SUA: O lege sprijinită de democrați, dar și de doi republicani, va obliga școlile să permită bărbaților transgender să concureze în echipele sportive ale fetelor


SUA: O lege sprijinită de democrați, dar și de doi republicani, va obliga școlile să permită bărbaților transgender să concureze în echipele sportive ale fetelor

Stânga liberală continuă să-și impună agenda radicală împotriva valorilor americane. Aproape toții democrații din Congresul american au sprijinit un proiect de lege care impune școlilor să permită sportivilor de sex masculin, care se identifică drept fete, să concureze în echipele de sex feminin, potrivit Daily Signal.
Legea denumită „Equality Act” va modifica actul normativ privind drepturile civile din 1964, pentru a crea caracteristici de „orientare sexuală și identitate de gen” în temeiul legii federale anti-discriminare. Printre altele, proiectul de lege ar obliga școlile publice să extindă echipele sportive feminine prin includerea bărbaților  biologici, dar care se identifică ca fete transgender.
Sarah Warbelow, directorul unei organizații pentru drepturile omului, a lăudat „impactul pozitiv asupra proiectului de lege asupra sportului din licee, amintind că există încă ”discriminări” în unele state.
„Multe state au legi discriminatorii în ceea ce privește orientarea sexuală și identitatea de gen și toate au în continuare echipe sportive pentru femei. Argumentele despre sportivii transgender care participă la competiții sportive în conformitate cu identitatea lor de gen, conform cărora beneficiază de avantaje în competiții, nu au fost confirmate”, a explicat un senator democrat în argumentarea proiectului de lege.
În Connecticut, doi alergători  născuți bărbați, dar care se consideră femei, au dominat fetele în competiția organizată de un liceu, lucru care a făcut-o pe una dintre eleve să numească avantajul bărbaților drept „demoralizant”.
Contestatarii legii susțin că  legea  „Equality Act”  va duce la o invazie a bărbaților în competițiile destinate sexului feminin, inclusiv în atletism.”Barbații vor domina sporturile destinate sexului feminin, a avertizat Julia Beck, șefa unei organizații radicale feministe.
Reclame
Publicat în HOMOSEXUALI, S.U.A. | Lasă un comentariu

Tribunalul Constituțional din Ungaria aprobă separarea temporară a copiilor de părinți în cazul refuzului nejustificat al vaccinării obligatorii


Vedeti cum pe o parte Ungaria ii da tare cu nationalismul dar urmeaza agenda NWO? =D

Tribunalul Constituțional din Ungaria aprobă separarea temporară a copiilor de părinți în cazul refuzului nejustificat al vaccinării obligatorii

Tribunalul Constituțional al Ungariei a decis că minorii pot fi separați temporar de părinții lor, dacă aceștia din urmă nu permit, fără un motiv justificat, vaccinarea obligatorie a copiilor, relatează portalul Index, citat vineri de agenția EFE și preluat de Agerpres.

„Poate fi limitat dreptul părinților la educare (a copiilor) în cazul refuzului vaccinării obligatorii fără un motiv valabil”, se arată în decizia Tribunalului Constituțional din Ungaria, care stabilește că „în caz extrem, separarea minorului de familie poate fi constituțională”, dar cu caracter temporar, nu definitiv.

Potrivit Tribunalului Constituțional de la Budapesta, protecția și îngrijirea minorilor constituie în primul rând o obligație a părinților, abia apoi a statului.

Decizia a fost pronunțată ca urmare a unei sesizări privind refuzul unei familii de a-și vaccina copilul, născut în 2015, mama refuzând și la nașterea acestuia orice asistență medicală.

„Vaccinarea obligatorie este indispensabilă pentru asigurarea protejării societății în fața bolilor și a epidemiilor”, explică Tribunalul Constituțional al Ungariei.

Cu toate acestea, grupuri numeroase de părinți, activiști și medici se pronunță împotriva obligativității vaccinării bebelușilor, invocând motive întemeiate: caracterul nedemocratic al obligativității, faptul că statul nu are dreptul să intervină în interiorul corpului cetățenilor sau să ia decizii asupra copiilor de care răspund în primul rând părinții acestora. Este contestată compoziția anumitor vaccinuri, suspectate a fi creat reacții adverse cauzatoare de handicap, numărul vaccinurilor administrate unui bebeluș și vârsta fragedă la care acestea sunt injectate în corpul micuțului, în locul unei administrări separate și treptate, care să nu șocheze organismul nou-născutului.

https://www.activenews.ro

Publicat în VACCIN(sistem) | 1 comentariu

15 aprilie 1944, Paștile însângerate al severinenilor. 75 de ani de la momentul în care avioanele anglo-americane au distrus orașul Drobeta Turnu Severin


15 aprilie 1944, Paștile însângerate al severinenilor. 75 de ani de la momentul în care avioanele anglo-americane au distrus orașul Drobeta Turnu Severin

Americanii ne-au omarat si distrus tara iar astia acum ii pupa in cur…asa e in democratie, criminalul e premiat daca smecher!

După ce SUA. au declarant război României (5 iunie 1942), ca răspuns la declarația de război primită din partea României (12 decembrie 1941), aviația anglo-americană a executat (în 1942, 1943 și, mai ales în 1944) mai multe raiduri aeriene de bombardament asupra teritoriului românesc, alături de bombe, care au produs mari pagube materiale și umane, fiind aruncate (în vara anului 1944) și manifeste prin care se îndemna la capitulare necondiționată și la ieșirea țării din războiul dus alături de Axă.

În total, au murit 7.592 de persoane în toată țara și au fost distruse sau avariate 47.335 de imobile.

Din 15 aprilie, în ziua de Paște, până în iunie 1944, orașul Drobeta Turnu Severin a fost bombardat de către aviația anglo-americană. Potrivit unui raport din cel De-al Doilea Răboi Mondial, în urma atacurilor și-au pierdut viețile în jur de 250 de persoane și alte câteva sute au fost rănite.

La 15 aprilie 1944, ora 23:00, în seara de Paște, a fost efectuat primul bombardament al aviației anglo-americane asupra Severinului. A fost pimul bombardament de noaptei asupra României: 83 de avioane: 30 de bombardiere Wellington, de producție engleză, având o escortă de 53 de avioane de vânătoare, atacă Turnu Severin.

La acest bombardament au fost folosite atât bombe explozive, cat și bombe incendiare. A doua zi, pe 16 aprilie, alte 100 de avioane au aruncat cu bombe deasupra orașului.

Atacurile din 15 și 16 aprilie au lovit portul, instalațiile portuare, gara, regimentul, aerodromul și parțial orașul, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzină incendiate, parcul de vagoane și locomotive distrus în proporție de 2/3.

Bombardamentul din 21 aprilie a avut ca obiectiv principal centrul orașului și cartierul „nemțesc”. De la 15 aprilie până la 22 august 1944, forțele aeriene anglo-americane efectuează asupra Severinului un număr de 11 bombardamente. Atacurile din 6 mai și, respectiv, 6 iunie 1944, au fost și ele extrem de violente din cauza numărului mare de bombardiere folosite.

Scopul atacului asupra Severinului urmărea deopotrivă distrugerea concentrării de refugiați civili, universitari și industriali sosiți din Bucovina și Moldova.

„Bombardamentele în Severin au început în noaptea de Paște pe 16 aprilie 1944, când ieșeam cu lumânări de Înviere ne-am pomenit cu o escadrilă de aviație și au început să arunce bombe, parcă erau lumânări aprinse pe cer. Severinul atunci a fost bombardat în special cu bombe incendiare. A fost un foc cumplit, focul de aici din acea noapte, se vedea din toate comunele îndepărtate ale județului nostru. Partea proastă a fost că în gară a fost și un tren, un marfar care avea muniție și a explodat și aceea și vă dați seama, gara distrusă, linia ferată la fel, fiindcă de fapt asta s-a și urmărit, să întrerupă circulația și pe Dunăre, și pe calea ferată ca frontul să nu mai poată fi aprovizionat sau să îngreunăm retragerea nemților pentru că ei trebuiau să se retragă acum. După aceea, ei au repetat bombardamentul de cel puțin 10-12 ori , de data aceasta cu bombe de distrugere”, își amintește fostul copil de trupă, lt. Col. (r) Dumitru Petcu, care la vremea respectivă avea 16 ani.

https://www.activenews.ro/

Publicat în ISTORIE RECENTA RO. | 2 comentarii

Peste 80 de tone de legume și fructe, distruse de ANSVSA în cadrul Operațiunii „Demetra”. Transportatorii produselor de import, sancționați


Peste 80 de tone de legume și fructe, distruse de ANSVSA în cadrul Operațiunii „Demetra”. Transportatorii produselor de import, sancționați

Foarte bine…Romania trebuie sa-si produca legumele si fructele fara atitea chimicale!

Peste 80 de tone de legume și fructe provenite din Polonia, Serbia, Ungaria, Spania și Grecia au fost distruse în cadrul Operațiunii „Demetra„, anunță ANSVSA, care precizează că au fost verificate 430 de mașini și trei depozite, fiind aplicate 31 de sancțiuni în valoare totală de 602.200 de lei, scrie News.ro.
„Începând cu data de 11.04.2019, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a demarat o serie de controale la nivel național pentru depistarea reziduurilor de pesticide din legumele și fructele provenite atât din comerțul intracomunitar, cât și din import. Acțiunea este parte a operațiunii de control „Demetra„, aflată sub coordonarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Inspectorii sanitari-veterinari au verificat pe palierul lor de competență toate mijloacele de transport sigilate de către inspectorii ANAF.
Până la această dată au fost controlate 430 de mijloace auto destinate transportului de legume-fructe și 3 depozite. Ca urmare a neregulilor constatate au fost aplicare 31 de sancțiuni în valoare totală de 602.200 de lei”, conform ANSVSA, conform News.ro.
Au fost distruse 81,35 tone de legume și fructe: 23 de tone de ceapă uscată din Polonia; 10 tone de morcovi din Ungaria și Serbia; 23,04 tone de mere din Polonia; 200 de kg de usturoi din China; 6,45 tone de cartofi din Polonia; 1,82 tone de ciuperci din Polonia; 6,78 tone de roșii din Spania; 2,2 tone de vinete din Spania; 7,8 tone ardei gras din Spania; 60 de kg de roșii din Grecia.
Dintre neconformitățile sancționate, ANSVSA menționează: lipsa documentelor sanitare veterinare; iginenă necorespunzătoare; lotizare necorespunzătoare (depășirea capacității de depozitare); mijloace de transport necorespunzătoare; lipsa elementelor de identificare (etichetare necorespunzătoare); lipsa autorizației de fucționare a depozitului de destinație, conform News.ro.
Publicat în ALIMENTATIE(legume), ALIMENTATIE(pericol) | 1 comentariu

”De fapt, soldaţii noştri sunt ucişi de comision – e nevoie de o dezbatere despre Armată


Militari români ducând un sicriu. Imagine de arhivă

”Vrem o armată precum cea americană, care să funcționeze în luptă ca ea – fără să avem nimic, dar nimic din ce are ea!”

. ”De fapt, soldaţii noştri sunt ucişi de comision. Am distrus industria de apărare, mai ales institutele de cercetare-proiectare specializate, am distrus sectorul naţional de cercetare-dezvoltare, care ar fi trebuit să ofere industriei de apărare materiale şi tehnologii. Iar ceea ce cumpărăm este scump, prost, insuficient, şi inadecvat misiunilor Armatei Române”.

Am citat dintr-un articol mai vechi, dar extrem de actual, scris de fostul consilier politic al lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, Constantin Gheorghe. Ca formație, Constantin Gheorghe este inginer de aeronave – domeniu în care s-a întors de mai mult timp, renunțând la zona politică.

Fostul consilier prezidențial condamnă schema Dar teoria care se induce – ”tot ce-i românesc este prost” – dar și consecința:  ”Să importăm, să vedeţi ce armată modernă vom avea!”

”Nu vom avea, pentru că nicio ţară nu-şi permite o dependenţă de 100% de importuri”, era concluzia lui Constantin Gheorghe, într-un comentariu de pe Facebook.

Am reluat acest articol pentru că are legătură cu incidentul din Afganistan, în care 4 infanteriști români au fost răniți după explozia unui DEI.

”Patru camarazi de ai noștri au fost răniți (…) o coloană de vehicule blindate MRAP a fost atacată cu un dispozitiv exploziv improvizat, urmat de un atac cu armament ușor de infanterie executat de insurgenți”, se scrie în comunicatul MApN, care afirmă că ”Infanteriștii gălățeni au acționat conform procedurilor și au respins atacul insurgent, având sprijin terestru și aerian din partea forțelor americane”

Ei bine, Constantin Gheorghe atrage atenția asupra a două aspecte: Primul – norocul lor că au fost într-un MRAP ”Care este un monstru, nu are nimic în comun cu un transportor blindat! Este un camion uriaș, cu podeaua în V, în care militarii stau într-un soi de scaune din materiale compozite, cam în felul în care sunt legați piloții de supersonice, și scaunele sunt ”suspendate”, de tavan și pereții laterali”.

În al doilea rând, au primit rapid sprijin aerian de la americani, ”care au lichidat rapid tirul insurgenților”.

”Și acum venim la ce ne doare: în caz de Doamne-Doamne, noi cu ce am sprijini trupele noastre, la noi în țară?”, întreabă Constantin Gheorghe. ”Că, să fim realiști: un război generalizat exclude sprijinul american pe scară largă. Trebuie să ne descurcăm. Cu ce? Elicoptere de atac nu am avut niciodată. Puma este o improvizație, cu toate modificările făcute cu evreii de la Elbit, parcă”.

Am retras din dotare IAR 93, care, atrage atenția Constantin Gheorghe ”cu aceleași echipamente de la evrei, plus un radar și, eventual, un nou motor, putea deveni un avion de atac la sol acceptabil”. IAR 99 nu a mai fost dezvoltat, MiG 29, retras – era polivalent – MiG 23, la fel.

”Vrem o armată precum cea americană, care să funcționeze în luptă ca ea – fără să avem nimic, dar nimic din ce are ea!”, spune fostul consilier. ”Nu știu cine a fost dobitocul care a blocat proiectul ”Dracula” în anii 1990 – acum puteam avea 96 de elicoptere de atac decente, o platformă excelentă pentru armament, ce puteau evolua”.

Avem lozinci mobilizatoare în loc, spune Constantin Gheorghe, propunând o dezbatere onestă, de care să fie conștientă și societatea. ”Tot spun că este nevoie de o dezbatere publică despre Armată, nevoile ei, mai ales de dotare și de personal, despre industria de armament – Dacă tot cheltuim, să cheltuim cu cap!”

”Să lăsăm dracului corvetele lu Pește, total inutile, și să investim în ce este urgent: transportoare, elicoptere și avioane de atac la sol, o nouă armă de infanterie, echipament de vedere pe timp de noapte etc.”, e de părere Constantin Gheorghe. ”Asta, dacă vrem să ne apărăm decent”.

În schimb… dacă niște unii vor doar comision, atunci zic pas, conchide fostul consilier. Din păcate, adăugăm noi, chestiunea importului și, implicit a comisionului, nu obligatoriu aici, ci la ”furnizor”, pare cea mai ”strategică” parte a oricărui ”parteneriat” în capitalism.

BUCUREȘTI, 15 apr – Sputnik, Dragoș Dumitriu

https://ro.sputnik.md

Publicat în ARMATA | Lasă un comentariu

5G APOCALYPSE – THE EXTINCTION EVENT (cel mai nou documentar)


Un documentar de lungă durată de către Sacha Stone, care expune amenințarea existențială la 5G umanității într-un mod pe care niciodată nu ni l-am imaginat posibil!
Vă rog să împărtășiți acest lucru cât de mult vă simțiți … utilizați-l pentru a viza birocrații, tehnocrații, practicienii din domeniul sănătății, agențiile guvernamentale locale și federale și mai mult decât orice … familia și prietenii. Prezentând în acest film: experți în dezvoltarea armelor, biologi, biologi moleculari și celulari, microscopi de sânge, activiști, precum și lideri buni acolo pe front. Știm ce înseamnă această tehnologie – știm cum a fost concepută și știm unde este destinată să ia oameni și planetă. Tragem linia aici … și facem acest lucru cu focul complet al conștiinței. Arise Homo sapiens! ( tradus de mine cu google)

Publicat în PERICOL (5G) | Lasă un comentariu

România a ajuns kibbutz-ul Israelului și pisoarul ambasadorului sionist al SUA, Hans Klemm!


      Ambasadorul Hans Klemm la conferinţa „Viitorul memoriei” Doamnă prim-ministru, domnilor minişti, Excelenţele Voastre, Dr. Florian, prietenul meu, […]

 

    Ambasadorul Hans Klemm la conferinţa „Viitorul memoriei”

Doamnă prim-ministru, domnilor minişti, Excelenţele Voastre, Dr. Florian, prietenul meu, distinşi oaspeţi, doamnelor şi domnilor,

Pentru a nu repeta numeroasele declaraţii puternice deja făcute în această dimineaţă, permiteţi-mi să spun doar că oricare dintre dumneavoastră care a vizitat o instituţie precum Muzeul Memorial al Holocaustului de la Washington, Muzeul POLIN de la Varşovia, Yad Vashem de la Tel Aviv, şi există multe alte exemple evocatoare de muzee din multe alte ţări, ştiţi ce efect transformator pot avea aceste instituţii asupra memoriei istorice a istoriei evreilor şi a Holocaustului, dar şi ce efect are asupra societăţii, a culturii şi desigur, implicit, asupra abilităţii unei ţări de a asigura comemorarea adecvată a unor evenimente precum Holocaustul şi educarea copiilor şi a cetăţenilor acelor ţări cu privire la ororile petrecute.

Guvernul Statelor Unite, în special prin Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite dar şi prin activitatea şi eforturile Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti, lucru pe care sunt mândru să-l menţionez, a sprijinit puternic înfiinţarea unui Muzeu Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului în România.

De la sosirea mea în România, în 2015, am fost inspirat de către angajamentul uniform şi ferm al instituţiilor statului român, al tuturor instituţiilor statului român, faţă de acest proiect. Am fost prezent la întâlnirea Preşedintelui României Klaus Iohannis cu Directorul Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite, în 2016, când Preşedintele şi-a exprimat intenţia de a vedea înfăptuită înfiinţarea muzeului. Am participat la numeroase întâkniri cu Preşedintele Camerei Deputaţilor şi cu Preşedintele Senatului României, în care aceştia şi-au exprimat nu doar angajamentul de a sprijini înfiinţarea muzeului, ci şi de a asigura alocarea de resurse adecvate. De asemenea, am lucrat cu toţi prim-miniştrii din 2015 până în prezent şi am aflat de la ei cât de dedicaţi sunt şi ei faţă de înfiinţarea acestui muzeu.

Aşa cum au menţionat colegul meu, Ambasadorul Israelului şi Dr. Florian (Nota redacției: Alexandru Florian, director al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”) în această dimineaţă, din păcate, a existat un pas înapoi în înfiinţarea muzeului în intervalul anticipat iniţial, dar sunt convins că muzeul se va deschide în cele din urmă aici, la Bucureşti şi sunt inspirat de reafirmarea angajamentului auzită în această dimineaţă din parte doamnei prim-ministru, a Ministrului de Externe, precum şi a Ministrului Culturii.

Doamnelor şi domnilor, iar acum vorbesc în calitate de membru al Consiliului Consultativ pentru înfiinţarea Muzeului Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului în România, vă rog să reţineţi că Statele Unite, Guvernul Statelor Unite, Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite şi ambasada mea (??? – Nota redacției) la Bucureşti îşi păstrează pe deplin angajamentul faţă de înfiinţarea acestui foarte important obiectiv.

                                           Hans Klemm, ambasador al Statelor Unite ale Americii la București

 

Scrisoare deschisă către Excelența Sa domnul Hans Klemm, ambasadorul Statelor Unite în România

                                                          Excelență,

Aflu din presă că sunteți foarte interesat de realizarea în România a unui Muzeu Național de Istorie a Evreilor și a Holocaustului din România. Realizarea acestui muzeu este în momentul de față blocată de sentința tribunalului prin care se anulează decizia Primăriei Capitalei de a repartiza viitorului muzeu spațiul din Palatul Dacia, de pe strada Lipscani. În pronunțarea sentinței tribunalului am avut și eu o contribuție, bănuiesc, deoarece am depus în instanță o cerere de intervenție în sprijinul acțiunii juridice formulate de concetățeanul meu Mihai Tociu versus Primăria București. Cred că este de datoria mea să vă aduc la cunoștință motivele intervenției mele împotriva proiectatului muzeu, argumentele pe care întemeiez opoziția mea. Sunt argumente de interes public și le expun în scopul de a vi le pune la dispoziție atât Domniei Voastre și celorlalți susținători ai poiectului, cât și pentru a le aduce la cunoștința opiniei publice din România și de oriunde, dar mai ales din SUA și Israel.

Contestația mea cea mai importantă privește documentele care vizează istoria evreilor din România, dar pe care Federația Comunităților Evreiești din România refuză să le facă publice, le ține ascunse și nu le recunoaște existența.

Mă refer în acești termeni la arhiva de documente pregătite de însuși mareșalul Ion Antonescu pentru Conferința de pace cu care urma să se încheie al Doilea Război Mondial. Ca bun cunoscător al uzanțelor internaționale, Ion Antonescu a știut că va avea de dat socoteală pentru soarta avută de evrei sub guvernarea sa. A pregătit din vreme documentele din care să rezulte adevărul cu privire la situația evreilor din România. S-au strâns astfel câteva lăzi de documente menite să fie cercetate de posteritate, de instanțele internaționale ce vor fi însărcinate cu această misiune. Cât era de conștient mareșalul Ion Antonescu de importanța atitudinii sale față de ervei se vede și din împrejurarea că în primăvara anului 1944 le-a cerut liderilor evrei din România să ia legătura cu evreii din America și să le transmită acestora cererea românilor ca mult așteptata debarcare anglo-americană să se facă în Balcani, pentru a împiedica Rusia să ocupe țările din această parte a Europei. Antonescu a apelat la recunoștința evreilor față de România, iar liderii evreilor din România au recunoscut la data aceea că au datorii de recunoștință față de România și au transmis mai departe doleanțele Mareșalului!

Din păcate, felul cum a fost înlăturat Antonescu de la guvernare și ocupația sovietică care s-a instalat imediat a avut și acest rezultat: lăzile cu documentele pregătite de Antonescu au fost capturate de sovietici și duse la Moscova. N-au fost niciodată puse la dispoziția cercetătorilor, iar după 1990, în debandada declanșată în Rusia, documentele au fost vîndute unor cumpărători din Israel, unde se află și în momentul de față, în posesia autorităților de stat israelite. Vă sugerez să cereți explicații de la partenerii dumneavoastră din Israel cu privire la soarta acestor documente: de ce nu le publică, de ce nu le pun la dispoziția istoricilor? De ce nu le înapoiază proprietarilor de drept: arhivele naționale ale României?! Ce dovedesc aceste documente?

Desigur, în principal este vorba de „holocaustul din Transnistria”, reclamat de unii evrei, cu care este acuzată România. Firește, se găsesc și persoane care neagă acest holocaust. Printre ele mă număr și eu. Negația mea este bazată aproape integral pe mărturii ale unor evrei dintre cei mai importanți, precum rabinii Alexandru Șafran și Moshe Carmilly Weinberger, liderul Wilhelm Filderman, scriitorii Vasile Grossman și Marius Mircu și mulți alții. De partea cealaltă, susținători ai ideii de holocaust, sunt o mână de evrei care s-au exersat până în 1990 ca activiști politici comuniști, teoreticieni ai marxism-leninismului, specialiști în istoria PCUS. Până după 1990 n-au scos nicio vorbă despre un holocaust petrecut în România acelor ani.

Mă sprijin în mod deosebit pe mărturiile lui Wilhelm Filderman, evreul cel mai important din Europa, cum îl considerau americanii. A trăit 4 luni în Transnistria, deportat personal de Ion Antonescu, pentru a se edifica asupra condițiilor în care sunt ținuți evreii români strămutați în Transnistria. A avut astfel ocazia să stea de vorbă cu toți evreii care aveau ceva de reclamat. După ce s-a întors din Transnistria nu a pierdut nicio ocazie de a se opune evreilor cominterniști care au lansat și susținut teza unui genocid anti-evreiesc de care se face vinovați românii. Ca jurist, a știut că mărturia cea mai solidă, imposibil de contestat, este cea dată în fața unui notar. Și ne-a rămas de la Wilhelm Filderman o asemenea mărturie sub jurămînt, dată în fața unui notar din New York. Această mărturie circulă pe internet sub titulatura greșită, dar potrivită, de Testamentul lui Wilhelm Filderman. O voi atașa la sfârșitul acestui mesaj. Deocamdată vă dau un scurt fragment din acest „testament”:

În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legătură susținută cu Mareșalul Antonescu. Acesta a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. Trebuie să subliniez că populația românească nu este antisemită, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gărzii de Fier.

Am fost martor al unor mișcătoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.

Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea măsuri dure împotriva evreilor.

Vă sugerez să-l întrebați pe bunul dumneavoastră prieten Alexandru Florian de ce la institutul pe care îl conduce nu i se acordă nicio atenție și nici un credit celui mai important evreu din istoria evreilor din România?! De ce nu iau seama la părerile evreilor importanți care infirmă teza holocaustului ?

Domnule ambasasdor, veți fi de acord cu mine că pentru a scrie istoria modernă a unei comunități nu te poți lipsi de consultarea presei pusă în circulație de comunitatea respectivă. Evreii din România au în spate circa 150 da ani de presă evreiască, în limba română sau altă limbă. Vă fac cunoscut că preconizatul muzeu de istorie nu va putea oferi vizitatorilor săi accesul la presa evreiască. Colecțiile respective nu sunt accesibile cercetătorilor deoarece nu se mai află în posesia Comunității Evreiești, ci au fost transferate în Israel, ceea ce încalcă legile românești. Federația Comunităților Evreiești din România este un ONG susținut de bugetul României, ceea ce o obligă să țină la dispoziția oricui propria sa arhivă!

Noi, românii, le-am dat evreilor acces liber la arhivele românești. Evreii în schimb inventează fel și fel de pretexte ca să împiedice accesul unor ne-evrei la propriile arhive!

De ce nu avem acces la colecția publicațiilor evreiești? Pentru că aceste ziare, din perioada 1941-44, nu conțin nicio referință la „holocaustul” din Transnistria. Despre acest holocaust nu s-a vorbit decât la o distanță de câțiva ani după desființarea lagărelor din Transnistria de deportare a evreilor suspectați de simpatii comuniste și pro-sovietice. Asemenea lagăre, după cum știți, au existat și în Statele Unite, pentru cetățenii americani de origine japoneză, suspectați de lipsă de loialitate față de statul american.

Cum se explică tăcerea presei evreiești cu privire la suferințele evreilor deportați în Transnistria, supuși unui genocid care ar fi făcut sute de mii de victime?! Există o singură explicație: suferințele acelor evrei nu au atins niciodată aspectul unui genocid! Al unui holocaust! Au existat suferințe și vexațiuni de care au avut parte mulți evrei! Dar ele au fost generate de condițiile inerente la vreme de război!

În România nu a existat o politică de exteminare a evreilor, domnule ambasador!

Iar prin comparație, etnicii români au avut mult mai mult de suferit decât evreii din România, inclusiv cei strămutați în Transnistria! Dacă mă refer numai la sutele de mii de tineri români morți pe front, al căror număr și a căror identitate este riguros cunoscută în documente, și e destul! O listă cu evreii morți sau omorîți în Transnistria nu există! Așa cum nu au fost identificate nici cadavrele sutelor de mii de evrei uciși de români!

În epocă, mulți români l-au acuzat pe mareșalul Ion Antonescu că îi protejează pe evrei, acuzație în mare măsură îndreptățită! Căci, nota bene, domnule ambasador, una din legile anti-semite ale lui Ion Antonescu a fost și …scutirea evreilor de serviciul militar în timp de război! Li s-a interzis evreilor să moară pe front! Asta a fost esența legilor anti-semite date de guvernarea lui Ion Antonescu!…

Vă mai informez că după război fiecare familie de evrei a primit spre completare un chestionar intitulat Suferințele unei familii de evrei. S-au strâns astfel sute de mii de mărturii ale evreilor care au avut de suferit în timpul războiului. Acestor evrei chestionarul le punea 80 de întrebări și le cerea răspunsuri detaliate. Nici măcar o singură întrebare nu avea legătură cu ideea de genocid, de holocaust anti-evreiesc provocat de autoritățile românești. Când eu și colegii mei ne-am adresat Comunității Evreilor din România cerând accesul la fondul de documente constituit de aceste dosare ale suferințelor evreiești am primit, ani la rând, același răspuns: fondul este inaccesibil deoarece este în reorganizare. Pe căi ocolite am primit și răspunsul că acel fond a fost distrus, deoarece infirmă categoric teza Holocaustului din România.

Când am venit student la București am avut ocazia să vizitez un muzeu de istorie a evreilor din România. Câteva camere într-o clădire modestă. Nimic interesant, memorabil, în afară de câteva bucăți din vestitul „săpun evreiesc”! Șocul resimțit de mine a fost însă cumplit, teribil! Pentru prima și ultima oară am simțit un sentiment de rușine că aparțin rasei umane. Nu m-am vindecat complet de șocul trăit atunci nici când, după câțiva ani, am aflat că la mai multe universități din Statele Unite s-a făcut analiza bio-chimică a acestor bucăți de săpun și s-a constatat că nu conțin nici urmă de ADN uman. Prin acest rezultat al studenților americani era contestat capitolul cel mai dur din scenariul holocaustului: transformarea în săpun a 900.000 de evrei! O crimă pe care propaganda sionistă a inventat-o cu sânge rece, fără niciun respect pentru ființa umană! Cunoașteți cumva ce soartă au avut universitarii care au descoperit minciuna cu săpunul evreiesc?! Au fost declarați revizioniști sau negaționiști, antisemiți?! Li s-au închis toate căile de ascensiune profesională, așa cum pățesc de regulă negaționiștii Holocaustului??!…

Știați, domnule ambasador, că în România există mai multe monumente închinate acestui săpun? Nu cumva măcar unul dintre aceste monumente ar merita demontat și reconstituit într-o sală a viitorului muzeu, într-o secție a muzeului intitulată Minciuni Evreiești?! La aceste monumente mincinoase s-au făcut pelerinaje ale copiilor, ale pionierilor, duși cu școala să depună flori și să verse lacrimi în memoria celor 900.000 de oameni făcuți săpun de alți oameni! Vă dați seama ce cutremur sufletesc au trăit acei copii?! Ce traumă psihică, la unii nevindecată nici până azi?! V-o spun din proprie experiență!… A fost cumplit! Iar după ce s-a aflat că acel săpun este un fals, a urmat stupoarea constatării că s-au putut găsi oameni care să imagineze acest fals, care să denigreze în acest hal ființa umană! Și însăși divinitatea după al cărei chip a fost zămislit omul! Vinovăția pentru scornirea și propagarea acestei minciuni degradante cui revine?

Să vă vorbesc și de planurile făcute de lideri evrei de a făuri un stat evreiesc pe o bună parte din teritoriul locuit dintotdeuna de români? Să vă vorbesc și de anti-românismul unor evrei care au sabotat interese vitale românești?…

Vă pot vorbi și despre beneficiile de care a avut parte societatea românească de pe urma multor evrei de ispravă, care au făcut cinste omenirii, nu numai propriei etnii! Au existat și acești evrei, despre ei putem vorbi în toată libertatea. Ei nu vor lipsi dintr-un muzeu al istoriei evreilor din România! Dar ceilalți evrei, a căror prezență pe plaiuri românești a adus suferință și mari pagube pentru români, nu cumva merită și ei un loc în viitorul muzeu? La acea secțiune a muzeului intitulată Anti-românism evreiesc își vor găsi locul și evreii care scornesc la Institutul Holocaustului fapte nepetrecute, inexistente.

I-am invitat pe acești concetățeni evrei la discuții, la o confruntare publică a argumentelor, dar nu ne-au onorat cu un răspuns. Mă folosesc de acest prilej pentru a vă solicita dumneavoastră, excelență, organizarea unei sesiuni comune a celor care afirmă și a celor care contestă ideea de genocid anti-evreiesc efectuat de români, de autoritățile antonesciene. Desfășurată sub egida Ambasadei SUA din România, o asemenea confruntare de argumente va fi benefică pentru stabilirea adevărului. Nu vom face decât să aplicăm astfel clasica regulă audiatur et altera pars!… Mai mult nu vă cer!

Excelență, mă opresc aici cu observațiile mele. Aș putea continua, dar ar însemna să mă repet cu alte dovezi, grăitoare în același sens: în România nu a existat genocid anti-evreiesc, nu a existat holocaust, ci România a constituit un spațiu de siguranță și prosperitate pentru evreii care au adăstat printre români.

După modul cum au fost găzduiți evreii în România, meritam recunoștința publică a evreimii. Meritam ca evreii cinstiți și capabili să recunoască această datorie de recunoștință față de români să nu permită câtorva evrei dezaxați să împingă atât de departe nefasta lor preocupare de calomniere și denigrare a celor care le-au fost binefăcători. Da, există o povară a recunoștinței pe care indivizi mai prost înarmați sufletește nu sunt capabili să o ducă! Îi înțeleg și îi iert, dar nu le pot accepta minciunile și calomniile dezgustătoare la care se dedau de ani de zile.

Cu cele mai bune gânduri, al Excelenței Voastre

                                                                                                                Ion Coja

                                                                                                    12 aprilie 2019, București

http://www.justitiarul.ro

Publicat în JIDANII, ROMANIA(editoriale) | 2 comentarii

Fundații străine de „binefacere”, factor de risc pentru securitatea națională


  Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, în primele zile după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, o […]

 

Lovitura de stat din decembrie 1989 a adus cu sine, în primele zile după asasinarea lui Nicolae Ceaușescu, o noutate în peisajul instituțional românesc: fundațiile de „binefacere” cu finanțare din străinătate. În sfârșit, românii vedeau cu ochii lor cum Occidentul plin de bunăvoință și prietenie dezinteresată, aduce bani în România pur și simplu ca să ne ajute. Adică, occidentalii veneau să ne dea bani „pe gratis”. Primul om care a venit în România, cu primul avion, după ridicarea interdicției de zbor și deschiderea spațiului aerian al țării, a fost George Soros. Spațiul aerian al României fusese închis mai multe zile de autorii loviturii de stat, ca să poată să-și rezolve nederanjați de nimeni problemele preluării puterii și să-i curețe pe cei care nu au trădat România alături de ei și nu s-au racordat agresiunii serviciilor străine împotriva țării noastre.

George Soros, reprezentant al „poporului ales”, a fost primit de conaționalul său Saul Bruckner, deghizat în român sub numele de Silviu Brucan. Internetul păstrează și astăzi fotografii ale întâlnirii lor când au pus bazele Grupului pentru Dialog Social, prima fundație finanțată din străinătate, în care aprox. 10% dintre membri ei au fost de etnie română, ceilalți fiind minoritari etnici, majoritatea minoritari ascunși sub nume românești. GDS-ul lui Brucan și Soros a devenit cea mai crudă poliție politică a intelectualității din România și cea care veghează și astăzi ca tinerilor noștri să li poată spăla creierele cât mai bine. Era doar începutul. Au urmat alte și alte organizații și fundații, granturi finanțate de cercetare, fonduri diverse pentru schimburi academice și finanțări în foarte multe direcții social-economice și cultural-științifice de acțiune. S-a început cu ideologia și apoi s-a trecut la înființarea fundațiilor cu interese economice. Într-adevăr românii au crezut că Occidentul chiar dă bani „pe gratis”… Poporul român a fost din nou neatent…

Puțini au fost cei care au recomandat prudență și au arătat că nimeni nu dă bani „pe gratis”, că în spatele fiecărui dolar cheltuit în România se ascunde, mai în adâncuri sau mai la vedere, un interes. Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât interesul este mai mare. Acești avertizori au fost imediat taxați ca fiind comuniști, eventual securiști, ceaușiști, sau naționaliști, acestui din urmă termen atribuindu-se, prin abuzarea înțelesului său pozitiv, conotații negative, chiar peiorative. Un cor admonestator, uneori asurzitor, a acoperit imediat pe avertizori, iar noile softuri ale poliției politice a noului regim, deservită de „puii” fostei Securități, i-a încadrat de îndată pe avertizori și ei au fost luați „în lucru”.

Un distins coleg profesor universitar și colaborator apropiat, fost decan la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și câțiva ani profesor universitar asociat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, venit aici ca să-mi ajute facultatea pe care o conduceam, a fost invitat, în 1995, în SUA, la o universitate foarte prestigioasă, dar care avea și alte misiuni de „formare” în România. Cu acest prilej, i s-a propus „o afacere”. Facultatea lui urma să primească suma de un milion de dolari, cu condiția să scoată toate orele de istorie din planul de învățământ al facultății!!! Istoria care conservă adevărul peste timp deranja foarte tare pe noii noștri „prieteni”, îndrumători, „binefăcători”, de fapt viitorii noștri stăpâni. Păi cum să faci Științe Politice fără să știi istorie, fără să cunoști rădăcinile evenimentelor și fenomenelor politice care se petrec astăzi? Istoria este regina științelor umaniste. Fără istorie nu se pot însuși temeinic nici Politologia, nici Relațiile Internaționale, nici Studiile de Securitate. Se poate face doar propagandă politică de slabă factură, ceea ce, din păcate, se face în cea mai mare măsură. Conducerea colectivă a facultății din Cluj și rectorul de atunci au acceptat oferta. Și clanțele de la uși au fost aduse din SUA, dar studenții n-au mai învățat istorie și au rămas cu un handicap profesional major. Se forma „omul nou”, homo europaeus, homo mondialus, homo globalus, sau cum să-i mai spunem.

O țară fără istorie nu are viitor!!! Atunci am înțeles că viitorul sună rău și că vom ajunge colonie. Am spus-o și studenților mei. Peste ani, în ultimul deceniu, mai mulți studenți au recunoscut că în 1995 nu m-au crezut, dar astăzi constată că am avut dreptate. Le-am spus că aceasta este menirea unui profesor. Să spună adevărul, cât ar fi el de crud și să transmită mesaje care să dăinuie peste timp, nu doar mesaje cu valabilitate conjuncturală, temporară.

Anii au trecut, România a aderat la NATO, la UE și s-a înscris să mărșăluiască pe tot felul de „axe”, parcurs pe care și-a pierdut suveranitatea și independența națională și odată cu ele o mare parte din elite, din genele bune, acumulările și resursele de toate felurile. Economia românească a fost lichidată și înstrăinată și înlocuită cu o economie străină. La sfârșitul anului 2016, Institutul Național de Statistică ne-a anunțat că 88% din capitalul din România aparține străinilor, iar 12% aparține românilor. Nu etnicilor români, ci cetățenilor români, inclusiv străinilor care, din interese economice, și-au luat și cetățenia română. În condițiile în care toate resursele naturale ale României și jumătate din cel mai bun teren agricol al țării sunt exploatate de străini, am crezut că presiunea fundațiilor străine se va încheia și ea. Am sperat că și-au atins scopul și se opresc. Au reușit să facă din România o colonie pe placul lor. Dar, nici vorbă! Vin mereu alții… cu alte interese, dornici să pună mâna pe alte bogății ale țării, pe care le cunosc mai bine decât românii. Doar ei sunt cei care au pus mâna pe hărțile secrete cu resursele minerale, cu ajutorul mizerabililor lor complici interni, printre care au fost și unii etnici români.

Recent am fost solicitat de un apropiat al meu să dau niște relații referitoare la un teren de pășune alpină proprietate a familiei mele din Munții Făgărașului, la poalele vârfului Moldoveanu, pe Valea Viștea Mare. Astfel am auzit pentru a doua oară de o fundație germană care mișună de câțiva ani prin Țara Făgărașului și prin nordul județului Argeș. Mai auzisem despre această fundație cu câțiva ani în urmă, de la același apropiat al meu, când fundația era în curs de constituire.

Am aflat atunci că urmărește scopuri nobile de protecție a mediului, în special a pădurilor din Carpații Meridionali, dorește să conserve natura minunată a României, să marcheze trasee turistice, să facă podețe peste râurile de munte, pe traseul potecilor turistice etc. Apropiatul meu mi-a relatat numai lucruri minunate despre această fundație. Cu experiența vârstei și a șanselor pe care le-am avut în viață de a înțelege operațiunile din spatele cortinei, am devenit curios. M-am interesat de această fundație și am găsit informațiile care mă interesau și m-am decis să le fac cunoscute și celor care nu au auzit de ele. O fac cu speranța, care moare ultima, că poate și românii vor găsi mijloace să-și apere puțina sărăcie care le-a mai rămas. Bogăția s-a dus deocamdată în mâini străine, dar puținul rămas românilor trebuie apărat.

Fundația se numește Conservation Carpathia. Ce nume frumos și cu conotații generoase! În 2 decembrie 2002, prin Încheierea nr. 16/AS a Judecătoriei Zărnești acestei fundații i s-a acordat personalitate juridică. Membrii ei fondatori sunt:

  • Johann Georg Wyss – cetățean elvețian, născut la 19.09.1935. Are o avere estimată de revista Forbes la 6,1 miliarde de dolari, în anul 2016 fiind pe locul 196 între cei mai bogați oameni ai lumii și pe locul patru între bogații Elveției;
  • Hedy Wyss, cetățean elvețian, sora lui Johann Georg Wyss, născută la 17.10.1940;
  • Douglas Rainsford Topkins – cetățean al SUA, născut la 20.03.1943, între timp, decedat în anul 2015. A fost fondatorul brandurilor de îmbrăcăminte The North Face și Esprit;
  • Kristine McDivitt Tomkins – cetățean al SUA, născută în 30.06.1950, soția lui Douglas Rainsford Tomkins;
  • Markus Fiedrich Jebsen – cetățean danez, domiciliat în Hong Kong, născut în septembrie 1962, director general al grupului de firme Jebsen&Co;
  • Paul Alexander Lister – cetățean al Marii Britanii, născut la 5.09.1962, fondatorul The European Nature Trust (TENT), moștenitorul unui imperiu al mobilei, Mulland Furniture Industries (MFI), vândut în anii 2000. Este finanțatorul documentarului ”Wild Carpathia”;
  • Toby Nigel Bertram Aykroyd – cetățean al Marii Britanii, născut în noiembrie 1955, coordonatorul Wilderness Foundation;
  • Peter John Bennett – cetățean al Marii Britanii, născut în august 1954, fondator al fundației Rainforest Concern;
  • Manfred Johann Hell – cetățean german, născut în august 1956, co-fondator al brandului de echipament outdoor Jack Wolfskin;
  • Horațiu Hanganu, cetățean român, născut în iunie 1977, devoalat de investigația jurnalistică a TV Antena-3, „În premieră”, ca fiind intermediar pentru retrocedări;
  • Barbara Promberger Furpass – cetățean al Austriei, născută la 10 aprilie 1974;
  • Cristoph Franz Johannes Promberger – cetățean german, născut în iunie 1965.

Scopul principal declarat al fundației este să creeze un Parc Național în Carpații de Sud ai României prin folosirea de fonduri publice și private.

Printre obiectivele fundației sunt și acelea să cumpere pășuni, păduri, să administreze flora și fauna sălbatice și să dobândească dreptul de extracție a mineralelor. Iată deci finalitatea acțiunilor fundației Conservation Carpathia.

De îndată ce a obținut drepturile legale de funcționare, Fundația Conservation Carpathia, prin SRL-uri comerciale subsidiare a început o campanie agresivă de achiziții de terenuri forestiere, în special în Pasul Rucăr, prin Dâmbovicioara, Dragoslavele, în zona barajului Pecineagu, parcul natural Piatra Craiului, Leaota ș.a. În demersurile sale, fundația a justificat dorințele ei de a achiziționare de terenuri montane prin remarci denigratoare la adresa românilor, „națiunea care dorește să se împroprietărească cu cele trei milioane de hectare de păduri, cu singurul gând de a le transforma în bani”.

Până la ora când am cules eu informații pentru prezentele rânduri, fundația achiziționase suprafața de 26.000 de hectare de pădure și pășune(!), cu complicitatea unor șefi de composesorate și ocoale silvice private. Cu un tupeu ieșit din comun, FCC declară că ea cumpără zeci de mii de hectare de pădure numai pentru a o salva de la defrișare. Cât de proști ne cred și cât de proști sunt cei care îi cred pe ei. FCC și-a legalizat și un fond de vânătoare și a devenit membru în unele composesorate de pădure, calitate în care are dreptul legal de a achiziționa terenuri de la alți composesori.

Fundația Conservation Carpathia a încearcă, direct și indirect, prin forța autorității Ministerului Mediului și Pădurilor să obțină controlul asupra arealului Munților Făgăraș. La 25 iunie 2010, Ministerul mediului și Pădurilor a încheiat cu Ocolul Silvic Rășinari RA și cu Ocolul Silvic Izvorul Florii convenția de administrare nr. 7, prin care cele două ocoale silvice private au preluat în administrare situl Munții Făgăraș ROSCIO122 și aria piemont Făgăraș ROSPA0098. Cele două situri au o suprafață de 270.207 hectare și includ teritorii din județele Vâlcea, Sibiu, Brașov și Argeș.

Fundația Conservation Carpathia și-a manifestat interesul de preluare în administrare a siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, propunând, într-o primă fază, o asociere cu cele două ocoale private care au în administrare siturile. Ca urmare, prin Încheierea 1604/CC din 28.01.2014 a Judecătoriei Sibiu, s-a înființat Asociația Administrația Siturilor Făgăraș, având ca membri fondatori OS Rășinari RA, OS Izvorul Florii RA și Fundația Conservation Carpathia.

Această inițiativă a reprezentat o tentative evidentă a Fundației Conservation Carpathia de a obține indirect influență și atribuții decizionale cu privire la administrarea celor două situri, dar autoritățile guvernamentale române au înțeles pericolul ca această fundație, prin complicitatea interesată a conducerii ocoalelor silvice private, să preia controlul asupra suprafețelor de pădure din Munții Făgăraș. Dar în legislația din mai multe state occidentale, cine stăpânește pădurile, are drept de exploatare și a subsolului acestora, iar legislația se poate mișca în această direcție și în România, țară care „trebuie” îndrumată să-și compatibilizeze legislația cu cea a mai marilor ei. Apoi, Munții Făgăraș dețin mari zăcăminte de mai multe feluri, inclusiv uraniu și alte resurse prețioase, care nu au fost niciodată exploatate, dată fiind tăria rocilor. Dar, tehnologia a avansat și acest fost impediment este unul ușor surmontabil în prezent și în viitor.

Interesul conducerii ocoalelor silvice private, la care m-am referit, s-a văzut în determinarea acestora de a se asocia cu Fundația Conservation Carpathia prin demersuri reglementate în justiție.

Ca urmare a sesizării intențiilor periculoase pentru viitorul Munților Făgăraș, Ministerul Mediului a refuzat acordarea dreptului de administrare a celor două situri, apreciind că aceasta se poate acorda doar de către minister și nu prin demersuri în justiție care să ocolească prevederile legii. În acest sens a redactată adresa nr. 15.827 din 27.06.2014 a MMSC. Refuzul a fost decis de ministrul Attilo Korodi, filiera maghiară din România nefiind doritoare ca acești occidentali să preia controlul asupra munților Transilvaniei, provincie pentru care ungurii au alte proiecte…

Această evoluție neprevăzută a determinat Fundația Conservation Carpathia să-și schimbe strategia și să se îndrepte împotriva celor două ocoale cu care se asociase. După schimbarea ministrului Attilo Korodi, fundația a făcut un lobby puternic pentru a determina Ministerul Mediului să rezilieze contractul de administrare a celor două situri „Natura 2000” încheiate cu cele două ocoale silvice menționate. În urma acestor demersuri, prin noul ministru, Grațiela Leocadia Gavrilescu, Ministerul Mediului notifică cele două ocoale (prin adresele nr. 3810 din 16.07.2014 și nr. 5557 din 23. 10.2014), iar prin adresa nr. 5557 din 14.01.2015 ministrul Mediului a anunțat rezilierea de drept a contractului de administrare nr. 7 din 25.06.2010.

La 28.01.2015 OS Rășinari RA și OS Izvorul Florii RA au contestat măsura rezilierii. Prin procedura prealabilă, ocoalele au explicat cu dovezi că și-au îndeplinit absolut toate obligațiile impuse, în mod succesiv, prin contract, de către Ministerul Mediului. În plus, s-a evidențiat implicarea administratorilor siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”, cofinanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013, în valoare de 17.225.594 lei, deci aprox. patru milioane de euro, proiect aflat în implementare. În urma acestui proiect a rezultat un plan de management al siturilor, situat, conform unei surse din Ministerul mediului, în top trei planuri de management de calitate, întocmite la nivel național.

Soluționarea litigiului între cele două ocoale silvice private și Ministerul Mediului a fost atribuită Curții de Apel Alba Iulia. La termenul din 4.09.2015, în proces a fost admis ca intervenient Fundația Conservation Carpathia (FCC), dar nu alături de foștii ei asociați, ci pentru a susține „argumentele” Ministerului Mediului.

Cererea în vederea obținerii calității de intervenient în proces a fost argumentată deosebit de interesant, devoalând intențiile reale ale Fundației Conservation Carpathia. Astfel, fundația își argumenta drepturile prin calitatea de mare proprietar de fond forestier pe raza județului Argeș, în zonele limitrofe ale siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș”. Fundația arăta în cerere că „se creează posibilitatea atribuirii siturilor către alt administrator și posibilitatea ca pe viitor ea să poată participa la procedura de atribuire în administrare a siturilor Făgăraș”, arătând că deține logistica necesară activităților de administrare în arii protejate, iar când Ministerul mediului va organiza o nouă procedură de încheiere a unui nou contract de administrare a siturilor „FCC are deja asigurate și pre-aprobate sursele de finanțare necesare”.

Instanța Curții de Apel Alba Iulia înțelege întregul fenomen și lupta acerbă din spatele cortinei pentru stăpânirea Munților Făgăraș și anulează notificările de reziliere și rezilierea de drept ale Ministerului Mediului, apreciate ca fiind arbitrare și excesive, bazate pe repetate ordonanțe ale Guvernului cu privire la acest aspect, care au creat norme juridice care nu sunt clare, previzibile, precise și inteligibile, încălcând în acest fel principiile securității juridice și al încrederii legitime.

Dar Fundația Conservation Carpathia este foarte puternică și nu a renunțat la lupta pentru acapararea Munților Făgăraș. Odată cu numirea „guvernului meu”, condus de agentul Dacian Cioloș, membrii ai fundației sunt numiți la conducerea Ministerului Mediului!!! Ministru este numită Cristina-Daniela Pașca Palmer, iar secretari de stat sunt numiți Erika Stanciu și Viorel-Traian Lascu, care se autosuspendă temporar din calitatea de membrii ai Fundației Conservation Carpathia, dar nu demisionează nici unul.

Noua conducere a Ministerului Mediului nu ia nici o măsură de punere în aplicare a sentinței definitive a instanței, în ciuda solicitărilor oficiale în acest sens a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” care nu puteau să-și îndeplinească obligațiile de administrare a siturilor. În cele din urmă, ignorând decizia Curții de Apel Alba, conducerea Ministerului Mediului a decis că nu mai recunoaște calitatea de administrator a celor două situri.

La 14 septembrie 2016, Guvernul Dacian Cioloș aprobă un Memorandum cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș. De observat că Guvernul Cioloș nu a emis o ordonanță sau o lege, care pot fi contestate în contencios administrativ, ci un Memorandum, care nu poate fi supus formelor legale de contestare. În acest document se specifică și modul de constituire a parcului Național Munții Făgăraș, prin „inițierea unei oferte de colaborare pe bază de voluntariat public privat în vederea colaborării cu diverse organizații de mediu care doresc să sprijine pe termen lung constituirea parcului național”. Memorandum-ul stabilea și termenul de înscriere pentru colaborare cu Guvernul României, care a fost octombrie 2016. La ora respectivă, singura fundație care avea un asemenea obiectiv asumat era Conservation Carpathia, iar în luna rămasă alte organizații nu mai aveau timp să se înființeze sau să-și modifice statutul în instanță.

Siturile „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” au solicitat guvernului României anularea/retragerea/denunțarea Memorandumului cu privire la crearea Parcului Natural Munții Făgăraș, aprobat de Guvernul României la 14 septembrie 2016.

Speranța moare ultima…

În jurul problematicii proiectului de înlocuire a Administrației Siturilor „Natura 2000 Munții Făgăraș” și „Piemontul Făgăraș” cu o administrare de către Fundația Conservation Carpathia a Munților Făgăraș s-a declanșat o adevărată luptă. Susținătorii administrării Munților Făgăraș de către această fundație străină își bazează argumentația propagandistic, susținând că cei care se opun străinilor sunt cei care vor să taie „ras” pădurile Făgărașilor, cei care vor să vâneze toate trofeele faunei care a mai rămas în viață și care vor să facă din Transfăgărășan un mare talcioc.

Dar, stimați cititori, hoția trebuie să fie oprită de prin acțiunile magistraților și ANAF-ului, pe care îi invităm respectuos să abandoneze poliția politică mizerabilă pe care o practică de mai mulți ani și să treacă la treaba pentru care sunt investiți de lege.

Oare trebuie să dăm România în întregime străinilor din cauză că unii români fură și cei îndrituiți nu i-au măsuri? Asemenea sugestii/susțineri/demersuri sunt adevărate ofense aduse minimei inteligențe a poporului român. Adică românii nu sunt buni să-și păstreze țara pentru că sunt hoți, așa că hai să dăm țara străinilor, care s-au dovedit mult mai corupți decât românii, doar că au tupeu mare și „hoții strigă «hoții»”, iar guvernul român, aflat sub presiunea euro-atlantică, pe de o parte și a statului paralel intern, pe de altă parte, nu-și poate exercita suveranitatea pentru a lăsa România, atâta cât a mai rămas, românilor. Fundația Conservation Carpathia joacă dur. Ea a dat în judecată Federația proprietarilor de păduri și pășuni din România, NOSTRA SILVA și i-a cerut daune materiale pentru că i-ar fi stricat imaginea! Tupeu nu glumă! Românii nu mai au voie în țara lor să critice intrușii străini veniți după bogățiile noastre.

Vrând, nevrând, scriind aceste rânduri, nu pot să nu fiu de acord cu președintele actual al SUA, care se pronunță ferm pentru o Europă a națiunilor! Doamne ajută! Poate atunci își vor găsi și românii locomotiva care să-i împingă spre mai binele la care aspirăm mulți dintre noi.

Lupta pentru acapararea Munților Făgăraș cu multele lor resurse naturale continuă!

                                                                                                              Prof. univ. dr. Corvin LUPU

http://www.justitiarul.ro/

Publicat în ROMANIA(straini) | 1 comentariu

Iohannis, cel mai bun agent electoral al PSD-ului!


  Întotdeauna am manifestat condescendență față de cel care s-a situat în fruntea Statului, indiferent de zona politică din care […] 

Întotdeauna am manifestat condescendență față de cel care s-a situat în fruntea Statului, indiferent de zona politică din care provenea. Un militar de carieră nu poate să se manifeste altfel față de cel care este și Comandantul Forțelor Armate ale României, altfel și-ar nega singur statutul pe care și l-a creat în ani de muncă și dăruire. Nu poți să ai o atitudine lipsită de respect față de Comandantul tău suprem, deși acest ultim cuvânt a fost ocolit de părinții Constituției actuale, considerându-l compromis în epocă de tristă amintire. Eu îl folosesc, pentru că nu cuvintele au fost compromise, așa cum tot ceea ce ține de limbă română nu a fost compromis, ci cei care s-au împăunat cu acest titlu s-au compromis și de aceea îmi permit să îl folosesc în continuare. Eu mi-am respectat comandanții, indiferent de eșalonul la care activau! I-am respectat și atunci când unii dintre ei mi-au devenit subordonați, stima pe care le-am purtat-o nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a devenit mai pregnantă!

De aceea nu credeam că voi ajunge în situația de a încalcă, cu bună știință, aceste principii, aceste cutume riguros respectate de noi. De ce o fac, vreau să-mi reneg statutul, pe care nu l-am câștigat cu ușurință, așa cum cred unii, și pentru care am renunțat la libertatea adolescentină, după părerea prietenilor, intrând în armată de la vârsta de 15 ani și considerându-mă cel mai norocos dintre ei că pot duce o viață ordonată, riguroasă, într-o instituție în care se construiesc caractere și se pune piatră de temelie a acestei cariere.

 Cu siguranță, nu doresc să-mi reneg statutul, pentru că tratarea fără respect a actualului Președinte izvorăște din comportamentul său antinațional, anticonstituțional, în total dezacord cu legile și cutumele noastre. Cum să respecți un trădător și de țara și al aspirațiilor celor ce i-au acordat încredere și l-au votat, dar și al celor care nu l-au votat și pe care era obligat să îi reprezinte și să îi protejeze în egală măsură, Președintele României fiind Președintele tuturor românilor, indiferent de apartenență, sau orientările lor politice. 

Nu a învățat nimic de la predecesorii săi peneliști sau țărăniști, care au fost contestatari fermi ai celor care au venit la putere după Decembrie 1989, dar într-o manieră elegantă, constructivă, opunându-se acestora și taxându-le greșelile, dar alăturându-se lor când erau în discuție probleme de interes național, probleme în interesul cetățenilor. I-am cunoscut bine pe respectabilul Corneliu Coposu, pe Radu Câmpeanu, pe lordul politicii românești, Ion Ratiu și nu în ultimul rând pe cel respectat în egală măsură și de peneliști, dar și de socialiști, Mircea Ionescu Quintus, cu care am avut plăcerea să și colaborez și nu pot să nu recunosc faptul că m-am înțeles cu domnia-sa mai bine decât cu mulți miniștri socialiști. Și ei criticau guvernul de la acea vreme, dar o făceau într-o manieră elegantă și doar atunci când considerau că a deviat de la calea cea dreaptă, eleganța lor fiind cu mult mai eficientă decât bădărănia actualului Președinte.

De fapt, eu sunt cel care greșește, că am asemenea așteptări de la unul care ni se prezintă ca un demn urmaș al naziștilor, iar de la naziști nu poți să speri la un altfel de comportament. Cum să ai respect față de un individ care își trădează țara fără nicio rezervă, care s-a pus în slujba celor care au ca singur obiectiv cotropirea și dezbinarea noastră, care le promovează și protejază interesele în detrimentrul cetățenilor români, care a luat poziția ghiocelului în fața stăpânilor lui din afara țării?

 Merită un asemenea personaj respectul nostru, în situația în care principala lui misiune și preocupare este să denigreze România? Merită respect un asemenea personaj care nu are nicio reacție față de obrăzniciile ambasadorilor și ale liderilor europeni care ne călca în picioare Suveranitatea și Demnitatea Națională? Putem noi să-i arătăm minimă condescendență ticălosului care patronează fărădelegile structurilor de forță, afectarea gravă a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, care se preface că nu observă abuzurile procurorilor din unitățile de elită ale DNA, care susține în fruntea magistraților procurori a unui torționar dovedit, care este insensibil la dramele și chiar tragediile celor închiși pe nedrept. Își face o problemă de fală din faptul că nu acordă grațierea individuală, uitând că această instituție nu a fost trecută întâmplător în Constituție, ea reprezentând un mijloc de corecție inclusiv în situația erorilor judiciare. 

Dar asta o face un președinte Creștin, care gândește și simte românește și manifestă compasiune față de români, nu unul care gândește și se simte apropiat celor de afară, înscriindu-se deplin în ceea ce numim spirit nazist. Merită acest TORȚIONAR AL VIEȚII, GÂNDIRII ȘI SENSIBILITĂȚII NOASTRE, să fie respectat, atunci când una dintre cele mai importante preocupări ale lui, după alegerile din 2016, a fost aceea de a bloca și denigra Guvernul, de a stopa punerea în aplicare a programului de guvernare și implicit de a bloca șansele românilor la o viață mai bună și a folosit toate ingineriile constituționale avute la dispoziție pentru îndeplinirea acestui scop.

Cum altfel apreciați hărțuirea continuă a Executivului, mergând până acolo încât să blocheze promulgarea bugetului și implicit să priveze de drepturi financiare categorii lărgi de cetățeni, inclusiv pe cei care au copii, mulți dintre ei cu venituri modeste și pentru care fiecare leu este important, în condițiile în care fac eforturi supraomenești să asigure acestora condițiile minime de viață și de educație.

Cum să înțeleagă aceste lucruri unul care nu a știut ce sunt copiii, decât atunci când făcea demersuri pentru vânzarea lor? Nu pe toți i-a fericit Dumnezeu cu copii, dar mulți dintre ei i-au adoptat pe cei cu mai puțin noroc și care nu au avut parte de o familie iubitoare la naștere. Putea să facă un asemenea gest și Președintele Iohannis, care avea cu ce să-i întrețină, cel puțin  așa dădea o destinație cât de cât acceptabilă sutelor de mii de euro furați de la Statul Român. Dar nu a făcut-o, pentru că el urăște copiii nostril, din moment ce le-a luat dreptul și la bănuții aceia pe care Guvernul hotărâse să îi acorde în plus.

În aceeași măsură a blocat majorarea și plata pensiilor, MINȚIND că nu sunt resurse financiare suficiente, lipsindu-i,  pe cei care ne-au dat viață și ne-au crescut cu multe eforturi și renunțări la bucurii personale, de banii promiși și acordați de Guvern. Ce pretenții mai avem de la un asemenea REBUT POLITIC, dacă a fost în stare să lupte pe toate fronturile numai că România să nu preia Președinția Consiliului Uniunii Europene, pe motiv că Guvernul nu este pregătit, în condițiile în care liderii europeni susțineau contrariul.

Premierul României s-a impus la nivel european, primind numeroase aprecieri pentru capacitatea de organizare și de acțiune în misiunea primită la Bruxelles, dar a fost și este denigrat constant de către acest individ total necizelat. De aceea, orice ieșire a lui prin care critică Guvernul și Alianță care îl susține, nu face decât să îi determine pe români, care nu sunt așa de ușor de păcălit și de manipulat, să se alăture acestora, conduita lui generând o atitudine contrară celei așteptate și transformându-l fără echivoc în cel mai mare agent electoral al PSD-ului! De aceea nu ai și nu vei avea respectul meu, Herr Iohannis și sunt sigur nici pe cel al majorității românilor, care și-au dat de mult seama de adevăratele tale intenții…

Dumnezeu să ne apere de Satan și de… știți voi cine!

                                                                                             General Dumitru ILIESCU

Publicat în POLITICA STIRI | 1 comentariu

Concluzii după arestarea lui Assange: „WikiLeaks a stabilit modelul secolului 21 pentru jurnalismul informatic”.


Libertatea Presei sau Libertatea Pumnului în Gură?

WikiLeaks a stabilit modelul secolului 21 pentru jurnalismul informatic

Arestarea lui Julian Assange ar putea scoate la iveală sfârșitul celor 13 ani, WikiLeaks…

Washington (AFP) – Folosind criptografia și cutiile virtuale de deconectare, Wikileaks a lui Julian Assange a creat un nou model revoluționar pentru mass-media pentru a atrage scurgeri masive digitizate de la avertizați, expunând totul de la secretele militare americane la conturile offshore ilicite.

Arestarea lui Assange de la Londra, joi, în legătură cu cererea de extrădare a Statelor Unite de a se confrunta cu acuzații de crimă informatică ar putea însemna sfîrșitul WikiLeaks, de 13 ani.

Dar moștenirea lui va trăi mult timp în mass-media din lume.

Șantierele de știri și jurnaliștii de pretutindeni pot acum să ofere surse potențiale aplicații criptate și cutii poștale virtuale securizate pentru a primi secrete care au fost odată divulgate prin șoaptă discretă, apeluri telefonice furioase și plicuri de manilă nemarcate.

Profesioniști de hacking și criptografie – și motivată de o neîncredere profundă față de instituțiile tradiționale – Assange, născută în Australia, a luat o lovitură liberală a lui cypherpunk față de provocarea secretului guvernamental.

În 2006, a construit o platformă online care a oferit o cale anonimă, criptată, pentru a scurge fișiere computerizate, fără teamă de expunere.

– „Am eliberat criptografia”

Scurgerile au fost pentru totdeauna o monedă crucială în jurnalism. Dar nimeni nu a creat până acum o cutie electronică convenabilă, relativ ușor de folosit, care ar putea să transmită, aproape instantaneu, cu secretul absolut, livrarea de gigabytes de documente.

Și el a făcut-o la un moment dat, când a apărut lumea conectată și media socială a decolat.

Pentru Assange, a fost democratizarea puterilor care au aparținut înainte doar guvernelor. „Criptografia a fost apoi proprietatea exclusivă a statelor”, a scris el în 2013.

„Prin scrierea propriului nostru software și diseminarea lui pe scară largă am eliberat criptografia, am democratizat-o și l-am răspândit prin frontierele noului internet”.

Prima lansare a lui WikiLeaks în decembrie 2006 a fost despre o comandă de asasinat a unui lider rebel din Somalia, care poate să nu să fi fost autentică.

Dar a atras atenția. În cursul anului următor, WikiLeaks a obținut documente care dezvăluiau corupția liderului kenyan, regulile de operare secrete pentru tabăra de închisoare din Guantanamo Bay din SUA și înregistrări bancare offshore de la o bancă elvețiană.

Apoi Wikileaks a început să scoată în mass-media de masă, povestiri din discuțiile secrete privind așa-zisele „schimbări-climatice” sau despre activitățile nucleare ale Iranului precum și în legătura cu marea fraudă bancară islandeză.

– Fișierele Manning –

În 2010, un oficial american din sistemul de informații al armatei SUA, Chelsea Manning, ajuns acum o femeie transgender, cunoscută drept Bradley, a început să hrănească Wikileaks în secret sute de mii de fișiere clasificate.

Acestea au arătat posibile crime de război făcute de către forțele americane în Irak și Afganistan, inclusiv un videoclip care nu mai fuseese văzut până atunci, cu un elicopter american în Irak, care a ucis 18 persoane, inclusiv civili și doi jurnaliști Reuters.

Scurgerea uimitoare nu ar fi putut fi efectuată în zilele vechi ale faxurilor și ale imprimantelor și a pus WikiLeaks în presa de top.

Assange a colaborat cu The New York Times, cu The Guardian, și cu Der Spiegel și cu alții pentru a ajuta la sortarea și înțelegerea materialului Manning. WikiLeaks a câștigat premii, iar Assange a fost pusă pe coperta revistei Time.

„Ceea ce a demonstrat WikiLeaks a fost potențialul pentru o organizație de transparență apatridă de a depăși capacitatea celor mai puternice guverne din lume în încercarea acestora, de a suprima informațiile”, a spus Micah Sifry, autorul unei cărți din 2011 despre WikiLeaks.

– Copiatoare WikiLeaks –

Aproape de îndată ce a lovit la vârf, steaua lui Assange a început să dispară. Guvernele au luat măsuri împotriva lui.

Presiunea politică de a contracara WikiLeaks a fost imensă. Un efort multi-țară a fost făcut asupra majorității firmelor de credit și de plăți ca să reducă viața financiară a donațiilor WikiLeaks.

Apoi presiunea politică a așa zisei „societăți libere” a început să coboare pe colaboratorii lui Assaange. Assange a insistat ca unele scurgeri de materiale să fie publicate needitate, inclusiv acele informații care ar putea dăuna oamenilor – soldații din domeniu, drepturile omului, activiștilor și altora

Dar, până în 2012, mulți alții adoptaseră deja modelul său de a stabili căi criptate, anonime, pentru ca doritorii să transmită documente.

Site-urile WikiLeaks copycat au fost deschise în diferite țări. Jurnaliștii s-au antrenat în utilizarea criptărilor și a transferurilor de fișiere secrete.

„Expunerea secretelor guvernului american a fost un semnal puternic pe care nimeni nu a putut să-l păstreze sub control în era internetului”, a spus Sifry.

Informatorul american Edward Snowden și-a livrat documentele cu sute de mii de informații strict secret și cu documente militare într-o căsuță mediatică în 2013.

El a folosit comunicări criptate pe care Assange le făcuse cunoscute pentru a comunica cu jurnaliștii cu care a colaborat.

În 2013, Fundația Freedom of the Press, care a ajutat WikiLeaks cu finanțare, a dezvoltat o nouă cutie anonimă de scuregeri, liberă pentru oricine, de a o utiliza: SecureDrop.

New Yorker, un early adaptor, a explicat valoarea sa pentru cei care au făcut-o: „După cum este stabilit, chiar nu vom putea să ne dăm seama de unde vin fișierele trimise. Dacă ne întreabă cineva, nu vom putea să le spunem.”

SecureDrop este important pentru cea mai de succes operațiune WikiLeaks, Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație.

În ultimii ani, a obținut de la leakers, milioane de fișiere de conturi financiare care detaliază spălarea banilor și evitarea impozitelor din centrele bancare offshore – „Documentele Panama” și „Paradise Papers”.

În partea de sus a paginii web a ICIJ se oferă legături către SecureDrop și alte instrumente criptate pentru schimbul de informații.

Și are o invitație simplă pentru utilizatorii săi: „Scapă de noi”.

Între timp Guvernele Vestice sunt pe cale să scape definitiv de Julian Assange…E vorba de Libertatea presei sau de Libertatea Pumnului în Gură?

 

(FLUIERUL)

Publicat în VIATA LIBERA(control) | Lasă un comentariu

Ion Cristoiu a fost dat afară de la revista Historia pe care o fondase, de progresistul SRI-istoid Mircea M. Ioniță (cel care cântă mereu laude SRI-ului și Rețelei Progresiste)


 și de patronii fake-news-ul progresist numit „Adevărul”

Nota Redacției: Revista Historia a ajuns din păcate de la o revistă de istorie, așa cum o fondase Ion Cristoiu, la o fițuică de progandă progresistă.

Jurnalistul Ion Cristoiu a comentat pentru Evenimentul Zilei maniera complet neelegantă în care șefii Holdingului Adevărul au decis să se debaraseze de el, anunțându-l, așa cum ActiveNews scria miercuri, că încetează colaborarea cu fondatorul revistei ”Historia”. „Deranjant pentru mine nu a fost faptul că am fost dat afară de la revista al cărei nume este legat de al meu, ci din cauza modului mârlănesc în care s-a procedat cu un jurnalist!”, a subliniat Ion Cristoiu.

„Revista Historia a fost fondată de mine. Structura și conținutul îmi aparțin. La un moment dat, publicația a fost vândută Holdingului Adevărul, patronat de Dinu Patriciu. În contractul de vânzare-cumpărare a fost stipulat angajamentul meu de a fi în continuare director al publicației și să conduc din această calitate. Patronatul de atunci mi-a impus să nu colaborez cu alte publicații pe chestiuni de istorie și să nu pun bazele unei alte reviste cu acest specific. Precizez aceste lucruri pentru că ele dovedesc cât de important era pentru patronat ca brandul Historia să rămână legat de numele Ion Cristoiu.

Luni, am fost sunat de adjunctul meu, Ion M. Ioniță, care m-a anunțat că, din motive economice, vor renunța la contractul cu mine. Mi s-a trimis un proiect de contract în care se specifica faptul că decizia s-a luat de comun acord. Le-am răspuns prin două lucruri: 1. Nu are cum să fie ceva de comun acord, pentru că eu nu m-am pus de acord cu nimeni. 2. Este o dovadă de lipsă de minimă civilitate ca eu, directorul revistei, să nu fiu invitat la o discuție cu patronatul despre problemele economice ale revistei. Cine știe, poate acceptam să lucrez fără a fi plătit…

Ca urmare a acestui răspuns, am primit înștiințarea de reziliere a contractului. Repet, deranjant pentru mine nu a fost faptul că am fost dat afară de la revista al cărei nume este legat de al meu, ci din cauza modului mârlănesc în care s-a procedat cu un jurnalist!”. Ion Cristoiu a fondat în anul 1996 revista lunară Dosarele Istoriei, aceasta a apărut 127 de numere, până în anul 2007, când a fost vândută lui Dinu Patriciu și transformată în Historia.

 

(FLUIERUL)

Publicat în POLITICA(Ion Cristoiu) | 1 comentariu

Donald Trump vrea să trimită imigranții aflați în ilegalitate în orașe conduse de politicieni progresiști din partidul democrat:


„Ar trebui să îi facă foarte fericiți”

Donald Trump vrea să trimită imigranţii aflaţi în ilegalitate în oraşe conduse de politicieni democraţi: Ar trebui să îi facă foarte fericiţi

Donald Trump, preşedintele Statelor Unite, a anunţat că analizează posibilitatea de a trimite imigranţii aflaţi în ilegalitate în comunităţile conduse de politicieni progresiști din cadrul Partidului Democrat (centru-stânga, opoziţie), în contextul disensiunilor privind politicile în materie de migraţie.

„Din cauza faptului că democraţii refuză să modifice legislaţia foarte periculoasă privind migraţia, noi într-adevăr ne gândim, după cum s-a relatat, să trimitem imigranţii în anumite oraşe. Stânga radicală (n.red. progresistăȚ), pare să aibă o politică a frontierelor deschise, a braţelor deschise, deci acest lucru ar trebui să îi facă foarte fericiţi”, a transmis Donald Trump prin Twitter, conform agenţiei Associated Press.

Presa relatase că Administraţia Donald Trump analiza această posibilitate, dar, înainte ca preşedintele să transmită acest mesaj, Casa Albă şi oficiali din cadrul Departamentului pentru Securitate Internă au declarat că propunerea nu s-a discutat încă.

Donald Trump este nemulţumit de numărul mare de imigranţi din ţări central-americane care încearcă să intre ilegal în Statele Unite. Preşedintele SUA a dispus decretarea stării de urgenţă la frontiera cu Mexicul pentru a aloca miliarde de dolari proiectului construirii unui zid, după ce Congresul a respins planul.

Un expert în imigrare, care a cerut să nu fie identificat, a remarcat că imigranții fără acte aflate în custodia federală ar putea fi la una din mai multe etape ale procesului de adjudecare și că Trump are probabil puterea de a le trimite în diferite jurisdicții din locul în care sunt deținuți.

Dar sursa a adăugat: „Aceasta este o cascadorie. Nu sporește eficiența procesului”.

Provocarea lui Trump față de democrați a venit o zi după ce liderul Senatului Majoritar, Mitch McConnell, un republican ca Trump, a declarat reporterilor că dorește să lanseze negocieri bipartizane pentru a căuta soluții la problemele națiunii de imigrare.

Numai în martie, 103.492 de imigranți fără acte au fost luați în custodie de-a lungul frontierei de sud sau s-au întors. Mulți dintre aceștia provin din El Salvador, Honduras și Guatemala și solicită azil în Statele Unite, departe de nivelurile ridicate ale criminalității violente și de droguri ilegale acasă.

sursa:Mediafax.ro

 

(FLUIERUL)

 

Publicat în S.U.A. | Lasă un comentariu

PERICOLELE Fertilizării in Vitro mult trâmbițate de Progresiști.


Olanda: Directorul unei clinici este tatăl a 49 de copii născuţi prin fertilizare in vitro: Directorul unei clinici de fertilizare este tatăl a 49 de copii născuți prin fertilizare in vitro

Adevărul a ieşit la lumină într-un caz controversat din Olanda: Directorul unei clinici este tatăl a 49 de copii născuţi prin fertilizare in vitro Testele ADN arată că Jan Karbaat, directorul unei clinici de fertilizare din Olanda, care a murit în 2017, şi-a folosit sperma, în loc de cea a donatorilor, devenind tatăl biologic a 49 de copii născuţi prin fertilizarea in vitro, informează AFP.

Olanda: Directorul unei clinici este tatăl a 49 de copii născuţi prin fertilizare in vitro

Jan Karbaat, care a murit în 2017, este tatăl biologic a 49 de copii născuţi după ce femeile au vizitat clinica sa de la Rotterdam. Bărbatul a folosit, pentru procedurile de fertilizare in vitro, propria spermă, în locul donatorilor, anunţă Defense for Children, organizaţie care se ocupă de protejarea drepturilor părinţilor şi copiilor născuţi în clinica medicului.

Rezultatele testelor ADN efectuate vineri dimineaţă la un spital din oraşul sud-estic Nijmegen au arătat că 49 de copii sunt descendenţi direcţi ai doctorului Karbaat, au anunţat reprezentanţii organizaţiei.

„Rezultatele confirmă suspiciunile potrivit cărora Karbaat a folosit propria spermă în clinică”, au menţionat reprezentanţii Defence for Children.

Cazul controversat a devenit public, după ce o instanţă olandeză a decis în februarie că rezultatele testului ADN ale lui Karbaat ar trebui puse la dispoziţia părinţilor şi copiilor pentru a-şi face propriile comparaţii.

Înainte de moartea sa, Karbaat a recunoscut că a conceput cu sperma sa 60 de copii. Clinica a fost închisă în anul 2009, pe fondul unor nereguli.

Medic olandez aflat în centrul scandalului FIV a avut cel puțin 49 de copii, a anunțat Defense of Children, o organizație care reprezintă părinții și copiii născuți prin intermediul clinicii sale închise, a declarat vineri.

Jan Karbaat, care a murit în 2017, este tatăl a 49 de copii născuți după ce femeile care au vizitat clinica sa de la Rotterdam, au fost inseminate cu propria sa spermă în loc de sperma de la un donator ales de ele, pentru a fi inseminate, a spus Defense for Children.

Rezultatele testelor ADN efectuate vineri la un spital din orașul sud-estic Nijmegen „au arătat că 49 de copii din acest caz sunt descendenți direcți ai bătrânului Karbaat”, a afirmat organizația într-o declarație.

Rezultatele au confirmat suspiciunile grave ca Karbaat și-a folosit propria spermă la clinica sa, a adaugat Protecția pentru copii.

Cazul controversat a devenit public, după ce o instanță olandeză a decis în februarie că rezultatele testului ADN ale lui Karbaat ar trebui puse la dispoziția părinților și copiilor pentru a-și face propriile comparații.

Înainte de moartea sa, în vârstă de 89 de ani, Karbaat a recunoscut că a procreat aproximativ 60 de copii în timpul său, la clinica discreditată, care a fost închisă în 2009 pe fondul unor rapoarte de nereguli.

Karbaat mai târziu a recunoscut că a amestecat sperma de la diferiți donatori și a emis o documentație frauduloasă a donatorilor, a informat cotidianul olandez NRC.

Grupul de copii „Karbaat” a târât familia Karbaat în instanță pentru a-i forța să elibereze profilul de DNA al lui Karbaat, care a fost ținut blocat într-un loc sigur.

Avocații familiei Karbaat au susținut că dreptul clienților lor la viața privată trebuie respectat.

„Cu toate acestea, judecătorii care sunt de acord cu testele de paternitate, au plasat drepturile copiilor peste cele ale lui Karbaat și ale familiei sale”, a declarat Iara de Witte, consilierul pentru apărarea copiilor.

„Acum, după ani de incertitudine, reclamanții pot închide în cele din urmă un capitol și pot începe să proceseze mental faptul că sunt unul dintre mulți descendenți ai lui Karbaat”, a spus De Witte.

Unul dintre copii, Eric Lever, a declarat recent ziarului NRC că nu e „supărat pe Karbaat”.

„Nu am sentimentul că mi-a înșelat mama”, a spus el în ziarul NRC.

„Ea dorea într-adevăr un copil și nu putea să aibă unul cu tatăl meu”, a spus el.

Apărarea pentru copii a adăugat că este posibil ca Karbaat să fi procreat mai mulți copii decât cei 49 revelați vineri.

„Sperma aparținând medicului bătrân a fost distribuită și altor clinici”, a declarat agenția olandeză de știri ANP.

Organizația a apelat la orice femeie care poate suspecta că Karbaat era tatăl donator pentru a aplica la o bază de date olandeză care se ocupă cu potrivirea ADN-ului.

Solicitanții pot solicita în scris unui organism oficial numit FIOM, care întreține o bază de date ADN pentru a potrivi ADN copiilor concepuți așa cu cel al donatorilor anonimi.

(FLUIERUL)

Publicat în SANATATE ( pericol). | 1 comentariu

Bruxelles: PSD a câștigat – a obligat partidele să se raporteze la România față de Europa


Deputați PSD în Parlamentul României

Tema principală a alegerilor europarlamentare este cea trasată de PSD: apărăm România sau apărăm interesele altora, din Europa?

Corespondență din butoiul cu pulbere al Europei

 Mai e puțin până la începerea campaniei electorale și deja taberele sunt aliniate pentru luptă. Iar schimbările din Europa se fac simțite și în România, unde discursul suveranist a devenit foarte influent prin PSD, în timp ce partidele pro-europene, vechi sau noi, încearcă fără succes să reîncălzească ciorba entuziasmului eurofil care însă se stinge la fel ca prestanța președintelui Iohannis pus să le explice unor foști deținuți politici de ce îi ia apărarea actualului procuror general, vinovat de prelungirea prigonirii lor.

PSD devine astfel partidul viitorului în România, înțelegând că Europa se schimbă și că e vremea națiunilor, în timp ce PNL și celelalte partide din opoziție încearcă să trăiască din inerția promisiunilor de altădată, copiind însă sloganele patriotice ale PSD, ca dovadă că își dau seama  de faptul că sunt obligate să se adreseze națiunii române, iar nu unei entități amorfe și indiferente la soarta propriei țări.

PSD a câștigat deja bătălia electorală pentru că a impus raportarea la România și la interesul național în opoziție cu interesele multinaționalelor și ale birocraților europeni ca temă majoră a alegerilor europarlamentare. Nimeni nu mai poate face abstracție acum de această mănușă aruncată de PSD prin care fiecare partid trebuie să mărturisească public cu cine ține: cu România sau cu interesele altora!

În felul acesta, PSD (la care se adaugă aliatul său ALDE) aduce România pe aliniamentul politicii europene, unde bătălia se dă între eurocentriști și suveraniști, în timp ce pozițiile PNL, USR-PLUS, PMP și Pro România țin de trecut.

Cele mai bune exemple în acest sens le avem în politica franceză și cea italiană. Scena politică franceză se reduce astăzi la rivalitatea politică dintre Marine Le Pen, președinta Adunării Naționale (fostul Front Național), și Emmanuel Macron, cu a sa Republică în Mișcare, adică între apărătoarea suveranității naționale și bancherul globalist ajuns președinte.

Partidele tradiționale din Franța, socialiștii și republicanii, plus mișcările rupte din acestea, se bat pe scoruri nesemnificative, în timp ce partidele celor doi lideri rivali sunt în competiție pentru cupa europarlamentarelor.

Marine Le Pen este avantajată de avântul mișcării suveraniste din Europa, dar și de dezamăgirea francezilor față de președintele lor, concretizată în revolta nemaivăzută a Vestelor Galbene. Această împărțire a scenei între Le Pen și Macron arată sfârșitul partidelor mainstream și tendința europeană de a împărți lucrurile în două tabere clare: eurocentriștii și suveraniștii.

Aceeași tendință se poate observa și în Italia, unde Lega lui Salvini și Mișcarea Cinci Stele împart nu numai guvernarea, ci și procentele cele mai importante de alegători, în timp ce partidele tradiționale nu își mai revin din neîncrederea publică.

Acest lucru va influența decisiv configurația viitorului Parlament European care va vedea o scădere a ponderii partidelor mainstream și o creștere substanțială a formațiunilor suveraniste, cu atât mai puternice cu cât Matteo Salvini încearcă o coagulare a lor într-un singur grup politic.

BRUXELLES, 13 aprilie, Sputnik, Daniela Porovăț.

https://ro.sputnik.md

Publicat în ROMANIA-EUROPA | 1 comentariu

„Atmosferă de război” în Toulouse, la protestele „Vestelor Galbene”


Protestele Vestelor Galbene, poză simbol

Toulouse, „capitala” Vestelor Galbene din această sâmbătă, 13 aprilie, a cunoscut o zi extrem de tensionată de mobilizare, marcată de ciocniri dintre forţele de ordine și protestatari.

BUCUREŞTI, 14 apr – Sputnik. Bombele cu gaze lacrimogene și tunurile de apă au fost folosite în mod repetat pentru a dispersa protestatarii.

Câteva mii de protestatari ai Mișcării Vestelor Galbene s-au adunat sâmbătă, 13 aprilie, la Toulouse, capitala revoltei în timpul actului 22, a anunțat France 3, citat de Sputnik France.

Startul marşului a fost planificat pentru ora 12 de la Jean Jaurès. 800 de polițiști și jandarmi, precum și patru companii ale SIR, au fost mobilizați, a afirmat postul de televiziune citat.

Mitingul a fost marcat de tensiuni violente între protestatari și polițiști care au început să utilizeze gaze lacrimogene în jur de ora 14.oo. Pentru a dispersa protestatarii, forţele de ordine au folosit gaze lacrimogene și grenade de mai multe ori pe parcursul zilei, după cum reiese din mai multe imagini și videoclipuri difuzate pe rețelele de socializare.

Până la sfârșitul după-amiezii, zona memorială de război a fost acoperită cu gaze lacrimogene, iar protestatarii au folosit măști antigaz pentru a se proteja.

​Rămăşiţe ale grenadelor cu gaze lacrimogene au fost văzute lângă memorialul de război.

Maxime Nicolle, una dintre figurile mișcării care a venit să susțină Vestele Galbene din Toulouse, a comentat confruntările pentru AFP: „Ați văzut: totul a mers bine și ne-au gazat”.

Potrivit mărturiei pe Twitter a unui protestatar, era imposibil pentru unii participanţi să se alăture protestelor Vestelor Galbene, din cauza acțiunilor poliției care încercau să disperseze demonstranții. „Este o atmosferă de război”, a concluzionat el.

De asemenea, poliția a folosit tunuri de apă pentru a dispersa protestatarii și pentru a reduce perimetrul protestului, interzis în centru și în Piața Capitoliului.

Potrivit diferitelor imagini și videoclipuri postate pe Twitter, au fost înregistrate incendieri în mai multe locuri din oraș.

​La sfârșitul demonstrației, s-au constatat mai multe distrugeri în oraș. O agenție de intermediere, o agenție imobiliară și o bancă au fost vandalizate, potrivit France 3.

În jur de ora 18.00, 23 de persoane au fost arestate în centrul orașului Toulouse din cauza aruncării de petarde, port de armă și distrugeri, a declarat prefectura Haute-Garonne.

Potrivit raportului Ministerului de Interne, în timpul actului 22 al mobilizării Vestelor Galbene, s-au adunat 31.000 de manifestanți, dintre care 5.000 în Paris. Sindicatul France Police-Policiers a numărat 90.000 de persoane, cifră apropiată celei publicate pe contul de Twitter Nombre jaune, care a numărat 80.504 de protestatari ai Vestelor Galbene pe străzi, în 187 de localități din Franța.

https://ro.sputnik.md

Publicat în EUROPA(vestele galbene) | Lasă un comentariu

Cum a ajuns România datoare 100 de miliarde de euro la 30 de ani de când Ceauşescu anunţa că am scăpat de datorii


VIDEO Cum a ajuns România datoare 100 de miliarde de euro la 30 de ani de când Ceauşescu anunţa că am scăpat de datorii

Banca Naţională a României a informat vineri că datoria externă a României a mai crescut puţin, în primele două luni din an, ajungând la peste 100 de miliarde de euro. În urmă cu 30 de ani, Ceauşescu anunţa că RSR a plătit întreaga datorie, devenind „cu adevărat independentă şi economic, şi politic”.

„Am lichidat datoria externă a ţării, care în 1980 reprezenta peste 11 miliarde dolari. În total, din 1975 până în martie 1989 am plătit circa 21 miliarde dolari, din care dobânzile reprezintă peste 7 miliarde dolari. În acestea nu sunt cuprinse datoriile pe care le-am avut în ruble şi care, de asemenea, au fost demult achitate”, a mai spus preşedintele de atunci al României.

BNR a informat vineri, 12 aprilie 2019, la exact 30 de ani de când Nicolae Ceauşescu anunţa că România a scăpat de datorii, că, în perioada ianuarie – februarie 2019, datoria externă totală a crescut cu 193 milioane euro.

„În structură, datoria externă pe termen lung a însumat 68.252 milioane euro la 28 februarie 2019 (68,5 la sută din totalul datoriei externe), în creştere cu 0,4 la sută faţă de 31 decembrie 2018, iar datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 28 februarie 2019 nivelul de 31.358 milioane euro (31,5 la sută din totalul datoriei externe), în scădere cu 0,3 la sută faţă de 31 decembrie 2018”, informează BNR.

Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 12,5 la sută în perioada ianuarie – februarie 2019, comparativ cu 21,2 la sută în anul 2018. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la 28 februarie 2019 a fost de 4,8 luni, în comparaţie cu 4,9 luni la 31 decembrie 2018.   Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 28 februarie 2019 a fost de 72,8 la sută, comparativ cu 74,3 la sută la 31 decembrie 2018.   Finanţele se împrumută continuu pentru a acoperi deficitul bugetar

Ministerul Finanţelor anunţă periodic că se împrumută la diferite bănci interne şi internaţionale, de cele mai multe ori pentru a finanţa deficitul bugetului de stat, generat în ultimii ani de creşterea excesivă a salariilor bugetarilor, dar şi a majorării pensiilor, inclusiv a pensiilor speciale.   În urmă cu o săptămână, MFP anunţa că vrea să împrumute 10-12 miliarde de lei, în trimestrul al doilea al acestui an, cu 2,27-4,27 miliarde de lei peste suma obţinută în primul trimestru al acestui an şi cu 2 miliarde de lei sub cea dorită în aceeaşi perioadă a anului trecut.

“Emisiunea evidenţiază interesul sporit al investitorilor în euroobligaţiunile româneşti. Atât volumul atras de pe pieţele externe de capital, cât şi tranşa de 30 de ani, constituie performanţe deosebite şi demonstrează că România se bucură de încredere pe termen lung. Avem în vedere menţinerea în continuare a prezenţei României pe pieţele externe în vederea completării planului de finanţare previzionat pentru anul în curs şi în situaţia unor condiţii de piaţă favorabile chiar prefinanţarea nevoilor planificate pentru anul următor”, a declarat Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor publice.

Emisiunea a fost realizată în trei tranşe, din care 1,15 miliarde euro cu maturitatea de 7 ani lung, cu o dobândă de 2%, 500 milioane euro cu maturitatea de 15 ani, cu dobânda de 3,5% şi 1,35 miliarde euro cu maturitatea de 30 ani şi dobânda de 4,625%. Emisiunea s-a bucurat de un interes ridicat din partea investitorilor, fiind suprasubscrisă de peste 2,5 ori. Un număr de 450 investitori au participat în tranzacţie, remarcându-se prezenţa substanţială a investitorilor din SUA, dar şi calitatea acestora, mare parte fiind investitori instituţionali.

Tranzacţia face parte din planul de finanţare de pe pieţele externe aferent anului 2019, şi aceste sume fiind destinate refinanţării datoriei publice şi finanţării deficitului bugetului de stat.

https://adevarul.ro/

Publicat în COMUNISM, ECONOMIE ROMANEASCA | 2 comentarii

Rămâi prost/ alt pui de comuniști: Vlad Voiculescu cioloșist, ciuma albastră alianța USR/PLUS


Vlad Voiculescu un om nou în politica, dar tot cu rădăcini în vechea securitate. Un text foarte explicativ, găsit pe net.

1. Fratele bunicului meu (Voiculescu) a fost șef la DIE la Viena si responsabilul de comert exterior dintre Romania comunistă și Austria
2. Vărul primar al tatălui meu a fost CEO al uneia dintre cele mai mari companii de farmaceutice din Romania și astăzi este unul dintre cele mai influente personaje din sistemul sanitar din Romania.
3. Vărul primar al tatălui meu (băiatul securistului de la Viena), este și în conducerea institutului Aspen
4. Eu studiez și lucrez la Viena fără nicio legătură cu istoricul familiei mele acolo
5. Eu iau o bursă de la Institutul Aspen fără nicio legătură cu faptul că vărul tatălui meu e în conducere acolo
6. Eu devin ministru al sănătății fără nicio legătură cu influență vărului tatălui meu în sistem
7. Când mă întreabă presa dacă îmi este unchi, le spun că nu este și că este doar “nepotul străbunicului meu”
8. Eu promovez campania “Oameni Noi în Politica” deși provin dintr-o familie cu grade foarte înalte în vechea Securitate
9. Cum mă cheama pe mine? 

Publicat în POLITICA ( PDL-PNL) | Lasă un comentariu

Despre secretele mega-corporațiilor Bayer și Monsanto- Cioloș a băgat Monsanto în România


Despre multiplele păcate și secretele păstrate cu sfințenie de Germania, UE și SUA ale mega-corporațiilor Bayer și Monsanto, acum îngemănate, se pot scrie romane non-fiction – fluviu, dar în cadrul discuției de față ne intereseaza doar două: 
(i) Bayer s-a desprins din corporația filo-nazistă I. G. Farben, producătorul gazului morții, Zyklon B.;
(ii) Monsanto este principalul producător și distribuitor de organisme modificate genetic, de ierbicide ultra-chimizate și de semințe de unică folosință (hibride, non-regenerabile).

Un produs al Monsanto, Roundup, este considerat cancerigen

Pentru cei care au uitat, sau au preferat tacerea, reamintesc că un produs al Monsanto, cu numele de marcă Roundup, care conține glyphosate, este considerat cancerigen.
În anul 2015, Centrul Internațional de studiu al cancerului (un organ al OMS), a declarat acest produs „probabil cancerigen”.

Evident, Monsanto a contestat (inutil) raportul în justiție, dar ceea ce a obținut în mod clar în Europa a fost o tăcere suspectă a opiniei publice (care, btw, este foarte vehementă când trebuie să susțină, cu probe constând în rapoarte ale OMS, eficiența, utilitatea și chiar obligativitatea vaccinurilor) și o reacție moale, mămăligoasă, a autorităților europene, statele sau unionale.

Glyphosate ar fi trebuit să fie eliminat din producție

În mod normal, anul acesta, glyphosate ar fi trebuit să fie eliminat din producție, tocmai pentru că este „probabil cancerigen”. Termenul s-a dus dincolo de 2021, mai ales date fiind presiunile fermierilor francezi asupra lui E. Macron.
Conform CE și Parlamentului European, glyphosate este cancerigen nu numai în privința celui care îl utilzează frecvent și în cantități mari ca erbicid, ci și în privința celor care consumă produse recoltate de pe soluri tratate cu glyphosate.

11.200 de astfel de procese, doar în SUA

Interesant este însă că ceea ce nu au reușit autoritățile europene, au reușit avocații americani.
Mulți fermieri sau utilizatori casnici ai Roundup au acuzat Monsanto, de-a lungul timpului, că le-a cauzat cancer și că i-au indus în eroare cu privire la siguranța pentru sănătatea umană și la caracterul non-nociv al Roundup.

Începand cu un proces de anul trecut, din august, Bayer – Monsanto a intrat într-un lung șir de procese de daune morale și punitive, numai în SUA fiind înregistrate 11.200 de astfel de procese.
Tribunalul din San Francisco a deschis această serie, acordând daune de 289 de milioane de dolari reclamantului Dewayne Johnson (daune reduse, ulterior, la 78 de milioane de dolari).

Daune de zeci de milioane

Tot Tribunalul din San Francisco (unde sunt înregistrate cca 700 de astfel de acțiuni) a acordat anul acesta, în martie, daune de 80 de milioane de dolari lui Edwin Hardeman.
Insistența Bayer-Monsanto de a lupta contra acestor reclamanți și de a demonstra că produsul Roundup nu este cancerigen a costat acționarii concernului nu mai puțin de 30,9 miliarde de euro, adică jumătate din prețul plătit de Bayer ca să cumpere Monsanto (60 de miliarde de euro), capitalizarea bursieră fiind mai redusă cu 35% față de perioada de dinainte de procese. Evident, urmează procese de tip class action contra managerilor concernului, de data asta formulate de acționarii concernului.

Cazul Alberta și Alva Pelliod

În data de 27 martie, la un tribunal din Oakland, California, a avut loc pledoaria finală într-un al treilea proces de daune morale și punitive contra Bayer-Monsanto.
Acest al treilea proces este esențial, întrucât:
(i) reclamanții sunt soții Alberta și Alva Pelliod, care s-au îmbolnăvit, în acelasi timp, de cancer limfatic (același tip de cancer pe care îl acuză toți ceilalți 11.200 de reclamanți); așa cum corect susține avocatul reclamanților, Brent Wisner, probabilitatea ca ambii soți să se îmbolnăvească în același timp de același tip de cancer este de 1 la 20.574 (!!!!); motivul simplu al acestei imposibilități statistice este acela ca soții sunt diferiți genetic;

(ii) s-au putut utiliza, ca probe, așa-numitele „Monsanto Papers”, documente desecretizate abia în 2017, din care rezultă că Monsanto a plătit diverșii experți și oameni de știință pentru a emite contra-rapoarte „științifice“ din care să rezulte că Roundup nu este cancerigen, în ciuda dovezilor emise de experți independenți din care rezultă că Roundup este „probabil cancerigen“. Așadar, Monsanto a măsluit probe, a contrafăcut rapoarte științifice și, cel mai probabil, a mituit înalți funcționari publici să închidă ochii la avertismentele lumii științifice și la îngrijorările publice; exact la fel s-a întamplat cu benzina cu plumb, la care s-a renunțat la 45 de ani de la prima avertizare publică a unui expert independent.

Realități ținute sub tăcere, în România

Există nenumărați indivizi implicați în comerțul în România cu acest produs Monsanto care neagă evidența periculozității acestui produs. Mai grav este că, fiind bănos și util salariilor de firmă, foști miniștri ai Agriculturii sau alți funcționari de rang înalt ori oficiali de prin diverse autorități, transformați sau nu în angajați/colaboratori/lobby-iști ai Monsanto, țin sub tăcere aceste realități, permițând ca viața de cobai a românilor să se deruleze fericit, fără sincope (până la cea fatală), în continuare.

Ca și în cazul fipronilului, de altfel. Cu fipronil se combat căpușele, puricii de găină, furnicile din gospodări și mai tot ceea ce complică viața zootehniștilor și a grădinarilor. Nici măcar nu a contat că acest produs e comercializat și acum, în contra interdicției impuse de UE în 2017, de o firmă care face afaceri foarte bune cu actuala guvernare, din postura de naș de nuntă al unui fiu de ultra-demnitar.

Trăiască mult și bine colonia de cobai!

https://www.gazetadeinformatii.ro

Publicat în ALIMENTATIE(O.M.G.), POLITICA(DacianCiolos) | Lasă un comentariu

SURPRIZĂ: Cine este Mădălin Hodor cel care a aruncat știrea falsă că Lazăr era alt Lazăr? Membru GDS (Soros) iată lista oficială a membrilor!


https://www.gazetadeinformatii.ro/

Publicat în ROMANIA-INTELECTUALITATE | Lasă un comentariu

„Homo luzonensis”, o nouă specie umană descoperită în Filipine


Oamenii de ştiinţă au descoperit, în insula Luzon, Filipine, fosilele unei specii umane necunoscute, care a trăit cu peste 50.000 de ani în urmă. Rămăşiţele sugerează că membrii acestei specii, denumită „Homo luzonensis”, aveau o constituţie de dimensiuni extrem de mici şi erau contemporani cu „Homo sapiens”.

Un capitol în filele răsfirate ale cărţii evoluţiei umane pare să fi fost omis de cercetători, însă descoperirea unor rămăşiţe ce aparţin la cel puţin trei membri ai speciei „Homo luzonensis” deschide calea unor noi perspective.  Săpăturile ar fi început cu intuiţia unui arheolog filipinez, Armand Salvador Mijares

În ciuda  excavaţiilor neconcludente făcute de către predecesorii săi, cercetătorul a decis în 2007 să reexamineze peştera Callao, binecunoscută turiştilor. Stupoarea lumii ştiinţifice în urma descoperirii în insula Flores, Indonezia, în 2003, a unei alte specii al genului „Homo”, şi anume „Homo floresiensis”  având o înălţime până la un  metru şi 10 centimetri, a inspirat puternic arheologul filipinez care a decis să sape mai adânc cu câţiva metri decât stratul sedimentar, incitat fiind de descoperirea unor unelte sculptate în piatră, ce datau de 25.000 de ani. Continuând să sape în pământul ce părea să nu mai promită nici un alt artefact, paleontologul a găsit în sfârşit ceea ce căuta, o bucăţică de os cu caracteristici curioase. Colegul său arheozoolog Phil Piper, constatând că nu e vorba de o rămăşiţă obişnuită dintr-un animal preistoric, a contactat paleoantropologul francez Florent Detroit pentru a confirma că fosila era de natură umană. Aşa s-a înfiripat colaborarea care a lansat în 2007 căutările şi în final recunoaşterea existenţei unui alte specii umane.

Astfel, acest prim indiciu ar fi corespuns unui os al piciorului,mai precis, un metatarsian, ce data  de cel puţin şaptezeci şi şapte de mii de ani. Descoperirea, făcută cunoscută în 2010, a fost deja destul de semnificativă pentru comunitatea academică. Oasele aveau o componenţă ciudată şi se concluziona de obicei „că era probabil un mic „Homo sapiens”. (…). Provenea dintr-o gamă al celor mai mici oameni din zilele noastre, mai ales populaţia „Negrito” sau pigmeii din Africa centrală, care măsoară 1,45 m. Nu puteam totuşi să mergem prea departe cu o astfel de descoperire: Chiar nu puteam declara descoperirea unei noi specii plecând de la găsirea unui os de picior, ni s-ar fi râs în faţă.”, explica Florent Detroit, citat de Liberation.

În  sezonul de excavări din  2011, echipa de cercetători scoate la lumină noi  rămăşiţe: „practic toate falangele şi toţi dinţii i-am descoperit la un interval de două zile.“, au precizat ei, stratul geologic fiind extrem de concentrat. Doisprezece fosile au fost astfel găsite, şapte dinţi, patru falange (două mâini şi două picioare), şi un femur de copil, resturi care aparţin la cel puţin  trei persoane diferite. Toate oasele par ciudate, ceea ce a stârnit fascinaţia academicienilor. Falangele piciorului sunt foarte curbate şi au zone de inserţie bine căptuşite, care erau destinate să acomodeze muşchii dezvoltaţi suficient pentru a îndoi piciorul, ceea ce nu are nimic de a face cu un picior de „Homo sapiens” .

Acest biped a trebuit să fi avut o capacitate de prehensiune  a piciorului şi putea  urca în copaci, trăsătură asemănătoare cu genul „Australopitecus” din Africa, care trăia în urmă cu 2 până la 3 milioane de ani.   Desigur, fosilele găsite sunt prea puţine pentru a răspunde număratelor întrebări ridicate de cercetări, iar Détroit şi colegii săi avertizează că nu avem încă suficiente informaţii despre „Homo luzonensis” pentru a trage concluzii ferme despre modul în care specia îşi ducea existenţa. Într-un anumit sens, oasele sunt mult mai comparabile cu  „Australopitecus”  decât cu „Homo sapiens”, şi asta ar putea însemna că povestea umană este mai complexă decât am fi crezut.   Dinţii surprind prin dimensiunea şi forma lor. Premolarii sunt primitivi, precum cei de la „Australopitecus”, în timp ce molarii sunt „extrem de mici” cu o formă modernă, care aminteşte de „Homo sapiens”. Ce să faci cu acest mozaic de trăsături, atât de rebel categorisirilor pe care le avem deja? De unde şi delimitarea unei alte specii, pentru a putea continua cercetarea.

Pe de altă parte, „Homo luzonensis” şi „Homo floresiensis” au suficiente trăsături comparabile pentru a sugera un strămoş comun. „Scheletele ambelor specii prezintă trăsături anatomice care sunt rare sau absente la alte versiuni al genului „Homo”, dar au asemănări cu cele ale „Australopitecus”, punctează articolul publicat în revista „Nature” , semnat de  Détroit şi colegii săi. Este posibil ca cele două specii să aibă un strămoş comun, pe care  noi nu-l avem, similar cu modul în care suntem mai apropiaţi de neandertalieni şi denisovani, decât de „Homo erectus”. Totuşi nu există suficiente dovezi pentru certitudini şi niciun ADN nu poate fi dibuit pe baza rămăşiţelor găsite.

„Ipoteza mea este că un fel de „Homo erectus” a venit probabil din China, reuşind să traverseze marea şi să se stabilească pe insula Luzon, unde a suferit efectele endemismului insulei, iar acest lucru a determinat constituţia lui „Homo luzonensis”. Dar este foarte speculativ. În orice caz, pare puţin probabil ca omul din Luzon să fi aterizat pe insulă pur şi simplu, pe plute, după un tsunami, de exemplu. Astfel ar fi să cedăm prejudecăţilor ce presupun că oamenii arhaici erau prea stupizi să navigheze. Avem din ce în ce mai multe dovezi că s-au stabilit pe mai multe insule din Asia de Sud-Est, deci probabil nu a fost totul atât de accidental!”, a mai explicat Florent Detroit.

„S-a crezut mult timp că „Homo sapiens” era singurul”, a adăugat arheologul Thomas Ingicco. „Dar a coabitat cu multe specii, inclusiv Homo erectus. Avem urme în Sumatra, dar nu avem încă dovezi pe insula Flores. Aceasta ar fi cercetarea care trebuie continuată în următorii ani, în Filipine. „, mai citează Liberation.

https://adevarul.ro/

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA(descoperiri) | Lasă un comentariu

Ce oroare: Într-o mie de ani, ROMANII au răpit și vândut ca sclavi 100 de milioane de oameni


Într-un film documentar difuzat pe canalul History Viasat Tv, “Roma – Prima superputere a lumii”, ni se dezvăluie ororile care au stat la baza funcționării celui mai puternic imperiu antic, cel Roman.

Printre acestea, cea mai semnificativă a fost sclavia. Practic, pe întreaga perioadă de existență a Romei, aproximativ 100 de milioane de oameni au fost „răpiți și vânduți ca sclavi”, obligați să trăiască în condiții crunte, după cum ne spun istoricii care apar în filmul amintit mai sus. Mulți dintre aceștia au muncit până la epuizare, au fost biciuiți din principiu, au trăit în condiții extrem de grele, fiind violați sau uciși cu cruzime ori de câte ori stăpânii aveau chef să o facă

Bunăstarea claselor superioare din Roma s-a bazat într-o mare măsură pe milioanele de sclavi existenți în imperiu în aproape orice moment.

Pe lângă sclavie, romanii s-au mai făcut „remarcați” și prin alte lucruri care vorbesc despre o decadență morală greu de imaginat – la petreceri mâncau precum porcii, fără limite, și vomitau cu repetiție, în mod intenționat (într-o cameră special amenjată pentru o astfel de “nobilă” îndeletnicire) pentru a se putea îndopa de 5-6-7 ori într-o singură noapte!!!

Ce să mai vorbim despre gusturile lor sexuale! – Homosexualitatea, pedofilia, orgiile sexuale și incestul erau o modă, nu o excepție!

În aceste condiții, a vedea o serie de istorici români care, în timp ce tratează cu un anumit dispreț cultura dacică, se declară admiratori ai societății romane și îl numesc pe pedofilul Traian drept erou civilizator, mi se pare cel puțin sinistru! Ce valori morale ai putea avea atunci când admiri un imperiu precum cel Roman, Habsburgic, Englez sau Țarist? Da, e adevărat, Imperiul Roman a fost o sursă de tehnologii revoluționare, mai ales în domeniul construcțiilor, dar, din alt punct de vedere, a creat una dintre cele mai criminale și decadente societăți din istorie! Iar cine o admiră este, cel mai probabil, un tâmpit.  Și o spun direct, fără eufemisme!

Daniel Roxin

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ISTORIE (europeana) | Lasă un comentariu

Control total: Nici nu bănuim că suntem urmăriți


Spy

Utilizatorii de computere personale în care, în opinia lor, sunt instalate programe antivirus fiabile ar putea nici să nu bănuiască faptul că, prin găurile din programul sistemului de operare PC, le poate fi urmărită aproape fiecare acțiune.

Astăzi teama de a fi urmărit este una dintre cele mai răspândite fobii. Nici Românii nu a scăpat de această pacoste: în discuțiile cu cetățenii țării deseori îi poți auzi vorbindu-se de un ecou straniu ce răsună în timpul convorbirilor telefonice sau poți observa cum camerele web de pe laptop-uri sunt lipite cu hârtie sau cu scotch.

Cetățenii noștri vigilenți dau vina pentru toate aceste măsuri de precauție pe „interceptarea convorbirilor telefonice” și pe urmărire, demonstrându-și fanatic unul altuia că anume în acest mod sunt urmăriți de serviciile interesate.

În același timp, există totuși un sâmbure de adevăr în suspiciunea concetățenilor noștri. Doar că deseori el este ascuns acolo unde lor nici nu le trece prin cap și anume în sistemul de operare al computerului, prin ale cărui găuri se poate urmări clar ce a făcut utilizatorul stând în fața monitorului, ce acțiuni a efectuat, a avut o corespondență de afaceri sau s-a distrat cu jocuri fruit cocktail.

Găurile fatale în program

Expertul în domeniul securității informatice Andrei Rusnac a discutat cu reporterul Sputnik Moldova despre modalitatea de a colecta date despre utilizator prin unul dintre cele mai răspândite sisteme de operare.

„La majoritatea utilizatorilor este instalat în computer sistemul de operare Windows. La acest sistem sunt conectați mii de oameni, iar fiecare dintre ei răspunde pentru modulul său. Persoane de la Microsoft, care  au testat sistemul de operare, au constatat că există niște găuri prin care poate fi colectată informația necesară despre utilizator”, a menționat expertul.

Potrivit acestuia, alți experți, din afară, care au analizat securitatea acestui sistem de operare, descoperă astfel de găuri și le vând pe fiecare în aparte la un preț care ajunge până la un milion de dolari. Rusnac susține că întotdeauna se găsesc doritori de a procura o asemenea „marfă dubioasă”.

„Acesta este un întreg sector al afacerilor tenebroase. Astfel de găuri sunt vândute clienților necinstiți de mai multe ori. Hackerii se ocupă de comercializarea găurilor descoperite în sistemul de operare în cadrul forumurilor închise. Principiul pătrunderii în sistemul de operare PC al unui utilizator concret constă în faptul că, prin intermediul instalării unei aplicații oarecare, printr-un link pe care a apăsat „userul”,  în sistem începe urmărirea asupra acțiunilor acestuia, asupra activității lui la computer”, a specificat Rusnac.

Ochiul atotvăzător 

„Astăzi, nici chiar pentru serviciile din România nu este un lucru prea complicat să obțină o informație de pe camera web a unui computer staționar sau de pe laptop. Principalul pentru ei este să vrea, iar restul este o chestiune de tehnică. S-ar putea nici să nu bănuiți că în momentul, în care stați la computer, ochiul atotvăzător al serviciilor speciale vă urmărește neîncetat”, a menționat în discuția cu reporterul Sputnik Moldova specialistul în domeniul IT Vadim Melnic.

Cât despre fobia, devenită deja tradițională în rândurile cetățenilor țării, precum că discuțiile telefonice sunt interceptate de serviciile secrete moldovene, în acest caz suspiciunile pot fi întemeiate, susține expertul.

„Astăzi nu este mare lucru să interceptezi convorbirea unui cetățean la telefonul mobil, fără a mai vorbi de aparatele staționare. Acestea erau „ascultate” cu succes încă prin anii 50–60 ai secolului trecut, înregistrând convorbirile pe benzi magnetice. Convorbirile la telefonul mobil sunt și ele înregistrate cu succes. În orice caz, eu sunt la curent că serviciile speciale de stat dispun demult de această aparatură”, a declarat Melnic.

Potrivit specialistului, populația nu are motive pentru panică și complexe, deoarece serviciile speciale i-au „ascultat” întotdeauna pe cei care prezintă pentru ele un interes deosebit. Expertul constată că, de regulă, printre persoanele „ascultate” se numără politicienii, persoanele care au relații cu aceștia, conducătorii întreprinderilor mari de stat sau private, ai corporațiilor, precum și jurnaliștii care propagă informații alternative, diferite de politica promovată de autorități.

CHIȘINĂU, 13 apr – Sputnik, Andrei Petric.

https://ro.sputnik.md/

Publicat în VIATA (Big Brother) | Lasă un comentariu

O păpușă care se vinde în România naște controverse – motivul este șocant


Păpușă

Nici papusile nu nu mai sunt ce au fost…..copilul nu mai e copil!

Costel Stanciu, președintele Asociației Pro-Consumatori, atrage atenția asupra faptului că jucăriile din import intră în țară doar în baza unor hârtii, fără alte verificări.

Publicat în GENERATIA TANARA | Lasă un comentariu

Poluarea electromagnetică dăunează grav sănătății


Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România lansează Campania națională de informare și conștientizare a consumatorilor intitulată „S.O.S poluarea electromagnetică”

Această campanie de informare se adresează atât utilizatorilor de gadgeturi, cât si neutilizatorilor, căci nimeni nu se mai poate sustrage astăzi omniprezenței undelor electromagnetice artificiale.

La fel ca în toate acțiunile sale , APC România își asumă misiunea să aducă la cunoștința consumatorilor informațiile necesare utilizării în cunoștință de cauză a tehnologiilor care funcționează cu unde electromagnetice artificiale. De asemenea, vom răspunde la întrebările consumatorilor, dar vom prezenta și mijloacele de protecție disponibile în acest moment.

Aproximativ in anii 1990, când tehnologiile de transmitere a comunicaţiilor prin sistemul GSM au ajuns accesibile publicului larg, s-au realizat concomitent si studii sanitare in laboratoare si universităţi de profil, care sa valideze non-toxicitatea pentru utilizator a folosirii telefonului mobil. Rezultatele au fost de la bun început contradictorii: fiecărui studiu care obţinea efecte biologice perturbante, ii corespunde un studiu care infirma acele rezultate.

Ca sa fim sinceri, rezultate contradictorii se menţin si astăzi, in 2015, desi metodele de diagnostic ale electrohipersensibilitatii (EHS) dovedesc astăzi fara dubiu rolul perturbator al CEM in numeroase patologii. Deasemenea, incertitudinea menţinută la nivel ştiinţific face ca normele sanitare de emisia a antenelor GSM / UMTS / LTE sa fie de o suta de ori mai permisibile într-un stat.
In plus, in ultimul deceniu, au intrat in ecuaţie si tehnologiile de conexiune a datelor fara fir WI-fi, Bluetooth, etc.

Din punct de vedere al APC, odată ce exista dovezi stintifice despre aceste efecte negative asupra sanatatii ca urmare a utilizări/consumării unui produs, se cuvine aplicarea Principiului de Precauţie. Aşa cum la o cantina şcolară se va retrage imediat un produs daca provoacă o anumită afecţiune câtorva elevi, si in cazul poluării electromagnetice ar trebui informaţi utilizatorii că utilizarea prelungită, si in anumite condiţii specifice, le poate afecta sănătatea.

Din păcate, la ora actuală câmpurile electromagnetice artificiale au invadat ambientul zonelor locuite si sunt in continua amplificare. România nu are un cadru legal bine definit precum in alte ţări europene, care să reglementeze cel putin amplasarea antenelor si utilizarea Wi-Fi in spitale si scoli. Consecinţele pe termen lung ale acestei neglijente ar putea fi serioase.

Ca atare, utilizatorii acestor tehnologii, trebuie sa fie informaţi, după cum ne-a îndemnat si filozoful francez Jean Rostand: “Obligaţia de-a suporta, ne da dreptul de a Şti” .

Pentru a oferi utilizatorului o viziune completa a situaţiei, aceasta campanie de informare se va axa si pe expunerea unor aspecte neglijate de normele sanitare oficiale. Contrar a ceea ce se afirma la nivel oficial, undele electromagnetice artificiale sunt total diferite de undele electromagnetice naturale ( solare, cosmice, etc).

Diferenţele principale sunt :

1) Caracterul „pulsat” al frecventelor GSM / UMTS / LTE / WI-Fi.

Datorita dorinţei de a comprima cat mai multă informaţie pe aceeaşi lungime de undă, tehnologia actuală a „comprimat” informaţia, transmiţând-o într-un mod „sacadat”, in care „pauzele” sunt de fapt folosite pentru transmiterea simultană, intercalat, a altor informaţii. De aici si denumirea de „Unde pulsate”.

Aceasta tehnica denumita TDMA / CDMA, permite gestionarea unui trafic uriaş de date pe o plajă redusă de frecvente, in scopul rentabilizării la maxim al preţului plătit pe aceea licenţa la autorităţile de stat.

2) Modulaţia frecventei de bază (purtătoare)

Aceste tehnici creează in paralel o frecvenţă joasă (ELF), care conţine informaţia transmisă. Aceste frecvente „paralele” intra in interferenta cu sistemul de funcţionare a celulei, perturbându-i funcţionarea.

3) Prezenţa neîntreruptă a Undelor pulsate.

Undele electromagnetice naturale (lumina soarelui) respecta ciclicitatea zi/noapte, ceea ce permite sintetizarea Melatoninei pe timpul nopţii, hormonul ” dirijor a numeroase alte sinteze hormonale. Antenele GSM si reţelele WI-Fi emit insa neîntrerupt, perturbând astfel pe timpul nopţii procese metabolice vitale.

4) O intensitatea enorma fata de nivelul natural in spectrul microundelor.

De exemplu, pe intervalul intre 890 à 910 MHz (frecventa GSM) nivelul natural de microunde este de 0.00002 V/m. Astăzi, o persoana care locuieşte la bloc, cu un telefon mobil, un telefon DECT si WI-Fi-ul activat (la el si la vecini) se afla permanent într-un camp electric de aprox. 10V/m. Asta ar însemna o multiplicare de 400.000 de ori a intensităţii.

„Societatea modernă se află în toiul unui uriaș experiment global realizat prin intermediul unei noi forme de poluare energetică, numită electrosmog sau poluare electrică” scria cercetătorul B. Blake Levitt în cartea sa Electromagnetic Fields. „Aceasta ține de fapt de biofizică – este locul unde toate dispozitivele noastre wireless create de disciplinele fizice și inginerești întâlnesc în calea lor sistemele vii. Electrosmogul afectează astăzi ADN-ul tuturor ființelor vii și poate avea un efect advers chiar și asupra atmosferei Pământului. Cel mai probabil, smogul electronic se va dovedi a fi cea mai mare provocare a secolului pentru mediul înconjurător.”[1]

De asemenea, numeroși entuziaști ai progresului tehnic au îmbrățișat imediat ideea accesului liber și gratuit la internet WiFi ca răspuns la problema „împărțirii din punct de vedere digital” a oamenilor în comunități bogate și sărace – fără a înțelege posibilele consecințe adverse asupra sănătății comunităților, provenind atât de la partea de hardware wireless, cât și de la infrastructură. „Este clar – conchide Blake Levitt – că există aici goluri mari în educația populației.

Avem nevoie doar să ne deschidem puțin ochii, și – atunci când cumpărăm ceva – să luăm decizii ținând mai mult cont de siguranța noastră, a familiilor noastre și a planetei. Zicala „Dacă sună prea bine ca să fie adevărat, probabil că nici nu este” pare să se fi întors să ne bântuiască. S-ar putea să fie nevoie să regândim toate aceste tehnologii „miraculoase”. Dacă ceva este wireless, ar trebui să ne punem un semn de întrebare.”[2]

Înecați într-un ocean de radiații electromagnetice

Niciodată în istorie rasa umană nu a fost expusă la astfel de câmpuri electromagnetice în mod continuu, ca în zilele noastre, și există serioase îngrijorări, care continuă să crească, în legătură cu efectele acestora nu doar asupra indivizilor, ci și asupra întregului nostru ecosistem.

Cercetătorii au observat o creștere continuă a multor tipuri de cancer (independent de cancerele datorate tutunului, sau de creșterea populației), pe care mulți dintre aceștia o consideră că este direct proporțională cu creșterea nivelelelor câmpurilor electromagnetice, care le includ pe cele din domeniile microundelor și radiofrecvențelor (RF/MW). Unii oameni de știință cred că această relație de legătură este cea mai pronunțată în cazul cancerelor glandulare și ale sistemului nervos central.

„Au fost observate și corelații între expunerea la radiații electromagnetice și afecțiuni ale sistemului imunitar, cum ar fi de pildă sindromul oboselii cronice, precum și ceea ce este astăzi cunoscut sub numele de sindrom de sensibilitate electromagnetică (sau electro-hipersensibilitate) – o constelație de simptome care cuprind incapacitatea de concentrare, stare ușoară de panică, dezorientare, tulburări ale vederii, iritații ale pielii, slăbiciune musculară și chiar stări de leșin. Deloc surprinzător, cei mai mulți dintre cei ce acuză aceste simptome sunt cei cu profesii precum operatori PC, electroniști, piloți, chirurgi și personalul din sălile de operații – adică acele persoane care lucrează în medii în care se emit continuu radiații electromagnetice – uneori și din mai multe surse, iar această aparatură a fost pusă la îndemâna populației fără să se fi cercetat dacă prezintă efecte negative asupra sănătății.” șef lucrări/lector doctor inginer Andrei Drăgulinescu,Universitatea POLITEHNICA București

În ultimii 10-15 ani, segmentul populației care a fost probabil cel mai expus la astfel de medii cu valori permanent ridicate ale câmpurilor electromagnetice îl constituie tinerii ce lucrează în mediul urban. Ei sunt de obicei aceia care stau mai mult timp la calculator, care își pregătesc mâncarea în bucătării high-tech, care vorbesc mult la telefonul mobil sau la cel fix fără fir, care sunt conectați la internet wireless și care folosesc și alte dispozitive de ultimp generație, toate acestea emițând diferite forme de câmpuri electromagnetice.[3]

O zi obișnuită de început de secol XXI

În cartea sa „Electromagnetic Fields”, B. Blake Levitt descrie foarte sugestiv cum se desfășoară acum o zi obișnuită din viața noastră:

„După toate probabilitățile, ați fost treziți de dimineață de alarma unui ceas deșteptător electric sau a unui ceas cu radio [sau a telefonului mobil], așezat la câțiva centimetri de pat. Noaptea trecută ați dormit cu capul lângă un perete prin care, fără îndoială, trec cabluri electrice. După ce v-ați trezit, v-ați făcut cafeaua pe o plită electrică sau la o mașină de cafea introdusă în priză. Micul dejun a sărit probabil din prăjitorul de pâine sau a fost încălzit într-un cuptor cu microunde, a fost turnat dintr-un blender sau extras dintr-un storcător de fructe electric. Ați aruncat poate o privire și la știrile de dimineață de la televizor, sau ați ieșit la jogging pe strada care este intersectată de cabluri de înaltă tensiune. După duș, ați folosit probabil un aparat de ras electric, poate chiar și o periuță de dinți electrică, sau un uscător de păr electric, și eventual ați efectuat și un apel de pe un telefon fix fără fir (cordless).

Poate ați plecat la lucru cu trenul electric [-acesta este un lucru obișnuit în special în America – n.n.]. Dacă însă ați plecat cu mașina, v-ați deschis și închis, poate, ușa garajului folosind o telecomandă. Probabil toată autostrada sau șoseaua ați călătorit paralel cu un coridor major de utilități electrice, sau ați trecut pe lângă mulți șoferi care vorbeau la telefonul mobil, chiar dacă dumneavoastră nu foloseați unul. Chiar înainte de a ajunge la birou, v-ați oprit o clipă la un magazin să vă luați un ziar sau ceva de ronțăit, pe care le-ați plătit la o casă care folosește acele scannere care citesc automat codurile de bare de pe ambalaje. Când ați ajuns la lucru, ați intrat probabil pe mai multe uși care se deschideau automat când vă apropiați de ele.

Odată ce ați intrat la birou, primul lucru pe care l-ați făcut a fost să aprindeți luminile, care sunt probabil cu fluorescență; apoi ați deschis computerul și ați pornit faxul, copiatorul și imprimanta. Dacă ați fi cercetat mai mult, ați fi descoperit poate și niște antene sau transmițătoare radio care funcționează deasupra clădirii în care lucrați sau în care locuiți. Sau, dacă astfel de echipamente de comunicații nu se află pe clădirea dumneavoastră, este foarte posibil să vă aflați sub „umbrela” radiațiilor emise de antenele echipamentelor localizate pe vreo clădire vecină. Probabil că există în vecinătate și o substație electrică, fie deasupra nivelului solului – și atunci este vizibilă, sau poate este ascunsă privirilor de vreun zid fără ferestre sau de vreo structură metalică – fie sub nivelul solului – fapt des întâlnit în ariile metropolitane, caz în care nici nu sunteți conștienți de prezența lor.

După serviciu, ați repetat probabil aceleași activități, sau pe cele mai multe dintre ele, în ordine inversă, cu singura diferență că ați adăugat mai mult timp petrecut în fața unui cuptor cu microunde sau a unui cuptor electric, precum și câteva ore de privit la televizor înainte de culcare.

Felicitări. La fel ca alte milioane de persoane, v-ați expus la câmpuri electromagnetice de diverse frecvențe și intensități, pe tot timpul zilei, în fiecare zi, și probabil și toată noaptea. Și, tot la fel ca milioane de alte persoane, probabil nu dețineți cunoștințele necesare sau linii directoare reglementate guvernamental care să vă avertizeze cu privire la bioefectele ce pot fi serioase și care vă pot afecta pe dumneavoastră și familia dumneavoastră. În realitate, chiar și simplul fapt de a locui într-o mare regiune metropolitană vă crește nivelul expunerii la câmpuri electromagnetice de cel puțin trei ori, după unele estimări, față de expunerea celor ce locuiesc în suburbii sau în mediul rural; desigur, gradul oricărei expuneri depinde de proximitatea față de orice sursă ce ar putea crea aceste radiații.”[4]

Pentru contracararea ignoranței noastre și pentru sensibilizarea autorităților medicale asupra acestei iminente catastrofe sanitare, oamenii de știință altruiști au lansat în 2015 două apeluri către Umanitate:

1. Apel solemn adresat către ONU şi OMS

În data de 11 mai 2015, un grup de 190 de oameni de știință și cercetători, din 39 de țări, au semnat un apel adresat Organizației Națiunilor Unite (ONU) și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), prin care atrag atenţia asupra efectelor negative ale câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii umane şi solicită revizuirea normelor de protecţie din acest domeniu.

Semnatarii acestui apel au publicat în total peste 2000 de lucrări ştiinţifice pe tema efectelor asupra sănătăţii ale radiaţiilor neionizante, ale câmpurilor electromagnetice de foarte joasă frecvenţă (Extremely Low Frequency fields – ELF) folosite în domeniul electricităţii sau ale radiaţiilor de radiofrecvenţă (RFR) utilizate pentru comunicaţii fără fir (GSM, wireless).[5]

Martin Blank, profesor doctor la Universitatea Columbia din S.U.A., Departamentul de Fiziologie şi Biofizică Celulară, transmite în numele tuturor semnatarilor apelului următorul mesaj:

„Sunt aici cu știri tulburătoare despre gadget-urile noastre preferate: telefoane mobile, tablete, Wi-Fi, etc. Spunând lucrurile pe nume, ele sunt dăunătoare celulelor vii în corpurile noastre și ne ucid prematur pe mulți dintre noi. Sunt Dr. Martin Blank, de la Departamentul de Fiziologie și Biofizică Celulară de la Universitatea Columbia. Este dureros pentru mine, precum și pentru mai mult de 160 de colegi, care azi ne adresăm către Națiunile Unite, solicitând o acțiune pentru rezolvarea acestei probleme. Suntem oameni de știință și ingineri, și eu sunt aici să vă spun – am creat ceva care ne afectează și care ne-a scăpat de sub control ! Înainte de inventarea becului de către Edison, în mediul înconjurător radiațiile electromagnetice erau foarte puține. Nivelurile de astăzi sunt foarte multe ori mai mari decât nivelurile de fond naturale și sunt în creștere rapidă, din cauza tuturor noilor dispozitive care emit această radiație. Un exemplu pe care mulți dintre noi îl avem chiar acum în buzunarele noastre este telefonul mobil. Un studiu arată că răspândirea pe scară largă a utilizării telefonului mobil a condus la triplarea incidenței cancerului cerebral, fatal în special la persoanele mai tinere. Noi însă punem antene de telefonie mobilă pe clădiri rezidențiale, precum și pe spitale, acolo unde oamenii se duc cu speranța de a se fac bine. Utilitățile wireless și pilonii de telefonie mobilă ne acoperă cu o pătură de radiații.

Este deosebit de îngrijorătorfaptul că radiațiile emise în cadrul telecomunicațiilor alterează ADN-ul celulelor noastre. Este clar pentru mulți biologi că acest lucru poate constitui o explicație a creșterii incidenței cazurilor de cancer.

Generațiile viitoare – copiii noștri – sunt expuși unui risc semnificativ. (subl. aut. M.B.).

Aceste biologi și oameni de știință sunt ignorați de comisiile care stabilesc standardele de siguranță. Faptele biologice sunt ignorate, și, ca rezultat, limitele de siguranță sunt mult prea mari. Ele nu protejează! (subl. aut. M.B.)

Mai multă protecție vom avea, probabil, doar după dezvăluirea completă a posibilelor conflicte de interese între autoritățile de reglementare și industrie.

Expunerea în creștere la radiațiile electromagnetice este o problemă globală. Organizația Mondială a Sănătății și organismele de standardizare internaționale nu acționează eficientpentru a proteja sănătatea publică și starea de bine a populației.

Liniile directoare internaționale de expunere la câmpurile electromagnetice trebuie să fie modificate astfel încât să reflecte realitatea impactului acestora asupra corpului nostru, și, în special, asupra ADN-ului nostru.

Deși suntem încă în plină transformare tehnologică, protejarea în fața efectelor nocive asupra sănătății este așteptată de mult timp.

Facem parte, într-adevăr, dintr-un uriaș experiment biologic, fără să ni se fi cerut în prealabil consimțământul.

Pentru a ne proteja copiii, pe noi și ecosistemul nostru, trebuie să reducem expunerea prin stabilirea unor linii directoare care să ofere mai multă protecție.

Și astfel, astăzi, oamenii de știință din întreaga lume semnăm un apel către Națiunile Unite, către statele membre și Organizația Mondială a Sănătății, pentru a rezolva această criză globală de sănătate publică.”[6]

2. Declaraţia participanţilor la Congresul “Appel de Paris” pe tema hipersensibilităţii electromagnetice

…La doar trei zile după acest prim semnal de alarmă trimis la ONU și OMS, pe data de 18 mai 2015 a avut loc Congresul internaţional “Appel de Paris”, ediţia a cincea, cu tema “Intoleranţa idiopatică[7] ambientală: rolul câmpurilor electromagnetice şi al produselor chimice”.

Congresul, desfăşurat la Bruxelles la Académie Royale de Médecine Belge, a reunit peste 180 de medici, cercetători, jurişti, jurnalişti, fiind probabil cel mai important eveniment ştiinţific organizat vreodată pe acest subiect.

Cercetătorii şi specialiştii s-au reunit cu scopul de a înţelege mai bine mecanismele celor două patologii – hipersensibilitate electromagnetică (ElectroHyperSensitivity – EHS) şi sensibilitate multiplă la agenţi chimici (Multiple Chemical Sensitivity – MCS) – şi de a stabili legătura lor cu factorii de mediu.

Mulţi vorbitori au subliniat faptul că, începând cu anul 1960, câteva mii de studii au demonstrat nocivitatea expunerii de lungă durată la câmpurile electromagnetice. Cu toate acestea, factorii de decizie din industrie şi guverne neagă încă existenţa vreunui risc.

Participanţii la acest congres internaţional au decis în mod unanim să emită o declaraţie comună pentru a solicita recunoaşterea oficială din partea instituţiilor şi organismelor internaţionale abilitate, în special OMS, a acestor boli şi a consecinţelor medicale la nivel mondial.[8]

Cum să ne protejăm de radiațiile emise de telefoanele mobile? Soluții și recomandări propuse de oamenii de ştiinţă

Oamenii de ştiinţă avertizează că următoarele categorii de persoane sunt cele mai expuse la efecte negative asupra sănătății cauzate de radiațiile emise de telefoanele mobile:

– copiii

– femeile însărcinate

– persoanele în vârstă

– persoanele suferind de maladii imunodepresive

– persoanele cu hipersensibilitate la radiaţiile electromagnetice (electrosensibile).

Protecția acestor categorii de populație trebuie să fie așadar o preocupare majoră, fără a neglija însă faptul că efectele radiațiilor emise de telefoanele mobile nu se limitează doar la aceștia, ci ne pot afecta într-o măsură mai mare sau mai mică pe toți.

„Măsura în care suntem afectați de aceste radiații depinde foarte mult și de noi și de măsurile de protecție pe care ni le luăm. Multe dintre aceste măsuri sunt foarte simplu de aplicat, dar nu le întrebuințăm pur și simplu fie din cauză că nu ne-am gândit niciodată la ele, fie din cauză că nimeni nu ne-a spus ce putem face concret pentru a ne proteja.” Adrian Vornicu
Bioelectronist, Vincent – Franța

În cele ce urmează prezentăm o serie de recomandări propuse de numeroși medici, cercetători, epidemiologi și alți oameni de știință[9] pentru minimizarea efectelor expunerii la aceste radiaţii:

1. Nu permiteţi copiilor mai mici de 12 ani să folosească un telefon mobil, în afară de cazurile de urgenţă. Organele în dezvoltare sunt cele mai sensibile la influenţe negative în urma expunerii la câmpurile electromagnetice.

2. Limitaţi folosirea telefonului mobil la apelurile cele mai importante şi limitaţi durata convorbirilor. Efectele biologice sunt direct legate de durata expunerii; rezultatele cercetărilor au arătat că şi numai o convorbire de două minute modifică activitatea electrică naturală a creierului timp de până la o oră după acea convorbire. Comunicaţi mai degrabă prin SMS decât prin telefon (aceasta limitează durata expunerii şi proximitatea corpului).

3. În timpul convorbirii, menţineţi telefonul la o distanţă cât mai mare de corp. Schimbaţi în mod regulat partea capului de care sprijiniţi telefonul sau, şi mai bine, comutaţi pe speaker, care permite utilizatorului să ţină telefonul la distanţă de cap (amplitudinea câmpului scade de 4 ori la o distanţă de 10 cm şi de 50 de ori la o distanţă de 1 m).

4. Nu ţineţi telefonul mobil în buzunar în apropierea vreunui organ vital (de exemplu inima) sau la centura pantalonilor. Ţesuturile corpului din partea inferioară prezintă o bună conductivitate a radiaţiei şi o absorb mai repede decât o absoarbe creierul. Rezultatele unor studii arată că bărbaţii care îşi ţin telefoanele mobile în apropierea organelor genitale sunt supuşi riscului unei scăderi a numărului de spermatozoizi cu până la 30%.

5. Atunci când apelaţi, aşteptaţi ca interlocutorul dumneavoastră să răspundă şi abia apoi puneţi telefonul la ureche. Intensitatea radiaţiilor este cea mai ridicată în momentul apelării, când telefonul încearcă să contacteze staţia de bază. Acesta este un sfat foarte important și mult prea adesea neglijat, și ne poate feri de o parte însemnată din radiațiile care altfel ar fi pătruns în corpul nostru. Noi de obicei când formăm numărul celui pe care îl apelăm punem imediat telefonul la ureche, și astfel primim exact cele mai intense radiații pe care telefonul le emite până la stabilirea legăturii telefonice – iar adeseori se întâmplă chiar ca cel apelat să nu răspundă, și ne iradiem inutil ținând telefonul timp de jumătate de minut lipit de ureche, când am putea ține telefonul în mână, urmărind pe ecranul lui momentul în care cel apelat răspunde, și apoi să punem telefonul la ureche și să vorbim. Cât de simplu este!

6. Nu efectuaţi un apel atunci când semnalul este slab, de exemplu în cazul deplasărilor rapide, precum cele cu maşina sau cu trenul, deoarece expunerea la radiaţii se măreşte în mod corespunzător, telefonul având nevoie de o putere mai mare pentru a realiza conexiunea. Acelaşi lucru este valabil şi pentru zonele cu acoperire mai redusă (precum staţiile de metrou, unele regiuni rurale etc.).

7. Evitaţi să telefonaţi de pe mobil în locurile în care se găsesc produse inflamabile, precum benzina, alcoolul, eterul etc. (staţii de benzină, spitale). În prezenţa unor astfel de substanţe, un telefon mobil poate chiar declanşa un incendiu.

8. Nu folosiţi telefoanele mobile în spaţii închise ai căror pereţi conţin metal, precum autovehiculele şi lifturile. Acestea se comportă ca o cuşcă Faraday care captează radiaţia şi o reflectă înapoi către ocupanţii acestora.

9. Depărtaţi-vă la o distanţă de mai mult de 1 m de o persoană ce vorbeşte la telefonul mobil şi evitaţi să folosiţi telefonul mobil în locuri precum metrou, tren sau autobuz, unde îi supuneţi pe cei din jurul dumneavoastră la o expunere pasivă la radiaţiile emise de telefonul mobil.

10. În timpul nopţii, ţineţi telefonul mobil închis (caz în care nu mai emite radiaţii electromagnetice), sau măcar la distanţă de doi metri de corp.

11. Deşi unii cercetători recomandă folosirea kitului hands-free, alţii sunt de părere că hands-free-ul, dimpotrivă, amplifică radiaţia emisă de telefonul mobil, direcţionând mai multă radiaţie electromagnetică direct în ureche şi spre cap (cu peste 300% faţă de cazul când telefonul este folosit fără căşti).

12. Folosiţi un dispozitiv de protecţie validat ştiinţific împotriva radiaţiilor electromagnetice.

13. Nu cumpăraţi un telefon mobil cu o rată specifică de absorbţie (SAR) mare. Multe dintre telefoanele mobile conţin în manualul lor de folosire indicaţia nivelului SAR. Aceasta reprezintă o modalitate de a măsura cantitatea de energie RF (de radiofrecvenţă) care este absorbită în corp. Evident, SAR trebuie să fie cât mai mic. (Nu uitaţi, totuşi, că studiile care au fost efectuate folosind radiaţii situate chiar şi de sute de ori sub limitele SAR curente au dovedit că aceste radiaţii prezintă efecte biologice negative).

Desigur, această listă nu este exhaustivă, dar prezintă câteva nivele de intervenţie rapidă pentru protecţia dumneavoastră şi a copiilor dumneavoastră.

Bazându-se pe frecvenţa şi pe durata apelurilor ce produc aceste probleme de sănătate, cercetătorii recomandă limitarea duratei fiecărui apel la 4 minute, limitarea numărului apelurilor la 6 pe zi şi nedepăşirea duratei de 22 de minute de expunere zilnică la radiaţiile emise de telefonul mobil[10].

« Tehnologia bazată pe unde radio generează poluare electromagnetică și este cea mai perfidă formă de poluare cunoscută până în prezent. Aceasta nu poate fi detectată prin intermediul organelor de simț, ci prin metode speciale de determinare a densitătii de putere și ai altor parametri ai câmpului electromagnetic, în același timp fiind și costisitoare.

Este adevărat că ofertele celor care folosesc astfel de tehnologii sunt foarte atrăgătoare din punct de vedere al costurilor, dar economiile realizate astăzi se vor regăsi peste câțiva ani în afecțiuni ale sistemului cardiovascular și ale sistemului nervos, pentru a căror ameliorare vor fi cheltuite sume foarte mari.

Deci, fiți atenți la oferte, nu le evaluați numai din punct de vedere al avantajelor financiare, ci încercați să vedeți și dezavantajele. Invențiile știintifice din acest domeniu pot avea consecințe nefaste asupra consumatorilor.

Nu vă așteptați ca cei care lucrează cu această tehnologie să recunoască nocivitatea undelor radio, întotdeauna vor nega acest lucru și vor utiliza toate mijloacele posibile pentru a ascunde adevărul. » conf. Univ. Dr. Costel Stanciu, președinte Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România

 

[1] B. Blake Levitt, Electromagnetic Fields. A Consumer’s Guide to the Issues and How to Protect Ourselves, Ed. iUniverse, Inc., 2007, p. xviii.

[2] B. Blake Levitt, op.cit., pp. xxiii-xxiv.

[3] Cf. B. Blake Levitt, op.cit., pp. 5-6.

[4] B. Blake Levitt, op.cit., pp. 3-4.

[5] Cf. International Scientists Appeal to U.N. to Protect Humans and Wildlife from Electromagnetic Fields and Wireless Technology, 11 mai 2015,

https://www.emfscientist.org/images/docs/EMF_Scientist_Press_Release.pdf.

[6] Introduction to the United Nations EMF Appeal Delivered by Martin Blank, PhD, Department of Physiology and Cellular Biophysics, Columbia University, https://www.emfscientist.org/images/docs/Script-Introduction_to_the_United_Nations_EMF_Appeal_Delivered_by_Martin_Blank.pdf.

[7] Idiopatie: boală independentă de alte boli pe care le mai are organismul, care își are propriile ei cauze (din gr.: idios – propriu; pathos – suferință).

[8] Cf. 5ème colloque de l’Appel de Paris, 18 mai 2015, Bruxelles, http://appel-de-paris.com/wp-content/uploads/2015/06/Synth%C3%A8se-colloque-FR.pdf.

[9] David Servan-Schreiber şi alţi 19 cancerologi, în broşura Apelul medicilor; specialistul Taraka Serrano; medicul Jean Pilette etc. Vezi J. Pilette, Antennes de téléphonie mobile, technologies sans fil et santé, 6 noiembrie 2008, http://www.robindestoits.org/attachment/112892/; Dangers du portable: l’appel des médecins, JDD, 15 iunie 2008, http://www.robindestoits.org/Dangers-du-portable-l-appel-des-medecins-le-JDD-15-06-2008_a383.html; Taraka Serrano, 10 Cell Phone Radiation Protection Tips, http://www.emf-health.com/articles-10tips.htm , 30 iulie 2006.

[10] Salama OE, Abou El Naga RM, Cellular phones: are they detrimental?, J Egypt Public Health Assoc., vol. 79, nr. 3-4, pp. 197-223, 2004.

[11] Andrei Drăgulinescu, Idolii fără fir: telefonia mobilă și poluarea electromagnetică, Editura Christiana, București, 2010

http://www.apc-romania.ro

Publicat în PERICOL (5G) | Lasă un comentariu

Noi existam inainte de a ne naste?


Exista viata inainte de nastere? Aceasta este o intrebare care a fost avuta in vedere, cu mii de ani in urma, de filozoful Plato, care incearca sa demonstreze ca viata exista inainte de nastere. Plato nu crede in cunoasterea care ne vine in mod natural, ci mai degraba in cunoasterea prenatala, pentru a explica capacitatea noastra de a rezolva probleme in matematica si filosofie.

Plato credea ca sufletul este etern si ca toata cunoasterea de-a lungul vietii nu este altceva decat o forma de amintire a lucrurilor stiute de sufletul nostru inainte de nastere. Pentru a-si explica parerea, el a scris parabola despre pestera, in care oamenii stau in pestera, in jurul unui foc, urmarind umbrele care se reflecta pe peretii pesterii. Intreaga lor viata ei au urmarit aceste reflectii, pentru ei acestea fiind o reprezentare a lumii reale. Intr-o zi s-au aventurat afara din pestera, iar lumea reala a fost in cele din urma dezvaluita. Pentru unii, adevarul este atat de “dureros” si de incredibil, incat ei prefera sa se aventureze inapoi in pestera ignorantei.

Plato credea ca, inainte de nastere, sufletul poseda cunostinte, dar aceasta cunoastere este pierduta cand intram in lumea aceasta, prin nastere. Simturile noastre neaga amintirea adevarurilor reale cand intram in lumea iluziei si, in cele din urma, devenim sclavi ai simturilor noastre. Poate de aceea multe practici spirituale, cum ar fi budismul si cateva filozofii yoghine, predica abstinenta placerilor senzoriale, intrucat, cu cat ne implicam mai mult in simturile noastre, cu atat mai mult ne indepartam de cunoasterea sufletului nostru.

Ideea ca sufletul este o entitate vesnica nu este una noua. Luati exemplul reincarnarii – adica ideea ca traim mai multe vieti diferite, nu numai pe propria noastra planeta, ci si pe alte planete. Tema reincarnarii este una extrem de fascinanta, incat si celebrul Carl Sagan a declarat ca reincarnarea merita un studiu serios, deoarece copiii mici prezinta uneori detalii despre o viata anterioara, care dupa verificare se dovedesc a fi corecte, si care nu ar fi putut fi cunoscute intr-un alt mod decat prin reincarnare.

Deci, daca am trait vieti trecute inainte de a ne naste, am venit aici pentru un motiv? Sufletele noastre au ales sa vina aici? Suntem cu totii aici pentru un anumit scop? Suntem aici sa ne amintim de ce am venit? Este posibil ca sufletul sa uite de ce a venit si a dormit, dar poate sa se trezeasca si sa-si aminteasca de ce se afla aici? Am ales aceasta planeta pe care ne aflam – Terra – in mod intamplator?

https://www.almeea.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | 1 comentariu

Sase tratamente miraculoase impotriva cancerului, conform vindecatorului Valeriu Popa


Valeriu Popa (1924 – 1997) a fost un mare vindecator prin retete naturiste, un indrumator al cunoasterii prin credinta si stiinta, de la care ne-au ramas foarte multe sfaturi pretioase despre legatura dintre boala si alimentatie ori gandire.

In acest articol, se vor prezenta cateva retete naturiste pentru tratamentul impotriva cancerului. ATENTIE! Trebuie sa consultati un medic specialist, inainte de incepe vreun tratament, acest articol avand rolul de a va oferi doar niste informatii generale.

TRATAMENTE IMPOTRIVA CANCERULUI

Tratamentul 1. Se face un amestec din urmatoarele ingrediente:
* 200 gr. radacina de brusture (Arcticum lappa);
* 450 gr. iarba de macris (Rumex acetosella) maruntita;
* 30 gr. radacina de revent turcesc pisata (Rheum palmatum);
* 115 gr. scoarta de ulm cu coaja neteda pisata (Ulmus fulva).

Se pun la fiert 7,7 litri de apa distilata intr-o oala de otel inoxidabil. Dupa ce apa a dat in clocot, se pune o cana din amestecul de plante si se lasa compozitia sa fiarba 10 minute, la foc mic, cu capac (restul de plante se depoziteaza intr-un loc uscat, intunecat si racoros). Se lasa oala inchisa timp de 12 ore, apoi se aprinde aragazul la foc mic si se incalzeste pana aproape de fierbere. (nu se lasa mixtura sa dea in clocot). Se stinge focul si se filtreaza lichidul de 2 ori, prin vata, intr-o alta oala din otel inoxidabil. Se toarna lichidul fierbinte in sticle sterilizate, strangand bine capacele. Se lasa la racit si se strang din nou capacele. Se pastreaza la frigider.

Se iau 4 linguri de solutie, dimineata pe stomacul gol. Se poate manca dupa 5 minute. Seara la culcare, se iau inca 4 linguri dupa cel putin 2 ore de la ultima masa. Daca aveti ulcer, solutia trebuie diluata cu o cantitate egala de apa distilata. Se face tratamentul cate 21 de zile pe luna, pauza 7 zile si se reia pana la 6 luni. Preparatul nu are efect daca se fac citostatice.

Tratament 2 (pentru cancer de piele cu leziuni extinse). Se aplica pe piele, o jumatate de ora, o compresa imbibata cu o combinatie de tinctura de arnica si tinctura de marul-lupului, in proportii egale. Dupa 2 ore de la inlaturarea compresei, se unge zona afectata cu tinctura de propolis. Tratamentul se aplica cel putin o data pe zi.

Tratament 3. Se administreaza timp de o luna, de 3 ori pe zi, inainte de masa, cate o lingura de ulei de masline presat la rece cu 1/3 lingurita suc de usturoi proaspat.

Tratament 4 (pentru cancer ovarian, cancer la san). Se beau in fiecare zi 4 cani de ceai de napraznic, lingura cu lingura. Ceaiul se prepara astfel: o mana de frunze si flori de napraznic uscate, nemacinate, se pun in 250 ml apa rece la inmuiat, de seara pana dimineata (se va folosi apa plata, nu apa de la robinet). Dimineata, se filtreaza maceratul, iar planta ramasa se opareste cu 250 ml apa. Dupa ce se lasa sa se raceasca la temperatura camerei, aceasta infuzie se filtreaza. La sfarsit, se combina maceratul cu infuzia racita. Se beau 4 cani pe zi din acest ceai (pentru ceaiul pentru o zi se dubleaza cantitatile) pe stomacul gol, inghititura cu inghititura (se recomanda a se bea cu lingura, pe parcursul zilei).

Tratament 5. Intr-un pahar, se amesteca cu lingurita, 35-40 ml ulei de floarea soarelui nerafinat (presat la rece) cu 35 ml vodca, pana se obtine o masa omogena. Se bea imediat, pana cand nu se sedimenteaza. Acest medicament se ia, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, cu 20 de minute inainte de masa, 10 zile consecutiv. Urmeaza o pauza de 5 zile. Tratamentul se face de 3-5 ori (cate 10 zile) cu pauze de 5 zile, pana la disparitia tumorilor. Cei grav bolnavi, cu forme severe de cancer, vor lua medicamentul de 3×10 zile cu pauze de 21 de zile. Nu se scot din alimentatie albuminele, pentru ca actiunea produsului este mai slaba fara ele. In cursul tratamentului si in pauze, nu trebuie sa se aplice chimioterapie, iradieri, rostopasca.

Practica tratamentului cu ulei de floarea soarelui arata ca intr-o luna si jumatate-doua luni, tumorile primare de dimensiuni mici dispar. Cazurile mai grave necesita o durata mai mare de tratament, pana la 6-8 luni. Daca ati inceput tratamentul, nu trebuie sa-l abandonati dupa o zi-doua; abia din a treia zi celulele canceroase incep sa moara. Se pot accentua durerile in focarele bolnave. Dupa cateva zile, totul se va reglementa. Este posibil sa apara scaun diareic cu intensificarea starii de slabiciune. Sunt reactii normale, de purificare a organismului.

Tratament 6 (pentru leucemie). Se consuma zilnic 75-100 ml suc din radacini de nalba de padure. De asemenea, se bea zilnic un litru de decoct din boabe de grau, porumb, ovaz, secara si mei.

https://www.almeea.ro

Publicat în SANATATE-CANCER | Lasă un comentariu

Preşedintele Ucrainei, Petro Poroșenko, şi-a crescut veniturile de 95 de ori, datorită familiei Illuminati Rothschild.


Nu e asta o dovadă că el e marioneta elitei bancare globale?

Veniturile anuale ale actualului președinte ucrainean, Petro Poroșenko, care se luptă acum pentru un al doilea mandat prezidențial în Ucraina, au înregistrat o creștere exponențială fabuloasă în 2018, arată documentele fiscale. Potrivit Registrului ucrainean unificat al declarațiilor de avere, câştigurile lui Poroshenko au totalizat 1,56 miliarde de grivne (57 milioane dolari SUA) pe parcursul a 12 luni, de 95 ori mai mult decât a raportat în aceeași perioadă cu un an în urmă. În 2017, câștigurile lui Poroșenko au ajuns la 16,3 milioane de grivne (600.000 de dolari).

Cea mai mare parte a veniturilor lui Poroșenko – în jur de 40,4 milioane de dolari – se datorează rentabilității investiției în Rothschild Trust Schweiz, o filială a trustului Rothschild Bank AG, din Zurich. Președintele ucrainean a obținut, de asemenea, un profit de 14,7 milioane de dolari din fondul de investiții Prime Assets Capital, în timp ce rentabilitatea obligațiunilor de împrumut guvernamentale interne a fost de aproape un milion de dolari.

Poroșenko a primit aproximativ 30.000 de dolari din vânzările de proprietăți, în timp ce salariul său oficial anual este de 12.400 de dolari. Salariul mediu lunar în Ucraina în septembrie 2018 a fost 9.042 grivne (aproximativ 320 dolari), potrivit serviciului de statistică.

Potrivit declarației de avere, președintele deține o locuință rezidențială cu o suprafață de peste 1.330 de metri pătrați în Kozin, regiunea Kiev, 2 apartamente în Kiev, un alt apartament în orașul Vinnytsia, și o mulțime de terenuri, în timp ce soția lui Poroșenko deține un apartament în Kiev, dar și o casă de vacanță în afara capitalei Ucrainei.

P.S. Întrebare personală: ce rată de rentabilitate are acel fond Rothschild din Elveția de obține asemenea profituri amețitoare? Bănuiesc că se face multă fraudă acolo. Pe de altă parte, aceste legături ale preşedintelui ucrainean cu un fond de investiţii Rothschild (familie ce face parte din Oculta Mondială) arată încă o dată că el e vândut mafiei bancare mondiale…

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Ceaţa negricioasă şi înfiorătoare care cuprinde un munte din Arizona – nimeni nu ştie ce poate fi…


Haideţi să mai facem încă o călătorie în lumea fascinantă a misterelor care se găsesc pe Terra şi, de data aceasta, să poposim în Arizona (SUA), mai precis în Muntele Casa Grande. Probabil că noi, românii, n-am auzit de acest munte, dar se pare că el este foarte popular printre excursioniştii şi bicicliştii americani.

Însă, mulți care au vizitat această regiune vorbesc despre un fenomen deosebit și înfricoșător pe care l-au observat. Oamenii spun că au văzut o misterioasă ceață negricioasă peste Muntele Casa Grande, care apare noaptea și care, atunci când te cuprinde, simți o neliniște cutremurătoare.

Poveștile despre ceața negricioasă circulă de ani de zile și mulți au încercat să explice cauza acestui fenomen neobișnuit. Acest loc a fost odată căminul unei civilizații antice – “civilizaţia Hohokam”. Aproximativ cu 1.100 de ani în urmă, civilizaţia a dispărut brusc, lăsând însă în urmă ruine străvechi impresionante, pe care le putem admira şi astăzi. Unii cred că ceaţa negricioasă ar fi de vină pentru această dispariţie subită.

O altă explicație pentru fenomenul neobişnuit ar fi acela că ceaţa negricioasă s-ar forma din fumul provenit din vechile arme de foc care sunt folosite în poligonul de tragere Elsy Pearson, care este situat nu departe.

Nimeni nu știe cu adevărat natura adevărată a ceții negricioase, dar el este un fenomen interesant și înspăimântător în acelaşi timp…

Publicat în MISTERE | 1 comentariu

Sinucigasii si mimetismul social


Imagine similară

Ati observat? De fiecare data cand o sinucidere este mediatizata intensiv, o alta ii urmeaza cat de curand. Moartea fostului milionar Vasile Turcu, gasit spanzurat in locuinta sa, a fost acum urmata de moartea prin spanzurare a lui Dumitrache „Dumi” Economu, patronul lantului de cafenele Filicori. Doi afaceristi care aleg sa se sinucida la o distanta de timp scurta unul de celalalt.

O intamplare? Nicidecum. Este vorba de imitarea comportamentului semenilor tai.

Sinucigasul – curajos sau las?

Unii sunt de parere ca iti trebuie o oarecare doza de curaj sa iti tragi un glont in cap, sa iti pui streangul de gat sau sa te arunci de pe bloc ori pe sinele metroului. Altii, dimpotriva, spun ca nimic nu justifica un astfel de comportament si ca cel care procedeaza astfel este las intrucat alege sa scape de probleme in cel mai josnic mod.

Adevarul este pe undeva la mijloc. Intr-adevar, iti trebuie o oarecare doza de nebunie, am spune noi, intrucat nu oricine e capabil sa faca pasul spre „Marea Trecere”, vorba lui Cristoiu. Pe de alta parte, faptul ca alegi sa fugi de probleme in asemenea mod, denota o doza de lasitate.

Fie ca aleg sa se sinucida din cauza problemelor financiare, ale problemelor de sanatate, sentimentale sau chiar din teribilism, cei care o fac ajung cel mai adesea sa fie blamati de restul societatii si chiar de Biserica Ortodoxa, careia i-a spus ei Dumnezeu sa nu oficieze slujbe la capataiul celor care si-au luat viata…

Sinuciderile si mimetismul social

Spuneam la un moment dat intr-un alt articol ca prima data cand efectul „sinuciderilor la indigo” a fost observat de catre specialisti dateaza inca din 1774, atunci cand Goethe a publicat „Suferintele tanarului Werther” iar politia a sesizat ca multi tineri si tinere se sinucideau, la fel ca si eroul operei. De aceea, efectul sinuciderilor la indigo este numit si „Efect Werther” – ati observat ca, de fiecare data cand o celebritate se sinucide, declanseaza un val de sinucideri in randul fanilor sau al tinerilor care se identificau cu persoana respectiva sau cu personajele interpretate de aceasta?

Acum, nu stim cat de fan era Dumitrache in ceea ce-l priveste pe Turcu, dar mediatizarea in exces a unei sinucideri care a avut loc intr-o anumita maniera duce de cele mai multe ori la declansarea unui resort in mintea unor anumite persoane predispuse la un asemenea gest – cu probleme financiare grave, tradate sau inselate in dragoste, cu probleme de sanatate incurabile, etc.

O certitudine – sinuciderea prin spanzurare a unui afacerist inglodat in datorii duce la sinuciderea prin spanzurare a unui alt afacerist (se pare) inglodat in datorii. 

Nu e nicio coincidenta aici. Este vorba doar despre imitarea comportamentului sinucigas – o persoana care se afla intr-o situatie similara cu cea care a pus in practica decizia de a-si lua viata, a decis la randul ei sa isi ia viata. Singura remarca este ca, daca Turcu nu se spanzura, nici Dumitrache nu ajungea sa comita acest gest. Tot ce a facut ultimul a fost sa imite comportamentul primului, atat…

Omul – un simplu animal social

Tendinta de imitare exista din cele mai vechi timpuri. S-a transmis si in timpurile noastre – daca pe vremuri urlam pentru ca urla seful clanului pesterii in care locuiam, acum urlam pentru ca urla seful miscarii prin portavoce, in Piata Victoriei. Tindem sa imitam pentru a nu fi exclusi din turma (sau, cum se numeste acum, societate).

Omul e nascut sa imite comportamente. Si, cu cat mass-media mediatizeaza mai mult astfel de situatii, cu atat le va manipula comportamentul celor care au tendinte suicidale.

Vor mai urma si alte sinucideri in randul afaceristilor, fara indoiala…

Acasa

Publicat în ROMANIA(manipulare) | 1 comentariu

5G și rețeaua de control a Inteligenței Artificiale (IA) – video


https://burebista2012.blogspot.com

Publicat în PERICOL (5G) | Lasă un comentariu

„Astăzi a învins ipocrizia mondială”


„Am făcut cunoștință cu Assange în urmă cu opt ani. Pe atunci locuia în casa prietenului lui, într-un sat mic din suburbia Londrei, cu brățară la picior. Nu accepta să vorbească în nicio încăpere unde existau pereți, pe niciun subiect, în afară de vreme. Credeam că exagerează. Atunci toți credeau așa.

Însă el insista și, lăsând telefoanele acasă, ne plimbam prin pădure, care era atât de curată, încât aveai senzația că ai putea fi ascultat și acolo. Assange povestea cum este organizată lumea. Mai exact, cum funcționează ipocrizia mondială. Cu mult timp până am început să avem suspiciuni, ne explica cum Google sau Twitter există doar pentru a a)Urmări pe toți, b)Dirija sentimentele mulțimilor.

Big Brother, una din cele mai monstruoase distopii, iată, a venit deja, e în fiecare zi cu noi, e în buzunarul nostru, iar noi ne bucurăm că ne-a făcut viața atât de comodă și interesantă.

Am convenit cu Assange să realizeze o emisiune de autor la RT și el a reușit să facă câteva ediții excepționale. Astăzi le vom repeta. Înțelegând că ipocrizia mondială va găsi pentru ce să-l cotonogească sau chiar să-l omoare, Assange a cerut azil în ambasada Ecuadorului.

Desigur, ar fi trebui s-o facă la ambasada noastră (a Rusiei – n.). Ar fi trăit acum precum Snowden, ar fi călătorit la Soci, ar fi comunicat liber cu oricine. L-aș fi învățat să fiarbă raci. Totuși, el nu s-a sfătuit, iar mai târziu nu mai putea fi scos din ambasada Ecuadorului – l-ar fi înhățat imediat, așa cum l-au înhățat azi.

A petrecut aproape șapte ani în această ambasadă fără a vedea lumina soarelui, fără a ieși la aer liber, fără a comunica liber. În ultimul timp, a fost lipsit de internet și vizitatori.

L-am vizitat de câteva ori la ambasadă. E un simplu apartament vizavi de gălăgiosul «Harrods», înconjurat zi și noapte de bravi polițiști.

Nu mai puteam vorbi deschis acolo, totuși, am discutat despre viață, despre lume și despre soarta lui.

– Le ce îți trebuie toate astea?, l-am întrebat eu. Ți-ai pus viața pe altar, pentru ce?

– Pur și simplu, urăsc minciuna. Urăsc când sunt mințit, a spus Assange.

Ce îl așteaptă acum? Zeci de ani prin închisori? Pedeapsa cu moartea în unul din Statele care reprezintă o sursă de inspirație pentru democrația din lume?

Era pregătit de orice.

Astăzi a învins ipocrizia mondială”

Margarita Simonyan, redactorul-șef al Sputnik și RT

„Crima” lui Assange este că demonstrează că există o distanță uriașă între societatea liberă în care ne gândim că trăim și cea în care trăim cu adevărat, în care drepturile omului sunt încălcate cu bună știință, libertățile garantate de Constituții sunt apă de ploaie, iar libertatea ca și concept e doar un miraj. Bogații lumii și corporațiile controlează guvernele, iar guvernele ne mint că tot ce se face este spre binele nostru și nu pentru profitul lor. Iar oameni ca Assange, Manning, Snowden au demonstrat că fix așa e. Iar pentru îndrăzneala lor trebuie să plătească. Singuri. Noi suntem prea lași ca să stăm alături de ei

Bătălia pentru Assange: libertatea lui este și libertatea noastră

Julian AssangeCu ani în urmă, îi consideram pe Robert Woodward și Carl Bernstein de la «WaPo» zei ai jurnalismului. Am fost șocat când am aflat că au fost desemnați să investigheze cazul Watergate pentru că erau o pereche de luzeri. Uitâindu-mă la ei astăzi, recunosc că cei de pe urmă aveau perfectă dreptate. La fel am pățit și cu Neculai Constantin Munteanu, apărător al unor uncheșeli și băsești. Dacă Wodward și Bernstein au scris după dictatea lui Mark Felt (FBI), iar Munteanu a devenit un pupător al unor politicieni și ai uneltelor lor, nu același este cazul lui Julian Assange. Asssange nu s-a bazat decât pe el însuși. Îl consider pe Assange cel mai mare jurnalist al tuturor timpurilor? Cu siguranță, da!
Povestea lui Julian Assange este o poveste tristă. Nu atât pentru Assange cât pentru noi toți. Zilele acestea asistăm la un alt episod incredibil, în urma încercării fondatorului WikiLeaks de a părăsi Ambasada Ecuadorului din Londra. Bătălia juridică s-a dat, în ultimele săptămâni, pentru a se ridica mandatul de arestare britanic emis pe numele celui care a demonstrat că are curajul să rosteasca adevărul despre „putere”.

Ne place sau nu, Julian Assange a schimbat esențial vechile relații care guvernau lumea în materie de jurnalism, politică sau activism civic. WikiLeaks a constituit o piatră de hotar atunci când prin simple apritudini și agerime a minții a reușit să ridice valul ce oculta relațiile de putere, banii scurși în diversele campanii, politicile incredibil de murdare ale statelor occidentale sau felul cinic în care se poartă războaiele de astăzi.
Atrocitățile comise în Irak, în Libia, în Ucraina, uciderea unor civili nevinovați, răsturnări de guverne, sunt doar o parte a adevărului ce s-a restituit cetățenilor lumii. Dar Assange a rostogolit lucrurile și mai departe, făcând dezvăluiri devastatoare despre Hillary Clinton și mai ales despre cei care stăteau în spatele acestui personaj și despre interesele lor sinistre. De asta, WikiLeaks este o sulă în coastele mai marilor acestei lumi. Și nu de ieri sau de azi. Adolescent fiind, încă în zilele în care nu exista propriu-zis internetul, Assange a reușit să intre în bazele de date americane și să releve lumii că „the land of the free and the home of the brave” nu este decât o țară dispusă să masacreze civili irakieni în mod deliberat. A răspuns George Bush pentru această crimă? Sigur că nu.
„Crima” săvârșită de Assange este în primul rând faptul că demonstrează că există o distanță uriașă între societatea liberă în care ne gândim că trăim și cea în care trăim cu adevărat, aceea în care drepturile omului sunt încălcate cu bună știință, libertățile garantate de Constituții sunt apă de ploaie, iar libertatea ca și concept este doar un miraj. Bogații lumii și corporațiile controlează guvernele, iar guvernele ne mint că tot ceea ce se face este spre binele nostru și nu pentru profitul lor. Iar oameni ca Assange, ca Manning, ca Snowden au demonstrat că fix așa e. Iar pentru îndrăzneala lor trebuie să plătească. Singuri. Noi suntem prea lași ca să stăm alături de ei.
Ceea ce îi deranjează însă cel mai mult pe cei care vor să îl elimine pe Assange este faptul că nu pot contesta niciun document scurs către publicul larg de către WikiLeaks. Cum nici n-au făcut-o! Iar Assange, cum se spune, „lucrează cu materialul clientului”. Tot ceea ce a adus în fața opiniei publice sunt documente oficiale, nu publice. Discursuri plătite. Facturi. Cablograme. Documente interne ale unor organizații. Ceea ce au însă toate în comun: vizează viețile cetățenilor plătitori de taxe și de impozite.

Business as usual

Ce conțin documentele secretizate? În primul rând prostii monumentale, așa cum am văzut în cazul investigației privind complicitatea lui Donald Trump cu „rușii” în timpul campaniei electorale. Democrații s-au dat de ceasul morții ca să nu fie desecretizate aceste documente, și nu fără motiv! Pe scurt, s-a produs „in house” un document, care a fost remis unui fraier care să îl facă public. Pe urmă, pe baza acelui document fabricat, luat de bun, nu-i așa, prezentat de presă, se apucă o instituție a statului să investigheze presupusa „crimă”, care se adaugă, chipurile, un „memo” scris de același individ și fiind exact același document. Decât că, acum, din două surse! Iar chestiunile sunt „top secret”, ca nu cumva să aducă statului american vreun prejudiciu. În al doilea rând, există documente secrete ce relevă chiar crime ale statului. Nici acestea nu pot fi relevate publicului, din rațiuni evidente. Abia în al treilea rând avem și documente cu adevărate secrete și care țin de rațiuni rezonabile pentru a fi ținute la sertar.
Dezvăluirile lui Assange au însă și urmări. Să luăm doar cazul scurgerilor de informații din campania din 2016 din Statele Unite. Debbie Wasserman Schultz și-a pierdut poziția de președinte al DNC (Democratic National Committee) în urma dezvăluirii emailurilor ce arătau în mod clar cum democrații l-au obstrucționat pe Bernie Sanders să obțină nominalizarea partidului pentru prezidențiale. Seth Rich, bănuit că ar fi scurs datele către WikiLeaks, a fost ucis. Acoperirea perfectă a fost teoria că „rușii” care îl sprijineau pe Trump au scurs informațiile, teză vehement respinsă de WikiLeaks. Iar acesta este doar un caz mărunt. Suficient de mare însă pentru a-i face pe unii să traverseze momente de groază, Donna Brazile, succesoare la conducerea DNC după Schultz, relatând că stăteau cu jaluzelele trase și tremurau la propriu de frică în timpul campaniei. Să încercăm acum să ne imaginăm doar consecințele publicării unor documente din fiefurile miliardarilor care vor să conducă lumea. Miliardari care o împingeau pe Hillary Clinton din spate și aruncau multe milioane de dolari ca ea să fie aleasă.
Să nu ne mirăm, deci, că astfel de personaje nu văd cu ochi buni activitatea lui Assange. Nici nu îl pot acuza pe față. Ar da rău. Ca atare, recurg la „business as usual”. În cazul nostru, globaliștii au ales o țară care a trecut cu arme și bagaje în tabăra lor, Suedia. Sigur, nu despre documente secrete a fost vorba, ci despre presupuse acuzații de comportament sexual inadecvat și viol! Ce surpriză! În Suedia.
Pe bună dreptate, Assange a negat acuzațiile. Suedia a cerut ca Assange să compară în fața judecătorilor, existând o cerere de extrădare pe baza căreia britanicii (amicii tradiționali ai Statelor Unite) au emis un mandat de arestare. Așa a ajuns Assange în Ambasada Ecuadorului. Dacă s-ar fi conformat dorinței suedezilor, Assange ar fi fost predat americanilor. După cum spuneam, „the land of the free and the home of the brave”. Șeful CIA, Mike Pompeo, a clasificat Wikileaks „a hostile intelligence service”, iar purtătorii de epoleți din jurul său ar da orice să îl arunce pe fondatorul WikiLeaks în spatele gratiilor pentru publicarea filmelor aduse în fața publicului de Bradley Manning, în care soldați americani ucid civili și ziariști în Baghdad, ceea ce, tradus într-un limbaj mai sofisticat înseamna „atentat la securitatea națională”. La fel și cei din establishment-ul „liberal” de la Washington D.C. Și, chiar dacă asta nu ar mai putea însemna sfârșitul WikiLeaks, ar constitui totuși un bun exemplu pentru toți cei care îndrăznesc să arate publicului lucruri pe care puterea le dorește bine ascunse.
Dar, Julian Assange a ales să nu riște. Ca atare, a primit azil politic și stă încuiat în meschina clădire a Ambasadei Ecuadorului de cinci ani și jumătate. Situația a devenit și mai complicată după ce Hillary Clinton a întrebat „Why can’t we drone him?”. Ceea ce a însemnat suprimarea ieșirilor sporadice ale fondatorului WikiLeaks pe balcon. Iar de aici, suntem la un mărunt pas până la alterarea sănătății din cauza mișcării, aerului și în general a izolării.
Între timp, Suedia a renunțat la plângerile formulate, astfel că și mandatul de arestare britanic părea să devină caduc. Numai că establishmentul este mai larg decât pare! Judecător în cazul lui Assange a fost Lady Emma (Broadbent) Arbuthnot of Edrom. soția fostului Ministru al Apărării, Lord James Arbuthnot. Oameni care iau în serios propria lor poziție în societate. Dar și a „clasei de jos”, din care Assange face parte. Pe scurt, Lady Arbuthnot a decis să nu dispună anularea mandatului de arestare pe motiv că Assange stă la ambasadă din propria voință, iar prin faptul că nu s-a supus extrădării a împiedicat instanța să desăvârșească actul de justiție. Pe vremuri, când povestea era actuală.
Cât de eronate sunt percepțiile lui Assange? Ca s-o liniștim pe Lady Emma Arbuthnot, iată, presa din Suedia a relatat că procurorii suedezi au vrut să renunțe la acuzele de hărțuire sexuală împotriva lui Assange, dar partea britanică a insistat ca acuzele să se mențină, pentru a se justifica prezența polițiștilor în fața Ambasadei de cinci ani și jumatate. Apoi, The Foreign and Commonwealth Office (un fel de Minister de Externe) a refuzat să confirme sau să infirme existența unei cereri de extrădare pe numele lui Julian Assange. O a doua încercare, pe baza FoIA (Freedom of Information Act) adresată către procuratura (CPS – Crown Prosecution Service) s-a terminat tot cu un refuz de a comunica informații. Ceea ce este foarte grav. Nu în ultimul rând, surpriza o furnizează procurorul general al Statelor Unite, onorabilul Jeff Sessions (republican/GOP) care a declarat că arestarea lui Assange reprezintă o prioritate pentru Departamentul de Justiție. Cu toate acestea, public, nu s-au formulat acuze împotriva fondatorului WikiLeaks. Totul rămâne o nebuloasă politică și dorință gregară de răzbunare. Nu, nu Assange este vinovat! Vinovați sunt cei care au ordonat sau executat crime ce au fost dezvăluite de WikiLeaks. Indiferent cine și cum ambalează aceste crime și în spatele căror ștampile și clasificări încearcă să spele sângele nevinovaților.

Preluare: Samizdatul

Publicat în VIATA LIBERA | 5 comentarii

Suprimarea rădăcinilor unui popor mai devreme sau mai târziu se va numi „globalizare”


„Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura”
Lucian Blaga

Suprimarea rădăcinilor unui popor, cu unicul scop de servitute în remodelarea ideologică, mai devreme sau mai târziu se va numi „globalizare”, oricât de mult ar prefera unii să-și întoarcă capetele la auzul acestor vorbe și să pună etichete de „conspiraționiști” pe cei care le spun adevărul.

Atunci când el își pierde legăturile cu vatra strămoșească (care-i și singura care îi asigură continuitatea ca nație), echilibrul conferit de aceasta este distrus, lăsându-l la mila anarhiilor. Dimensiunile firescului în care se poate încadra neamul sunt date cu precădere de legătura cu pământul (adică locul de baștină) și cu Dumnezeu (adică religie), existența acestuia fiind în permanență raportată la cele două prin tradiții, obiceiuri, credințe, chiar și prin alimentație (adicătelea, să nu crezi că e o coincidență că ai crescut cu mămăligă, brânză ori carne de porc, așa cum nu-i coincidență nici faptul că asiaticii mănâncă orez șamd).
Când acel echilibru este în permanență vătămat prin promovarea anomaliilor comportamentale, distrugerea conceptului de familie și conformarea forțată la tot soiul de fantasme zămislite în imaginația maladivă a unora, alienarea este iminentă.

Mă gândesc că nici nu-i așa greu în condițiile astea să realizezi de ce Biserica atât de mult blamată (uneori pe bună dreptate) ne mai ține ancorați în spațiul părintesc și de ce bătrâna din sătucul uitat de lume îți spune să te duci în aia mă-tii cu Valentine’s day, că ea ține Dragobetele.
În altă ordine de idei, ar trebui să ne educăm până și mamele gospodine să o lase mai moale cu tenelovelele sau serialele turcești, patologia asta având tentacule lungi.

Ne pierdem identitatea națională, fraților. Ceea ce pentru un progresist psiho-pupu, mare susținător al „planetei” care și-a luat deja ca etos „lumea întreagă este patria mea” nu o fi mare lucru, dar pentru aceia în care mai palpită încă chiar și cea mai mică celulă de apartentență, este totul.

Autor: Andreea Elena Moise

Prima Pagină

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO | 5 comentarii

Ce se află în spatele arestării fondatorului WikiLeaks, Julian Assange


Julian Assange a fost tîrît afară din Ambasada Ecuadorului de la Londra unde a petrecut deja aproape 7 ani. Președintele Ecuadorului, Lenín Moreno, susține că a ridicat azilul conferit fondatorului WikiLeaks, datorită faptului că este „nepoliticos și agresiv”, în discuție fiind imagini circulate pe internet, pe care președintele presupune că le-ar fi pus în circulație WikiLeaks, de la o petrecere a familiei, la Geneva.

Assange s-a refugiat în urmă cu aproape 7 ani la ambasadă, pentru a scăpa de extrădarea în Suedia, unde era acuzat în mod flas de agresiuni sexuale, acuze care între timp au fost retrase, în luna mai 2017.

Assange a fost încătușat și scos din clădirea Ambasadei de nu mai puțin de 7 persoane, fiind tîrît în duba poliției londoneze. Președintele Moreno a făcut referiri la faptul că Assange nu și-a întrerupt legăturile cu WikiLeaks, arătînd că cea mai recentă scurgere de documente a avut loc în luna ianuarie, cînd au fost făcute publice documente ale Vaticanului. Președintele Moreno se temea și de faptul că prin Assange, predecesorul său, fostul președinte Rafael Correa, l-ar spiona. Populistul Correa a fost acuzat de Moreno că ar fi ”autoritarianist” și că ar cenzura presa! În fapt, președintele Moreno avea motive temeinice să fie furios, întrucît WikiLeaks a postat pe data de 5 aprilie o informație care îl viza direct și care, iată, tocmai se confirmă!

Metropolitan Police Service a anunțat că Assange este deținut la o secție a poliției și că va fi dus în fața magistraților de îndată ce va fi posibil, dar că viața lui Assange nu este în pericol.

WikiLeaks a comunicat că Julian Assange ”a fost arestat în baza unui mandat de extrădare american pentru conspirație cu @xychelsea pentru publicarea informațiilor clasificate care dezvăluie crimele de război în 2010”, informația fiind preluată și distribuită și de Edward Snowden.

Chelsea (Bradley) Manning, fost analist al armatei, a fost condamnat(ă) pentru scurgerea unor informații militare și diplomatice către Wikileaks. Manning a făcut public un clip în care se vede cum elicopter Apache deschide focul asupra unui grup de persoane, omorînd 12, dintre aceștia 2 fiind ziariști ai Reuters și rănind și copii. Alte documente secrete privind prezența militară americană în Irak și Afganistan (peste 200.000), au fost dezvăluite de către Chelsea Manning în 2010. Sentința pronunțată a fost de 35 de ani de închisoare, dar Manning, care între timp își schimbase sexul în detenție, a fost grațiat(ă) de fostul președinte Obama, în 2017, fiind reținută din nou, aparent pentru a depune mărturie împotriva WikiLeaks.

Tot în 2017, fostul șef al CIA, Mike Pompeo, a declarat că WikiLeaks este “non-state hostile intelligence service”, iar procurorul general Jeff Beauregard Sessions a spus că arestarea lui Assange este o prioritate pentru Stratele Unite. Un an mai tîrziu, în cursul lunii noiembrie 2018, s-a aflat că Assange a fost pus sub acuzare în Statele Unite, dosarul nefiind public.

Partea tristă ce rezultă din document este că acuzarea consideră că Assange a conspirat cu Manning în vederea publicării documentelor militare în chestiune. Pentru Assange, acest lucru ar putea aduce o încarcerare similară cu cea stabilită pentru Manning, de 35 de ani! De departe cei mai înverșunați împotriva lui Assange sînt cei din ”mlaștina” de la Washington, din tabăra democrată și ”deep state”-ul. Se pare că aceștia au reușit să determine arestarea fondatorului WikiLeaks.

Dincolo de toate, WikiLeaks susține că tocmai președintele Lenin Moreno l-ar fi vîndut pe Julian Assange americanilor. Ceea ce, există mari șanse să se adeverească în zilele următoare.

http://www.nationalisti.ro

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Politicienii altora şi românii. Comploturi şi conspiraţii



Petru Romoşan

Controverse Iohannis-Dragnea

Comploturile, conspiraţiile le aparţin mai degrabă celor care le pun în practică decât celor care vorbesc, în general în necunoştinţă de cauză, despre ele. Dar acuzaţi de comploturi, de conspiraţii sunt cei care vorbesc prea mult, nu cei care conspiră şi complotează, uneori cu succes, alteori fără. Iar conspiraţiile şi comploturile există la tot pasul şi de când e lumea. În politică, în servicii secrete, în justiţie, în economie. Se lucrează la fel de mult în umbră, pe ascuns, nu numai la lumina zilei. Cea mai mare temere care-i cutreieră, care-i bântuie în aceşti ani pe români, pe cei care au rămas pe loc, pe cei care n-au emigrat încă e aceea a spargerii ţării, a ruperii teritoriale, a intrării marilor provincii istorice româneşti în asocieri politice şi economice care să ducă în cele din urmă la dispariţia României de azi. Atât apartenenţa la N.A.T.O., cât şi la U.E. au fost înţelese de români ca nişte garanţii internaţionale majore pentru păstrarea integrităţii teritoriale a României. De aceea românii au acceptat aproape orice, toate cererile indecente, hrăpăreţe ale occidentalilor cu care ne-am asociat. Am cedat active importante pe nimic, având în minte în primul rând menţinerea unui statu quo teritorial.

Dihonia politică a atins însă în ultimii ani nişte culmi care nu mai au nimic de-a face cu democraţia, cu lupta dintre putere şi opoziţie, cu disputele inerente ale partidelor. Acest război româno-român fără limite, fără raţiuni mărturisite are de ce să ne îngrijoreze. Să luăm numai cel mai vizibil exemplu : lupta politică (mai e doar politică ?) dintre Liviu Dragnea, preşedintele P.S.D., preşedintele Camerei Deputaţilor şi adevăratul prim-ministru al României din umbră, şi Klaus Iohannis, preşedintele României din ultimii patru ani.

Klaus Iohannis despre Liviu Dragnea:
– „Acest infractor, Dragnea, s-a cocoţat în fruntea statului şi progresează semnificativ în domeniul fake news”.
Liviu Dragnea despre Klaus Iohannis:
– „Cineva poate să spună că el e infractorul care s-a cocoţat în cea mai înaltă funcţie a statului român”.
– „Plângerea pentru înaltă trădare e aproape gata !”.
Klaus Iohannis despre Liviu Dragnea:
– „Cum se trezeşte un politician care mai este şi infractor să se ducă la televizor şi să ameninţe acolo şi magistraţii”.
Liviu Dragnea:
– „Este un preşedinte fake, întors cu cheiţa.”
– „Iohannis a avut nu unul, ci nouă dosare penale”.
Klaus Iohannis:
– „Unele partide de la noi – și mă refer la P.S.D. – au îmbrăcat haina falsului patriotism, a naționalismului de fațadă și încearcă să câștige capital inducând teama și lipsa de încredere în valorile U.E.: e modul pesedist, cinic și iresponsabil, de a face politică”.

Sunt doar câteva citate din zicerile celor doi politicieni unul despre altul, luate aproape la întâmplare dintre alte zeci care pot fi găsite pe Internetul care nu uită. Poate cineva să creadă că aceşti politicieni reprezintă aceeaşi ţară, România ? Sau e mult mai plauzibil că fiecare reprezintă o putere străină, iar aceste puteri se înfruntă nemilos la vârful statului român? Pentru populaţia tăcută a României nu e deloc limpede dacă unul are mai multă dreptate decât celălalt.

Insultele şi injuriile lui Victor Ponta la adresa fostului său tovarăş şi adjunct, Liviu Dragnea, sunt atât de numeroase şi atât de „joase”, încât nimeni nu le mai ţine socoteala. Imprecaţiile lui Rareş Bogdan, prospătura liberală, şi ale invitaţilor la emisiuni, asemenea lui, la adresa partidului de guvernământ P.S.D. au fost câtă frunză şi iarbă, iar multe nici nu pot fi citate, „hârtia” nu suportă asemenea mizerii. Violenţele, „pamfletele” care pot fi văzute şi auzite pe prea multele televiziuni de ştiri, site-uri, bloguri, conturi de Facebook nu mai au de mult nimic de-a face cu disputele politice, cu polemica. Aceiaşi indivizi, ca dintr-o unitate militară, antrenaţi, disciplinaţi, atacă, scot foc şi fum pe nări într-o singură direcţie. Ceilalţi sunt întotdeauna vinovaţi sau foarte vinovaţi. Ţintesc lichidarea definitivă, cel puţin morală, a adversarilor.

Vorbeam de comploturi şi conspiraţii. Şi dacă toată viaţa politică românească din ultimii ani, începând cu 2004, poate chiar din 1990, e regizată mai ales de comploturi, conspiraţii, de „lucrături”, de intelligence, de interese obscure ? „Lista lui Severin” din timpul mandatului prea soft de preşedinte al lui Emil Constantinescu o are în buzunarul de la piept aproape orice politician, orice ziarist – evident, vorbim de lista adusă la zi. O au şi ofiţerii de informaţii, care par că nu fac sau nu pot face mare lucru. Un ministru din guvernul României ar fi general K.G.B. (KGB-ul nu mai există, dar succesorul său – Ф.С.Б. (F.S.B.) – e numit popular la fel). Unii politicieni au o carieră foarte lungă, rezistentă la multiplele „intemperii” din tranziţie, care nu se poate explica doar prin talentul, cultura şi abilităţile lor. Prezenţa unor miniştri nuli, total incompetenţi în diferitele guverne s-ar explica prin conspiraţie, prin complot. Principalii lideri, cei mai cunoscuţi ziarişti şi cei mai importanţi candidaţi la preşedinţie ar reprezenta, de fapt, diverse puteri şi servicii speciale străine, şi nicidecum pe români. Aceste informaţii nu pot fi verificate aproape niciodată, dar comportamentul unor persoane publice dintre cele mai expuse confirmă ceva de speriat ipotezele complotiste. Chiar serviciile secrete româneşti ar fi împărţite în mai multe „bisericuţe”, „găşti”, facţiuni ale altora, şi nu ale românilor, care totuşi le finanţează pe aceste servicii secrete supranumerice, obeze.

Câteva teme revin obsesiv. Noi, românii, avem într-adevăr reprezentanţi la Bruxelles sau cei mai mulţi, în frunte cu Monica Macovei, dar şi comisarul Corina Creţu ar reprezenta interese străine, cele ale lui George Soros, de exemplu? Şi, de fapt, pe cine reprezintă George Soros? De ce se construiesc atâtea drumuri şi şosele în Transilvania şi mai deloc în Moldova, şi de ce se fac investiţii occidentale mult mai mari în aceeaşi Transilvanie decât în Oltenia, în Bucovina sau în Dobrogea? De ce nimeni nu e capabil sau interesat să oprească măcelărirea pădurilor? Etc., etc., etc.

Cât adevăr şi câtă fantezie se află în temerile românilor privind o viitoare spargere, chiar dispariţie a ţării lor ? Asemenea studii nu se prea fac. Şi nici nu se oferă informaţii indiscutabile. E ca şi cum ai fluiera în biserică, pentru că asemenea studii ar intra direct pe un teren minat, foarte periculos. România nu numai că şi-a pierdut o parte însemnată de populaţie, nu numai că a cedat suveranitate în favoarea N.A.T.O. şi U.E., ci pare să piardă, dacă nu le-a şi pierdut deja, rând pe rând, aproape toate prerogativele unui stat independent. Trebuie să fii naiv şi complet iresponsabil să-ţi închipui altceva decât că – dacă toate spaimele românilor vor fi confirmate de fapte în viitorul apropiat sau mai îndepărtat -, nimeni nu va răspunde de nimic.

https://www.art-emis.ro/

Publicat în EDITORIALE | 1 comentariu

Ilie Șerbănescu: ”Nici vorba de inventivitate, s-a scos de la naftalină modelul arhiverificat al colonialismului clasic cu care, într-o perioadă superscurtă și fără ocupație militară, sunt preluate țări, desființându-le economia, decizia și identitatea națională!”


În dezastrul politic, instituțional și identitar cu totul remarcabil din ultimul timp a ajuns, să vezi drăcie, să se aducă în discuție „modelul economic” pe care îl urmează România, de parcă asta ar fi problema actualității.

Mai exact spus, de parcă s-ar fi rezolvat toate dilemele și constrângerile din societate, astfel încât climatul general ar permite abordarea la rece a acelei opțiuni strategice de fond care reclamă una din cele mai serioase și profunde dezbateri. Când te gândești în ce mocirlă se află dezbaterea publică în România, ridicarea problemei „modelului economic” pe care îl urmează țara este nu numai ridicolă, dar, evident, suspectă. Mai ales în contextul unei campanii electorale în care forțele politice mai vechi sau mai noi au scăpat complet caii, făcând loc rizibilului și deplorabilului. Chiar și numai a aduce în discuție în asemenea condiții „modelul economic” din România este halucinant.

S-ar putea să fie deci vorba de o diversiune, ca multe altele, urmărind să abată atenția – nu se știe cui?! – de la agenda sordidă a actualității. Și, foarte probabil, să contracareze prin apelul la o problemă „savantă” o discuție la obiect despre impactul măsurilor luate de guvern prin OUG 114 împotriva abuzurilor de monopol din energie, telecom și sistemul bancar. Rămâne un fapt că actuala discuție despre „modelul economic” a fost sugerată de investitorii străini cu interese în zona României, care, într-o reuniune la Viena, au apreciat că un ciclu s-a încheiat în modelul de creștere pe care l-au conceput pentru Europa Centrală și de Est eliberată de comunism și că un nou model ar fi necesar, ei, investitorii vestici, fiind în căutarea lui. Menestrelii și susținătorii lor de pe aici, din România, s-au făcut imediat ecou și punerea în discuție a „modelului economic” a devenit temă aproape la modă.

„Modelul” este făcut culpabil de toate relele din economia și viața socială, rele lesne de sesizat la orice analiză: incapacitatea de a atinge standardele de trai din UE, dezechilibrele comerciale și de cont curent, disponibilitățile mereu mai limitate de forță de muncă calificată, slabele performanțe din sistemul de educație, insuficiențele grave din infra­structură, disparitățile regionale, inegalitatea socială și creșterea sărăciei etc. Reprezentanții sectorului privat românesc au profitat de prilej și au agățat la relele puse pe seama „modelului” problemele sufocante care îl confruntă: criza sistemului bazat pe forța de muncă ieftină (esența „modelului economic” din România), imposibilitatea tehnologică și financiară a sectorului privat românesc de a concura cu capitalul străin, absența notorie a efectelor la nivel de viață și dezvoltare ale creșterii economice consistente din ultimii ani.

Este greu să nu se facă o legătură între toate acestea și „modelul economic”. Dacă aprecierile ar fi făcute de pe poziții neutrale, poate că dezbaterea ar fi chiar utilă. Dar aprecierile bat într-o anumită direcție. Țintit! Sunt vizate politica economică a PSD și îndeosebi măsurile privind creșterile de salarii, în special la stat, dar și pe ansamblu prin majorarea salariului minim, precum și cele împotriva băncilor și companiilor din energie, care ar fi stricat echilibrele și ar fi alterat „modelul”. Acesta a fost bun, dar politica PSD l-a „disturbat”. Comisia de la Bruxelles intervine în forță și dă verdictul în raportul de țară privind România: creșterea economică din România a fost bazată pe consum, în timp ce investițiile s-au tot redus, ba în 2018 contribuția acestora la creșterea economică înregistrată a fost chiar negativă. De vină ar fi politicile guvernamentale în derulare, îndeosebi creșterile de salarii care, vezi Doamne, ar depăși creșterea productivității, precum și măsurile care descurajează investițiile și creditarea din OUG 114. Concluzia CE: modelul de creștere economică bazat pe consum afectează capacitatea României de a atinge standardele UE.

Măi să fie!!! Cine a inventat modelul bazat pe consum?! Dragnea, Dăncilă, Vâlcov sau chiar UE?! Nici de l-ar fi inventat tripleta pusă la zid n-ar fi avut puterea să oblige România să-l aplice! L-a inventat chiar UE, care a avut și puterea de a obliga România să-l practice! Cine a distrus selectiv industriile românești, alea proaste care erau, pentru a deschide ușa consumului, îndeosebi din importuri de pe piețele vestice?! Cine și-a plasat băncile în România să dea credite pentru consum la populație, și nu pentru investiții la firme, și o face tot așa de peste două decenii?! Cine a făcut investiții nu pentru producție, ci pentru consum în România?! Cine dezvoltă afaceri în lohn, mai întâi în textile și apoi în auto, care duc la creșterea consumului, și nu a investițiilor?! Cu toată părerea de rău, „modelul economic” al României nu este eufemistic numitul „model bazat pe consum”, ci clasicul model colonial, impus de vestici și îndeosebi de UE!

Într-un moment mult mai solicitant al istoriei decât cel actual – când țările din Europa Centrală și de Est abia ieșiseră din comunism și erau proaspete pentru mântuirea capitalistă – investitorii vestici n-au fost prea inventivi, ci au scos de la naftalină modelul arhiverificat al colonialismului clasic cu care, într-o perioadă superscurtă și fără ocupație militară, au preluat aceste țări, desființându-le economia națională, decizia națio­nală, identitatea națională. Într-o măsură mai mare sau mai mică, succesul este general; în cazul României este total! Singura deosebire față de colonialismul clasic este o doză mai mare de diversionism, colonialismul actual fiind administrat, ce să vezi, în numele democrației! Că acum investitorii vestici ar căuta alt model este o aiureală! Cel mult investitorii occidentali vor căuta ustensile și mai eficiente, diversiuni și mai savante, deși peste invocarea democrației pentru oprimarea colonială este greu să dibuiești o demagogie care să răspândească o duhoare mai mare! Se susține, de pildă, că modelul actual s-a bazat și se bazează pe investiții străine în țările central și est-europene, care produc exporturi absorbite de țările vestice și există semne de întrebare în legătură cu ceea ce se va întâmpla în condițiile în care țările vestice încetinesc economic și investițiile salvatoare în Est scad. Abordarea nici nu este de actualitate, investitorii mântuitori vestici și-au creat deja de mult în Est o matrice colonială care generează profituri maxime cu cheltuieli minime (de exploatare, investiționale sau de creditare).

Probleme care s-ar pune acum există deja de mult. Și n-a fost nicio căutare a unui nou model. Cel colonial este aur curat, funcționează din plin și mereu.Astfel că, dincolo de ceva retușuri, nu va fi nicio căutare a unui nou model. Cel colonial va dudui în continuare! Căutarea unui nou model economic este o poveste pentru pro­ști! Nu există în istorie caz de ieșire din modelul colonial. Acesta, odată instituit, dăinuie chiar dacă, într-un context internațional favorabil, colonia devine, teoretic, o țară independentă și suverană! Să nu ne amețim cu apă rece! Se spune că, pe baza actualului model, exporturile României, care vegetau până la aplicarea modelului sub 10 miliarde euro, au explodat la peste 70 miliarde euro și înaintează spre 90 miliarde euro.

Oameni buni, nici după 15 ani de model mântuitor exporturile românești nu depășesc decât puțin să-i zicem bariera de 10 miliarde euro, restul, adică grosul, fiind produse și servicii realizate în România de capitalul străin, cea mai mare parte în sistem lohn. Din primii 100 exportatori, doar 3 sunt firme românești. Ce să se schimbe la acest model?! Să-i scoți din joc și pe cei 3 rătăciți?! Asta e simplu de făcut și cu actualul model! Statisticile însele evidențiază că dependența colonială crește, nu scade, indiferent sub ce aspect ar fi privită sau cuantificată (monetar, bancar sau industrial). Doamne păzește să scăpăm cumva de modelul colonial!

Autor: Ilie Șerbănescu

România liberă

Publicat în POLITICA(Ilie Serbanescu) | Lasă un comentariu

Dan Diaconu: ”Turxit”


Războiul dintre Turcia și SUA pare a fi început din momentul în care CIA s-a implicat în tentativa de lovitură de stat care urmărea asasinarea lui Erdogan. În fapt, dacă stăm bine să ne gândim, acela este doar vârful vizibil întrucât idealul politic al „noului sultan” a fost acela de a recâștiga independența țării sale. Lovitura de stat a fost doar o altă încercare disperată de eliminare a unui adversar pe care SUA a încercat să-l elimine încă de la începutul activității sale politice.

Nu-mi dau seama cum de-a scăpat Erdogan până acum. Ori norocul, ori existența unei conștiințe naționale a turcilor, renăscute după atâta amar de vreme de cotropire mascată, ori altceva. E greu de înțeles, însă ceea ce se vede cu ochiul liber este realitatea, anume că Erdogan, de fiecare dată, a scăpat ca prin urechile acului. Și, după fiecare eșec, americanii au apărut jovial, întinzându-i mâna „prietenește”, de parcă n-ar fi știut nimic. Lucrurile nu puteau rămâne așa la infinit, iar vremea diplomației mascate pare a fi trecut.

„Linia roșie” pare a fi fost încălcată de către Erdogan în momentul în care a semnat achiziționarea de la ruși sistemului S400. Avem de-a face cu o premieră absolută deoarece e prima dată când Rusia vinde un sistem atât de avansat unei armate străine. Dacă mai punem în balanță și că, din punct de vedere strategic, acea armată face parte dintre dușmanii tradiționali, constatăm că ne aflăm într-o situație cel puțin ciudată. Care poate fi miza?

E limpede pentru oricine că Turcia face o echilibristică extremă. După ce a semnat achiziția sistemelor S400, a anunțat că dorește să achiziționeze avioane F-35. Tranzacția a fost blocată de oficialii americani din rațiuni, spun ei, de securitate. Lucru care devine de-a dreptul hilar în condițiile în care Turcia a fost „core partner” al proiectului F-35. Tradus, acest lucru înseamnă că a decartat bani în avans pentru a avea acces la tehnologia respectivă. Acum, când e vorba de achiziție, americanii dau din colț în colț și spun că n-ar kosher din cauză de S400, recomandându-le turcilor să renunțe la achiziția de la ruși în favoarea Patriot.

Aici însă trebușoara e complicată. Noii oficiali militari turci, aleși pe mustață dintre cei fără stagii în SUA, se pronunță împotriva unei asemenea achiziții întrucât – spun ei mai pe la colțuri – „nu sunt români ca să cumpere toate dejecțiile americane”. Achiziția S-400 s-a făcut strict pentru securitatea Turciei, iar când vorbesc despre securitate, mai nou, turcii se gândesc în primul rând la o agresiune din partea „marelui prieten” care tot orchestrează lovituri de stat militare, desigur, în numele democrației.

Că treaba cu prietenia Turcia-SUA se cam împute ne-o spune un lucru mai puțin cunoscut. Recent a apărut un interviu exploziv scos la iveală de Anne Speckhard, consultant al guvernului SUA în probleme de terorism. Interviul este acordat de o sursă care, chipurile, ar fi lucrat în cercul intern al ISIS și care acuză transparent serviciile secrete turcești de colaborare cu organizația teroristă. Fără a nega acest lucru – doar subsemnatul se numără printre primii și aproape singurii care v-au informat despre blatul turco-israelian de preluare a petrolului de la teroriștii ISIS, instrumentat, între altele, de fiul lui Erdogan – voi spune doar că interviul are toate șansele să fie unul fake, scos la iveală strict pentru a-i arăta pisica lui Erdogan. De ce e fake, e limpede: dacă ar fi vorba de un oficial atât de înalt al ISIS, ar trebui să vorbească în primul rând despre implicarea CIA în proiectul constituirii organizației teroriste, iar cu privire la Turcia ar trebui să spună despre modul în care serviciile turcești erau folosite ca proxy pentru transmiterea comenzilor venite din partea adevăraților stăpâni. Mă rog, sunt foarte multe treburi interesante și, în același timp sulfuroase, care ne vor fi confirmate în viitorul apropiat. Fake-interviul lui Anne Speckhard e doar prima mutare. Așa cum în conflictul cu Arabia Saudită turcii au lovit cu bazooka Kashoggi, ar trebui să ne așteptăm în viitorul apropiat la o bazooka similară în relația cu SUA.

Confruntarea diplomatică între Turcia și SUA e în toi. Turcii nu vor sub nicio formă să abandoneze achiziția de S-400. Mai mult, ministrul de externe Mevlut Cavusoglu a anunțat într-un interviu că, în cazul în care americanii vor refuza vânzarea de F-35 din rațiuni de „securitate”, Turcia se va vedea nevoită să achiziționeze avioane de generație superioară din alte părți. Și, ca să nu lase loc de interpretări, Cavusoglu a și numit alternativele: SU-34 sau SU-57.

Nu știu dacă ministrul turc a blufat, dar o asemenea tranzacție nu poate fi făcută fără o mișcare clară a Turciei, anume ieșirea din NATO. Nu cred că rușii ar putea fi atât de naivi să dea o asemenea tehnologie pe mâinile dușmanilor. Chiar dacă cele două avioane reprezintă penultima tehnologie rusească de luptă, nu cred că Putin ar risca înstrăinarea ei. Însă, în condițiile în care ar reuși extragerea Turciei din chinga americană, posibil ca deal-ul să treacă. Nu-i totuși de ignorat nici faptul că recenta întâlnire Putin-Erdogan este a treia întâlnire dintre cei doi oficiali de la începutul anului.

Probabil vă întrebați la ce ar trebui să ne așteptăm. În primul rând la o intrare pe o spirală ascendentă a retoricii turco-americane. În mod sigur, cele două țări vor continua să se acuze de „neprietenie”. Asta pe măsură ce operațiunile serviciilor americane se vor intensifica în Turcia. Deja fraudarea scrutinului este un semn puternic. Urmează altele, de intensități din ce în ce mai mari. Și e foarte interesant de privit, mai ales prin prisma faptului că Erdogan își joacă – așa cum a făcut-o de fiecare dată – absolut totul la masă. Dacă va câștiga, va deveni un important lider regional prin constituirea blocului militar TIQ – Turcia-Iran-Qatar. În caz contrar va fi judecat de absolut orice, compromis și băgat la pușcărie. Iar Turcia va redeveni colonie.

Acesta este probabil unul dintre cele mai crâncene meciuri ale viitorului imediat. Este meciul Turxit-ului care, dacă va fi câștigat de turci, le va marca într-un mod excepțional istoria. Dacă va fi pierdut, în mod sigur Turcia va fi fragmentată deoarece niciunul dintre oficialii americani nu va mai risca lăsarea liberă a unei țări cu un potențial atât de mare. Însă despre asta vom mai avea timp să discutăm.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Publicat în INTERNATIONAL | 4 comentarii

Consilierul premierului Theresa May, dat afară din guvern pentru că l-a atacat pe Soros, l-a lăudat pe Viktor Orban și a spus că „islamofobia” este armă de propagandă a islamiștilor


Consilierul premierului Theresa May, dat afară din guvern pentru că l-a atacat pe Soros, l-a lăudat pe Viktor Orban și a spus că „islamofobia” este armă de propagandă a islamiștilor

Scriitorul și filosoful Roger Scruton a fost eliberat din funcția de consilier al guvernului britanic în domeniul amenajărilor arhitectonice, după ce a afirmat că „islamofobia” este „un termen de propagandă inventat de mișcarea islamistă Frații Musulmani”.
Scruton și-a pierdut funcția de președinte al Comisiei guvernamentale in urma mai multor comentarii negative la adresa magnatului George Soros, dar și pentru că și-a manifestat admirația față de premierul ungar Viktor Orban, în interviul pe care l-a acordat publicației New Statesman, scrie The Independent.
Filosoful devenit consilier in 2018 l-a acuzat pe Soros că a avut ingerințe numeroase, datorită presei europene apropiate lui, în politica internă a Ungariei și că a influențat prin „imperiul său financiar” alegerile luate de mai multe guverne occidentale. De asemenea, academicianul englez a luat apărarea guvernului Viktor Orban, calificând măsurile adoptate de Budapesta drept o „apărare legitimă” împotriva presiunilor lui Soros și a imigrației islamice.
În același interviu, Scruton l-a caracterizat pe liderul Fidesz drept o „excepție plăcută” într-un peisaj politic european caracterizat aproape exclusiv de „conducători resemnați în fața declinului valorilor artistice și culturale ale Occidentului”. Potrivit filosofului, frontul suveranist condus de Orban ar reprezenta ultimul bastion al identității occidentale împotriva progresiștilor „globalismului imoral susținut de Soros și a „colonizării musulmane” a Vechiului Continent.
Un alt comentariu al filosofului care a inflamat guvernul de la Londra a fost legat de termenul „islamofobie” și de guvernul chinez.  Scruton a afirmat că „islamofobia” este o „armă” concepută de liderii mahomedani ai Fraților Musulmani  pentru a reduce la tăcere pe oricine denunță condiția umilitoare a femeilor și a creștinilor din țările musulmane. Referindu-se la puterea de la Beijing, a spus că aceasta a transformat statul asiatic într-o „societate  gigantică de roboți”.
Criticile filosofului de la adresa lui Soros nu au trecut neobservate de presa britanică, iar Partidului Laburist, declarându-se indignat, a apreciat că atacurile lui Scruton la adresa magnatului american de origine maghiaro-evreiască, sunt declarații anti-semite.  Anti-semitismul filosofului a fost, de altfel, motivul anunțat de guvernul May în anunțul privind demiterea acestuia din postul de consilier.
Publicat în EUROPA (politica), EUROPA(Anglia) | Lasă un comentariu

Dragnea spune de ce este atacată coaliția PSD-ALDE de la Bruxelles: „Nu suntem groapa de gunoi a Europei”


Dragnea spune de ce este atacată coaliția PSD-ALDE de la Bruxelles: „Nu suntem groapa de gunoi a Europei”

Liviu Dragnea consideră că multiplicarea atacurilor externe, în mod special de la Bruxelles, la adresa coaliției de guvernare din România, este generată de măsurile fiscale luate de guvern și care afectează multinaționalele. Reacția liderului PSD vine pe fondul avertismentelor repetate de la Bruxelles privind ordonanțele pe justiție și al anunțului PSE referitor la înghețarea relațiilor cu social-democrații români.
”S-au învățat că această țară stă mereu cu capul plecat (…) Nu vine nimeni să ne dea, toată lumea vine să profite de această țară. Toate companiile lor vor să se dezvolte aici în detrimentul companiilor noastre. Există două lucruri care trebuie să se întâmple în paralel cu acest interes. Înțeleg că vrei să te dezvolți într-o țară, dar, nu pune presiune prin oficialii europeni ca autoritățile de aici să se înmoaie și să nu ia măsuri pentru ca tratamentul să fie egal.
Noi nu vrem să favorizăm firmele românești, noi luptăm să aibă măcar același tratament ca firmele străin care vin în țara noastră. Doi: trebuie să-ți platești taxele așa cum le plătești peste tot în lume”, a spus Liviu Dragnea,  joi seara, la Antena3, în emisiunea „Subiectiv”.
„Faptul că copilul român mănâncă produse care pot conține chimicale periculoase pentru el, care nu au niciun gust … Este vorba de standardele duble De ce țipă ăștia la noi, de ce sunt multinaționalele deranjate de noi? Pentru că vrem și noi ca această țară să fie respectată. Noi suntem puși la colț pentru niște ordonanțe care nu există? Orice țară are voie să își facă politica penală, numai noi nu. I-am întrebat pe colegi pe câți o să îi țină curelele. Nu suntem groapa de gunoi a Europei, nu putem accepta asta, oricât ar țipa ei”, a continuat tirul liderul PSD.
Dragnea a adăugat că nu are de gând să răspundă atacurilor venite din partea liderilor europeni până când aceștia nu se vor arăta la fel de alarmați și de cazurile de corupție din alte state europene sau de faptul că in România au existat protocoale pe justiție.
„L-am văzut și pe Guy Verhofstadt, de la ALDE, că-l certa și el pe domnul Tăriceanu. Nimeni nu a înțeles de ce, absolut nimeni. Doar să încerce să spună că noi am avea nevoie de o ștampilă, de o legitimație ceva ca să existăm ca Partid Social Democrat, un partid cu o istorie de 120 de ani. Eu nu am de gând să le răspund, o să le răspund după alegeri și doar dacă acești oficiali europeni or să vorbească despre marile cazuri de uriașă corupție din unele țări din Vest, mită uriașă dovedită, cazuri de corupție serioasă ale unor multinaționale. Atunci îi poi lua în serios. Când o să-i văd, de asemenea, că or să fie foarte preocupați de faptul că într-o țară membră au existat protocoale secrete între serviciile de informații și Parchetul General, DNA, DIICOT, ICCJ. În aceste condiții, ce cetățean din România, zdravăn la cap, mai are parte de o cercetare corectă și de un proces corect?”
Publicat în ROMANIA-EUROPA | 1 comentariu

În plin scandal legat de trecutul procurorului general, Pleșu, Liiceanu, Patapievici și Tismăneanu îl spală pe Augustin Lazăr.


GDS îl premiază pe Lazăr pentru „merite deosebite în lupta anticorupție”

În plin scandal legat de trecutul procurorului general, Pleșu, Liiceanu, Patapievici și Tismăneanu îl spală pe Augustin Lazăr.  GDS îl premiază pe Lazăr pentru „merite deosebite în lupta anticorupție”

După ce, în plin scandal privind trecutul procurorului general al României,  Societatea Timișoara a anunțat că NU va retrage premiul „Speranța” acordat lui Augustin Lazăr, Grupul pentru Dialog Social plusează. GDS-ul, care se pretinde  „un grup independent, strict informal, care nu se subordonează nici unei grupări politice și care refuză orice colaborare cu cei care au susținut vechiul regim”, și care îi are în Consiliul Director, printre alții, pe Pleșu, Liiceanu, Oana Pelea, Cristian Preda și Vladimir Tismăneanu, îi va acorda lui Augustin Lazăr o altă distincție.
Premiul GDS pe anul 2018 îi va fi acordat lui Augustin Lazăr, în cadrul unei ceremonii care va avea loc la sediul organizației (Calea Victoriei, nr. 120), miercuri, 17 aprilie, de la ora 18.00, anunță Antena 3.
GDS anunța încă din 1 februarie 2019 că „Premiul GDS pe anul 2018 a fost acordat procurorului general al României, Augustin Lazăr, pentru merite deosebite în lupta anticorupție”.
Așa cum ActiveNews arăta AICI, Alin Teodorescu, fost consilier al lui Adrian Năstase și fondator al Institutului pentru Marketing și Sondaje (IMAS), a făcut dezvăluiri despre legătura strânsă dintre Grupul de Dialog Social, înființat imediat după evenimentele din 1989 și magnatul George Soroș.
Grupul de Dialog Social a negat însă întotdeauna legăturile ombilicale cu George Soroș. De asemenea, membrii marcanți ai GDS, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu sau Horia Roman Patapievici, au fost acuzați de academicianul Nicolae Breban că și-au finanțat proiectele cu bani de la Soroș
Consiliul Director al GDS este format din Magda Cârneci, președinte, Andreea Pora și Andrei Cornea. Printre membrii GDS se numără Mihai Șora, Gabriel Liiceanu, Vlad Alexandrescu, Rodica Culcer, Mircea Dumitru, Monica Macovei, Horia-Roman Patapievici, Oana Pelea, Cristian Preda, Vladimir Tismăneanu.
Augustin Lazăr este în centrul unui scandal, după ce au apărut documente și mărturii care atestă faptul că a condus comisia de eliberări condiționate la Penitenciarul Aiud, în anii ’80, poziție din care a refuzat eliberarea cel puțin a unui disident politic. Paradoxal, din GDS face parte și Radu Filipescu, el însuși fost disident închis în anii ’80 la Penitenciarul Aiud.
Publicat în ROMANIA-INTELECTUALITATE | 1 comentariu

O nouă sentință istorică: O instanță din Franța a stabilit că Monsanto se face vinovată de îmbolnăvirea gravă a unui fermier.


Erbicidele i-au provocat bărbatului afecțiuni neurologice

O nouă sentință istorică: O instanță din Franța a stabilit că Monsanto se face vinovată de îmbolnăvirea gravă a unui fermier. Erbicidele i-au provocat bărbatului afecțiuni neurologice

In Romania Dacian Ciolos in 2009 a semnat cu Monsanto testarea pe romani a acestor produse cancerigene. De atunci romanul mananca legume, fructe, cereale cu aceste otravuri. 

O curte de apel franceză a decis, joi, că firma Bayer Monsanto este răspunzătoare pentru problemele de sănătate ale unui fermier care a inhalat erbicid, potrivit Mediafax.
Decizia instanței a fost în favoarea agricultorului Paul Francois,  care a spus că a suferit probleme neurologice după ce a inhalat, accidental, erbicidul Lasso în 2004 și a acuzat Monsanto că nu a avertizat corespunzător asupra pericolelor.
Francois susține că a suferit pierderi de memorie, dureri de cap și probleme de vorbire, după inhalarea accidentală a  erbicidului Lasso. Testele medicale au descoperit în corpul său substanța chimică periculoas, scrie BBC.
Luna trecuta, France 24 scria că Francois a cerut daune de la Monsanto de peste 1 milion de euro, însă decizia de joi a instanței nu a stabilit nimic cu privire la despăgubiri.
Într-un proces care a durat zece ani, Francois a câștigat, în 2012 și 2015, dar curtea supermă din Franța a decis să convoace o nouă audiere.
Monsanto se confruntă cu un proces și  în Statele Unite, unde a fost dată în judecată și acuzată că erbicidul pe bază de glifosat provoacă cancer. Lasso a fost interzis în Franța în 2007, după ce produsul era deja retras de pe piață de mai multe țări.
În 2018, o instanță din California a acordat daune de 289 de milioane de dolari unui fost grădinar, care a reclamat că s-a îmbolnăvit de cancer din cauza Roundup, un alt erbicid foarte utilizat produs de compania Monsanto.  Dewayne Johnson a fost diagnosticat cu cancer limfatic la vârsta de 42 de ani, în 2014, numărându-se printre sutele de bolnavi de cancer care au dat în judecată Monsanto.
Publicat în AGRICULTURA - PERMACULTURA | Lasă un comentariu