De ce America se va autodistruge si ce pot invata alte tari din lectia terminatoare oferita de americani, pentru o societate? Va fi razboi civil in America? Se pare ca este inevitabil…


America a fost dintotdeauna divizata, chiar daca in mod pervers pun mina cu totii la inima cind lis e cinta imnul sau promoveaza pe toate canalele idei anti rasiste si trimit in razboaie toate scursurile lor tatuate pina la unghii si cu belciuge peste tot, in timp ce copiii celor de pe Wall Street isi petrec timpul pe plajele paradisurilor financiare. America nu a fost niciodata o natiune monolitica. America a fost si ramine o natiune formata din mai multe natiuni(doua, cu siguranta). Americanii care traiesc in orasele mari sint total diferiti ca mentalitate, decit cei ce traiesc in mediul rural.

Totusi, ceva s-a schimbat. Americanilor li s-a creat posibilitatea sa arate ca sint extrem de divizati, cel mai divizati de la Primul Razboi Mondial si pina acum. De data asta a fost nevoie de Trump, pentru ca generatiile actuale sa isi dea seama ca diviziunea sociala este o realitate in America, o diviziune care s-a adincit in decenii, insa acum este foarte aproape de punctul distructiv al unei societati.

Priveam pe micul ecran ce se intimpla in California, la Berkeley, unde sustinatorii lui Trump au intrat in lupte de strada cu cei anti Trump. Peste 20 de persoane au fost arestate in timpul luptelor de strada iar 11 au fost ranite grav si spitalizate, o parte a lor fiind injughiati. Au fost confiscate arme de foc, cutite, bite de baseball si alte obiecte contondente…si nu numai in California…
http://www.latimes.com/local/lanow/la-me-ln-berkeley-trump-rally-20170415-story.html

Fara discutie, SUA se afla in pragul razboiului civil. Foarte multi ar intreba:De ce si care ar fi ratiunile?

Cel mai important aspect in analiza, este faptul ca americanii sint o natiune care S-A SORTAT DE CATRE INSUSI MEMBRI EI, atit geografic, economic, social cit si politic pentru o lunga perioada de timp. Americanii se muta in comunitati care se aliniaza afinitatilor lor politice. Democratii asa zisi liberali, se muta in zone specifice, unde isi gasesc pe cei ce impartasesc aceasi orientare politica, Republicanii la fel, si asta se intimpla de zeci de ani…

Cind Jimmy Carter a fost ales, in 1976, 26,8% dintre americani traiau in zone regionale si a fost foarte clar, inca de atunci, faptul ca presedintele a cistigat in unele regiuni si a pierdut net in altele…

In 2004, peste 43% din populatia Americii traia in cadrul acestor regiuni. Americanii se muta in zone geografice preferentiale si dupa criterii percepute de ei ca fiind eficiente, pentru ei cit si pentru famiile lor.

Ginditi-va ca o companie ca UHaul, care se ocupa de inchirierea camioanelor si camionetelor pentru transport si mutari, pentru populatie, a inregistrat un profit anual de peste 9 miliarde de dolari, numai in SUA… Deci inca exista si criza economica accentueaza un tip de “bubble” al miscarii populatiei. Ei doresc sa aiba cit mai putina expunere la comunitati cu opinii si viziuni diferite fata de aspecte pe care le considera vitale si de multe ori acest lucru este valorificat de politicieni si analistii politici. Americanii se deplaseaza din zonele cu opinii extreme despre viata, economie, politica si viata sociala, in aceste zone concentrindu-se cei ce impratasesc idei extreme. Acest trend este practic axul central al politicii de polarizare sociala in interesul infractorilor din Congresul American si nu numai. Este aspectul care a polarizat America si a creat o diviziune greu de surmontat.

Aceasi evolutie o vedem si pe retelele sociale online. In ciuda faptului ca Internetul ne permite sa intram in contact cu mai multe opinii si sa ne exprimam opiniile (fara aceste retele sociale, multi neavind posibilitatea chiar sa arate cit de “slab pregatiti” sint in diferite domenii ale vietii), americanii si nu numai ei, aleg sa comunice online, numai cu cei ce le impartasesc ideile si au puncte comune, ceea ce, vedeti ca se alatura polarizarii geografice.

Trendul este ireversibil, fara nici un dubiu, pentru ca…este strins legat de inventii si inovatii in domeniul tehnic al comunicarii. Chiar daca America are un sistem de drumuri interconectate pe marea majoritate a teritoriului locuit si exista un grad ridicat de mobilitate, americanii aleg sa calatoreasca in locurile care le plac cel mai mult si in care mental sint adaptati si poate chiar asimilati.

Privesc atit in biblioteci cit si in alte locuri unde Internetul este accesibil si sint surprins de faptul ca, in conditiile in care reprezinta o sursa enorma de informatii, poate cea mai mare din istoria umanitatii, americanii si nu numai, o folosesc pentru a cauta numai si numai informatii care intaresc perceptia lor fata de anumite fenomene si procese ale vietii de zi cu zi, pentru a-i face, in opinia lor, mai puternici si mai usor in a convinge pe altii. Acest aspect face diferenta enorma dintre Internet si carte, in carte gasind in fiecare pagina ceva nou si greu de anticipat, poate ceva la care nu ne-am gindit ca fiind posibil si ne stirneste curiozitatea si ne dezvolta gindirea si atentia distributive in plan social, lucru care se vede clar in atitudinea celor ce prefera cartea, comparativ cu siguranta “cistigata” artificial si prin computer de catre cei ce sint ademeneti masiv de aceste retele virtuale de comunicare.

America este o societate care se selecteaza, se sorteaza singura la fiecare nivel al structurilor ei si din acest motiv, al modului cum se selecteaza singura, americanii se dezvolta din ce in ce mai mult in zona credintei si rezolvarii extreme a unor situatii, care in mod normal ar trebui sa impuna elasticitate in solutii. Ei incep sa vada pe cei ce se opun, ca fiind dusmanii lor si din ce in ce mai mult se devolta dusmania si diviziunea lipsita de o logica profunda si dezvoltata a societatii americane, care devine o societate a opozitiei fata de tot ce misca pe glob, o societate a dusmaniei fata de cei ce nu le impratasesc ideiile si de aici, victoria lui Trump a fost numai o urmare fireasca.

Vedem zilnic, pasivitatea si tendinta tacita de acceptare a americanilor fata de un eventual razboi, fata de care in mod normal ar trebui sa se opuna vehement, totul datorita faptului ca polarizarea unei societati creaza contextul necesar pentru a dezumaniza alte societati, de a crea mental imaginea opozitiei acelei societati fata de ceva de care americanii sint siguri ca functioneaza asa cum cred ei si nimeni nu stie mai bine decit ei, in final dovedindu-se ca traiesc total Hollywwoodian.

Pentru politicienii capitalisti, procesul acceptat voluntar sau involuntar de americani si populatiile tarilor vestice, in general, duce la crearea de “granite” care sint necesare pentru escaladarea unui razboi sau a unor conflicte interne, ducind mai departe acest proces de divizare ideologica, se creaza ideea ca doua sau mai multe comunitati nu pot coexista si acest process il vedem si in Romania si in toate tarile capitaliste.

America, in mod special a devenit o natiune cu doua natiuni distincte, cu doua viziuni “competitive”(Democrati si Republicani), fata de ceea ce tara ar trebui sa fie si sa insemne. Aceste doua viziuni sint din ce in ce mai divergente si lasa din ce in ce mai putin spatiu concilierii. Aceasta natiune americana a fost sub o alta forma, cu zeci de ani in urma, a fost o tara, o unitate creata de mentalitati diferite dar care se completau, o societate in care munca avea valoare sociala, o societate in care respectul reciproc ducea la unitate si crearea conditiilor de viata decenta pentru marea majoritate, respectul fiind atit in mediul social cit si economic si profesional, echilibru intre economic si social era fara discutie, mult mai puternic. Discrepantele intre Main Street si Wall Street, directionarea banilor catre sepeculatii si diferentele enorme de venituri dintre clasele sociale, au amplificat diviziunea societatii americane si vestice in general. Au existat puncte comune in abordari in cadrul societatii americane, fata de ceea ce insemna a fi american, a avea o tara buna si a avea o imagine a unei societati prospere. S-a terminat total acest process iar revenirea este imposibila!

Nu mai exista practic nici un punct comun intre grupruile cu opinii diferite iar gradul de toleranta si intelegere a devenit istorie, in acest caz, si cu claritate, un eventual razboi civil va cutremura fara nici o discutie societatea americana si nu numai, americanii fiind mereu “deschizatorii” de drumuri in sens negativ si al distrugerii tesaturii unei societati.

Pina cind americanii si vesticii in general, nu vor iesi din colivia lor poleita cu aur, pe care o percep a fi din diamante si aur in totalitate si pina cind ei nu vor incerca sa ii inteleaga pe altii de alte culturi, chiar pe cei ce nu au acces la internet, pericolul unei confruntari atit interne cit si internationale, este inevitabil…si cu siguranta vom vedea singe nevinovat curgind pe strazile oraselor capitaliste… si in America, datorita acestei diviziuni sociale si economice.

 

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

NEAMUL TRACIC al ODRISILOR a întemeiat un REGAT IMENS, ce se întindea din Dobrogea până în Turcia și Grecia de azi.


La apogeul său, regatul putea mobiliza peste 150.000 de războinici!

Cu aproape cinci secole înainte de Hristos neamul tracic al odrisilor a înființat un regat, pe teritoriul actual al Bulgariei. Cu timpul, Regatul Odris s-a întins atât de mult încât a ajuns să ocupe și teritorii din actuala Dobroge, din zona de miazănoapte a Greciei și partea europeană a Turciei.

Primul rege al regatului odrisilor, ce se întindea de la Marea Egee și până la Pontul Euxin, a fost Teres I (460-445 î.Hr.). Pentru a-și consolida puterea, regele Teres, al cărui regat nu avea, încă, o prea mare întindere teritorială, și-a căsătorit fiica cu regele sciților.

y

La faimosul Război peloponesiac, regele Sitalces al odrisilor (431-424 î.Hr.) a fost aliat al cetății Atena. Armata Regatului Odris a luptat cu spartanii (în Războiul peloponesiac) și, ulterior, cu armata Macedoniei, regat care se afla în plină ascensiune. Dată fiind participarea lui Sitalces la lupta contra temuților spartani, fiului acestuia i s-a conferit calitatea de cetățean al Atenei.

Sitalces a fost conducătorul care a reușit să aducă Regatul Odris la cea mai mare întindere teritorială. Regele Sitalces era un conducător preocupat de dezvoltarea statului și bunăstarea cetățenilor. O dovadă a forței militare a acestui regat al tracilor este că unele dintre cetățile grecești trebuiau să îi plătească tribut, pentru a li se garanta independența, securitatea.

1

Regatul Odris era prosper și bine populat în Antichitate. Sub Sitalces, oștirea sa putea ajunge, la nevoie, la circa 170.000 de războinici, dintre care 50.000 de călăreți. O armată comparabilă cu cea pe care o putea mobiliza regele Burebista, mai târziu!

În campania anti-macedoneană din 429 î.e.n., regele Sitalces, aliat cu atenienii, a mobilizat, potrivit lui Tucidide, 150.000 de războinici, dar, spre norocul Macedoniei, tracii au fost nevoiți să se retragă din cauza asprimii iernii și insuficienței rezervelor de hrană.

Tezaur tracic (Bulgaria)

În timpul domniei regelui Seuthes (424-396 î.Hr.), cronicarii consemnează o stagnare a expansiunii teritoriale a odrisilor, în Peninsula Balcanică. Venirea pe tron a regelui Kotys I (384-359 î.Hr.) a adus cu sine noi cuceriri. Acest monarh al odrisilor trebuie să fi fost un conducător de seamă, însă sfârșitul lui a fost tragic, fiind ucis mișelește. Se pare că Atena, pe care odinioară regele Sitalces o susținuse în război, nu era străină de odiosul asasinat, întrucât ucigașii ajunși acolo au fost răsplătiți.

2

Sfârșitul survenit în anul 359 î.e.n. al regelui Kotys I a fost urmat de aprige lupte pentru putere, care au dezmembrat teritorial regatul. În aceste condiții, asupra teritoriilor odrisilor s-au îndreptat privirile lacome ale unui vecin extrem de puternic: regatul Macedoniei, în fruntea căruia se afla Filip al II-lea, părintele lui Alexandru Macedon.

Așa se face că o parte din teritoriile cucerite de către regi vrednici ai odrisilor, precum Teutes I, Sitalces și Kotys I au ajuns sub dominația regatului Macedoniei. Descoperirile arheologice arată că Regatul Odrisilor nu era, ca nivel de civilizație, cu nimic mai prejos decât vecinii săi – cetățile grecești sau regatul Macedoniei.

ODrisia

Neamul războinic al odrisilor și celelalte triburi tracice nu puteau accepta ușor dominația macedonenilor. Așa că ei se bucurau de o autonomie sporită în regatul Macedoniei, dovadă că aveau dreptul de emitere a unei monede proprii. O parte dintre războinicii odrisi au acceptat să îl acompanieze pe Alexandru cel Mare în războiul purtat cu Darius III, în anul 333 înainte de Hristos.

O parte din Regatul Odris și-a păstrat independența completă, sub regele Seuthes III (341-300 î.e.n.). În anul 281 î.e.n. pe teritoriile tracilor au năvălit celții, dar în anul 212 î.e.n. o armată a odrisilor, condusă de către regele Pleuratus a nimicit regatul întemeiat de către celți.

Kozi Gramadi (Bulgaria) - ruinele unei foste reședințe a regilor odrisi

Kozi Gramadi (Bulgaria) – ruinele unei foste reședințe a regilor odrisi

Odrisii s-a revoltat contra stăpânirii macedonene chiar pe timpul vieții lui Alexandru cel Mare și, ulterior, în vremea în care rege al Traciei era Lisimah (cel învins și capturat de către armata getului Dromihete). După o vreme, înspre apus a început să se întrevadă, amenințătoare, o nouă putere: Roma.

Primele cucerite de către legiunile romane au fost teritoriile de baștină ale macedonenilor, urmând partea apuseană a Traciei. Tracia răsăriteană a rezistat mai mult, aflându-se în relații clientelare cu expansionista Romă, dar în cele din urmă și această zonă a devenit provincie romană.

b

La fel ca și în Dacia romană de mai târziu, stăpânitorii romani nu și-au propus și n-au determinat modificarea compoziției etnice pe teritoriul fostului regat al odrisilor. Au fost aduși coloniști din diverse provincii, dar tracii au rămas majoritari, folosind, în continuare, limba lor strămoșească, îndeaproape înrudită cu latina vulgară.

Dacă, în primul mileniu al erei noastre, nestăvilitele puhoaie de slavi n-ar fi dat buzna în Peninsula Balcanică, astăzi limba română ar fi răsunat pe tot cuprinsul teritoriului locuit cândva de către vitejii odrisi și celelalte triburi tracice!

800px-Sofia_-_King_Kotys_I's_Borovo_Treasure

7

4

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: wikipedia.org, historia.ro

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Sculpturi preistorice în piatră arată faptul că o cometă a lovit Pământul în urmă cu 12. 000 de ani. Evenimentul ar fi schimbat cursul omenirii pentru totdeauna…


Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au tradus mai multe simboluri antice descoperite pe o rocă aflată în cadrul sitului arheologic de la Göbekli Tepe, în sudul Turciei. Simbolurile sculptate prezintă povestea unui impact devastator al unei comete cu Terra acum circa 12.000 de ani, fenomen care ar fi schimbat cursul evoluției omenirii.

Impactul se sincronizează cu momentul în care pe Terra a început o mini-epocă de gheață. Oamenii de știință credeau de mai mult timp faptul că impactul cu un obiect cosmic s-ar fi putut face vinovat de apariția aceste mini glaciațiuni, însă nu avea dovezi concrete în acest sens.

Această epocă de gheață a durat aproximativ 1000 de ani și este considerată o perioadă crucială pentru umanitate, deoarece în jurul acelei perioade au apărut agricultura și primele civilizații neolitice. Perioada a fost, de asemenea, legată de dispariția mamutului cu lână.

Replica-of-pillar-43-the-Vulture-Stone-at-Gobekli-Tepe-Sanliurfa-Museum-Turkey-credit-Alistair-Coombs-xlarge_trans_NvBQzQNjv4BqImq0gSBkzcH_-jHFXstKOOPHi_e1tpOIk75CAYQiDp0

„Cred că această cercetare, împreună cu recenta descoperire a unei anomalii pe scară largă a platinei pe întreg continentul nord-american, sigilează cazul în favoarea unui impact al unei comete mai tinere, numite Dryas. Se pare că oamenii care trăiau la Gobekli Tepe au fost, printre altele, excelenți observatori ai cerului. Unul dintre pilonii rocii descoperite pare să fi servit ca un memorial al acestui eveniment devastator”, a declarat cercetătorul Martin Sweatman, pentru cei de la The Telegraph.

Gobekli Tepe este unul dintre cele mai vechi temple din lume, fiind construitcu circa 6.000 -8.000 de ani înainte de Stonehenge.

sursa: sciencealert.com/

sursa: telegraph.co.uk

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Patru astronauți ai NASA: Civilizaţiile extraterestre ne monitorizează de o lungă perioadă de timp


B1Tv: Astronauți ai Agenției Spațiale American susțin că în timpul sau chiar înaintea misiunilor spațiale au văzut OZN-uri

Patru astronauți și-au dezvăluit în mod public convingerea privind existența extratereștrilor.

Grupul celor ce au susținut această teorie este format din Edgar MItchell, a șasea persoană care a pășit pe Lună, Gordon Cooper, unul dintre cei șapte astronauți ai NASA selectați pentru misiunea în spațiu „Project Mercury”, Deke Slayton care a făcut și el parte din „Project Mercury” și Brian O’Leary.

Gordon Cooper a declarat că a văzut în timpul antrenamentelor un OZN care zbura peste o bază americană din Germania.

Astronatul susține că  „trebuie mai întâi să le arătăm că ne putem rezolva problemele în mod paşnic, înainte de a fi acceptaţi ca membrii echipei universale”.

Deke Slayton a declarat că a văzut un OZN în anul 1951, pe care l-a descris ca pe „o farfurie care stătea la un unghi de 45 de grade. Nu aveam nicio cameră, altfel aş fi făcut poze”.

După ce a părăsit NASA și a devenit profesor de fizică la Universitatea Princeton, Brian O’Leary a declarat că „există dovezi abundente că suntem contactaţi. Civilizaţiile extraterestre ne monitorizează de o lungă perioadă de timp şi aparenţa lor este diferită faţă de orice tip de perspectivă tradiţională materialistă occidentală”.

Sursa: B1Tv

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Răscoala condusă de către Gheorghe Doja a fost… UN ADEVĂRAT RĂZBOI! De unde a pornit și unde s-a ajuns?


Răscoala lui Gheorghe Doja se numără printre revoltele cele mai mari care au avut loc vreodată pe pământul locuit de către români. A fost mai degrabă un război țărănesc și s-a desfășurat la 1514, între aprilie și iulie. Cauzele războiului țărănesc al lui Doja? Exploatarea crâncenă a țărănimii, printr-un sistem abuziv de transfer de proprietate prin intermediul birurilor și legiferarea unor corvezi, prin aplicarea cărora marea nobilime devenea și mai avută, iar situația săracilor și a țăranilor mijlocași devenea tot mai grea.

De la an la an, iobagii deveneau tot mai împovărați de dări și de felurite îndatoriri, fiindu-le negat până și dreptul de strămutare de pe o moșie pe alta, în căutarea unor condiții mai favorabile. Concomitent, începuseră să se restrângă și drepturile țăranilor liberi. Printre nemulțumiții și oprimații vremii se mai numărau muncitorii din ocnele de sare și oamenii de rând din localitățile urbane.

f

Dacă nemulțumirile transilvănenilor ar fi comparate cu un material inflamabil ce s-a tot acumulat, tot ce mai trebuia era o scânteie. Un prilej! În prima parte a anului 1514, Papa Leon X a lansat o chemare la Cruciadă. O Cruciadă împotriva otomanilor! Țăranilor participanți li s-a făgăduit că vor fi scoși din rândul iobagilor. Visul libertății i-a cucerit pe mulți dintre țăranii ardeleni, așa că spre Buda au pornit, de prin sate, zeci, sute de cete de obidiți ai unei orânduiri nedrepte. La apelul papei a răspuns, printre alții, și Gheorghe Doja – un nobil de rang inferior, din neamul secuilor. Era însoțit de fratele său, Grigore.

Până la urmă, la Buda s-a strâns o armată impresionantă. Însuma zeci de mii de oameni doritori să se alăture cruciadei anti-turcești. Nobilii au început să se revolte, văzând că moșiile li se golesc de țărani aserviți. Așa că nu le-au mai permis țăranilor să se alăture armatei „cruciaților”. Mulțimile aflate la Buda au prins de veste și… s-a aprins scânteia. În primul rând, țărănimea adunată a refuzat să mai ia parte la cruciadă!

c

S-a întocmit, la fel ca și în cazul Răscoalei de la Bobâlna, o listă de revendicări. Oamenii voiau eliminarea servituților feudale și-a dărilor apăsătoare. Voiau să piară dijma și robota. Iar pentru drepturile și libertățile lor erau pregătiți să lupte pe viață și pe moarte.

Căpeteniile răscoalei erau frații Doja – Gheorghe și Grigore, plus Laurențiu Meszaroș (preot). Acesta din urmă avansa, cu oastea sa țărănească, prin regiunile nord-transilvane. În fruntea celui mai mare grup de răsculați – români, secui, unguri, se afla Gheorghe Doja, care avansa de-a lungul văii Crișului Alb. Pe măsură ce înainta, oastea sa creștea în dimensiuni, deoarece prin sate i se alăturau alte cete de țărani, cărora nobilii, speriați de moarte, nu li se mai împotriveau. Mai la sud, avansa oștirea lui Grigore Doja, trecând marile moșii prin foc și sabie.

e

Printre inamicii răsculaților se numărau episcopii Nicolaus de Csak și Ferenc Varday (romano-catolic), precum și Ioan Zapolya, voievodul Transilvaniei. Până la urmă, în 1514, flacăra răscoalei a cuprins tot Ardealul, țărănimea răsculată primind sprijin și din partea popululației urbane ori a micii nobilimi.

Țăranii își pedepseau vechii adversari, pe unde îi prindeau. S-au dat aprige lupte la Nădlac și Cenad, în care țăranii au izbândit contra armatelor mobilizate împotriva lor. Unul dintre marii adversari și exploatatori, episcopul Nicolaus de Csak, a fost prins și suprimat degrabă, fără regrete. Înspăimântată, marea nobilime din Ardeal (în majoritate maghiară) a cerut sprijin din partea țărilor vecine, printre care Muntenia și Moldova. Ajutorul a venit din partea regatului Ungariei.

Nobilii cei mari se baricadaseră în cetatea Timișoarei, pe care a înconjurat-o oștirea răsculaților. Asaltul dat de țărani la jumătatea lunii lui Cuptor a anului 1514 a fost, însă, marcat de insucces. Nu departe de zidurile cetății s-au dat lupta finală, între țărani și puzderia de mercenari angajați de către marea nobilime. Trupelor marii nobilimi li s-au adăugat miile de soldați bine pregătiți și înarmați ai regelui Ungariei, veniti în ajutor. Cetele țăranilor, victorioase până atunci, au fost înconjurate, atacate și înfrânte. Gheorghe Doja a fost prins. Avea să fie sumar judecat și executat curând, la 20 iulie 1514, cu o cruzime infernală, fiind forțat să stea pe un tron înroșit în foc. Pe cap i s-a pus o coroană de fier încinsă. Însă, după cum se povestește, cu o demnitate și o tărie nemaipomenită, Gheorghe Doja a suportat supliciul fără să ceară îndurare sau să se vaiete.

a

Laurențiu Meszaroș a mai luptat o vreme, alături de țăranii săi, reușind ulterior să obțină chiar și o victorie (cu însemnate pierderi de luptători), dar a avut aceeași soartă ca și Gheorghe Doja ori fratele acestuia. La întrunirea Dietei, s-a legiferat într-o manieră care a agravat și mai mult situația țărănimii transilvane. Oficial, întrunirea Dietei era menită să decidă asupra defensivei față de primejdia otomană, dar acest aspect a fost aproape neglijat, scopul principal fiind osândirea și exploatarea plugarilor ce îndrăzniseră să-și ceară libertatea și drepturile.

Însă, adesea, istoria îi răzbună pe nedreptățiți, în felul său ciudat! Războiul țărănesc al lui Gheorghe Doja a avut drept consecință diminuarea capacității de luptă a regatului Ungariei. Acest lucru s-a văzut peste 12 ani de la răscoală. În 1526 a avut loc confruntarea armatei ungare cu oștirile otomane, în vestita bătălie de la Mohacs. Atunci, ungurii au încasat o înfrângere cumplită de la oastea lui Suleiman Magnificul iar o bună parte din teritoriul regatului maghiar a intrat în stăpânirea turcilor. În Ungaria, umilința celor 150 de ani de stăpânire otomană n-a fost uitată nicicând, fiind deplânsă și astăzi!

2

11

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: adevarul.ro, wikipedia.org

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Se îngroașă gluma – Americanii trimit și un puternic submarin nuclear în coastele Coreei de Nord…


Unul dintre submarinele nucleare ale marinei militare americane se va alătura portavionului USS Carl Vinson, în scopul declarat al efectuării unui „exercițiu” în imediata apropiere a Peninsulei Coreene, susțin oficialii militari sud-coreeni. Un oficial militar sud-corean a afirmat, după cum arată agenția de presă Yonhap, că: „Submarinul nuclear USS Michigan va pătrunde în apele din apropierea peninsulei, mai devreme sau mai târziu, spre a efectua exerciții de luptă împreună cu USS Carl Vinson.”

Vinson

La rândul său, portavionul cu propulsie nucleară USS Carl Vinson va ajunge în zona stabilită pentru exercițiile comune către finele săptămânii, dată fiind sporirea amenințărilor nucleare și balistice venite din partea Coreei de Nord. Întâlnirea celor două nave militare cu propulsie nucleară – portavion și submarin, în proximitatea Peninsulei Coreene ar putea viza mai mult contracararea unui atac venit din partea Coreei de Nord sau chiar inițierea unui atac preventiv. Exercițiile militare în care vor fi implicate cele două nave sunt interpretate ca un ferm avertisment, legat de comportamentul provocator al Coreei de Nord.

N

Experții militari și-au exprimat îngrijorarea că liderii comuniști de la Pyongyang vor ordona cel de-al șaselea test nuclear sau un nou test cu o rachetă balistică intercontinentală capabilă, după spusele belicoasei conduceri a statului nord-coreean, să ajungă pe teritoriul SUA. Ieri, oficialii nord-coreeni au declarat că armele lor nucleare, „precise și avansate”, sunt apte să lovească bazele militare americane din regiunea Asia-Pacific sau chiar teritoriul SUA, fiind gata de lansare.

USS_Michigan

Se pare că submarinul USS Michigan (purtător de rachete) va ajunge în zona stabilită chiar în ziua în care Coreea de Nord va celebra a optzeci și cincia aniversare a înființării armatei sale, moment în care ar putea adopta iarăși o conduită sfidătoare, efectuând un nou test nuclear, lucru care e posibil să-i facă pe americani să-și piardă răbdarea. Submarinul USS Michigan face parte din clasa Ohio, a intrat în serviciul Marinei SUA la începutul anilor ′80,  este lung de 170 de metri și beneficiază de propulsie nucleară. Nava se poate scufunda la adâncimi de 240 de metri, se poate deplasa cu 46 km/h și este înarmată cu torpile de 533 mm și cu rachete BGM-109 Tomahawk, cu rază lungă de acțiune.

Rachetă subsonică Tomahawk, cu rază lungă de acțiune

Uss-michigan

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: yonhapnews.co.kr, cnn.com

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Aripi întunecate spre lumină


Cel mai mare blocaj în calea trezirii spirituale este afirmaţia că nu există suferinţă în viaţa voastră, că nu există durere. Dacă nu simţiţi durere, fie sunteţi treziţi, fie negaţi totul. Îmi pare rău că trebuie să vă dezumflu balonul, dar am să vă spun că există pe planetă foarte puţine fiinţe trezite şi că sunt slabe şansele ca voi să fiţi printre ele.

Vă spun acest lucru, pentru ca să fiţi realişti când e vorba de viaţa voastră spirituală.

Chiar dacă aţi atenuat durerea, a fi îngheţat de frică nu este o ma­nifestare chiar spirituală! Într-adevăr, toate zidurile de apărare psiho-emo-ţionale pe care le-aţi construit pentru a vă proteja sunt doar blocaje care opresc prezenţa iubirii. într-adevăr, le-aţi construit pentru a rezista la abu­zuri sau a le împiedica să apară, dar aţi pus piedici şi iubirii. Ele împing iubirea încă şi mai departe. Vă închid inimile.

Vedeţi voi, nu vă puteţi trezi dacă aveţi inima închisă. Primul pas în procesul de trezire este „să vă deschideţi întotdeauna inima”. De în­dată ce inima este deschisă, simţiţi toată durerea şi ruşinea pe care le-aţi trăit intelectual sau pe care le-aţi reprimat. Acest lucru este inevitabil.

Lăsaţi durerea să vină. Lăsaţi durerea să iasă, pentru ca voi să vă puteţi curăţa şi purifica. Dacă veţi continua să trăiţi în durere, veţi trăi o viaţă îngrozitor de limitată. Frici profunde şi aparent copleşitoare vor in­tra în subconştientul psihicului vostru, împiedicându-vă să trăiţi experi­enţa sinelui adevărat, sau să fiţi deschişi înspre o apropiere reală cu alţii.

Lăsaţi durerea să iasă. Lăsaţi inima să se deschidă. Simţind dure­rea, începeţi să lucraţi asupra ei. Vedeţi că nu este copleşitoare. Vedeţi că puteţi trăi împreună cu ea, fără să fiţi distruşi. Simţiţi suferinţa şi mânia şi trădarea pe care nu v-aţi permis niciodată să le simţiţi, pe când eraţi copii sau chiar adulţi. Lăsaţi să iasă la suprafaţă sentimentul reprimat de violentare. Nu puteţi înceta de a mai fi o victimă, până când nu atingeţi motivul iniţial pentru care aţi devenit victime.

Atingeţi motivul pentru care vă simţiţi trădat. Atingeţi judecăţile pe care le emiteţi despre voi înşivă. Mergeţi din ce în ce mai adânc, până când vedeţi trădarea de sine şi v-o însuşiţi. Nu, nu vă pedepsiţi pentru ea. Însuşiţi-v-o cu blândeţe şi mâhniţi-vă profund.

O lege spirituală spune că nimeni nu te poate trăda pe tine însuţi, în afară de tine. Nu vă postaţi în rol de victimă. Aceasta vă îndepărtează de a trăi experienţa întregii dureri a trădării de sine. Lăsaţi totul să iasă. Lăsaţi durerea să plece. Lăsaţi judecarea de sine şi agresivitatea să plece. Le-aţi dus cu voi mult prea mult. Foarte puţini oameni şi-au creat propri­ul lor proces de vindecare. Nu au făcut-o nici măcar cei care încearcă să îi ajute pe alţii. Mare parte dintre ei nu s-au vindecat lăuntric. Nu şi-au în­suşit propriile lor drame de victime. Şi atunci, cum vă pot ei ajuta pe voi?

Alţii nu vă pot ajuta. Trebuie să realizaţi această vindecare voi în­şivă. Dacă aveţi nevoie de un antrenor, alegeţi-vă unul care a parcurs deja drumul. Fiţi atenţi, nu sunt mulţi care au făcut-o. Dacă priviţi cu atenţie, puteţi vedea dacă întunericul din ei a fost integrat, sau dacă încă îl alungă.

Orice persoană căreia îi este frică de propriul întuneric nu se poate îndrepta către lumină. Oricine, care îşi respinge propria stare de om şi pretinde că aparţine numai spiritului, nu este integrat şi nu este întreag. Nu acceptaţi un vindecător rănit, chiar dacă are un nume angelic. Chiar dacă alţii îl preţuiesc foarte tare.

Găsiţi un antrenor care să nu aibă ascunzişuri. Unul care să poată spune: Da, am fost şi eu acolo. Ştiu ceva despre toate astea, dar nu ştiu exact ce ţi se va întâmpla ţie. Tot ceea ce pot face este să merg alături de tine, să-ţi dau puterea de a intra cât mai adânc în umbre şi de a vedea ce se întâmplă. Tot ceea ce pot face este să fiu ,prietenul’ – şi nu „expertul’.

Nimeni nu este expert. Nu există decât cei care au făcut călătoria – şi cei care nu au facut-o. Primii nu pretind că ar avea un statut profe­sional. Prin călătoria lor, ei s-au smerit. Ceilalţi au pretenţii mari, care se spulberă la prima ocazie când se identifică cu tine şi apasă pe propriile lor butoane.

Persoana care a făcut călătoria până în iad şi înapoi nu e nerăbdă­toare să ajungă în ceruri. Nu aparţine acelor tărâmuri. Miroase a foc şi pământ. Are cute pe frunte, din cauza secolelor în care a stat sub apă. Frumuseţea îi este pământească. E o prinţesă veştejită, o mamă şi nu o mireasă virgină.

Paul Ferrini

Sursa: Linistea inimii

http://www.astrocafe.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Swami Rama


Se spune că ”Atunci când studentul este pregătit, maestrul apare”. Cu toate că au existat multe ajutoare pe parcurs, maestrul care a apărut pentru mine a fost Swami Rama.

Cu toate că Swami Rama a fondat multe organizații în întreaga lume, cel mai mare dar pe care l-a făcut umanității a fost aducerea profunzimii înțelepților străvechi către căutătorii moderni în niște moduri extrem de accesibile. El a realizat acest lucru prin intermediul scrierilor sale și prin conferințele sale, prin prezența sa atunci când își antrena studenții față în față.

 

Swami Rama și-a părăsit coprul în 13 noiembrie 1996. Cu toate că nu a numit niciun individ ca succesor al lineajului, el este urmat de multe persoane care fiecare servește în felul său. Din păcate, se pare că au fost și destul de multe lupte politice de atunci și cel puțin două persoane s-au auto-declarat fără nicio acoperire ca fiind SINGURUL succesor al lui Swami Rama.

ORGANIZATII: De-a lungul multor ani, un model a început să se devăluie în cadrul organizațiilor și al instituțiilor fondate de Swami Rama pe întregul mapamond. În principiu el ar fi fondat o organizație pentru a împărtăși învățăturile maeștrilor din Himalaya, iar cei din organizație ar începe să schimbe sau să abandoneze învățătura, iar Swami Rama ar fi renunțat atunci la acea organizație. Acest lucru s-a întâmplat în Asia, Europa și în America de Nord, posibil și în alte locuri. Cunosc personal cel puțin șapte asemenea locuri.

Până în momentul în care Swami Rama și-a părăsit corpul în 1996, singurele organizații afiliate în mod real erau Institutul Himalayan și Spital, plus Ashramul Sadhana Mandir, amândouă în India. În aceste organizații au intrat mulți oameni noi, iar mulți dintre aceștia probabil nu cunosc această istorie.

RITUALURI: Swami Rama a declarat prin intermediul cărților, conferințelor și a ghidării sale personale că această tradiție este cea pură meditativă himalayană și că el nu folosește niciun ritual extern; că practicile predate sunt pur și simplu interioare. Totuși, de când nu mai este prezent în corp fizic, au pătruns tot mai multe ritualuri sub ghidarea unor preoți hinduși.

REALIZAREA UNIVERSALĂ: Swami Rama credea în și preda universalitatea realizării adevărurilor spirituale, în camera interioară a propriei ființe. El nu a cerut niciodată celor care l-au urmat să îl venereze, să își schimbe cultura sau să se convertească la o altă religie. Mai degrabă, el încuraja conștiența de sine prin practicile meditației yoga și a contemplației, cu o atitudine de încredere în sine. Sarcina profesorului exterior, așa cum m-a învățat chiar el, este să îți găsești ghidul interior.

FRICI ȘI REALITATEA ABSOLUTĂ: Swami Rama a continuat să împrăștie învățăturile propriului său maestru și anume în primul rând să cauți să te eliberezi de frici, iar în al doilea rând să cauți experiența directă a realității absolute care este în miezul ființei proprii, contrul conștiinței ce este cunoscut sub multe nume.

CUNOAȘTEREA DE SINE: Swamiji a spus că fiecare ar trebui ”să se cunoască la toate nivelurile”, explicând că ”După ce am vizitat sute de țări din întrega lume, nu am găsit decât o singură problemă, iar această problemă este faptul că ființa umană nu s-a înțeles pe sine și încearcă, în schimb, să îl înțeleagă pe Dumnezeu sau pe ceilalți”.

SIMPLITATEA: În timp ce preada profunzimile învățăturile maeștrilor himalayeni, Swami Rama era în mod direct legat de simplitate. El scria ”Nu ai nevoie de prea multe lucruri, însă în mod definitiv ai nevoie să practici ceea ce știi. Este trist să vă spun, însă nu am mai învățat nimic nou de când am crescut. Ceea ce am învățat în copilărie, asta am practicat de atunci”.

Echilibrul dintre profunzime și simplitate este unul dintre darurile cele mai benefice și pline de iubire pe care Swami Rama le-a lăsat moștenire umanității, inclusiv studenților săi. acest echilibru a fost o sursă puternică de inspirație pentru cei care au fost în postura de a da mai departe aceste învățături tradiționale ale maeștrilor din Himalaya.

sursa: http://www.swamij.com/swami-rama.htm

http://noulpamant.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Săgeata Căpitanului Ion -Film Istoric


Suntem în 1462 în Țara Românească.
Sultanul Mahomed al II-lea pregătește înlocuirea lui Vlad Țepeș cu fratele său, Radu cel Frumos.
Pe lângă armata otomană, viitorul domn se bazează și pe boierii nemulțumiți de domnia lui Vlad, și care sunt gata să-l trădeze (și chiar să-l omoare) în schimbul păstrării privilegiilor avute.
Unul dintre trădători este spătarul Andrei.
Irina, fata vistiernicului Flor, este îndrăgostită de capitanul Ion, dar tatăl ei o logodește forțat cu Andrei. Povestea de dragoste imposibilă dintre cei doi se va desfășura pe fundalul evenimentelor politice, căpitanul Ion (fidel lui Vlad Țepeș), încercând să-i demaște pe trădători (după ce va pune mâna pe scrisoarea marilor boieri, printre care și tatăl Irinei, adresată lui Radu cel Frumos și adusă pretendentului la tron chiar de Andrei.
După ce tatăl Irinei este tras în țeapă pentru trădare, iar Ion va cădea într-o capcană întinsă de turci, Irina va fi pusă într-o situație limită, având de ales între a-l trăda pe domnitor, și a-l lăsa pe Ion să moară.

Publicat în FILME ROMANESTI | Lasă un comentariu

Amestecați lămîia cu uleiul de măsline și veți utiliza acest amestec toată viața!


Amestecați lămîia cu uleiul de măsline și veți utiliza acest amestec toată viața!

Ingrediente naturale

E foarte neplăcut să începeți ziua obosit, fără energie, nu-i așa?

Dacă sînteți unul dintre cei care se confruntă cu această problemă, atunci acest articol este despre Dvs., deoarece noi dorim să vă prezentăm o băutură, care că va ajuta să purificați organismul de toxine. Nivelul energiei va fi mai înalt și vă veți simți plin de energie toată ziua!

Pe parcursul mai multor secole, această băutură era utilizată drept remediu pentru diferite afecțiuni. El reprezintă un amestec din două componente: ulei de măsline și lămîie.

Uleiul de măsline

Era numit aur lichid, romanii și grecii prețuiau valoarea lui. Uleiul de măsline conține aminoacizi, ce contribuie la eliminarea colesterolului. Totodată, uleiul de măsline este extrem de eficient pentru detoxifierea organismuului.

Fiecare om trebuie să-l includă în meniul zilnic. Substanțele nutritive ale uleiului se mențin, de aceea el este îmbogățit cu vitamine și minerale.

Lămîia

Știm cu toții efectul benefic al lămîiei pentru organism, care, cu siguranță, este cel mai folositor fruct. El conține multe vitamine, antioxidanți și substanțe minerale. El e bogat în vitamina C, potasiu, fosfor, Vitamine din grupa B, proteine și carbohidrați. În plus, ele conțin flavonoide, care au proprietăți antioxidante. Combinația acestor două ingrediente uimitoare vă va ajuta să preveniți și să tratați multe probleme de sănătate, inclusiv:

Constipația

Combinația dintre lămîie și ulei de măsline este un remediu ideal pentru a crea un unguent puternic pentru mucoasa intestinului. Ea poate activa funcțiile vezicii biliare și a ficatului. Este un antioxidant puternic, înlătură toxinele și îmbunătățește fermentația.

Maladii cardiovasculare

Conținutul bogat de aminoacizi în uleiul de măsline este extrem de folositoare pentru organism, deoarece aceștia pot înlătura excesele de colesterol și reactiva circulația sîngelui.

Probleme reumatice

Această băutură minunată are proprietăți antiinflamatoare puternice. Dacă îl veți administra cu regularitate, el vă va putea ajuta în tratamentul afecțiunilor articulațiilor. Beați-l înainte de micul dejun, pe stomacul gol.

Echilibrul biliar

Puteți preveni și stopa formarea calculilor biliari, consumînd această băutură pe stomacul gol. Amestecați uleiul de măsline, lămîia și apa și beți cu o oră înainte de micul dejun, pentru a curăța ficatul, rinichii, vezica biliară.

 

Sursa: fithacker.ru

http://ecology.md

Publicat în SANATATE-VINDECARE | 1 comentariu

Olanda a recunoscut alimentația crudivoră drept metodă oficială de tratament al cancerului!


Olanda a recunoscut alimentația crudivoră drept metodă oficială de tratament al cancerului!

Alimentația crudivoră este o metodă excelentă a alimentației corectă, capabilă să regenereze organismul, să lichideze grăsimea, formată din cauza alimentației nocive. Renumitul medic olandez Cornelius Moerman a luptat zeci de ani cu cancerul (a murit în 1988, la vîrsta e 95 de ani). El a elaborat propriile metode de tratament al cancerului, reieșind din respingerea principalelor postulate clasice ale medicinii despre cancer.

Teoria lui Moerman a fost recunoscută în 1987 de Ministerul Sănătății al Olandei după vindecarea uluitoare a pacienților, respinși de medicina oficială. O comisie de stat a fixat clar vindecarea a 115 de persoane din150 de onco-pacienți. Ceilalți au obținut o ameliorare. Doctorul Moerman a fost susținut mult de: dublul laureat al Premiului Nobel Linus Pauling (California) și laureatul Premiului Nobel G. Domac. Ambii calificat teoria și practica tratamentului cancerului elaborat de el doar prin metodele alimentației corecte drept „un mare salt în soluționarea problemei cancerului”.

Alimentația vindecătoare în cazul cancerului

Dieta lui Moerman nu este total crudivoră – ea se bazează pe legume și fructe proaspete, sucuri naturale, include și pîine integrală, paste din făină integrală, orez neșlefuit și produse lactate.

Există date despre tratamentul cu succes al cancerului cu ajutorul alimentației crudivore totale. „Săptămîna trecută mi-au luat biopsia – nu au fost depistate celule canceroase. Să spun că sînt fericit nu înseamnă nimic… Alimentația era următoarea: în timpul zilei beam un amestec de sucuri după Broice, apă nefiltrată -1,5-2 litri pe zi, seara mîncam legume crude – dovleac, conopidă, ridiche verde. Din băuturi beam decocturi din plante și măceșe. Așa am mîncat cîteva luni. În ultimul timp, m-am cam săturat de sucuri, mănînc pur și simplu legume – sfeclă, morcov, varză, dovleac, uneori mere. Totul crud”.

Vindecarea de cancer

Cauza cancerului, mai mult, cauza tuturor celor patru sute de tipuri ale lui, este cunoscută. Este modul nesănătos de viață, alimentația neomenească, canceroasă. Adică întreaga omenire consumă alimente comestibile mai mult pentru celulele canceroase decît pentru cele normale.

Consumînd produse monozaharide și proteine animale, noi alimentăm celulele noastre canceroase, care se formează în orice organism și care pînă la un anumit moment sînt distruse de sistemul nostru imunitar Astfel, noi singuri ne creștem cancerul. Toate sistemele de combatere cu succes a cancerului limitează dulciurile și proteinele. Renunțarea la monozaharide și proteine animale, cu care ne-am obișnuit atît de mult, timp de decenii, alimentîndu-ne cancerul, generează sentimentul de foame, slăbiciune, dureri de cap.

Însă după trecerea la alimentația naturală, vegetală, starea noastre se ameliorează, greutatea începe să crească, în pofida cantității mici de calorii a alimentelor vii și activitatea fizică. Se îmbunătățește calitatea sîngelui, încep să dispară metastazele. Cancerul este 100% contribuția noastră personală. Dar tumoarea canceroasă e vie, de aceea ea poate fi ucisă prin foame de către purtătorul său, ce alimentează aceste tumori. Trebuie doar să supraviețuiți! Noi nu lecuim, ci salvăm pacientul – cancerul este incurabil, aceasta este singura formă de viață nemuritoare cunoscută științei. Noi doar îl învățăm pe om să-și ucidă cancerul.

Se consideră că alimentația crudivoră generează un mediu alcalin al corpului, iar alimentele ca zahărul, făina și carnea acidulează organismul. Cancerul nu se poate dezvolta într-un mediu alcalin. În anul 29131, fiziologul german Otto Warburg a obținut premiul Nobel pentru descoperirea fermenților de respirație a celulelor, mai ales a celor canceroase. El considera că principala cauză a cancerului este înlocuirea respirației normale a celulelor cu oxigen cu fermentarea zahărului. El era convins că cu cît mai jos e nivelul pH, cu atît mai mică este concentrația de oxigen și, prin urmare, acolo sînt mai multe celule canceroase.

Sursa: fithacker.ru

http://ecology.md/

Publicat în SANATATE-CANCER | Lasă un comentariu

Călirea în foc – metoda japoneză de prelucrare a lemnului (FOTO)


Călirea în foc – metoda japoneză de prelucrare a lemnului (FOTO)

Dacă credeţi că cea mai bună metodă de a păstra lemnul este prelucrarea lui cu un antiseptic scump, atunci greşiţi. Arderea e cu mult mai bună şi mai ieftină …

Yakisugi – este o tehnologie japoneză de prelucrare a lemnului cu ajutorul focului. Acest proces simplu permite nu doar reliefarea structurii lemnului, dar şi o protejează de incendii, de putregai şi insecte. Termenul de păstrarea a acestui lemn se majorează pînă la 80 de ani, de aceea, el este folosit pentru faţadele caselor şi construcţia gardurilor.

Istoria a început în secolul 18, cu arderea în masă în scopul protecţiei anti-incendiare a unui sector de chiparoşi japonezi „Sugi”, care se întindea în jurul satului. Peste un timp, locuitorii înţeleg că lemnul ars de chiparos este protejat şi foarte frumos şi japonezii au început să-l utilizeze pe larg în construcţii.

Dar în realitate, arderea lemnului era practicată de toate popoarele, deoarece în antichitate, de rînd cu utilizarea smolii, arderea era cea mai răspîndită metodă de protejare a lemnului de putregai. Este vorba că sub influenţa temperaturilor înalte, în procesul de piroliză în stratul superior al lemnului are loc îngustarea canalelor de fibre, închiderea lor cu smoală şi produse ale arderii, ceea ce întăreşte stratul superior al lemnului şi îi sporeşte termenul de valabilitate. În antichitate era folosit un simplu rug. Deseori erau arse scîndurile pentru podea şi acoperiş. În Rusia, această metodă se numea „afumare”.

Avantajele acestui lemn după prelucrarea la temperaturi înalte:

– Este protejat de incendii

-nu putrezeşte

-este protejat de ciuperci şi insecte;

– Nu-şi schimbă cu timpul aspectul exterior şi culoarea

-Termenul de exploatare – pînă la 80 de ani

În prezent pentru arderea lemnului cel mai frecvent este utilizat arzătorul cu gaz. Pentru a obţine efectul necesar, scîndurile se clădesc sub formă de triunghi, iar ulterior sînt arse timp de 7-10 minute. Durata acţiunii termice influenţează asupra durabilităţii scîndurilor şi se stabileşte în funcţie de tipul lemnului, umiditatea ei, grosimii şi efectului dorit al structurii şi culorii. Suprafaşa arsă se curăţă de cenuşă cu perii din metal şi se spală cu apă. Acum acest lemn poate fi folosit pentru acoperirea faţadelor, traseelor sau gardurilor.

Томление огнем - японская технология обработки дерева (+Фото)

Томление огнем - японская технология обработки дерева (+Фото)

Томление огнем - японская технология обработки дерева (+Фото)

Томление огнем - японская технология обработки дерева (+Фото)

Томление огнем - японская технология обработки дерева (+Фото)

http://ecology.md/

Publicat în CONSTRUCTII | Lasă un comentariu

AUTOVINDECAREA Medicul din tine


Noi suntem mai tot timpul înşelaţi prin inversarea şi pervertirea semnificaţiilor cuvintelor şi noţiunilor. Astfel mutilarea iraţională( = intervenţia chirurgicală), arderea( = radioterapia) şi otrăvirea( = chimioterapia) ne sunt prezentate ca fiind metode ale medicinii moderne, ele sunt de fapt tortură şi crimă legalizată care, camuflate sub mantia ştiinţei, asigură de fapt maximizarea profiturilor ale puternicei industrii farmaceutice globale şi ale lobby-ul ei criminal. Medicina autentică şi adevărată nu este ştiinţă, ea este artă, deoarece viaţa nu se poate calcula matematic. Fiinţa umană nu este maşină, celula nu este automat şi ADN-ul nu este un tablou de comandă. De aceea există întotdeauna o diferenţă diametral opusă între medici şi experţii vindecători.

Sistemul ştiinţific al medicinii scolastice posedă viclenia insolentă, impertinenţa agresiv-bigotă şi aroganţa de a presupune că el poate să vindece boli. Adevărul este însă că această „medicină” poate să trateze în mod aparent, prin suprimarea unor simptome, numai „bolile” inventate de ea, acele boli ale căror simptome şi denominaţiuni fictive le-a conceput şi ale căror „diagnoze” le pune după criteriile sale stabilite în mod arbitrar. Acest „tratament” se face cu medicamente toxice, scumpe, patentate, fără efecte binefăcătoare şi cu metode contraproductive. „Cercetarea” şi dezvoltarea acestor „medicamente” se finanţează cu banii din impozitele pe care victimele( = pacienţii) le plătesc.

Industria farmaceutică a reuşit să instaureze pe plan mondial un Perpetuum Mobile care aduce în mod permanent profit fără ca să facă ceva. Odată pornită, această maşinărie infernală a profitului nu se mai poate opri şi produce încontinuu acelaşi lucru: bani, câştig, profit. Această gigantică, cvasi atotputernică, bine organizată şi criminală industrie farmaceutică are monopolul asupra doctrinei medicale şi asupra „cercetării” care este finanţată din bani publici. Mai mult decât atât, ea manipulează atât ştiinţa cât şi politica şi obligă medicii şi pacienţii să-i folosească „medicamentele” ei toxice, costisitoare care ne pun viaţa în pericol.

Acest sistem medical se îngrijeşte de bolile tale. Din asta trăieşte acest sistem. Din aceasta îşi extrage el veniturile, câştigurile şi profiturile. Pentru a-şi prezerva beneficiile şi sinecurile sale, sistemul şi-a asigurat influenţa sa asupra mass-media, politicii, universităţilor şi asupra medicilor. De sănătatea ta însă trebuie să te îngrijeşti singur. Pentru că tu din asta trăieşti.

Cu ajutorul diagnozelor precum „diabet”, „SIDA”, „cancer” sistemul îşi recrutează sclavii. Începând cu diagnosticarea devii sclavul pe viaţă al sistemului şi trebuie să stai la dispoziţia lui. Numai un sclav pe viaţă este un sclav bun, în plus de pe urma lui se obţin venituri bune. Cine vrea să fie şi să rămână sănătos trebuie să evite medicina scolastică, medicii săi, medicamentele şi spitalele sale. Deci: Nu întreba farmacistul şi medicul! Ar fi mai bine să devii responsabil cu sănătatea ta, să te informezi, să judeci cu mintea ta şi să decizi în conformitate cu rezultatele raţionamentelor şi ale intuiţiei tale. Renunţă să mai fii doar un pacient pasiv şi docil, care înghite medicamente toxice şi care se supune unor experimente medicale. Devino activ şi ia-ţi sănătatea în propriile mâini!
Oricine poate învăţa arta vindecării, iar cei mai mari experţi au fost, sunt şi vor fi autodidacţii.

În această carte prezint tehnici şi terapii de natură holistico-naturopată, care sunt foarte eficiente în prevenirea şi vindecarea diferitelor boli. Aceste tehnici şi terapii sunt în armonie cu organismul uman, sunt uşor de executat, nu produc costuri mari şi nu au niciun efect negativ secundar. Ele susţin şi măresc puterea de regenerare a organismului şi duc în mod vizibil la însănătoşirea psihicului şi a trupului.

Dacă m-aş îmbolnăvi de cancer eu nu m-aş lăsa tratat în niciun caz într-o clinică pentru tratarea cancerului. Numai bolnavii de cancer care evită asemenea clinici au o şansă de a supravieţui.
Prof. Dr. Charles Mathe, specialist oncolog francez

1. Problematica sistemului medical din România şi din lume



Incursiune în istoria sistemului medical

Cei ce nu ţin seama de istorie sunt condamnaţi să o repete.

Medicina practicată în ziua de azi este o medicină a maladiei. A fost oare tot timpul aşa? Desigur că nu. Pe vremuri când majoritatea problemelor erau de anvergură minoră nu era necesară o intervenţie medicală prea mare. Intervenţia consta de fapt numai în consultaţie şi liniştirea pacientului. În concluzie îngrijirea medicală a familiei era de competenţa femeii. Ea se ducea cu copii ei la consult şi tot ea se îngrijea de sănătatea bărbatului. Sănătatea a fost întotdeauna preocuparea femeii.

A îngriji de cineva este cu predilecţie o preocupare feminină deoarece necesită simţământ, intuiţie, înţelegere, spirit de observaţie, compasiune, devoţiune, dragoste şi înţelepciune. Toate aceste calităţi sunt incluse în principiul feminin şi aparţin de obicei femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă, smeriţilor şi tuturor celor ce le-a fost dăruită puterea extra-senzitivă. Acesta este motivul de ce întotdeauna sănătatea a fost o preocupare feminină, deci de mamă, de bunică. Acestea aveau întotdeauna remediile lor. De obicei femeile erau infirmiere, moaşe, vindecătoare, fizioterapeute etc. Ele practicau o medicină empirică bazată pe experienţă, bun simţ, datini, observaţii asupra fenomenelor din natură şi intuiţie. Astfel sănătatea nu costa prea mult şi la ea avea acces toţi oamenii.

Autorităţile însă au tratat aceste persoane ca pe nişte vrăjitoare, hoanghine şi şarlatane. Atotputernica biserică considera că bolile sunt pedepse divine pentru aşa-zisul păcat strămoşesc, deci boala, suferinţa şi moartea ar fi salutară şi benefică. Din aceste motive a fost descurajată medicina practicată pe baze naturale. Puţin înainte de secolul al XIII-lea biserica a acceptat practicarea medicinei. În universităţi s-au născut şcoli medicale. Femeile au fost însă exceptate. Şi aşa a apărut medicina instituţionalizată care a fost dominată de bărbaţi. Ea a fost controlată în mod strict de biserică care şi-a impus doctrina ei asupra acestei medicini. Încă de la naşterea ei, medicina oficială a fost bazată pe superstiţii. Ea a fost practicată de bărbaţi şi a servit bogătaşilor. Imediat după aceasta autorităţile au interzis practicarea medicinei tuturor acelora care nu aveau diplomă.

Apariţia bărbaţilor pe scena medicală a adus la eliminarea medicinei practicată de femei, care era de fapt eficientă şi la preţ convenabil.

Întrebarea care se pune este:
De ce practicăm în mod exclusiv şi în majoritatea cazurilor o medicina a maladiilor care ne costă o adevărată avere?

Răspunsul la această întrebare este:
Pentru ca autorităţile să poată elimina adevăraţii vindecători ai bolilor. Aceasta serveşte intereselor celor puternici.

De aceea legile religioase ale inchiziţiei din Evul Mediu şi cele medicale ale secolului nostru au acelaşi efect asupra oamenilor. O minoritate de indivizi privilegiaţi fac legi pentru a domina şi exploata majoritatea. Această istorie s-a repetat tot timpul în decursul veacurilor.

„Ştiinţa” medicală este o colecţie de dogme

Ştinţa medicală actuală este bazată pe 5.000 de ipoteze, ipoteze ce nu au fost verificate niciodată în practică, deci acestea nu pot fi baza unei ştiinţe ale naturii. O ştiinţă care are ca fundament nişte teorii, care nu au fost niciodată dovedite experimental, deci nişte dogme, nu poate fi numită cu adevărat ştiinţă.

Sistem medical al bolii, nu al sănătăţii

În cadrul asigurărilor de sănătate nimic nu se alocă pentru sănătate. Numai investiţiile în boală sunt rambursabile. În cazul că medicii nu găsesc nimic anormal, atunci ei trebuie să fabrice ceva pentru asigurare. Se practică o medicină a boli care:

.este preocupată numai de boală, nu şi de sănătate.
.recunoaşte numai existenţa corpului material.
.tratează numai simptomele, nu însă cauza maladiilor.
.îşi păstrează pacienţii dependenţi şi în întunericul neştiinţei.
.încurajează consumismul.

Tratează numai simptomele

Simptomul este un semnal, o manifestare fizică a unei probleme profunde pe care noi nu o putem remarca cu ajutorul simţurilor. El indică prezenţa unei boli sau a unei anomalii. Organismul uman este o maşină fascinantă care se adaptează la toate condiţiile la care este supus fără a scoate nicio vorbă. Doar în momentul în care este supraîncărcat sau prea descărcat de energie el semnalează acest lucru cu ajutorul anumitor simptome. Simptomele sunt de fapt limba corpului nostru.

Spre exemplu, febra este o manifestare a corpului care ne apără de un atac sau de o agresiune asupra lui. Ea este un semnal al trupului sănătos. În mod normal ea nu trebuie suprimată cu medicamente sintetice. Din păcate acest sistem medical al maladiilor înţelege totul în mod greşit. El este proiectat să liniştească simptomele precum: durerea, oboseala şi disconfortul. El face ca să dispară unele semnale precum febra, tumefacţia, inflamaţia şi tumorile. El configurează unele stări ale unor parametri precum: colesterina, zahărul din sânge, calciul şi „stabilizează” manifestări corporale ca: depresia, anxietatea şi alte stări asemănătoare.

Ignoră problema adevărată

Ştiinţa” medicală actuală are la bază o concepţie materialistă a lumii. Ea recunoaşte numai materia care poate fi văzută, atinsă şi măsurată. Pentru ea nimic nu există mai mult, deci rezultă că pentru ea fiinţa umană nu este altceva decât numai ceea ce este vizibil, adică trupul fizic. Această medicină nu recunoaşte existenţa gândurilor, emoţiilor, a conştiinţei şi a spiritului. Cauza bolii se regăseşte însă în spirit, îşi face apariţia în corpul invizibil şi se manifestă în trupul material. Dacă nu se corectează această problemă costurile din sănătate vor fi mari, deoarece bolile se manifestă în continuare, într-un fel sau altul.

Cauzează maladii

Unele boli sunt cauzate chiar de sistemul medical. Aceste maladii sunt cunoscutele boli iatrogenice şi sunt descrise foarte exact în cartea lui Ivan Illich, „Nemesis a medicinei – Exproprierea sănătăţii”. Medicina actuală nu numai că refuză să recunoască conştiinţa pacientului, nu numai că nu vrea să interpreteze în mod corect durerea şi boala, ci îmbolnăveşte oamenii şi mai rău decât sunt deja.

Vaccinurile injectate copiilor distrug sistemul lor imunitar. Copiilor preşcolari le sunt administrate uneori 20 de vaccinuri. Acestea provoacă otita şi mai târziu alergii, cancer, scleroze multiple, SIDA, etc. Lista bolilor care apar în urma vaccinării este foarte mare.

Este interesant de reţinut faptul că vaccinurile au apărut după ce epidemiile au dispărut pe cale naturală. Pericolele vaccinărilor nu au fost niciodată raportate, decât problemele care au apărut direct după vaccinare.

Creează boli false

În numele prevenţiei se agresează, se mutilează, se distruge. În acest proces are loc şi ruina noastră financiară. Strămoşii noştri aveau bebeluşi mai sănătoşi şi mai normali decât cei din ziua de azi, chiar şi mai numeroşi, fără a merge vreodată la medic.

În numele prevenţiei, sistemul medical actual îşi permite să controleze dacă fătul întruneşte toate normele statistice şi asta fără să le pese de starea în care se află femeia gravidă. Dacă un singur parametru de-al lor nu corespunde normelor se începe o investigaţie infernală. Dacă fătul nu urmează programul predeterminat de ei atunci se provoacă avortul sau este ordonată operaţia cezariană. Dacă are loc o operaţie cezariană atunci gravida va trebui să nască de acum înainte numai prin cezariană.

În cazul naşterilor aşa-numite normale este o rutină să se facă o epiziotomie(=incizie chirurgicală a regiunii vulvare). Toate stadiile din viaţa unei femei sunt privite ca şi cum ar fi nişte boli. Aceasta este valabilă inclusiv pentru menstruaţie şi pentru sindromul premenstrual. Pentru detectarea cancerului mamar se face mamografie. De multe ori aceste teste sunt eronate. Lista cu exemplele în care femeile sunt mutilate este foarte lungă.

Medicul este un om de afaceri şi nu un vindecător

Medicul este produsul acestei societăţi, acestui sistem. Sistemul actual îi oferă o imagine diferită de ceea ce este el în realitate, îi oferă o imagine conformă cu interesele sistemului care l-a format şi l-a promovat. Interesul sistemului este profitul marilor corporaţii.

În general, medicii îşi încep cariera lor plini de idealuri şi intenţii nobile. Majoritatea medicilor au ales această meserie pentru a-i ajuta pe ceilalţi. Unii şi-au ales cariera de medic pentru a dobândi respectul sau/şi a bucura părinţii săi. Alţii au dorit să devină medici pentru a degusta confortul financiar oferit de această slujbă. Bineînţeles că există şi cazuri în care unii şi-au ales meseria de medic dintr-o combinaţie de cauze.

În societatea în care trăim există următoarele preconcepţii false ce ne-au fost insuflate de sistem:

.rolul medicului este să vindece şi să salveze vieţi
.boala şi moartea reprezintă nişte catastrofe pentru destinul uman
.numai prin studierea medicinii în cadrul sistemului poţi deveni un medic care vindecă şi salvează vieţi omeneşti
.medicul este întotdeauna în posesia adevărului
.medicul are întotdeauna răspunsurile la toate întrebările. Dacă el nu ştie ceva, înseamnă că acel ceva nu există.
.statisticile sunt infailibile, trebuie urmate cu sfinţenie pentru a rămâne pe tărâmul ştiinţific.
.pacienţii trebuiesc trataţi după observaţiile statisticilor şi trebuie să urmeze strict recomandările medicului
.medicii nu se pot implica în mod emoţional. Ei trebuie să rămână distanţaţi şi reci pentru a controla situaţia şi a lua decizii raţionale.
.medicul este dumnezeul sănătăţii. Toţi ceilalţi colaboratori ai săi sunt inferiori lui.
.medicii sunt o parte a elitei societăţii.

Doctors are men who prescribe medicines of which they know little, to cure diseases of which they know less, in human beings of whom they know nothing.
François-Marie Arouet, numit şi Voltaire (n. 21 noiembrie1694, la Paris – d. 30 mai 1778, la Paris)

Traducere: „Medicii sunt oameni care prescriu medicamente despre care ei cunosc doar puţin, care tratează boli despre care ştiu şi mai puţin şi care tratează fiinţe umane despre care nu ştiu nimic.”


2. Medicii cenzuraţi spun adevărul



Dr. Johann Georg Schnitzer (n. 1 iunie 1930, în Freiburg, Breisgau) este medic stomatolog, autor de carte şi cercetător. El a inventat moara de cereale „Schnitzer” şi o formă specială de nutriţie, alimentaţia „Schnitzer”. Dr. Schnitzer este un adversar al plombelor din amalgam şi a fluorizării. El este un susţinător al Noii Medicini Germanice(NMG).

După ce a terminat de studiat Dr. Schnitzler s-a concentrat pe sursele ce susţin sănătatea naturală şi pe cauzele ce conduc la boli cronice şi degenerative. El a remarcat că un factor important pentru sănătate sunt cerealele, de aceea a construit o moară specială, cu pietre, pentru cereale.

Iată ce spune Dr. Schitzler:

Wer die Quellen natürlicher Gesundheit nicht kennt, hat ein Bildungsdefizit. Wer die Quellen natürlicher Gesundheit kennt und nicht nutzt, hat ein Intelligenzdefizit. Wer die Quellen natürlicher Gesundheit kennt und nutzt, aber Anderen verschweigt, hat ein Sozialdefizit. Wer für die Erziehung Anderer verantwortlich ist, aber die Quellen natürlicher Gesundheit verschweigt, hat ein Verantwortungsdefizit. Wer von Krankheiten Anderer lebt und die Quellen natürlicher Gesundheit verschweigt, hat ein Menschlichkeitsdefizit (Vergehen der unterlassenen Hilfeleistung). Wer für die Gesundheit der Bevölkerung verantwortlich ist und ihr die Quellen natürlicher Gesundheit verschweigt oder gar vorenthält, begeht ein Verbrechen gegen die Menschheit (kalter Genozid).

Dr. Johann Georg Schnitzer, März 2009

Traducere:

Cine nu cunoaşte sursele naturale ale sănătăţii, acela are un deficit în educaţie. Cine cunoaşte sursele naturale ale sănătăţii şi nu le foloseşte, acela are un deficit de inteligenţă. Cine cunoaşte sursele naturale ale sănătăţii, le foloseşte şi le ascunde de ceilalţi acela are un deficit în raporturile sociale. Cine este responsabil pentru educaţia altora şi le ascunde acestora sursele naturale ale sănătăţii, acela are un deficit de responsabilitate. Cine trăieşte din boala altora şi le ascunde celorlalţi sursele naturale ale sănătăţii, acela are un deficit în domeniul umanitar(infracţiune prin neajutorarea persoanei). Cine este responsabil pentru sănătatea populaţiei şi îi ascunde acesteia sursele naturale ale sănătăţii sau chiar le interzice, acela comite o crimă împotriva umanităţii (genocid cu sânge rece).

Din experienţa medicului Dr. Schnitzler

De ce suferi tu, de ce suferă atâţia oameni de boli cronice fără a putea fi vindecaţi, cu toate că sistemul medical înghite părţi însemnate din venit şi din produsul intern brut?

Pentru că acest sistem medical nu se preocupă de sănătatea ta. El se ocupă cu bolile tale. Fundamentul existenţial al „medicinii moderne” este tratamentul permanent în locul profilaxiei şi al vindecării. Singura persoană care este cu adevărat interesată de sănătatea ta şi a cărei fundament existenţial este sănătatea eşti tu. Sănătatea ta este singurul mijloc de a te proteja de boli şi de a te însănătoşi.

Experienţa pe care a acumulat-o dr. Schnitzler, timp de o jumătate de secol în domeniul cercetării din sănătate, spune că cetăţeanul, chiar dacă dispune de expertiza necesară, de ştiinţă fundamentată, de experienţă şi a demonstrat în mod ştiinţific importanţa recomandărilor lui, cu toate acestea el este ignorat de responsabilii din politică, ştiinţă, cercetare, educaţie, medicină, asigurările sociale, sistemul medical şi sistemul legislativ. La scrisorile sale nu se răspunde, se răspunde în răspăr sau se spune că pentru aceste subiecte nu există nimeni să se ocupe cu ele. Aceasta experienţa a fost confirmată şi de alte persoane.

Responsabilii”, plătiţi foarte bine, se gândesc în primul rând la ei înşişi şi reacţionează la problemele oamenilor numai atunci când valorile materiale sunt incendiate, când oamenii sunt răpiţi, când cetăţenii sunt ucişi de atentatele teroriste sau când se petrec catastrofe asemănătoare, dar numai dacă ele au loc deodată. Ei reacţionează târziu cu toate că despre aceste probleme au fost avertizaţi în timp util de către cetăţenii experţi din domeniul respectiv.

În ziua de astăzi, cei ce deţin ştiinţa nu au putere şi puternicii nu au ştiinţă şi nici conştiinţă.

Ce putem învăţa din experienţele de peste 50 de ani ai medicului Schnitzler?

Pentru cetăţean: Salvează-te singur, dacă poţi.

Pentru acest lucru este nevoie să devii activ, să te informezi şi să nu te încrezi în anunţurile „oficiale”, în declaraţiile sponzorizate ale „experţilor” (aşa numitelor „guri închiriate”) şi nici în articolele „Public-Relation” ce sunt camuflate sub forma contribuţiilor jurnalistice şi oferite publicului.

Ştiinţa pe care ai dobândit-o poţi să o foloseşti pentru tine şi familia ta. Sursele de informaţie este bine să le oferi mai departe pentru a salva şi alte persoane din tentaculele caracatiţei, adică din ghiarele actualului sistem medical.

Pentru cei responsabili: Nu întindeţi coarda aroganţei, ignoranţei, a servituţii lobby-ului şi a indiferenţei faţă de drepturile cetăţeneşti că se poate rupe.


3. Boli trupeşti: adevăr şi vindecare



Filmul science-fiction „Matrix” ne dezvăluie un adevăr îngrozitor: „Realitatea, aşa cum o trăim noi, este o lume aparentă, o lume ce ne este sugerată pentru a ne distrage atenţia de la adevăr. Suntem născuţi în sclavie şi trăim într-o închisoare pe care nu putem să o percepem cu simţurile noastre deoarece această închisoare ferecată este chiar raţiunea noastră.

În acest sistem medical pentru a fi un medic de succes trebuie să:

.Inventezi boli noi
.Normalul trebuie să-l defineşti a fi patologic
.Să creezi frică deoarece aceasta produce boli şi dependenţă de sistem
.Să redefineşti reacţiile bune şi naturale asfel încât ele să pară a fi maladii
.Viruşii, care nu au putut fi dovediţi că produc boli, trebuiesc declaraţi agenţi patogeni
.Agenţi care sprijină organismul trebuie declaraţi răi
.Adevărul trebuie întotdeauna ascuns

HIV/SIDA

SIDA ( = Sindromul Imunodeficienței Dobândite) ar fi o afecţiune a sistemului imunitar caracterizată prin infecţii oportuniste, neoplasme, disfuncţii neurologice şi o mare varietate de alte sindromuri.

Pentru a clarifica lucrurile încă de la început:

HIV pozitiv = SIDA = MINCIUNĂ

Nu există nici măcar o singură dovadă ştiinţifică care să arate că între HIV şi SIDA ar exista o legătură. La această concluzie a ajuns Karry Mullis, laureatul premiului Nobel pentru chimie din anul 1993. După mulţi ani de investigaţii, nu este singurul care afirmă acest lucru. Numărul criticilor teoriei SIDA cresc, ceea ce nu este de mirare pentru cei care s-au informat bine despre aceasta. Încă nu există nici măcar o singură dovadă că virusul SIDA ar exista. Revista „Continuum” a oferit un premiu în valoare de 100.000 de dolari aceluia care aduce primul această dovadă. Nimeni însă nu a putut prelua acest premiu, deci dovada încă nu există.

Dezvelirea adevărului despre conceptul mincinos HIV/SIDA al medicinei clasice

1. Presupunere: Există un virusul mortal HIV

În lumea ştiinţei, o nouă descoperire este publicată mai întâi într-o revistă de specialitate pentru a prezenta dovezile şi a se supune examinării comunităţii. Apoi este informată presa. În cazul HIV s-a procedat exact invers. O lucrare ştiinţifică care să dovedească existenţa virusului HIV încă nu există nici în ziua de astăzi. O dovadă în care să fie prezentată curăţirea, izolarea şi fotografia unei componente a virusului curăţit nu există încă. O dovadă care să ateste modalitatea de a măsura diametrul virusului nu există încă.

Oficiul de sănătate german, spre exemplu, a fost întrebat de mai multe ori în scris despre lucrările ştiinţifice ce demonstrează existenţa virusului HIV. Ulla Schmidt a răspuns în anul 2004 că „HIV este dovedit conform unui consens ştiinţific”.

[Ulla Schmidt (de fapt Ursula Schmidt, născută Ursula Radermacher; n. 13. iunie 1949 în Aachen) este un om politic din Germania. Ea aparţine Partidului Social Democrat, SPD. Din 2001 până în 2009 a fost ministru federal pentru sănătate.]

Robert Gallo care a fost prezentat de guvernul SUA ca fiind descoperitorul virusului HIV, fusese deja demascat, în alte contexte, ca fiind un escroc în lumea ştiinţifică. De aceea a pierdut premiul Nobel pentru HIV. În anii 1960 el a făcut parte dintr-un grup de cercetare care avea ca ţel găsirea unui virus care ar cauza cancerul. Grupul era ameninţat cu sfârşitul finanţării din cauza lipsei de succes. Gallo şi-a patentat testul HIV chiar în ziua declarării publice a virusului HIV.

2. Presupunere: virusul imunodeficienţei umane cauzează SIDA, boală ce nu este curabilă nici până în ziua de astăzi

O dovadă cauzală precum că virusul HIV ar cauza SIDA nu poate să existe deoarece nu există dovada existenţei virusului HIV. Simptomele unui corp slăbit pot avea diferite alte cauze precum: abuz de droguri şi de medicamente, vaccinuri, experienţe şocante, alergii, hrănire deficitară şi calitatea rea a apei potabile. Aceste diverse simptome nu se pot explica cu ajutorul ideii existenţei unui virus. Laureatul premiului Nobel pentru HIV, Luc Montagnier, presupune din anul 2009 că apa curată şi vitaminele pot vindeca orice om de acest virus.

3. Presupunere: Virusul HIV din organismul uman poate fi pus în evidenţă în mod sigur

Deoarece existenţa virusului HIV nu a fost niciodată dovedită nu pot exista nici teste ce pot dovedi acest virus în sângele uman. În prospectul testelor HIV al firmei Abbott scrie foarte clar: „În prezent nu există nicio metodă potrivită pentru a dovedi prezenţa sau absenţa virusului HIV în sângele uman.” Testele ce ar trebui să dovedească prezenţa anticorpilor HIV sunt improprii şi nesigure. Ele măsoară o creştere a producţiei de proteine în organism. Aceasta însă poate avea mai multe cauze, spre exemplu o vaccinare care a avut loc puţin mai înainte de test, graviditate, dureri musculare, creştere, consum de droguri etc. Aceste teste trebuiesc desfiinţate deoarece aduc cu ele numai o nesiguranţă mortală. Ele nu sunt în niciun caz o bază bună pentru o diagnoză.

4. Presupunere: Boala este molipsitoare

Lucrarea „Pandian” este cel mai mare studiu asupra aşa-numitelor perechi discordante( = un partener este HIV pozitiv, celălalt este HIV negativ). Pe durata de zece ani nu s-a înregistrat nicio molipsire.

5. Presupunere: Medicamentele antiretrovirale nu pot să vindece însă ele pot să prelungească viaţa pacientului

După introducerea medicamentelor antiretrovirale, în anul 1987, rata mortalităţii în cazul celor diagnosticaţi cu „SIDA” s-a înzecit. Medicamentele au fost de fapt făcute pentru combaterea cancerului, din cauza toxicităţii lor crescute nu au fost însă aprobate. După ce, în anii 1980 şi începutul anilor 1990, toţi pacienţii cu diagnoza „SIDA”, care au luat medicamentele, au murit în scurt timp, s-a introdus o nouă formă de terapie: HAART, o combinaţie formată din diferite medicamente antiretrovirale.

Dozajul acestor medicamente s-a redus şi s-au introdus pauze terapeutice, astfel încât efectul mortal a acestor preparate nu mai are loc într-un an sau doi, precum în cazul dozării în concentraţie mare a acestor medicamente, ci în zece respectiv douăzeci de ani. Cu toate acestea ele sunt, în mod extrem, toxice şi au efecte negative asupra măduvii osoase şi a mitocondriilor. Dacă un om sănătos ia astfel de medicamente va avea cu siguranţă simptome tip SIDA, adică acele simptome despre care producătorii de medicamente spun că nu se deosebesc de efectele secundare ale produselor lor. Un tratament medicamentos a unui pacient diagnosticat cu SIDA costă pe an 20.000 de euro.

SIDA este o înscenare politico-mediatică

De 30 de ani suntem influenţaţi în mod mediatic pentru a crede că HIV ar fi un virus mortal care ne ameninţa pe toţi, care ne ameninţă în special viaţa sexuală. Ni se spune încontinuu că dacă te infectezi eşti pe drumul sigur către moarte. Pe ecranele televizoarelor ni se proiectează imagini ale unor persoane cu aspect cadaveric. Cu toate că previziunile din anii 1980, care ne atenţionau asupra faptului că în curând peste noi va veni o epidemie HIV, nu s-au adeverit, teza existenţei HIV-SIDA nu a fost pusă sub semnul întrebării. Jurnaliştii critici nu au voie să scrie articole cu privire la aceste lucruri.

În loc să fim clarificaţi de specialişti şi de jurnalişti nouă ni se oferă în fiecare an de 1 decembrie, ziua mondială de „luptă” anti-SIDA, imagini, în special din Africa, cu propagarea acestei epidemii.

De ce tocmai Africa?
Cum se face că un virus se comportă diferit în funcţie de ţară şi continentul pe care acţionează?

De ce în Africa sunt infectaţi 50% dintre bărbaţi şi 50% dintre femei, în timp ce în ţările vestice sunt infectaţi 80% dintre bărbaţi şi 20% dintre femei?

Medicii care au lucrat în Africa spun că bolile precum malarie, tuberculoză etc. sunt redefinite ca fiind SIDA pentru a accesa fonduri mai mari de bani. Problemele adevărate ale ţărilor africane, precum malnutriţia şi calitatea rea a apei potabile, nu se vor a fi corectate. Cea mai mare parte a „ajutorului pentru dezvoltare” se investeşte în lupta anti-SIDA. Ţările occidentale îşi vând medicamentele lor letale în ţările africane la preţuri preferenţiale.

În spatele noţiunii de „SIDA” se ascund de fapt alte boli şi maladii. SIDA este o înscenare politico-mediatică ce are un succes nemaipomenit. Ceea ce se ascunde cu adevărat în spatele temenului SIDA pare că nu interesează pe nimeni. Cine însă are curajul să clarifice lucrurile în legătură cu SIDA întâmpină greutăţi masive. Oamenii de ştiinţă şi jurnaliştii angajaţi în mod serios în clarificarea aspectelor legate de noţiunea SIDA nu mai pot publica şi nu mai primesc comenzi de niciun fel. Astfel noi rămânem muţi şi trebuie să-i credem pe „experţii” sistemului care au interesul să instaureze frica în noi pentru a crea profituri mai mari. Noi trebuie să cercetăm singuri pentru a afla adevărul.

Frică versus încredere

Pentru oamenii loviţi de aşa-zisul virus SIDA este greu să învingă teama şi să se elibereze de dogma existenţei virusului SIDA, deoarece ei, în momentul în care au o rinită, febră sau orice altceva, pot fi influenţaţi de medici să creadă că sunt infectaţi cu un virus letal precum SIDA. În momentul în care cineva a fost testat pozitiv cu diagnoza HIV, medicii refuză ajutorul pacienţilor ce nu vor să-şi ia medicamentele. De aceea toţi cetăţenii sunt chemaţi ca să îşi aducă contribuţia lor pentru a se elimina o dată pentru totdeauna cu această periculoasă dogmă, dogma existenţei unui virus SIDA. Cu cât mai mulţi oameni refuză să mai creadă în această minciună, şi anume că ar exista un virus SIDA şi ar fi mortal, cu atât va fi mai uşor pentru cei care sunt diagnosticaţi greşit cu această boală.

Ce putem face?

Noi trebuie să conştientizăm faptul că noi, poporul, suntem suverani, iar „reprezentanţii poporului” trebuie să slujească intereselor ţării şi a cetăţenilor ei. Noi trebuie să ne apărăm în momentul în care observăm că ei, din necunoaştere, ignoranţă, frică sau alte motive, răspândesc asemenea erori letale. Fiecare dintre noi este chemat să se adreseze tuturor celor ce ne reprezintă şi tuturor celor responsabili şi să-i întrebe despre existenţa virusului HIV. Cu cât mai mulţi oameni vor face asta, cu atât mai repede se va prăbuşi construcţia mincinoasă a teoriei HIV/SIDA.


4.Autovindecare cu puterea magică a spiritului



Medicul Theophrastus Bombastus von Hohenheim, numit şi Paracelsus (1493-1541) a obervat deja în evul mediu că imaginaţia are o importanţă deosebită.

Imago înseamnă să-ţi creezi o imagine interioară. Imaginile, aşa ne învaţă ştiinţa care cercetează creierul uman, sunt de câteva ori mai puternice decât cuvintele, ele au un caracter sugestiv considerabil.

Dacă ne imaginăm, spre exemplu, o situaţie înspăimântătoare atunci ne creşte sau ne descreşte tensiunea arterială, inima începe să bată sau pare că încetineşte să mai bată. Pielea devine umedă sau rece ca gheaţa. Toate acestea se petrec fără însă ca situaţia să aibă loc în realitate. Un zgomot în noapte şi gândul că acesta s-ar produce din cauza unui spărgător, ne-ar putea induce frica şi spaima.

Dacă ne imaginăm, în culori plăcute, că vom avea o întâlnire cu o persoană iubită şi sentimentele ce ar rezulta din aceasta, atunci ne putem trezi cu senzaţia de „fluturi în stomac”.

Psihoneuroimunologia (PNI) a demonstrat prin mai multe investigaţii ştiinţifice că imaginile au o influenţă asupra organismului şi în special asupra sistemului nostru imunitar. Putem deci folosi imaginaţia activă pentru a rescrie scenariul sănătăţii noastre şi deci să fim instantaneu atât regizorul cât şi actorul. În concordanţă cu cele spuse îţi prezint un exerciţiu în care poţi să-ţi foloseşti imaginaţia pentru a întâlni medicul din tine, de la care vei primi informaţiile şi energia necesară pentru a te putea vindeca. Prin exersarea regulată a acestei tehnici imaginile interioare se vor concretiza din ce în ce mai mult devenind astfel din ce în ce mai puternice, până când ele se vor realiza cu adevărat.

Călătoria spre templul divin al vindecării

Ia poziţia de meditaţie. Vei porni într-o călătorie înlăuntru spiritului tău, o călătorie care te va conduce spre locul und există totul sub formă energetică. Cu ajutorul unei imaginaţii puternice vei putea transforma aceste structuri energetice din interiorul tău în formele dorite. Inspiră şi expiră adânc de câteva ori. Închide ochii. Stai liniştit cu ochii închişi un anumit timp. Imaginează-ţi că eşti în plină natură, într-un loc în care te simţi tu cel mai bine. Eşti înconjurat de pomi maiestuoşi, de flori fragile, gingaşe şi frumos colorate ce răspândesc miresme îmbătătoare. Undeva în depărtare se aude clipocitul suav al unui izvor de munte şi recitalurile încântătoare ale păsărelelor. Razele calde ale soarelui mângâie dealurile înverzite, iar roua scapără curcubeie. Deguşti aerul înmiresmat al pădurii. Undeva în apropriere remarci o cărare. Păşeşti pe cărare mergând încet, încet spre curcubeul din zare. Când ai ajuns în dreptul cucubeului îţi alegi din el culoarea care este pentru tine cea mai importantă. Permite spectrului de culori din curcubeu să acţioneze asupra ta cu energia lui benefică. Te simţi plin de energie.

Continuă călătoria ta până la templul pe care îl vezi în zare. Acest templu poate fi pentru tine o biserică, un altar, o piatră sau un copac. Acest loc este pentru tine un loc special, este templul vindecării, locul tău special pentru a te vindeca. Aici vei întâlni medicul din tine, vindecătorul tău. Aici vei primi informaţiile necesare şi importante pentru sănătatea ta spirituală şi trupească. Aici vei primi toate informaţiile de care ai nevoie pentru a te vindeca în mod complet şi definitiv. Infomaţiile pe care le vei primi vor fi sub formă energetică, sub formă de gânduri, sub formă de capacităţi şi abilităţi sau sub forma unor întâmplări de zi cu zi care te vor duce spre lucruri benefice.

Ai ajuns la templul vindecării. Aşteaptă ceva timp până când vindecătorul tău va apare. El vine sub forma unei persoane, unui simbol sau a unei lumini. Fii deschis la orice aspect, la orice formă ar lua vindecătorul tău. Nu exercita nicio presiune. Te simţi ca o frunză în vânt. În clipa în care vindecătorul tău a apărut poţi să-i pui întrebările cele mai importante pentru tine. Fii răbdător! Răspunsul va veni acum sau mai tărziu sub forma unui cuvânt, unei propoziţii, unei imagini, unei energii, unei capacităţi şi îndemânări neavute până acum, unei întâmplări care îţi va îndruma paşii pe drumul cel bun şi te va face fericit. Răspunsul poate apare în zilele sau săptămânile următoare, el poate apare când eşti treaz sau când visezi.

Mulţumeşte medicului din tine, ia-ţi rămas bun de la el şi îndreaptă-ţi paşi înapoi spre curcubeu. Mergi până la locul de unde ai plecat. Rămâi câteva clipe în aceste loc şi degustă frumuseţea naturii. După câteva clipe deschide ochii şi revino la starea ta de veghe.


5.Modul în care găseşti metoda ta de autovindecare



Fiecare om are un potenţial foarte mare de capacităţi creatoare. De regulă nouă nu ne este conştient acest potenţial. Ne simţim atraşi mai mult de unele activităţi, de altele mai puţin, căutăm contacte cu oamenii care au talente şi abilităţi asemnănătoare cu ale noastre, de alţi oameni ne simţim respinşi sau ne este frică de ei. Exact aşa se întâmplă şi cu posibilităţile noastre creative de a activa energia vindecătoare. Unii au trăit copilăria având o lume a sa, alţi copii au fost mai tot timpul în contact cu oamenii şi cu animalele. Unii trăiesc în lumea gândurilor sau au o credinţă de nezdruncinat.

Energia vindecătoare o putem accesa cel mai uşor prin modalitatea corespunzătoare nouă. Cel mai uşor este să observăm cum reacţionăm în mod spontan. Fă-ţi timp pentru a descoperi care este metoda ta de vindecare. Răspunsurile la întrebările de mai jos te ajută să iei o decizie. Bineînţeles că poţi combina metodele. Poţi să dai culorile dorite imaginilor tale interioare, poţi să foloseşti energia mâinilor combinată cu reprogramarea mentală.

Vindecare cu imagini interioare

1. Poţi să-ţi imaginezi relativ uşor o luncă plină de flori în perioada de vară? Poţi să te înveseleşti cu o astfel de imagine?

2. Tinzi să îţi imaginezi situaţiile viitoare în mod plastic şi pitoresc? Îţi este rău când cineva îţi povesteşte despre o operaţie chirurgicală?

3. Uită-te la un organ, închide ochii şi încearcă să ţi-l aminteşti. Îţi reuşeşte?

4. Poţi să-ţi aminteşti de imaginile din concediu chiar după un timp mai îndelungat?

5. Închide ochii şi imaginează-ţi că pictezi un copac. Poţi să vezi copacul?

Vindecare cu lumină şi culori

1. Închide ochii şi imaginează-ţi un curcubeu. Poţi să-ţi alegi o culoare din cadrul spectrului luminos?

2. Alegi culorile hainelor şi ale decoraţiei locuinţei tale după dispoziţia în care te găseşti?

3. Cum arată verdele unui arbore foios pe timp de vară? Este el diferit de verdele aceluiaşi copac la sfârşitul verii? Poţi să-ţi imaginezi aceste culori?

4. Poţi să-ţi imaginezi stomacul tău învăluit într-o culoare, spre exemplu, în galben luminos?

5. Este importantă lumina în viaţa ta?

Vindecare cu ajutorul gândurilor şi al reprogramării mentale

1. „Eu sunt curajos şi conştient de mine.” – are această propoziţie un efect încurajator asupra ta, poţi să o repeţi de mai multe ori în cursul zilei?

2. Eşti o persoană care vrei mai întâi să înţelegi ceea ce vrei să exersezi/utilizezi?

3. Poţi să îţi păstrezi privirea de ansamblu şi să te gândeşti la ce este mai important în cazul unui accident?

4. Poţi să te eliberezi de nelinişte emoţională cu ajutorul gândurilor raţionale şi analitice?

5. Poţi să-ţi imaginezi un dialog cu genunchiul tău?

Vindecare cu ajutorul mâinilor

1. Îţi place să fii atins cu mâna? Ce senzaţie îţi produce aceasta?

2. Îţi place să mângâi oamenii sau animalele?

3. Ai senzaţia că primeşti informaţii importante cu ajutorul simţului tactil, spre exemplu informaţii despre materiale sau obiecte?

4. Închide ochii şi imaginează-ţi ce senzaţie ai când atingi o bucată de lemn, când atingi o bucată de mătase sau de catifea! Îţi este uşor să percepi structura materialului respectiv?

5. În cazul unui accident, care este primul impuls al tău: să pui mâna şi să ajuţi în mod direct sau să organizezi activitatea de ajutorare?

Vindecare cu ajutorul meditaţiei şi a rugăciunii

1. Ai făcut deja experienţe cu efectele de vindecare ale meditaţiei?

2. Poţi să-ţi imaginezi că ai putea să chemi un înger în ajutor, atunci când ai nevoie ?

3. Ştii câteva rugăciuni care te pot ajuta într-o situaţie grea?

4. Crezi într-o putere care este mai mare decât tine şi în care te poţi încrede în mod necondiţionat?

5. Ai făcut deja experinţe în viaţa ta în care te-ai simţit protejat de o forţă superioară?

Vindecare cu ajutorul muzicii

1. Iubeşti muzica? Ai cântece favorite care îţi vin repede în minte?

2. Imaginează-ţi o situaţie în care ai nevoie de consolare. Există o compoziţie muzicală care te-ar putea consola?

3. Poţi să-ţi imaginezi faptul că muzica influenţează celulele organismului tău?

4. Ai o bucată muzicală care te ajută în toate situaţiile vieţii şi pe care o asculţi cu plăcere?

http://www.foc-în-agora.eu/

Publicat în SANATATE-VINDECARE | 1 comentariu

S-aruncam dragostea la cos


Poate fusese soarta sau pur si simplu un noroc pe care nu-l cautase niciodata, dar ajunsese langa el. Nu era chiar asa aproape, intre ei era spatiu cam cat 10 lungimi de-ale sale, dar asa cel putin il putea vedea mai bine si il putea si auzi. Poate avea ea ceva special, sau poate in ziua aceea el se hotarase sa rupa tacerea, sau poate asa vorbea cu toate – cert e ca obiectul acela ciudat si galben incepu sa-i vorbeasca.

–             Ti-e frica?

–             De ce sa-mi fie frica?

–             Pai… cine stie unde vei ajunge de aici! Poate n-o sa-ti mai vezi niciodata prietenii, familia, iubitul…

–             Nu am… nu am nimic eu… sunt singura. Si nu mi-e frica, pana acum mi-a fost bine, am vazut multe lucruri, poate si de acum va fi tot asa.

–             O sa mai fie asa o vreme, dar…

–             Dar ce?

–             Cand o sa ti se rupa capatul de sus, atunci sa stii ca nu mai ai mult de trait. Vei mai avea o ultima calatorie, e drept.

–             Ce vrei sa spui? Cum sa mi se rupa capatul de sus? Si ce calatorie?

–             Ei, lasa asta… spune-mi despre tine!

O perioada s-au vazut zilnic. Vorbeau cum nu mai vorbisera niciodata, ea despre ce vazuse in calatoria sa pana acolo, despre cum se nascuse printre masinarii si motoare si flacari, despre cat de multe ca si ea erau la locul nasterii sale, despre lucruri pe care ar fi vrut sa le vada sau sa le simta.

El descoperea in ea o pofta de viata cum nu mai avusese de mult, o dorinta de cunoastere prin simtire, nu prin analiza. El era mult mai statornic si intelept. De cand ajunsese acolo nu mai plecase si trecuse deja ceva vreme de atunci. Asta il facuse sa ajunga foarte rational, sa analizeze tot ce se intampla in jurul sau si sa stie foarte multe despre lumea aceea mica in care traia. Uneori mai schimba cate o vorba cu cei ce-i treceau pragul, dar nimeni nu statea niciodata prea mult. Nimic esential nu se schimba niciodata in viata lui, fiecare zi era la fel.

–             Cum adica, in tine intra toata lumea, sta o zi si apoi pleaca?

–             Da, dar nu toata lumea… intra tot felul de ciudatenii care nu stiu la ce folosesc. Au intrat multe si ca tine, de aceea stiu despre…

–             Heey, pai atunci poate as putea ajunge si eu la tine, sa fim mai aproape! Exclama ea cu bucurie. Ce trebuie sa fac sa ajung la tine? Spune-mi!

–             Nu depinde de tine si nici de mine, ii zambi el.

Pentru cateva ore se facu liniste. Amandoi descopereau in ei dorinta aprinsa de a ajunge mai aproape de celalalt. El nu putea sa se miste de acolo si nici ea nu putea asta singura. Dar sansele ca un om sa o duca la el erau mult prea mici, niciodata nu ajunsesera la el unele pe care sa le fi cunoscut inainte. Veneau mereu din alta parte si ajungeau direct la el.

Dar dorinta lor era mare, pentru ca intr-un fel, se completau reciproc: ea era plina de suflet si de viata, el era plin de invataminte si siguranta. Parea ca in interiorul lui ar fi fost cea mai fericita si cu ea in interior, el nu si-ar mai fi simtit viata atat de goala si lipsita de senzatii.

Incepusera sa se viseze impreuna, acolo sau departe, nu conta, impreuna si singuri – fara oameni care sa i-o fure, fara altele care sa nu-l cunoasca atat de bine, fara gandul ca intr-o zi, cineva ii va desparti. Visau mult, zambindu-si de la distanta aceea ce devenise dureroasa, dar amandoi simteau ca altceva nu mai conteaza atat de mult precum ceea ce era intre ei. Doar mai aproape sa fi fost… in el.

Nu trecu mult insa pana cand ajunse sa cunoasca pentru prima oara cu adevarat, un om. Isi amintea bine mirosul de tigara ce-l lasase pe ea si inca ii facea rau cand se gandea. Ii trebuisera doua ploi sa scape de el. Cert e ca mana aceea o bagase undeva la intuneric si dupa mai multe ore, cand lumina ajunse iar pe corpul sau, totul se schimbase. Nici urma de masini, de fiare, de oameni sau de el, doar mult verde. Mult, mult verde, care intr-un fel o hipnotiza prin prezenta sa. L-a strigat de mai multe ori, uitandu-se disperata in jur, dar nici nu il vedea si nici nu-l auzea. Trecuse putin timp si dorul deja o chinuia…

“Poate nu voi sta mult aici, poate voi ajunge iar la el…”

Aceea a fost ziua cand o parte din ea s-a rupt, partea de sus. Un fior ii strabatu corpul amintindu-si spusele lui si lichidul ce-i oferise pana atunci stabilitate si greutate, se scurse, lasand-o usoara si goala in mana urat mirositoare. Dar nu dura mult. O clipa de zbor o facu sa-nchida ochii, simtind golul cum o face sa pluteasca, apoi se lovi usor de ceva moale. Deschise ochii si vazu verde. Multe fire de iarba ii inveleau corpul si pasii unui om se auzeau indepartandu-se.

Liniste… zgomotul orasului parea sa nu existe aici si zgomotul vantului prin iarba sau al pasarilor in copacii inalti nu ii placea. Ar fi vrut sa-l auda pe el, sa-i asculte povestile despre oameni si masini, sa-i zambeasca incet inainte de ora strangerii, sa se incurajeze ca intr-o zi se vor atinge… L-ar fi vrut pe el mai mult decat orice si acum nu-l mai avea deloc. Nemiscata in iarba moale, incepu sa planga ultima lacrima ce-o mai avea in ea.

Trecura asa cateva zile, apoi isi reveni, cu acelasi dor ce o facea sa planga in interior. Oprindu-se pentru o clipa din plans, auzi zgomote de pasi. Ii vazu. Cativa oameni se apropiau de ea pe poteca umeda…

–             Va rog, va rog ajutati-ma, vreau inapoi la sosea, va rog… vreau sa-l vad iar!

Asa le striga ea disperata, dar ei pareau sa nu o auda. Trecura pe langa ea fara sa o bage in seama. Doar pamantul de langa se misca putin, atingand-o prin cativa stropi negri. Lucrul asta se repetase de doua ori in doua zile si toti oamenii treceau pe langa ea fara sa o ridice, fara sa-i spuna o vorba buna, fara sa i-l aduca pe el. Da, stia ca el nu poate pleca de acolo, dar dragostea ce-o simtea in ea o facea sa spere orice minune.

Nimic nu se schimba in urmatoarele zile, ramase acolo, intre firele de iarba, acoperita de apa de ploaie ce-i spalase mirosul de tigara. Pana intr-o zi. Atunci ceva se schimba, dar avea sa afle imediat, ca nu in bine. Doi tineri trecura pe langa ea si unul din ei, vazand-o, o ridica in picioare. O fixa bine pe un smoc de iarba si se indeparta putin…

–             Va rog, mi-e dor de el, ajutati-ma sa-l gasesc… trebuie sa fie de unde veniti voi! ii ruga ea cu glas tremurat de dor.

Dupa cativa pasi facuti in viteza, piciorul baiatului o lovi puternic, aruncand-o in valea de sub poteca. Auzi in urma sa cateva rasete, apoi linistea se lasa iarasi peste ea. Indoita de lovitura baiatului, zacea acum trista sprijinita de o piatra, inconjurata de iarba si de vant. Imaginea lui ii domina gandurile si sentimentele, chiar si acolo, in raceala ierbii si a pietrelor, in bataia vantului si umbra fagilor gri.

–             Vantule, ajuta-ma! se ruga ea. Spune-i ca-l iubesc daca-l vezi in zborul tau! Spune-i c-am sa ma intorc la el intr-o zi! Ma voi intoarce si-l voi iubi mai mult decat oricand!

–             Off, biata de tine… n-ai sa-l mai vezi niciodata, ii raspunse fagul care o umbrea. Vei sta aici poate mai mult ca mine, caci doar un om te-ar mai putea salva. Si oamenii isi vad de drumul lor, nu s-ar opri s-ajute ceva de care nu le pasa. Dar nu fi trista! Desi nu-s oameni sa te duca inapoi, vor fi probabil altii ce-ti vor aduce frati. Macar asa nu vei fi singura. Sunt multi care v-arunca nepasatori in vale…

–             Il vreau pe el… In el vreau sa ajung, asta mi-e destinul, dorinta cea mai mare, nevoia si iubirea, toate in interiorul lui! Macar o ora sa stau in el pe stalpul acela, macar o ora sa-i simt interiorul din el insusi, sa nu mai fie pentru mine un simplu cos pe-un stalp strain, sa fie casa pentru care sufletul sa mi-l inchin… Caci simt in mine drumul meu si dupa atata mers prin lume, macar sfarsitul sa imi fie acoperit de bucurie!

Trecura cativa ani si ea traia condamnata se pare pe vecie sa ramana acolo. Trista, goala, fara speranta, in valea ce strajuia poteca de munte, in valea unde oameni rai o aruncasera. Ce stiau ei raii dragostea imensa ce o purta in golul acela, ce stiau ei cat de mult poate o sticla sa iubeasca, ce stiau ca pe un stalp, un cos galben plange dupa ea, mai mult decat vor plange ei vreodata pentru altii…

“Voi n-aveti grija nici de oameni, trecand rapid prin viata lor

Nu m-astept deci sa va pese, de-o sticla din plastic ori de-al sau dor.

Lasati-ma aici ca sa ma chinui, departe de el langa o stanca,

Dar in durerea mea eu port, mereu o dragoste adanca!

Iar voi in nepasarea, cu care mergeti pe acest drum,

Purtati doar raul unei lumi ce ca si voi se face scrum!

Lasati-ma un secol sa mor de al sau dor,

Caci pe poteca-aceasta, doar omu-i trecator.

Dar daca-n voi simtiti un bine si-o dragoste pentru frumos,

Fie-va mila si de mine, si aruncati-ma in coș!”

Ioan Stoenica, 23 feb 2008

Ioan Stoenică – despre fotografii, expozitii si excursii prin muntii țării

Publicat în POVESTIRI-NUVELE | Lasă un comentariu

FEMEI FALSE VERSUS FEMEI AUTENTICE


** Folosesc expresia de femei false cand ma refer la femeile care aleg sa isi traiasca viata deconectate de la darul lor feminin si care se definesc si comporta la un nivel supericial al personalitatii.

**

Am fost norocoasa ca in ultimii doi ani sa locuiesc intr-o mica comunitate din Thailanda unde viata se intampla mult mai intens, mult mai repede si mai autentic pentru ca persoanele locuiesc aici de la 2 saptamana pana la 1 an. Asa ca nu e timp de timiditate fiecare vrea sa apartina tribului si sa aiba the best time of their life.

10583905_10103384114100023_9200419074275061634_n***

Pentru mine a fost revelator sa locuiesc in acest mic satuc si sa ma pot observa in actiunie/reactiile/valorile mele cate si celelalte femei. Cred ca fiind intr-un grup mic de oameni, supusi unor conditii mult mai intense decat de obicei ai reactii super rapide si din inconstient (nu ai timp sa dai bine), esti mult mai real, ai de facut alegeri spontane, vei fi confruntat de ceilalti membrii ai grupului si ajungi sa te cunosti mult mai bine pe tine tocmai prin alegerile pe care le faci si care te duc sa iti intalnesti adevarul.

***

Si cum locul unde am locuit mai bine de doi ani e pe o insula tropicala, unde lumea vine in vacanta, unde e loc de o mare libertate de exprimare apar si multe jocuri de putere, frici, reactii adolescentine, competitie, rani vechi activate, rautatea si bunatatea unui om.

*

A fost ca si cum ai fi la teatru dar in viata de zi cu zi. S-au intamplat drame, oamenii au aratat ce e mai rau in ei dar si cel mai frumos si s-au jucat jocuri de putere de parca eram in liceu sau clasele primare.

*

A fost minunat pentru ca am putut sa cresc, am putut sa vad lumea dincolo de vise, aparente, jocuri, competitie si ca intr-o oglinda  uriasa m-am vazut pe mine cu experientele mele neterminate, cu reactiile si fricile copilariei si mi-am cunoscut poate pentru prima data latura matura la care toti sunteti impinsi pana la urma.

burning-man-day-1-1006-of-1210

*

Traind in acest microcosmic am putut observa si avea niste concluzii in special despre femei si feminitatea, felul in care interactioneaza cu alte femei si barbati.

*

Unul din lucrurile care m-au socat este diferenta dintre:

femeile care sunt feminine pentru ca au invatat/studiat asta vs femeile care sunt feminine si frumoase natural sau si-au dobandit natural aceasta conectare cu ele insele

*

Binenteles ca multi vor spune pai daca te-ai nascut femeie esti feminina deci care e problema??!!

*

Problema e ca de cand suntem mici ni s-a spus direct sau indirect prin comportamente cum sa fim si sa ne purtam ca femeie:

– stai cu spatele drept

– zambeste si stai neajutorata

– o femeie se sacrifica pentru familie

– o femeie adevarata e gingasa, suava si cu o voce angelica

– o femeie nu iese din casa nemachiata

– daca te machiezi esti o curva

– o femeie nu trebuie sa isi doreasca sex ca doar curvele fac asta

– o femeie adevarata are o cariera, 2 copii, gateste minunat si e amanta ideala

– o femeie dupa sex intotdeauna ii va spune barbatului ca e cel mai cel de pana acum

– o femeie respectabila nu face sex din prima seara

– o femeie va face mereu curatenie in casa, e de datoria ei

– daca primesti bataie ca femeie e din cauza ta/ l-ai provocat

– daca ai fost violata e pentru ca te-ai imbracat ca o curva

– ca sa fi sexy si dorita trebuie sa ai sanii mari, tocuri, ruj rosu pe buze si ochi de caprioara

– etc

*

De mici ni s-au dat directive de cum sa fim iar prin recompense si pedepse am fost directionate de familie, grup de prieteni, societate sa fim intr-un anumit fel. Daca esti in felul acesta, o sa fii dorita, o sa apartii grupului, o sa fii cool, o sa inspiri invidie in alte femei, vei fi privita cu dorinta de barbati, etc

*

Nu e de mirare ca exista atat de multe femei confuze, fara incredere in sine, care urmeaza tredurile, dar care sunt nefericite, care nu sunt pline de viata si bucurie, care arata si se comporta ca niste papusi.

*

Nu conteaza ca ai 23, 35 sau 42 de ani poti sa fii la fel de deconectata de cine esti tu ca femeie, deconectata de viata.

*

Am fost educate ca femeia e un produs unitar, ca toate suntem la fel. Femeia = X sau Y.

*

Insa adevarul este ca femeia e o intrupare a energiei feminine. Energia feminina se poate observa cel mai bine in natura. Avem elementul apa exprimat intr-o multitudine de feluri: rauri, parauri, oceane, lacuri, cascade, golfuri, etc si nici unul nu seamana cu celalat insa exprima acelasi element APA.

*

La fel si femeile sunt o intrupare a energiei feminine exprimata in diferse feluri, forme si culori. Si dincolo de elementele care ne aseamana sunt mii de detalii care ne fac diferite si unice.

images

*

Cum spuneam sunt femei care studiaza feminitatea. Merg la cursuri despre seductie, sau citesc carti despre ce inseamna sa fi o lady. Sau poate observa ce e sexy si ce se poarta. O sa poate rochii scurte, buze/ sani falsi, o sa fie mega fardate si lucrate la sala, vor fi gingase si maleabile insa triste, fara viata in ele (inafara de cea de pe facebook), fara conectarea la ele insele.

*

Traiesc dupa feedback-ul ce il primesc din exterior, manipuleaza iubirea, traiesc in clisee, sunt forme false si fara continut al feminitatii. Mimeaza fericirea, mimeaza orgasmul, mimeaza viata. Un corp frumos dar un suflet gol care crede ca like-urile pe facebook, sms-urile fierbinti, vanatoare si machiajul le va aduce buruie si conectare cu ceva mai sus.

*

Si sunt triste pentru ca tot ce au reusit sa faca e sa se transforme intr-un element de dorinta si fantezie a barbatului. Si normal ca vor fi folosite, abuzate, neiubite si nevazute.

Pentru ca nu au nici o idee despre cine sunt ele ca si femei.

*

Poate o sa ziceti ca le stiti pe pitzipoancele alea dar ca voi nu sunteti la fel, ca sunteti femei normale, serioase si fara buze false si iesiri in cluburi.

Insa fiecare dintre noi ajungem sa traim neautentic si fara sa ne onoram darul si energia feminina pe care o avem chiar daca ne ascundem intr-o multinationala sau intr-o femeie perfecta.

*

Facem asta pentru ca nu stim cum sa ne exprimam, pentru ca suntem confuze despre cine suntem, pentru ca suntem prea ocupate cu munca si copiii, pentru ca exista un conflict interior intre ceea ce simtim sa fim si ce credem ca putem fi, pentru ca ce o sa zica lumea, pentru ca nu stim ca nu traim viu, pentru ca am invatat aceste comportamente false, pentru ca nu ne-am trait experientele din adolescenta.

*

Insa te Intreb!!

Cine esti tu ca femeie? Care sunt darurile tale, aromele tale care te fac speciala si deosebita. Dincolo de relatie, de copii. Ce aduci doar tu in aceasta lume? (Pentru ca fiecare femeie e o expresia unica).

– Ce ti s-a spus in familie si societate ca o femeie trebuie sa fie si sa faca?

– Ce inseamna pentru tine sa fii feminina?

Ce inseamna pentru tine is doar pentru tine. Cum este natural sa te misti, sa vorbesti, sa te imbraci? etc

– Cand/ cum si unde te-ai simtit ultima data plina de energie, inspiratie, conectare cu sufletul tau si in gratie?

****

Si pentru ca suntem acum intr-un proces de Trezire colectiva a energiei Feminine in noi si in proiectele, business-urile noastre, vom pendula intre exprimari false si autentice. Le vom trai si observa pentru a deveni mai Autentice si pline de viata!

*

Nu vreau sa condamn persoanele care traiesc o viata deconectate de cine sunt ele cu adevarat, pentru ca nu cred ca e doar vina lor. Impactul socializarii si a educatiei sunt extrem de mari si nimeni nu ne-a spus ca e ok sa fim noi insine, ca e important sa stim cine suntem ca femei si nu am fost gidate sa traim o viata in acord cu ceea ce simtim.

Chiar si femeie care sunt rebele si au spus un mare Fuck you oricaror reguli pot sa fie confuze in ceea ce priveste feminitatea si darul lor ca femeie. Fiind prea ocupate cu ura si diferentierea de celelalte nu s-au intrebat cine sunt eu cu adevarat.

shockleewebpic_morningglory

***

Cum putem deosebi cand ne exprimam dintr-un spatiu fals/automat si deconectat si cand suntem autentice?

*

– Cand suntem false sau exprimam o feminitate automata vrem sa dam bine, vrem sa fim perfecte/admirate

– Cand suntem false vrem sa fim mai bune decat celelalte femei, motiv pentru care suntem in competitie

– Cand suntem false ne vom transforma in femeia papusa care e in trend acum

– Cand suntem false vom face orice ca sa atragem atentie chiar daca vom fi penibile

– Cand suntem false vom petrece mult timp si energie in a mentine imaginea

– Cand suntem false vom fi bucuroase doar pe termen scurt (daca am primit 500 de likeuri sua X s-a uitat la mine) si vom trai un sentiment constant de insatisfactie

– Cand suntem false suntem fara emotii decat cele de importanta de sine. Nu esti vie doar te simti importanta si dorita.

– Cand suntem false nu vom putea exprima nevoile si dorintee noastre reale. Vei face ce face lumea, ce vezi in jurul tau sau in filme

– Cand suntem false daca esti nefericita sunt altii de vina.

Cand suntem false ne vom inconjura cu persoane care iti vor sustine aceasta imagine cool.

*

– Cand suntem autentice facem si traim lucrurile care ne dau energie si ne ajuta sa ne gasim starea de fericire

– Cand suntem autentice suntem constiente de relatiile. joburile, situatiile care ne ofera crestere sau suferinta

– Cand suntem autentice stim ca suntem singurele responsabile de starea de fericire

– Cand suntem autentice gresesti, inveti din greseli, esti vulnerabila, plangi, razi si ai emotii pe care nu ti-e frica sa le exprimi

– Cand suntem autentice si conectate cu darul nostru avem in jurul nostru oameni faini

– Cand suntem autentice e posibil sa nu fim perfecte insa sa fim fericite si pline de viata

– Cand suntem autentice stim ce anume ne aduce bucurie, mai multa enegie si facem aceste lucruri

– Cand suntem autentice alegem constient sa nu intram  in jocuri de competitie, putere si seductie

– Cand suntem autentice suntem reale chiar daca asta nu da bine, atrage discutii

– Cand suntem autentice si conectate la darul nostru avem vise, dorinte si ne imbarcam in aventuri

– Cand suntem autentice si conectare la darul nostru suntem Umane si ne aratam vulnerabilitatea

*

Si cred ca cea mai mare diferenta intre o Femeie care se comporta fals sau autentic e Viata pe care o simti in ea, e sclipirea de bucurie si energie din ochii ei, e naturaletea care te face sa spui ca e Vie si frumoasa.

*

Ce cautam de fapt?

La un nivel superficial al personalitatii noastre vrem sa fim validatie vrem sa ne simtim speciale, vrem ca un copil isteric sa ni se dea ce nu am primit cand am fost copiii, de parca toti barbatii si femeile pe care le intalnim sunt raspunzatori pentru ce ni s-a intamplat. Vrem importanta, vrem iubire, vrem putere, vrem sa fim numarul 1. Vrem toate astea cu o nesimtire pe care o mascam in casatorii, joburi, spirtualitate, etc

**

La un nivel profund al fiintei noastre vrem sa traim in iubire, armonie si pline de viata! Ne dorim sa traim cu pasiune visele noastre, ne dorim sa inspiram si alte persoane prin dansul nostru, ne dorim sa avem o viata. Ne dorim ca si alte femei si partenerii nostri sa isi gaseasca bucuria si chemarea. Ne dorim sa traim libere focul ce arde in noi si sa fim sustinute sa ni-l gasim.

*

Si atunci de ce punem in joc aceasta drama de prost gust care ne tin pe toti ancorati in mizeria importantei de sine?

https://femeiatrezita.com/

Publicat în SEX - FAMILIE | Lasă un comentariu

TRUPUL UMAN Costum cosmic de percepţie a vibraţiilor din univers


Trupul este de fapt un costum cosmic prin care poţi percepe o parte din formele şi fenomenele din univers în modul în care le percepi.

Aprofundarea acestei informaţii te va ajuta în vederea eliberării tale din îndoctrinarea şi manipularea la care eşti supus de către instituţiile societăţii. Numai prin renunţarea la ideile, conceptele şi comportamentele false poţi evolua atât spiritual cât şi material.

Acest costum cosmic, adică trupul, este echipat la exteriorul său cu următoarele aparate de percepţie: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ şi tactil. Aceste aparate de percepţie sunt de fapt canale de input ( input = intrare) a informaţiilor. Aceste informaţii sunt interpretate într-un anumit mod de către intelect care este un produs al creierului. După cum observi informaţiile primite prin intermediul simţurilor nu sunt percepute în forma lor reală ci sunt interpretate, adică prezentate în mod deformat de către creier. În concluzie, multe dintre aceste informaţii nu sunt informaţii corecte şi complete ce descriu realitatea ci numai nişte informaţii parţiale, mai mult sau mai puţin deformate.

Dar să luăm un caz concret. În acest caz dorim să observăm cum funcţionează simţul vizual, deoarece toate simţurile nostre funcţionează pe acelaşi principiu.

Văzul, sau aparatul vizual, este format din cei doi ochi şi creier. În fapt, ochii nu sunt altceva decât prelungirea în exterior a creierului. Presupun că te uiţi la un copac. Omul mediu care se uită la un copac gândește în felul următor:

În acest moment eu văd un copac.

Realitatea însă este că persoana care se uită la un copac nu vede copacul, ci reflexia luminii care vine dinspre copac. Această reflexie a luminii, deci această imagine a copacului, pătrunde în ochi şi este proiectată pe retină în poziţie răsturnată. Imaginea de pe retină este transformată în impulsuri şi transportată prin intermediul nervului optic spre centrul optic din creier. Creierul o interpretează într-un fel şi îi dă forma de copac.

Faptul că reflexia luminii transmisă de copac spre creierul tău este interpretată în forma în care este interpretată, în acest exemplu i se dă o formă de copac, nu înseamnă că procesul este finalizat şi tu poţi recunoaşte că acea formă este un copac. Pentru ca tu să poţi recunoaşte forma respectivă ea trebuie să fie comparată cu esenţa ei care se găseşte în spiritul tău. Altfel spus, în spiritul tău se găseşte esenţa formei de copac şi numai comparând forma ce vine din exteriorul tău cu forma din interiorul tău poţi ajunge la concluzia că acea formă este un copac şi nu altceva.

Ca să fiu ceva mai concret îţi voi da un exemplu în acest sens. Vom lua ca exemplu modul principial de funcţionare a computerului în vederea recunoaşterii unei persoane în funcţie de portretul dintr-o fotografie digitală.

Pentru a înţelege mai repede şi mai bine modul de funcţionare a computerului voi simplifica explicaţia renunţând la detaliile nefolositoare. După cum ştii există deja programe de recunoaştere facială care pot determina identitatea unei persoane. Această tehnologie funcţionează cu ajutorul unei baze de date care este stocată pe un computer. În această bază de date se găsesc informaţii despre persoana respectivă, spre exemplu sunt stocate: fotografia persoanei, numele şi prenumele ei, ş.a.m.d. La computer este conectată o cameră digitală de fotografiat. În momentul în care persoana stă în faţa aparatului fotografic se realizează o fotografie a persoanei respective. Această fotografie este trimisă la un computer pe care se află un program ce compară această fotografie cu imaginile existente în baza de date. În momentul în care această fotografie corespunde, deci este identică, cu una dintre fotografiile din baza de date computerul va afişa pe monitorul său datele persoanei respective: fotografia, numele, prenumele etc. În acest mod persoana este identificată cu ajutorul fotografierii chipului ei.

Altfel spus, computerul a recunoscut persoana prin compararea fotografiei chipului ei cu imaginea aflată în baza de date.

Exact acesta este modul în care o persoană recunoaşte o formă sau un fenomen din lumea materială. În momentul în care se uită la un copac ochii persoanei preia reflexia luminoasă ce vine de la acesta, reflexia luminoasă este transformată într-o imagine prin intermediul aparatului vizual, imaginea este transmisă spre creier sub formă de impulsuri prin intermediul nervului optic, impulsurile sunt analizate de creier şi interpretate într-un anumit fel, iar această interpretare este comparată cu esenţa formelor şi fenomenelor care se regăsesc în spirit. În acest fel spiritul, deci tu deoarece tu eşti spiritul şi nu trupul, poate recunoaşte forma sau fenomenul respectiv. Procesul de comparare ce are loc în spirit se produce instantaneu deoarece spiritul se află în afara spaţiului şi timpului, deci el nu are nevoie de timp pentru procesul de comparare.

În realitate formele şi fenomenele din univers sunt de fapt vibraţii. Aceste vibraţii sunt interpretate într-un anumit fel de costumul cosmic. Avem nevoie de acest costum cosmic pentru a putea face diverse experienţe şi astfel pentru a putea evolua spiritual. Datorită faptului că în decursul vieţii noastre costumul cosmic se încarcă cu foarte multe informaţii şi experienţe el nu mai poate procesa în timp util aceste informaţii şi este nevoie ca noi să renunţăm un timp la el. Renunţarea la costumul cosmic este denumită în limbajul omului materialist ca fiind „moarte”. În fapt, această „moarte” nu este decât o eliberare de costumul cosmic pentru a avea timpul necesar ca noi să procesăm în mod spiritual toate experienţele făcute în decursul vieţii noastre. Prin procesarea acestor experienţe noi evoluăm spritual.

Toate simţurile noastre sunt limitate.

Spre exemplu cu ochii poţi vedea lucruri numai în interiorul unui spaţiu care este limitat de capacitatea ta de a vedea.

Acest spaţiu în care poţi vedea diferite lucruri este infim în raport cu universul. Deci există multe lucruri pe care nu le poţi vedea datorită faptului că ochii văd numai până la o anumită distanţă.

Lucrurile foarte mici, spre exemplu bacteriile, nu le poţi vedea. Deci şi aici observi că vederea este limitată. Ochiul uman poate percepe numai lungimile de undă din domeniu 380 – 750 nanometri care este de fapt spectrul vizibil. Lucrurile care se află în afara spectrului vizibil nu le poţi vedea. Dacă un fenomen se dezvoltă foarte încet, ca spre exemplu creşterea plantelor, nu îl poţi percepe. Dacă un lucru are o viteza mare de deplasare, spre exemplu un glonte tras de o armă, nu îl poţi vedea.

Dacă analizezi foarte profund fenomenele şi formele pe care le poţi percepe cu ajutorul simţului vizual şi dacă le compari cu infinitul, deoarece existenţa este infinită, vei observa că noi vedem atât de puţin din realitate încât nu ar fi exagerat să ne considerăm de fapt orbi. Nu numai aparatul vizual este limitat ci toate simţurile noastre sunt limitate. Dumnezeu însă ne-a oferit o modalitate prin care noi putem să vedem cu ochiul interior esenţa tuturor fenomenelor şi a formelor. Dacă te aprofundezi în spiritul tău, spre exemplu cu ajutorul meditaţiei, vei putea vedea şi înţelege mult mai multe decât cu ajutorul aparatelor de percepţie căci în tine există totul sub formă energetică.

Sistemul actual, care este o caracatiţă uriaşă ce manipulează oamenii de pe această planetă, cunoaşte foarte bine acest lucru. De aceea el are o ştiinţă foarte avansată cu ajutorul căreia îndoctrinează şi manipulează oamenii prin intermediul simţurilor lor.



Încă de mic copil eşti cuplat la mecanismul monstruos al manipulării. În momentul în care eşti născut ţi se oferă o identitate birocratică cu care, în timp, te vei identifica şi aşa vei crede că tu eşti numele şi prenumele tău. Sistemul îţi oferă această identitate birocratică pentru ca să poată aplica legile sale asupra ta. Legile divine, pe care le poţi denumi şi legi subtile ale universului, şi legile naturii acţionează în mod direct asupra ta şi nu prin intermediul datelor tale personale. Astfel, gravitaţia, spre exemplu, acţionează asupra fiecărui om indiferent de numele, de prenumele, de etnia, de naţionalitatea, de statutul social și alte date ale persoanei respective. Acceleraţia gravitaţională este aceeaşi pentru toată lumea. Legile sistemului însă nu pot acţiona în mod direct asupra ta ci în mod indirect prin intermediul identităţii birocratice create de sistem. Dacă un poliţist vrea să te amendeze, primul lucru pe care îl vrea de la tine este actul de identitate deoarece dacă nu îţi cunoaşte datele personale nu te poate amenda. După cum observi legile sistemului se pot aplica numai prin intermediul identităţii birocratice create de sistem.



După ce te faci mai mare sistemul te va cupla din ce în ce mai mult la mecanismul de modificare a percepţiilor care este format din: mass-media, sistemul de învăţământ, sistemul legislativ, legile nescrise din societate, obiceiurile nenaturale şi nu în ultimul rând la vibraţiile ce vin din creierele elitelor şi care se nasc prin practicarea de diverse ritualuri. În acest mod, sistemul te-a introdus într-o cutie şi te-a cuplat la mecanismele sale manipulatoare astfel încât tu poţi percepe numai o realitate fictivă şi limitată creată de caracatiţa formată din „elitele mondiale”.

Din modul de funcţionare a simţurilor, care sunt de fapt canale de intrare a unor informaţii, poţi deduce că aceste simţuri sunt limitate şi percep de fapt o părticică foarte mică a realităţii. Nici cu ajutorul prelungirilor simţurilor, cum ar fi microscopul sau telescopul, nu poţi percepe decât o mică parte din fenomelele şi formele din univers. Poţi percepe numai fenomenele şi formele pe care costumul cosmic ţi le permite să le percepi. Celelalte fenomene nu le poţi percepe. Rezultă faptul că trebuie să ai o minte deschisă şi să accepţi că în univers există mult mai mult decât putem percepe noi cu ajutorul simţurilor noastre. Interiorizarea acestei concluzii duce la o extindere a conştiinţei tale, iar extinderea conştiinţei duce la eliberarea ta din cutiuţa mică în care se găsesc mecanismele monstruoase şi manipulatoare ale caracatiţei mondiale.

http://www.foc-în-agora.eu

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

HAREMUL IMPERIAL AL CHINEI


Chiar dacă, cel mai adesea, asociem haremul cu cea mai veche dovadă istorică a exploatării femeilor de către bărbaţi, o simplă privire asupra subiectului dezvăluie o adevărată instituţie social-politică, un univers închis în sine, cu legi şi obiceiuri proprii. Fascinant la prima vedere, exotic prin definiţie şi tragic în esenţă, haremul a rămas totuşi una dintre cele mai negre pagini ale istoriei şi civilizaţiei umane. Cuvântul „harem” vine din limba arabă, de la termenul haram, care însemna „interzis”, „de neatins”. Ghidaţi de acest precept, sultanii le reprimau cadânelor orice formă de sexualitate, exceptând, firește, actele sexuale – mai bine zis violurile la care le supuneau. Însă, din punct de vedere istoric, haremul are o origine mult mai veche decât pomenita civilizaţie musulmană, cu care este cel mai adesea asociat. Haremul s-a manifestat de-a lungul timpului şi în civilizația tribală, persană, ebraică, egipteană, chineză și chiar cea creștină. Vis din subconştientul oricărui bărbat şi coşmar al oricărei femei, haremul există şi în prezent, în cadrul unor triburi africane sau în palatele potentaţilor arabi.

Practica haremului nu a fost însă inventată de musulmani. Acum aproximativ 1000 de ani, haremul clasic a devenit versiunea adaptată a templelor antice, unde se practica aşa-numita „prostituţie sacră”, în cadrul căreia adepţii zeului/zeiţei primeau servicii sexuale din partea preoteselor, ca o confirmare a faptului că jertfa şi darurile lor au fost primite de zeitate. În zona Mediteranei şi în lumea musulmană, islamul s-a suprapus peste acest obicei, transformându-l și adaptându-l conform unor principii proprii. În China însă şi în alte părţi ale lumii, haremul funcţiona după legile arabe sau cele ale Imperiului Otoman.

În China imperială, una dintre sarcinile de mare importanță ale împăratului era asigurarea continuității dinastiei, care se realiza prin producerea unui urmaș de sex masculin. În acest scop, împărații întrețineau un enorm harem de femei. În acest harem exista o ierarhie strictă, care, chiar dacă mai suferea unele modificări de-a lungul timpului, avea la vârf trei ranguri: împărăteasa, consoartele și concubinele. Pe lângă acestea, mai existau eunucii, care le serveau pe aceste femei și care erau considerați ca făcând parte din harem.

Ierarhia haremului

La vârful ierarhiei imperiale chineze se situa împărăteasa, care era „soția oficială” a împăratului. Ea era cea mai venerată figură feminină din întregul imperiu, fiind considerată „mama lumii”. Iar în cadrul haremului imperial, numai împăratul și mama acestuia erau, din punct de vedere ierarhic, deasupra împărătesei, toți ceilalți trebuind să se supună ordinelor lor. Pe lângă împărăteasă, mai exista și rangul de „împărăteasă văduvă”, adică cea care îi supraviețuise soțului său, fostul împărat. Între împărătesele văduve faimoase ale Imperiului chinez se numără Wu Zetian din dinastia Tang (618-907), care mai târziu a devenit prima femeie-împărat a Chinei, domnind cu o mână de fier timp de 15 ani, și Cixi, din dinastia Qing (1644-1912).

Consoartele din haremul imperial chinez

Sub împărăteasă se situau consoartele. Numărul și rangurile acestora erau diferite, în funcție de dinastia aflată la putere. În timpul dinastiei Qing, de pildă, haremul imperial avea o consoartă imperială nobilă, două consoarte nobile și patru consoarte simple. Sub acestea erau concubinele, iar numărul lor varia în funcție de dorința fiecărui împărat. După cum se precizează în „Riturile Zhou”, o colecție de ritualuri ale dinastiei Zhou (1045-256 î.e.n), un împărat putea avea până la 9 concubine de rang înalt, 29 de rang mediu și 81 de rang inferior. Cu toate acestea, în timpul Dinastiei Han (206 î.e.n.-220 e.n.) nu era stabilită nicio limită în ceea ce privește numărul de consoarte pe care le putea deține împăratul, astfel încât, în perioada domniei împăratului Huan și a împăratului Ling existau peste 20.000 de astfel de femei care locuiau în Orașul Interzis.

Selecția concubinelor

În perioada Dinastiei Ming (1368-1644 e.n.) exista un sistem oficial de alegere a concubinelor ce urmau să intre în haremul împăratului. Procesul de selecție se desfășura o dată la trei ani, în interiorul Orașului Interzis. Candidatele aveau vârste cuprinse între 14 și 16 ani și erau alese în funcție de familie, educație, calități, virtuți, comportament, frumusețe fizică și sănătate.


Eunucii – singurii bărbați admiși în harem

Pentru a se asigura că orice copil născut în harem îl avea ca tată pe împărat, niciunui bărbat nu-i era îngăduit să le servească pe femeile împăratului. Excepția de la regulă o reprezentau eunucii, bărbați ce fuseseră castrați (uneori total emasculați, prin îndepărtarea penisului și a testiculelor – vezi foto dreapta) și, prin urmare, deveniți impotenți. Aceștia aveau o bună șansă de a obține o slujbă la palat. În întreaga istorie a Chinei imperiale, eunucii au servit cu devotament familiile împăraților, și nu doar în harem. Căci, departe de a fi doar niște servitori, acești eunuci puteau aspira la poziții de putere și bogăție, în funcție de implicarea lor în politica haremului. În timpul dinastiei Ming, de pildă, existau cca 100.000 de eunuci vigilenți, care-l serveau pe împărat și femeile din haremul acestuia.

Rivalitățile din harem

Cu atâtea femei la un loc, rivalitățile și competiția pentru favorurile împăratului erau inevitabile. Cea mai râvnită poziție era, bineînțeles, cea de împărăteasă, iar a naște un fiu pentru împărat era un avantaj enorm pentru o femeie din harem. Cele mai ambițioase complotau împotriva rivalelor, asociindu-se cu eunucii. Iar dacă intriga le reușea, ele puteau urca în rang, poziție din care îi răsplăteau pe eunucii respectivi, plasându-i în poziții de autoritate. Asemenea intrigi de harem au fost ceva obișnuit în istoria Chinei imperiale. De pildă, în timpul dinastiei Tang, una dintre consoartele împăratului Gaozong era Wu Zetian. În legătură cu aceasta a circulat zvonul că și-ar fi ucis pruncul nou-născut, dând vina pe împărăteasa Wang. Urmarea a fost că împărăteasa a fost retrogradată, iar Wu Zetian i-a luat locul.

Totuși, nu toate haremurile imperiale erau focare de conspirații. Legendarul împărat Huangdi, de pildă, a avut patru concubine care n-au fost alese pe criteriul frumuseții, ci pe baza inteligenței și competențelor lor. Astfel, una dintre acestea este considerată ca fiind inventatoarea gătitului și a bețigașelor, în timp ce despre cealaltă se spune că ar fi inventat pieptănul. Dar ceea ce se știe sigur despre aceste femei este faptul că l-au ajutat pe Huangdi la conducerea țării, rămânând în istorie drept două concubine privilegiate. Căci multe concubine din China imperială aveau o soartă crudă după ce murea împăratul: erau sacrificate, adesea îngropate de vii, pentru a-l sluji pe stăpân și în viața de apoi.

Surse: aici și aici
Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

http://frumoasaverde.blogspot.ro

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Care este esenta religiei si cum a luat nastere religia?


Care este esenta religiei si cum a luat nastere religia?

Prin cuvantul religie se desemneaza o stare spirituala a individului care inalta personalitatea sa deasupra intereselor de moment, un fel de idealism etic excesiv. Pe de alta parte, prin religie se intelege un fenomen istoric de masa, o conceptie despre lume la care masele ajung nu prin propria lor experienta, ci o primesc, prin credinta, de la o autoritate care se situeaza deasupra lor si fac din ea principalul conducator in gandurile si actiunile lor. Asadar, care este esenta religiei si cum a luat nastere religia?

Care este esenta religiei si cum a luat nastere religia?Care este esenta religiei?

Cum a luat ea nastere in societatea primitiva?

Cum s-a dezvoltat in diversele societati impartite in clase?
Numai noi putem sa dam raspunsuri juste la aceste probleme strans legate intre ele – a originei si a evolutiei religiei – pentru ca noi rezolvam in mod stiintific raportul dintre existenta si gandire, pentru ca, spre deosebire de dogma, nu inghesuie fenomenele intr-un pat al lui Procust, ci, dimpotriva, se imbogateste necontenit datorita succeselor practicii sociale din toate domeniile, in timp ce teoriile burgheze si revizioniste tind sa ascunda, sa voaleze trasaturile esentiale ale religiilor actuale; ele dau o explicatie falsa a religiei primitive si a originei ei. Vom incerca sa explicam stiintific care este esenta religiei si cum a luat nastere religia?

Religiile lumiiAdeseori, pentru a da o definitie a religiei, unii se marginesc sa spuna ca, la fel ca si arta si filozofia, ea face parte din suprastructura ideologica care se ridica deasupra bazei economice si care este determinata de insasi aceasta baza.
Aceasta definitie este exacta, dar prea generala. Ideologia unei clase dominante – si aceasta si este ideologia dominanta in societatea impartita in clase – neaga faptul ca ea isi are originea in relatiile sociale reale; ea uita sau ghiar ignoreaza in mod constient conditiile formarii ei si se prezinta ca un domeniu autonom – imparatia ideilor – care planeaza deasupra imparatiei pamantesti. Pe care o invaluie in umbra sa. Filozofia idealista si religia tind sa intareasca aceasta iluzie, aceasta minciuna necesara clasei exploatatoare, care nu ezita de altfel sa denatureze realitatea istorica pentru a o mentine. Care este esenta religiei si cum a luat nastere religia in aceasta situatie?

toleranta religioasaDar care sunt particularitatile specifice ale religiei care o deosebesc de celelalte domenii ale ideologiei?

Religia este o oglindire deosebita, fantastica si falsa in constiinta sociala a relatiilor dintre oameni si a relatiilor dintre ei si natura, reflectare care apare din cauza ca oamenii, atat in societatea primitiva cat si in societatile impartite in clase (sclavagista, feudala, capitalista), se afla sub dominatia unor forte exterioare lor, pe care ei nu le pot cunoaste in intregime, pe care nu le pot domina, controla, si in fata carora ei incearca deci o frica misterioasa, acea frica despre care poetul a spus ca i-a creat pe zei.

Salbaticul inarmat numai cu o piatra cioplita mai mult sau mai putin grosolan sau cu o bata si care traieste din cules, vanatoare sau pescuit se afla in stransa dependenta fata de natura. Cultivatorul, mai ales cultivatorul primitiv, vede ca roadele muncii sale depind de factorii climaterici: ploaie sau seceta, caldura sau frig etc. Capitalistul, chiar daca-si dirijeaza dupa bunul sau plac intreprinderea, nu poate dirija piata. Muncitorul sufera pe urma crizelor, ale caror cauze ii sunt necunoscute daca constiinta sa de clasa nu este inca dezvoltata. Pentru astfel de oameni razboaiele sunt tot atat de naturale ca si inundatiile sau epidemiile. Astfel lumea se dedubleaza si ia nastere o lume religioasa, cu o latura misterioasa, cu fenomene aparente de vraja si magie, o lume supranaturala, irationala, care tinde sa-si supuna lumea reala.

Religiile lumiiAceasta lume religioasa plasmuita de mintea omeneasca – teorie a unei realitati denaturate, dupa expresia lui Marx – pare insufletita de o viata proprie, populata de entitati independente, care se misca in regiuni inaccesibile oamenilor; dar aceasta nu este decat o iluzie: chiar ideile false, chiar iluziile isi au radacinile in lumea reala; religia nu are un continut independent, deoarece ea este un produs al pamantului si nu al cerului.
Oglindirea religioasa a lumii reale, valul mistic si nebulos care invaluie intregul mers al vietii sociale exista pentru ca viata de toate zilele, viata practica a omului muncitor este dominata de relatiile irationale in care se afla oamenii unii fata de altii si fata de natura.

Simboluri religioaseLenin, in articolul sau “Socialismul si religia”, spune: “Neputinta claselor exploatate in lupta impotriva exploatatorilor da nastere tot atat de inevitabil credinte intr-o viata mai buna dincolo de mormant, dupa cum neputinta salbaticului in lupta cu natura da nastere credinta in zei, in minuni etc.” A existat o astfel de incercare de a explica care este esenta religiei si cum a luat nastere religia.
Aceste teze clasice ne permit sa desprindem un alt element caracteristic al religiei, animismul, termen care inseamna in general “credinta in spirite” si al carui continut, produs istoric, se schimba in functie de formatiunile social-economice. Nu exista religie fara animism: “Daca este posibila religia fara dumnezeu, poate exista si alchimia fara piatra filozofala”.

world_religions

http://mythologica.ro

Publicat în RELIGIE | Lasă un comentariu

Cele mai inedite povesti despre crearea lumii


Mitul creatiei in religia lui Zoroastru

La inceputuri, adevarul si binele au luptat impotriva minciunilor si raului pana cand minciunule au pierdut. Adevarul a creat lumea, dintr-un ou cosmic, apoi minciunile s-au trezit iar si au inceput sa distruga creatia. Aproape au reusit,  dar samanta omului cosmic a scapat, a fost purificata si s-a intors pe pamant ca o planta cu tulpini ce cresteau: asa au aparut primii oameni. Intre timp, minciunile au fost inchise in capsula creatiei.

Mitul creatiei la maori – Noua Zeelanda

Poporul maori reprezinta nativii din Noua Zeelanda. Ca multe alte triburi, acestia au mituri legate de crearea lumii si de crearea omului. Potrivit miturilor maori, la inceputuri a fost nimicul. Aceasta stare a non-existentei este numita “Te Kore” de maori. In acest gol infinit doi zei au aparut: un zeu barbat al cerului numit Ranginui sau Rangi si o femeie zeita a pamantului, numita Papatuanuku sau Papa. Pamantul si Cerrul s-au impreunat avand 6 copii: Tawhiri, zeul vremii; Rongo, zeul recoltelor; Tu, zeul razboiului; Tangaroa, zeul marii; Tane, zeul padurilor; si Haumia, zeul plantelor.

 

Mitul creatiei la azteci

Civilizatia azteca a inflorit in America Centrala la cateva sute de ani dupa mayasi. Mitul creatiei, potrivit aztecilor, este o poveste continua de creatii si distrugeri, un ciclu al sorilor. Mitul care spune aceasta poveste se numeste Legenda celor Cinci Sori.

La inceputul lumii era numai intuneric, vid. Creatia a inceput cand dualul Ometecuhtli (Lordul Dualitatii)/Omecihuatl (Doamna Dualitatii) s-au creat. Acesti primi zei reprezentau bine si raul, barbatul si femeia, dand nastere altor patru zei: Huizilopochtli, Quetzalcoatl,Tezcatlipoca si Xipe Totec. Acesti zei au creat lumea.

Primele lucruri create de Quetzalcoatl si Huitzilopochtli au fost focul si o jumatate de soare. Apoi au trecut la crearea omenirii prin sacrificarea unui zeu al carui sange a format primul om si prima femeie, numiti Oxomoco si Cipactonal (Adam si Eva). Nastere fiecaruia din ei a durat 4 zile.

Dupa crearea omului, zeii au continuat creand lorzii lumii de subpamant, cerurile si apele, o creatura asemanatoare unui crocodil numita Cipactli si zeul ploii Tlaloc cu sotia sa Chalchiuhtlicue.

Cand creatia initiala a fost completa, un ciclu de 5 sori a urmat. Acestia au corespuns celor 5 lumi sau varste, fiecare terminandu-se cu o distrugere. Potrivit aztecilor, astazi traim in a 5-a varsta sau soare.

Primul Soare: elementul lui este pamantul. Tezcatlipoca a fost ales sa fie sacrificat pentru a crea o sursa de energie pentru planeta, desi a reusit doar sa devina o jumatate de soare.

In timpul acestei ere a inceput o lupta intre Quetzalcoatl si Tezcatlipoca. Primul a iesit victorios, dar ultimul s-a razbunat trimitand jaguarii pe pamant pentru a distruge gigantii. Asa s-a terminat era primului soare.

Al doilea Soare: elementul sau a fost aerul. Quetzalcoatl a controlat aceasta era. Oamenii au fost creati asa cum suntem noi astazi, dar au devenit corupti. Tezcatlipoca i-a transformat in maimute drept pedeapsa, iar Quetzalcoatl a trimis uragane pentru a-i distruge. Au exista si supravietuitori, maimutele de astazi.

Al treilea Soare: elementul este foc, iar zeul responsabil Tlaloc, zeul ploii si apei. A izbucnit o lupta intre Tezcatlipoca si Tlaloc, cand acesta i-a furat sotia. Din razbunare, Tlaloc a transformat omenirea in curcani, caini si fluturi. Quetzalcoatl a varsat foc si cenusa pe creaturi, distrugand pamantul.

Al patrulea Soare: elementul este apa, iar zeul ales sa guverneze este sora lui Tlaloc, Calchiuhtlicue. Plini ge gelozie, Quetzalcoatl si Tezcatlipoca au doborat soarele. Omenirea a fost transformata in pesti, iar totul s-a terminat prin imens potop.

Al cincelea Soare: aceasta este era noastra, iar zeul responsabil este Nanahuatzin. Legendele prezic terminarea aceste ere in cutremure.

Se observa ca certurile si razboaiele zeilor determina progresul si nasterea omenirii. La fel ca in textele egiptene, sumeriene, mitologia greaca si alte religii majore.

Mitul creatiei la japonezi

Acum foarte mult timp, toate elementele erau amestecate la un loc cu un germen al vietii. Acest germen a inceput sa agite lucrurile pana cand partile mai grele s-au scufundat, iar cele mai usoare s-au ridicat. O mare noroioasa ce acoperea intregul pamant s-a creat. Din acest ocean a crescut un lastar verde. A crescut pana a atins norii si a fost transformat in zeu. Devenind singur a creat alti zei. Ultimii doi zei creati, Izanagi si Izanami, au fost remarcabili.

Intr-o zi, ei se intrebau ce se afla sub ocean. Izanagi si-a scufundat toiagul in ape si picaturile prelinse au format insulele Japoniei.

Cei doi descendenti au mers pe aceste insule si au inceput sa le exploreze, fiecare in alta directie. Au creat tot soiul de plante. Apoi s-au casatorit si au avut copii care sa locuiasca pamantul. Primul copil a fost o fata de nespusa frumusete. Zeii au decis ca era prea frumoasa sa locuiasca in Japonia, asadar au asezat-o pe cer si a devenit Soarele (unul din putinele exemple in mitologie unde zeul soarelui este feminin). A doua fiica, Tsuki-yami, a devenit Luna, iar al treilea fiu, Sosano-wo, a fost trimis in mare, unde crea furtunile.

Mai tarziu, primul lor copil, Amaterasu, a avut un fecior ce a devenit imparatul Japoniei. Toti imparatii pretind ca au aceasta descendenta divina.

Mitul creatiei la bosimanii din Africa

Oamenii nu au trait intotdeauna pe suprafata pamantului. La un anumit moment in timp, oamenii si animalele au trait sub pamant cu Kang, Marele Maestru si Stapanul Vietii.

Ei bine, acesta chiar este un mit interesant si unic in mitologie. In acest loc, cred bosimanii, oamenii si animalele traiau la un loc. Se intelegeau unii pe altii si nimeni nu isi dorea nimic. Exista lumina desi nu era niciun soare. In acest timp al fericirii, Kang a inceput sa planuiasca minunile ce voia sa le creeze in lumea de sus.

Prima oara, Kang a creat un copac minunat, cu ramuri ce se intindeau peste tot. La baza sa, a sapat o groapa ce ajungea pana jos in lumea locuita. Dupa ce a aranjat lucrurile, l-a lasat pe primul om sa iasa prin groapa. Apoi a aparut prima femeie. In curand, toata lumea de jos a urcat la suprafata, mirata de ce vede in jurul ei. La urma, Kang a ajutat animalele sa urce.

Kang a adunat pe toata lumea si i-a instruit sa traiasca in pace. Le-a cerut barbatilor si femeilor sa nu construiasca focuri, altfel un mare rau se va abate asupra lor. Si-au dat cuvantul, iar el a plecat intr-un loc secret de unde poate urmari creatia.

Cand soarele a disparut la orizont, frica s-a strecurat in inima oamenilor. Uitand de avertisment, au aprins focuri si s-au incalzit. Insa focul a speriat animalele. Au fugit in pesteri si munti, iar oamenii n-au mai putut comunica cu ele pentru ca au incalcat porunca lui Kang. Frica a inlocuit prietenia.

Bosimanii din Africa cred ca animalele si plantele traiesc, au viata, dar si ploaia, tunetul, vantul, izvoarele. Ei sustin ca ceea ce vedem este numai exteriorul corpului. Inauntru exista un spirit viu pe care nu il putem vedea. Aceste spirite pot zbura dintr-un corp in altul. De exemplu, spiritul unei femeie poate zbura intr-un leopard, al unui om intr-un leu si asa mai departe. Poate tocmai de aceea animalele joaca un rol atat de important in cultura lor.

Mitul creatiei la aborigenii australieni

Era un timp cand totul era nemiscat. Toate spiritele pamantului erau adormite – sau aproape toate. Marele Tata al Spiritelor era singurul treaz. El a trezit-o usor pe Mama Soarelui. Cand ea a deschis ochii, o raza calda de lumina s-a intins asupra pamantului adormit. Tatal Tuturor Spiritelor i-a spus Mamei Soarelui: “Mama. am treaba pentru tine. Du-te pe Pamant si trezeste spiritele adormite. Da-le forme.”

Mama Soarelui a planat spre Pamantul ce era pustiu si gol. Pe unde trecea, plantele cresteau. Apoi ea s-a odihnit multumita de creatie. Tatal a fost multumit, insa i-a spus sa mearga in pesteri sa trezeasca spiritele.

Ea a mers in intunericul muntilor. Lumina ei a trezit spiritele si, dupa plecarea ei, mii de insecte au zburat din pesteri. Mama Soarelui a fost iarasi trimisa de Tatal mai departe.

Mai adanc in pamant, caldura ei a topit gheata si raurile au iesit in lume. Ea a creat pestii si serpii, soparlele si broastele. A trezit spiritele pasarilor si animalelor ce s-au revarsat in mii de culori. Tatal a fost si el multumit.

Mama si-a chemat creaturile si le-a instruit sa se bucure de bogatiile pamantului si sa traiasca in pace. S-a urcat la cer si a devenit Soarele.

Creaturile au privit cu mirare. Insa cand soarele a apus, s-au infricosat. Copii au invatat sa o astepte a doua zi in Est. La inceput creaturile pamantului au trait in pace. Dar invidia si-a aratat coltii. Astfel ca Mama Soarelui le-a dat fiecaruia puterea sa se schimbe in ce doreste. Dar rezultatul n-a fost cel asteptat: soarecii s-au transformat in lilieci, soparle gigantice si pesti cu limbi albastre si picioare, si alte animale ciudate.

Mama s-a hotarat sa faca noi creaturi pentru a nu se mania Tatal. Asa s-au nascut primii ei doi copii. Zeul era Steaua Diminetii, iar zeita a fost Luna. Lor li s-au nascut doi copii ce au fost trimisi pe Pamant. Ei au devenit stramosii rasei umane. I-a facut superiori animalelor pentru ca aveau parte din mintelea ei si nu-si puteau schimba forma niciodata.

Mitul creatiei la indienii irochezi nativ americani

Cu mult inainte ca lumea sa fie creata, exista o insula, plutind in cer, unde locuiau Oamenii Cerului. Ei traiau tacuti si fericiti. Nimeni nu murea si nimeni nu se nastea. Nu exista tristete. Insa intr-o zi, una dintre Femeile Cerului a realizat ca va da nastere unor gemeni. Cand a aflat sotul ei, a innebunit de furie. El a mers in centrul insulei si a distrus copacul ce dadea lumina insulei. In acele timpuri, soarele nu era creat. Distrugand copacul, o gaura s-a creat prin care se vedeau apele ce acopereau pamantul. Cand femeia s-a uitat in jos, sotul a impins-o.

Doua pasari au prins-o in cadere si au adus-o la celelalte animale. Determinate sa o ajute pe femeie, celelalte animale s-au scufundat si au adus mal de pe fundul apelor. Multe au esuat, numai Mica Broasca a reusit. Ea l-a imprastia pe spatele Marii Broaste Testoase. Malul a inceput sa creasca si a devenit continent.

Femeia Cerului a dat nastere la doi fii. Sapling a devenit bun, iar Flint rau si rece. Ei au crescut reprede si au umplut pamantul. Creatiile primului erau bune: animale folositoare oamenilor, rauri si pesti fara oase, plante comestibile. Flint i-a distrus munca si a creat tot ce este rau: oase in pesti si ghimpi, a creat iarna, monstrii. Acestia au fost alungati de Sapling sub pamant si a adus Primavara.

S-au decis pana la urma sa lupte pana unul va invinge. Niciunul nu a putut la inceput. Dar in final, Flint a fost invins. Insa nu putea sa moara pentru ca era un zeu. Asa ca a fost fortat sa traiasca pe spatele Marii Broaste Testoase. Din cand in cand, furia lui izbucneste ca un vulcan.

Irochezii respecta foarte mult animalele. Aceasta se reflecta in miturile lor si rolul animalelor in acestea. Fara ajutorul animalelor, Femeia Cerului ar fi murit si pamantul nu ar fi fost creat.

http://mythologica.ro

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Rolul sexului in miturile despre originea Universului


Exista multe intrebari pe care omenirea le-a pus de-a lungul vremurilor. Unele sunt la fel de vechi ca zorii umanitatii. De unde venim si cine ne-a creat? Multe religii si culturi au inventat raspunsuri variate pentru intelegerea originilor nostre.

Unele religii condamna sexul si pe cei care il practica fara scopul procrearii. Insa culturile antice vedeau sexul ca pe un act sacru cu mari semnificatii mistice. Aceste culturi puneau placerea inaintea reproducerii.

Rolul sexului in miturile despre originea UniversuluiAztecii

Exista un mit al creatiei care vorbeste despre cum a fost liliacul creat. El este cunoscut sub numele de Quimichpapalotl. In timpul unui ritual, zeul sarpe cu pene, Quetzalcoatl, a lasat un strop de sperma si sange sa cada pe o piatra. Astfel s-a nascut liliacul. El a zburat in salasul Zeitei Iubirii, Fertilitatii si Frumusetii. Ea se numea XochiquetzalI-a muscat sexul cand dormea. Cand s-a trezit, s-a spalat cu apa sacra. Asa au aparut florile si primavara.

Codexul Borbonicus, scris de preoti, are o sectiunea intreaga despre festivitatile dedicate Zeitei Mama. Ea se numea Toci. Celebrarea se numea OchpaniztliIn acel timp, 8 dansatoare goale tineau o figurina de falus, oferind porumb zeitatilor. Falusul era un simbol al fertilitatii. Placerea sexuala era un dar divin.

Mayasii

O legenda mayasa din Uxmal vorbeste despre ploaie. Picaturile de ploaie ce cadeau pe pamant aveau forma de penis. Pentru ei, masturbarea era parte a ritualului sacru ce invoca fertilitatea. Invoca si ofranda de sange. Se facea o mica incizie in penis lasand sangele sa curga pe pamant. Astfel, se crea o legatura intre umanitate si natura.

In cele mai vechi scrieri, Codexul Dresden, apare Ixika, o zeita mayasa cunoscuta pentru frumusetea ei. Ea era sotia unui zeu batran. Este reprezentata masturbandu-se inainte de a face sex cu sotul ei.

Grecii

La greci, zeii erau activi sexual si plini de dorinte. In multe mituri ii vedem transformandu-se in animale si facand sex cu oamenii. Dionys, zeul vinului, era acompaniat de fauni. Acestia erau faimosi pentru energia sexuala. In timpul festivitatilor dionisiace, marea preoteasa Phallophoroi, purta un ornament penis. Purta si fructe de aceeasi maniera. Ele il reprezentau pe zeu. Festivalul avea loc in martie si decembrie. Peste tot aveau loc ritualuri sexuale ca episoade sacre din viata lui Dionis.

Zeus este si el cunoscut pentru dorintele abuzive. S-a transformat in ploaie aurie ca sa o aiba pe Danae. A luat forma unui taur ca sa o posede pe Europa. Altadata s-a preschimbat in lebada pentru Leda. S-a transformat chiar in sarpe sa faca sex cu propria fiica.

Egiptenii

Aten, zeul soarelui, si-a creat copiii prin masturbare. Asa s-au nascut Tefnut si Shu. Membrul sau divin a creat si raurile Egiptului.

Europa Centrala

Virginile din triburile germanice alegeau un erou dupa batalie. Se culcau cu acesta dupa adevarate orgii. Dupa crestinism, aceste ritualuri au fost interzise. Mare pacat, nu credeti?

Sf. Augustin, parintele Bisericii Catolice, era de parere ca iubirea intre femei indeparteaza barbatul de calea dreptatii. Ce nonsens. Asadar, orice forma de sexualitate a fost interzisa. Impulsurile sexuale erau animalice in opinia sa.

Sexul a fost mereu asociat cu placerea si fertilitatea. Exista insa norme si tabuuri. Nu ar trebui sa ne temem de ceva natural. Aceste culturi antice ne arata magia si sacralitatea actului sexual. Ne arata ca placerea si divinitatea merg la unison.

http://mythologica.ro/

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Cum și de ce puterea schimbă oamenii


(Fragment din cartea ”Homo aggressivus”)

„Cel sătul nu-l înţelege pe cel flămând”, spune o vorbă din popor, care conține în sine o bună doză de adevăr. Acum câțiva ani, justeţea acestui proverb a fost demonstrată și ştiinţific.

În cadrul unui experiment, cercetătorii danezi au rugat un grup de persoane să-şi exprime susţinerea în favoarea diferitor politici guvernamentale. O parte dintre indivizi erau sătui în momentul experimentului, alţii erau flămânzi. Spre surprinderea cercetătorilor, a fost înregistrată o corelaţie destul de strânsă între gradul de înfometare al indivizilor şi opţiunea lor. Cei flămânzi au optat într-o măsură mai mare pentru politicile sociale, de distribuire în mod egal a bunurilor. În timp ce indivizii sătui s-au dovedit a fi mai puţin empatici în plan social, exact aşa cum susţine şi proverbul de mai sus.

Extrapolată la nivel politic, cercetarea oferă o explicaţie curioasă modului în care se formează predilecţiile noastre electorale; senzaţia de foame, bunăoară, generează simpatii pentru partidele de stânga. Așadar, deși avem impresia că deciziile pe care le luăm au la bază raţionamente logice, deseori suntem mult influenţaţi şi de nişte factori de ordin fiziologic şi emoţional. Există și alte studii care au arătat că oamenii bogați se implică în activități caritabile mai rar și donează mai puțin decât oamenii săraci.

Desigur, contează și influența culturii și a structurii sociale – în comunitățile cooperatiste se donează mai mult decât în cele individualiste –, dar, ca model comportamental general, bogații sunt mai puțin generoși. Cei bogați acționează mai curând după principiul „noblesse oblige” atunci când fac filantropie, decât din impulsuri reale de compasiune și altruism. Una dintre explicații este că cei bogați nu au simțul compasiunii și al carității „antrenat”, deoarece văd rareori oameni nevoiași în jurul lor; practic, ei nu au reflexele ajutorării dezvoltate, nu empatizează emoțional atât de mult cu suferințele altora.

Pe când într-un mediu sărac a arăta compasiune și a fi prosocial reprezintă o adaptare utilă pentru supraviețuirea colectivă. În afaceri, buna adaptare la mediu presupune alte însușiri și trăsături. Banii nu se împacă cu morala, iar bogăția poate genera comportamentele egoiste și neetice; cercetătorii utilizează termenul de „efect al abundenței” pentru a descrie schimbările de atitudine apărute la oamenii care devin bogați.

S-a stabilit că până și abilitățile înalte în domeniul calculului matematic, implicit al contabilității, pot induce mai mult egocentrism și încurajează acțiuni neetice. Iar în domeniile financiare, de exemplu, în sistemul bancar, se întâmplă că angajaților li se cultivă în mod premeditat un caracter neonest la locul de muncă, pentru a fi axați pe obținerea profitului. Aceste și alte motive explică de ce indivizii care ajung în funcții sus-puse și au acces la numeroase resurse devin mai egoiști în plan social.

Să ne amintim și de așa-numita Lege de fier a oligarhiei, propusă de sociologul german Robert Michels în 1911, care stipulează că orice formă de organizare statală, indiferent dacă are origini democrate sau autocrate, se va transforma inevitabil în oligarhie. Istoria cunoaște numeroase cazuri când până și liderii mișcărilor revoluționare, muncitorești și socialiste, odată ajunși la putere, începeau să submineze procedurile democrate și trădau valorile egalitarismului pentru care luptaseră.

Liderii, așadar, devin mai avizi de bogăție și mai orgolioși. Ei devin și mai puțin empatici emoțional. Prin urmare, ar trebui să fim foarte sceptici când îi auzim pe şefi şi politicieni spunând că „ne înţeleg durerea”, că „suferă laolaltă cu cei mulţi”. În realitate, lucrurile nu sunt deloc atât de sentimentale. Studiile de psihologie au demonstrat că indivizii care ocupă poziţii înalte ale puterii percep într-o măsură mai mică frământările emoţionale ale celorlalţi oameni.

În particular, comparativ cu cei din păturile sociale joase, cei din clasa superioară sunt mai puţin apţi de a citi expresiile mimicii. Aceste efecte pot apărea din cauza că cei care au ajuns sus îşi pot permite să devină indiferenţi faţă de dorinţele şi motivaţiile altora. Ei nu sunt interesaţi să pună corect diagnoza privind emoţiile celorlalţi, deoarece au obţinut deja poziţia râvnită, au acum alte obiective. Se produce un fel de „orbire emoţională” sau „orbire socială” a celor sus-puşi. S-ar putea ca incapacitatea şefilor de a fi empatici cu alţii să se răsfrângă şi asupra relaţiilor conjugale în propriile lor familii. Pe de altă parte, liderii se dovedesc a fi buni manipulatori și pot însuși legitățile comportamentului social pentru a influența mai ușor oamenii din jur. Însă trebuie să facem o delimitare între capacitatea rațională de a manipula și capacitatea emoțională de a empatiza.

La nivel rațional, ei devin machiavelici. Iar la nivel de atitudine, indivizii care ajung în funcții superioare nu mai sunt atât de empatici și emoționali în raport cu cei din jur. Puterea îi face mai distanți și mai cinici. Mai mult, odată cu obținerea puterii, politicienii au înclinația de a-i dezumaniza pe oamenii simpli (adică de a-i percepe ca pe niște unelte, obiecte sau ființe inferioare). Din ce cauză se întâmplă asta? O poziție de putere implică luarea unor decizii nepopulare, care pot cauza durere și suferință.

Dezumanizarea îi ajută pe lideri, psihologic, să ia mai ușor asemenea decizii. Cu alte cuvinte, a privi la popor ca la o masă de indivizi inferiori e o formă de apărare psihologică, pentru a evita disonanța cognitivă și conflictul moral interior. Ca și cum s-ar produce o dezangajare morală a liderilor în raport cu cei mulți. Potrivit unui studiu publicat în 2014, senzaţia de putere schimbă însuşi modul în care creierul răspunde faţă de manifestările altora. În creierul uman, ca şi în creierul primatelor, există sistemul neuronilor-oglindă care reacţionează sub formă de imitare la vederea acţiunilor altor membri ai grupului. În mare măsură, acest sistem al neuronilor-oglindă e responsabil pentru atitudinile şi comportamentele noastre empatice, facilitează comunicarea socială.

Decalajul social însă, depărtarea liderilor politici de cetățenii simpli intervine asupra funcţionării sistemului neuronilor-oglindă, din care cauză creierul celor împuterniciţi nu rezonează în deplină măsură cu acţiunile altor oameni, spre deosebire de creierul celor lipsiţi de putere şi funcţii. Empatia redusă a şefilor şi politicienilor are o bază neurobiologică. Dar aceasta nu-i scutește deloc de răspunderea civică și morală pe care ar trebui să o poarte pentru acțiunile lor.

http://dorianfurtuna.com

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică


Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul… altcuiva. Relația karmică apare ca să înlocuiască un partener cu altul, care, la început numai, se dovedește a fi paliativ. O relație care nu este karmică apare întotdeauna când ambii parteneri au conturile reglate definitiv cu partenerul anterior, nu au niciun alt interes ori angajament relațional, au închis cercul iluziei că ultima relație mai poate fi reluată. Ei nu evadează unul într-altul ca să scape de ceva ce nu mai pot să suporte și nici nu caută alinare și confort. Pentru ca relația să nu fie karmică, sincronizarea celor doi trebuie să fie perfectă.
3. Relația karmică scapă de sub control, conducând la atașamente, gelozie și posesivitate. Partenerii se simt luați pe sus, trăind în valuri inconștiente de emoții și stări care ajung să-i domine, generând frica de pierdere, de a nu fi trădat sau părăsit. O relație care nu este karmică este trăită asumat, conștient, partenerii făcând permanent evaluări obiective asupra relației lor, trăind din interior și lăsându-se purtați de energia de cuplu, dar având simultan și o viziune detașată asupra locului pe care îl ocupă în propria viață partenerul și relația.
4. Relația karmică este limitativă. Apare dorința de a face pe plac partenerului, care impune reguli sau pretinde să renunți la anumite manifestări, să te faci mai mic decât ești, să te reprimi. În relația care nu este karmică, partenerii au sentimentul de libertate, de neîngrădire, de susținere fără suspiciuni. Partenerii se simt bine în pielea lor. De la ‘Te iubesc pentru cine ești când sunt cu tine (făcând acele schimbări care să corespundă preferințelor mele)!’ în relația karmică, se trece la ‘Te iubesc pentru cine devin eu când sunt cu tine!’ în relația care nu este karmică. În situația din urmă, partenerii se atrag pentru că sunt pregătiți să se manifeste pe ei așa cum sunt, se iubesc pe ei și se simt la fel de întregi cu sau fără partener. Relația care nu este karmică creează un spațiu în care doi oameni se exprimă fiecare pe el însuși la cel mai înalt nivel.
5. Relația karmică este întotdeauna însoțită de așteptări, supoziții, presupuneri, vorbe nerostite, aluzii, lipsă de comunicare în profunzime, mecanisme defensive, lucruri sau afirmații făcute preventiv, anticipând ceva ce ar putea merge prost. Partenerii își dau sfaturi, neavând încredere în celălalt că poate să se descurce și fără intervenția lor. Criticile și reproșurile devin monedă de schimb în relația karmică. Relația care nu este karmică este asertivă. Partenerii descriu, observă, comunică pe toate nivelurile, se simt înțeleși, nicidecum judecați sau descurajați. În relația care nu este karmică, iubirea dă întotdeauna încredere.
6. Relația karmică se transformă inevitabil într-un joc de putere. Partenerii se luptă să aibă dreptate, acuzându-se reciproc, încălcându-și teritoriul personal. Deciziile se iau greu, după negocieri crâncene, în care fiecare cedează din teren, până când ajunge să se simtă frustrat, considerând că se anulează pe el. Într-o relație care nu este de natură karmică, deciziile se iau alternativ. Partenerii sunt spontani, țin pasul unul cu celălalt, își respectă spațiul personal și urmează necondiționat deciziile celuilalt. Relația karmică reciclează foarte multe negații, în timp ce relația ne-karmică este afirmativă. Pe cât își barează drumurile, contestându-se reciproc și spunând ‘nu’ în relația karmică, pe atât este marcată o relație ne-karmică de forța creatoare a lui ‘da’,
7. Relația karmică tinde să devină o relație închisă, în care partenerii ajung să se izoleze, exteriorul devenind o amenințare. Relația care nu este karmică acceptă permanent provocări și este expansivă, atrage oameni noi, care însoțesc cuplul în vacanțe, în preocupări comune și trec pragul casei. În relația karmică, prezența celorlalți devine de multe ori prilej de circ, ocazie perfectă ca cei doi să se dea în spectacol, să compenseze deficitul de atenție, fiecare încercând să-și demonstreze superioritatea în fața unui public.
8. În relația karmică, partenerii devin dependenți unul de celălalt și ajung să nu se poată descurca unul fără celălalt. Relația care nu e de natură karmică presupune doi parteneri autonomi, care stau împreună pentru că sunt mai creativi, mai liberi, mai mari împreună decât unul fără celălalt. În relația karmică, partenerii își impun limite personale. În relația care nu este karmică, fiecare partener își impune singur limitele fără să se frustreze, scopul relației fiind nelimitarea, energia fiecăruia dintre cei doi fiind într-o expansiune către infinit.
9. În relația karmică, partenerii se proiectează într-un viitor în care vor avea altceva decât au acum. Interacțiunea ajunge să fie marcată de un sentiment profund de lipsă, care, în timp, se cronicizează. Permanent apare ceva ce ai vrea să ai și nu ai, partenerul fiind de vină că nu face destul efort să-ți procure satisfacția la care aspiri sau ajungând să-ți iei din exterior, de la altcineva, ceea ce nu-ți oferă cuplul. Relația care nu este karmică stă sub semnul abundenței. Prezența partenerului este prin ea însăși o confirmare a faptului să ești important, fericit și iubit. Ai sentimentul că intențiile tale deja s-au realizat, că ești deja acolo. Nu-ți lipsește nimic, pentru că ai deja mai mult decât ai fi putut să-ți dorești vreodată. Iar trăirea în această abundență interioară materializează și prosperitatea materială. Sentimentul că ai deja destul și că totul e îndeajuns, că partenerul este suficient și că ce ai cu partenerul este suficient, și că nu-ți trebuie nici altceva, nici altcineva, atrage permanent mai mult, într-o expansiune a iubirii, a bucuriei și a vieții.
Publicat în SEX - FAMILIE | Lasă un comentariu

FORŢA SUPERINTELIGENTĂ ŞI MALEFICĂ Stăpâna lumii


Cetăţenii planetei se pot grupa, în funcţie de cunoştinţele lor asupra modului de funcţionare a sistemului, în diferite categorii.

Prima categorie de cetăţeni, care este cea mai numeroasă, crede cu tărie în faptul că politicienii sunt aceia care conduc ţara lor. Aceşti cetăţeni se duc la vot cu convingerea sinceră că vor vota politicieni competenţi şi cu caracter integru care vor sluji intereselor poporului lor. Ei, însă, se miră atunci când observă că politicienii aleşi de ei îi înşeală încontinuu. Pun acest lucru pe seama prostiei politicienilor sau a caracterului lor. De aceea aceşti cetăţeni, sau mai bine zis o parte din ei, protestează împotriva clasei politice atunci când le sunt încălcate drepturile. Ceea ce ei nu ştiu este faptul că politicienii, chiar dacă ar vrea, ceea ce bineînţeles că trebuie să fii foarte mărinimos în gândire să presupui aşa ceva, nu pot să facă ceva pentru populaţie. Ei, politicienii, sunt foarte dependenţi de sursele financiare ce le sunt puse la dispoziţie de către alte forţe şi deci sunt de fapt marionete.

A doua categorie de cetăţeni, care este mai redusă numeric decât prima, deţine mai multe informaţii despre modul de funcţionare a sistemului. Acești cetățeni ştiu că nu politicienii conduc ţara lor ci cei ce deţin sursele de finanţare, deci bancherii. Aceşti cetăţeni ştiu că bancherii produc bani din nimic şi deci au o sursă de finanţare inepuizabilă. Ei cred că bancherii conduc lumea şi ştiu că aceşti bancheri sunt aceia care finanţează războaiele.

Bancherii finanţează ambele părţi combatante. Interesul bancherilor este în primul rând să câştige cât mai mulţi bani.

Războiul este o afacere foarte rentabilă pentru ei. Ei, bancherii, împuşcă mai mulţi iepuri dintr-o dată. În primul rând ei câştigă de pe urma vânzărilor de arme. Nu numai profiturile din vânzările de arme intră în buzunarele lor ci şi dobânzile, deoarece în preţurile armelor sunt incluse dobânzi. Al doilea „iepure” pe care ei îl împuşcă este faptul că ţara învinsă va fi inclusă în sistemul lor monetar ceea ce înseamnă că ei pot tipări mai mulţi bani fără riscul de a produce inflaţie. După cum observăm războaiele sunt pentru bancheri afaceri şi mijloace antiinflaţioniste. Al treilea „iepure” este faptul că prin uciderea în masă a oamenilor rămâne pământ mai mult pentru ei. Pământul este resursa cea mai de preţ a planetei.

A treia categorie de cetăţeni, care este mai puţin numeroasă decât cea de-a doua categorie, o constituie aceia care cunosc într-un mod mai profund sistemul. Ei ştiu că politicienii şi bancherii nu conduc lumea şi cred că societăţile secrete şi semi-secrete sunt adevăraţii stăpâni ai lumii. Societăţile secrete şi semi-secrete sunt organizate piramidal şi şi-au infiltrat oamenii lor peste tot, în special în politică, finanţe, religie, mass-media şi tehnologie. Scopul primordial al societăţilor secrete nu sunt banii ci stăpânirea lumii. Ele fac acest lucru prin politică, cu ajutorul banilor, prin manipulare cu ajutorul mass-mediei şi cu ajutorul tehnologiilor. Ceea ce uneşte vârfurile societăţilor secrete nu sunt în mod primordial banii ci simbolurile şi ritualurile oculte. Societăţile secrete cunosc în mod foarte conştient faptul că simbolurile şi ritualurile au o forţă foarte mare asupra oamenilor.

În acest punct vreau să îţi povestesc o întâmplare adevărată.

O grupă mică de tineri din România, văzând că în ţara lor totul merge rău, s-a decis să facă o rugăciune şi un ritual închinat lui Dumnezeu în parcul arheologic Sarmizegetusa Regia. Ei au înconjurat sanctuarul circular din acest parc şi, ţinându-se de mâini, au început să se roage la Dumnezeu pentru binele ţării lor. Nu au putut să continue rugăciunea deoarece a apărut imediat administratorul parcului, Vladimir Brilinsky, care împreună cu poliţişti înarmaţi au întrerupt în mod brutal acţiunea tinerilor. Argumentul adminstratorului: rugăciunile şi ritualurile sunt interzise în acest parc. Nici măcar rugămințile şi insistenţele tinerilor nu l-au înduplecat pe administrator. După cum observăm puterea vede totul şi se opune cu toată forţa şi brutalitatea de care dispune pentru a interzice ritualurile sincere, destinate cu adevărat lui Dumnezeu şi care nu sunt instituţionalizate. Puterea este conştientă de faptul că ritualurile şi simbolistica au un efect foarte puternic asupra societăţii.

Dar să revenim la societăţile secrete. Pentru societăţile secrete, ca şi pentru bancheri de altfel, războaiele sunt foarte importante. Conducătorii societăţilor secrete nu sunt interesaţi ca să câştige bani din războaie ci au un alt scop de atins în acest caz.

Războaiele sunt pentru aceştia ritualuri sângeroase de masacrare a populaţiei.

Aceste ritualuri măresc în mod considerabil forţa răului, forţa de care se folosesc societăţile secrete în vederea dominării absolute a Terrei. Numai forţa răului vrea să domine oamenii, forţa binelui însă oferă oamenilor libertate şi bunăstare. În acest punct trebuie amintit faptul că forţa răului nu este o entitate abstractă, aşa cum o pricepe omul mediu, ci este o entitate energetică care se poate manifesta şi întrupa în lumea materială.

A patra categorie de cetăţeni, care este de fapt cea mai redusă d.p.d.v numeric, este formată din aceia care ştiu mult despre sistem. Aceşti cetăţeni ştiu că politicienii, bancherii şi societăţile secrete nu se află în vârful piramidei sociale. În vârful piramidei se află o forţă superinteligentă, dar malefică, care nu poate fi identificată de nimeni.

Aici se naşte întrebarea:

Cine este această forţă şi cum poate fi ea înlăturată astfel ca umanitatea să se poată dezvolta material şi spiritual?

Îţi răspund sincer la această întrebare: nu ştiu în mod exact cine este această forţă. Există însă mai multe teorii avansate de cercetătorii şi oamenii care s-au implicat timp de decenii în vederea identificării acestei forţe malefice. O teorie spune că ar fi vorba de extratereştri malefici care vor să distrugă umanitatea prin infiltrare şi manipulare. Aceşti extratereştri nu îi putem vedea datorită faptului că deţin o tehnologie foarte avansată care îi ajută să se facă invizibili ochilor noştri.

O altă teorie spune că ar fi vorba de nişte fiinţe interdimesionale, nişte fiinţe care s-ar afla într-un spaţiu cu mai multe dimensiuni decât spaţiul tridimensional în care trăim. Datorită faptului că aceste fiinţe trăiesc într-un spaţiu, spre exemplu cvadridimensional, noi nu le putem simţi prezenţa. Pentru a înţelege acest lucru imaginează-ți că ar exista fiinţe care ar trăi într-un spaţiu bidimensional. În mod practic poţi să-ţi imaginezi o foaie de hârtie, grosimea hârtiei trebuie să o neglijezi pentru ca spaţiul să aibă numai două dimensiuni, pe care se află fiinţe spre exemplu sub formă de cerculeţe. Tu te afli în spaţiul cu trei dimensiuni şi de aceea fiinţele de pe hârtie, deci din spaţiul cu două dimensiuni, nu te pot sesiza deoarece ele nu pot privi în sus, ci numai în direcţiile permise de spaţiul dimensional în care trăiesc. Dacă vei introduce un creion cu secţiunea rotundă în mod perpendicular în hârtie va rezulta un cerc la intersecţia creionului cu hârtia. Fiinţele bidimensionale vor vedea acest cerc şi vor crede că este o fiinţă ca şi ele. Ele nu pot însă să vadă tot creionul şi nici persoana care a produs cercul. Gaura nu o pot vedea deoarece pentru a o sesiza este necesară o a treia dimensiune, dimensiune pe care fiinţele bidimensionale nu o pot percepe.

Exact în acest mod poate acţiona şi o fiinţă aflată într-un spaţiu cu mai mult de trei dimensiuni. Noi putem vedea unele fenomene produse prin prezenţa acestei fiinţe dar nu putem şti ce înseamnă ele şi nici nu putem vedea fiinţa respectivă.

O altă teorie presupune că este vorba de fiinţe reptiliene, deci non-umane, care au posibilitatea să-şi schimbe forma. Ele se pot transforma în oameni.

Susţinătorii acestei teorii spun că majoritatea conducătorilor lumii sunt de fapt fiinţe reptiliene. Aceste fiinţe reptiliene au instincte foarte puternice: sunt lacome, au simţul teritorialităţii foarte pronunţat, se organizează în sisteme ierarhice şi se hrănesc cu energia negativă din noi. De aceea ele trebuie să producă în mod continuu frustrare, dezamăgire, suferinţă şi durere.

Oamenii spirituali ne spun că forţa răului este o entitate energetică care se poate întrupa şi manifesta. Această entitate se întăreşte ori de câte ori cineva gândeşte, vorbeşte sau înfăptuieşte ceva negativ.

Oricare ar fi situaţia, deci indiferent care teorie ar fi reală, mult mai important este să cunoaştem modalitatea prin care ne putem elibera de această forţă superinteligentă şi malefică. Pentru a afla acest lucru trebuie să cunoaştem modalitatea de acţiune a acestei forţe.

Această forţă, după cum am mai spus şi mai sus, este superinteligentă. Maleficitatea ei este marea ei slăbiciune deoarece această caracteristică îi diminuează în mod semnificativ abilităţile creatoare şi îi limitează astfel conştiinţa. Ea este manipulatoare, dar nu creatoare. Pentru a înţelege acest lucru imaginează-ţi o cutie de carton destul de mare. Această cutie de carton reprezintă spaţiul de acţiune, deci conştiinţa, acestei forţe. În această cutie de carton se află o cutie mai mică în care, prin manipulare, se introduc oamenii. Deoarece forţa malefică are cunoştinţe avansate în ceea ce priveşte manipularea, deoarece reuşeşte să-i introducă pe oameni în cutiuţa mai mică ea poate dirija omenirea în direcţia dorită.

Forţa malefică există de cel puţin 200.000 de ani pe Terra. În ţările în care ea şi-a construit comandamentul central, Mesopotamia, Egipt, Imperiul Roman, Marea Britanie, S.U.A., s-a născut bunăstare. În prezent se pare că această forţă doreşte să se stabilească în China. Bunăstarea, însă, nu a fost creată de ea ci de oameni. Ea nu este o forţă creatoare, deci nu poate crea nici bunăstare, ci este expertă în manipularea conştiinţelor oamenilor. Forţa malefică, cel puţin la început, creează condiţiile necesare pentru ca oamenii, din ţara în care se află comandamentul central, să poată crea bunăstare. Oferă ceva mai multă libertate de acţiune şi creează condiţiile ca banii să circule mai repede. În acest mod economia ţării respective funcţionează la parametri normali şi oamenii par să se îmbogăţească. Forţa malefică permite bunăstarea oamenilor în vederea formării aşa-ziselor elite. Pentru ca o ţară să se auto-înrobească ai nevoie de „elite”.

După ce „elitele” s-au format se începe strângerea laţului în jurul cetăţeanului obişnuit. Societatea începe procesul de auto-înrobire.

Cu toate acestea, în societate mai există anumite libertăţi, libertăţi ce sunt mai mult de natură iluzorie. Spre exemplu, ţi se oferă libertatea să poţi manifesta împotriva politicienilor, dar numai în anumite condiţii restrictive. Pentru a modela închisoarea omenirii ai nevoie de reacţia oamenilor, aşa cum ai nevoie să ştii modul de reacţie al unui câine pentru a-l putea dresa. Reacţia oamenilor foloseşte sistemului deoarece în acest mod se poate eficientiza închisoarea în care vor fi închişi cetăţenii aşa încât ei să creadă că sunt liberi şi deci să participe la auto-înrobirea lor fără a-şi dea seama de acest lucru. De aici deducem că, dacă dorim să ne eliberăm, trebuie mai mult să acţionăm decât să reacţionăm.

Acum să trecem la concretizarea modului de acţiune a forţei malefice asupra individuului. Prin intermediul celor cinci simţuri: văz, auz, gust, simţul olfactiv şi tactil, dar şi prin intermediul intelectului, ţi se induc senzaţii manipulatoare. Ţi se oferă o identitate birocratică formată din nume, prenume, data naşterii, etc. pentru ca tu să crezi că eşti această identitate. În şcoală eşti îndoctrinat astfel încât să asculţi de autoritate şi eşti modelat pentru a servi sistemul. Ţi se servesc mâncăruri care stimulează papilele gustative în aşa fel încât crezi că mâncarea fast-food este mai bună decât legumele şi fructele din grădină. Ţi se oferă parfumuri pentru a trăi cu impresia că dacă nu le foloseşti vei mirosi urât, iar pentru simţul tactil au tot feluri de creme şi alte produse sintetice. Pentru intelect există tot felul de cărţi interesante dar care d.p.d.v. practic nu au nicio valoare, ceea ce face să-ţi iroseşti energia intelectuală într-o direcţie care nu duce nicăieri.

În acest fel tu te identifici cu trupul tău, deci te identifici cu limitarea. În acest mod eşti introdus în cutiuţa mică şi trebuie să te supui manipulării.

Ca să te eliberezi de această forţă malefică, deci pentru ca să evadezi din cutiuţa mică în care ea te-a băgat, trebuie ca tu să te identifici cu divinitatea, care este de fapt infinită.

Mihail Homerillum

http://www.foc-în-agora.eu

Publicat în VIATA LIBERA | 1 comentariu

13 bancuri budiste care îți vor ilumina ziua într-o manieră spirituală


 Ghidul spiritual îi spune aspirantului: „Înţelegi că tu nu exişti în realitate?. La aceasta aspirantul răspunde: „Cui spui asta?”

 Un aspirant zen îl întreabă pe Ghidul său spiritual: „Este în regulă să folosesc emailul?”. „Da”, răspunde maestrul, „dar fără ataşamente”.
 Cineva i-a trimis lui Buddha o cutie cadou, legată cu o panglică. Buddha a deschis cutia şi… era goală. „Aha”, a exclamat el. „Exact ceea ce vroiam. Nimic!
 Ce spune un comic budist când audienţa se opreşte din râs? „Ştiu că sunteţi acolo. Mă pot concentra pe respiraţia voastră.”
 O femeie budistă occidentală era în India, studiind cu Ghidul ei spiritual. La un moment dat a făcut un drum cu o altă prietenă, într-o ricşă, şi au fost atacate de un bărbat de pe stradă. Atacatorul nu a reuşit decât să sperie femeile, dar cea budistă era destul de supărată de ceea ce se petrecuse şi i-a povestit învăţătorului ei. Ea l-a întrebat ce ar fi trebuit să facă. „Care ar fi fost cel mai adecvat răspuns budist?” Ghidul spiritual a spus simplu: „Ar fi trebuit să fii foarte liniştită mental şi, cu o mare compasiune, să îi tragi atacatorului una în cap cu umbrela!
 Ce îi oferă un practicant zen altuia, de ziua de naştere? Nimic.
 Ce spune un budist bucătarului care prepară pizza? „Fă-mi o pizza cu de toate!”. Bucătarul prepară acea pizza şi o dă călugărului. Călugărul îi plăteşte şi cere restul [„the change” – n.n.]. Bucătarul răspunde: „Restul [„the change”, care în limba engleză înseamnă şi „rest”, și „transformare” – n.n.] vine din interior!”.
 De câţi călugări zen este nevoie pentru a schimba un bec?
Nu există niciun bec.
 Întrebare: „Ce se petrece când un budist devine total absorbit de computerul cu care lucrează? Răspuns: „În loc de nirvana, el intră în… nerodvana (lumea nerozilor)”.
 De ce a fost dat afară budistul din postul de medic legist? El continua să specifice cauza morţii ca fiind „naşterea”.
 Un budist sună la mânăstire şi îl întreabă pe călugărul care răspunde: „Poţi veni să binecuvântezi noua mea casă?
Călugărul răspunde: „Îmi pare rău, sunt ocupat.”
Ce faci? Pot să te ajut?
Fac… nimic”, răspunde călugărul. „A face nimic este lucrul principal al  unui călugăr şi nu mă poţi ajuta la asta.”
Astfel că în ziua următoare budistul sună din nou: „Poţi, te rog frumos, să  vii la casa mea să o binecuvântezi?
Îmi pare rău, sunt ocupat”, a spus călugărul.
Ce faci?
Fac… nimic”, a răspuns călugărul.
Dar asta făceai ieri!, a spus budistul.
Corect”, a replicat călugărul, „dar nu am terminat încă!
 Prinţul Gautama, care a devenit Buddha, l-a văzut pe unul dintre cei care îl urmau meditând sub un copac la marginea râului Gange. L-a întrebat la ce anume medita, iar respectivul i-a spus că urmărea să devină atât de iluminat încât să treacă râul fără ajutor. Buddha i-a dat câţiva bănuți şi a spus: „De ce nu cauţi un barcagiu să te treacă râul? Este mult mai uşor”.
 Un maestru zen mi-a spus: „Fă invers decât îţi spun”. Aşa că nu am făcut.
Publicat în BANCURI (umor) | Lasă un comentariu

Un document desecretizat sugereaza ca multi dintre noi am putea avea puteri paranormale


Un document desecretizat recent ce a fost scos la lumină prin Legea accesului la liberă informare sugerează că guvernul chinez a condus studii pe scară largă asupra unor puteri supraomeneşti (paranormale) cum ar fi telepatia, psihochinezia (mișcarea obiectelor comandată psihic, fără contact cu acestea), aerochinezia (abilitatea de a manipula, controla, sau altera moleculele de aer cu ajutorul minții), clarsimţirea (abilitatea de a ști trecutul, prezentul sau viitorul ori stările emoționale ale altora fără a folosi în mod obișnuit cele cinci simțuri – de exemplu, mergeți într-un loc unde s-a aflat o anumită persoană necunoscută și deodată știți diverse detalii despre aceasta), claraudiţia, clarvederea, clarcogniția şi altele. CIA a fost informată despre aceste studii şi a efectuat investigaţii similare, păstrând rezultatele ascunse faţă de publicul larg.

Documentul intitulat Cronologia interesului recent privitor la funcţiile corpului uman în Republica Populară Chineză poate fi găsit pe website-ul CIA. Acesta detaliază studiile pe care guvernul chinez şi alte agenţii le-au derulat pentru a testa mii de copii şi a determina dacă au abilităţi supraomeneşti.

Guvernul a fost atât de interesat de posibilitatea existenţei unor astfel de indivizi supraumani, încât sute de centre de testare au fost fondate în China. Totuşi ele nu dezvăluie rezultatele, cu excepţia unui singur individ, un maestru de Qi Gong, Zhang Baosheng, care era capabil să „miroasă” conţinutul mesajelor scrise pe bucăţi împăturite de hârtie şi care o dată a mutat obiectele fizice din recipiente sigilate într-o altă locaţie. Baosheng a fost numit în 1980 de liderii comunişti de rang înalt un „vindecător cu puteri extraordinare”. Ulterior Baosheng a fost arestat pentru fraudă, în 1995, ceea ce nu ne miră prea mult având în vedere regimul comunist din China. S-a spus că el şi alţi adepţi ai mişcării Qi Gong ar fi luat-o pe „scurtătura explorării ştiinţifice” şi ar fi folosit dovezi științifice stranii şi superstiţii pentru a îşi promova abilităţile.

Aceasta nu înseamnă că Baosheng şi alţii nu aveau capacităţi supraomeneşti. Există numeroase studii ce sunt disponibile publicului şi care confirmă aceasta. Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Princeton din SUA au descoperit că telechinezia sau psihochinezia sunt capacităţi foarte reale.

Ȋn faimoasa poveste pentru copii Alice in Ţara Minunilor, Regina Albă îi spune lui Alice că „memoria funcţionează în ambele sensuri”. Puterea paranormală de claraudiţie (alături de clarvedere și multe alte capacități similare) a fost de asemenea documentată ştiinţific.

Dr. Bem, un socio-psiholog la Universitatea Cornell a realizat o serie de experimente ce sunt publicate într-una dintre cele mai prestigioase publicații de psihologie (Journal of Personality and Social Psychology). De-a lungul a nouă experimente, Bem a examinat ideea potrivit căreia creierul nostru are abilitatea nu doar de a reflecta asupra experienţelor trecute, dar şi de a le anticipa pe cele viitoare. Această abilitate a creierului de a „vedea în viitor” este supranumită adeseori fenomen psi. Cercetătorul a folosit metode bine fundamentate, clasice, ştiinţifice pentru a studia acest fenomen şi a descoperit că suntem toţi înzestraţi cu capacitatea de a vedea în viitor. Se pare că unii dintre noi doar şi-au dezvoltat într-o mai mare măsură această capacitate prin practică, sau o au ca dar din naştere.

Nikola Tesla a afirmat la un moment dat că „în ziua în care ştiinţa va începe să studieze fenomenele non-fizice, ea va face mai multe progrese în 10 ani decât în toate secolele dinainte în care ea a existat. Pentru a înţelege natura adevărată a universului, trebuie să gândim în termeni de energie, frecvenţă şi vibraţie.”

Dacă într-adevăr este aşa, atunci sute de mii de copii (şi adulţi) ar putea manipula cu uşurinţă materia cu ajutorul frecvenţei gândurilor lor.

Și guvernul SUA a realizat studii parapsihologice. Proiectul Stargate a fost numele de cod pentru o bază militară americană creată în 1978 la Fort Meade în Maryland, de către Agenţia de Informații a Apărării (DIA) şi SRI International (un contractor californian) pentru a investiga potenţialul fenomenelor psi în aplicaţiile serviciilor secrete interne și militare. Proiectul a fost vag prezentat în filmul The Men Who Stare at Goats.

Faptul că guvernul din China a fost implicat în studiul parapsihologiei şi că CIA a considerat acest domeniu prea periculos pentru a fi relevat publicului (în timp ce guvernul SUA îşi derula propriile studii) este grăitor. Sunt oare aceste capacităţi folosite împotriva noastră? Suntem oare prostiţi prin radio frecvenţe astfel încât să nu ne descoperim capacităţile înnăscute de a ne vindeca, de a citi gânduri, de a mişca obiectele cu ajutorul minţii şi o mulţime de alte capacităţi supraomeneşti? Să știm care ne sunt posibilităţile este un pas important în direcţia corectă. Evoluţia noastră ca fiinţe conştiente abia a început.
Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

BĂTĂLIA DE LA ROVINE a fost prima confruntare de anvergură între români și turci. Care au fost urmările, pentru Țara Românească și Mircea cel Bătrân?


La 1393, armata temutului Baiazid I ocupase vaste teritorii la sud de Dunăre, pe teritoriul actualei Bulgarii. Următorul teritoriu vizat de către turcii aflați în plină expansiune era Țara Românească. Dunărea a reprezentat un obstacol natural important, dar nu unul care să-i descurajeze pe otomani, după cum nu i-a descurajat nici pe Alexandru Macedon ori pe romani. A fost, mereu, necesar ca invadatorii să primească o ripostă energică, din partea celor ce stăpâneau din vechime teritoriile aflate la nord de bătrânul Istru!

Mircea cel Bătrân, marele nostru voievod, a fost omul potrivit, la locul potrivit. Omul providențial de care aveau nevoie românii la final de secol XIV, puși în față cu otomanii cotropitori, ai căror lideri urmau să ajungă, peste puțină vreme, pe tronul Bizanțului.

a

În afară de dorința de a-și subordona Țara Românească, turcii intenționau și pedepsirea lui Mircea, drept consecință a suportului pe care domnitorul român l-a oferit, anterior, adversarilor otomanilor. În campania sa întreprinsă la nordul Dunării, Baiazid I se baza pe 40.000 de ostași proprii, precum și pe ajutorul furnizat de către câțiva vasali. Astfel, Țara Românească era atacată de o oaste compusă din circa 48.000 de luptători.

Bătălia de la Rovine avea să fie prima dintre marile confruntări pe care armatele turcești urmau să le aibă cu oștirile domnitorilor români. Există, încă, controverse cu privire la datarea acestei mari bătălii, deoarece cronicile din Serbia arată că s-a petrecut în octombrie 1394, în vreme ce bizantinii consideră că a avut loc mai târziu, abia în luna mai a anului 1395.

e

Dacă, în cronicile turcești, inevitabil părtinitoare, se vorbește, despre o încleștare colosală, în care ambele părți combatante au suferit, la Rovine, pierderi semnificative și în care sultanul a fost nevoit să se retragă „cu cinste”, cronicarii slavi, mai imparțiali, descriu o luptă în care cerul s-a întunecat de la puzderia de săgeți eliberate din arcuri iar sultanul Baiazid „Fulgerul” a trebuit să dea bir cu fugiții, împreună cu toată armata care îi mai rămăsese. Așadar, nici vorbă despre vreo retragere demnă a turcilor.

Având în vedere dimensiunile cu mult mai mici ale armatei muntene, comparativ cu mărimea armatei de invazie otomană, succesul trupelor conduse de către Mircea s-a bazat, în bună parte, pe configurația locului unde s-a dat bătălia decisivă, descris drept o zonă împădurită, dar și mlăștinoasă. Dacă mai adăugăm că armata pe care Mircea s-a bazat în bătălia de la Rovine era de circa 10-12.000 de ostași, cu atât mai mare devine meritul voievodului român și a destoinicilor săi luptători!

c

Cronicarii bizantini se referă la substanțiale pierderi, de partea turcească. Din păcate, circumstanțele au făcut ca, după Bătălia de la Rovine, Mircea să nu-și poată asigura tronul, statornicia domniei, chiar dacă turcii au făcut cale întoarsă. Motivul?

Atât otomanii, cât și voievodul moldovean sau polonezii susțineau că pe tronul muntean trebuie să se afle altcineva, diferit de Mircea. Acel „altcineva” era Vlad I, care avea să domnească vreme de un an. Așa că, sub presiunile atâtor adversari, Mircea s-a retras, vremelnic, în Ardeal iar Vlad a ocupat tronul. Vlad I „Uzurpatorul” avea să fie primul voievod din Muntenia care a acceptat să plătească haraciul către turci.

Însă, energicul Mircea nu avea să tolereze această situație pentru prea multă vreme, astfel că, în 1397, avea să devină din nou domnitorul Țării Românești. Pe durata domniei lui Mircea cel Bătrân, teritoriul Țării Românești a avut cea mai mare suprafață, din toată istoria sa. Cronicarul german Johannes Leunclavius (1533-1593) se referea la Mircea cel Bătrân ca la un „…principe între creștini, cel mai viteaz și mai ager”. b

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: enciclopediaromaniei.ro, wikipedia.org, http://www.istorie-pe-scurt.ro

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Deformarea și Formarea Realității


Omul a fost și este supus unor programe care se înscriu în perioada copilăriei. Acestea cresc odată cu omul și sunt realimentate de fiecare dată când le folosește. Ele contribuie la dezvoltarea personalității omului, a atitudinilor de vorbire, ascultare, înțelegere, interese, hobby-uri. Ele nu sunt omul, ele doar îl ajută sau nu pe om prin călătoria vieții.

Deformarea realității este procesul de identificare cu exteriorul efemer.
Omul non-identificat este omul liber, care acționează din el, nefiind supus constrângerilor exterioare.

Formarea realității este procesul de înțelegere de sine, a conjuncturilor, a schimbării sau eliminării programelor și atitudinilor obișnuite, a identificării cu sufletul și nu cu exteriorul.

În cazurile actuale de viață să presupunem că la o masă mai mulți prieteni stau de vorbă. Unul dintre ei vorbește despre lucrurile frumoase care i s-au întâmplat în ultima vreme, iar ceilalți ascultă. Deformarea vine când ceilalți vor răspunde din obișnuințe mentale, verbale sau de atitudine, iar formarea realității vine când ei fac separarea între cazul de față și cele anterioare, când pot fi oprite obișnuințele și comportamentul similar, când apar empatia, ajutorul, compasiunea, înțelegerea, non judecata și iubirea între cei care ascultă și cei care vorbesc.

Astfel, omul este captiv în obișnuințe, în programe, sub care își operează viața.
Non identificarea este procesul prin care omul desfășoară activitatea sufletului, nu a obișnuințelor. Sufletul fiind cel care animă trupul, și nu trupul pe suflet.

Cu toate acestea, Socrate zicea „Nu poti vindeca trupul, fără să vindeci sufletul”, iar în acest mod toate metodele de terapie, alimentație, diete, vindecări naturiste, homeopate și multe altele, sunt ajutătoare doar trupului și programelor acestuia.

Vindecarea sufletului duce spre formarea realității. El poate fi ajutat prin generozitate, sinceritate, sârguință, acceptare, empatie, solitudine, răbdare, iertare, atenție, calm.

Întrebarea trupului ar veni imediat : La ce ne-ar fi bine să ne ajutăm sufletul ? Când toate poftele și plăcerile sunt aici acum. Ei bine, dragii mei, toate scripturile și manuscrisele lăsate moștenire din toate cele șapte religii și culturi ale pământului, spun acest lucru, pe care Aristotel le-a concluzionat spunând : „Nouă ne este bine uneori, iar zeului întotdeauna”.

Formarea și deformarea realității sunt principii și concepte. Ele nu sunt cu nimic mai prejos decât o farfurie de mămăligă cu brânză. Atitudinea interioară a omului este fie prietenul său, dacă știe că o are, fie dușmanul său, dacă nu știe că o are. Astfel obișnuințele deformează, iar răbdarea și creația momentului formează realitatea.

Omul care va cauta să-și formeze singur realitatea, va merge împotriva curentului. Nefiind agregat în condiția obișnuințelor comune, el va fi atent la sine însuși cât și la evenimentele exterioare, simultan. În acest mod, poate dobândi in interior, și nu in exterior.

http://www.alexandruplesea.ro/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Equihen Plage, un sat unic în lume: casele sunt făcute din bărci așezate cu fundul în sus. De unde această „tradiție”?


Equihen Plage este o micuță așezare din apropierea Canalului Mânicii, în Nordul Franței. Aici trăiesc aproximativ 3.000 de locuitori în niște case mai puțin obișnuite. Până la începutul secolului al XX-lea, Equihen Plage era un simplu sat de pescari; astăzi localitatea este renumită în întreaga lume pentru numeroasele case făcute din bărci inversate, cunoscute la nivel local ca „quilles en l’air”.

În romanul clasic al lui Charles Dickens, David Copperfield, fratele lui Peggotty a trăit într-o astfel de locuință veche din Yarmouth. Și aici înEquihen Plage vechile bărci nevrednice pentru navigație au fost târâte peuscat și întoarse cu susul în jos. Fundul ambarcațiunii este acum acoperișul etanș al gospodăriei.

equihen-plage-boat-house-12equihen-plage-boat-house-22equihen-plage-boat-house-32

Astfel de case au fost realizate de francezi încă de la începutul secolului XX, după cum veți putea vedea în fotografiile de mai jos. În timpul celui de-al doilea război mondial, aproape toate casele au fost distruse de conflict, însă oamenii au reușit după aproximativ 60 de ani să le restaureze, devenind azi o atracție turistică inedită. Închirierea unei asemenea locuințe începe de la circa 30 de euro și poate ajunge și la 300 de euro pe noapte, în funcție de dotări. Cei care au ajuns aici susțin că experiența merită toți banii.

Plaja se întinde pe o lungime de 3 km de la gura de vărsare a râului Warrenne și până la stâncile din Capul Alprech. Spre deosebire de alteresorturi din zonă, aici încă există un peisaj sălbatic, natural, zona nefiindprea mult urbanizată. Satul Equihen și plaja au primit eticheta ecologică Blue Flag în anul 2010 din partea Uniunii Europene, fiind o zonă extrem de curată în care intervenția omului este limitată.

equihen-plage-boat-house-510equihen-plage-boat-house-225equihen-plage-boat-house-102equihen-plage-boat-house-239equihen-plage-boat-house-72

sursa: amusingplanet.com/

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în FRUMUSETI DIN LUME | Lasă un comentariu

Crima vaccinării obligatorii: conform prospectelor, vaccinurile nu sunt evaluate din punct de vedere carcinogen sau mutagen și nici din punct de vedere al impactului asupra fertilității celor injectați cu ele!!!


Vă prezentăm mai jos o analiză necruțătoare și șocantă asupra vaccinurilor și asupra intenției sinistre, naziste, de introducere a obligativității vaccinării atât la copii, cât și la ADULȚI!!! Autorul acestei scrisori deschise este un cadru universitar care, în urmă cu puțină vreme și-a pierdut fetița, ucisă de sistemul medical românesc – un sistem medical corupt și incompetent!

Citiți și dați mai departe!

Stoian George-Daniel:

În atenția Președintelui României, Primului Ministru al României, membrilor actualului Guvern, Parlamentului României, clasei politice din România, Serviciului Român de Informații și, nu în ultimul rând, în atenția cetățenilor din România.

Bună ziua.

Vă scriu aceste rânduri cu durere și revoltă în suflet (dar și cu speranță) ca urmare a publicării sinistrei propuneri legislative prin care se dorește impunerea dictaturii medicale în România și vaccinarea obligatorie atât a copiilor cât și a adulților [1].

Cu durere și revoltă scriu aceste rânduri deoarece mă doare să văd cât de mult suntem desconsiderați de către o parte dintre cei care dețin funcții de decizie în domeniul medical, mă doare să văd că unii ne consideră un fel de specie de animal cu 2 picioare lipsit de rațiune, un fel de sclavi în al căror corp ar avea ei dreptul să injecteze cu forța/sub constrângere o mulțime de produse biologice numite generic „vaccinuri”.

Aceste vaccinuri ne sunt prezentate public, de către autoritățile sanitare, ca fiind medicamente sigure, cu efecte adverse ușoare și rare.

Cât de „sigure” sunt însă aceste vaccinuri din moment ce companiile farmaceutice care le produc refuză să își asume răspunderea legală pentru siguranța propriilor lor vaccinuri?

Cât de „sigure” sunt aceste vaccinuri din moment ce în prospectele lor oficiale scrie, negru pe alb, că ele nu sunt evaluate nici din punct de vedere carcinogen sau mutagen și nici din punct de vedere al impactului asupra fertilității celor injectați cu ele?

Cât de „sigure” sunt aceste vaccinuri din moment ce se recunoaște public, în prospectul lor oficial, că nimeni (nici producătorii de vaccinuri și nici autoritățile medicale) nu știe dacă ele pot sau nu să provoace cancer ori mutații genetice deoarece nu a avut nimeni până în prezent responsabilitatea/interesul de a le evalua și din acest punct de vedere esențial?

Vă rog, citiți prospectele oficiale ale vaccinurilor și veți afla aceste lucruri. Iată, de exemplu, ce este stipulat la începutul paginii 6 din prospectul oficial al trivaccinului ROR : „M-M-R II has not been evaluated for carcinogenic or mutagenic potential, or potential to impair fertility” [2].

Vă rog să citiți și prospectele oficiale ale celorlalte vaccinuri și veți descoperi informații importante pe care Ministerul Sănătății ”uită” să le comunice părinților, inclusiv faptul că nici ele nu sunt evaluate din punct de vedere carcinogenic sau mutagenic [3].

Veți vedea astfel cum se recunoaște, în mod oficial, faptul că nimeni nu știe dacă aceste produse biologice care le sunt injectate copiilor ar putea sau nu să provoace cancer ori mutații genetice.

Iar celor care vor susține, pe drept cuvânt, că există și alte medicamente în al căror prospect se menționează că nu au fost evaluate din punct de vedere carcinogen sau mutagen, le spun doar atât : în cazul acelor medicamente nu a propus nimeni nici un proiect de lege sinistru prin care să se încerce impunerea obligativității consumării/injectării lor în mod preventiv. În cazul acelor medicamente ni se respectă dreptul de a alege dacă le consumăm sau nu și nu se încearcă impunerea lor cu forța.

Fiecare dintre noi trebuie să fie conștient că, în momentul în care ne-am dat acordul pentru orice procedură medicală (inclusiv pentru a fi vaccinați noi înșine sau copiii noștri) ne asumăm orice fel de potențiale riscuri și beneficiem de orice fel de potențiale efecte pozitive aferente acelui procedeu medical. În cazul vaccinării riscurile, cel puțin cele care sunt recunoscute până acum în mod oficial, le găsiți prezentate în prospectele vaccinurilor.

Unde este „interesul superior” al copilului, atât de mult invocat de către cei care vor să impună vaccinarea cu forța a tuturor, atunci când este vorba despre faptul că, nici până în prezent, nu se știe dacă vaccinurile care le sunt injectate au sau nu au efecte carcinogene și mutagene? Nu este în interesul superior al copilului să știm dacă vaccinurile care le sunt injectate (cu acordul liber exprimat al parintelui) pot sau nu să provoace cancer ori mutații genetice?

Ce fel de mentalitate au cei care pretind că „interesul superior” al copilului înseamnă ca el să fie injectat în mod obligatoriu cu o mulțime de vaccinuri pentru a căror siguranță companiile farmaceutice care le produc nu își asumă în scris răspunderea legală?

Ce fel de mentalitate au cei care au redactat acest sinistru proiect de lege și vor să injecteze cu forța/sub constrângere, în corpul copiilor și al adulților, o mulțime de vaccinuri despre care nici măcar nu se știe dacă au sau nu au efecte carcinogene sau mutagene?  

Câți dintre noi cunoaștem/ vrem să cunoaștem faptul că România se confruntă cu o epidemie (din punct de vedere al numărului de victime) de cancer la copii? [4].

Câti știm că în România nu există o statistică oficială a numarului de copii diagnosticați cu cancer, o statistică care să fie realizată de către Ministerul Sănătății? Atât de mult îi pasă Ministerului Sănătății de copiii din această țară încât acest minister nu știe și nici nu vrea să se știe, în mod oficial, câți copii bolnavi de cancer sunt în România [5]. Atât de mult îi pasă Ministerului Sănătății de copiii bolnavi de cancer încât, în România, 1 din 2 copii bolnavi de cancer moare în timp ce în alte state europene 90% dintre ei supraviețuiesc [6].

Câți știm că, în România, anual se înregistrează aproximativ 500 de noi cazuri de cancer la copii? Această informație a fost prezentată, în anul 2015, chiar de către Președintele României [7].

Medicii recunosc că pot exista mai mulți potențiali factori care ar putea provoca cancerul la copii. De ce însă nu se ia în calcul, alături de alți potențiali factori, și potențialul factor de risc numit ”vaccin”? De ce se ignoră/se respinge cu îndârjire această posibilitate din moment ce se recunoaște, oficial, că nimeni nu știe dacă aceste vaccinuri pot sau nu să provoace cancer ori mutații genetice? Unde este ”interesul superior” al copilului atunci când se ignoră acest lucru și se cere injectarea acestor vaccinuri cu forța/sub constrângere? Unde?

De ce nu ne comunică autoritățile medicale din această țară informații legate de această epidemie de cancer la copii cel puțin cu aceeași frecvență și îndârjire cu care ne comunică informațiile legate de epidemia de rujeolă? Sutele de copii care mor anual de cancer în România nu contează? Contează doar copiii care ne sunt prezentați ca fiind decedați din cauza rujeolei și care pot fi folosiți în scop propagandistic în încercarea de a impune dictatura medicală în România?

Citiți cu atenție sinistrul proiect de lege propus de către Ministerul Sănătății. Aflați că, în viziunea celor care l-au redactat, copiii nevaccinați sunt considerați a fi un pericol pentru cei vaccinați. Nu contează dacă acel copil nevaccinat este clinic sănătos, el este considerat un „pericol” pentru cei vaccinați (și, teoretic, imuni la bolile împotriva cărora au fost vaccinați).

Așadar, dacă ai un copil nevaccinat, Ministerul Sănătății aruncă Constituția la gunoi și vrea, printr-o (fărăde)lege, să i se refuze dreptul la educație pe motiv că cel nevaccinat i-ar putea îmbolnăvi pe cei vaccinați și imunizați (cel puțin teoretic). Mai contează că cel nevaccinat este clinic sănătos, iar istoricul lui medical în nici un caz nu este mai încărcat decât al altor copii vaccinați? Nu contează, afară cu el din gradiniță și școală, asta cere Ministerul Sănătății!

Ai un copil vaccinat care este diagnosticat cu o boală transmisibilă care-i afectează pe viață și pentru care nu există vaccin (așadar nici un copil nu e vaccinat împotriva acelei boli, de unde rezultă că teoretic toti ar putea să facă acea boală)? Atunci ești „norocos”, căci Ministerul Sănătății îi respectă copilului tău dreptul constituțional la educație (asa cum este și firesc în cazul tuturor copiilor!).

Având în vedere mentalitatea celor care au fost capabili să propună un atât de sinistru proiect de lege, cât timp va mai trece până când Ministerul Sănătății va cere, printr-un nou proiect de lege, însemnarea fizică a copiilor și adulților nevaccinați și cât se poate de sănătoși, izolarea lor în ghetouri și, ulterior, chiar aplicarea unor ”soluții finale” în numele ”binelui general al societății”?

Invocându-se în mod ipocrit „interesul/binele general” al poporului au fost comise, în istoria recentă a Umanității (a se vedea, de exemplu, Germania anilor `30-`40 din secolul trecut) cele mai crâncene atrocități în domeniul medical.

Totul a pornit de la o abdicare inițială de la orice fel de norme constituționale și acceptarea unui prim abuz. Iar acest lucru a echivalat cu deschiderea Cutiei Pandorei (crearea unui precedent de încălcare a oricăror norme constituționale) și descătușarea unui torent de abuzuri care nu au mai putut fi îndiguite.

Tot în cadrul acestei sinistre propuneri legislative găsim și alte lucruri halucinante. De exemplu, Art 11 lit m stipulează că Protecția Copilului va fi sesizată în cazul copiilor care au împlinit 18 luni și nu sunt încă injectați (cu vaccinurile pentru a căror siguranță companiile farmaceutice care le produc nu își asumă în scris nici un fel de răspundere legală).

Așadar, ai un copil cu varsta de cel puțin 18 luni pe care-l iubesti mai mult decât orice pe lumea aceasta și de care ai grijă ca de ochii din cap? Nu ti-ai dat acordul pentru a fi injectat cu actualele vaccinuri ”sigure”?

Vine Protecția Copilului și ți-l ia, oferindu-i în orfelinat un mediu de viață care, consideră Ministerul Sănătății, corespunde „interesului superior al copilului”! În orfelinat sau la diverși străini care să îndeplinească rolul de asistenți sociali sau de părinți surogat!

Cu tot respectul vă întreb pe fiecare dintre dvs : am înnebunit cu toții? Iei un copil iubit, îngrijit și ocrotit, un copil dezvoltat armonios în cadrul familei sale pentru a-l trimite la orfelinat, acolo unde consideră Ministerul Sănătății că va fi ”respectat” „interesul superior al copilului” deoarece va fi vaccinat cu forța? Cine din cadrul Ministerului Sănătății a fost capabil să vină cu o propunere atât de sinistră? Ce fel de mentalitate are?

Propunerile sinistre nu se opresc însă aici : Art 11 lit n stipulează că Procuratura va fi sesizata de Comisiile Județene de Vaccinare în cazul copiilor care au împlinit vîrsta de 3 ani și nu au fost încă injectați cu toate vaccinurile, părinții fiind acuzați de rele tratamente aplicate minorului (adică de o faptă penală care se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani).

Nu sunteți de acord să le fie injectate copiilor dvs, pe care-i iubiți mai presus de orice, toate aceste vaccinuri „sigure”? Nici o problemă, s-a găsit cineva cu o mentalitate demnă de Germania anilor `30-`40 ai secolului trecut care a propus ”soluția” : dvs intrați la pușcărie, iar copilul ajunge în orfelinat! În acest mod consideră Ministerul Sănătății din România că asigură respectarea „interesului superior” al copilului!

Există cineva în structurile de conducere și control ale acestei țări capabil să afle cine este persoana/cine sunt persoanele care a propus/care au propus ceva atât de sinistru și halucinant și să o împiedice/să le împiedice ca pe viitor să mai poată veni cu asemenea idei sinistre într-o propunere de lege? Sper sincer că da!

În ce-i privește pe adulți, Art 25 din această propunere de lege sinistră are „grijă” și de ei stipulând că toți adulții (cu excepția celor care au contraindicații medicale definitive, aceștia nefiind eligibili pentru vaccinare) sunt obligați să se prezinte, la ordin, pentru a le fi injectate diverse vaccinuri, adulții fiind totodată obligați să recupereze vaccinurile restante (de ex rapelurile care, oficial, se vrea să ne fie injectate o dată la 10 ani, precum și antigripalul care se vrea a fi injectat anual).

Avem ceva vaccinuri de recuperat cu toții, nu? Bucuria producătorilor și importatorilor de vaccinuri, prin impunerea vaccinării cu forța a cetățenilor României (copii și adulți) ei ar avea o apetisantă și certă piață de desfacere pentru multiplele lor vaccinuri atât de ”sigure”. După cum se spune în lumea afacerilor, ”nothing personal, just business”.

Acestea nu sunt singurele elemente halucinante și sinistre din această propunere legislativă, întreaga propunere legislativă este sinistră și halucinantă, eu doar selectez câteva dintre ele.

Un alt exemplu sinistru îl reprezintă Comisiile Județene de Vaccinare care amintesc atât de puternic de Comisiile existente în Germania nazistă, comisii în fața cărora trebuia să te prezinți pentru a demonstra, cu acte, că ești pur din punct de vedere rasial și nu reprezinți un pericol de contaminare (rasială) pentru ceilalți! Iar dacă nu erai pur rasial urmau repercursiunile.

În acest proiect de lege se propune să fim obligați să ne prezentăm în fața unor Comisii Județene de Vaccinare pentru a da socoteală deoarece nu vrem să ne fie injectați copiii cu o mulțime de vaccinuri ”sigure”. Iar dacă nu vom ceda la amenințări și nu ne vom vaccina copiii, atunci vin repercursiunile : copiii ar urma să fie luați din mijlocul familiei și aruncați în orfelinat, iar părinții ar urma să umple pușcăriile.

Nu mai puțin sinistră este și ideea enunțată în Art 11, litera p, unde se stipulează că aceste Comisii județene de vaccinare vor cere socoteală sau vor denunța orice cadru medical care îndrăznește să-și manifeste public îndoielile justificate față de siguranța acestor vaccinuri.

Esti medic și pui întrebări, în mod public, legat de toate neregulile sesizate de tine și de alții în cazul actualelor vaccinuri? Ei bine, vei fi distrus! Esti bun de jupuit pe viu, în domeniul medical nu vei mai avea voie, prin lege, să pui întrebări! Alții vor gândi pentru tine, tu vei fi obligat să accepți ce au gandit alții și, foarte important, nu vei mai avea voie să ai indoieli.

Vă rog pe toți să gîndim precum niște adulți maturi și nu precum niște copii naivi. Asta înseamnă să fim conștienți de faptul că, oricât de ”nevinovată” ar putea fi o formă a acestei legi, este suficient ca ea să fie votată și promulgată pentru a deschide cutia Pandorei. Pot fi eliminate toate penalitățile, pot fi eliminate toate propunerile sinistre din această lege, se poate menționa că vaccinurile sunt opționale, nu contează. Este suficient să fie creat un cadru legal numit ”legea vaccinării” și să fie creată infrastructura (a se vedea Comisiile Județene de Vaccinare) necesară pentru ca, treptat-treptat, să fie ”strâns șurubul”.

Mai țineți minte ”pandemiile” de gripă aviară și de gripă porcină? Mai țineți minte modul mizerabil în care eram amenințați că, dacă nu ne vaccinăm, vom avea cel puțin 2 milioane de morti din cauza gripei aviare [8] [9] sau zeci de morți din cauza gripei porcine [10], cerându-se de către un Secretar de Stat din cadrul Ministerului Sănătății vaccinarea noastră cu forța pentru a lupta împotriva ”pandemiei” de gripă porcină [11] ?

E atât de greu să ne dăm seama că am fi fost legați de mâini și de picioare dacă ar fi existat o ”lege a vaccinării” în perioada ”pandemiilor” de gripă aviară sau de gripă porcină? Nici unul dintre noi nu ar fi scăpat nevaccinat cu forța. Ce mai contează că, ulterior, a reieșit că acele ”pandemii” au fost de fapt niște escrocherii orchestrate de la cel mai înalt nivel, o anchetă în acest sens fiind solicitată chiar și de către parlamentari din zece state europene? [12]

Să nu ne pacălim singuri, o lege a vaccinării, oricât de ”nevinovată” ar fi într-o primă etapă, ar fi modificată urgent și ar institui obligativitatea vaccinării a tot ce mișcă în această țară cu ocazia următoarei pandemii mediatice. Din acest motiv consider că o asemenea lege ne-ar face să fim total vulnerabili în fața celor care, la următoarea ”pandemie”, vor cere cu îndârjire ca în numele ”interesului general al societății” să fim vaccinați cu forța noi și copiii noștri.

Aceasta este ”minunata lume nouă” pe care vor unii să ne-o impună. Ce facem, luptăm pe toate căile legale pentru a-i opri din demersul lor sinistru și pentru a le dovedi că noi și copiii noștri suntem ființe umane raționale în al căror corp NIMENI nu are dreptul să injecteze nimic fără acordul nostru liber exprimat? Sau le dăm dreptate atunci când ne consideră simple animale lipsite de rațiune și le vom permite să ne injecteze cu forța/sub constrangere o mulțime de vaccinuri ”sigure”? Ce alegeți, oameni buni?

Domnule Prim Ministru Sorin Grindeanu, ca urmare a acestor informații și a altor informații care v-au parvenit pe alte surse vă rog să nu vă asumați, în numele Guvernului României, această propunere legislativă și să nu o transmiteți către Parlament.

Vă rog să solicitați Ministerului Sănătății să-și indeplinească atribuțiile pe care le are în prezent (nu e nevoie de o lege care să oblige Ministerul Sănătății să își facă treaba) și să asigure vaccinurile necesare pentru copiii ai căror parinți sunt de acord să-i vaccineze. Pentru achiziția acestor vaccinuri Ministerul Sănătății nu are nevoie (cum nu a avut nevoie nici în anii trecuți) de nici o lege prin care să se încerce impunerea vaccinării cu forța a copiilor și adulților din România.

Vă rog să solicitați Ministerului Sănătății ca, în locul acestei sinistre propuneri legislative, să vină cu un proiect de lege în care să fie stipulat faptul că Ministrul Sănătății și Secretarii de Stat din acest minister, alături de producătorii de vaccinuri, importatorii,  distribuitorii și medicii de familie care vaccinează copiii vor răspunde atât personal cât și în solidar (din punct de vedere legal) pentru orice vaccin care distruge sau ucide un copil.

Veți vedea atunci cum va crește gradul de acoperire vaccinală a copiilor deoarece va crește încrederea părinților în calitatea și siguranța vaccinurilor care le sunt injectate copiilor lor. Iar această încredere va crește deoarece părinții vor ști că producătorii de vaccinuri, importatorii, distribuitorii, medicii de familie, Ministrul Sănătății și Secretarii de Stat vor face și imposibilul pentru a le asigura copiilor din această țară cele mai sigure vaccinuri cu putință. De ce? Deoarece va fi în joc capul lor și nu vor mai putea să se ”spele pe mâini” de orice responsabilitate zicând că cei afectați de vaccinuri vor primi despăgubiri din bugetul public.

Vă rog să solicitați Ministerului Sănătății să vină cu un proiect de lege care să vizeze alocarea de fonduri în regim de urgență pentru repararea/consolidarea actualelor spitale, precum și pentru modernizarea lor și achiziționarea de echipamente medicale de ultimă generație.

După cum bine știți, suntem în plină zonă seismică și oricând putem fi loviți de un seism de mare amplitudine. Este pregătit Ministerul Sănătății și sunt pregătite spitalele din această țară pentru a face față urmărilor unui asemenea seism? Sau vom muri pe capete cu zile, așa cum au murit cu zile și alți nevinovați în urma accidentului de la Colectiv?

Vă mai rog, domnule Prim Ministru, să solicitați Ministerului Sănătății un proiect de lege prin aplicarea căruia să fie readus la viață și modernizat Institutul Cantacuzino. Institutul Cantacuzino să producă propriile vaccinuri monovalente și nu polivalente, pornind de la zero, și nu să le ambaleze pe cele produse prin alte părți.

În concluzie, vă rog domnule Prim Ministru să respingeți în totalitate acest sinistru proiect de lege și să solicitați Ministerului Sănătății să vină cu propuneri legislative care să ducă la creșterea gradului de incredere a populației în actualele vaccinuri și în instituția numită Ministerul Sănătății, renunțând la orice fel de propunere legislativă sinistră care nu duce decât la distrugerea definitivă și iremediabilă a firavei credibilități de care mai beneficiază acest minister si produsele medicale recomandate de el.

Cu respect,

Stoian George-Daniel

SURSA: AICI

Bibliografie :

[1]http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2017/04/LEGEA-VACCINARII-10.04.2017-002.pdf

[2]https://www.fda.gov/downloads/BiologicsBloodVaccines/Vaccines/ApprovedProducts/UCM123789.pdf

[3] http://www.immunize.org/fda/

[4]http://www.qmagazine.ro/statistica-groazei-400-de-copii-mor-anual-de-cancer-in-romania_222608.html

[5]http://www.digi24.ro/magazin/stil-de-viata/viata-sanatoasa/in-romania-nu-exista-o-statistica-oficiala-a-copiilor-bolnavi-de-cancer-mai-multe-ong-uri-au-realizat-una-359288

[6]http://www.profi.ro/salveaza_destine/2014/?proiecte=daruieste-viata-copiilor-bolnavi-de-cancer

[7]http://www.b1.ro/stiri/eveniment/klaus-iohannis-in-romania-se-inregistreaza-anual-500-de-cazuri-noi-de-copii-bolnavi-de-cancer-statisticile-nu-spun-nimic-despre-suferinta-lor-si-a-familiilor-lor-video-103389.html

[8]http://www.gandul.info/stiri/dr-streinu-cercel-vorbeste-pe-unde-apuca-despre-simulari-cu-2-milioane-de-morti-in-romania-260735

[9]http://www.libertatea.ro/ultima-ora/aviara-ar-putea-ucide-doua-milioane-de-romani-143226

[10]http://jurnalul.ro/stiri/observator/adrian-streinu-cercel-scenariul-cu-20-de-mii-de-morti-asta-e-mizilic-525866.html

[11]https://www.antena3.ro/actualitate/ministerul-sanatatii-primele-vaccinuri-impotriva-gripei-porcine-administrate-in-noiembrie-83200.html

[12]http://www.hotnews.ro/stiri-doctorh_actualitate-6794881-conferentiar-doctor-alexandru-rafila-romania-este-clar-epidemie-gripa-ah1n1-arata-numarul-imbolnavirilor-deceselor.htm

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în VACCIN | Lasă un comentariu

Povestea lui LISIMAH – succesor al lui Alexandru cel Mare și stăpân al unui puternic regat, a fost biruit de către DROMIHETE, conducătorul geților


Istoria confruntării dintre armatele lui Lisimah – rege al Traciei elenistice, și iscusitul conducător get Dromichaetes ne oferă informații importante despre viața și concepțiile strămoșilor noștri, dar mai ales despre strategia și forța lor militară.

Cu trei secole înainte de Hristos, Lisimah, regele Traciei, trimitea o puternică armată în ținuturile nord-dunărene aflate sub conducerea lui Dromihete. În fruntea oștirii invadatoare se afla Agatocle, unul dintre fii lui Lisimah. Urmarea incursiunii? Invadatorii sunt biruiți pe dată și conducătorul lor, fiul lui Lisimah, a fost capturat de către geți. Ulterior, prințul Agatocle a fost eliberat, fiind trimis înapoi, la tatăl său, încărcat cu daruri. Geții nutreau speranța că astfel vor avea parte de pace, pe viitor.

f

Peste câțiva ani, temutul rege Lisimah a organizat și condus o nouă incursiune la nord de Dunăre. Această campanie de cucerire va fi fost încă și mai bine pregătită decât anterioara. Urmarea a fost că invadatorii au fost împrăștiați și spulberați, din nou. Ne putem da seama de amploarea dezastrului militar al armatei invadatoare prin simplul fapt al capturării regelui Traciei, Lisimah.

Și ne putem da seama și de iscusința conducătorului get, după modul în care s-a purtat cu liderii armatei învinse, în condițiile în care practica vremii era să fie uciși sau transformați în robi. Deși războinicii geți participanți la confruntarea cu invadatorii cereau uciderea lui Lisimah, Dromihete i-a tratat cu bunăvoință și le-a administrat o lecție pe care aveau s-o țină minte. Le-a oferit un ospăț regesc, în care bucatele alese fuseseră puse în blide și tăvi de aur. Alături, mai marii oștirii gete au consumat hrana lor simplă, din vasele lor modeste, confecționate din lemn și lut. La final, regele Lisimah a fost întrebat de ce a părăsit traiul său îndestulat, luxos, pentru a veni cu oaste asupra unor oameni simpli.

d

La rândul lor, războinicii geți, care cereau cu vehemență uciderea lui Lisimah, au primit din partea lui Dromihete răspunsul că suprimarea regelui Traciei nu i-ar feri, pe viitor, de viitoarele invazii, deoarece Lisimah ar fi înlocuit de către alt rege. În înțelepciunea sa, Dromihete a reușit să-și transforme adversarul într-un amic, dobândind și cetățile râvnite, de la regele Traciei. Lisimah a fost eliberat și s-au înțeles ca iscusitul conducător get să se căsătorească cu una dintre fetele sale.

În mod evident, Dromihete era un lider puternic și respectat, în urmă cu peste 2300 de ani. Nu s-ar fi discutat despre o căsătorie dintre conducătorul get și una dintre fiicele lui Lisimah, dacă geții n-ar fi reprezentat o putere militară de care toate regatele din vecinătate țineau seama.

c

Prezentarea câtorva aspecte esențiale din viața lui Lisimachos ne vor ajuta să realizăm că, de fapt, înaintașii noștri au fost capabili să înfrângă o super-putere a vremii și să-l transforme într-un simplu prizonier pe unul dintre cei mai importanți conducători ai acelor vremuri (perioada 300-282 î.e.n.).

Lisimah s-a născut în Tesalia și a domnit între anii 306-281 î.Hr. În anul 306, el devenea rege al Traciei, după ce în prealabil, după moartea lui Alexandru cel Mare, fusese satrap al acestei regiuni. Părintele lui Lisimah, pe nume Agatocles, a fost unul dintre bunii prieteni ai lui Filip a II-lea, rege al Macedoniei și nimeni altul decât tatăl lui Alexandru cel Mare. Se poate spune că Lisimah a avut o educație asemănătoare cu aceea a lui Alexandru Macedon.

b

De altfel, Lisimah a fost unul dintre oamenii de maximă încredere ai lui Alexandru cel Mare, care se ocupau de securitatea fizică a acestuia, incusiv pe câmpul de luptă. Lisimah a participat la cuceririle militare ale lui Alexandru, inclusiv la victoriile pe care le-a obținut în Persia și India. Deci, nu există dubii asupra experienței și calităților de strateg ale lui Lisimah. Cu atât mai însemnată ne apare victoria geților asupra armatei sale, despre care se spune că putea ajunge la 100.000 de luptători!

După ce Alexandru cel Mare a pierit, la doar 32 de ani, Lisimah a participat la luptele de împărțire ale giganticului imperiu ce rămăsese în urmă. După ce l-a înfrânt și l-a biruit pe Antigonus I, Lisimah a devenit stăpân peste coasta de miazănoapte a Asiei Mici și peste ținuturile Frigiei, Ioniei, Lidiei. Această victorie a fost obținută înainte ca armatele sale să fie înfrânte de către neînfricații geți.

h

La 288 î.e.n., Lisimah a atacat Macedonia, pe atunci aflată sub conducerea lui Demetrius I. L-a alungat pe Demetrius și l-a numit conducător pe un anume Pyrrhus, stăpânind împreună regatul. Peste trei ani Lisimah s-a debarasat de Pyrrhus, devenind conducător unic al Macedoniei.

Confruntarea cu strămoșii noștri a avut ca motive intervențiile getului Dromihete, prin care acesta urmărea să-și exercite din nou stăpânirea asupra unor cetăți din actuala Dobroge, ce fuseseră integrate regatului Traciei, în vreme ce Lisimah, monarh al Traciei elenistice, dorea, pur și simplu, încorporeze în regatul său o cât mai mare parte din teritoriile de la nordul bătrânului Istru. În primul război contra strămoșilor noștri (din 300 î.Hr.), Lisimah i-a subestimat, probabil, pe geți, de vreme ce n-a condus personal invazia militară.

g

În următoarea mare campanie, peste opt ani, puternica armată a lui Lisimah avea să se confrunte cu „tactica pământului pârjolit” și a atacurilor surpriză (folosită mai târziu și de către voievozii munteni ori moldoveni), căzând în capcana minuțios pregătită de către Dromihete.

Lisimah a fost căsătorit de trei ori și ne sunt cunoscute numele a șapte dintre copiii săi. Cea de-a doua soție a lui Lisimah a fost o prințesă persană iar cea de-a treia a făcut parte din dinastia egipteană a Ptolemeilor. Agatocles, prințul capturat de către războinici geți ai lui Dromihete, a fost fiul său cel mai mare. Lisimah a avut și un fiu numit Alexandru, dintr-o relație cu o femeie de neam trac, din tribul odrisilor.

Chiar dacă a scăpat viu și nevătămat din incursiunea sa din țara aspră a geților, fiind iertat și încărcat cu bunuri de preț de către regele Dromihete – noul său aliat, zilele regelui Lisimah s-au sfârșit peste puțină vreme, în anul 281 î.e.n., după o existență zbuciumată, petrecută mai mult prin războaie.

L'Achilleion.

i

a

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: wikipedia.org, „Istoria românilor” – Constantin C. Giurescu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Iată ce spun reprezentanții Vaticanului despre extratereștrii și OZN-uri… Vei fi uimit!


Ceea ce veți citi mai jos este mai mult decât bulversant. O instituție precum cea a Vaticanului, care în urmă cu secole reprezenta cea mai agresivă forță de blocare a cunoașterii pentru Europa Vestică, a schimbat astăzi macazul la 180 de grade. Nu doar că reprezentanții ei de la cel mai înalt nivel vorbesc deschis despre CERTITUDINEA existenței vieții extraterestre și a unor civilizații extraterestre, dar în cea mai înaltă instituție a Bisericii Catolice ființează un departament care pregătește o posibilă întâlnire de gradul III cu o civilizație din spațiu.

Mai jos puteți citi un colaj realizat de prof. dr. Dan Farcaș, președinte al ASFAN, cu cele mai interesante declarații ale înalților prelați catolici:

  • Papa Ioan Paul II în 1999, la întrebarea unui copil dacă există extratereştri, a răspuns: „Ţine minte întotdeauna: Ei sunt copiii lui Dumnezeu, la fel ca şi noi”.
  • Padre Pio, canonizat în 2002: „Neîndoielnic, Dumnezeu nu îşi limitează gloria la acest micuţ Pământ. Pe alte planete există alte fiinţe, care nu au păcătuit şi nu au căzut precum noi”.
  • George Coyne, astronom la observatorul Vaticanului, declara „Este o nebunie să crezi că omul este singur în Univers”.
  • Reverendul Jose Gabriel Funes, directorul observatorului astronomic al Vaticanului, „La fel cum considerăm creaturile pământene drept «frate» şi «soră», de ce n-am vorbi şi despre un «frate extraterestru»?

  • Monsignor Corrado Balducci (1923-2008)
    exorcist oficial pentru Roma, membru al Curiei (guvernului) de la Vatican
  • „Contactele cu extratereştrii sunt un fenomen real. Vaticanul primeşte multe informaţii privind extratereştrii şi contactele lor cu oamenii de la nunciaturile (ambasadele) sale în diferite ţări, cum ar fi Mexic, Chile sau Venezuela.“
  • “Existenţa extratereştrilor nu mai poate fi negată, sunt de acum prea multe mărturii în privinţa lor şi a farfuriilor zburătoare, aşa cum dovedeşte cercetarea OZN”.
  • Religia creştină nu exclude existenţa extratereştrilor […] existenţa farfuriilor zburătoare […] faptul că extratereştrii sunt mai evoluaţi decât noi […] Dumnezeu nu ne-a spus nimic despre alte lumi locuite din Univers, pentru că nu a socotit că este necesar”
  • Întâlnirile OZN au patru caracteristici: „1) NU au caracter demonic, 2) NU sunt datorate unor deficienţe de natură psihică, 3) NU reprezintă cazuri de posedare [din partea unor entităţi malefice n.n.], dar 4) aceste întâlniri merită să fie studiate cu toată grija”..
    Daniel Roxin
  • http://www.cunoastelumea.ro/
Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Pregătiri de război: Familiile diplomaților și militarilor americani părăsesc Coreea de Sud. Japonia își evacuează și ea oamenii din Peninsula Coreeană


Adevarul.ro: Militarii americani au început să-şi evacueze familiile şi personalul civil din bazele din proximitatea capitalei sud-coreene, Seul. De asemenea, şi membrii familiilor diplomaţilor şi ale personalului ambasadei Statelor Unite părăsesc capitala sud-coreeană. Experţii ruşi văd un semn clar al pericolului unui conflict.

Membrii familiilor militarilor americani au început să părăsească capitala Coreei de Sud. Chiar dacă Pentagonul nu a confirmat deocamdată oficial aceste informaţii, rapoarte privind evacuarea au apărut deja pe reţelele de socializare şi paginile publice ale Diviziei de Infanterie 2 şi Armatei americane care staţionează în Coreea de Sud, potrvit Sputnik .

„Comportamentul americanilor înseamnă că că ei nu speră să distrugă în totalitate instalaţiile nucleare ale Coreei de Nord. Se înţelege că Coreea de Nord va răspunde acestor atacuri. În afară de aceasta, în centrul Seulului există un cartier aglomerat al trupelor americane”, a precizat Konstantin Asmolov, expert pe problemele Coreei, într-un interviu pentru Izvestia.

În timp ce presa locală a făcut apel de a nu intra în panică, spunând că Seulul se opune ferm oricărei acţiuni militare împotriva Phenianului, şi  Tokyo ar planifica măsuri de urgenţă de evacuare a 60.000 de cetăţeni japonezi care locuiesc în Coreea Sud.

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în INTERNATIONAL | 1 comentariu

China a trimis la granița cu Coreea de Nord mai mulți militari decât are Armata Română! Acum, Rusia procedează la fel! În ce scop?


China a trimis la hotarul cu Coreea de Nord, într-o misiune de pază și supraveghere, o armată impresionantă, de 150.000 militari. Acum, suntem informați că și rușii vor trimite militari în zona de frontieră cu statul nord coreean, ai căror lideri comuniști au pus lumea pe jar cu afirmațiile și atitudinea lor sfidătoare față de SUA și de comunitatea internațională. Care este scopul masării acestor impresionante efective de militari la granița cu „recalcitranții” nord-coreeni?

f

Din clipă în clipă, Coreea de Nord poate fi cuprinsă de război și este de așteptat să apară, în consecință, convoaie uriașe de refugiați, dornici să intre pe teritoriile statelor învecinate – China, Rusia. Granița dintre Coreea de Nord și Rusia are o întindere cu mult mai redusă decât cea dintre China și statul nord-coreean. Totuși, în „ospitalitatea” sa, președintele Putin vrea să pună o stavilă serioasă în calea unui eventual val de refugiați. Prin urmare, în zona de frontieră, la sud de Vladivostok, se deplasează, în aceste momente, numeroși soldați și trenuri încărcate cu vehicule blindate ori echipament militar.

d

Cantitatea de armament relocată de către ruși este impresionantă, dacă ținem seama de faptul că granița ruso-coreeană are o lungime mai mică de 18 km. Însă rușii se tem că președintele Trump va dispune inițierea atacului contra instalațiilor militare ale Coreei de Nord și că izbucnirea conflictului va surprinde Rusia cu granițele insuficient securizate.

a

În minuscula zonă de graniță patrulează deja vehicule blindate rusești, în vreme ce elicopterele de recunoaștere survolează perimetrul neîncetat. Între timp, continuă afluxul de militari ruși către zona de frontieră. În afară de frica de a nu fi invadați de către valurile de refugiați disperați să scape din imensul penitenciar numit Coreea de Nord, rușii mai nutresc o temere, poate mai întemeiată. Există riscul ca distrugerea preventivă a armelor nucleare și a instalațiilor de război nord-coreene de către armata americană să determine contaminarea radioactivă a teritoriului rusesc din proximitate.

e

d

b

 

g

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa informatii și imagini: http://www.dailymail.co.uk

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Războiul meteorologic împotriva României


Razboiul meteorologic nu mai este un secret. Razboiul meteorologic face parte din categoria “Razboaielor Neconventionale”. Autoritatile din Romania, dupa cum vedem, nu sunt interesate de acest subiect. Globalistii, prin utilizarea acestor arme meteorologice, destabilizeaza Pamantul. Astfel de arme trebuie interzise.

“Războiul meteorologic purtat de România

Fenomenele meteo extreme pot fi controlate de om, iar România ar putea fi un poligon de testare a armelor geoclimatice într-un război meteorologic al marilor puteri

BUCUREȘTI, 19 apr — Sputnik. În România se discută de mai mult timp despre privatizarea Serviciului Hidrometeorologic al țării, demersuri în acest sens fiind iniţiate de fostul Guvern Cioloş, unii specialiști considerând că acest pas ar face parte din scenariul unui război meteorologic. Cine va opri “nebunia începută de Guvernul Cioloș”? Acum ceva timp, fostul director general al Administrației Naționale de Meteorologie și președinte al Societății Meteorologice Române, Ion Sandu, afirma că și-a dat demisia de la conducerea ANM atunci când a fost demarată procedura de implementare a managementului privat. În opinia fostului şef al AMN, statul este cel care trebuie neapărat să producă prognoze meteo, subliniind că “nu se poate să intri în management privat, care înseamnă de fapt privatizare, la serviciul meteorologic al unei țări”. “Nu există, nicăieri în lume, să privatizezi serviciul meteorologic al unei ţări, să îţi facă prognoza din altă ţară şi să nu mai ai controlul dacă se declanşează peste 10 ani război meteorologic.”, declara acesta recent.

Fost director general al Administrației Naționale de Meteorologie a mai avertizat că Guvernul și Parlamentul trebuie „să oprească nebunia începută de Guvernul Cioloș pentru că nici măcar nu realizează că civilizațiile umane dispar datorită schimbării climei”. Riscurile iminente ale unui “război meteorologic” Este inadmisibil ca o țară să aducă management privat, o firmă privată din altă țară, să facă prognoză în caz de fenomene meteorologice periculoase”, a punctat Ion Sandu.

Sandu a menţionat că a avut o discuție cu Dacian Cioloș pe acest subiect, pe vremea când acesta era prim-ministrul României, explicându-i că „riscă să pornească un război meteorologic”. Însă, a precizat el, pe Cioloş nu l-au interesat argumentele. Discuţiile despre un război climatic nu sunt o noutate, unii afirmând chiar că “România ar fi un poligon de încercare a armelor geoclimatice”.

Arma meteorologică, în reglările de conturi ale marilor puteri ale lumii România se află tot mai frecvent sub asediul fenomenelor meteo extreme, iar aceste fenomene pot fi controlate de om, spunea ceva mai demult generalul Emil Străinu. În opinia acestuia, ar fi vorba de o tehnologie din anii ’50-’60, iar marile puteri dispun de ea la moment.

Într-un interviu acordat acum aproximativ un an pentru ziarulring.ro, Străinu opina că, prin intermediul acestei tehnologii, marile puteri “își plătesc reciproc polițe, fără să mai folosească tancuri şi rachete”. „Războiul economic îl fac distrugându-ţi recoltele, câmpurile de legume şi de fructe, pomii fructiferi, viile. Este un război între Est şi Vest. Primele cinci mari puteri ale lumii sunt deţinătoare a ceea ce se numeşte arma meteorologică şi desfăşoară războiul meteorologic.

E foarte simplu. România, de peste 35-40 de ani, este un poligon de încercare a armelor geoclimatice”, a precizat atunci Străinu, care a făcut declarații în acest sens și în cadrul unor dezbateri televizate recente, în contextul discuțiilor despre privatizarea AMN.

În opinia acestuia, astfel de fenomene s-au produs de exemplu în 2005, când pe piața românească şi-au făcut intrarea mari furnizori de legume şi fructe din centrul Europei şi din Asia, scopul fiind distrugerea agriculturii românești.

Potrivit generalului Străinu, o consecință a acestui război climatic va fi întețirea fenomenelor meteo extreme — inundații, furtuni, apariția tornadelor în România, care până nu demult puteau fi văzute doar la televizor. Iar o soluție pentru rezolvarea acestei situații se pare că nu există.”[1]

Fostul Premier al Romaniei, Dacian Ciolos, a fost si este omul globalistilor. Pe el nu-l intereseaza Romania, ci doar ideile globaliste. Serviciul meteorologic nu trebuie privatizat si oamenii trebuie sa protesteze impotriva acestui plan!

SURSE

  1. https://ro.sputnik.md/society/20170419/12228066/razboi-meteorologic-romania.html
  2. Foto: circulpolitic.ro

https://www.dzr.org.ro/

Publicat în CLIMA | Lasă un comentariu

Războiul aduce suferință, moarte, distrugere! Iată câteva exemple în imagini!


Unde este astăzi mişcarea antirăzboi?”, întreabă mass-media alternativă.

Pare că oamenilor le pasă mai mult de Războiul Stelelor decât de războaiele adevărate şi, în mod trist, aceasta sună ca o adevărată condamnare a societăţii moderne. Oamenii pur şi simplu par să nu fie interesați de pace.

Cumva, guvernanții au fost capabili să scoată ororile războiului din prima pagină a ziarelor şi din ştirile de seară astfel ca noi să nu ne gândim prea mult la acestea. Au făcut în aşa fel încât să nu vedem caschetele soldaţilor uciși întorcându-se acasă în avioane de transport. Au făcut în aşa fel încât corespondenţii de război să facă parte din efectivele militare şi, prin urmare, devenind dependenţi şi cuprinşi de teama datoriei de soldat, să nu îndrăznească să informeze obiectiv. Ei au reuşit să creeze o lume în care războiul reprezintă starea de sănătate a statului.

2016 a fost marcat de campania prezidențială care a produs cea mai teribilă dezbinare între alegători din istoria SUA, şi în timp ce oamenii au găsit multe teme de dispută, practic nimeni, de nicio parte a paradigmei stânga/dreapta, nu s-a ridicat împotriva permanentului război orwellian şi nu a întrebat candidaţii dacă vor putea sau vor pune capăt conflictului.

Preşedintelui Obama i s-a acordat premiul Nobel pentru pace pentru nimic mai mult decât că a zâmbit în faţa camerelor şi a citit liniștit de pe teleprompter, deşi a fost singurul președinte din întreaga istorie de 240 de ani a Americii sub care, pe durata celor două mandate, SUA a fost în război în fiecare zi. Şi totuși, oamenii încă voiau să creadă în bunăvoinţa şi bunele lui intenții, în timp ce bombele continuau să cadă peste naţiunile străine, cu zero efort, interes sau intenţie în a construi o cale spre pace.

În prezent, când oamenii din întreaga lume sunt atraşi într-un potenţial conflict global, în care Siria poate servi ca epicentru, noul preşedinte american Donald Trump a anunţat planuri de creştere şi actualizare a stocului de arme nucleare.

Evenimentele din Siria sunt în mod disperat ascunse de propagandă. Partidele de ambele părţi, sau de toate părţile, oricare ar fi acestea, distorsionează adevărul şi îl modifică pentru a găsi argumente care să susţină escaladarea conflictului. Războiul împotriva terorii s-a transformat în războiul împotriva tuturor şi a orice, făcut pentru a instala frica, înspre folosul complexului militar industrial.

Ce ne trebuie pentru a reaprinde pasiunea pentru pace şi umanitate? Ce ne-ar trebui pentru a ne şoca şi a ne face conştienţi de necesitatea amuţirii câinilor războiului? Câți morţi şi câtă distrugere mai avem nevoie să vedem? Câţi copii morţi şi mutilaţi mai este necesar să apară pe prima pagină a ziarelor internaţionale? Cât de mulţi refugiaţi mai este nevoie să creăm înainte de a ne uni şi a cere oprirea acestei nebunii?

Restaurantul Olympia din oraşul sirian Alep a adunat o colecţie extinsă de fotografii dinainte şi de după începerea conflictului, documentând astfel distrugerile tragice ale străvechii metropole cu bogăţii arhitecturale şi culturale. O privire asupra acestor fotografii este o călătorie prin durere, suferinţă, cruzime şi oroarea nebuniei războiului.

Imaginile arată cum era oraşul nostru drag Alep şi cum este acum după sabotaj, distrugere, jefuire şi ardere a monumentelor şi locurilor istorice, a caselor vechi şi a moscheilor, a bisericilor şi pieţelor vechi istorice, care erau etichetate ca aparținând Patrimoniului Mondial UNESCO din 1986”,scrie pe pagina de facebook a restaurantului Olympia, unde au fost postate imaginile.

Oraşul era populat cu aproximativ 2 milioane de oameni şi a fost sub asediul mai multor facţiuni opuse într-un război civil, începând din 2012.

ONU nu a mai ţinut socoteala numărului victimelor datorită inaccesibilităţii multor zone şi a complicaţiilor apărute prin înaintarea de statistici conflictuale din partea guvernului sirian şi a grupărilor armate din opoziţie.

ONU a estimat că aproximativ 400.000 de oameni au murit în ultimii şase ani în conflictul din Siria, aproximativ 5 milioane de refugiaţi migrând în Europa.

Din viitorul îndepărtat un oraş se naște, un oraş care va face în cele din urmă o schimbare.

Trăim într-o lume care este plină de greşeli ale oamenilor, plină de obiceiuri rele şi nesănătoase, astfel că dacă nu am fost suficient de îngrijoraţi cu privire la noi înșine, ar trebui să fim îngrijoraţi pentru copiii noştri!!” (Restaurantul Olympia)

O nebunie totală. Mai mult ca niciodată, avem nevoie de o mişcare antirăzboi activă şi morală, spun multe site-uri de mass-media alternativă.

Se pare că SUA crede că singura soluţie este distrugerea totală, deşi în inimile noastre noi ştim că războiul este răul uman cel mai puţin necesar. Va fi 2017 anul reînvierii unei legitime mişcări antirăzboi, întreabă media alternativă, sau va fi începutul celui de-al treilea război mondial?

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Femeile trecute de 40 de ani sunt mult mai atrăgătoare față de cele mai tinere. Iată motivul!


Un articol de Ileana Mladinoiu
Femeile trecute de 40 de ani au o surprinzătoare putere de atracție asupra bărbaților, îi fac să renunțe uneori de a întoarce capul după cele mai tinere.
Nu o spun eu, dar, parcurgând un articol semnat de către celebrul jurnalist american Andy Rooney, s-ar putea să fiu de acord cu multe dintre motivele invocate care sunt:

– Trecută de 40 de ani, o femeie nu va “hărțui” (pisa la cap) un bărbat cu întrebări necontenite, pentru a încerca să știe la ce gândește acesta. De ce nu o face? Pur și simplu ca să aibă mai puține griji.
– Dacă un bărbat este pasionat de fotbal și va dori să urmărească o anumită partidă la televizor, femeia matură nu va încerca să se plângă, să-l determine să-se dezlipească de ecranul televizorului. Nu se va întâmpla asta, fiindcă și ea își găsește altceva de făcut mult mai interesant.
– O femeie trecută de 40 de ani are destulă experiență pentru a se asigura că știe cine este și ce vrea de la viață, de la partenerul ei. Foarte puține dintre ele își vor pierde timpul pentru a critica bărbații, pentru a le interpreta orice vorbă spusă sau, repet, pentru a afla ce cred despre ele, despre ceea ce fac.
Publicitate
– Femeile coapte afișează o mare demnitate. Rar intră în conflict cu partenerul în public (la teatru, restaurant…). Totuși, dacă e nevoie, ele nu ezită să-l “împungă”, însă o fac discret.
– Femeile mai în vârstă sunt generoase cu laudele, de multe ori nemeritate. Ele știu cum e să fii apreciat.
– Femeile de 40 si chiar mai mult au suficientă încredere pentru a-și prezenta iubitul prietenelor lor. Nu le mai pasă de atracția pe care ar putea-o avea una dintre ele de care nu se îndoiesc că le va trăda.
– Ajunse la 40 de ani, femeile devin buni psihologi, mult mai mult decât s-ar putea crede. Iată de ce este inutil ca bărbații să le mai mărturisească păcatele, ele simt, le ghicesc, înainte ca ei să se decidă să dea semne de sinceritate.
– Unei femei mature și nu unei tinere îi stă bine cu un ruj de buze aprins. Ridurile de pe față le fac mai sexy decât omoloagele mai tinere.
– Femeile mai în vârstă sunt mai deschise, mai oneste, nu merg pe căi ocolite. Nu ezită să-i spună imediat bărbatului că este nepoliticos sau, mai rău, că este un ticălos.
Pentru toate aceste motive, la care s-ar mai putea adauga altele, bărbații aduc laude femeilor ajunse la vârsta de 40 de ani.
Există și multe excepții, adică bărbați care-și “rup gâtul” după prima chelneriță (dând un singur exemplu), de 20 de ani, îmbrăcată strident, care le surâde de la prima întersectare pe stradă.
Publicat în SEX - FAMILIE | 2 comentarii

Teoria aparitiei cariilor – o prostie mai mare decat muntii Himalaya


„Am fost spalati pe creier de mici ca bacteriile din gura ar produce, din zahar si carbohidrati, niste acizi care ar ataca dintii si ar face carii (gauri) in ei.

Dintii sunt insa de departe cele mai rezistente si dure structuri din corp. Deci acizii respectivi ar trebui sa fie foarte agresivi si corozivi, nu-i asa ?

Insa cum se face ca acei acizi nu ataca niciodata mucoasa, gingia sau limba, ci culmea, ar ataca numai dintii, al caror smalt este cea mai rezistenta substanta?

Cea mai buna dovada a faptului ca nicio carie nu apare din cauza bacteriilor este urmatoarea: daca va uitati in morminte, veti vedea ca dintii raman neatacati si se mentin nealterati cel mai mult, mii de ani, desi la putrefactie sicriul e plin de microbi de tot felul. Daca ar exista in gura microbi care sa produca acizi capabili de a ataca smaltul, atunci mai intai acidul ar fi facut gaura in mucoasa gurii.  

De ce nu ne arde si ne doare gingia sau mucoasa de la acidul acelor bacterii ? De ce acizii nu ne-ar face gauri si in gingie sau mucoasa sau limba, ci numai in dinti si masele? (Aftele din gura nu sunt cauzate de acizi, in caz ca va ganditi la ele. Aftele au alte cauze si nu apar in legatura cu cariile).

Cele mai multe resturi de mancare – si deci si bacteriile – se afla oricum in spatiile intradentare si nu pe suprafata dintilor sau a maselelor. Insa in spatiile intradentare cariile apar cel mai rar, iar gingia sau mucoasa adiacenta nu este atacata niciodata de acei acizi teoretici, desi este clar ca acolo se afla cele mai multe bacterii. De aceea ne bat la cap dentistii sa curatam bine acel spatiu cu ata dentara sau cu periuta.

Deci, cu privire la formarea cariilor, spalatul pe dinti nu aduce nimic, avand in vedere ca peste 90% din carii apar in locuri in care oricum nu raman resturi alimentare si periatul nu are niciun folos.
Aceasta teorie a aparitiei cariilor nu poate fi decat o prostie. Ca aproape toate teoriile medicale de pana acum, dovedite deja de Noua medicina germanica si de legile biologice ale naturii ca fiind gresite.

Si intr-adevar, chimia ne invata: nu are cum sa existe un acid care sa atace numai dintii si nu gingia, mucoasa sau limba. Asa ceva nu exista. Orice om stie asta, observand mai ales cand mananca sau bea ceva foarte acid. Aciditatea se simte imediat la limba sau mucoasa.

Teoria aparitiei cariilor este de fapt atat de idioata, incat ar trebui sa incepem sa radem in hohote de naivitatea noastra, dar si de prostia celor care ne invata o astfel de teorie fara noima, care nu se potriveste deloc cu realitatea.

Orice stomatolog  – daca ar gandi numai 5 minute – si-ar putea da seama usor ca ceva nu este in regula cu teoria asta, caci pe langa paradoxul cu spatiul intradentar si pozitia reala a cariilor exista si alte indicii, de ex. copiii carora le ies dintii cariati direct din gingie. Sau faptul ca unele carii apar practic peste noapte.

Cum se mai pot strica dintii ? Cu un polizor sau ciocan . Daca frecam zilnic dintii cu o perie si o pasta care contine particule abrazive (pasta de dinti!), atunci le putem strica si subtia cu siguranta smaltul extrem de valoros si important. Asta fac miliarde de oameni zilnic. Bineinteles ca o fac fara sa se intrebe o clipa ce fac de fapt.

In realitate, combinatia de substante abrazive si frecatul cu o perie este ceva foarte bun la slefuit, adica subtierea unei suprafete prin frecare. Pasta de dinti nu contine numai nisip sau cristale abrazive, dar si cateva chimicale acide (sodium laureat) si substante toxice (fluor, etc.). “Spalatul pe dinti” asa cum se face el astazi (corect ar fi “abraziunea smaltului”) este deci ideal pentru a distruge smaltul. Mai ales cand se foloseste o periuta cu peri tari, cand se freaca dintii mult timp sau cand se foloseste o periuta electrica.

La atata “progres” al medicinii, probabil ca in cateva decenii ne vom poliza dintii cu aparatele dentistilor folosite la curatirea “profesionala” a dintilor si vom numi asta mai departe “spalat pe dinti”. La periute electrice si nisip in pasta de dinti am ajuns deja.

Oare cum se poate strica un dinte pe cale naturala, fara acizi misteriosi si slefuit, avand in vedere de cine e construit de fapt acel dinte?

Cine poate contrui un dinte il poate si distruge, daca doreste. Dovada cea mai clara sunt copiii carora le iesi din gingie dintii deja cariati. Un dinte se poate construi si la fel de bine se poate strica la comanda creierului, caci este ceva viu. Exista comenzi de necroza (distrugere) celulara si altele de diviziune celulara.

De fapt si cariile apar, ca orice alta boala sau necroza, in urma unui conflict emotional si anume a unui “conflict de muscatura”, conform celor cinci legi biologice ale naturii (noua medicina germanica).

Atat la oameni dar si la animale, acest conflict biologic apare in urma unei suparari sau uneori a unei dorinte nesatisfacute de a musca sau a sfarama cu dintii pe cineva/ceva.
De exemplu un caine micut care ar dori sa muste un doberman, dar nu are curaj. Animalele salbatice au o ierarhie bine stabilita si nu au aceste probleme de regula. Insa la oameni si animalele de casa este altfel. Exista destule motive de suparare pe dusmani, colegi, vecini, sefi, prieteni, pe golanii din cartier, dar nu mereu ii putem bate sau musca pe acestia asa cum am dori. Astfel apare un conflict intre dorinta si realitate. Cum nu suntem animale, nu indraznim sa muscam pe ceilalti asa cum ar trebui, desi ne dorim asta din toata inima. Numai copiii mici mai fac asta in mod instinctiv. Si des ii oprim de la asta si astfel contribuim activ la procesul prin care ei capata carii.

“Muscatul” pentru oameni este des echivalent cu “a bate pe cineva”, “a se razbuna”, “a pedepsi” sau “a se apara”.

Cei mai multi din noi nu mai muscam si nu ne mai batem, caci suntem educati sau nu avem voie sau este interzis sa ne rafuim (de ex. la scoala sau acasa cu fratii), sau ne este frica sa ne rafuim, caci rivalul/dusmanul este mai puternic decat noi. Maraim, dar nu muscam.

Cat timp conflictul este activ, se necrozeaza o parte din dinte, la comanda creierului. Este de fapt ca si necroza osului („leucemie”), cea a articulatiei („artroza”), necroza epidermei („dermatita”, „eczema”) sau necroza tesutului ectodermal al amigdalei („amigdalita”).

Deci apare un conflict intre dorinta si realitate si asta duce imediat, in putine ore, la o necroza in dinte. In functie de cum este perceput conflictul, fie este afectat smaltul (“nu am voie sa musc rivalul/dusmanul”, e in scoala si este interzisa bataia), fie este afectata dentina (“nu pot sa musc rivalul/dusmanul”, caci nu am curaj sa o fac si nu ma cred in stare).

Daca dorim sa sfaramam dusmanul/rivalul cu maselele, caria apare la masele.

Fiecare dinte are functia lui: cu incisivii insfacam, cu cei frontali rupem bucati, cu caninii sfasiem sau crapam, cu molarii sfaramam.

In functie de dorinta si perceptia individuala care se manifesta in furia, ura sau dorinta de razbunare simtita, este afectat un anumit dinte sau masea si in ele apare o carie, o gaura.

Cand se termina conflictul, caria este reparata si dintele refacut. Insa la asta nu se mai ajunge de regula in ziua de azi, caci oamenii se duc la dentist, iar acesta strica dintele si mai mult si il umple cu substante moarte care nu mai permit reparatia. Iar gaura pe care o face dentistul este de regula de 5-10 ori mare decat cea initiala si asta des numai din cauza ca au frica de niste microbi sau bacterii.
Da, iata ca pana si dintii se repara de la sine daca nu facem greseli si daca incheiem conflictele! Asta au observat deja multi oameni. Dar reparatia lor este posibila numai cand se incheie conflictul. Daca acel conflict persista, caria se va mari. Si pana la Dr. Hamer nu stiam acest lucru. Dar acum stim si putem actiona de la prima pata neagra. Gasim conflictul si il incheiem, simbolic sau real.

O metoda de a incheia simbolic un conflict de “muscatura” atunci cand am sesizat o carie este de a musca in ceva tare (morcov, perna, lemn) in loc de a “musca” (bate, lovi) pe dusmanul/rivalul/persoana cu pricina. Atunci conflictul se incheie, caria este oprita si acum incepe procesul de reparatie. Trebuie deci sa facem in mod virtual ceea ce am dorit, dar nu am facut concret.

La dentist cariile nu ar trebui gaurite si marite deloc, ci ar trebui – dupa o curatire fara burghiu – astupata gaura cu acel ciment provizoriu, care poate fi descompus apoi de corp si inlocuit cu substanta dentara cu timpul. Un astfel de ciment se poate cumpara si folosi de fiecare in vremuri grele […].”

Multumim, Gabriel!
Publicat în SANATATE | Lasă un comentariu

Nu mai ştim să facem diferenţa între nevoie şi dorinţă


Frica de eşec, ascunsă adânc în ADN-ul nostru

Una dintre cele mai obișnuite temeri ale oamenilor este frica de eșec, fiind parte integrantă chiar din structura ADN-ului nostru, deoarece își are originile în frica colectivă de a eșua în supraviețuirea ca specie, este de părere psihologul Laura Maria Cojocaru.

Mai mult decât atât, strămoșii nostri au descoperit că, dacă rămâneau împreună și funcționau în grupuri în care indivizii și familiile aveau responsabilități și deprinderi diferite, își puteau astfel crește șansele de supraviețuire. “În vremuri străvechi, preistorice, dacă un individ era alungat din grup, risca aproape sigur moartea. De aceea, frica de eșec presupune de fapt frica de a nu fi acceptat din punct de vedere social și/sau personal într-un grup, comunitate, cuplu, familie. Iar în spatele fricii de neacceptare stă instinctul de supraviețuire”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Cu ce ne ajută înțelegerea acestor aspecte?

În opinia psihologului, dacă vom înţelege că supravieţuirea, în stadiul actual de evoluţie, este un aspect de cele mai multe ori relativ uşor de atins, atunci ne va fi mai uşor să percepem diferenţa între nevoie şi dorinţă sau între nevoile reale şi cele fictive.

“Ca să putem supravieţui, avem nevoie de apă, aer, ceva mâncare și un adăpost, iar restul lucrurilor pe care le căutăm sunt doar trepte calitative sau cantitative. Asta înseamnă să facem diferența între nevoie (necesitate) și dorință. De exemplu, putem trăi cu un minim de hrană care să ne asigure aportul necesar de nutrienți (necesitatea) dar mai vrem și pizza, paste, prăjituri și alte preparate sofisticate (dorința și dorința de a mări plăcerea).

 

Putem trăi într-un loc în care să avem suficientă protecție termică și fizică (animale, infractori, etc.), dar ne face plăcere o casă cu o anumită marime, cu un anumit mobilier, culori, echipamente, o vilă, un hotel de 5 stele și alte variante. Din cauza fricii de eșec, respectiv de moarte, avem tendința să confundăm necesitatea cu dorința și să acumulăm cât mai multe rezerve materiale pentru a liniști emoționalul, dar este o capcană, pentru că nu se liniștește! Nevoia emoțională va crește și mai mult deoarece obținerea acestor rezerve materiale depinde, credem noi, de ceilalți: dacă suntem apreciați, integrați și considerați „corespunzători” vom avea bani, resurse, ajutor și tot necesarul pentru supraviețuire. Iar a depinde de ceilalți înseamnă să stăm în veghe permanentă în a-i mulțumi pe ceilalti și a respecta regulile lor (care sunt schimbabile pentru că așa este omenirea), în a fi acceptați, uneori cu orice preț”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

 

Care sunt principalele efecte ale fricii de eșec?

Frica de eşec poate conduce, în plan emoţional, la depresie, pierderea motivaţiei, evitarea asumării riscurilor, dependenţa de succesşi perfecţionismul, furie și resentimente față de oameni, faţă de sine, faţă de divinitate sau faţă de viață. De cealaltă parte, la nivelul fiziologic, frica de eşec va duce la scăderea sistemului imunitar, deoarece ne-am concentrat toate energiile în acea direcţie, iar funcţiile de bază ale sistemului imunitar vor fi neglijate.

“Dusă la extrem, străduința de a aparține, de a corespunde, de a fi acceptați, se poate transforma într-o capcană atunci când ne dorim cu orice preț să fim percepuți într-un anume fel, să facem într-un anume fel lucrurile, să părem că suntem conform cerințelor și regulilor unui grup care credem noi că ne poate asigura „supraviețuirea” și uităm astfel să fim noi înșine! Și asta aduce o foarte mare suferință interioară pentru că, a renunța să fim noi înșine înseamnă a ne încălca propriile principii de viață, propriile valori, a neglija esența noastră și talentele personale, cu alte cuvinte a neglija propria vocație și propriul drum în viață. Tot încercând să corespundem și să mulțumim pe oricine altcineva decât pe noi, vom „uita” cine suntem NOI și vom neglija să facem exact ceea ce putem NOI face cel mai bine”, crede psihologul Laura Maria Cojocaru.

Specialistul ne sfătuieşte ca, din când în când, să ne desprindem de grupuri şi mai ales de regulile lor şi să începem să petrec puţin timp şi cu noi înşine. “Dă-ți voie să analizezi care sunt principiile și valorile tale interne esențiale și care grup personal, social, profesional îți asigură împlinirea lor. Uneori vei constata că e cazul să-ți faci propriul grup, dar asta te va împlini și îi va împlini și pe cei din jurul tău care se vor molipsi de fericirea ta”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Asociației ”Generația Iubire” şi al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 6 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare şi psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu şi familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică și terapii florale Bach. De peste 7 ani ghidează oamenii, atât în ședințe individuale, cât și de grup, și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

 

Laura-Maria Cojocaru Psihoterapeut

http://ziarulrevolutionarul.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

SUPERSIMŢURI


Vasile Rudan

Omul modern tânjeşte în subconştientul său după vremi ancestrale, în care simţurile sale erau mult mai dezvoltate şi specializate decât la ora  actuală. Odată cu evoluţia civilizaţiei tehnologice şi diversificării facilităţilor necesare unei existenţe terestre mai lesnicioase, la care se adaugă fatalmente tarele poluării electromagnetice, chimice şi biologice ale mediului ambiant, o parte însemnată dintre simţurile umane primordiale – printre care abilităţi telepatice, ale premoniţiei, detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale – s-au pierdut aproape iremediabil, iar conexiunile naturale conştiente şi subconştiente cu energiile subtile din lumea înconjurătoare au suferit deprecieri ireversibile.

<--break->

Catastrofalul cutremur din Asia de sud-est din 26 decembrie 2004, cu magnitudinea de peste 9 grade pe scara Richtter, a determinat formarea unui val seismic care a ucis, potrivit bilanţurilor estimative oficiale, peste 250.000 de oameni. S-a constatat totodată că, datorită unui fenomen aparent inexplicabil, uriaşul val tsunami nu a curmat viaţa nici unui animal. Explicaţia acestui miracol al Naturii a fost găsită ceva mai târziu, în urma investigaţiilor făcute la faţa locului de oameni de  ştiinţă. S-a descoperit astfel că, începând cu aproximativ două săptămâni înainte de declanşarea cutremurului din adâncul Oceanului Pacific, animalele sălbatice au părăsit în grabă zonele joase ale litoralului şi s-au refugiat pe platouri înalte, situate în interiorul continentului, iar cele domestice au făcut acelaşi lucru, cu două-trei zile înainte ca aşezările umane să fie calamitate. Oamenii, autointitulaţi în orgoliul lor drept fiinţe supreme ale Planetei, priveau consternaţi acel masiv exod al populaţiei animale, fără să aibă habar de apocalipticele evenimente pe care le presimţiseră şi le interpretaseră corect şi în timp util necuvântătoarele.

Pentru a ne face o părere asupra abilităţilor conştiente şi subconştiente pierdute ale omului, ar fi necesar să ne reamintim câteva dintre însuşirile senzoriale şi extrasenzoriale ale unor animale. În acest sens, ar trebui să începem cu cel mai credincios şi agreat prieten al omului, câinele. În urma cercetărilor făcute de prestigioase instituţii ştiinţifice din numeroase ţări, s-a constatat că la canide (câini, lupi, coioţi, şacali) simţul mirosului este de aproximativ o mie de ori mai dezvoltat decât  al omului. Câinele domestic de pildă, pe lângă alte performanţe, poate detecta celule canceroase în organismul uman, simte iminenţa crizelor de epilepsie sau cardiace la persoanele de care se ataşează afectiv şi le atenţionează prin mijloacele sale să ia medicamentele necesare prevenirii sau atenuării crizelor patologice.

Pe de altă parte, s-a stabilit cu certitudine faptul că unele animale posedă puteri paranormale prin intermediul cărora pot vindeca diverse boli, inclusiv cele considerate de medicina actuală ca fiind incurabile. Delfinii „radiografiază” cu ultrasunete organismele persoanelor aflate în apă, detectează disfuncţii psihice sau fiziologice, după care iniţiază tratamente pe frecvenţe adaptate fiecărui caz în parte. Alte animale, acvatice sau de uscat, se remarcă prin atribute senzoriale de-a dreptul incredibile. Rechinii-ciocan, de exemplu, reacţionează de la 1.500 kilometri depărtare la impulsuri electrice de numai 7,7 microamperi, rechinul alb este capabil să detecteze urmele unei picături de sânge dizolvată într-un milion de litri de apă de mare, balenele comunică prin infrasunete pe distanţe de mii de kilometri, pisica de mare şi ornitorincul percep câmpul electric al prăzii ascunsă sub depuneri aluvionare, iar fluturii-monarh dovedesc virtuţi de adevăraţi campioni în procesul migraţiilor anuale. La începutul verii pornesc în zbor către vestul Canadei şi după ce străbat o distanţă de 3.600 de kilometri – timp în care se succed 4 generaţii – se reproduc şi mor. La sfârşitul verii, urmaşii lor refac drumul în sensul opus, într-o singură super generaţie, urmând cu rigurozitate itinerarul transmis pe cale genetică de predecesorii lor. În ce priveşte miracolul supravieţuirii în condiţii extreme, cercetători austrieci au descoperit că ouăle unor crustacee supravieţuiesc mii de ani în terenuri aride, în aşteptarea ploilor necesare eclozării. Şi exemple de acest gen pot continua, cu zecile.

Se pune întrebarea, ce s-a întâmplat cu simţurile subconştiente ale omului pe parcursul evoluţiei speciei umane şi dacă aceste enigmatice abilităţi biologice au dispărut cu desăvârşire, sau se află în stare latentă, undeva în labirintul nemărginit al fiinţei sale. Cercetători din Rusia, SUA, China, Polonia, România, Bulgaria şi din alte ţări au ajuns în acest sens la concluzii relativ încurajatoare. Se pare că o parte însemnată a omenirii mai deţine în stare latentă mecanismul psihofiziologic ce determină activarea energiilor extrasenzoriale ale omului, transmisibil pe cale genetică de la o generaţie, la alta. S-a relevat totodată că, începând cu a doua jumătate a secolului precedent, numărul indivizilor cu potenţial extrasenzitiv latent este în continuă scădere, fenomen ce ar putea fi generat de poluarea excesivă a mediului ambiant, de procesul inversării actuale a polarităţii magnetice a Planetei, sau de alţi factori.

Pentru a ne forma o părere concludentă asupra consecinţelor „adormirii” supersimţurilor primordiale ale speciei umane, nu trebuie să facem uz de prea multă imaginaţie ca să ajungem la miezul problemei. Savanţii au elaborat deja scenarii pertinente, bazate pe date ştiinţifice concrete, în măsură să facă părul măciucă oricărui pământean care pune preţ pe efemera sa existenţă terestră. Tragica soartă împărtăşită odinioară de dinozauri, în urma coliziunii unui asteroid cu Pământul, paşte şi specia humanoidă bipedă supertehnologizată. Cercetătorii ne asigură că evenimentul va avea loc cu certitudine, dar nu se ştie când. Iată, pe scurt, unul dintre scenariile vizând  inevitabile pericole de natură cosmică, capabile să pună cruce actualei civilizaţii.

Cu câţiva ani în urmă, unul dintre cei 2050 de asteroizi cu dimensiuni apreciabile – până la 500 de kilometri în diametru! – ţinuţi sub observaţie ce se învârtesc haotic în jurul Pământului, era pe cale să pulverizeze omenirea,   cu computerele şi arsenalele sale nucleare, înainte de a avea măcar răgazul să înalţe o rugă de iertăciune către Cel de Sus, pentru nenumăratele blestemăţii săvârşite pe planeta altădată curată şi fertilă, luată cu de la sine putere în stăpânire. Norocul a fost că, în momentul în care asteroidul intersecta orbita terestră, bătrâna noastră planetă se afla în alt loc al mişcării sale de revoluţie. Cu alte cuvinte, specia homo sapiens a scăpat ca prin urechile acului de o împuţinare considerabilă, sau dispariţie totală.

Sub raport ştiinţific, efectele coliziunii unui asteroid cu planeta Pământ sunt, în mare măsură, previzibile; iar informaţiile acumulate până la ora actuală pe tema coliziunilor între corpuri astrale rătăcitoare şi planete tind să contureze un tablou distructiv catastrofal la scară terestră, comparabil cu ravagiile promise omenirii în Apocalipsa biblică.

După cum am precizat ceva mai devreme, animalele dispun de abilităţi senzoriale subconştiente active, prin care pot anticipa cu până la două săptămâni cataclisme telurice sau mareice, determinând totodată cu acurateţe şi zonele ce urmează a fi calamitate. Mai persistă, din păcate, credinţa eronată potrivit căreia omul, deşi e considerat drept un produs biologic evoluat din rândul speciilor animale, nu ar deţine atribute subconştiente asemănătoare cu cele ale necuvântătoarelor.  În realitate, majoritatea semenilor noştri au cu certitudine însuşiri paranormale latente care, dacă sunt activate şi corespunzător dezvoltate, pot extinde pe distanţe astronomice simţurile umane. Cel mai grăitor exemplu în acest sens este super-spionul PSI american, Ingo Swann. Pe parcursul unui experiment având ca obiectiv investigarea spaţiului extraterestru, Swann a văzut mental inelele planetei Jupiter, cu doi ani înainte să fie descoperite în mod oficial de sonda Voyager 1. În urma  cercetărilor experimentale făcute de oameni de ştiinţă americani şi ruşi, s-a demonstrat că undele telepatice străbat distanţe astronomice într-o fracţiune de secundă – fenomen considerat ca fiind o adevărată blasfemie la adresa fizicii moderne. La începutul anilor ’80, cunoscutul fizician francez Alain Aspect a dovedit la modul concret, prin intermediul a doi fotoni-pereche rezultaţi dintr-un atom de calciu, că vitezele de propagare superluminice sunt o realitate incontestabilă în Universul în care trăim. Experimentul a fost reluat în anul 1997 de către o echipă condusă de dr. Nicolas Gisin de la Universitatea din Geneva cu acelaşi rezultat.

Să revenim însă la spinoasa perspectivă a celor 2050 de asteroizi, ce rătăcesc – fiecare în legea lui – prin sistemul nostru solar, reprezentând un permanent pericol pentru viaţa pământenilor. De câteva decenii, savanţii îşi muncesc mintea cum să contracareze, măcar parţial, imensa forţă distructivă a acestor bolizi cosmici, înainte să pătrundă în atmosfera terestră. Până la urmă, prin silinţă şi un dram de noroc, se vor găsi mijloacele tehnice pentru devierea sau fragmentarea unor asteroizi de proporţii rezonabile. Ce înţeleg învăţaţii prin „proporţii rezonabile” când se referă la un obiect cosmic, rămâne de văzut. Problema e să prinzi de veste din timp, care dintre cei 2050 de asteroizi legitimaţi oficial îşi va pierde la un moment dat busola şi se va precipita să pulverizeze civilizaţia noastră tehnologică. Or, se ştie sigur că, în pofida tuturor mijloacelor tehnice ultrasofisticate pe care le deţine la ora actuală omenirea, detectarea modificărilor energetice subtile din structura intimă a unui asteroid pus pe dezastre planetare, este imposibilă. Doar dacă…

Aţi reţinut, desigur, că animalele posedă un sistem biologic de detecţie a anomaliilor energetice, care preced declanşarea unor cataclisme la scară regională sau planetară. Mai mult, ele pot delimita cu anticipaţie zonele geografice ce urmează să fie calamitate. Oare omul, activându-şi zestrea ancestrală de supersimţuri, nu ar putea face acelaşi lucru în privinţa asteroizilor menţionaţi, se întreabă, pe bună dreptate, oamenii de ştiinţă. Pentru că, procesul „ruperii” echilibrului relativ dintre energiile interne ale asteroidului şi cele cosmice adiacente generează, la rândul său, alte forme energetice, mai mult sau mai puţin subtile, se crede că ar fi posibilă detectarea acestora prin mijloace extrasenzoriale. Aşa stând lucrurile – şi începând de aici, intrăm în aparenţă pe nisipurile mişcătoare ale speculaţiilor teoretice – ar exista şi alternativa ca operatorii PSI, ce vor fi antrenaţi să detecteze energiile premergătoare ieşirii asteroizilor de pe orbite, să poată intercepta extrasenzorial şi intenţile unor comandanţi militari – în fond, este vorba tot de impulsuri energetice – de a declanşa un atac armat asupra inamicului, de exemplu. Iar potrivit unor informaţii militare occidentale recent declasificate, asta pare să nu mai fie o speculaţie teoretică.

Vă amintiţi, desigur, pasajul din Biblie în care se consemnează cât se poate de limpede şi pe înţelesul tuturor că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.  În mod logic, această menţionare include şi faptul că în timpul actului creaţiei, Dumnezeu a transmis omului şi o parte din energiile sale divine, statornicite să înlesnească supravieţuirea şi perpetuarea speciei umane pe o planetă stăpânită de violente fenomene tectonice şi atmosferice, cum era Pământul la începuturile sale. Unde au dispărut, între timp, acele misterioase puteri paranormale de provenienţă divină ale omului, ale căror ecouri încă mai reverberează în tradiţia engleză radiestezică, prin expresia „mâini divine” acordată operatorilor extrasenzitivi? Şi mai ales, cum se împacă textul biblic cu cele propovăduite de purtătorii Bibliei, care şi în zilele noastre umblă din poartă în poartă, dându-şi silinţa să încredinţeze pe cei ce vor să asculte că omul e o fiinţă neînsemnată, asemănătoare unui grăunte de nisip în praful drumului? Şi la uşa mea au fost nu demult doi inşi cu Biblia în mână, ce au încercat să-mi inoculeze ideea că omul e un biet vierme în faţa măreţiei lui Dumnezeu. Am replicat că, măreţia unu creator –  indiferent de speţă – se măsoară prin calitatea creaţiei sale. M-au privit câteva clipe cu surprindere, ca pe o ciudăţenie coborâtă din sferele celei de-a patra dimensiuni, după care au plecat grăbiţi spre alte orizonturi, mai primitoare. Cine are curiozitatea să răsfoiască publicaţiile distribuite cu dărnicie în toate colţurile planetei de aceşti aparenţi apostoli ai zilelor noastre, va descoperi cu siguranţă că în spatele luxoaselor broşuri ce ne îndeamnă la supuşenie totală şi necondiţionată faţă de mai-marii popoarelor  în schimbul raiului pe pământ, se află o gigantică industrie axată pe dezinformarea maselor umane îndeosebi asupra energiilor subconştiente ale omului, industrie ce vehiculează cifre de afaceri de sute de milioane de dolari. Care să fie scopul ascuns al acestei vaste campanii subliminale şi ce organizaţii secrete mondiale ar putea fi interesate de menţinerea ştachetei valorice a omului, la nivelul unui grăunte de nisip pierdut în praful drumului, se întreabă, nu fără temei, autori ce s-au încumetat să investigheze ceva mai de aproape acest enigmatic fenomen.

Înainte de a căuta răspunsuri la întrebări, ar fi necesar să cunoaştem la modul concret ce fel de „zestre” energetică subtilă se află stocată în subconştientul uman, pe care covârşitoarea majoritate a omenirii nu o foloseşte niciodată pe parcursul vieţii. În acest sens, prolifica literatură de specialitate, tradusă în aproape toate limbile pământului, nu este de mare folos, întrucât e clădită în general pe un eşafodaj informaţional nesigur, structurat pe adevăruri trunchiate, amestecate cu speculaţii teoretice fără finalitate practică. Iar aşa numitele protocoale pentru activarea şi exersarea supersimţurilor umane, cum ar fi telepatia, vederea la distanţă (remote viewing), teledetecţia extrasenzorială, etc., ce se găsesc pe Internet, par mai degrabă menite să încurce pe cititor, decât să-l lămurească asupra disponibilităţilor sale energetice subtile reale. Dacă nu credeţi, încercaţi şi dumneavoastră să deprindeţi, de pildă, vederea la distanţă urmând indicaţiile din acele protocoale. Deşi nu sunt novice în interacţiuni psihice la distanţă, rareori am găsit în literatura menţionată recomandări cu aplicabilitate practică viabilă, cu excepţia autosugestiei, hipnozei, relaxării fizice şi psihice. E posibil, totuşi, ca în urma declasificării unor noi dosare secrete pe tema energiilor subconştiente ale omului, să fie completate într-o oarecare măsură şi lipsurile semnalate. În consecinţă, în cele ce urmează mă voi referi cu precădere la unele observaţii personale, făcute pe parcursul câtorva decenii de investigare experimentală a unor fenomenologii de frontieră, ce îmi erau accesibile. Iată, pe scurt, câteva dintre abilităţile subconştiente ale omului ce pot fi dovedite pe calea experimentului ştiinţific controlat şi repetabil.

Simţul telepatic. Se manifestă cu pregnanţă la vârsta copilăriei, se menţine la cote  atenuate pe parcursul adolescenţei şi, de la caz la caz, pe toată durata vieţii.

Simţul premoniţiei. Dacă este activat în mod corespunzător, îşi păstrează viabilitatea toată viaţa, până în pragul trecerii omului în nefiinţă. Instinctul premoniţiei se poate activa şi de la sine în timpul copilăriei sau mai târziu, odată cu înaintarea în vârstă.

Simţul detecţei şi teledetecţiei extrasenzoriale. Este pronunţat în copilărie, atenuat la debutul adolescenţei, revine sporadic la vârstă adultă, iar dacă e reactivat şi corespunzător exersat, poate fi utilizat cu bune rezultate ani îndelungaţi, cu condiţia ca intervalul de lucru zilnic să nu depăşească 30 de minute (detecţia şi teledetecţia extrasenzorială sunt mari consumatoare de energie psihică). Din punct de vedere practic, 30 de minute sunt suficiente pentru a detecta, localiza şi jalona un zăcământ de ţiţei, de exemplu, economisindu-se în acest mod zeci de milioane de dolari, ce se cheltuiesc pentru căutarea  zăcămintelor de petrol şi a gazelor naturale prin foraje geotehnice.

Simţul proiecţiei în viitor (călătorii mentale în viitor). E o abilitate umană subconştientă mai puţin explorată la nivelul cercetării civile. Circulă totuşi unele informaţii credibile, potrivit cărora oameni de ştiinţă de la Universitatea Stanford (SUA) ar dispune deja de subiecţi umani PSI, antrenaţi special pentru călătorii în viitor.

Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă energiile paranormale latente ale omului ar fi activate la scara populaţiei planetare. Fiecare cetăţean ar avea astfel posibilitatea să controleze pe căi extrasenzoriale sănătatea fizică şi psihică a conducătorilor politici şi militari ai lumii, să scotocească fără oprelişti după zăcăminte minerale strategice, să descopere silozurile cu arme nucleare şi oraşele subterane ultrasecrete în care „elitele” omenirii speră să se retragă cu discreţie în momentul premergător pârjolirii ireversibile a suprafeţei terestre.

http://jurnalparanormal.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Dacă ne-ar judeca strămoșii


Să presupunem că ne-ar judeca strămoșii, că la o masă mare stau de vorbă Decebal și Diegis, Basarab, Gelu, Glad și Menumorut ,acompaniați de mai tinerii Mircea, Vlad, Ștefan și Mihai iar spre capătul mesei sunt Tudor, Avram Iancu, Bălcescu și Brătienii.

domnitori-romani

Fiecare va citi testamentul său. Decebal și Diegis ne vor aminti de Sarmizegetusa, de luptele la Tapae și măcelul din Moesia. Gelu, Glad și Menumorut  ne vor spune începuturile statalității, iar Basarab despre bătălia de la Posada.

Bătrânul Mircea își va aduce aminte de vitejia românilor de la Rovine, Vlad Țepeș de ”atacul de noapte” iar Ștefan de luptele de la Baia și Podul înalt. Mihai va rememora bătăliile de la Călugăreni și Șelimbăr, dar mai ales intrare triumfală în Alba Iulia.

Vladimirescu, Avram Iancu și Bălcescu vor spune că suntem toți un neam și-o țară și că la 1821 și în 1848 nu s-a murit degeaba. Brătienii vor povesti întâmplări mai recente, vor spune că România există și că este independentă, că România înseamnă Moldova, Ardeal și Țara Românească și că românii au apărat-o cu sânge în marele război.

Judecata

Decebal ne întreabă când au uitat dacii lui să lupte, când au plecat de pe câmpul de bătălie și au ales să plece capul și să nu mai fie stăpâni în țara lor?

Basarab ne întreabă de ce nu ne apărăm granițele, de ce nu am învățat nimic de la Posada și cum au ajuns urmașii lui Carol Robert stăpâni la noi acasă?

Mircea cel Bătrân ne întreabă de ce suntem dezbinați? Cum de am stat uniți la Rovine în fața morții iar acum suntem atât de ușor de divizat?

Vlad Țepeș ne întreabă de ce ne-am vândut țara? De ce am dat România pe bucăți celui care oferea mai mult?

Ștefan cel Mare și Sfânt ne întreabă cum de ne-am îndepărtat de Dumnezeu. Cum au ajuns românii să lupte împortiva construirii lăcașelor sfinte?

Mihai Vitezul ne întreabă de Unire, de unire și de trădare. Cum de nu am învățat nimic pe câmpul de la Turda? Cum de am permis altor Basta să ne ucidă domnitorii?

Tudor Vladimirescu, Avram Iancu și Bălcescu ne întreabă de ce nu mai suntem toți ai țării, de ce am ales să plecăm și să nu ne mai întoarcem?

Ionel Brătianu ne întreabă unde este Nordul Bucovinei și Basarabia? Cum de au renunțat românii la frații lor de peste Prut?

Nu le putem răspunde și nu ne putem apăra. Ne place să spunem că suntem europeni, dar Decebal ne-a lăsat tot în Europa. Ștefan a ctitorit biserici ca noi să rămânem ortotodoxi împotriva curentului. Mihai a murit degeaba pentru că România este plină de Basta care au vândut fiecare parte din țara asta. Suntem în NATO și în UE dar asta nu ne aduce Basarabia înapoi. Frații noștri de peste Prut ne așteaptă de jumătate de secol, iar noi ne îndepărtăm tot mai mult.

Autor: Alexandru David

https://2blackjack1.wordpress.com/

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu