with other guidance systems as well.

Japan, which has its own variant of GPS that will ultimately involve 7 satellites in orbit over Japan and the surrounding region, is now seeking to acquire Tomahawk missiles or develop their own version.

While it hasn’t been confirmed that the military version of Beidou is being used by North Korea, it seems questionable that the civilian version would be applied to the precision-guided munitions (PGMs) that Pyongyang has hidden away on mobile missile and rocket launchers.

The civilian version of Beidou would be vulnerable to electronic jamming by the US, Japan or South Korea and that is unlikely to be acceptable to Pyongyang’s military in the event of a conflict.

“North Korea would need specific chips, and presumably Chinese cooperation, to use China’s more precise non-public signal,” said Gregory Kulacki, senior analyst and the China Project manager for the Global Security Program of the Union of Concerned Scientists.

During the April 15 military parade in Pyongyang, an upgraded KN-09 300mm Multiple Launch Rocket System (MLRS) was on display, which has a range of 200 kilometers.

Part of North Korea's missile arsenal. Photo: AFP/North Korean Central News Agency

Part of North Korea’s missile arsenal. Photo: AFP/North Korean Central News Agency

According to James Lewis, senior vice president at the Center for Strategic and International Studies in Washington DC, it is feasible that the KN-09 could use a hybrid Beidou and Glonass signal to enhance its reliability and accuracy.

Lewis described the KN-09 as a funny system that is copied from a Chinese MLRS, which itself was copied from a Russian MLRS that used Russia’s Glonass system.

“It would not be that hard for the Chinese to add Beidou,” said Lewis via email, adding that solid evidence isn’t available.

North Korea could also use terrain mapping and other more sophisticated capabilities, such as inertial guidance mounted aboard its medium and long-range missiles.

Still, the prospect remains Pyongyang may be using Beidou to make sure missiles aimed at US soldiers on military bases in Asia hit their targets. It’s the same case for North Korea’s stated intention to build missiles that can reach the continental US.

This scenario demands that Washington get clarification from Beijing about the extent if any of North Korea’s access to Beidou, especially considering the comment by the China military expert cited earlier.

Estimated ranges of known North Korean missiles.

Estimated ranges of known North Korean missiles.

As concerns mount over the escalating efforts by Pyongyang to improve its missile systems as well as nuclear weaponry, China plans to add at least 30 new Beidou satellites by 2020 to join the 20-plus currently in operation, greatly adding to its accuracy and capabilities.

This expansion will include construction of dozens of monitoring stations on the ground inside China as well as in other countries.

Ran Chengqi, director of the China Satellite Navigation Office, last year told a news conference that this will improve the accuracy of the Beidou system down to decimeters rather than meters.

The civilian dimension is significant in itself. In 2015, more than 400 million Beidou-equipped smartphones were sold in China, according to the Global Navigation Satellite System and Location Based Services Association of China.

Today, Chinese smartphone users with Beidou-based services number between 700 and 800 million and by 2020, Beidou’s global market footprint should expand to 60 percent of total devices sold or roughly three times the number in 2015.

Meantime, Beidou plays a significant role in all aspects of China’s military operations, including in the South China Sea for intelligence gathering as well as two-way messaging.

In January, Jordan Wilson, a policy analyst at the US-China Economic and Security Review Commission, said the Beidou program could cost China as much as $US10 billion by 2020.

He described China’s deployment and development of precision-guided munitions as “the central feature of China’s anti-access/area denial objective within its People’s Liberation Army’s missions, intended to make a US military intervention in the Western Pacific more costly.”

North Korea’s anti-access/area denial objective is complementary to China’s, and thus not outlandish to assume that Beijing has granted its neighbor access to the Beidou military signal capabilities.

China has always been a willing endorser of a well-armed North Korea and seldom if ever criticizes Pyongyang’s efforts to expand and enhance its arsenal of conventional weapons.

Right now, though, the US needs to focus on the scope of Beidou’s role in North Korea’s missile program and initiate a discussion about it with Beijing.

Perhaps the question of Beidou and its role in guiding North Korea’s growing fleet of drones should be on the agenda, too.

http://www.atimes.com/article/north-korea-using-chinas-satellites-guide-missiles/

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în INTERNATIONAL (engleza) | Lasă un comentariu

Fara ca cineva sa-i fi invitat si fara vreo permisiune, trupe speciale americane sunt in Filipine „oentru a se lupta cu ISIS” in zona orasului Marawi!


Uninvited US Special Forces in the Philippines

By Stephen Lendman

Washington claiming they’re aiding the Philippine military combat ISIS in the southern city of Marawi belies US support for the terror group – its fighters serving its imperial interests.

What’s going on? Philippine President Rodrigo Duterte said his government requested no US military aid. He “never approached America,” for help, he stressed.

He didn’t know about the presence of US special forces in Marawi “until they arrived,” he explained.

Were they deployed to aid ISIS against his government? Is there a US plot to oust him?Washington is displeased with his outreach to China and Russia, saying he intends building “new alliances.”

Earlier he called for removing US forces from Jolo and Basilan islands, saying:

“These special forces…have to go. I do not want a rift with America, but they have to go.” They’ve been in the southern Philippines since 2002, supposedly to train and advise government forces during Operation Enduring Freedom – Philippines.

Duterte blamed Washington’s military presence for inflaming Muslim population tensions. “As long as we stay with America, we will never have peace,” he said, adding he’s reorienting the country’s foreign policy.

“I am about to cross the rubicon between me and the US,” he explained, saying he’s not ready to “break ties (with Washington), but we will open alliances with” China and Russia.

Weeks after taking office in mid-2016, he blasted Western imperial Middle East policies, saying the Obama administration and Britain “destroyed the (region)…forc(ing) their way into Iraq and kill(ing) Saddam.”

“Look at Iraq now. Look what happened to Libya.” He called Obama a “son-of-a-bitch” – refreshingly candid but no way to make friends in Washington.

So-called Joint Task Force Marawi spokesman Lt. Col. Jo-Ar Herrera claimed US forces “are not fighting. They are just providing technical support.”

Did the country’s military invite them without Duterte’s permission? Are they operating behind his back?

Does Washington want him replaced by a compliant, easy to control pro-Western puppet ruler?

Strained US relations with the Philippines under Duterte suggests something may be up – perhaps why ISIS fighters were deployed to Mindanao.

Duterte admitted the risk of defying America, saying “one day, during my term, if I survive the CIA, I still have five years to go.”

Washington tolerates no independent governments, targeting them all for regime change – Duterte very much threatened.

http://rense.com/general96/uninvited.html

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în INTERNATIONAL (engleza) | Lasă un comentariu

-In caderea sa Venezuela care nu mai poate sa-si sustina bugetul din vanzarile de petrol, trage si Cuba dupa ea care nu reuseste sa-si mai completeze necesarul de petrol


Cuba Scrambles As Venezuela’s Oil Industry Collapses

Authored by Haley Zarumba via OilPrice.com,

As Venezuela’s oil industry goes down it flames, it’s looking like it may just take Cuba down with it.

Venezuela, once the crude powerhouse of South and Central America, is no longer able to produce enough oil to sustain its own economy, much less those of other countries. Cuba is frantically drilling in search for new reserves and reaching out for new suppliers, but there is no guarantee they’ll be able to stabilize their oil income any time soon.

Cuba became dependent on Venezuelan oil in the 1990s, when they were sold cut-price crude in exchange for the services of skilled laborers in order to bail them out of economic collapse in the wake of the fall of the Soviet Union. Currently, Cuba relies on foreign oil for more than two thirds of its daily consumption, with over 100,000 barrels of crude flowing from Venezuela every day for years. Now, quite suddenly, their dependence on Venezuelan oil has been forced to come to a bitter end.

In the midst of political unrest and economic devastation, Venezuela’s oil exports have plummeted by 40 percent in the last 3 years. During an export drought that lasted the better part of last year, the Cuban government has been combatting the stemmed fuel flow with regular energy rationing. In an attempt to avoid blackouts, the government has ordered cuts in electricity and fuel consumption to most state-run companies and entities (a huge pool in a communist country) by 50 percent, resulting in workers hours slashed and access to vehicles severely restricted. This April, they also began restricting sales of premium gas to government officials and diplomats.

After this eight-month moratorium on exports to Cuba, Venezuela once again began to export light oil to Cuba and Curacao in March, but at a great cost to their own refineries. As of this month, the 187,000-barrel-per-day Puerto la Cruz refinery is running at just 16 percent of its capacity thanks to a deficit in light oil and a lack of maintenance in ill-funded refineries. With this unsustainable model and no sign of improvement in the country’s economy, Cuba is looking for new sources of crude, and quickly.

Cuba is currently probing for oils in its own offshore wells, with some hope for a vast untapped reserve, but so far they’ve run dry. In response, they’ve reached out to an old friend–Russia. Just last month, Russia exported its first shipment of oil to Cuba in decades. The tanker, carrying 250,000 barrels of Russian oil, was just the first installment of a total 1.9 million barrels to be sent by the Russian government-owned oil company Rosneft. It’s unknown if the deal is to be extended after the total is reached.

It is almost certain that Cuba’s weak economy will continue to need the aid, but the Russian government has made it clear that this is not a hand-out–there will be no more oil if Cuba doesn’t have the cash to back it up. Unlike Venezuela, who allowed Cuba to build up an unpaid tab for oil imports, Russia has announced that they will give no leniency to the cash-strapped nation.

If oil is found in Cuba, it will be a game-changer, but not necessarily for the Cubans. Australia-based Melbana Energy Ltd. has estimated that their Cuban assets contain as much as 637 million barrels of recoverable oil and the company is beginning an intensive two-well drilling campaign slated for 2018 with a budget of $30 million.

As Cuba desperately drills for new reserves and looks to Russia to replace the Venezuelan vacuum of low-cost crude, the future of the already-unstable communist country grows more and more uncertain. With no luck so far in their own probes, some of their most promising potential reserves owned by outside interests, and their Russian allies promising a swift cut-off if Cuba can’t pony up for oil imports, the poverty-stricken country may very well bankrupt themselves in the effort to power their nation.

http://www.zerohedge.com/news/2017-06-14/cuba-scrambles-venezuelas-oil-industry-collapses

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în ECONOMIE(engleza) | Lasă un comentariu

-Vladimir Putin il invita pe fostul sef FBI proaspat demis James Comey sa il urmeze pe Snowden si sa ceara azil in Rusia!


VLADIMIR PUTIN INVITES JAMES COMEY TO FOLLOW EDWARD SNOWDEN AND SEEK ASYLUM IN RUSSIA

Russian President Vladimir Putin has compared ex-FBI director James Comey to fugitive Edward Snowden and joked he would offer him political asylum.

Speaking on his annual Direct Line program, in which he answers screened questions from viewers all over Russia live on all major state TV channels, Putin weighed in on the rift between Comey and U.S. President Donald Trump.

“I do not know the details of Comey’s testimony but some things are clear to me,” Putin said, referring to the ex-FBI director’s address to the U.S. Senate in which he spoke of awkward encounters with Trump. Among those mentioned by Comey included Trump demanding loyalty from the FBI director and expressing hope Comey would stop investigating compromising links between the president’s appointees and the Russian government.

Comey was fired because Trump was not happy with the ongoing investigation, which he has called a “made up” story even as his former national security adviser Michael Flynn admitted to misleading the White House about past contacts with the Russian ambassador. Attorney General Jeff Sessions had to recuse himself from the investigation for a similar reason.

Putin has argued the Russian ambassador did nothing wrong as it is his job “to meet with people.” Perhaps in a show of good faith on Thursday he said Comey could find shelter in Russia if ever he needed, just like Snowden, a former U.S. intelligence contractor-turned-whistleblower.

“Comey said he kept record of a conversation with the president and then gave it to the press. Well this already is odd. How then is the FBI director different from Snowden,” he added, referring to the huge leak of classified information by Snowden. “Then he is a rights defender.”

The legal difference that Putin, a former spy himself, did not mention is that Comey leaked the memo after being dismissed from his role and a private citizen and the information was about a conversation he had personally, and was not classified. Snowden had leaked classified information about U.S. intelligence and surveillance activities.

Regardless, Putin’s arms, at least rhetorically, are wide open as he said if Comey were to face political persecution, Russia “is ready to accept him too.”

Russian Senator Alexey Pushkov was quick to congratulate Putin on his “brilliant trolling.” “I can imagine former FBI director Comey’s face, when he learned that Moscow was ready to grant him asylum as it did to Snowden.”

http://www.newsweek.com/putin-invites-comey-follow-snowden-russia-if-politically-persecuted-626051

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în INTERNATIONAL (engleza) | Lasă un comentariu

Va mai amintiti discursul furios anti Qatar – „finantatorii terorismului” al lui Trump cu ocazia vizitei lui Iohannis la Washington DC?


Acum US  le vinde acestora avioane de lupta F-15 in valoare de 12 miliarde de dollari!

US sells $12bn worth of fighter jets to ‘terrorist funder’ Qatar

Qatar has signed a $12-billion contract to buy F-15 fighter jets from the US, the country’s defense ministry reported. The deal was announced just days after US President Trump accused Doha of supporting terrorism.

The contract was apparently sealed after a Wednesday meeting between US Secretary of Defense Jim Mattis and Qatari Minister of State for Defense Affairs Khalid al-Attiyah, Reuters reported citing a source.
According to Bloomberg News, Qatar bought 36 warplanes produced by McDonnell Douglas, a subsidiary of Boeing.

The US approved the possible sale of up to 72 F-15QA aircraft to Qatar for $21.1 billion in November.

News of the deal comes less than a week after US President Donald Trump lashed out at the Gulf kingdom, saying it has “historically been a funder of terrorism at a very high level.”

Trump’s criticism emerged amid a diplomatic row between Qatar and other Arab nations, which demand that Doha stopped supporting the pan-Arabic movement Muslim Brotherhood and severed ties with Iran.

Qatar is a key American ally in the Middle East and an important exporter of natural gas. It also hosts the largest US military base in the region.

https://www.rt.com/news/392386-qatar-buys-us-warplanes/

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în INTERNATIONAL (engleza) | Lasă un comentariu

-Fara Putin, Siria ar fi incetat sa mai existe!


‘Without Putin, Syria Would Have Ceased to Exist’: Interview with Flemish Priest Living in Syria

It is partly thanks to Hezbollah that so many Christians and other Syrians are still alive. They came to our rescue in our darkest hours. And the same goes for the Syrian army and the Russians. If Putin hadn’t come in 2015, Syria certainly would have ceased to exist’

According to the Flemish Father Daniel Maes, who has lived in Syria since 2010, the coverage of the Syrian war is based on lies. President Bashar al-Assad is not the problem, but our own politicians, who support ISIS and Al Nusra, in order to topple the Syrian government. “The real terrorist leaders are in the West and Saudi Arabia.”

The 79-year-old Father Daniel Maes is back in his native country Belgium. He stays in the Norbertine abbey of the Flemish village Postel, which he left for Syria in 2010, when the country was not yet at war. In Qara he experienced precarious moments, when the village of 25.000 souls was overrun by a rebel army of approximately 60,000 men. He is on holiday now in Belgium to recuperate after he became ill in Syria (‘I thought: I’m finished’), and could not tolerate the local cuisine anymore. But also to tell people in the West the “real story” about Syria, since they don’t hear it from the mainstream media. In mid-June he returns, his suitcases filled with relief supplies for the needy Syrian population.

I met Father Maes last week in Antwerp. This week he will return to his monastery in Syria.

You live in a monastery dating to the sixth century AD, in a country far from home. How did you get there?

I arrived in Qara at the invitation of Mother superior, Sister Agnes-Mariam. She is quite a character. For years, she has roamed the world as a hippie. And she has the gift to modernise monk life while keeping its authenticity. In the Mar Yakub monastery I found what I had been looking for all my life: charismatic enthusiasm, ecumenical openness, missionary work and care for the poor. The monastery was a ruin when Mother Agnes-Mariam stumbled upon it, and since the year 2000 it was beautifully restored under her leadership. I came as a tourist, and I would have left as a tourist, but Agnes-Mariam asked me if I wanted to organise a propedeutical year, a preparation for priesthood training, the very first Catholic seminar of all Syria and so I stayed.

What was your impression of Syria before the war broke out?

It was a beautiful country. As I expected, it lacked political freedom. But above all I was pleasantly surprised. I very much enjoyed the Eastern hospitality, and I experienced a peaceful and orderly society that I had never experienced before in my own country or elsewhere. Stealing and insolence were virtually non-existent. The many different religious and ethnic groups lived in harmony with one another.

Photo from Photographer Daniel Demeter’s new book ‘Lens on Syria’ paints life before the 2011 civil war in vivid detail.

The country had no government debt and there were no homeless people. On the contrary, over two million refugees from neighboring countries, such as Iraq, were taken care of and being treated in the same way as native Syrians.

Moreover, daily life was very cheap, such as food. Schools, universities and hospitals were free even for us as foreigners. I spoke to a French surgeon who said the hospitals in Syria were better than those in France.

How did the conflict in Syria begin? The prevailing opinion in the West is that the first protests in Homs started peacefully, and that things escalated because the government reacted violently.

That’s complete nonsense. I have seen with my own eyes how this so-called popular uprising arose in Qara. On a Friday evening in November 2011, on my way to the vicarage, where I was invited, I saw a group of about fifteen young people at the central mosque. They shouted Assad was a dictator, and that he had to leave. And I saw other youngsters who took pictures of it. They made such a noise; it gave me the chills. I reported it to the vicar, but he already knew. He said, “For some time now men have been coming from outside Syria, to make noise, and they invite our young people to take pictures and videos. If they deliver these to Al Jazeera, they receive money. ”

This was around the time when the violence started in Homs?

It must have been around that time. The Dutch father Frans van der Lugt, who lived in Homs and who was later killed there, had also seen and reported in his letters that it was not the police that started shooting, but the terrorists hiding themselves between the demonstrators.

The Dutch minister of Foreign Affairs Bert Koenders has declared Assad should be prosecuted by the International Criminal Court in The Hague for war crimes.

Koenders is just like the other so called European leaders. He is a little boy standing there like an emperor, while not being aware he has no clothes on him. Anyone with half a brain can see that he is a puppet of the Americans, telling him exactly what to say and not to say.

He who serves the interests of foreign powers and destroys the lives of people of other nations is a terrorist leader, unworthy of the name of a statesman.

Assad did nothing wrong?

See the poison gas attack in Goutha, near Damascus, in 2013, for which Assad immediately was accused of. Is it so hard to understand the terrorists were behind this?

One year before the poison gas attack, Obama said, “The use of chemical weapons is a red line.” At that very moment every journalist should have thought: “Doesn’t that sound like President Bush, who said:” Within 48 hours, the weapons of mass destruction of Iraq must come to surface.”

But they let themselves be fooled again.

An international committee of inquiry was sent to Damascus, accompanied by media from all over the world, and just after they arrived, there was this huge poison gas attack, practically under their noses. Some timing, isn’t it? In Ghouta, of all places, an uninhabited region, where people had fled a long time ago. And within two hours pictures popped up of rooms with dying children. Pictures of Hollywood quality. Some proved to’ve been taken long before, others two hours after the attack. And nowhere a mourning mother to be seen.

Nevertheless there were mourning mothers, and fathers. But they did not live in Ghouta. They lived 200 kilometers away, in villages around Latakia. They recognised their children in the pictures. Two weeks before the poison gas attack, their villages had been attacked by terrorists, who had kidnapped their children. So, these children in the pictures were in fact kidnapped children from Latakia, who were killed to pull a media stunt. How is it possible that there are so many stupid journalists who did not see through that? This has all been well documented in the report of Mother Agnes-Mariam.

You think there are no war crimes committed by the Syrian authorities at all? In February, Amnesty International released a report on mass executions in a prison near Damascus.

If you, as a journalist, want to know what is really going on in Syria, you must come to Syria and find out for yourself instead of reading Amnesty-reports. And I ask you: How can a president who commits so many war crimes against his own people keep himself from being killed for such a long time stay in a country crowded with terrorists who want to finish him off? And why is it you see so many people in Syria with Assad’s picture on their car’s rear window?

Image result for assad pictures in cars

Assad’s face painted in a car parked at a destroyed area in Syria (Source: Business Insider)

The Christians, Shiites, Druzes and Alawites perhaps. But also the Sunnis?

Absolutely. The vast majority of the Sunnis are behind Assad. And if you come to Tartus, where many Sunnis live, you will see not only pictures of Assad, but also of Putin.

For the Amnesty report on the Saydnaya prison, dozens of witnesses have been interviewed.

That’s false. The latest story is that Assad has cremated thousands of people in that prison. This cannot be true. This prison is so small, they could never have done this in such a short period of time.

Amnesty has said that they cannot confirm the US story of cremations.

But they haven’t refuted it either. And meanwhile, the media have repeated this ridiculous claim so often that the public has started to believe it’s the truth.

How do you see the role of journalism? How is it possible their view on Syria is so different from yours?

For that you have to read this book of the German journalist Udo Ulfkotte, Bought Journalists, that he wrote from his own experience. If you go against the dominant narrative, and don’t follow the script, you will inevitably collide with the Powers That Be. They will put you out of business.

In a way I can understand these journalists. They often have a family they need to take care of.

But it’s beyond me how an organization like Pax Christi supports the assassination of Syrian Christians. Acting in the name of church communities, they promote these so-called “moderate rebels”. By doing so they have totally turned themselves against the Christians in Syria, the bishops and patriarchs there.

I have seen a presentation of a so-called Middle East expert of Pax Christi. At the end of her lecture, she showed her sources. Those were: Al Jazeera, Al Jazeera and Al Jazeera.

Why do you think so many countries want to get rid of Assad?

In 2009, Qatar asked Bashar al-Assad to permit running a pipeline through Syria to the Mediterranean. Assad said, “We are not going to do that because we are already working on such a pipeline with Russia and Iran.”
Then the war began. Not in 2011.

We must not forget: Homs is an important location for the passage of the pipeline. It’s no coincidence that the violence started right there, and that Qatar’s tv station Al Jazeera was on top of it.

And the other countries? Why do they treat Assad with such hostility?

For the West, it is unacceptable that Syria is still one of the few countries with a central bank that is truly independent and that the country had no state debt and thus did not need to be ‘saved’.

And the Turks. They just want to revive the Ottoman empire. It’s scandalous what they did in Aleppo. The city of Aleppo was the industrial heart of Syria. The Turks dismantled all of the factories in a few days and took them to Turkey.

Israel is also a very important motor behind the conflict. The Zionists want a pure Jewish state from the Nile to the Euphrates. They want to chop up Syria into a group of small, weak states, fighting each other. Likewise the old Roman motto: Divide et empera. Divide and rule.

The Israelis are bombarding Syria, they treat injured terrorists and they deliver weapons.

I think Zionism is as bad for Judaism as ISIS is for Islam. But let’s not say that out loud, for many Protestants might take you for the devil.

The Israelis say they took part in the conflict because of the presence of Hezbollah’s militias.

That’s true. But Hezbollah is one of the greatest resistance movements there is. I spoke to young men of Hezbollah, and they say, “We started our organization when the Zionists came chasing and killing our families. And we therefore help those who are suppressed in the same way.”

Israel sees Hezbollah as a terrorist organization.

It is partly thanks to Hezbollah that so many Christians and other Syrians are still alive. They came to our rescue in our darkest hours. And the same goes for the Syrian army and the Russians. If Putin hadn’t come in 2015, Syria certainly would have ceased to exist.

It is said that the Russians came to Syria to keep it in their sphere of influence.

There certainly will be some self-interest involved. But Putin is a true Christian, wanting to defend Christianity. And he also wants a multipolar world order, in which no country dominates the rest. It annoys Putin that the Americans do not play by international rules. They overthrew the Ukrainian government, and then had the nerve to say that the Russians responded so aggressively. Syria is a sovereign country. That is what Putin emphasises. He also says: ‘We are not there for the protection of Assad, but for the protection of the Syrian statehood.’ Russia doesn’t want another failed state, like Iraq and Libya. And let’s not forget: The Russian military is the only foreign army in Syria with the consent of the Syrian government. What are other countries doing there? The Americans? The French? The Saudis? They have no right to be there. They are working on the destruction of Syria.

Image result for russia in syria

Source: New Eastern Outlook

The Western governments say they are fighting ISIS. But you doubt that?

Do you remember these Hollywood-like images of ISIS entering Syria? An endless column of brand new Toyotas. They were moving across the desert like sitting ducks. Wouldn’t it have been a piece of cake to have blown them off the face of the earth had the West really wanted? But that did not happen. Why not? And how did they get the Toyotas? Who gave those to them?

The thing we hear time and again is that ISIS accidentally gets weapons that are meant for the nonexisting moderates, and that by mistake the Syrian government troops bombarded. Here and there the US and its allies kill some ISIS warriors, but these are more exceptions.

Christians are a minority in Syria. How do they see the violence of ISIS, Al Nusra and other groups? As a problem of Islam?

First of all, they regard these terrorist groups as a political tool of the West, to disrupt Syria and bring regime change. And not only the Christians, the Muslims in Syria are of the same opinion. They are ashamed of ISIS and Al Nusra. They say, “That is not Islam.”

How do you see violence in Islam?

Islam is ambiguous. The Qur’an contains very beautiful verses about peace. But in the Qur’an it is also said that the unbelievers, the non-Muslims, must be killed.

The Bible and the Torah are not free of violence either.

That’s so. But the imperfections of the Old Testament have evolved in the New Testament. And of the Qur’an, you could say, it’s the Old Testament without the spirit of the New Testament.

Jesus said, “I’m not coming to bring peace but the sword.”

If you kill or injure someone with the sword, then throughout the Christianity nobody will say, “That man is following the gospel.” But if a Muslim blows itself up in a large group of people, then there are Muslims who will say, “I should actually do that too, but I don’t have the courage.”

But your experiences with Muslims in Syria are predominantly positive?

I have always been treated with the same hospitality by Muslims as Christians. Syria is a secular state. Syrians regard themselves in the first place as Syrians, and secondly as Christians, Sunni, Grape, Alavite or Shiite. It’s clearly visible in the Syrian government. There you see ministers of various religions. Everyone can be himself. The harmonious cooperation of populations has always been characteristic of Syria. They see themselves as one family. I even met a colonel from the Syrian army, a Sunni, who asked me if I wanted to bless him before he left for Aleppo.

How do Christians in Syria think about the support of Western governments to jihadi groups?

They suffer from the fact that their fellow-Christians in the West forsake them. They simply do not understand.

Perhaps there are Christians in Syria who welcome the fact that the West supports armed groups?

I do not know such people but if you’re looking for them, maybe you’ll find them. There are always exceptions to the rule but the average Syrian opposes any Western support to any armed group.

Are you in contact with any politicians in the European Union?

I spoke to Herman van Rompuy, in 2012, when he was President of the European Council. I was under the impression that he barely knew where Syria was. All he knew from Syria was based on reports describing the country as the most terrible dictatorship in the world. That meeting really disappointed me. When I told him that in my experience Assad was supported by a wide majority of the population, also by the Sunni, he looked at me as if I committed a sacrilege. It seemed to me he was mainly concerned with the question: “How not to step on those 28 pairs of toes in the European Council.”

I have read that in the Netherlands, the Christian parties voted in favour of a proposal to stop supporting the Free Syrian Army, but Geert Wilders’ Party for Freedom voted against it. Do you understand that? Is that because they are Zionists? If you are against radical Islam, why are you voting for supporting Islamic terrorists in Syria?

Many Syrians have fled to Lebanon and to areas in Syria under the control of the Syrian state. What distinguishes these refugees from those who flee to the West?

Everyone who had the opportunity to flee to areas controlled by the government’s army did so, except those who did not see any future in Syria.

Young men leaving Syria for Europe are being criticised. Europeans ask themselves: Why aren’t they fighting for their country, and protecting their mothers, sisters and other family members?

It is an organised disruption. Those young men have been lured to Europe because Europe has to be Islamicized.

Can any young man join the Syrian Army? Is there a service obligation?

Yes, The only way to escape the army is to hide or to flee the country. On the other hand, many older men have volunteered.

The West leads a boycott against Syria. How do the Syrians manage to keep themselves alive?

A lot of aid is brought into the country through charity. But, to my surprise, just before my departure from Syria, I saw medications that were made in Aleppo. So despite all the devastation there, they managed to re-start.

In a previous interview, you expressed the hope that President Donald Trump would make changes to US policy. Are you still so hopeful about him?

Trump said during his election campaign what any sane person would have said in his place: “We must stop delivering weapons to fighting groups in Syria because we do not know who they are. Let’s stop intervening in sovereign countries. And let’s fight terrorism with Russia. “

That was hopeful. But in the meantime he has come under attack of the Deep State, the real rulers in the country. He fired those missiles at that military airport in Syria, probably under pressure from the Deep State. Nevertheless, he informed the Syrians, so little damage has been done. Most aircrafts were already taken away and half of the missiles did not even arrive. The next day the airport was operational again.

You are on holiday in Belgium. Are you going back to Syria with a restful heart? You’ve been through troublesome times.

In 2013, Qara was taken by a huge army of tens of thousands terrorists. They walked through the streets shooting. We then hid ourselves in the basement of the monastery. After a week, the area was cleared by the Syrian Army. They were only 200 men! They pushed the terrorists back to Lebanon, one group after another. That was because the terrorists did not form a unity. They fought each other. Yet, there is no human explanation for why the terrorists did not take the monastery when they arrived.

You were not afraid at that time?

Most of us had no fear even at the moments we thought: ‘We’re finished’. We also did not have time to worry, because there were children, women and handicapped we had to take care of. There was even a child born while we were in hiding. Everyone was very worried about each other. The children had to be kept busy. We played games, we prayed and sang. After a few days, we had no more water, only milk and at the end of the week it started to snow. That was the beginning of the end of the siege.

Eric van de Beek studied journalism at Windesheim University in Zwolle, and philosophy at the University of Amsterdam. For years he worked as a journalist for the Dutch leading weekly Elsevier. Now he mainly writes for Holland’s one and only geopolitical magazine Novini

http://www.globalresearch.ca/without-putin-syria-would-have-ceased-to-exist-interview-with-flemish-priest-living-in-syria/5594692

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în INTERNATIONAL (engleza) | Lasă un comentariu

-J Kerry: Liderii din Orientul Mijlociu l-au rugat pe Obama sa bombardeze Iranul!


Former US President Barack Obama was under pressure from certain Middle Eastern leaders to bomb Iran, former US secretary of State John Kerry has revealed.

Speaking at an annual retreat of „mediators and peace process actors” in Oslo, Norway, Kerry said the landmark nuclear deal between Iran and six world powers helped Washington prevent war.

„We were hurtling toward conflict,” the former top US diplomat said Tuesday. „I mean, there’s just no other way to describe it.”

„Leaders in the region were saying to me personally, and to the president, President Obama, you should bomb these guys,” Kerry added. „That’s the only way to resolve this issue.”

„And we chose a different path,” he said. „What we did is to find a mutually acceptable way to guarantee that both sides were able to agree on a path forward that met both sides’ needs.”

Saudi Arabia and Israel had fiercely criticized the Obama administration for trying to resolve the Iranian nuclear issue at the negotiating table instead of opting for a military solution.

Kerry then noted that both sides had to abide by the deal and fulfill their obligations under the 2015 deal, known as the Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA).

The comments were an indirect jab at Obama’s successor, President Donald Trump, who has consistently criticized the historic deal, calling it “one of the worst deals ever made.”

The new Republican president has also threatened to scrap the JCPOA, accusing Iran of “not living up to the spirit” of it.

Shortly before Trump’s January 20 inauguration, Kerry said the nuclear accord was one of Obama’s policy victories and warned Trump that canceling it would harm the US in an irreparable way.

Tehran has warned that it would restore its nuclear activities to the pre-JCPOA level, if the US fails to keep its end of the bargain.

The International Atomic Energy Agency has on multiple occasions verified Iran’s adherence to its commitments under the JCPOA.

(L-R) Iran Foreign Minister Mohammad Javad Zari, high representative of the European Union Federica Mogherini, Norway´s Foreign Minister Boerge Brende, Indonesian Foreign Minister Retno Marsudi and former US Secretary of State John Kerry attend a press conference at the Oslo Forum at Losby Gods, outside Oslo, June 13, 2017. (Photo by AFP)

During the Oslo forum, Iranian Foreign Minister Mohammad Javad Zarif discussed the deal with the European foreign policy chief Federica Mogherini.

Zarif said Washington had failed to honor its end of the deal, asserting that Tehran was not surprised by the failure.

Mogherini, on the other hand, said she was confident that the US will keep “something that is working,” asserting that “in any case the European Union will guarantee that the deal keeps.”

Trump has made a major reversal on Obama’s Middle East policies. His first foreign trip was dedicated to encouraging regional Arab nations to stand in “unity” with Israel against Iran, according to American officials.

http://217.218.67.231/Detail/2017/06/15/525344/US-Middle-East-Kerry-Iran-bomb-Obama-JCPOA

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în INTERNATIONAL (engleza) | Lasă un comentariu

Această femeie are 70 de ani și arată uimitor. Susține că secretul tinereții sale îl reprezintă…


Carolyn Hartz este o mamă şi bunică fericită. Deși este greu de crezut femeia a împlinit de curând 70 de ani, însă arată cu 30 de ani mai tânără. Care este secretul său? Potrivit propriilor declarații a renunțat în urmă cu vreo 20 de ani la consumul de zahăr, iar acest lucru i-a schimbat viața. Susține că în tinerețe se lupta cu „dependență de zahăr” și a fost suspectă de diabet.

„La început a fost dificil, deoarece eram dependentă de zahăr, dar cred că renunțarea la acest aliment este motivul pentru care am reușit să mă mențin în formă la această vârstă înaintată. Mă asigur că mănânc proteine la fiecare masă, în special micul dejun, este cea mai importantă masă pentru mine. Cred că este foarte important să fim cu toții conștienți atât de ceea ce mâncăm, cât și de cantitatea de alimente pe care o consumăm zilnic”, a declarat femeia citată de cotidianul The Mirror.

2CBD702200000578-3248598-image-m-148_1443418486936woman-no-sugar-diet-carolyn-hartz-11-592fd2be0244a__700

În loc de zahăr, Carolyn folosește un produs denumit xilitol, un substituent derivat din fructe de pădure și unele legume.

Carolyn, care locuiește în Perth, Australia, mai declară că pe lângă o dietă sănătoasă face multă mișcare fizică și folosește și creme de înfrumusețare. Are întotdeauna o atitudine pozitivă, evită lucrurile care ar putea să o streseze și să o scoată din acest „echilibru” mental și fizic.

2CBACEEB00000578-3248598-image-m-176_1443419715664

woman-no-sugar-diet-carolyn-hartz-13-592fd2c2102e6__700

sursa: .mirror.co.uk

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

 

Publicat în ALIMENTATIE | Lasă un comentariu

Visa visează să-ți transforme întreaga locuință într-o casă de marcat


Playtech.ro: Într-o lume în care poți plăti pentru toate cumpărăturile cu o atingere pe ecranul telefonului tău sau printr-o aplicație dedicată, cardurile bancare devin învechite.

Visa profită de această schimbare tehnologică majoră și vrea să dezvolte o inovație care ușurează semnificativ procesul de achiziționare a unui bun în magazinele online. Compania vrea să îți permită să cumperi ceva prin simpla apăsare a unui dispozitiv din casa ta care este conectat la internet, fără a necesita completarea datelor și introducerea unor coduri.

Visa a dezvoltat un sticker rotund, asemenea unui abțibild, care conține un cip și pe care îl poți lipi pe mâna ta.

Potrivit Engadget, dispozitivul este atât de bine realizat încât nu există temerea că îți va scăpa de pe mână și că îl vei pierde. Acesta este dezvoltat tocmai în ideea de a-l ține mereu cu tine, inclusiv în casa ta care este populată cu numeroase dispozitive conectate. Și aici nu ne referim doar la laptopuri sau calculatoare, ci chiar și la elementele inteligente de dimensiuni mai mici, precum becuri sau căști.

Sistemul dezvoltat de Visa le-ar permite utilizatorilor să cumpere în magazinele online printr-o simplă apăsare pe obiectul dorit, fără a mai necesita completarea unor formulare. Pe lângă ușurința de cumpărare, această metodă este mai sigură pentru că te protejează de atacul nedorit al hackerilor. Visa se adresează grijilor cu privire la securitate prin folosirea unui token, care înlocuiește toate datele tale personale cu un identificator digital generat aleatoriu.

Citește mai mult: Playtech.ro

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

Mokase, primul smartphone din lume care ne poate prepara… o cafea sau un ceai


Mokase este primul smartphone din lume care, pe lângă faptul că se poate folosi pentru navigarea pe internet, realizarea de fotografii și evident vorbit cu prietenii și familia, ne poate oferi și câte un ceai sau o cafea. Acesta se adresează persoanelor care se află mereu în mișcare, al căror stil de viață agitat îi împiedică să se oprească la un tonomat cu astfel de băuturi. Smart K, compania italiană care a venit cu conceptul pentru Mokase, susține că au căutat o cale de a face aceste băuturi disponibile oriunde ne-am afla.

Carcasa termorezistentă are niște capsule subțiri care conțin boabele decafea sau pliculețele de ceai și apa necesară preparării băuturilor. Totce trebuie să facem este să accesăm aplicația din telefon, special destinată acestei funcții. O baterie încorporată va încălzi cafeaua în capsulă la aproximativ 50 – 60 de grade Celsius. Când este gata, un alt buton apăsat în aplicația Mokase vă va permite să turnați espresso-ul creat printr-un orificiu din partea superioară a carcasei. Compania dezvoltatoare susține că orificiulprin care este pompată băutura este făcută dintr-un aliaj de aluminiu-siliciu care poate manipula lichide extrem de fierbinți.

Telefonul Mokase este disponibil pentru precomenzi și costă doar 50 de euro. De asemenea, puteți comanda capsule de cafea de unică folosință în cutii de 15, 30 sau 50 de plicuri.

Mokase-phone-case3-750x423Mokase-phone-case2-750x550Mokase-phone-case-750x520
sursa: odditycentral.com

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | 1 comentariu

Ochiul minții și misterele creierului uman


Creierul uman, mintea și conștiința sunt teme de cercetare pentru mulți savanți și, cu toate că sunt încă multe lucruri de descoperit, ceea ce deja se cunoaște nu poate decât să ne uimească. Aflat în vârful lanțului trofic datorită inteligenței sale, omul își poate permite luxul să sondeze misterele creierului și ale conștiinței, să își pună întrebări despre acestea și să caute răspunsuri.

Iar răspunsurile care apar sunt adeseori la fel de tulburătoare ca și întrebările care se pus. Astfel, dacă specialiștii fizicii cuantice au ajuns până acolo încât să se întrebe dacă un anumit lucru există atunci când nu îl observăm, neurologii vorbesc despre realități diferite pentru fiecare om, chiar și atunci când privesc același lucru…

Ce face însă ca mințile noastre să interpreteze diferit o aceeași realitate? Ce anume ne crează realitatea? Despre toate acestea vom vorbi în acest episod al emisiunii Mistere la Granițele Cunoașterii, unde l-am avut invitat pe profesorul universitar Adrian Restian.

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Cine a fost Radu de la Afumați – voievodul care a purtat 20 de bătălii cu TURCII și care a împiedicat transformarea Țării Românești în pașalâc?


Radu de la Afumați a domnit între 1522 și 1529 și are meritul imens de a se fi împotrivit cu înverșunare preschimbării Țării Românești în pașalâc. Dacă în locul lui Radu de la Afumați ar fi fost un alt domnitor, mai puțin energic și mai puțin priceput într-ale conducerii oștilor, foarte probabil că teritoriul dintre Dunăre și Carpați, stâpânit cândva de către Mircea cel Bătrân, ar fi intrat sub stăpânire otomană, așa cum s-a aflat o bună parte din Ungaria, între anii 1541-1699.

Radu Voievod era numit „de la Afumați” datorită faptului că moștenise un domeniu în localitatea cu același nume (din Ilfov). Radu de la Afumați a fost numit și Radu cel Viteaz, nume meritat pe deplin, dat fiind că a stăvilit în numeroase rânduri puhoaiele de războinici turci trimise de către Suleyman Magnificul să cucerească Țara Românească.

Unul dintre fiii lui Radu de la Afumați, pe nume Radu Ilie, a devenit, la rândul său, domnitor al Țării Românești, însă nu a domnit decât o jumătate de an. Radu de la Afumați era frate cu domnitorul Mircea Ciobanul.

g

Prima confruntare armată a lui Radu de la Afumați, ca domnitor, a fost aceea purtată cu oastea condusă de către Mehmed Beg. Radu de la Afumați a fost un excelent conducător de oști, dovadă fiind faptul că a respins, cu o mică oaste strânsă în pripă, puternica armată trimisă de către Imperiul Otoman contra sa, în ianuarie 1522. În confruntarea următoare, din aprilie 1522, oastea aflată sub comanda lui Radu de la Afumați a trebuit să lupte cu un inamic ale cărui forțe se împrospătau necontenit, susținute fiind de trupe nou venite de la sud de Dunăre. Până la urmă românii, istoviți, nu s-au mai putut împotrivi. Radu Vodă s-a retras în Ardeal, iar Mehmed Beg a început să taie și să spânzure în Țara Românească – aflată în mare primejdie de a deveni pașalâc.

Radu de la Afumați a fost omul providențial, pentru românii primei jumătăți a secolului XVI. În vara lui 1522, viteazul voievod a revenit în Muntenia în fruntea unei oștiri strașnice, în care se aflau și numeroși ardeleni, cărora li s-au adăugat și alți luptători, pe măsură ce înainta pe teritoriul muntean. Reușește să-și recapete tronul, să-i pedepsească dur pe oamenii ocupantului. În bătălia de la Grumazi, Mehmed Beg a fost înfrânt și alungat peste Dunăre.

Din păcate, în aceeași vară a lui 1522, Mehmed Beg a revenit cu forțe proaspete, trimis fiind de către Soliman Magnificul să cucerească Țara Românească. Radu de la Afumați a fost victorios într-o serie de bătălii, date la București, Slatina, Gherghița, însă aceste victorii nu au putut fi fructificate, întrucât turcii, fiind numeroși, câtă frunză și iarbă, resimțeau prea puțin pierderile umane provocate de către oastea Țării Românești. În aceste condiții, Radu de la Afumați s-a retras din nou în Ardeal, iar Mehmed Beg a reluat șirul abuzurilor asupra populației autohtone. Țara se afla iarăși în primejdia de a deveni pașalâc!

d

Tot în cumplitul an 1522, când deja toamna își intrase în drepturi, Radu de la Afumați și-a arătat din nou energia, perseverența și calitățile de conducător de oști, când l-a înfrânt pe Mehmed Beg și l-a făcut să treacă Dunărea de frica morții, împreună cu toti ostașii și slujitorii săi. La începutul anului 1523, Țara Românească a fost atacată iarăși, de către turci. Din nefericire, împotriva lui Radu cel Viteaz unelteau și boierii Craiovești, plus fratele său vitreg, Bădica Radu.

Armata domnitorului muntean era împuținată și istovită de bătăliile care parcă nu se mai isprăveau. La București a avut loc o confruntare în urma căreia Radu Vodă a fost biruit. A trecut din nou Carpații, cu gândul să-și salveze țara de primejdia turcească, ce amenința, de altfel, întreaga Europă.

Turcii l-au desemnat pe Vladislav al III-lea, în locul său. Dar Vladislav al III-lea nu a reușit să-și câștige sprijinul boierimii, astfel că, până la urmă, a fost detronat de către Radu Bădica, fratele vitreg al viteazului domnitor de la Afumați. Însă, în ianuarie 1524, turcii l-au ucis pe Bădica Radu. În tot acest timp, Radu de la Afumați a fost la curent cu evoluțiile politice și militare din țară, prin intermediul iscoadelor sale.

Găsind contextul prielnic pentru intențiile sale, Radu Vodă revine în țară și, în haosul creat, își recapătă tronul. N-a domnit prea mult, deoarece o armată turcească a intrat din nou în țară, impunându-l, ca domn, pe Vladislav al III-lea. În septembrie 1524 Radu Voievod și-a adunat ostașii, după care, cu sprijinul regelui maghiar, a pus pe fugă trupele care-l susțineau pe Vladislav III.

e

Totusi, o vreme, în anul 1525, Radu a fost constrâns să conducă Țara Românească împreună cu Vladislav III. Vladislav lua hotărâri la București, beneficiind de susținerea turcilor, iar Radu își exercita prerogativele la Târgoviște. Firește, nu era o situație ce se putea prelungi prea mult. Chiar dacă plătea haraci și făcuse unele concesii turcilor, Radu de la Afumați rămăsese același înverșunat antiotoman. O importantă realizare a fost, în acest context, faptul că Vladislav III a fost eliminat, boierii Craiovești nefiind, se pare, străini de suprimarea sa.

După moartea primei sale soții, Radu de la Afumați s-a căsătorit a doua oară, alegându-și noua parteneră de viață din familia boierească a Craioveștilor. Prin aceasta, neamul Drăculeștilor i-a devenit ostil. Contra viteazului voievod a fost pus la cale un complot. Aflându-se în primejdie și fiind înconjurat de vrăjmași, Radu Vodă a încercat, în ianuarie 1529, să se retragă la Craiova.

Nu a reușit să ajungă la adăpost, întrucât o ceată de asasini l-a surprins la o mănăstire. Voievodul și fiul său s-au refugiat în biserică. Însă boierii încrâncenați l-au ucis pe vrednicul domnitor și pe fiul său, pe nume Vlad, chiar acolo, în lăcașul de cult, fără a ține seama de prezența preotului. Astfel și-a găsit sfârșitul, la Râmnicu Vâlcea, unul dintre domnitorii care au marele merit de a fi stăvilit, în repetate rânduri, puhoiul turcesc ce amenința să ia în stăpânire pământul românesc. După asasinat, capul voievodului a fost trimis la Constantinopol, de către boierii ucigași.

c

Trebuie amintit că, la 1526, avusese loc bătălia de la Mohacs, în urma căreia Suleyman Magnificul, cu formidabila sa armată, a biruit oastea maghiară. Mai apoi, vreme de un secol și jumătate, o mare parte din Ungaria a avut statutul de pașalâc turcesc. Deși o parte din regatul Ungariei devenise pașalâc, Principatul Transilvaniei a beneficiat de autonomie. Ardealul se afla, atunci, în aceeași situație ca și Moldova și Țara Românească. Plăteau tribut, dar se guvernau după regulile proprii, în vreme ce turcii n-aveau permisiunea de a-și construi moschei sau a deține proprietăți funciare pe teritoriile românilor.

1526, Batalia de la Mohacs

1526, Bătălia de la Mohacs

În zbuciumata epocă a lui Radu de la Afumați, oștirile otomane ale lui Suleyman Magnificul au suferit o mulțime de înfrângeri, din partea micii armate muntene. Acest lucru, dar și alte confruntări anterioare cu armatele domnitorilor români, i-a convins pe turci să-și încerce șansele în alte părți (cum ar fi Ungaria) și să abandoneze orice plan de cucerire a Țării Românești, Moldovei sau Ardealului. Să ne imaginăm, doar, ce forță militară ar fi reprezentat, în lupta antiotomană, toate cele trei principate reunite sub același stindard și conduse de către un strateg strălucit precum Radu de la Afumați. Chiar și separate, țările române au ținut la respect o superputere ce domina teritorii aflate pe trei continente, precum Imperiul Otoman. Formidabili luptători au fost înaintașii noștri!

a

e

Surse: enciclopediaromaniei.ro, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

A existat Iisus?


A existat Iisus?

Adesea ne intrebam asta. Adesea ne intrebam daca Patimile sunt reale. Pana in prezent nu s-a gasit nicio dovada fizica obiectiva. Indiferent ce ar spune adeptii sau fanaticii religiosi din punct de vedere stiintific Iisus este la fel de real ca Mos Craciun.

Dar mai intai ar trebui sa tratam scrierile in care se face referire la acesta. Si vom incepe cu o problema eterna – biblia.

Cel mai rapid mod de a obtine o reactie în lumea moderna este de a striga cat te tin puterile “religie!” intr-o piata aglomerata. De la fundamentalistii înraiti pana la atei indiferenti, internetul este un teren propice pentru nebuni si bineinteles, pentru toate religiile din lume. Toti acestia vor izbucni, in cel mai binevoitor caz, intr-o criza de isterie daca aveti întrebari despre nebunia lor. In religie nu se permite gandirea libera si nu se pun intrebari. Din fericire, atunci cand vine vorba de a raspunde la unele dintre cele mai importante întrebari din istorie, cum ar fi cea daca “Isus existat într-adevar?” – avem secole de munca lasate in urma de catre cercetatori si arheologi pentru a construi pe ele.

Vom analiza presupusele dovezi ale credinciosilor sa vedem ce stie publicul cu adevarat despre existenta  lui Iisus.

Epistolele lui Pavel

St-Paul-de predicare-In-Atena

A folosi o parte din Biblie pentru a sustine o alta este contraintuitiv, si dealtfel o incercare nebuneasca de a masca o neputinta. Practic stim sigur un singur lucru, anume, scrisorile lui Pavel sunt cele mai vechi scrieri cu privire la crestinism, anterioare Evangheliilor cu vreo cincizeci de ani. De asemenea, stim ca a existat un astfel de personaj. Analiza textuala a epistolelor dovedeste ca cel putin sapte dintre ele au fost scrise de un singur om, si eforturile istorice ale lui Pavel de a deschide noua biserica a Neamurilor sunt principalul motiv pentru care nu cititi aceste randuri in ebraica.

Dar cel mai mare si mai grozav lucru pe care Pavel l-a folosit in favoarea lui este ego-ul sau. Tratand doar la suprafata povestea vietii lui Isus, Pavel prefera sa vorbeasca despre el însusi, inclusiv descriind conversatiile si calatoriile sale. Calatorii care, apropo, includ doua întalniri scurte cu fratele lui Isus, James . Din moment ce existenta lui James nu poate fi verificata in mod obiectiv, probabilitatea existentei “adevarurilor” descrise este cel putin indoielnica. Aceste epistole sunt cele mai vechi si ar trebui sa fie cele mai clare. Restul sunt povesti si fantezii populare. Daca putem concepe ca Vechiul Testament e o colectie de legende, invataturi, morale si dogma, putem spune ca intregul Nou Testament se invarte in jurul unui om sanctificat poate fara sa vrea. Daca a existat….nu avem cum sa dovedim. Unii se rezuma sa creada. Si eu ma “incred” in faptul ca maine nu va ploua, dar daca stiu imi iau umbrela, nu?

Contradictiile din Biblie

Na?terea-Bar800

Am mentionat mai înainte cum celebrele Evanghelii scrise de diverse personaje in decursul mai multor secole nu prea se pun de acord cu nimic. Ba unele devin foarte contradictorii tocmai in punctele esentiale. Unii vad acest lucru ca ultimul cui în sicriul istoric al lui Isus. Ceilalti, credinciosii, considera aceste puncte ca fiind normale si indicand tocmai contrariul. Ma intreb oare cine-i mai sanatos la cap?

Spre exemplu, Evanghelia lui Marcu afirma de mai multe ori, si Marcu e destul de clar, cand spune ca Isus a venit din Nazaret. Cateva decenii mai tarziu, Luca si Matei se decid. Nu, Betleem este locul unde a început totul. Problema este ca nu exista nicio înregistrare istorica, niciun recensamant, absolut nimic. Sacrificarea unor bebelusi nevinovati se pare ca nu a existat vreodata. Ghici ce spun adeptii credintei? Ei bine, se întampla.

Pe de alta parte, exista o veche profetie spunand ca Mesia se va naste în Betleem. Nu tocmai subtil, nu? Cu toate acestea, aceste contradictii dau mai degraba dreptate lui Marcu care a inventat un Isus venind din Nazaret astfel incat povestea sa se potriveasca. Fictivul Isus se naste astfel in locul potrivit.

Botezul

Joachim-Patinir Botezul-Of-Jesus

Botezul este o alta caracteristica a povestii lui Isus care nu corespunde cu profetia biblica. De fapt nu corespunde cu sensul si ideea biblica in sine. În acele timpuri traditiile erau foarte importante. Mai ales cele religioase. Ideea ca o persoane inferioara din punct de vedere spiritual ar putea boteza una superioara era complet nemaiauzita. Vazandu-l pe Mesia, cum il considerau ei, botezat de catre oricine ar fi fost vazut mai mult ca semn de umilire decat umilinta. In zilele noastre, o vedem ca un semn timpuriu ca Isus era tipul umil care s-a dovedit a fi mai tarziu, dar în vechea Iudee, acest lucru ar fi fost foarte greu de inteles si mai ales de vandut. Acesta e un exemplu clar cum respectivii scriitori au denaturat adevarul. Sensul unui botez in acea vreme putea fi perceput doar intr-un sens lumesc.

Josephus

08020359

Josephus a fost un istoric romano-evreu din primul secol, al carui cel mai faimos pasaj este Testimonium Flavianum – o referinta “timpurie” la adresa lui Hristos, care este probabil un fals. Deci, de ce l-am mai pomenit aici? Ei bine, lucrarile lui Josephus includ, de asemenea, un pasaj mai putin celebru care este cu siguranta adevarat. Îngropata adanc în Cartea 20 a ” Antichitatii evreilor” este o referire directa la executarea “fratelui lui Isus, care a fost numit Hristos, al carui nume a fost James”. Asta-i tot ce se povesteste. Dar, ca si Pavel de mai sus, se confirma existenta istorica a lui James si nu cea a lui Isus. Deasemenea, putem vedea foarte clar la Hristos un nume, o “numire”, iar acesta putea fi oricine. De la o prezumtie pana la un zeu inviat din morti e mult, nu credeti?

Tacitus

Roma Tacitus Inscr Mus Thermae

Tacitus a fost echivalentul roman al History Channel si National Geographic toate laminate într-o singura minte inteligenta si in acelasi timp cinica. Printre un numar stupefiant de carti, Analele sale descriu viata sub Tiberius, Nero si alti nebuni, în timp ce, de asemenea, se ocupa cu existenta de zi cu zi de la Roma. În mod semnificativ, el include perioada din jurul marelui incendiu. Iata asadar si cel mai semnificativ pasaj:

“Nero si-a fixat vinovatia si a provocat cele mai rafinate torturi unei clase urata din cauza abominatiilor ei, numita crestini de catre populatie. Christus, din care numele îsi are originea, a suferit pedeapsa extrema în timpul domniei lui Tiberius în mainile unuia dintre procuratorii nostri, Pontius Pilatus. “

Aceasta este prima relatare de încredere a crucificarii din istorie. Desi nu citeaza sursa, Tacit este cunoscut pentru ca verifica si cele mai mici zvonuri si avea acces la documente oficiale. Dovezile fizice atesta existenta lui Pilat si a carmuirii sale. Crestinii au devenit o secta urmandu-l pe Christos. Nimeni nu vorbeste de niciun Isus, nimeni nu vorbeste de evanghelii scrise cu ajutorul Duhului Sfant, nimeni nu vorbeste de Biserica. Cum au ajuns toate astea sa fie recunoscute si acceptate de lume? Prin denaturarea adevarului si bineinteles, prin trecerea timpului. Peste inca o mie de ani, vom “afla” ca Isus a coborat din nori intr-o …. nava spatiala?

Osuarul

Jamesossuary

Poate va amintiti descoperirea din 2001 a unui osuar vechi inscriptionat cu cuvintele “Iacov, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus.” Pentru cei dintre voi care nu va amintiti ar trebui sa stiti ca lumea a innebunit.  Sau cel putin o parte din ea. Si asta e marea tragedie. Aici era dovada incontestabila a existentei istorice a lui Isus. Apoi, în 2004, politia israeliana a arestat la  Tel Aviv pe colectionarul care l-a gasit pe suspiciunea de fals. Ma intreb oare de ce oamenii nu au schimbat religia? De ce nu au devenit atei? Si mai ales, de ce nu li s-au deschis ochii si mintea? De ce nu au devenit mai sceptici?

Oare pentru ca s-au obisnuit sa fie mintiti si inselati de atata timp?

Nu chiar. Anul trecut, un tribunal israelian a adus alti experti sa reia cazul. Bomba cu ceas era acea inscriptie care se crede ca e falsa. In prezent, nu stim daca este adevarata sau doar un fals modern. Si astea sunt faptele, nu ipoteze. Dar, daca se dovedeste a fi adevarata nu cred ca va interesa pe nimeni. Religia crestina a devenit o afacere prea profitabila, nu? In plus, multi si-ar pierde sensul in viata si o lume haotica e o lume pierduta.

Religia Moderna

Kim-Jong-un 2089297B

În ciuda religiilor “mari” care rezista de secole, noi religii apar intotdeauna. Sau cele vechi sunt trunchiate si reinterpretate. Mormonii, Scientologia, Rastafarianismul,  diverse culte, cum ar fi Familia Manson sau înfioratorul cult “Kim” din Coreea de Nord … si aproape toate dintre ele au un lucru în comun: ele provin de la un singur individ, real. De ce? Pentru ca e foarte important ca lumea sa inteleaga acea religie. Ati observat cum toate conceptele “greoaie” din crestinism au fost ignorate sau date la o parte? Notiunea de “sfanta treime”?. E foarte greu de explicat unui copil in scoala primara. Si foarte dificila pentru un adult fara educatie. De aceea, ea a devenit foarte putin importanta. Pentru anumite secte, dimpotriva, ea a devenit marul discordiei. Tocmai pentru ca nu a fost corect inteleasa. A fost inspirata din alte religii care nu-si gaseau aplicabilitatea in societatea acelor timpuri.

Astfel, e mult mai usor sa construiesti o religie in jurul unui personaj. Acesta va capata fara sa vrea aura de legenda. In timp, el devine Salvator, Mesia, Izbavitor, Cuceritor si foloseste tot felul de astfel de denumiri. Si sociologii au observat acest lucru. Urmarind cum religiile moderne cresc, ei pot face presupuneri cu privire la verii lor, inclusiv religiile in varsta care transforma adeptii in marionete. Ganditi-va la asta. Este mult mai usor sa convingi oamenii sa se inroleze intr-o noua miscare daca ei pot vedea liderul.

Asa se intampla in revolutii, in razboaie, in cultura.

Deasemenea, trebuie sa mai intelegem un aspect foarte important al iudaismului din primul secol. Unele idei care se presupun ca ii apartin lui Isus erau prea fragede, prea necoapte, prea “neortodoxe”, prea noi pentru acea vreme. Ele au aparut mult mai tarziu. Un astfel de salt mental era de neinteles in acea perioada.

Crucificarea si Patimile lui Hristos

Peter Gertner - R?stignirea - Walters 37,246

Va aduceti aminte de profetia despre Mesia? Ea se referea la un izbavitor, la un rege mesianic puternic care va alunga pe romanii tradatori din Ierusalim cu foc si sabie. Si va aduce regatul lui Dumnezeu pe pamant.

Vreti o traducere aici, nu? Ei bine, profetiile apar intotdeauna numai in vremurile de aur ale unui popor. Si ele vor avea intotdeauna, fara exceptie, legatura cu o perioada foarte grea, de restriste, cand intregul popor va fi sub dominatie si cand acesta isi va dori cu ardoare ca acele vremuri de aur sa se intoarca. Ganditi-va la Albion si regele Arthur, la cum femeile suspinau la tara si se rugau pentru intoarcerea lui Mihai Voda si asa mai departe. Altii inca il mai cheama pe Iancu.

A facut Isus toate acestea? Nu. Ei bine, exista cineva care a facut-o. Daca un presupus James/Isus/Hristos a inceput o revolutie spirituala care n-a fost urmarita decat de cativa adepti, un altul a pornit o adevarata rascoala sangeroasa. El este Simon bar Kokhba si a condus cea mai mare rebeliune. Si multi altii ca el – John of Giscala si Simon Bar Giora care au inceput razboiul dintre evrei si Imperiul Roman. Adeptii insa au ridicat in slavi un om pasnic care a murit pe cruce ca un talhar inainte de a face ceva semnificativ.

Savantul Bart Ehrman ne spune : “Crestinii nu l-au inventat pe Isus. Ei au inventat ideea ca Mesia trebuia sa fie rastignit”. Practic, primii crestini au fost atat de jenati de crucificare si atat de neputinciosi incat au facut tot ce au putut sa  transforme asta într-o victorie. Ca orice popor invins, subjugat, ingenuncheat, au transformat Imperiul Roman intr-o fiara iar crucificarea intr-un moment al lor.

Dar de aici pana la un zeu care invie precum Mithra si o Biserica cu milioane de preoti e drum lung.

http://mythologica.ro

Publicat în RELIGIE | 2 comentarii

Cat de real e Exorcismul?


Cat de real e Exorcismul?

Credinta ca demonii exista si ca pot poseda oameni este, desigur, un lucru demn de fictiune si filmele de groaza – dar este, de asemenea, una dintre convingerile religioase cele mai larg raspandite în lume. Cele mai multe religii sustin ca oamenii pot fi posedati de duhuri demonice (Biblia, de exemplu, povesteste sase cazuri in care Isus scoate demoni), si ofera drept arma exorcismele pentru a remedia aceasta amenintare.

Ideea ca spiritele invadatoare sunt în mod inerent rele este în mare masura un concept iudeo-crestin, insa in multe alte religii si sisteme de credinta se accepta posesia atat de catre entitati benefice cat si de cele malefice pentru perioade scurte de timp, dar mai putin frecvente – si nu în mod special alarmante – ca aspecte ale vietii spirituale. Spiritismul, o religie care a înflorit în America în anii 1800 si este înca practicata în cateva locuri astazi, invata ca moartea este o iluzie si ca spiritele pot poseda oameni. Miscarea New Age a îmbratisat deasemenea de mult timp o forma de posesie numita channeling, în care se spune ca spiritele celor morti pot locui corpul unui mediu si pot comunica prin intermediul lor. Sute de carti, si chiar unele simfonii, se spune ca ar fi fost compuse de spirite.

exorcism

Exorcisme fictive

Hollywood-ul, desigur, a fost primul dornic sa valorifice fascinatia continua a publicului legata de exorcism si de posedare demonica prin filmele deseori intitulate “bazat pe o poveste adevarata”. Exista nenumarate filme inspirate de exorcism, printre care “The Last Exorcism”, “Exorcismul lui Emily Rose”,” The Devil Inside ” si “Ritualul”– variind salbatic in calitate, originalitate si efecte. Cea mai mare influenta culturala, desigur, a venit de la clasicul “Exorcistul”. În saptamanile dupa ce filmul a iesit în 1974, un centru catolic din Boston a primit cereri zilnice pentru a efectua exorcisme. Scenariul a fost scris de William Peter Blatty, adaptat dupa best-sellerul din 1971 cu acelasi nume. Blatty a descris sursa de inspiratie pentru filmul sau ca fiind un articol din Washington Post pe care il citise în 1949 despre un baiat din Maryland care a fost exorcizat. Blatty a crezut (sau a pretins) ca a fost o relatare exacta, desi mai tarziu, cercetarea a aratat ca povestea a fost mai degraba senzationala, dar nici pe departe credibila.

Michael Cuneo, în cartea sa “Exorcismul american: expulzarea demonilor în Tara Abundentei,” il crediteaza pe Blatty si “The Exorcist” cu o mare parte din interesul modern din zilele noastre pentru exorcism. În ceea ce priveste acuratetea istorica, însa, Cuneo caracterizeaza activitatea lui Blatty ca o structura masiva fantezista care se odihneste pe o fundatie subreda reprezentata de jurnalul unui preot. A existat într-adevar un baiat care a suferit o exorcizare, dar practic toate detaliile sangeroase si senzationale care apar în carte si film au fost mult exagerate sau complet deformate.

Exorcisme reale

În timp ce multi oameni cred ca exorcizarile reale sunt relicve ale Evului Mediu, exorcismele continua sa fie efectuate, de multe ori pe oamenii care sunt emotionali si mental deranjati. Daca cei care practica aceste exorcizari sunt într-adevar posedati de spirite sau demoni este cu totul alta problema. Exorcismele se fac de obicei pe oameni cu o credinta religioasa puternica. În concluzie, exorcismul functioneaza in masura in care crezi in el. Deci aceasta se datoreaza mai mult puterii de sugestie si factorului psihologic: daca credeti ca sunteti posedati (si ca numai exorcizarea va va vindeca), atunci s-ar putea.

Cuvantul exorcizare provine de la cuvantul grecesc pentru juramant, “exousia”. Cum savantul de studii religioase James R. Lewis explica în cartea sa “Satanismul de astazi: O enciclopedie a religiei, folclorului si culturii populare”, –  “A exorciza astfel înseamna a merge de-a lungul liniei plasarii unui duh sau demon sub juramant – invocand o autoritate mai mare pentru obliga spiritul – mai degraba decat o reala “izgonire“. Acest lucru devine clar atunci cand entitatii demonice ii este poruncit sa paraseasca persoana, nu de autoritatea preotului, ci, de exemplu, prin formula “în numele Tatalui, si Fiului si al Sfantului Duh.”

Vaticanul a emis pentru prima oara linii directoare oficiale cu privire la exorcism în 1614 si le-a revizuit apoi în 1999. Potrivit Conferintei Episcopilor Catolici din SUA, semnele de posedare demonica includ putere supraomeneasca, aversiunea fata de apa sfintita si abilitatea de a vorbi în limbi necunoscute. Alte semne posibile de posedare demonica includ scuipatul, blestematul si “masturbarea excesiva.”

Împreuna cu o mana de exorcisti sanctionati de Vatican, exista sute de exorcisti auto-intitulati din intreaga lume. Dupa ce a participat la  50 de exorcisme în timpul cercetarii pentru cartea sa, Michael Cuneo afirma ca nu a vazut nimic supranatural sau inexplicabil: “nimeni nu a levitat sau si-a intors capul nefiresc, nu au aparut brusc si din senin zgarieturile demonice pe fata cuiva, am vazut doar multi oameni cu probleme emotionale de ambele parti ale ritualului.”

În timp ce majoritatea oamenilor se bucura de un film de groaza, credinta în realitatea literala a demonilor si in eficacitatea ritualului de exorcizare poate avea consecinte mortale. În 2003, un baiat de 8 ani autist din Milwaukee a fost ucis în timpul unui exorcism de catre membrii bisericii care au acuzat ca un demon a invadat trupul copilului. In 2005, o tanara calugarita din Romania a murit de mainile unui preot în timpul unei exorcism dupa ce a fost legata de o cruce, cu calus, si lipsita zile intregi de hrana sau apa într-un efort stupid de a expulza demonii din ea (celebrul caz Tanacu). Si în ziua de Craciun a anului 2010 în Londra, Anglia, un baiat de 14 ani pe nume Kristy Bamu a fost batut si înnecat de rudele sale care încercau sa exorcizeze un duh rau din baiat.

http://mythologica.ro

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Tezaurul lui Decebal


Aurul dacilor. Comorile ingropate ale lui Decebal.  Tezaurul pe care s-a reconstruit Imperiul Roman. Chiar daca esti sau nu adept al vreunei teorii conspirationiste sau chiar crezi ca Dacia a fost centrul lumii antice (si chiar al universului, de ce nu?), poate chiar ca Deceneu si Zalmoxes erau de origine extraterestra, exista dovezi (cel putin scrise) despre marile comori lasate de Decebal in urma sa.

Asadar, au aparut o gramada de teorii in acest sens. Cele mai multe sprijinite de propaganda comunista, altele de spiritul nostru gregar protocronist. Caci romanii s-au crezut intotdeauna o civilizatie aparte, cu foarte multe de oferit spatiului balcanic.Decebal si Traian

Traian, Decebal si istoria aurului furat

In timpul celui de-al doilea razboi intre daci si romani, multi nobili daci s-au predat sau au fost prinsi. Unul dintre ei, Bicilis, a dezvaluit locatia unei mari comori ingropate sub albia unui rau. Parea ceva fantastic, demn de un film cu faraoni egipteni si comori nepretuite.

Sub raul Sargetia (raul Strei de astazi, se varsa in Mures langa Simeria), ce trecea pe langa palatul lui Decebal, au fost gasite comorile. Cu ajutorul unor prizonieri, Decebal a deviat cursul raului si a pus sa fie excavat fundul acestuia. Acolo a aruncat o mare cantitate de argint, aur si alte obiecte de pret ce puteau indura umiditatea. Apoi au pus pietre si pamant deasupra lor si au dat drumul raului. Tot ce a fost folosit la lucrari a fost ascuns in grotele din imprejurimi. Prizonierii au fost ucisi.

Cea mai mare parte a aurului a fost dezgropata intre 1540 si 1759 in Sarmisegetusa Regia – 700 kg de aur. Au mai existat si alte descoperiri in secolul al XIX-lea. Dio Cassius apreciaza tezaurul la 165 tone de aur si 331 tone de argint. Un tezaur ce l-a ajutat pe Traian sa redreseze imperiul.

Ce ne spun sursele?

T. Statilius Crito din  Heraclea, medicul lui Traian, scriind cartea Getica, afirma ca tezaurul lui Deceval avea 2200 tone de aur si 4500 tone de argint. Unii istorici cred ca este o eroare de copiere. Chiar daca era vorba de o zecime ar fi valorat enorm.

Alti istorici avanseaza cifrele de mai sus. Totusi, romanii sustineau ca intr-un singur jaf furasera 165 tone de aur si 300 tone de argint. Iar aceste cifre sunt perfect credibile avand in vedere exploatarile masive de metale pretioase din Muntii Apuseni. Se crede ca statul dac avea un control central asupra circulatiei monezilor.

Asa s-a nascut legenda tezaurului lui Decebal, preluata apoi de Cassius Dio care a facut-o celebra.

Ceea ce nu stim si nu realizam este ca Roma a folosit Dacia ca o mina de aur. La propriu. Minele din Apuseni au inceput sa produca pentru imperiu. Nu a contat daca Traian a gasit sau nu o comoara ingropata. Si nici dimensiunile ei. Minele Daciei au fost suficiente pentru a bate monezi noi si a redresa finantele Imperiului. Analizand aurul din monezile batute in vremea lui Traian constatam ca acesta provine fix din Dacia.

Din nefericire, ce a mai ramas din aur a fost furat de austro-ungari, apoi l-am dat noi de bunavoie rusilor spre pastrare. 120 de tone mai exact, din care am recuperat doar 33.

Ce spune istoria?

Prazile de razboi au contribuit imens la inflorirea activitatilor economice, sociale din Imperiul Roman. Inainte de razboaiele cu Decebal, Traian a trebuit sa ia masuri drastice pentru a salva finantele distruse de predecesorii sai. De la colaps la cheltuieli exorbitante trebuia sa existe o legatura. Dranarea mlastinilor, extinderea porturilor din Italia, contruirea de noi apeducte pentru Roma, refacerea canalului dintre Nil si Marea Rosie in Egipt, marirea armatei cu 2 noi legiuni, pregatirea razboiului cu partii, renuntarea la anumite taxe pentru cetatenii romani, alocarea de granturi pentru saraci, construirea imensului si magnificului edificiu Forum Ulpium cu marea Coloana a lui Traian.

Toate astea au costat bani. Foarte multi bani.

Dacii, ce se intindeau de la Balcani in Carpati, de la Marea Neagra la Nistru si de la Tisa la Dunare, detineau mult aur. Istoria aurului dac incepe acum 6.000 de ani.

Exista dovezi arheologice si metalurgice legate de minarea aurului in Transilvania inca din epoca de piatra. Aria este bogata in aur si argint chiar si astazi – vezi Rosia Montana – cel mai mare depozit de aur, estimat la 300 tone de aur si 1600 tone de argint.

Alburnus Maior a fost un oras minier fondat de Traian cu colonisti iliri din Dalmatia de sud.

Evidentele sugereaza ca topitul aurului si-a avut obarsiile in Bulgaria, langa Varna, intre 4600 si 4200 i. Hr. Aici a fost gasita cea mai veche comoara de aur din lume.

Iar istoria e simpla. Un imperiu se ridica datorita armatei sale si, ulterior, bogatiilor acumulate. Roma nu a facut exceptie. Minele spaniole faceau armata romana sa creasca si sa inghita stat dupa stat. Dar si minele s-au epuizat. Legiunile se intinsesera cat de mult le putuse permite aceasta patura calda. In est, expansiunea a fost stavilita de parti. In cealalta parte au fost zdrobiti de o coalitie de triburi germanice. Atentia Romei s-a indreptat spre Europa de Est. Pana la urma, in vest era oceanul, in sud Sahara. Unde sa se mai intinda?

Economia romana nu putea produce mai mult aur. Si, in acelasi timp, romanii isi dezvoltasera un gust pentru bunuri scumpe si exotice: matase din China, perle din Golful Persiei, parfumuri din India, fildes din Africa. Cucerirea Ierusalimului si zdrobirea revoltelor a lovit si ea in aurul roman. Toate s-au intamplat in aceeasi perioada, cu legatura directa spre Dacia.

Bestia mirosea sange … si aur. Restul e istorie.

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Liniştea acţionează asupra noastră mai puternic decît sunetele! Cum se întîmplă aceasta?


Noi cunoaştem foarte multe lucruri despre influenţa sunetelor asupra omului. Există sunete pozitive, care ne asanează organismul, dar sînt şi negative, care distrug psihicul şi corpul. Dar ce impact are lipsa sunetelor, liniştea interioară şi exterioară asupra noastră? Savanţii spun că există un impact, dar care-i?

Potrivit unor studii, aflarea în linişte timp de o zi contribuie la deschiderea potenţialului omului: se impulsionează activitatea creierului, ajută la analiza informaţiei şi stimulează creşterea celulelor creierului. Sunetele tari au o influenţă negativă asupra creierului şi organismului. Studiile arată că poluarea fonică conduce la ridicarea tensiunii arteriale, insomnie şi la afecţiuni cardiace. Studiind acţiunea îndelungată a gălăgiei asupra omului, savanţii au aflat şi ce influenţă are lipsa sunetelor. Daniel A. Gross de la publicaţia Nautilus a deschis detaliat impactul pozitiv al liniștii asupra creierului uman. El a colectat mai multe studii privind impactul muzicii, în care au fost obţinute rezultate interesante. Iată trei dintre cele mai importante avantaje ale liniştii.

Creşterea noilor celule ale creierului. Supunînd grupurile de şoblani acţiunii diferitori tipuri de zgomot, bilogul Imke Kirste a planificat să utilizeze liniştea în calitate de aparat de control. Dar s-a constatat că atunci cînd ei se aflau cîte două ore pe zi în linişte, apăreau noi celule în creier. Acea parte a creierului poate fi folosită în calitate de sursă de emoţii şi treceri ale memoriei curente în memorie permanentă. „Am depistat că liniştea, într-adevăr, contribuie la naşterea noilor neuroni”, spune Imke Kirste.

Impulsionarea memoriei. Chiar dacă în jur nu-i nici un zgomot, creierul nostru este foarte receptiv. De exemplu, ascultaţi piesa preferată şi brusc, ea se întrerupe. Dacă cunoaşteţi bine melodia şi cuvintele, ea continuă să cînte în cap. Extrăgînd din memorie acordurile şi textul cunoscut, creierul creează iluzia sunetului. Pe paginile publicaţiei „Nautilus” acest lucru se explică prin faptul că cortexul auditiv continuă să lucreze din greu.

Chiar dacă în urechile voastre nu parvine nici un sunet, creierul va găsi mereu o metodă de a rămîne activ. Stimularea meditării. Cînd creierul nu are stimulatori externi, el nu se focusează şi trece în „regimul trierii”. Aceasta nu înseamnă că el se deconectează. Dimpotrivă. Aflîndu-se în stare de repaus, creierul colectează şi procesează informaţia. Aceasta se numeşte meditare (reflexie). Factorii externi determină creierul să asculte. Dacă în jur e linişte, creierul nostru este impus să asculte ce se întîmplă în interiorul nostru.

http://ecology.md/

Publicat în SANATATE-VINDECARE | Lasă un comentariu

„Elixirul nemuririi” de la vechii vindecători din India


Vechii vraci ne-au lăsat o mulțime de secrete și rețete miraculoase. Aceste rețete sînt simple, pentru că ele sînt pregătite din produse naturale. Din ceea ce ne-a dăruit natura. Haideți să încercăm.

În India această rețetă se numește elixirul nemuririi.

Cum să pregătim elixirul tinereții?

În timpurile străvechi, călugării, alchimiștii, vrăciuitorii și tămăduitorii au încercat să inventeze rețete ale nemuririi. Ce substanțe nu au adăugat ei în băuturile lor, nu se temeau să folosească nici otrava, dar nu au obținut rezultatul scontat. Ce-i drept, pînă în zilele noastre au ajuns și rețete cu efect de întinerire. Fie că nu vom ajunge să trăim pînă la 150 de ani, în schimb vom întîmpina bătrînețea într-o stare excelentă a spiritului și organismului.

Cel mai frecvent în rețetele nemuririi și ale tinereții se întîlnesc produse ca usturoiul și laptele. Nu e de mirare. Or încă Avicena considera usturoiul drept panaceu de toate bolile.

LEGENDA indiană de apariție a elixirului tinereții în bază de usturoi și lapte

Cîndva demult, între demoni și zei s-a aprins o luptă dură și sîngeroasă. Fiecare dintre ei dorea să obțină dreptul la deținerea celor „Nouă taine”. Una dintre secrete era usturoiul. În una dintre aceste lupte a fost rănit unul dintre zei. Și atunci vracii indieni i-au pregătit un elixir al tinereții, din usturoi și lapte. Acest elixir l-a salvat de moarte pe Dumnezeu și războiul a fost cîștigat.

Lapte lu usturoi – REȚETA elixirului tinereții

Turnați într-un vas mic 1 pahar de lapte și îl punem pe foc. Cît timp fierbe laptele, luați 2 căței de usturoi și zdrobiți-le mărunt. Imediat ce va fierbe laptele, adăugăm usturoiul, scoatem de pe for și acoperim cu capacul.

Peste 10 minute, elixirul tinereții este gata.

Se recomandă consumul elixirului din usturoi cu lapte o dată pe săptămînă cîte un pahar într-o priză.

http://ecology.md/

Publicat în SANATATE-VINDECARE | Lasă un comentariu

Tehnologia Fundatiei Keshe


Publicat în APA DE GANS | 1 comentariu

Nu spune “te iubesc” dacă nu ştii ce e iubirea


iubirea este

Iubirea este. Este dăruire totală. Înainte de toate, da, asta este. Să te dăruieşti în totalitate, fără să simţi că faci vreun compromis sau vreun favor sau vreun sacrificiu. Să te dăruieşti pe tine cu tot ce eşti. Şi cu bune şi cu rele. Şi celălalt să te accepte aşa cum accepţi cel mai frumos dar. Şi chiar dacă după ce dă la o parte hârtia frumos colorată (adică părţile tale bune) şi vede că nu este chiar cel  mai frumos dar (adică atunci când le descoperă şi pe cele rele), să fie bucuros şi recunoscător pentru darul primit.

Nu suntem perfecţi. Suntem oameni şi suntem umani. Şi nu avem doar calităţi. Dar când avem curajul de a ne dărui conştient goi-goluţi, cu tot ceea ce suntem, atunci este cu adevărat iubire. Pentru că iubirea este şi vulnerabilitate asumată. Asumată pentru că iubind, ştii că vulnerabilitatea ta nu va fi un călcâi al lui Ahile.

Iubirea este când eşti sursă şi resursă pentru celălalt. Şi el pentru tine. Nu trăind unul prin altul şi nici sugându-vă de energie, ci dăruindu-vă unul altuia şi umplându-vă unul altuia. Din prea-plinul vostru de iubire.

Când te accepţi pe tine, este mult mai uşor să-i accepţi şi pe ceilalţi. Şi abia atunci înveţi să iubeşti. Pentru că iubirea este acceptarea darului din propria ta acceptare. Fără să-i cauţi defecte. Fără să fii frustrat că nu e darul perfect. Ci căutând să-i vezi perfecţiunea în imperfecţiune. Aşa cum faci cu tine când te iubeşti. Autentic. Real.

Iubirea este. Este încredere totală. Fără semne de întrebare. Fără ezitare. Precum credinţa. Nu l-ai văzut niciodată pe Dumnezeu, dar asta nu-ţi clatină credinţa. Aşa şi cu iubirea. Tu eşti Dumnezeul lui. El este Dumnezeul tău. Şi nu mai are nimeni loc. Nici un alt zeu sau ne-zeu. Nici o alta. Nici un altul. Ca-ntr-o formă perfectă. Un cerc. Perfect rotund şi închis. Tu şi el. Dumnezei care vă creaţi realitatea.

Iubirea este. Este respect dincolo de orice altceva. Respect care te face să te înclini cînd ea îţi aduce paharul necerut de apă. Respect care te face să îţi ţii respiraţia ca să nu-i deranjezi lui somnul lin de dimineaţă.

Oamenii uită să se respecte. Iau totul ca şi un dar cuvenit. Bărberit, epilat, părul de pe chiuveta, uşa deschisă, o floare, şosetele aruncate, parfumul ei de femeie, “lasă, că merge şi-aşa”… până când nu mai merge. Pentru că toţi vrem să ştim că existăm pentru celălalt. Că de-aia ne vrem împreună.

Iubirea este. Libertate totală. De a fi. Cine suntem. Acceptaţi cu toate ale noastre. Cu respect şi încredere şi credinţă. Credinţa că pot să fiu sau să fii vulnerabil. Şi (totuşi) în siguranţă.

Iubirea este. Făcută din clipe. Mărunte. Gesturi mărunte. Detalii. Nu e ceva magic, dai din baghetă şi se întâmplă. Ci se creează. Prezent şi conştient clipă de clipă. Prezent în tine şi prezent în relaţie. Aşa este iubirea. Cu ochii larg deschişi. Şi urechile. Şi mâinile. Şi braţele. Şi sufletul. Şi tot ceea ce eşti. Dăruindu-te în totalitate.

Publicat în SEX - FAMILIE | Lasă un comentariu
%d blogeri au apreciat asta: