Astia sunt cei care vor vaccinarea obligatorie si apoi te lasa sa mori in sala de asteptare la urgente!!!


Caz revoltător în Piteşti. O bătrână a leşinat pe holurile Spitalului de Urgenţe, după ce a aşteptat ore întregi pe holurile unităţii. Femeia a spus că se simte rău şi are nevoie urgentă de îngrijiri medicale, dar asistenta a refuzat-o.

Imagini şocante au fost filmate pe holul Spitalului de Urgenţă din Piteşti. O asistentă ţipă şi gesticulează nervos când o femeie îi cere ajutor. “Mergeţi la urgenţe majore şi vedeţi dacă mai e vreun loc. Nu e vina mea. Aţi înnebunit? Ce să-i fac, să o iau în braţe? Eu ma uit, îi daţi apă, nu avem unde să o băgăm. Nu se face, doamnă, injecţie pe scaun. Trebuie văzută de un doctor”, ţipă asistenta. 

După ce-şi strigă cu toată forţa punctul de vedere, asistenta se întoarce cu spatele şi pleacă nepăsătoare de lângă bătrâna care se simţea din ce în ce mai rău. La scurt timp, femeia îşi pierde cunoştinţa. Deşi familia cere ajutor cu disperare nimeni nu intervine.

“Ionuţ, ţipă! Să vină cineva! Moare aici”, strigă disperată femeia care o însoţea pe bătrână.

Un bărbat, rudă a femeii, o ia pe bătrână în braţe şi intră cu ea peste doctor.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fziarul.dezvaluiri%2Fvideos%2F1917671988554914%2F&show_text=0&width=273

https://www.romaniatv.net/imagini-scandaloase-filmate-intr-un-spital-batrana-lesinata-asistenta-tipa-isteric-ce-sa-i-fac-s_371076.html#n

Publicat în SANATATE | Lasă un comentariu

Casa Regala britanica este cea mai bogata entitate din lume conducand lumea alaturi de Rothschild si Vatican


In secolul 19-lea, 90 la suta din comertul mondial a fost dominat de vapoarele britanice controlate de catre Coroana. Restul de 10% dintre ambarcatiuni trebuiau sa plateasca taxe si comisioane Coroanei britanice, pentru ca foloseau apele si oceanele lumii. Coroana a jupuit astfel miliarde in profit, sub protectia armatelor britanice desi acesta nu era un comert britanic ci un comert al Coroanei pentru Coroana. Astfel Casa Regala britanica a dominat si domina lumea, fiind una dintre cele mai bogate entitati mondiale si conducand practic lumea.

https://worldtruth.tv/the-top-of-the-pyramid-the-rothschilds-the-british-crown-and-the-vatican-rule-the-world/embed/#?secret=64lkaiCrkq

https://www.cocoon.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

EUROPARLAMENTAR ROMAN: ”AM DEVENIT CRIMINALII DE SERVICIU AI UE”


România e adusă în situația de a plăti oalele sparte de alții, în Europa, doar pentru că nu știe să-și apere cauza, susține europarlamentarul Ioan Mircea Pașcu într-o postare pe Facebook, cu referire la recentul scandal european al ouălor infestate,

”Din păcate, văd ca am devenit “criminalii de serviciu” ai UE: pentru ca substanța incriminata in cazul ouălor ar fi fost, chipurile, importata din România, de doi olandezi, printr-o firma belgiana, România este acuzata si ia pumni in cap!?

Domnilor, in primul rând, substanța respectiva nu este interzisă! Este interzisa utilizarea ei la animale destinate consumului (in cazul acesta, găini), dar nu producerea ei, ca dovada ca olandezii au putut sa o achiziționeze fără probleme prin firma belgiana menționata!

Al doilea, exportatorul nu este vinovat de faptul ca importatorul utilizează substanța in mod nepermis! Nu romanii au dat găinile cu substanța respectiva, ci olandezii si, posibil, firma belgiana!

Ca atare, in loc sa facem pe noi de frica si sa începem controale peste controale, lucru care nu face decât sa întărească suspiciunile la adresa noastră, întărind acuzațiile false ce ni se aduc, ar trebui sa începem sa punem noi întrebări si sa direcționăm acuzațiile acolo unde trebuie: spre Olanda si Belgia!

Va mai aduceți aminte de scandalul cărnii de cal, in care, tot așa, am fost acuzați pe degeaba, ca sa se concluzioneze pana la urma ca nu am avut nimic de-a face cu povestea acea împuțită?

La fel si acum, dar sa nu așteptăm ca Dumnezeu sa ne facă dreptate, cu speranța ca vom fi primiți in rai mai ușor, ca murim cu dreptatea in mâna!

Sa fim, din contra, verticali si sa punem si noi întrebările noastre!

Sper ca Guvernul sa înțeleagă bine acest lucru!” scrie fostul ministru. (B.I.)

http://inpolitics.ro/

Publicat în EUROPA- ROMANIA | Lasă un comentariu

Secret rușinos despre Mugur Isărescu, ținut ascuns timp de 20 de ani


Aşa a început trădarea.

În 1998, lucram împreună cu Nicolae Văcăroiu la o carte care s-a vândut ca pâinea caldă, iar acum nu se mai găseşte nici măcar în anticariate. România, jocuri de interese, despre care puteţi afla mai multe aici, s-a bucurat de o mare apreciere şi în Europa, fiind o lucrare adeseori citată şi prezentă în bibliogafia unor lucrări de doctorat.

Vă miră ? Probabil, fiindcă Nicolae Văcăroiu a fost şi el demonizat precum toţi cei care au încercat, de-a lungul timpului, să atragă atenţia că Vestul încearcă să ne cumpere la preţ de matineu.România, jocuri de interese cuprinde previziunea tuturor evenimentelor economice şi sociale care s-au derulat în ultimii 20 de ani.

Ei bine, lucrând la această carte, Nicolae Văcăroiu mi-a spus multe lucrui şi despre mulţi cu rugămintea să rămână off record şi aşa au rămas. Probabil că dacă aş scrie încă o carte cu ceea ce am aflat atunci, fără permisiunea de a publica, ar roşi mulţi.

Voi divulga doar un scurt episod, scurt dar de o mare încărcătură simbolică.

O fac din două motive. Peste câteva săptămâni, Nicolae Văcăroiu iese la pensie, îşi încheie astfel cariera. Pe de altă parte, personaul despre care voi vorbi, Mugur Isărescu, continuă şi după un sfert de veac să ne ia de proşti, vorbindu-ne în derâdere. Fiindcă nu poţi caracteriza altfel recenta declaraţie că băncile nu plătesc impozit fiindcă nu fac profit.

Nicolae Văcăroiu: „România era într-o situaţie delicată, vapoarele cu motorină aşteptau pe mare să achităm factura. M-am gândit să iau un împrumut de la Nomura, erau condiţii avantajoase şi nu mi se cerea nimic în schimb. L-am chemat pe Mugur Isărescu şi l-am informat despre intenţia mea. Era pe la prânz. A doua zi când am ajuns la birou, la ora 7, mă aştepta reprezentantul FMI. Omul nostru mă trădase, sunase la Washington şi mă dăduse în primire.”

Din astfel de mici sau mari episoade s-a plămădit amara trădare a României.

Autor: Gheorghe Smeoreanu

Criterii.ro

Publicat în BANCI-FMI | 1 comentariu

Poate ne trezim


Poate ne trezim, și noi, și alții, de prin lumea asta: cu bitul nu construiești nici autostrăzi, nici locuințe, nici școli sau altele de acest gen. Când crezi că dacă ai niște maimuțe dresate, pe care le pui să scrie linii de cod toată ziua, ai rezolvat problemele economiei, realitatea vine și-ți dă peste bot!

Simplificăm totul nepermis de mult. Am stabilit niște ierarhii cretine pe piața muncii. Sunt largi categorii profesionale cărora, dacă le aparții, devii un soi de paria, obiectul disprețului ”elitelor”. Așa am ajuns să nu mai avem muncitori industriali și în construcții, ingineri, specialiști în agricultură, tractoriști. Aroganții care își bat joc de ei plâng, acum, că le curge chiuveta, și nu găsesc un instalator. Nici n-au să găsească!

Aflu că iar s-a mai reziliat un contract pe nu știu ce puță de furnică de autostradă. Pentru că firma spaniolă care o construiește nu lucrează, pe motiv de…caniculă! Pe dracu, caniculă! Nu are cu cine lucra! Onor angajații români au tuns-o la munci sezoniere, în Occident, unde câștigă în trei luni cât câștigă într–un an lucrând la construcția autostrăzii!

Munca, oricare ar fi ea, este muncă! Și cine muncește trebuie să fie respectat, fie că e medic sau sapă șanțuri. Și ăla care muncește gândește, nu doar ”intelectualii” vedetă, care emit panseuri de Gâgă, și cărora le put toți cei care nu sunt ca ei.

Sistemul ăsta, care împarte lumea în ”elite” și ”pălmași” este unul profund viciat. Ideea că pălmașii pot fi înlocuiți oricând cu roboți este una pe cât de periculoasă, pe atât de păguboasă, economic și social. Nu orice lucrător poate fi înlocuit cu roboți. Sau cu printere 3D. Dacă facem o socoteală, activitățile care pot fi robotizate nu sunt nici atât de multe, și nici roboții nu sunt chiar soluția-miracol a problemelor de pe piața muncii.

Mă tem că problemele noastre pleacă acum de la atitudinea față de muncă și de muncitori. Se vede asta inclusiv din rezistența ”elitelor” la cererile de creștere a salariilor. Cei care cer asta nu merită, pentru că munca lor nu este ”productivă”. O productivitate prost înțeleasă, și folosită drept pretext pentru a nu plăti decent munca. Este însă doar o altă falie dintre multele care fragmentează societatea românească și o fac nefuncțională. Și pare că suntem ferm hotărâți s-o adâncim. Că așa înțelegem noi să rezolvăm problemele.

Constantin Gheorghe

Publicat în TREZIREA ROMANI | Lasă un comentariu

Alexandru Petria: God Bless America!


America are treabă cu drepturile omului din minereurile rare din Coreea de Nord.


Cu drepturile omului din petrolul deținut de Venezuela.

Și ce e mai uman, mai civilizat, decât să umbli după războaie pentru prosperitatea bugetului federal?

Ce e mai deștept, decât să ți se recunoască ipocrizia ca prietenie?

Ce e mai de apreciat, decât că lăcomia ta e privită ca o exersare a altruismului?

Ce e mai de admirat, decât să nivelezi conștiințele unor popoare și să pari un binefăcător? Să distrugi țări și să fii considerat eliberator? Să arunci în haos regiuni întregi ale lumii și să fii pacificator?

Ce e mai de ovaționat, decât convertirea minciunii în adevăr planetar, lângă o pungă cu popcorn și-o cola?

Ce e mai uman decât să ucizi, ca să-ți fie ție bine, de ești din California sau Yowa, ori Texas?

Ce e mai progresist decât crima, botezată luptă pentru democrație?

Autor: Alexandru Petria

Alexandru Petria

 

Publicat în S.U.A. | Lasă un comentariu

Paradoxul românesc al vaccinărilor


În România există un paradox în privința vaccinărilor. Toate sondajele de opinie arată că între 92 – 95% din populație este favorabilă vaccinării, dar, dacă luăm în serios raportările oficialităților, rata de vaccinare a coborât în unele situații până la 60% ceea ce nu asigură o întrerupere a circuitului virusului.

Soluția găsită de autorități este una simplă și cazonă: vaccinarea obligatorie. Personal, cum am mai declarat, sunt pro-vaccinare, dar împotriva vaccinării obligatorii. Paradoxul expus mă face să fiu sceptic cu privire la succesul măsurilor punitive. Însă același paradox poate fi explicat prin existența altor factori care au condus la această rată scăzută de vaccinare. Dintre aceștia amintesc:

  1. Inexistența vaccinurilor în cantitate suficientă care să acopere populația țintă. Aceasta este o problemă cronică în România. Fiți sinceri, de câte ori nu ați întâlnit părinți care căutau cu disperare un anumit vaccin pentru copiii lor?!
  2. Neîncrederea unor părinți în calitatea vaccinurilor. Astăzi, când aflăm că alimentele au grad de siguranță diferit pentru țările din Vestul și Estul Europei, această neîncredere a crescut.
  3. Neîncrederea în vaccinuri polivalente. În încercarea de a ne proteja de absolut toate bolile transmisibile infecțioase (lucru absolut imposibil), au fost lansate pe piață tot felul de vaccinuri polivalente (tetra, penta, hexa etc.) fără ca să se studieze dincolo de efectul imunizant și toate reacțiile adverse ale aditivilor utilizați.
  4. Propaganda provaccin bazată pe frică și informații trunchiate. Studiu de caz: pandemia cu virusul gripal A(N1H1). După ce OMS a modificat, la propunerea unor experți, criteriile de declarare a pandemiei, spaima unanimă a populației, bine întreținută mediatic, a obligat guvernele din aproape toată lumea să supraliciteze pentru cumpărarea de sute de milioane de doze de vaccin, încă înainte de terminarea testelor de siguranță și de primirea aprobărilor instituțiilor de control. În România, specialiștii (aceiași, cu nume și prenume, care promovează vaccinarea fără consimțământ), descriau chiar un scenariu apocaliptic cu 3 (trei) milioane de morți dacă toată populația nu se vaccinează. Atunci, ca și acum, când am ridicat problema consimțământului am fost atacat din toate părțile. A trebuit să vină apoi Prof. Dr. Wolfgang Wodarg, specialist în boli pulmonare, igienă și sănătate publică, conducătorul Comisiei de Sănătate a Parlamentului German și Președinte al a Comitetului pentru Sănătate al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care să arate că panica populației de o pandemie gripală este o „orchestrație mediatică”, „o afacere excelentă pentru industria farmaceutică” și că experții OMS-ului erau plătiți de firmele de medicamente cu contracte de cercetare de milioane de euro pentru ca panica să nu dispară. Prof.Dr. Johannes Löwer, directorul Institutului Paul Ehrlich semnala și el că respectivul vaccin anti-gripal poate fi mai periculos decât gripa. Finalul: pandemia a dispărut, gripa N1 H1 s-a dovedit a fi mai benignă decât alte forme de gripă (ca manifestare clinică și mortalitate), frecvența și gravitatea accidentelor post-vaccinale a depășit cu mult evoluția naturală a gripei. Și specialiștii nu și-au cerut nici măcar scuze. Au spus: Dar dacă ar fi apărut milioane de morți. Mai bine vaccinăm.
  5. Inexistența reală (nu formală) a unui proceduri de raportare a incidentelor sau accidentelor post-vaccinare în România. Mai mult, există chiar tendința ca acolo unde se raportează, datele finale să nu fie accesibile publicului larg. Această secreto-manie crește neîncrederea în vaccinare. Este cel puțin paradoxal ca la același tip de vaccin reacțiile post-vaccinare în România să fie de 10 ori mai mici decât în Germania sau Marea Britanie.
  6. Inexistența unor cercetări științifice care să facă posologia riscului, și anume, să calculeze raportul între riscul de a face o anumită boală de o anumita gravitatea față de riscul accidentului sau incidentului post-vaccinal (gravitatea acestuia).
  7. Transferul responsabilității sociale a statului și a companiilor farmaceutice către cetățeni și medici. Statul nu își asumă nicio măsură să intervină (inclusiv economic) în a susține familiile sau individul afectat de o reacție post-vaccinală, iar companiile, trecând în prospectele lor toate reacțiile adverse posibile sau mai puțin posibile, nu își asumă nici ele nicio responsabilitate. În schimb, responsabili vor fi părinții sau individul și, în buna tradiție românească, medicii care vor fi acuzați de malpraxis deoarece nu au evaluat cum trebuie pe cel care a fost vaccinat. Pentru medicii atât de entuziasmați de obligativitatea vaccinării le transmit un mesaj: când vor fi acuzați de malpraxis, vor avea puține șanse cu instanțele din România și nu numai să se poată apăra. Vom vedea acest lucru imediat după ce vaccinarea va fi obligatorie. Și o spun pe baza experienței pe care o am în domeniul malpraxisului.
  8. Lipsa unui sistem de evidență a populației țintă. Într-o țară în care nici acum nu știm câți alegători sunt și câți cetățeni mai au rezidența în România, nu poate nimeni să mă convingă că știm câți copii trebuie vaccinați cu un anumit vaccin sau care este procentul real a celor vaccinați. De altfel, epidemia de rujeolă a evidențiat acest lucru. Cei care erau nevaccinați proveneau fie din anumite grupuri sociale defavorizate în care nici măcar părinții nu aveau toți cărți de identitate, fie dintre copii reîntorși în România din Italia sau Germania unde epidemia de rujeolă exista la acel moment.

Și lucrurile pot continua cu alte aspecte care ar trebui remediate înainte de a discuta despre vaccinarea obligatorie.

Ceea ce mă întristează este limbajul și lipsa de argumente a celor care se declară luptători pentru binele societății și în consecință consideră că o lege care să oblige la vaccinare va rezolva problema. Am urmărit luările de poziție ale Primului Ministru Mihai Tudose (care de când a renunțat la titlul de doctor în siguranță națională, a devenit expert în vaccinologie) și ale altor politicieni (Eugen Tomac, Ludovic Orban, etc.), ale unor așa-ziși specialiști în vaccinologie, începând cu tot felul de președinți a unor organizații fantomă (de sceptici și seculariști) și terminând cu ziariști și comentatori care le știu pe toate. Concluzia este că le lipsește cultura dialogului și răspund unor critici prin insultă. Dar cel mai mult m-au întristat comentariile devenite virale ale unui așa-zis medic sau ale unei asistente medicale, care, încălcând regulile deontologice, aduc drept argumente științifice expresii de genul ”idioților”, ”să crăpați”, ”să vă fac autopsia” etc. La toți aceștia am verificat care le este expertiza în domeniu (ISI Thompson, Google Academic etc). Zero. De aceea m-a impresionat modul rațional în care un medic, un adevarat medic, Valeria Herdea, activist pro-vaccin abordează acest subiect. Chiar dacă nu sunt 100% de acord cu ea. Merită să fie apreciată și citită: http://evz.ro/valeria-herdea-vaccinarea-problema.html

Autor: Vasile Astarastoae

Vasile Astarastoae

 

Publicat în VACCIN | Lasă un comentariu

Spolierea românilor la liber


BNR trebuie să prezinte Comisiei economice a Parlamentului situația băncilor evazioniste. O va face? Tot astăzi aflăm că, la alt capitol, legat tot de spolierea românilor, guvernatorul Băncii Naționale, domnul Mugur Isărescu, în fine a cedat. Pentru societățile de credit nebancare, dar considerate bancare, pentru prima dată este dictat un plafon al dobânzii.

Și, tot în această săptămână, guvernatorul ne-a spus că se va pensiona și că va cumula pensia cu salariul. Dar și cu uriașa primă de pensionare acordată ”în înțelepciunea sa” de Consiliul de Administrație BNR.

În disputa legată de băncile evazioniste, lansată de ministrul Finanțelor și amplificată de parlamentarul Daniel Zamfir, șeful Comisiei Economice din Senat, a intervenit în forță primul-ministru. Ce se va întâmpla începând de astăzi?

Astăzi Parlamentul va afla care sunt cele peste 30 de bănci comerciale, care reprezintă o treime din numărul total al acestora, care în ultimii cinci ani au raportat inexistența vreunui profit și, ca urmare, nu au plătit nimic la bugetul de stat. Sau așa ar trebui să se întâmple. Dacă și numai dacă Banca Națională a României, care până acum în loc să supravegheze aceste bănci le-a acoperit fărădelegile, va răspunde solicitării legitime a Parlamentului.

Dacă se va întâmpla așa, în scurt timp vom afla cum aceste bănci, care se scaldă într-o bogăție reală, care se întrec în a achiziționa cele mai frumoase clădiri din România și a le mobila luxos și a le dota cu cele mai scumpe limuzine, au reușit de-a lungul anilor – Parlamentul anunță o investigație nu pe 5, ci pe 10 ani – să-i spolieze pe români, neplătind o lețcaie la bugetul de stat, ca urmare a unor trucuri în mod vădit ilegale. Pentru că este ilegal de pildă, să te faci că iei credite cu dobânzi uriașe de la banca mamă, credite nepracticate pe piața externă, pentru ca apoi, plătind dobânzile, să constați că nu mai ai profit. La fel cum ilegal este să vinzi creanțele la pachet pe sume infime unor offshor-uri, în spatele cărora, într-un fel sau altul, ești tot tu și astfel să golești banca de profit. Doar oamenii spălați pe creier își pot imagina că este posibil ca o bancă străină să funcționeze în România animată de altruism, fără a realiza ani de an vreun câștig din afacerea asta.

Realitatea este că s-a furat la greu de către acești oameni cu gulerele albe, civilizați și bine costumați, fără ca autoritățile statului să intervină în vreun fel. Iar prima instituție care ar fi trebuit să tragă semnalul de alarmă și să ia măsuri este Banca Națională a României. BNR – și Mugur Isărescu știe foarte bine acest lucru – are în atribuții stabilitatea leului și supravegherea întregului sistem bancar. Ca de altfel și supravegherea sistemului parabancar.

În paranteză fie spus, în cursul acestei săptămâni, am aflat cu stupoare de la purtătorul de cuvânt al BNR, că instituția sa nu se poate implica în supravegherea și normalizarea dobânzilor luate cetățenilor de un alt instrument de spoliere a românilor, reprezentat de societățile nebancare care au dreptul de a-i credita pe oameni. Pentru ca azi dimineață tot BNR să se răsucească cu 180 de grade. Și să anunțe că, în viitor, va plafona aceste dobânzi. După ce neimplicarea BNR a creat sute de mii de drame și a condus la deposedarea de case a mii de români. Dintre care nu puțini s-au sinucis.

Vom vedea cum decurge ancheta Parlamentului. În paralel însă, am auzit miercuri seară, cum premierul Star Trek al României a anunțat, la rândul său, o serie de măsuri de natură să oblige băncile să intre în legalitate. Ce se va întâmpla însă cu trecutul? El va fi pur și simplu șters?

Cine va stabili până la urmă care este răspunderea reală a BNR în general și a guvernatorului Mugur Isărescu în special pe toată această acțiune constantă de spoliere a statulu român întregită cu spolierea directă a cetățenilor? Oare dacă acest pas va fi în fine săvârșit, vor fi dați banii înapoi? Mă îndoiesc. Dar dacă se pune ordine cumva în sistemul bancar pentru viitor, se va întâmpla același lucru și în ceea ce privește multinaționalele?

Până când vom afla răspunsul la aceste întrebări, avem și o certitudine de natură să ne liniștească. Guvernatorul Băncii Naționale Mugur Isărescu prinde ultmul tren și, așa cum ne anunță, beneficiind de o măsură a Consiliului de Administrație, adoptată ”în înțelepciunea acestuia”, se va pensiona. Va fi probabil cea mai mare pensie din România. Care se va adăuga de îndată la cel mai mare salariu din România. Iată răsplata cuvenită pentru grija pe care a dovedit-o față de români.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

 Sorin Rosca Stanescu

 

Publicat în BANCI-FMI | Lasă un comentariu

Enclava manualelor de mucava…


Dacă este nevoie cu adevărat de vreun nou manual, la acest moment, atunci acesta ar trebui să fie unul dedicat „Centenarului”! Punct! Și, da!, ar trebui tradus „nelimitat” și în limbile minorităților. Ba, nu ne-am supăra dacă ar fi tipărit în milioanele de exemplare pe care se bazează tipografiile pesediste! Dar să vii cu manuale pentru ora de sport și cea de dirigenție, este cam sărit din… orar. Mai ales când nu știi dacă, la începutul anului școlar, elevii vor avea pe bănci măcar manualele pentru disciplinele de bază.

Primii care ar trebui să se revolte ar trebui să fie părinții… Vor adăuga în ghiozdane încă un manual, culmea!, pentru ora de sport care ar trebui să asigure o bună dezvoltare copiilor, dar care, până la ora de neutilizare, va fi bun doar să le încovoaie spatele alături de alte zeci de manuale inutile! Apoi ar trebui să protesteze profesorii! Pentru că la disciplinele esențiale tot rotim alternative, până le vom scoate din orar, dar venim cu manuale de bază pentru Sport și Dirigenție.

Sigur, ca parte de impunere a altor „alternative”, schema inventării unor noi manuale poate fi o idee genială. Căci, un manual de sport și unul de dirigenție, amândouă traduse în limbile minorităților existente și inventate, ar mai dilua din ponderea limbii oficiale. Și nici nu ar fi așa cum ar părea la prima vedere, cu bătaie lungă, cu o zi „H”, de la care să numeri ceasurile până când se va fi obișnuit societatea să caute în librării un manual în limba română printre versiunile „minoritare”. Ci este o presiune gândită pentru un orizont mult mai apropiat!

De altfel, este suficient să răsfoiești „opisul” manualelor considerate de importanță imediată de către Ministerul Educației: „Zece manuale de educație muzicală pentru diferite minorități, 16 manuale de religie pentru mai multe culte și 15 manuale pentru istoria și tradițiile minorităților”. Or, pare că pe linia de carte școlară educația a luat-o deja înaintea regionalizării! Aproape că s-a „federalizat” și a sortat atâtea enclave că o să avem nevoie de Transport Școlar, nu pentru elevi, ci pentru manuale.

S-a ajuns la un absurd greu de definit prin ceea ce s-a mai întâmplat pe la alții… „Educație muzicală pentru minorități”?! Păi’ ce, unii aud doar într-o ureche, aud mai bine, au auzul absolut mai… minoritar sau, în cele din urmă, este vorba de cât mai  multe limbi străine pe linia oficială cea mai ușor de impus printr-o curriculă și un ordin de ministru?! Sau la ce sunt atât de urgente manualele de religie pentru feluritele culte? Manualul nostru de religie a fost hulit și alungat din școli, trecut la „și altele”, permis doar cu un soi de cerere parentală, iar acum facem istoria religiilor altora? Dacă vor manuale specifice, toate cultele pot să le „producă” acolo, în sânul bisericilor lor! Dar să vii cu ele peste o școală oricum asaltată de lucruri inutile este prea de tot.

Istoria și tradițiile minorităților”? Pentru 15 „identități”? Când o să vedem că au învățat Istoria țării în care trăiesc o să vorbim poate de tipărirea manualelor lor pe banii noștri! Până atunci, însă, manuale, cât mai multe manuale de Limba Română! Că au nevoie!

Din panteonul Istoriei se rostogolește peste noi „Centenarul”. Iar în loc să ducem acest moment astral în școli, în loc să organizăm ore dedicate Jubileului, și da!, acolo putem vorbi despre un manual, unul de istorie și cultură națională care să hrănească sentimentele patriotice, noi căutăm corcodușe printre brusturi?! Chiar am luat-o razna cu toții?

Suntem în fața unui moment unic. Unul în care ministerul Educației și cel al Identității Naționale, căci altminteri la ce am pus așa titulatura pe lângă Cultură?, să inițieze extensii de curricule, să stimuleze concursuri școlare pe tema unei Istorii care ne bate la ușă pentru neuitarea înaintașilor.

Sunt atâtea de făcut! Dar nu trebuie să le facem cu acel gust amar al obligației de serviciu. Mai bine lipsă. Trebuie să ne aducem aminte de dreptul unei națiuni de a-și purta Demnitatea și Mândria în lume. Trebuie să mergem în școli să le sădim copiilor semințele viitorului lor.

Altminteri să nu ne mire dacă „americanismul” generației noastre își va găsi ecoul generației lor în felurite legitimații de seminții străine…

Autor: Cezar Adonis Mihalache

Ziarul Natiunea

 

Publicat în INVATAMANT-EDUCATIE | Lasă un comentariu

Despre sfârşitul democraţiilor occidentale


Brexit-ul, întronarea lui Donald Trump şi incalificabilele alegeri prezidenţiale şi parlamentare din Franţa, cu propulsarea tânărului anonim Emmanuel Macron pe post de preşedinte şi a unei mişcări fabricate în câteva luni pe post de partid, au schimbat, probabil ireversibil, faţa democraţiei în chiar nucleul civilizaţiei occidentale. Pentru că, dacă vorbim de democraţie în ultimii 200 de ani, nu ne putem referi decât la Anglia, SUA şi Franţa, şi nu la Italia lui Mussolini, la Spania lui Franco, la Germania lui Hitler sau la Rusia lui Lenin şi Stalin.

În Marea Britanie şi în SUA am asistat la o victorie a populismului împotriva „neoliberalismului progresist” (Barack Obama, Hillary Clinton, laburiştii şi conservatorii britanici deopotrivă, François Hollande…). În Franţa a fost o victorie a capitalului, a băncilor împotriva marii naţiuni franceze, unde a fost ales un om care-i reprezintă mai degrabă pe Rothschild, Soros, Goldman-Sachs, plus echivalenţii lor francezi, decât pe fermieri, profesori, muncitori, ingineri şi, în general, pe toţi francezii cu bască şi baghetă.

În România, succesul PSD-ului lui Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu, Codrin Ştefănescu (ventrilocul lui Adrian Năstase) a fost tot o victorie a populismului, dar unul de tip neocomunist, împotriva dreptei bancherizate, cămătărizate, globaliste şi total controlată de noua-vechea Securitate. Dar, după ce şi-a dat jos propriul prim-ministru, Sorin Grindeanu, prin moţiune de cenzură pentru că ar fi fost preluat complet de securismul de dreapta, şi după ce a scos naiv la suprafaţă pensiile speciale cu care se autogratifică nelegitim Sistemul, PSD-ul pare că se apropie de pierderea guvernării. Cele vreo 3 milioane de voturi socotite în contul PSD-ului nu-i dădeau în nici un caz dreptul lui Liviu Dragnea să terorizeze întreaga populaţie cu sublimul lui program de guvernare, seară de seară, pe Antena 3 sau România TV, oficine de propagandă docile ale mult prea celebrilor Dan Voiculescu şi Sebastian Ghiţă. Ar fi fost poate mai corect din partea lui Liviu Dragnea să vorbească despre ferma de porci a fiului său, despre Tel Drum, despre Crescent-ul lui Dan Voiculescu sau despre Asesoft-ul lui Sebastian Ghiţă, ambele conectate direct la inima Sistemului. La nici un an de la alegeri, PSD a renunţat cu totul la programul lui de guvernare pe seama căruia a făcut atâta tărăboi.

Despre populism, neoliberalism, declinul democraţiei, migraţii, decăderea politicului şi despre multe altele – desigur, fără trimitere la Liviu Dragnea şi la PSD –, am citit cu profit şi în volumul Die grosse Regression, apărut mai întâi la Suhrkamp (Berlin, 2017 – editor Heinrich Geiselberger) şi tradus apoi în mai multe ţări occidentale, în franceză sub titlul L’Âge de la Régression. Pourqouoi nous vivons un tournant historique (Premier Parallèle). Autorii sunt intelectuali din toate orizonturile – sociologi, istorici, economişti, scriitori, politologi –, cei mai mulţi dintre ei oameni tineri care predau în marile universităţi. Vom traduce în continuare câteva pasaje pentru a transmite fidel gândirea lor.

Nancy Fraser (n. 1947, SUA – „Neoliberalism progresist contra populism reacţionar”) : „Victoria lui Trump nu oglindeşte doar un sentiment de revoltă împotriva Finanţei globale. Alegătorii săi nu au respins neoliberalismul pur şi simplu, ci neoliberalismul progresist. Ar putea să pară un oximoron, dar avem aici o aliniere politică reală şi perversă, care constituie cheia înţelegerii alegerilor prezidenţiale americane şi, poate, a altor evoluţii în curs aiurea. În forma sa americană, neoliberalismul progresist reprezintă o alianţă a principalelor noi mişcări sociale (feminism, antirasism, multiculturalism, apărarea drepturilor LGBT) şi a unor sectoare de vârf cu maximă valoare adăugată din Finanţe şi din servicii (Wall Street, Silicon Valley şi Hollywood). Această alianţă este efectiv aceea a forţelor progresiste şi a forţelor capitalismului elitar, este vorba mai ales despre financiarizare.”

Paul Mason (n. 1960, UK – „Depăşind frica de libertate”) : „Atracţia fatală pe care neoliberalismul a exercitat-o asupra elitelor şi asupra a două generaţii de economişti se explică prin aparenta sa perfecţiune. În plan economic, neoliberalismul venea să confirme ideea că esenţa capitalismului constă în piaţă, în supravieţuirea celui mai apt şi în statul cel mai slab cu putinţă. În plan politic, el intra în perfectă rezonanţă cu ideea-far a gândirii liberal-democratice care spune că noi suntem toţi cetăţeni şi doar cetăţeni, iar nu angajaţi şi patroni, şi, în consecinţă, drepturile noastre trebuie considerate drepturi individuale, şi nu colective. Chiar şi acum – când Renzi a căzut în Italia, când Hollande, în Franţa, nu s-a mai prezentat la alegerile prezidenţiale din 2017, când Schäuble, în Germania, îi cere Greciei şi mai multă austeritate –, elitele neoliberale refuză să-şi pună în discuţie conceptele esenţiale.”

Mishra Pankaj (n. 1969, India – „Politica în epoca resentimentului. Întunecata moştenire a Luminilor”) : „Cutremurele politice ale epocii noastre – că e vorba de triumful lui Donald Trump, rasist şi predator sexual autoproclamat, de apoteozele electorale în India şi în Filipine ale unor bărbaţi „mână de fier” acuzaţi de crime în masă (Narendra Modi şi Rodrigo Duterte) sau de plebiscite care au adus la putere în Rusia şi în Turcia nemiloşi despoţi imperialişti ca Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan – au scos în evidenţă existenţa unei enorme energii refulate. Apariţia şi venirea la putere peste tot în lume şi aproape în acelaşi timp a unor mari demagogi indică o situaţie foarte asemănătoare pe toate continentele.” […] „Pentru a contracara sinistrele patologii pe care le răspândesc Modi, Erdogan, Putin, Brexit-ul şi Trump, trebuie să analizăm foarte corect timpurile pe care le trăim, care sunt deopotrivă oribile şi inedite, şi să elaborăm soluţii net superioare modelelor de solidaritate inspirate din Islam, net superioare pedagogiilor naţionaliste fabricate pentru obidiţi şi net superioare globalizării care va sfârşi, ca prin miracol, prin a oferi beneficiile promise.”

David Van Reybrouck (n. 1971, Belgia – „ Dragă domnule preşedinte Juncker”) : „La alegeri, vă exprimaţi la urne, dar vă privaţi astfel de posibilitatea de a vă exprima şi de-a lungul mai multor ani. Acest sistem de delegare a deciziei către un reprezentant ales a fost cu siguranţă necesar altădată, într-o vreme în care comunicarea era lentă şi informaţia limitată, dar este de-acum complet defazat faţă de modul în care cetăţenii interacţionează în cotidian. Avem oare cu adevărat nevoie să păstrăm o procedură care vine de la finele secolului al 18-lea, care adesea e foarte pervertită, transformată într-un carnaval de promisiuni, de achitare de obligaţii şi alte scamatorii ? Să fie oare introducerea buletinului în urnă cea mai bună metodă de a inova într-o vreme caracterizată prin informaţie, comunicare şi în care, în plus, educaţia a înregistrat progrese considerabile ? […] Nici referendumurile nu sunt mai bune. La referendum, populaţiilor li se cere părerea într-o chestiune precisă la care nu au fost în prealabil stimulate să reflecteze, ci, dimpotrivă, au fost bombordate cu informaţii mai mult sau mai puţin false vizând manipularea de-a lungul lunilor de dinaintea votului.”

Am putea continua să cităm din toţi autorii, dar mai bine citiţi dumneavoastră cartea întreagă cu 15 autori în ce limbă doriţi, dar nu în româneşte. Pentru că în România nu se mai dau bani, nici la stat, nici la privat, pentru editarea cărţilor decât celor care nu ştiu să le facă şi, mai grav, nu se mai prea cumpără cărţi, şi deci nici nu se mai citesc. Poporul e în deplin acord cu oligarhia, deci dictatura întunecată a acesteia poate să înceapă oricând. Ea, dictatura, se va face simplu, prin înlăturarea partidelor politice, care oricum nu sunt decât nişte interfeţe corupte şi incompetente, şi prin dictatul direct. Ocazia va fi dată de războaiele care pot începe la orice oră la graniţele noastre, în Ucraina, în fantomatica Republică Moldova a lui Igor Dodon sau în Transnistria. Căci, deşi democraţia a început să şchioapete grav la centru, dovedindu-se epuizată sau cel puţin obosită, sfârşitul ei va avea efecte dezastruoase mai ales la periferia civilizaţiei occidentale. Adică şi la noi.

Criza financiară şi economică începută în 2007 şi care nu s-a încheiat încă s-a transformat într-o imensă criză politică, într-o teribilă criză a democraţiei, care lasă impresia că şi-a epuizat resursele. Etapa următoare, probabil inevitabilă, e transformarea crizei politice globale în război sau, de fapt, în mai multe războaie cu tendinţa de a evolua spre un nou şi bizar război mondial.

Autor: Petru Romoșan

Correct News

 

Publicat în EDITORIALE | Lasă un comentariu

Medici de familie implicaţi în mafia farmaceutică: au prescris la sute de pacienţi un medicament de care nu aveau nevoie


Curtea de Apel Galaţi va începe cercetarea judecătorească pe 27 septembrie în cazul a 22 de medici de familie, asistenţi şi farmacişti implicaţi într-o reţea infracţională ce viza distribuţia unui medicament pe cale să expire.

Totul a pornit în 2009, când compania de produse farmaceutice generice Labormed Pharma Group a achiziţionat de la compania farmaceutică Ozone Laboratories întregul portofoliu de produse, înglobând peste 400 de branduri, printre care se număra şi medicamentul Ceclozone.

Ancuţa Elena Ţupu şi Adrian Gabriel Chiriloiu, reprezentanţi ai Labormed Pharma Group la Galaţi, au primit dispoziţie de la conducerea companiei să ia măsuri urgente, indiferent de modalitatea adoptată, pentru a scăpa de stocul de Ceclozone, care expira în luna agust 2010.

Ceclozone este un antibiotic folosit în tratamentul infecţiilor ORL (angine, otite medii, sinuzite), infecţii bronho-pulmonare (traheite, bronşite acute sau cronice acutizate), pneumonii, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi (abcese, piodermite).

Cei doi s-au folosit de relaţiile pe care le aveau cu medici de familie şi farmacişti din Galaţi şi au creat o adevărată reţea infracţională, care avea drept unic scop vânzarea medicamentului amintit în cantităţi cât mai mari, spun procurorii.

”Acţiunile celor doi inculpaţi s-au derulat simultan ori separat, materializate în special datorită cunoştinţelor anterioare ale inculpatului Ancuţa Elena Ţupu printre medici şi farmacişti, dar şi prin efortul conjugat ori separat al acestora de a transmite hotărârea lor infracţională prin determinarea şi altor subiecţi calificaţi la întocmirea şi emiterea reţetelor cu regim special, în lipsa beneficiarilor”, a declarat procurorul Ionel Gâlcă, fostul prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, care s-a ocupat de instrumentarea cazului.

Plângeri penale după eliberarea de reţete false

S-a ajuns la situaţia ca medicii de familie să elibereze sute de reţete false, în care era prescris medicamentul Ceclozone, fără consultarea reală a pacienţilor.

Aceeaşi medici de familie eliberau totodată reţete după consultarea pacienţilor, cărora le era înmânat în cabinet medicamentul Ceclozone, făcându-se abstracţie de faptul că oamenii aveau nevoie şi de alte medicamente pentru afecţiunile de care sufereau.

Reţetele false ajungeau la farmaciştii din reţeaua infracţională, care le înaintau spre decontare la CAS Galaţi. Au fost eliberate 359 de reţete false în intervalul decembrie 2009-august 2010, până când zeci de pacienţi au depus plângeri la Poliţie, după ce au descoperit că s-au eliberat reţete pe numele lor, deşi nu fuseseră consultaţi de medicii de familie.

Paravan legal pentru activitatea infracţională

Ancuţa Elena Ţupu a negat acuzaţiile aduse, susţinând că nu i-a instigat pe medici şi farmacişti să emită reţete fără consultarea pacienţilor şi să le trimită la plată la CAS Galaţi.

Reprezentanta Labormed spune că s-au încheiat contracte de prestări servicii între medici şi companie, în baza cărora medicii de familie ar fi primit mostre gratuite de Ceclozone, iar în funcţie de numărul de pacienţi observaţi şi a mostrelor gratuite acordate, medicii ar fi încasat diferite sume de bani.

Cu toate acestea, Ancuţa Elena Ţupu a acoperit prejudiciul stabilit în sarcina ei de procurori, respectiv 36.282 de lei. Procurorul Ionel Gâlcă ne-a declarat că respectivele contracte de prestări servicii erau doar un paravan, pentru a ascunde activitatea infracţională a reprezentanţilor Labormed, a medicilor de familie şi farmaciştilor implicaţi în această afacere ilegală cu medicamente.

Prejudiciul produs Casei de Asigurări de Sănătate Galaţi a fost estimat la 88.000 de lei, dar extrem de grav este că sănătatea a sute de pacienţi a fost pusă în pericol de medicii de familie puşi sub acuzare, care le-au prescris doar Ceclozone, deşi aceştia aveau nevoie şi de alte medicamente.

Şi-au recunoscut vina, dar susţin că au încălcat legea pentru pacienţi

Medicii de familie au recunoscut implicarea în emiterea pe lângă lege a reţetelor cu regim special, dar au negat că ar fi implicaţi într-un grup infracţional organizat, aşa cum au stabilit anchetatorii, susţinând că au încălcat circuitul de eliberare al reţetelor pentru a veni în sprijinul pacienţilor.

Persoanele puse sub acuzare sunt Ancuţa Elena Ţupu, Adrian Gabriel Chiriloiu, Valeriu Romulus Hărăbor, Lucia Bălăuţă, Marta Lefter, Mariana Simion, Carmen Tănase, Gabriela Borbil, Lioara Zărnescu, Marilena Ion Ene, Nicoleta Anghel, Carmen Luciana Brăila, Zinica Popescu, Mihaela Petrescu, Violeta Mihalea, Daniela Lungu, Gabriela Geanina Ignat, Laura Magdalena Codreanu, Veronica Buric, Mirela Raban, Tudoriţa Budescu şi Nela Mardare.

Cei 22 de medici de familie, asistenţi farmacişti şi farmacişti puşi sub acuzare pentru înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals în cel mai complex dosar instrumentat vreodată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi au fost condamnaţi iniţial la 28 de ani şi 7 luni de închisoare cu suspendare şi au fost obligaţi să suporte cheltuielile de judecată, care se ridică la peste 30.000 de lei.

Hotărârea Judecătoriei Galaţi, pronunţată pe 14 martie 2017, a fost atacată cu apel la instanţa superioară, Curtea de Apel Galaţi urmând să demareze cercetarea judecătorească în acest caz pe 27 septembrie.

Autor: Valentin Trufasu

Adevarul.ro

 

Publicat în SANATATE | Lasă un comentariu

SCANDALUL ouălor contaminate cu insecticid din UE.


Profesorul Avram Fițiu: În toate aceste scandaluri, se utilizează tehnici de dezinformare și manipulare a opiniei publice, ieșite din manualele de dezinformare

Povestea scandalurilor alimentare create de către industria agroalimentară europeană nu a început de ieri de azi, ci a început de mult timp (de la povestea vacii nebune până la Escherichia coli…).

În toate aceste scandaluri, se utilizează tehnici de dezinformare și manipulare a opiniei publice, ieșite din manualele de dezinformare.

În cazul scandalului de față cu fipronil, până acum s-au aruncat pe piață doar câteva tehnici de dezinformare a consumatorului și decidentului politic. În zilele ce vin, pe mâsură ce scandalul va lua amploare, se va trece la alte tehnici mult mai sofisticate și greu de perceput de către omul de rând,  ce țin de supraviețuirea industriei avicole europene și pe care le vom detalia în articolele viitoare.

Tehnica nr 1. Ascunderea dovezilor legate de momentul real al descoperirii scandalului;

Tehnica nr 2. Concentrarea mas-media pe consecințele fenomenului și nu pe cauzele lui

  • mas-media este alimentată de către țările producătoare cu contracte de presă grase, ce vin cu informatii legate de consecințe (ouă contaminate, fără referire la carne, ovoproduse, grăsime, etc..);
  • se ascunde în mod intenționat cauza majoră care declanșează astfel de scandaluri: modelul agroindustrial al creșterii păsărilor: cuști supraetajate în care păsările sunt stresate datorită densității foarte mari/m2; grad ridicat de transmitere a paraziților de la o pasăre la alta datorită densității ridicate; grad ridicat de intervenție cu antibiotice și insecticide datorită densitații ridicate; condiții de lumină artificială dirijată pentru maximizarea producției de ouă și carne, ce crează un stres ridicat pentru păsări, cu modificări proteice nefaste pentru consumul uman; condiții de confort animal reduse la minim pentru maximizarea profitului; furajare superchimizată la care pasărea răspunde cu un stres ridicat; furajare superhormonizată, etc.. );

Tehnica nr.3.  Direcționarea intentionata a scandalului pe o parte infimă a problemei (ouăle) ascunzând baza aisbergului (carnea, ovoprodusele, grăsimea);

  • se concentrează intenționat scandalul asupra ouălor ce reprezintă o miză minoră din punct de vedere financiar, retrăgândus-se de la vânzare ouă din 8 țări europene (În România încă este liniștea dinaintea furtunii);
  • se uită intenționat să se ofere informații despre riscurile contaminării cărnii de pui cu fipronil (intezis) și cu multe, multe alte insecticide folosite (legale, dar extrem de toxice evident);
  • se uită în mod inteligent să se concentreze informația pe piața de ovoproduse (o adevărată industrie europeană de fabrici de spart ouă s-a creat, ce vinde ouă la litru (ouă lichide sub formă de soluție de albuș, soluție de gălbenuș refrigerată la 2 grade Celsius) sau ouă la kg (lichid congelat; ouă praf, mult mai intersante pentru cantine  și restaurante, în materie de aprovizionare, depozitare, utilizare, etc..);
  • se uită în mod intenționat să se concentreze informația pe modul de acumulare al fipronilului în grăsime;

Tehnica nr 4. Găsirea unui țap ispășitor local și european pentru izolarea scandalului

  • se va găsi un țap ispășitor local (o fabrică locală) ce va fi sacrificată pentru minimizarea impactului asupra adevăratului vinovat: întreg sistemul agroindustrial de producție al Europei;
  • se va găsi ca țap ispășitor  la mare distanță de Olanda (o țară europeană din estul Europei, pe motive create artificial, sau pe motive reale dar mult amplificate- un prim pas s-a făcut deja cu indicarea unei firme românești ce a vândut fipronil în Olanda);

Tehnica nr 5. Abaterea dirijată a atenției opiniei publice  de la soluțiile existente pe piață (soluții imediate și pe termen mediu respectiv lung) de ieșire din aceste infinite scandaluri alimentare

  • în mod deliberat, nu li se arată consumatorilor europeni soluțiile existente la ora actuală (sistemele de creștere a păsarilor în aer liber cu minim 6 luni pe iarbă pentru raport Omega3/Omega 6 corect pentru om);
  • se fac eforturi disperate din partea complexului avicol agroindustrial european de a nu se vorbi despre fermele durabile de producție de păsări/CEDAPA, etc..;
  • în ruptul capului nu se dorește dirijarea consumatorilor către țăranii europeni ce produc ouă ecologice, pentru că astfel acest balon de săpun avicol al industriei europene s-ar sparge într-o clipită;

Și pentru că România a preluat mult din SINDROMUL AGROINDUSTRIAL OLANDEZ în modelul de avicultură românesc, să nu ne mire faptul câ în zilele ce vin, vom mai auzi de FIPRONIL și pe la noi. Acum o oră a apărut deja primul semnal, când DSV Timiș a sechestrat o tonă de ou lichid provenit din Germania contaminat cu Fipronil ( http://adevarul.ro/locale/timisoara/o-cantitate-impresionanta-galbenus-ou-lichid-contaminat-fipronil-descoperita-timis-1_598c755d5ab6550cb8e5758d/index.html).

O postare interesantă a apărut acum câteva minute pe pagina de facebook a lui Radu Antohe, ex. consilier pe agricultură a prim ministrului Grindeanu, care își arată nemulțumirea față de reacția anemică a MADR ce coordonează ANSVSA:

Postare FB Radu Antohe: https://web.facebook.com/radugheorgheantohe/ „În calitate de medic veterinar și specialist în patologia aviară, constat cu stupoare o lipsa totală de informare și comunicare referitor la un subiect care ține prima pagină a unor importante publicații din Europa și care, în lipsa unor explicații coerente și argumentate corect, poate genera foarte mult rău crescătorilor de găini ouătoare din Romania (ca stat membru UE). Reacția anemică a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca for ce coordonează activitatea ANSVSA nu este benefică nimănui. Lipsa unei reacții ferme în acest scandal creionează percepția/acceptarea unei vinovații care nu ne aparține.”

Cât de repede consumatorii români vor înțelege cum se colorează artificial ouăle cu coloranți chimici și naturali ca să semene cu ouăle țărănești, cei cu povestea cu codul numeric de pe ouă (« 0 » : ouă ecologice ; « 1 » : ouă produse în sisteme în aer liber ; « 2 » : puă produse în sisteme pe sol ; « 3 » : ouă produse în cuști supraetajate ) și multe altele despre minciunica avicolă industrială europeană;

În acest context pentru a înțelege mai bine cam ce ouă produse industrial consumă românii, vă invit să parcurgeți ghidul APIA aferent măsurii de finanțare 215 legate de măsurile de confort animal pe care unii (măsura nu este obligatorie) producători de păsări din România trebuie să îl repecte (Ghid APIA Măsura 215 Plăți pentru bunăstarea păsărilor– http://www.apia.org.ro/files/pages_files/15-04-10-12-22-31Bunastare_pasari_INDAGRA_2014_BT.pdf)

Redăm câteva condiții de confort animal, tare îndrăgite de păsările din complexele agroindiustriale avicole din România, ca să nu mai vorbim de complexele care nu aplică aceste reguli de confort (nefiind obligate):

Subpachetul 1b) – asigurarea intensităţii iluminatului artificial la minimum 30 lucşi Indicator pentru cerinţa superioară Indicator pentru cerinţa minimă obligatorie
iluminare artificială cu intensitatea de 30 lucşi:timp de minimum 18 ore/zi pentru categoriile: pui de carne, pui de curcă şi găini de reproducţie rase grele; timp de 16 ore/zipentru categoria găini ouătoare Iluminare artificială cu intensitate de 20 lucşi

Subpachetul 2b) – reducerea densităţii păsărilor cu 10 % faţă de densitatea rezultată din aplicarea cerinţelor minime obligatorii privind suprafaţa minimă alocată pentru fiecare categorie de păsări

Suprafaţa disponibilă în condiţii superioare de bunăstare: Suprafaţă disponibilă minimă obligatorie:
pui de carne –30,00 kg/m2;  –35,45 kg/m2;   –38,18 kg/m2; pui de carne –33 kg/m2  –39 kg/m2 ;  – 42 kg/m2
 găini ouăoare: 222 cm2/cap în sistem alternativ ; 825 cm2/cap în sistem cuşti îmbunătăţite găini ouăoare: 9 găni ouăoare/m2 în sistem alternativ ; 50 cm2/cap – sistem cuşti îmbunătăţite
găini reproducţe rase grele :22,73 kg/m2 găini reproducţe rase grele: 25 kg/m2
pui de curcă: masculi: 50 kg/m2; femele: 45,45 kg/m2 pui de curcă: Masculi: 55 kg/m2: Femele: 50 kg/m2:

 

De ce să mănânce românii ouă din ferme familiale țărănești de care n-a murit nimeni până astăzi, când pot mânca ouă olandeze, franceze germane, belgiene, dopate cu hormoni, antibiotice și pesticide.

Evident că nu este de vină industria avicolă din România ( care respectă o legislație europeană în domeni), ci măria sa consumatorul român, ignorant, neinformat și de multe ori iresponsabil cu propriii copiii, vis a vis de ce ouă și carne de pui le pune în farfurie.

Poate niște studii mai aprofundate legate de cele 1 milion de cazuri de cancer din România și pesticidele utilizate în sectorul agroalimentar i-ar mai putea trezi pe români, ca să devină mai responsabili alimentar și să se aprovizioneze cu mânacre de la țăranul român.

Surse:

http://jurnalul.ro/stiri/social/dezastru-1-000-000-de-romani-bolnavi-de-cancer-si-250-de-oncologi-715452.html

http://romanianoastra.info

Publicat în ALIMENTATIE | Lasă un comentariu

Arătându-și sprijinul pentru homosexuali, olandezii de la KLM Airlines arată fără să vrea lipsa de perspectivă a „familiilor” gay


Compania aeriană olandeză KLM a postat pe pagina de Facebook o fotografieîn care sunt puse față în față trei perechi de capete cu mufă ale unor centuri de siguranță de la avion, colorate în culorile curcubeului.

Perechea de jos este formată dintr-o mufă de tip „tată” și una de tip „mamă”. A doua pereche este formată din două mufe „tată”. Iar cea de a treia pereche este formată din două mufe „mamă”.

Mesajul care însoțește imaginea este: „It doesn’t matter who you click with”, „Nu contează cu cine faci clic”.
Oare pasagerii care urcă în avioanele KLM ar vrea să aibă centuri care nu se închid? Pentru că este evident că doar cuplarea mufelor „tată” – „mamă” face o centură să își împlinească scopul ei și face ambele părți ale ei să își împlinească scopul.

Mesajul real al fotografiei KLM Airlines este că doar familia bărbat – femeie poate duce lumea mai departe în siguranță.
Publicat în HOMOSEXUALI | Lasă un comentariu

Trei țigani au fost bătuți crunt de un motociclist, pe care l-au dărâmat pe asfalt, după ce l-au șicanat în trafic


Oare cind dacii vor avea curajul sa-si aduca aminte ca in fata stramosilor lor, nu sta nimeni ?
Trei țigani care au șicanat și au vrut să bată cu bâtele un motociclist în trafic pe drumul dintre Curtea de Argeș – Pitești, nu  vor uita curând pățania .

La intrarea în comuna Bascov, lângă Pitești, după mai multe șicane în trafic, țiganii l-au blocat, i-au pus mașina în față, iar acesta a căzut cu motocicleta, moment în care și-a rupt și un deget.

Cei trei bărbați din BMW au coborât din mașină cu bâte pentru a-l lua la bătaie. Motociclistul, un polițist aflat în timpul liber, dar și fost luptător K1, i-a bătut crunt pe doi dintre ei, lăsându-i întinși pe asfalt, al treilea scăpând mai ușor doar pentru că a fugit.

George Fir este unul dintre cei mai apreciați polițiști din Argeș, a lucrat ani de zile în Trupele Speciale, a fost luptător K1, fostă gardă de corp pentru un judecător care ancheta crimele din Kosovo și pe care l-a însoțit în deplasările în teren, pentru cercetări sau identificare de martori.

http://www.activenews.ro

 

Publicat în TIGANI | Lasă un comentariu

Ambarcațiune cu zeci de migranți la bord, depistată la Mangalia


O ambarcațiune cu zeci de migranți la bord a fost depistată, duminică dimineață, la Mangalia. La bordul navei se aflau 69 de persoane din Irak, printre care 29 de minori, și doi facilitatori.
Polițiștii de frontieră din cadrul Sistemului Integrat de Supraveghere la Marea Neagra – SCOMAR au detectat, duminică dimineață, o ambarcațiune suspectă în Marea Neagră, la aproximativ 10 mile marine est de localitatea Mangalia, la frontiera maritimă, care se îndrepta spre țărmul României.
Garda de Coastă a dispus de urgență efectuarea unei misiuni cu o navă a Grupului de Nave Mangalia pentru identificarea ambarcațiunii suspecte.
Nava și-a continuat drumul și s-a stabilit că la bordul acesteia se află un număr mare de migranți.
Drept urmare, nava Gărzii de Coastă a intervenit și escortat ambarcațiunea spre sediul Grupului de Nave Mangalia.
Din primele verificări a reieșit că nava era condusă de doi bărbați, un cetățean bulgar și un cipriot, iar la bordul ei se aflau 69 de persoane din Irak, din care 30 bărbați, zece femei și 29 de minori.
Polițiștii de frontieră români continuă cercetările în acest caz.
Ambarcațiune cu zeci de migranți la bord, depistată la Mangalia
Publicat în ROMANIA-REFUGIATI | Lasă un comentariu

Noul primar al unui oraș din Anglia a impus o rugăciune musulmană la începutul fiecărei ședințe Consiliului Local.


Cind religia este impusa de elita, nimic nu-i sta in cale….asa au facut de mii de ani…aveti grija ce va doriti, ca intr-o zi se poate implini, dar atunci ve-ti vedea adevarata fata a celei mai crunte dictaturi !!

La debutul fiecărei ședințe, primarul Shadab Qumer, care este musulman, obișnuiește să citească o rugăciune musulmană, iar ceilalți membri ai forului se ridică în picioare și ascultă în liniște.
Același lucru obișnuia să-l facă și predecesorul lui Shadab Qumer, Fida Hussain, care este acum consilier pe probleme de mediu.
Recent, consiliul, care este prezidat de primar, a fost implicat într-un scandal din cauza unui controversat proiect de extindere a unei moschei. Inițiatorii au argumentat că este nevoie de ridicarea unor anexe la lăcașul de cult pentru ca femeile să se poată ruga. Această măsură, mai afirmă susținătorii, e și o modalitate de a combate segregarea și misoginismul. Opozanții, în schimb, afirmă că moscheea va ajunge să fie mult prea mare și va aglomera zona. În plus, vor apărea și probleme cu traficul. În cele din urmă, consiliul a aprobat proiectul,, precizează oldham-chronicle.co.uk.
Noul primar al unui oraș din Anglia a impus o rugăciune musulmană la începutul fiecărei ședințe Consiliului Local. Sebastian Bodu, mesaj pentru progresiști: Dacă ar fi spus vreo rugăciune creștină, ați fi fost în spume
Publicat în RELIGIE | Lasă un comentariu

Motivul pentru care în România există o criză a forței de muncă,


deși, statistic, țara are o rezervă de 4 milioane de oameni apți de muncă, dar care nu sunt salariați

Doar 4,8 milioane de persoane dintr-un total de 8,8 milioane de oameni care formează „populația activă” au statut de salariat, rata de angajare raportată la populația aptă de muncă fiind astfel de 55% la nivel național, potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică.
În ciuda faptului că managerii și antreprenorii se plâng din ce în ce mai frecvent de faptul că nu găsesc suficient de mulți candidați pe piața muncii și că vor o legislație prin care să poată re­cru­ta mai ușor imi­granți din state non-UE, datele arată că Ro­mânia are o rezervă de 4 mil. an­gajați care ar putea să lucreze, dar care nu sunt prinși în categoria salariaților, informează ZF.
„Nu se poate să existe atâtea persoane care să nu lucreze în România, e o eroare undeva. Poate că există maximum 1 milion de oameni din România care sunt șomeri înregistrați și neînregistrați sau sunt persoane care nu vor să lucreze,  dar cu siguranță nu sunt 4 milioane”,  a spus Horia Bugarin, directorul general al firmei de recrutare și închiriere de forță de muncă temporară IHM Total Consult din Timișoara.
Potrivit definițiilor Institutului Național de Statistică, populația activă reprezintă oferta potențială de forță de muncă, calculată ca sumă între populația ocupată și numărul de șomeri. Populația ocupată cuprinde, pe lângă salariați, și restul persoanelor care au o ocupație aducătoare de venit (patroni, lucrători pe cont propriu și lucrători familiali neremunerați).
Datele INS arată că, la nivel local, în zonele în care există cele mai multe investiții există și o rată mai mare de angajare a populației aptă de muncă. Astfel, în municipiul București, dintr-un total de 1,12 milioane de persoane care fac parte din populația activă, peste 960.000 de persoane (86% din total) sunt angajate. Pe județe, cele mai mari rate de angajare sunt în Ilfov (77%), Brașov (71%), Timiș (71%), Sibiu (68%) și Cluj (67%). Acestea sunt zonele în care criza de forță de muncă a ajuns la cote foarte mari, potrivit angajatorilor.
Publicat în LOCURI DE MUNCA | Lasă un comentariu

Peste o mie de oameni au protestat în Piața Victoriei față de Legea vaccinării. Părinți:


„Am venit pentru că vrem să fim liberi”, „Copiii mei nu sunt proprietatea statului!”, „Familia naște și își crește copiii, nu statul”

Cind copilul vostru se va imbolnavi grav, sa va aduceti aminte ca ati fi putut sa iesiti in strada cindva….

Peste o mie de oameni au protestat în Piața Victoriei față de Legea vaccinării. Părinți: „Am venit pentru că vrem să fim liberi", „Copiii mei nu sunt proprietatea statului!”, „Familia naște și își crește copiii, nu statul”

Peste o mie de persoane au protestat duminică, pentru câteva ore, în Piața Victoriei din Capitală, față de obligativitatea vaccinurilor. Oamenii susțin că legea care le impune să-și imunizeze copiii le îngrădește dreptul la libertate.
De asemenea, mulți dintre părinții prezenți la manifestație susțin că micuții lor au suferit efecte adverse în urma administrării serului, de aceea l-au refuzat pentru ceilalți copii ai lor.
„Am venit pentru că vrem să fim liberi. Am trei copii, doar unul este vaccinat. Are șase ani. Pentru ceilalți doi nu am acceptat vaccinul, pentru că am experimentat reacții adverse la prima fetiță. A avut tot felul: valori modifcate la ficat, nu lua în greutate, agitație. În principiu, e ideal să fim liberi. Ceilalți copii ai mei au 5 ani și 3 luni”, a declarat Mihaela, prezentă la protest cu copiii și cu soțul ei, conform Mediafax.
Protestul a fost unul pașnic, fără scandări și fără incidente. Manifestanții au pancarte cu mesaje precum: „Pe copii îi protejează părinții, nu politicienii corupți”, „Proiectul de lege privind vaccinarea obligatorie este ilegal, neconstituțional și abuziv”, „Dreptul la alegere nu este negociabil”, „Familia naște și își crește copiii, nu statul”.
„Suntem o țară liberă, cetățenii au dreptul la libertate. Nicio lege nu ne poate obliga să ne asumăm ceva. Medicul nu-și asumă în scris, de ce părintele trebuie să-și asume în scris un act, în condițiile în care avem dreptul la informare? Nu ni se prezintă riscurile, și cu toate acestea, tot părintele trebuie să accepte acest risc. Am un singur copil, are patru ani și cred că nu va mai apărea altul din cauza legilor din România. Nu a fost vaccinat, doar în maternitate, la două ore după naștere și a avut reacții după vaccin. Acolo ne-am oprit, am refuzat alt vaccin”, a spus Roxana, o altă mămică prezentă la protest.
Mulți dintre părinți sunt nemulțumiți de compușii chimici prezenți în vaccinuri care, opinează aceștia, sunt dăunători pentru sănătatea celor mici.
„Cum să pui formaldehidă într-un vaccin pentru copii? Nu vedem asta decât în borcanele de la Muzeul Antipa, unde sunt ținute exponatele!”, a spus nemulțumit un bărbat.
Și Cristian este un părinte care spune că vaccinul a avut efecte negative asupra fetiței lui: „Au ieșit și mulți doctori la rampă și au dat explicații. Fetei mici i-am făcut vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă, n.r.) și la 3-4 zile mi-a răcit. Te duci înapoi la spital, bagă antibiotice în ea. După câteva zile, iar. Are patru ani și jumătate și deja este victima unui vaccin. Asta credem noi, că nu avem cunoștințe medicale, dar de la el este – are stări de nervozitate, își revenea după o oră și jumătate. Doar de la el putea să fie”.
Proiectul de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România a fost adoptat, miercuri, de Guvern. Proiectul de act normativ instituie obligația vaccinării copiilor cu vaccinurile prevăzute în calendarul național de vaccinare, precum și cu cele administrate în situații epidemiologice speciale întregii populații sau unor grupuri de populație. Actul normativ ar urma să intre în vigoare la data de 1 ianuarie 2018. Proiectul de lege a fost transmis Parlamentului.
Publicat în VACCIN | Lasă un comentariu

ANI DE PIATRĂ – Stamatis Spanoudakis


Publicat în MUZICA | Lasă un comentariu

Un test psihologic recent arată că persoanele lipsite de prejudecăţi trăiesc într-o realitate total diferită de a altora!


Un studiu recent a examinat diferenţele de opinie dintre persoanele cu o mentalitate deschisă şi cele cu o gândire conservatoare. Studiul a arătat că gradul de calitate a „deschiderii” manifestate în gândire influenţează puternic modul în care un om alege să trăiacă. Majoritatea persoanelor lipsite de prejudecăţi trăiesc într-o realitate total diferită de cea a altor oameni!

Receptivitatea şi mentalitatea deschisă sunt termeni umbrelă care înglobează mai multe trăsături de personalitate, precum interesul manifestat faţă de experienţele noi, interesul manifestat faţă de legarea de noi prietenii, şi aşa mai departe. În principiu, cele două noţiuni denotă o dorinţă continuă de explorare a lumii şi de lărgire a orizonturilor de cunoaştere.

Persoanele lipsite de prejudecăţi sunt foarte gregare, punând mare preţ pe comuniunea umană.

Studiul, denumit „Percepţie bilaterală”, a fost realizat la Universitatea din Melbourne şi a examinat  o sută douăzeci şi trei de participanţi din diferite medii de viaţă. Studiul a urmărit măsurarea şi evaluarea opiniilor şi mentalităţilor participanţilor.

Testul de receptivitate la nou s-a axat pe cinci categorii de personalitate – conştiinciozitate, nevrotism, extraversie, conformism, şi capacitatea de a manifesta deschidere către experienţe noi.

Cercetătorii au căutat apoi semne ale existenţei unui fenomen de percepţie vizuală numit „rivalitate binoculară”. Acest fenomen apare atunci când fiecare ochi urmăreşte o imagine diferită, în acest caz un cartonaş roşu şi un altul verde. La majoritatea oamenilor, percepţia oscilează între cele două imagini incompatibile, deoarece creierul nu poate procesa în timp real decât una dintre cele două imagini. Totuşi, unii oameni reuşesc să îmbine cele două imagini într-o imagine unică de culoare atât roşie, cât şi verde.

Cele mai bune scoruri la testul de receptivitate au fost obţinute de participanţii care au reuşit să îmbine cele două percepţii conflictuale într-una singură!

Cercetătorii consideră că oamenii cu o mentalitate deschisă tind să fie mai creativi. Întrucât aceştia sunt mai receptivi la experienţe noi, la oportunităţi de învăţare şi percepţii inedite, ei reuşesc să prelucreze informaţiile în moduri inedite şi creative.

Mentalitatea deschisă, aşadar, îi ajută pe oameni să acceadă la planuri cognitive superioare, ceea ce le permite practic să creeze o structură complet diferită a realităţii obiective, strecurând, totodată, în acest ansamblu, detalii şi elemente noi pe care oamenii obişnuiţi nu reuşesc să le sesizeze. Această capacitate cognitivă superioară îmbogăţeşte considerabil experienţa de viaţă a individului.

https://secretele.com

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Cum recunoști un om cu influență pozitivă asupra ta


Relațiile dintre oameni sunt complexe. Și în același timp, simple. Cu siguranță, frumoase, chiar și atunci când ne solicită. Dincolo de natura sau contextul relației cu un om, există o energie de fond care ne spune cu ce fel de influență intrăm în contact.

Există două situații distincte în care poți întâmpina dificultăți în relații: un om pesimist care se plânge mai mereu, setat pe critică sau în mod constant furios te poate face să te simți rău. Și nu-ți trebuie un nivel dezvoltat de intuiție ca să-ți dai seama că ceva nu e în regulă. O relație cu un astfel de om, indiferent de natura ei, devine toxică. Te poate trage în jos. Dacă persoana în cauza nu este deschisă la ideea de gândire pozitivă și dezvoltare personală, este posibil să rămână blocată în negativitate mult timp. Și să-ți strice și tie buna dispoziție ori de câte ori are ocazia, cu sau fără intenție. Asta dacă nu ai puterea sau voința să te retragi din relație.

Un om bun cu care nu te afli pe aceeași frecvență. Poate fi o relație importantă, personală sau profesională. Deși niciunul dintre voi nu transmite mesaje negative, poți resimți interacțiunea cu el ca fiind nepotrivită sau solicitantă, uneori fără să conducă la rezultate constructive. Incompatibilitate. De cele mai multe ori, poate fi vorba despre personalități diferite, mentalități sau interese opuse. Toate reunite pe fondul unei incompatibilități energetice. Totuși, o astfel de relație se poate îmbunătăți. Poți învăța să scoți ce e mai bun din ea atât cât e posibil. Acest lucru te ajută să-ți dezvolți calități precum răbdarea, compasiunea sau toleranța. În schimb, îți va solicita poate ceva mai multe resurse decât ești uneori dispus să investești.

Și sunt și acei oameni cu care vibrezi pe aceeași frecvență. Natural. Compatibilitate de fond. O conexiune energetică resimțită din ambele părți. Un om cu care te simți în largul tău, deși nu-l cunoști decât de 5 minute. De la care simți multă energie pozitivă. Îți trezește zâmbetul pe buze ori de câte ori interacționați sau îți apare în gând, sentiment pe care îl trezești la rândul tău în el. O stare de bine.

Indiferent de natura relației, un astfel de om te inspiră în cele mai binecuvântate moduri. Cel mai ușor să produci transformări de calitate în interiorul tău este atunci când te conectezi cu un alt om care te energizează. În prezența căruia te simți viu, receptiv și motivat să fii cât mai bun. Relația cu un astfel de om te face să radiezi. Să crești. Nu doar pentru că el este un om bun, ci pentru că vă conectați.

Chimie la nivel mental și sufletesc. O astfel de relație nu este doar lapte și miere. Te poate solicita. Pot exista provocări, scântei. Dar întotdeauna ele te vor conduce spre transformări benefice pe care nu le-ai fi putut face de unul singur.

Acest om reprezintă cu adevărat o influență pozitivă asupra ta. Autentică. Un om care nu intră niciodată întâmplător în viața ta. Și care rămâne. Pentru mereu, indiferent de modul în care evoluează relația de-a lungul timpului.

Relațiile au o frecvență de bază care revelează scopul lor profund și mecanica prin care cei doi parteneri urmează să se transforme. (Penney Peirce)

http://www.atractiasuccesului.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Cum iti dai seama ca e canicula?


Stateam si eu linistit, cu o bere in fata, si ma gandeam: ce bine ca s-a incalzit! Baie, piscine, bautura rece. Ura!
Apoi am facut prostia sa deschid televizorul pe un post de stiri. Am fost anuntat ca traiesc in Iad, iar eu nici macar nu imi dadeam seama.
Pentru baietii de la Rtv, temperatura de 30 de grade era o urgie. Ca si cum Satana deschisese poarta Iadului si toata caldura venise pe Pamant. Si alte posturi ma anuntau ca o sa iau foc, ca o sa ma topesc in asfalt, ca trebuie ca trebuie sa beau apa cat doi elefanti.

La stiri, era si o veste buna:  poti sa slabesti chiar si cateva kilograme pe zi, de la canicula.
Vestea proasta e ca pentru asta trebuie sa stai la soare, sa nu bei apa si sa nu mananci. Deci o sa crapi.

Am inchis repede televizorul, cand m-a speriat doamna de la B1. Dadea din maini in toate directiile, in fata unor harti ingalbenite si inrosite de coduri si alerte.


„Ce ignorant sunt!” mi-am zis. „Inainte sa deschid televizorul nici nu stiam ca e canicula. Ma simteam excelent, ca prostul! Si puteam sa iau foc oricand!”

Uite niste semne clare ca a venit canicula, asta presupunand ca esti istet si ai hotarat sa nu mai citesti breaking news despre vreme.
1. Stiai ca la televiziunile romanesti de stiri, diferenta de temperatura intre un breaking news gen „canicula ne omoara” si „frigul ne omoara” este de doar 9-10 grade?
La 30 de grade, Rtv considera ca murim toti daca iesim pe strada, in timp ce la 20 ne anunta ca suntem in pericol de inghet si ca vara nu a mai fost niciodata atat de rece.

2. Iti dai seama ca e canicula NU atunci cand inghetata ti se topeste, ci atunci cand camionul cu inghetata arata asa:

3. Stiai ca daca bei 30 de beri pe zi, asta nu inseamna ca esti vreun om deosebit, cu puteri paranormale, care simte canicula si o goneste? Ci inseamna doar ca esti betiv.

4. Stiai ca daca pisica ta zace intinsa pe pat, nu inseamna ca este canicula?
Canicula este atunci cand ea prefer sa stea intinsa pe aragaz, in loc sa stea la soare.

5. Daca abia poti sa mergi cateva sute de metri, nu inseamna ca e canicula. Poate ca asta e conditia ta fizica. Sau poate esti doar lenes. Canicula e cand se intampla:

Daca nu se intampla nimic din toate astea, atunci NU E CANICULA. E doar o amarata de VARA, in pana mea!
Bea apa, nu te mai uita la stiri si bucura-te de ea!

https://www.cronicipebune.ro/

Publicat în UMOR | Lasă un comentariu

Spovedania online a unui pacatos.


Azi am primit papară .
Am aflat ca sunt cel mai necurat om din lume.  Si am aflat asta la cantina, exact in momentul in care muscam dintr-un sendvis cu sunca si branza.
-Mananci carne! Si oua! In POST?
Si mi-am dat seama ca sunt ultimul pacatos. Asa ca am zis sa ma spovedesc aici, pentru ca, la cat de pacatos sunt, nu prea am incredere in preoti:

Mananc carne:
Adica sunt constient ca oamenii omoara porci si din ei fac sunca. Apoi o mananca.
Cumva, daca timp de 40 de zile uit brusc ca oamenii omoara porci si ca sunt omnivor, ma transform intr-un om mai bun?
Am tot respectul pentru vegetarieni, dar eu nu sunt pregatit sa devin unul. Daca 40 de zile m-as preface ca sunt unul dintre ei, asta m-ar transforma in credincios?
Sau intr-un mare ipocrit?

Trag cu ochiul la poze sexy.
Pe cuvant ca asta fac! Am cateva fete fotomodele in lista de facebook si, cand apar pozele lor, eu chiar ma uit la ele. Tu, barbat inca necastrat si fara probleme de prostate ai rezista unei poze cu un model tavalindu-se pe nisip, intre palmieri?
Deci, am pacatuit, si voi pacatui cat timp voi avea contul de facebook.
Ca mi se taie cand vad scris “Azi ieu intre palmierii. Ce fak baieti?”, asta e alta discutie.

Miercurea si vinerea mananc „bucate cu ulei”.
Asa scrie la carte: daca postesti, in aceste zile nu ai voie sa te apropii nici de salata cu ulei.
Sincer, sunt pacatos. Habar nu am care sunt “bucatele pregatite cu ulei” si nici nu intentionez sa stiu. De cate ori imi cumpar mancare de la cantina, nu merg in bucatarie sa intreb bucatarul:
-Ai gatit bucatele cu ulei sau untdelemn sau grasime animala, bro?

“Martea si joia ai voie vin”
Nu beau vin. Adica beau de cateva ori pe an, la onomastica vreunui prieten.
Recunosc cu mana pe inima ca pacatuiesc: daca ziua lui pica miercurea, in Post, cand nu am voie vin, eu o sa beau.
Dar nu pot sa nu ma intreb: as fi un om mai curat, daca in restul anului as fi un betiv ordinar, dar as respecta zilele de post?

Spal duminica
Asta e viata! La mine in casa nu prea apucam sa facem asta in timpul saptamanii. Uneori se munceste si sambata, asa ca avem de ales: spalam duminica sau repurtam hainele si dotam toata populatia Bucurestiului cu masti de gaze?
Am ales varianta unu.

Am mii si mii de alte pacate.
Pe unele nici nu le mai incadrez la pacate, de nenorocit ce sunt. Sincer, nici nu inteleg cum de ma tine pamantul.

La final, dupa ce le-am spus colegelor de ce ma cred un pacatos, una dintre ele m-a compatimit:
-Nu mai ai scapare, a zis cu mila.
-N-am.
-Mda… Stii pe cineva la Gaze? Vreau sa dau spaga, stau de 3 luni cu autorizatia neaprobata.
Atunci mi-am dat seama ca pe langa defectul de a fi pacatos il mai am si pe acela de a nu fi spagar.
-Eu nu dau spaga, am zis. Am si eu putine idei si fixe.
Mi-a spus ca toata lumea da, ca asa e obiceiul, altfel nu se poate in Romania.
M-a facut sa inteleg ca ar fi in regula daca as da o spaga mica, daca as duce invatatoarei copilului un cadou scump ca sa se poarte mai bine cu el. Dar ca sunt cel mai mare criminal, daca musc din sendvisul ala.
Asa ca am mai comandat unul. Cu “ceva gatit cu mult ulei. Cu orice, dar prajeala sa fie!”
Si un pahar cu vin.

Tot respectul pentru cei care postesc. Tii sau nu post… este fix alegerea ta personala, izvorata din credinta ta. O alegere intima. Nimeni nu iti da dreptul sa te iei de cei care nu postesc, doar pentru ca tu o faci.  Mare grija la aruncatul cu piatra. Sa nu se intoarca…
De Silviu Iliutacronicipebune

https://www.cronicipebune.ro

Publicat în UMOR | 2 comentarii

Asta e noul model de viking. Suedia, 2017.


Stiti razboinicii aia de temut, cu coifuri incornorate si sabii grele? Cei care se desfatau, dupa grele batalii, cu mese copioase? Razboinicii aceia fiorosi, proveniti din Scandinavia? Cei care au colonizat Groenlanda, in vremea lui Eric cel Rosu? In fine, ati prins idea:

Aveti mai jos aveti modelul 2017, surprins intr-o gara din Suedia.

E exact acelasi viking, numai ca in loc de sabie isi poarta gentuta. Iar partea buna e ca barba nu mai e plina cu resturi de mancare, pentru ca si-o duce de 2 ori pe saptamana la salon.

Si, daca aveti impresia ca baiatul asta nu e un razboinic cuceritor, va spun doar atat: baiatul asta se pregateste sa ia cu asalt Zara Women!  Si, dupa aceea, se va instala rege in H&M.

https://www.cronicipebune.ro

Publicat în HOMOSEXUALI, UMOR | 3 comentarii

„Anihilarea gurilor de prisos”: planul naziștilor de exterminare a populației din Estul Europei prin înfometare


„Spaţiul Rusiei este India noastră”, a declarat Hitler într-un monolog dintr-o seară din septembrie 1941. „India”, adică teritoriu de cucerit și transformat în sursă de acumulare capitalistă și expansiune imperialistă. Naziștii îi vedeau pe est-europeni așa cum colonizatorii europeni, în special englezi, vedeau populațiile non-albe de indigeni din America de nord, America de sud, Africa, Australia, Asia.

Imaginea Europei de Est, ca „Indie a Germaniei” a fost susţinută şi de ideologul nazist Alfred Rosenberg. Într-un discurs secret, pe care l-a ţinut în faţa naziştilor din Ministerul Reichului pentru Teritoriile Ocupate din Estul Europei, pe 18 noiembrie 1941, Rosenberg, după ce a menţionat că evreii urmau să fie împinşi dincolo de Urali „sau exterminaţi în alt fel”, a susţinut: „Această suprafaţă gigantică şi această misiune este la fel de grandioasă ca oricare alta cu care s-a confruntat poporul german de-a lungul secolelor. Şi aici aş vrea să fac o paralelă cu India. Când o mână de englezi aventuroşi de la Compania East India au pornit să cucerească India, doar câteva sute de mii au fost cei care au dus bătăliile decisive pentru istoria lumii”.

Planul pentru Est (GPO) nu a fost un singur plan grandios, ci a constat din mai multe proiecte elaborate pe parcursul a doi ani de către grupuri de experţi din Reich Main Security Office (RSHA, Departamentul Principal de Securitate al Imperiului) şi de experţi ai departamentului Comisariatului Imperiului pentru Consolidarea Imperiului German (RKF).

Acest plan reprezintă în miniatură o reinstaurare a capitalismului imperialist în Europa de Est, adică a unei ordini sociale capitaliste, în care să nu existe școli, iar populația să fie redusă la o masă de sclavi muncitori pentru Germania, ținuți în foame și lipsuri acasă la ei pentru a putea aprecia o bucată de pâine în plus în schimbul muncii pentru „cultura germană”. Această populație de sclavi muncitori trebuia să fie cât mai atomizată, cât mai alienată – prin alimentarea de conflicte etnice, și astăzi prin colonizare culturală atât de masivă încât orice creație culturală sau gândire politică să nu poată decât să copieze otrava capitalistă și imperialistă care să asigure menținerea oamenilor în stadiul de sclavi muncitori.

if-this-is-a-man-primo-levi-book-auschwitz-gate
Oamenii pe care naziştii îi aduceau în lagărul Auschwitz, pentru a-i extermina şi pentru a-i exploata ca sclavi muncitori, erau întâmpinaţi de “urarea”, de un sadism tipic german, “Arbeit Macht Frei”, care înseamnă “Munca te va face liber”.
Motiv 1 von 7Aufnahmedatum: 1943Systematik: Geschichte / Deutschland / 20. Jh. / NS-Zeit / Rassenpolitik / Juden / Vernichtung / Konzentrations- und Vernichtungslager / Zwangsarbeit / Rüstungsindustrie
1943: prizonieri sclavi-muncitori în lagărul din Dachau, Germania.
20080421_1452810447_big_829ohucn6imphcvqckhzpy
Prizonieri sclavi-muncitori într-un lagăr de concentrare din Estul Europei.
himmler-at-dachau2-240x250
Şeful SS Himmler într-o vizită la Dachau, în 1938, faţă în faţă cu un prizonier obligat să facă muncă forţată pentru industria germană.

Studiul care e tradus integral mai jos se referă doar la strategia de înfometare a populației și îl are ca autor pe Steven R. Welch.

Anihilarea gurilor de prisos

„Folosirea deliberată a înfometării a fost o parte integrală din planurile naziștilor și din politicile lor privind estul Europei în timpul celui de-al doilea război mondial (și înainte). Acest articol examinează trei exemple cheie: primul, așa-zisul Plan General pentru Est (GPO), al doilea „strategia foametei”, pusă în aplicare de germani în regiunile din Uniunea Sovietică pe care le-au ocupat în urma invaziei din iunie 1941, care a rezultat în înfometarea a milioane de civili sovietici și de prizonieri de război sovietici; și al treilea, politicile de ghetoizare naziste impuse între 1940 și 1942 care au creat condiții de apariție a foametei, în urma cărora sute de mii de evrei au murit de foame și de boli provocate de inaniție.

1.Planul general pentru Est (GPO)

Primul proiect al planului general pentru est i-a fost prezentat lui Heinrich Himmler în iulie 1941. Acest plan expunea viziunea naziștilor privind o totală și atrocerevoluție demografică în Europa de Est.

Premisa elaborării GPO a fost credința că Wehrmacht va distuge rapid și decisiv Uniunea Sovietică și că astfel va aduce un vast teritoriu cucerit de imperiu sub controlul nazist.

Hitler și alți naziști de frunte concepeau noile teritorii, pe care urmăreau să le cucerească, ca pe o „Indie” germană. Asupra acestor teritorii din Europa de Est intenționau și plănuiau să exercite o putere absolută și aveau de gând să-și pună cu rapiditate în aplicare planurile pentru o reorganizare rasistă a Europei de Est și a Uniunii Sovietice.

GPO urma să ofere pașii de urmat pentru desăvârșirea noului imperiu colonial (al treilea reich). Planul cerea ca Polonia, Cehoslovacia, și regiuni întinse din Uniunea Sovietică să fie transformate în colonii germane. Asta ar fi permis deportarea sau uciderea unei populații între 30 și 50 de milioane de oameni, locuitori care trăiau pe teritoriile pe care naziștii doreau să le colonizeze. Asta însemna 85% din populația Poloniei, 75% din populația din Belarus, și 65% din populația de pe teritoriul actual al Ucrainei.

GPO în mod explicit a fost conceput pe calculul sinistru că multe milioane de oameni urmau să moară de foame sau de boli provocate de malnutriție sau de exploatare prin muncă.

După masiva lichidare a unei mari părți din populația de slavi din Europa de Est, cele 14 milioane de oameni care ar fi rămas în viață urmau să fie reduși la condiția de sclavi muncitori pentru stăpânii lor germani, care urmau să controleze toate proprietățile și să monopolizeze toate pozițiile pentru muncitorii calificați (n.t.: adică, est-europenii aveau să fie reduși la muncă manuală, necalificată).

Teritoriul care ar fi fost „eliberat” de milioane de slavi lichidați sau deportați urma să fie ocupat de 4,5 milioane de germani aduși din Reich, de pe alte continente și de alte grupări germanice (cum ar fi norvegienii sau danezii) din Europa. Întregul proces a fost prevăzut inițial să dureze 30 de ani. Ulterior, Himmler a insistat că ritmul trebuia accelerat astfel încât programul de germanizare să fie finalizat în cel mult 20 de ani.

Primul proiect al planului a inclus deportarea unei populații de 5-6 milioane de evrei ca parte a proiectului de germanizare. Până în anul următor când proiectul fost revizuit, această prevedere a dispărut, pentru că deja uciderea în masă a evreilor din Europa, în lagăre ale morții construite cu scopul de a-i extermina, era în toi.

Aşa cum un oficial al Ministerului Reich-ului pentru Teritoriile Ocupate în Est, condus de Alfred Rosenberg, a remarcat în aprilie 1942, „nu mai era nevoie ca evreii din Estul Europei să fie incluşi în versiunea revizuită a GPO”, pentru că „ei aveau să fie deja lichidaţi înainte de a fi evacuaţi (în Estul îndepărtat)”.

Graţie înfrângerii armatei naziste de către forţele sovietice, prevederile GPO au rămas în mare parte neaplicate.

În noiembrie 1942, Himmler a încercat într-adevăr să aplice un plan masiv de deportare în regiunea Zamosc, administrată de Guvernul General (administrația de ocupație colonială a reichului în Estul Europei). Mii de ţărani polonezi au fost scoşi cu forţa din casele lor pentru a le face loc etnicilor germani, în număr de 27.000. Din perspectiva germanilor, operaţiunea a fost un eşec total: în toată regiunea, securitatea s-a înrăutăţit, asigurarea cu produse s-a prăbuşit, iar rezistenţa poloneză a escaladat.

Deteriorarea situaţiei de război începând din 1943 a dus la oprirea altor experimente similare de deportare în masă.

După dezastruoasa înfrângere suferită de nazişti la Stalingrad, Hitler a ordonat ca alte operaţiuni de punere în aplicare a GPO să fie suspendate. Dacă trupele lui Hitler ar fi avut succes în Est însă, fără îndoială că zeci de milioane de slavi ar fi fost victimele unui program de ucidere în masă în care înfometarea impusă deliberat ar fi fost o componentă majoră.

2. „Strategia înfometării” din 1941-1942

În primăvara lui 1941, ministrul pentru produse alimentare din Reich şi Comandamentul Înalt al Forţelor (OKW) au elaborat ceea ce Rolf-Dieter Muller a numit „strategia înfometării”, concepută pentru a lipsi de hrană milioane de cetăţeni sovietici, cu scopul de a obține un surplus de hrană pentru întreținerea armatei germane, care invadase Rusia. Trupele de invadatori urma să fie hrănite din resursele populației ocupate, iar proviziile de alimente (furate de la localnici) să fie trimise din teritoriile ocupate în Est în Reich, adică în Germania.

Această „strategie a înfometării”, aşa cum a demonstrat Muller, nu a fost un rezultat neintenţionat sau un efect inevitabil al invadării Uniunii Sovietice de către nazişti, ci a fost în mod deliberat stabilită în avans, şi trebuie înţeleasă ca „o politică de exterminare implementată în mod conştient.”

Planuri pentru exploatarea economică a teritoriilor ocupate fuseseră elaborate în detaliu de experţii civili şi militari, în pregătirea invaziei naziste a URSS. O declaraţie privind scopurile care trebuiau atinse de campania nazistă, elaborată în mai 1941, susţinea succint:

„1. Războiul poate continua doar dacă forţele armate sunt hrănite din produsele Rusiei în al treilea an al războiului,

2. Nu există nici o îndoială că o consecinţă va fi faptul că multe milioane de oameni vor fi înfometaţi până vor muri, dacă luăm din această ţară tot ce ne e necesar.”

Un document mult mai detaliat pregătit de „personalul economic pentru Est şi de grupul pentru agricultură”, pe 23 mai 1941, expunea o imagine şi mai sinistră a înfometării în masă şi a deindustrializării prevăzute a fi aplicate în anumite regiuni din Uniunea Sovietică.

Din toate afirmaţiile naziştilor reiese că administraţia germană din aceste teritorii trebuia chiar să ia în considerare măsuri de accelerare a întoarcerii la o formă de agricultură în condiţii primitive. O încercare ar fi putut fi făcută pentru a intensifica cultivarea în aceste regiuni prin extinderea culturilor de cartofi sau de alte legume importante, care puteau da o producţie bună. Însă, aceste măsuri nu erau concepute de nazişti pentru a preveni înfometarea populaţiei ocupate. Multe zeci de milioane de oameni din aceste regiuni erau considerate ca fiind „guri de prisos” şi soarta acestor oameni a fost pecetluită: fie moartea prin înfometare, fie fuga în exil în Siberia. Orice încercare de a salva populaţia prin importul surplusului de hrană din restul Europei era considerată că s-ar fi făcut cu preţul lipsirii de produse alimentare destinate Europei. Ar fi redus puterea Germaniei şi a Europei de a rezista blocadei. Acest lucru trebuie explicat foarte clar şi trebuie înţeles foarte bine.

În contextul ideologiei rasiste a nazismului, care poziţiona supremaţia ”rasei ariene stăpâne” deasupra slavilor „inferiori” şi evreilor, uciderea a „multe zeci de milioane de oameni” prin înfometare premeditată era acceptată ca perfect legitimă şi cu adevărat de dorit. Totala negare a oricăror valori umane de către experţii germani a oferit dovezi izbitoare pentru ceea ce Hans Mommsen a numit „deformarea moralităţii publice şi private în timpul celui de-al treilea Imperiu”.

Strategia înfometării pe care experţii economici ai armatei germane, Wehrmacht, şi ai ministerelor statului au formulat-o a fost o violare clară a legii internaţionale, care cerea ca forţele de ocupaţie să asigure hrana adecvată pentru populaţiile pe care le-au subjugat.

Experţii economici în mod cinic au ales să ignore aceste obligaţii prevăzute de legea internaţională şi să susţină o politică care în mod garantat condamna la moarte prin înfometare milioane de oameni.

În comentariile făcute în ajunul invadării Uniunii Sovietice, Alfred Rosenberg, în mod explicit, a respins noţiunea că Germania ar fi avut vreo obligaţie faţă de popoarele pe care urma să le subjuge. Interesele germane erau singura lege obligatorie pentru nazişti: „Misiunea de a asigura hrana pentru poporul german stă, în acest an, fără nici o îndoială, în vârful listei obiectivelor pentru care Germania va ocupa Estul… Nu vedem absolut nici un motiv pentru a ne face vreo obligaţie să hrănim şi poporul rus cu produsele care sunt în plus pe acest teritoriu. Ştim că aceasta este o necesitate dură, golită de orice sentimente”.

Rosenberg exprima o gândire care era împărtășită de toți cei din vârful ierarhiei naziste. La trei săptămâni după declanșarea Operațiunii Barbarossa (invazia URSS), Herman Goering a exprimat pe șleau prioritățile germane, când a venit vorba despre distribuirea proviziilor de hrană: „Este evident că e necesară o scală graduală de alocare a hranei. Primii care trebuie să primească mâncare sunt cei din trupele de pe front, apoi trupele care rămân staţionate pe teritoriul inamic, şi apoi trupele care sunt staţionate acasă. Raţiile trebuie ajustate în această ordine. Apoi trebuie asigurată hrana pentru populaţia ne-militară a Germaniei şi numai după aceea vine rândul populaţiei de pe teritoriile ocupate.” Şi a continuat: „În teritoriile ocupate principiul este că doar cei care muncesc pentru noi vor primi raţii adecvate de hrană. Chiar dacă am vrea să-i hrănim şi pe toţi ceilalţi locuitori, nu am putea s-o facem în teritoriile recent ocupate în Est. Prin urmare, e greşit să încercăm să folosim proviziile de hrană în acest scop, pentru că vom lipsi armata de provizii şi nu vom putea asigura necesarul pentru populaţia germană de acasă”. Supravieţuirea populaţiilor subjugate urma să fie cinic şi criminal negată, tot ce conta era beneficiul pe care îl putea obţine Germania din teritoriile ocupate.

Hitler susţinea fără tăgadă politica de exploatare totală şi de minimă preocupare pentru populaţia din teritoriile ocupate: „Principiul după care ne ghidăm trebuie să fie că aceste popoare mai au o singură justificare pentru existenţa lor – de a ne fi de folos economic nouă. Trebuie să ne concentrăm pe extragerea din aceste teritorii a tot ce e posibil să fie extras”.

Prin urmare, nu e nici o surpriză că Hitler susţinea cu entuziasm strategia de înfometare. Pe 8 iulie 1941, generalul Franz Halder, comandantul statului major al armatei germane, a remarcat că Fuhrerul a indicat că era „decizia sa fermă să radă Moscova şi Leningradul de pe faţa pământului şi să le facă de nelocuit, pentru a ne uşura de necesitatea de a fi obligaţi să hrănim populaţia locală pe timpul iernii”.

Toate dovezile în mod amplu justifică evaluarea făcută de Theo J. Schulte, conform căreia „conducerea militară şi economică a Reich-ului… a pledat pentru o politică radicală de exploatare, care nu doar a permis, dar mai mult a fost bazată pe nevoia de exterminare a milioane de oameni”.

Strategia de înfometare a avut un impact devastator asupra populaţiei Uniunii Sovietice din teritoriile ocupate. Una dintre cele mai remarcabile şi brutal de directe estimări a consecinţelor acestei strategii a fost oferită de un raport al unui inspector pentru înarmare pentru Ucraina, generalul maior Hans Leykauf, datat 2 decembrie 1941. Raportul lui este important pentru că admite ca fapt dimensiunea uciderii în masă la care recurgeau forţele germane în Est:

„Când îi împuşcăm pe evrei, când îi lăsăm pe prizonierii de război să moară, când expunem segmente considerabile de populaţie de la oraşe să moară de foame şi în anul următor avem în vedere să pierdem şi o parte masivă a populaţiei de la sate tot prin înfometare, rămâne întrebarea la care trebuie să se răspundă: Cine trebuie de fapt să producă valoare economică (pentru Germania)?”

Desigur, atenţia lui Leykauff nu era concentrată asupra consecinţelor letale umane ale strategiei de înfometare şi asupra altor atrocităţi comise împotriva populaţiei sovietice, ci doar asupra efectelor pe care această strategie le avea asupra productivităţii din regiunile ocupate (pentru că Germania nu mai avea cu cine şi cum să extragă din aceste regiuni). Aşa cum s-a exprimat foarte clar, evaluările sale nu se bazau pe vreun „sentiment”, ci doar pe „calcule reci economice”. Fără îndoială, aceste calcule se bazau pe faptul că și el susţinea continuarea acestei strategii de înfometare.

Confiscarea surplusului agricol din Ucraina, de exemplu, pentru hrănirea populaţiei şi armatei Reichului, era fezabilă doar prin reducerea populaţiei Ucrainei la minimum. Asta urma să se realizeze prin

1. anihilarea gurilor de hrănit care erau de prisos (evreii, populaţia civilă din marile oraşe ale Ucrainei, care, aşa cum a fost cazul în Kiev, urmau să nu primească nici un fel de raţii de hrană)

2. reducerea extremă a raţiilor pentru ucrainienii din celelalte oraşe

3. micşorarea raţiilor de hrană pentru populaţia care lucra în agricultură.

Aşa cum rapoartele militare din 1942 indică, insistenţa germanilor pentru anihilarea gurilor de prisos a contribuit la crearea condiţiilor foametei care a afectat segmente masive din populaţia Uniunii Sovietice.

Un grup de infanterie al armatei germane a raportat în mai 1942: „Populaţia e lovită de foamete şi prin urmare se află sub presiunea de a hoinări prin sate pentru a schimba produse şi a obţine hrană. Faptul că armata germană nu a făcut nimic pentru a garanta hrănirea populaţiei civile a influenţat opinia şi a făcut ca populaţia să nu mai aibă încredere în forţele victorioase germane.”

Cei 3,3 milioane de prizonieri de război sovietici care au fost capturaţi de Wehrmacht în 1941 au avut de suferit într-un mod şi mai dezastruos decât civilii, pentru că germanii i-au supus direct înfometării. Christian Streit a estimat că aproximativ 2 milioane din aceşti prizonieri sovietici au murit de foame sau au fost executaţi. Streit a fost primul care a studiat modul în care germanii i-au tratat pe prizonierii sovietici şi a demonstrat că în pregătirea invadării Uniunii Sovietice, armata germană nu a făcut absolut nici o pregătire în privinţa numărului masiv de prizonieri care era previzibil că vor fi capturaţi în urma invaziei. „Fiind deplin conştienţi de consecinţe, asigurarea de hrană pentru prizonieri a fost cu totul subordonată scopului de a exploata resursele de hrană ale Estului pentru a creşte raţiile de hrană pentru populaţia din Germania”. În mod previzibil, rezultatele au fost catastrofale. Generalul maior Wagner, comandantul major însărcinat cu situaţia prizonierilor de război, a declarat la o conferinţă din 13 noiembrie 1941: „Prizonierii de război care nu muncesc în lagărele din închisori trebuie să moară de foame. Prizonierii de război care muncesc, pe baze individuale, pot primi raţii de hrană de la armată. Dar din păcate acest lucru nu poate fi asigurat pe o bază generală, dată fiind situaţia generală a proviziilor de hrană”.

Această politică a garantat că numărul de morţi în rândul prizonierilor de război va fi extraordinar de mare. Generalul maior Leykauff în raportul său celebru din decembrie 1941 privind soarta „gurilor în plus de hrănit”, citat mai sus, a declarat direct referitor la situaţia prizonierilor de război sovietici: „Mâncarea, îmbrăcămintea şi starea de sănătate a prizonierilor de război este proastă. Mortalitatea este foarte ridicată. Ne aşteptăm ca în această iarnă să pierdem zeci de mii, poate sute de mii de prizonieri”.

Numai în urma eşecului Operaţiunii Barbarossa şi după ce şi-au dat seama că un război de durată cu Uniunea Sovietică va necesita folosirea tuturor forţelor productive cu putinţă, autorităţile germane au modificat politica de înfometare cu privire la prizonierii de război cu intenţia de a păstra şi de a exploata puterea lor de muncă.

Rolf Dieter Muller a oferit o estimare generală asupra consecinţelor strategiei de înfometare adoptată de regimul nazist în 1941-1942:

„Victimele acestui plan nu au fost pierderi de război care nu puteau fi evitate, ci martiri ai unei politici deliberate din partea autorităţilor de ocupaţie, care au implementat prima fază a planului lor de colonizare şi germanizare a teritoriilor din Uniunea Sovietică. A fost începutul unui genocid premeditat, un genocid de dimensiuni colosale. Populaţia a fost împărţită pe categorii rasiste, iar „elementele indezirabile” şi „gurile în plus de hrănit” au fost lăsate să moară de foame sau pur şi simplu omorâte”.

german-brutality-russia-ww2-second-world-war-008

3. Foametea din ghetourile evreieşti, 1940-1942

Exemplul final al modului în care naziştii au folosit înfometarea este oferit de politicile de ghetoizare, adoptate în perioada 1940-1942. Aşa cum Cristopher Browning a arătat, politica de ghetoizare a apărut în urma iniţiativelor autorităţilor locale şi în contextul dezbaterilor între două grupuri de oficiali pe care el îi etichetează ca fiind „de partea producției” (cei care erau în favoarea folosirii evreilor la muncă şi a le permite să se hrănească) şi cei care erau de partea exterminării prin austeritate (cei care susţineau o politică brutală prin care evreii să fie lăsaţi să moară de foame ca mijloc de a extrage toate bunurile pe care presupuneau ei că evreii ghetoizaţi le ţineau ascunse).

La sfârşitul anului 1940 şi la începutul anului 1941, cei care susțineau exterminarea prin austeritate au avut câştig de cauză în rândul autorităţilor germane din Varşovia şi prin urmare au impus în mod deliberat o politică de înfometare a populaţiei închisă în ghetouri, care a avut consecinţe dezastruoase pentru locuitorii evrei. Aşa cum comisarul pentru ghetoul din Varşovia, Heinz Auerswald, a remarcat: „Creşterea abruptă a numărului de morţi arată că lipsirea de hrană are deja efecte de foamete”.

În primăvara lui 1941 – în aceeaşi perioadă în care strategia de înfometare era elaborată pentru Uniunea Sovietică – autorităţile germane din Guvernul General au adoptat o modificare fundamentală a politicii germane faţă de evreii din ghetourile din Lodz şi Varşovia, susţinând poziţia „celor care erau pentru producție”, care insistau ca locuitorii din ghetouri să nu fie lăsaţi să moară de foame ci să li se asigure hrană pentru a transforma ghetoul într-o entitate productivă. Această modificare a politicii germane a încetinit, dar nu a oprit înfometarea şi lipsirea de hrană din ghetouri. „În 1941 şi 1942,” a scris Israel Gutman, „în cele două ghetouri, 112.463 de persoane au murit de foame şi de boli, ceea ce înseamnă că 20 la sută din populaţia ghetourilor a pierit în decurs de 2 ani”.

În ciuda faptului că „cei care erau de partea producției” au avut succes pentru moment, înfometarea tot a rămas una dintre armele principale în arsenalul folosit de nazişti împotriva evreilor. În august 1942, Hans Frank, guvernatorul general al Poloniei, a declarat: „În mod clar, condamnăm la moarte prin înfometare un număr de 1,2 milioane de evrei, şi, dacă nu mor de foame, va trebui să adoptăm alte măsuri împotriva evreilor”.

În aceeaşi perioadă din 1941, autorităţile locale germane dezbăteau cum să se ocupe de populaţia de evrei închisă în ghetouri. Reinhard Heydrich, şeful Departamentului Principal de Securitate al Reich-ului, era ocupat cu formularea unor planuri mult mai exhaustive şi mai ucigătoare privind populaţia de evrei din Europa, planuri care cuprindeau şi înfometarea ca metodă deliberată de exterminare. Gotz Aly a susţinut că, în martie 1941, Heydrich a elaborat un plan care cerea ca evreii să fie deportaţi pentru început la periferia de est a Guvernului General şi apoi în urma anticipatei şi rapidei înfrângeri a Uniunii Sovietice, să fie deportaţi în ariile de stepă din regiunea Pripyat. Evreii care ar fi supravieţuit, ar fi urmat să fie deportaţi mai departe, în Siberia. În cuvintele lui Aly, „evreii deportaţi ar fi urmat să moară din cauze „naturale”, în parte în urma înfometării şi a faptului că ar fi murit de frig în ghetouri şi lagăre, în parte pentru că ar fi murit exploataţi în munci sub supravegherea unei poliţii barbare”. Înfometarea a jucat astfel un rol integral în planurile iniţiale care eventual au culminat cu Soluţia Finală”.

Aceste două imagini surprind ruinele din Stalingrad după invazia şi bombardamentele naziste:

main_900-4

main_900-24. Concluzii

Cele trei exemple care au fost pe scurt descrise mai sus sunt dovezi de netăgăduit că înfometarea a fost o componentă centrală a planurilor naziste privind teritoriile ocupate în Est şi în Uniunea Sovietică. Deşi reorganizarea demografică ambiguă şi letală a apărut în Planul General pentru Est, nu a fost niciodată pusă în aplicare dincolo de fazele iniţiale, dar strategia de înfometare de fapt a fost implementată odată cu Operaţiunea Barbarossa, precum şi cu condiţiile inumane create în ghetourile din Europa de Est. toate acestea au avut consecinţe catastrofale pentru populaţiile de slavi şi de evrei din aceste regiuni.

Raul Hilberg a estimat că peste jumătate de milion de evrei din Polonia au murit în ghetouri. Aproximativ 7,5 milioane de civili ucrainieni non-evrei, ruşi şi polonezi au murit în urma ocupaţiei germane. În plus 3,3 milioane de prizonieri de război sovietici au murit în urma înfometării, bolilor şi execuţiilor sumare ca urmare a ocupaţiei germane.

Aceste cifre înfiorătoare arată magnitudinea morţii şi suferinţei produsă de strategiile calculate de înfometare, aplicate de regimul nazist. Pe lângă multe alte numeroase metode de ucidere şi de distrugere, folosirea deliberată a înfometării trebuie considerată unul dintre mijloacele favorite ale naziştilor de a extermina inamicii rasiali şi ideologici ai regimului lor”.

(1) citat în „Conversaţiile secrete, 1941-1944, New York, Octagon Books, 1972.

f95a0e740b9fd02d8a5e509f2e01dd12
Femeie înfometată în ghetoul din Varşovia.

Experţii nazişti au comentat, fără nici un pic de emoţie, că „populaţia din aceste zone, în particular populaţia de la oraşe, va avea de îndurat cea mai mare catastrofă din cauza foametei”. Documentul a continuat cu afirmaţia brutal de directă că politica astfel elaborată va însemna uciderea prin înfometare în masă a populaţiei din aceste regiuni.

601181 01.01.1942 На улице Ленинграда после налета фашистской авиации. Великая Отечественная война 1941-1945 годов. Борис Кудояров/РИА Новости
1 ianuarie 1942, Stalingrad, imediat după un bombardament nazist asupra populaţiei civile. Sursa: RiaNovosti
burning-proskurov_zps82kqco0l
Naziştii atacau populaţia civilă din localităţile pe care le invadau, pentru a produce cele mai mari distrugeri şi pentru a le nega localnicilor posibilitatea să supravieţuiască ocupaţiei. Satul incendiat de nazişti şi care apare în această imagine este Proskurov.
bfe8a022495414b672c21d8b0504234c
Un copil evreu, mort de foame, în ghetoul din Varşovia.
216 01.10.1942 Трое мужчин хоронят умерших в дни блокады в Ленинграде. Волково кладбище. Борис Кудояров/РИА Новости
1 ianuarie 1942, Leningrad: Civili morţi de foame sunt adunaţi de pe străzi în timpul blocadei impusă de nazişti.
j800x562-03482
Civili care s-au ascuns de nazişti într-un sat din Estul Europei.
j999x715-06649
Stalingrad în ziua în care armata nazistă a fost înfrântă şi forţată să se retragă de pe teritoriul ocupat în URSS şi în Estul Europei.
21 Oct 1941, USSR --- 10/21/1941-Slobin, Russia: With the background of a blazing building, this German Panzer Wagon and an Anti tank gun are hauled to a more advantageous position as the German Armed forces roll ever closer to Moscow. --- Image by © Bettmann/CORBIS
Imaginea e datată 21 octombrie 1941, URSS, Slobin, Rusia: Soldaţi Wehrmacht dând foc unui sat, din apropierea Moscovei. Sursa: Bettmann/CORBIS
cartel
Cartelă cu raţii impuse nu pentru raţionalizare, ci pentru înfometarea populaţiei, în ceea ce, în mod interesant, aşa-zisul partid “comunist” (PCR) şi anti-comuniştii fanatici de dreapta susţin că însemna “comunism”. De fapt, înfometarea populaţiei a fost o politică de austeritate tipică FMI, ceea ce nici PCR, nici anti-comuniştii fanatici de dreapta nu recunosc nici azi.
muz_3bis
Cartelă de înfometare a populaţiei impusă de dictatura fascistă a criminalului nazist, Ion Antonescu. Înfometarea populaţiei respecta politicile naziste împotriva evreilor, care erau condamnaţi de statul fascist român la 100 de grame, cam cât primeau şi evreii închişi în lagărele de exterminare naziste.
images-3
Sluga imperiului nazist, Antonescu, şi mareşalul nazist Keitel.
download
Sluga imperiului nazist, Antonescu şi liderul nazist Goering, zâmbind încântaţi în timpul războiului de colonizare al Europei de est, dus de al treilea reich împotriva URSS.
clipboard01_101-465x390
Sluga imperiului nazist, Antonescu, şi şeful său pentru care a sacrificat 300.000 de ţărani pe care i-a trimis carne de tun pe frontul din est.
ion-antonescu-si-codreanu1
Slugile imperiului nazist, Antonescu şi Codreanu, azi consideraţi “mari eroi ai naţiunii române” de către alte slugi ale celor care colonizează azi Estul Europei.
Publicat în ISTORIE INTERBELICA | Lasă un comentariu

Geţii, fiii pămîntului


Să ne învrednicim a căuta urmele din vechimea timpurilor uitate a cuvîntelor Getia și geți, așa cum le-au scris alții pentru prima dată în urmă cu peste 5200 de ani, fiindcă aici în toriștea străbună hula și pupincurismul țin loc de orice dovadă sau logică a bunului simț în istoria noastră falsificată și batjocorită de fel de fel de stîrpituri şi trădători de Neam și Țară. Dar pentru început să ne lămurim pe unde îşi are obîrşia cuvîntul get cu variantele getu, geţi, Geta şi Getia. Avem în eme-gi: ge: a lega părul în moţ, nobil, pămînt, înţelept, a face dreptate, credincios + ti: rudenie, mîndrie, soţie, a dăinui, a fi numeroşi şi pentru varianta tu: strălucire, a conduce, a susţine, a încînta, adevărat, a căsători, cele 4 puncte cardinale. Iar pentru cuvîntul ta: tată, persoană, a străluci, caracter, a sfătui, cinste. Din aceste înşiruiri de sensuri putem desprinde singuri cîteva ce ne vor fi de mare folos în munca de scormonire a memoriei timpului, atîtea cît ne-au mai lăsat răii şi falsificatorii urme şi umbre din fabuloasa istorie şi mitologie a strămoşilor noştri carpatini. În străvechime acest cuvînt nu definea identitatea de neam a poporului carpatin, el ajungînd un etnonim poate pe la începutul mileniului ll î.e.n. fiindcă sensurile ce le voi da în continuare arată mai mult o trăsătură definitorie a Neamului Scoborîtor din Zei decît numele lui propriu-zis. Combinînd cele trei cuvinte vechi avem următoarele sensuri: neamul moţat, poporul ales, neamul înţelept, cei care iubesc dreptatea, a conduce cu puterea adevărului, neamul răspîndit în cele 4 zări, tatăl cu părul legat în moţ, pămîntul strălucitor sau ţara sfîntă. Toate aceste înţelesuri uluitoare   pentru cultura noastră şi a Europei dar şi altele necunoscute pînă în prezent, le voi lămuri în continuare ca să fie ceva lumină în această cloacă satanistă pusă la cale de Cacademia Română.
Aprecieri deosebite la adresa strămoşilor noştri găsim în lucrarea Legile morale și politice, apărute la editura Antet, București 2010, atribuită lui Pitagora(580 – 500 î.e.n.) unde se fac zece trimiteri la va-lorile sociale și morale ale geților. În Legea 1143, de la fila 70 se scrie: ,,Călătorește la geți, nu ca să le dai legi, ci ca să tragi învățăminte de la ei. La geți cîmpurile sînt fără margini, toate pământurile sînt comuneȘi dintre toate popoarele sînt cei mai înțelepți, spune Homer”.  
Clement  din Alexandria(150-215), în lucrarea Stromate 1,15 scrie despre ,,barbari” idei şi fapte ce nu pot fi înţelese astăzi după atîta minciună elenist-elitistă: ,,Astfel filosofia, o îndeletnicire de cea mai mare trebuinţă care aruncă lumina asupra națiunilor, a înflorit în antichitate printre barbari. Și apoi a venit în Grecia.… L,15 Și mi se pare, a fost datoria de a percepe binefacerea pe care o aduc înţelepţii, că oamenii înșiși i-au onorat, iar filozofia a fost cultivată public la brahmani odrysi, geții şi egiptenii. Și astfel au fost divinizaţi de către neamul egiptenilor, de caldeeni și arabi, fiind numiţi ,,fericiţi”, și cei ce locuiesc Palestina şi nu mai puțin poporul persan, și nenumărate alte popoare în afară de acestea… Anacharsis a fost un scit și este menţionat că au excelat mulți filozofi barbari printre greci…. Mai mult, spune că anume cei chemați cu numele fabulos de dactili ideeni au fost primii înțelepții; cărora le sînt atribuite inventarea ceea ce se numesc ,,literele din Efes”, și a numerelor în muzică. Pentru care motiv muzica a primit numele lor. Și dactilii ideeni erau frigieni și barbari.” Iar Strabon în Geografia X,3,19 lasă mărturie despre acest neam ciudat al dactililor ideeni care au fost descoperitorii prelucrării fierului: ,,Astfel este diferenţa de păreri care domneşte în aceste tradiţii: unii declară că coribanţii, cabirii, dactilii ideeni şi telchinii erau aceeaşi ca şi cureţii; ceilalţi pretindeau că sînt numai rude între ei, şi distinşi unii de alţii prin mici diferenţe; dar, spre a spune lucrul în tot şi în general, toţi fără excepţie, erau un fel de fanatici şi bachanţi; care sub forma de servitori sacri, izbeau spiritele în timpul celebrării sacrificiilor, dedîndu-se la jocuri cu zgomot şi tumult, fiind înarmaţi şi făcînd să răsune cimbalele, tobele şi armele, precum şi flautul şi scoţînd ţipete”. Spune despre cori-banţi că sînt fii ai lui Cronos adică ai Tatălui Ceresc ,,fiind ei aceeaşi cu cabirii” adică vechii titani din jurul Carpaţilor şi venind de la facerea lumii!
Mai dau o lămurire asupra înţelepciunii strămoşilor noştri, venită de la iudeo-ceştinul Origene(185-254) unde în lucrarea Contra Celsus găsim informaţii preţioase, criticîndu-l pe acesta amarnic fiindcă i-a pus la loc de mare cinste în răbojul istoriei și timpului pe strămoșii noștri geți: ,,Celsus a putut pune la un loc și pe odrizi, pe cei din Samothrace și din Eleusis, precum și pe hiperboreeni, socotindu-i printre popoarele cele mai vechi și mai înțelepte.” Şi continuă mofluzul iudeo-creştin cu nemulţumirea asupra neamului get scriind despre strămoșii noștri ceva ce nu poate intra în scăfîrliile românilor de astăzi: ,,geții de la Dunăre sînt un popor vechi și de înțelepciune foarte înaltă”, întocmai cum ne arată sensurile profunde ale cuvintelor getu sau geţi!
Aceleaşi aprecieri neverosimile pentru minţile mioriticilor, le găsim şi în scrierea lui Iordanes De origine actibusque Getarum unde la Xl,69 îi laudă pe geţi pentru inteligenţa lor nativă astfel: ,,Ceea ce le era geţilor prielnic, ce le era lesnicios, ce era de dorit, era să ducă la îndeplinire ceea ce sfătuitorul lor Deceneu îi învăţase să urmărească în toate chipurile, judecînd că le este de folos. Iar el observînd că în sufletele lor sînt gata să-l asculte în toate, şi că au o inteligenţă naturală, i-a iniţiat aproape în toată filozofia; căci era în această privinţă un maestru priceput… Ce fel de bucurie le va fi însă, mă întreb, unor bărbaţi atît de viteji – cînd abia mai aveau puţin răgaz între războaie – să se mai adape şi cu doctrine filozofice?”  
Pentru a încerca să înţelegem ceea ce este de neînţeles astăzi cam pentru toţi românii, adică trecutul fabulos al strămoşilor noştri geţi aşa cum l-am arătat în citatele de mai înainte, dar falsificat crunt de puhoaiele de ticăloşi şi de trădători de Neam şi Ţară, voi prezenta şi alte izvoare epigrafice şi arheolo- gice care dovedesc vechimea noastră pe aceste plaiuri din zorii desprinderii omului din starea de mi-grator, vînător şi culegător şi trecerea lui la sedentarism, venind pînă în zilele noastre.
Poetul latin Virgiliu(70-19 î.e.n.) în Eneida la Vl, 580 îi numeşte pe titanii ,,genus antiquum Terrae, Titania pubes…”, adică neamul antic al Pămîntului, titanii cei tineri, iar înţelegerea acestei expresii ,,titania pubes” o găsim tot în această scriere, la lV, 179 care spune: ,,Gigantes, Titanis ac terrae filii”, adică aceştia au fost după cultura romană a secolului l î.e.n. fiii Maicii Pămînt cum găsim şi în scrierile esene sau ale geţilor pripăşiţi în Palestina, sau primul neam omenesc după cultura antică ce a apărut pe pămînt, fiindcă legenda o vom găsi chiar mai dezvoltată şi la subţirii şi hoţomanii greci pe care însă au grecizat-o ca să nu-i mai dea nimeni de socoteală şi vicleşug. Poetul mai aminteşte aceste cete de divinităţi şi la Vl, 14-17 şi Vlll, 416, dar şi în Georgicele lV, 173.
Însă aceste idei despre primele cete de zeităţi care au populat Pămîntul, le găsim exprimate chiar mai devreme în lucrarea Bellum Punicum a poetului şi dramaturgului roman Gnaeus Naevius(275-201 î.e.n.) care a scris la 1,7 astfel: ,,Inerant signa expressa, quomodo Titani, Bicorpores Gigantes magnique Atlantcs, Runcus atque Purpureus, filii Terras”. Iar traducerea pentru noi este: Au fost sem-ne clare cum titanii, giganţii cu două trupuri(aceştia aveau în loc de picioare două trupuri de şarpe, dar înainte de secolul lV î.e.n. ei erau reprezentaţi ca luptători), atlanţii cei mari. Runcus şi chiar Purpureussînt copiii Pămîntului”. Şi tot la latini găsim informaţii despre locul unde au coborît din ceruri  cetele de zeităţi amintite de cei doi romani, care s-au ostenit să clădească neamul omenesc pentru a se bucura de Zidirea de început a lumii aşa cum o ştiau ei în acele vremuri.
Roma, prin cohortele sale trece sub sabia ei în anul 9 al erei noastre partea de vest a Dio Getia, numită Panonia după scrierile romanilor sau Pananeo după tăbliţele noastre de plumb, isprăvile de jaf şi jale fiind cinstite în capitala imperiului din porunca lui Octavianus Augustus cu mare fast prin ridicarea unui templu în Forum ce era închinat lui Marte. Poetul Ovidiu care era mazîlit la Tomis din ordinul împăratului şi mai spera să-şi vadă locurile natale, scrie în Fastele Vl,131 următoarele: ,,Măreț este monumentul, măreață este statuia zeului și demne de trofeele luate de la giganți.” Adică romanii ştiau la începutul secolului l al erei noastre că neamul get era cunoscut în acele vremuri ca fiind urmaşul giganţilor şi nu al pîrliţilor ieşiţi din legămîntul Talpei Iadului sau puşcoacea focosului Hercules, după unele născociri ale stîrpiturilor eleniste!
În anul 86 Roma se încrîncenează iarăşi şi porneşte cu mare puhoi de legionari să dărîme Ţara Sfîntă Dio Geta pentru a robi Neamul Scoborîtor din Zei, adică falnicii geţi, cum ne-a lăsat mărturie poetul Marţial, care îl numește pe împăratul Domițian, ,,învingător al giganților”, iar poetul Arruntius Stella, îl laudă pe același împărat că a obținut un ,,triumf asupra giganților”. Nu cred că sărmanii romani au stat prea mult timp cu ţăcăliile în soare şi i-a luat rău aiureala de au scris asemenea vorbe uluitoare despre strămoşii noştri pe care românii de astăzi nu sînt în stare a le crede. Acesta era adevărul despre Neamul Scoborîtor din Zei sau falnicii geţi în acele vremuri, dar fiindcă istoria antică ne este falsificată în întregul ei, noi cei de astăzi nu putem înţelege nimic din informaţiile de mai înainte, care, dacă ar fi puse în firescul timpului şi al istoriei, ar arunca în aer întreaga cultură europeană cu scorţoasa şi puturoasa ei antichitate clasică greacă şi romană!
Dar să-i aducem sub lumina adevărului şi pe titanii amintiţi de poetul latin Virgiliu şi Naevius. În mitologia grecilor era un monstru jumătate șarpe și jumătate femeie, numit Echidna care a fost născut într-o peşteră prin unirea a doi monştri; Phorcys și Ceto ce au apărut odată cu apele de început. În alte legende Echidna este fiica titanilor Tartaros din nordul Istrului și Gaia, avînd un trup jumătate om, partea de sus și jumătatea de jos de șarpe, iar pe trup erau două aripi amintindu-ne nouă de zgripțuroii carpatini. Împreună cu Thyphon au dat naștere altor monștri: Himera, Prometeu, Cerberul, Hidra din Lernae, Scylla, etc. Dar pe cît era Echidna de monstruoasă, vînosul lor Hercules pe cînd umbla după adăpat muştele la apa sfîntă a Istrului, a dat cu ochii de dihanie şi pe loc i-a luat foc arzătorul de femei și din această aprindere îndrăcită şi încolăcită aşişderea, zic ei că s-au născut Scithus, Gelonus și Agatîrsus ca părinți ziditori ai neamurilor respective. Blestemaţilor, prea spurcaţi sînteţi în gîndirea voastră de pederaşti! Dar întreb plin de neînţelegere: ce făcea Thyphon al Echidnei cînd aceasta a fost găbuită şi pîrjolită de pîrdalnicul elenist venit tocmai din Atica să-şi răcorească oful în ţara Arima?
Hesiod scrie în Teogonia prin secolul Vlll î.e.n. că această fiică de titani cu chip de şerpoaică, îşi făcea felul în țara Arima mîncînd carne vie din oamenii ademeniți și prinși cu vicleșug într-un loc as-cuns al pămîntului sfînt. În acest tărîm al zeilor, era o peșteră adîncă făcută de aceştia care seamănă cu un palat strălucitor, sub o stîncă golașă departe de zeii nemuritori și de larma muritorilor, de unde veghea întreg ținutul. Și tot de acest monstru înfricoșător Echidna, pricepuții greci au legat istoria strămoșilor latinilor prin voinicul Latinus. Zicerea o găsim în lucrarea Romaike arhaiologia, Cartea l,43 scrisă de Dionisie din Halicarnas(secolul l î.e.n.), ca spune că: ,,Latinus, regele latinilor, a fost unul dintre fiii lui Hercules si al fecioarei hiperboreene Echidna”. Iar Pliniu cel Bătrîn(23-79 e.n.) în Naturalis Historie lV, 26 scrie că: ,,axa boreală, în jurul căreia se învîrtea Universul, atingea pămîntul la gurile Istrului, pe teritoriul hiperboreenilor sau geților”, iar aceste date venite atît de la greci cît şi de la romani ne precizează că ţinutul titanilor era în jurul Carpaţilor, el confundîndu-se şi cu împăraţia atlanţilor a titanului Atlas.
Mai aduc spre înluminarea întunericului istoric pe poetul latin Publius Papinius Statius(45-96), care în lucrarea Silvae, lăudînd isprăvile împăratului Domițian ce a purtat lupte crîncene cu geții, face precizarea că pe aceste locuri s-au luptat zeii cu titanii în locul numit Phlegra. Dar nouă ar trebui să ne amintească de vîrful Pelega din munții Retezat. Cuvîntul titan în limba greacă definește numai aceste duhuri cerești, bătute măr de Zeus apoi aruncate din înaltul cerului pe pămînt și înghesuite în Tartaros adică Tartar(ia: pămînt, ţinut) sau undeva pe sub munții Atlas după alte povești. Numai limba noastră cea străbună păstrează sensul profund al cuvîntului ,,titani” ca ființe fără trup, adică numai făpturi nebuloase sau năluci, fiindcă în eme-gi ti înseamnă neam, clan, rubedenii, cei care trăiesc împreună, iar tană are sensul se ceață, nebuloasă, pîclă şi rău ne-aţi băgat în ceată istoria tagmă de ticăloşi!
De la poetul grec Pindar(522-443 î.e.n.) ne-au venit informaţii despre titani, pe care le-a preluat de la un înaintaş de-al său, poetul Pherenicos din Heracleea ce a scris în versuri că: ,,Hiperboreii locuiesc în părţile îndepărtate lîngă templul lui Apolo. Ei sînt cu totul nedeprinși la război și se trag, după cum spun tradiţiile, din neamul titanilor celor vechi; ei sînt stabiliţi sub suflul cel rece al lui Boreas și cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor… la hiperboreeni s-au născut zeii”. Şi fiindcă neamul lor a mînuit foarte bine toate scrierile antice spre a le fi numai lor cîntare cu chemare, titanii au rămas în mare ceaţă de atunci, aşa fiind şi astăzi. Ca să le credem zicerea înseamnă că la nord de Istru era o Ţară a Zeilor sau Ţară Sfîntă şi tot aşa ne spune tăbliţa de plumb 41 unde expresia ,,patri deo” în limba străbună sau getă ori rumună înseamnă Ţara Sfîntă!
Pentru trebuinţa noastră găsim la Strabon(63 î.e.n. – 21 e.n.) în lucrarea Geografia la X1,6,2 precizarea unde îşi aveau sălaşurile aceşti hiperboreeni care erau urmaşii titanilor din vechime. ,,Cei dintîi care au descris diferite părţi ale lumii spun că hiperboreii locuiau deasupra Pontului Euxin, a Istrului şi a Adriei”, adică marele teritoriu al Dio Getia sau Ţara Sfîntă(patri deo) cum am arătat mai înainte! Tot la acest autor, dar la  Vll,40, găsim informaţia potrivit căreia ,,peanul tracilor este numit de eleni imnul titanilor”, fiindcă asta ştia lumea pe la sfîrşitul secolului l î.e.n., iar unul din munţii sfinţi ai geţilor – Ceahlău – localnicii îl numeau Peon sau Pion, să fie lumină şi pe Acropole nu numai în Carpaţi! Ca să nu ne mai încîlcească istoria întunecaţii după vrerea lor, mai vin cu o precizare din acelaş autor, care la Vll,3,12-13 a scris că: ,,geţii şi dacii sînt un singur neam dar numiţi diferit după ținutul în care locuiesc… Dacii vorbesc aceeaşi limbă ca şi geţii. Dacă noi grecii îi cunoaștem mai bine pe geţi, cauza este că aceştia şi-au schimbat necontenit așezările şi au trecut de pe un mal pe altul al Istrului, amestecîndu-se cu tracii şi cu misienii iar limba tracilor era identică cu a geţilor”, adică sînt acelaşi neam şi nu unii ţigani iar alţii semiţi cum încearcă o ceată de lepre să ne convingă astăzi!
Că acest adevăr – geţii sînt hiperboreenii care se trag din giganţii sau titanii cei vechi şi tot la ei s-au născut zeii – se ştia şi în primele secole ale erei noastre, ne-a lăsat mărturie Dio Cassius în Istoria romana LXVll, 7, unde, după luptele de la Tapae din anul 89 e.n. mato Diogio cum scrie pe tăbliţe- le de plumb(botezat Decebal de Cassius) care era basileul oştirii geţilor, a fost înfrînt de către Tettius Iulianus după minciuna latinului. Generalul roman ia cognomenul de Hiperboreanu(victor Hiperboreo namen ab orbe tulit – învingător, a luat de pe lume numele de hiperborean). Un martor al evenimentelor trăite de Domitian, poetul Marţial, într-o epigramă adresată prietenului său care făcea parte din armata romană ce urma să ducă lupte cu neînfricaţii geţi, scrie: ,,Soldat Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean şi astrele polului getic”. Acelaşi autor numeşte victoria lui Domiţian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” şi mai departe: ,,De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori şi-a scăldat calul în zăpezile geţilor; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita şi n-a adus cu sine decît renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor”. Nu pot leprele să ne falsifice la nesfîrşit adevărata noatrsă istorie fiindcă a venit vremea să le cerem soco- teală pentru nelegiuire şi tîlhărie!
Poetul Apollonius din Rodos care a trăit în secolul lll î.e.n. în poemul Argonautice scrie căhiperboreenii sînt pelasgi locuind în nordul Traciei, iar graniţa de sud a Dio Getia era cu Tracia prin Mesia, ţinutul de la sudul Istrului cum ne spun numeroase izvoare istorice. Şi în acele vremuri adică sfîr-șitul secolului lll al erei noastre, ţinutul din partea stîngă a Istrului era cunoscut de către romani şi greci ca ţara hiperboreilor.
Claudius Claudianus a fost un poet roman de origine greacă născut în Alexandria şi a murit în anul 404. Ajunge în imperiul roman de apus în anul 395 şi intră în grupul de apropiaţi ai împăratului Honorius, găsind suficent lipici şi la șeful armatei Stilicon pentru care scrie mai multe panegirice și satire împotriva celor neascultători sau clevetitori, adunate în De raptu Proserpinae, De bello gothico, Gigantomachia dar și alte cărticele. În lucrarea în care îi laudă pe romani că i-au bătut pe goţi şi geți în luptele din anii 402 și 403, el spune că i-au învins pe titani, adică acel Neam Scoborîtor din Zei aciuat în jurul Carpaților pe care toată antichitatea din vremuri așa îl știa. Ciudată istorie avem! Poporul care, după scăfîrliile istoricilor români ar fi dispărut din istoria antică în anul 106 după ce legionarii romani i-au trecut pe toţi prin sabie, este amintit că în anii 402 şi 403, împreună cu alte urdii mişcătoare au atacat imperiul roman de apus! Făpturile cereşti numite ,,titani” în mitologia grecilor, erau cei șase fii ai lui Uranus și ai Gaiei: Coeus, Crius, Cronos, Hiperion, Iapetus, Oceanos și cele șase fiice: Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis și Thetys. Aceştia formau prima generație de zei după scornelile lor, însă cu multă vreme înaintea cetei de răi ce s-a aciuat în Olimp unde au stabilit ei cuibarul fiorosu- lui Zeus. Însă Diodor în Biblioteca istorică, Cartea lll, LX, ne spune că erau şapte băieţi cucueţi, fiindcă îl bagă în poveste şi pe Atlas care era fratele lui Cronos. Scorneala este străvezie rău fiindcă nouă ne aminteşte de scrierile esene cu cei şapte îngeri bătrîni sau veghetorii cereşti, ajunşi în iudeo-creş-tinism ,,arhangheli”, iar pricepuţii hoţomani după ce au grecizat bine legenda, au început să strige către păgubiţii istoriei că erau numai nişte sălbătăciuni care au îngrozit ceriul şi pămîntul. Mari afurisenii aţi fost şi aşa aţi rămas pînă astăzi! Primul care s-a pus pe hulit cu mare năduf, făcîndu-le de petrecanie titanilor în faţa istoriei, a fost Onomacritus ce a trăit în partea a doua a secolului Vl î.e.n. Pausanias(110-180), în Descrierea Greciei, l, 22,7 amintindu-l pe acest înverşunat împotriva titanilor, spune că ar fi fost cel care i-a adus în mitologia lor ca simboluri ale sălbăticiei și răului pentru a-i nimici fiindcă la nord de Istru se ţineau moţaţi şi foarte civilizaţi. El spune că l-ar fi supărat amarnic faptul că titanii l-ar fi mîncat pe Dionysos, deși în timp aceste mituri nu au vreo legătură, iar în orfism ,,a mînca” în sens metaforic însemna a se întrupa, preluînd o parte din atributele celui ,,mîncat”. Cum ei aveau la acea vreme nobila misiune de a civiliza întreaga lume prin vîna lui Hercules, nu se putea să existe pe alte meleaguri cineva sau ceva cu sclipici la minte şi lipici la suflet dacă nu era ieşit din puş-coacea îndrăcitului pederast din Pelopones, deci aceste divinități fiind din ceață sau umbre nu se pu-teau mînca unele pe altele, cum erau zeii lor care făceau chiolhanuri de se cutremurau cerurile.
A treia ceată de divinităţi amintite în scrierile lui Naevius şi Virgilius au fost atlanţii, aceştia fiind poporul titanului Atlas care îşi avea împărăţia în ţărmurii de apus ai Oceanului. Grecul Apollonius din Rodos care şi-a dus viaţa în secolul lll î.e.n., în Argonautica(IV. 282) scrie că apele Dunării de Jos se varsă în golful lui Oceanus, ori de atunci nimeni nu a mutat Istrul undeva prin Africa de nord sau ei dibacii au dus Oceanus în vestul continentului negru să ne poată falsifica în totalitate istoria, cultura şi religia geţilor fără ca cineva să-i poată acuza de genocid şi crimă aşa cum se obişnuieşte azi dacă dai o labă leprelor specialitate în vedenii şi holocaustizări, adică născociri drăceşti şi numai atît.
Ariminul născut în Tracia, Hecateu din Abdera care a trăit în Egipt în secolul lll î.e.n., în lucrarea  dispărută astăzi, intitulată Hiperboreenii(unele bucăţi fiind preluate de Diodor în Biblioteca istorică ll, 47) susţine după cunoştinţele vremurilor sale că Oceanus de la hiperboreeni nu este nici Oceanul Arctic, nici Oceanul de Vest, ci marea situată la nord de lumea antică greacă(adică Marea Neagră de astăzi!), numită ,,cea mai minunată dintre toate mările”, după timpurile acelea, fiindcă în prezent s-au pornit fel de fel de maimuţe urlătoare care vor să zăpăcească Europa şi lumea cu cultura neanderthalienilor şi a faimoşilor dar necunoscuţilor ,,cazari semiţi”. Ne-a mai lăsat mărturie peste timp tracul din vechime, referindu-se la insula lui Apollo, că este situată în Oceanos aproape de ținutul hiperboreenilor, adică al strămoșilor geților, ca să nu mai umblăm după lumină la alte bordeie.
Diodor din Sicilia în lucrarea Biblioteca istorică, Cartea lll, LX ne-a lăsat spre aducere-aminte o legendă a titanului Atlas astfel: ,,După moartea lui Hyperion – se povesteşte – fiii lui Uranos şi-au îm-părţit între ei domnia. Cei mai vestiţi au fost Atlas şi Cronos, Atlas a primit domnia de lîngă Ocean, iar oamenilor de pe acele meleaguri li s-a spus atlanţi. Atlas şi-a dat numele său şi celui mai înalt munte din ţara sa. Se mai spune despre el că ar fi cunoscut cu deamănuntul legile mişcărilor cereşti, împărtăşind oamenilor şi teoria formei sferice; de aici vine legenda că Atlas duce pe umerii săi pă-mîntul… Atlanții care locuiesc în regiunile roditoare pe țărmurile Oceanului, întreceau cu mult – pare-se – pe vecinii lor prin evlavie și prin ospitalitateEi pretind că leagănul zeilor este țara lor…” Cum această fabuloasă împărăţie de lîngă Oceanos a ajuns o ceaţă veşnică fiindcă vechii greci nu doreau să se mai ştie nimic despre civilizaţia de la nordul Istrului, am să continui povestioara, adu-cînd mărturii din acelaşi autor, dar din Cartea ll,XLlll, spre a limpezi geografia acelor vremuri. Chiar Diodor fără să vrea ne, luminează unde este acest Ocean ceţos şi misterios că nimeni nu-i poate da de capăt unde se află şi împărăţia lui Atlas. Scrie despre sciţii păstori care își întindeau țara din sudul munţilor Caucaz pînă în nordul lor: ,,ajungînd pînă la Ocean(adică Marea Neagră pentru că sciţii nu au fost niciodată în Europa de vest cum ne zăpăcesc niște lepre de ceva vreme, ci numai la est de Nis-tru) şi lacul Maiotis(Marea de Azov pe care încă nu au reuşti să o mute în Neanderthalia sau la mama dracilor), au mai ocupat şi restul teritoriului pînă la fluviul Tanais(fluviul Don care ştie oricine din Europa de Est că se varsă în Marea de Azov).” Situaţia este mai mult decît clară dacă nu vrem să o vedem în ceaţă cam aşa cum este toată istoria veche a Europei, iar a nostră chiar în beznă că-ţi rupi gîtul orbecăind prin ea! În Cartea ll,XLVll, Diodor amintind despre misteriosul popor al hiperboreeni- lor care îşi ducea viaţa la nordul Istrului, adică străbunii mei falnicii geți, ne-a lăsat mărturie că: ,,se află în Oceanos(Marea Neagră), o insulă care nu este mai mică decît Sicilia. Aceasta ar fi aşezată spre miazănoapte, fiind locuită de hiperboreeni, oameni cărora li se spune astfel fiindcă, locuiesc dincolo de unde bate vîntul Boreas… Mai departe se spune că zeul Apolo vine în această insulă, tot la 19 ani, în care timp constelațiile de pe cer îşi îndeplinesc drumul lor periodic…” Dar alte scrieri din acele vremuri spun că Apolo al lor care era Zabelo din religia străbună, venea în fiecare primăvară în lumea geţilor nu a fantomelor cu barbă albastră şi lungă pînă la capătul lumii, din care au făcut ei o groaznică bărbărie, iar bieţii români de astăzi nu mai sînt în stare să scape din ea!
Scriitorul Pseudo-Apollodor ce a trăit în secolul ll î.e.n., în Biblioteca, (II,II.5,11 şi 119,120), scrie că ,,muntele Atlas este situat în ținutul hyperboreenilor, la nord de Marea Neagră. Nu există nici un motiv pentru a face o legătură pentru a căuta Muntele Atlas în Atlantida”. Dar de cînd vechii greci s-au pus rău cu minciuna pe istoria geţilor, totul s-a schimbat, iar ,,adevărul clocit pe Acropole” este te-melia culturii europene! Tot de la ei avem zicerea că spuneau Istrului, Oceanos Potamos, expresie ce înseamnă fluviul Oceanului. Atât Homer în Odiseea, XII. 1, cît și Hesiod în Theogonia, v. 242. 959 spun despre Okeanos Potamos, că este rîul, fluviul sau potopul de ape ale lui Oceanos.  
Însă Strabon în Geografia, l, 2 ne-a lăsat dovada minciunilor greceşti şi a falsurilor puse la cale de această ceată de ticăloşi împotriva istoriei şi culturii geţilor scriind: ,,Cei de pe atunci(de pe vremea lui Homer) socoteau Marea Pontului un al doilea Ocean și erau de părere că oamenii care veneau în corăbii pînă acolo călătoreau tot atît de departe ca și cei care depășeau Coloanele lui Hera-cles. Căci dintre mările cunoscute azi, Pontul Euxin era socotită cea mai mare și de aceea îi dădeau numele de «pont»(adînc) – tot așa cum îi ziceau lui Homer «poetul». Poate și din această cauză a mutat Homer întîmplările din Pont, socotind că lumea – din pricina prejudecăților – va primi mai ușor aceasta…” Şi iudeii au venit cu aceleaşi metode bune pentru zăpăcit lumea goilor, prin vedenii sataniste, adică minciuni gogonate şi nici urmă de cultură sau civilizaţie. Vechii egipteni au lăsat scris în manuscrisele lor, că au venit în Valea Nilului de undeva de foarte departe, locul fiind numit Puntsau Pont(pont: termen foarte vechi în limba română care înseamnă punct ce fixează o limită în spațiu sau în timp; punt: semn rotund, împunsătură, gaură, adîncitură, loc anume, stare, lucru, epocă, timp, intersecţia a do-uă linii, cum se vede pe tăbliţa de la Tărtăria) sau ,,Ta Natura”(Ţara Zeilor).
Ne-au mai rămas să-i căutăm în răbojul timpului cetele lui Runcus şi Purpureus cum i-a scris poetului şi dramaturgului roman Gnaeus Naevius în partea a doua a secolui lll î.e.n. în lucrarea Bellum Punicum, fie-i numele de veşnică pomenire fiindcă ne-a dat şi el un licăr de adevăr. Cele două grupuri de fiinţe cereşti nu mai sînt amintite de nici un autor antic să ne putem face o părere ce rosturi aveau ele în mitologia străbunilor noştri. Deci Naevius a cunoscut şi alte izvoare mitologice pe care Virgiliu nu le aminteşte sau erau dispărute cînd a scris el. Şi atunci trebuie să stabilim adevărul trecîndu-i alături de giganţi, atlanţi şi titani pe Runcus(pădurenii) şi Purpureus(roşcovanii). În această trudă pentru a-l descoperi pe ,,runcus”, ne pot ajuta puţin basmele şi legendele noastre – ale lor sînt numai vedenii sacre, chiar dacă put a minciună şi ticăloşie că te trăsnesc de moarte – care ne spun de o ceată de zgripţuroi ce vegheau munţii împăduriţi ai Dio Geta şi păzeau aurul strîns cu multă muncă din trupul Maicii Pămînt. Aceste fiinţe fabuloase aveau trupul de leu, aripi mari pentru a zbura, iar capul se termina cu un cioc. În alte ipostaze trupul era a unui taur, grecii spunîndu-le grifoni. Dar pe tăbliţele 31 şi 70 aces-te fiinţe apar cu trupul de pasăre avînd aripi foarte mari, cu gheare foarte puternice, iar capul este de get cu căciula specifică! Şi în prezent aceste păsări fabuloase le mai găsim amintite sub numele de zgripţuroi, imaginate ca o specie de acvilă mare, iar în vechime ea a apărut pe unele steme ca un vultur cu două capete. O altă interpretare este a unui animal fantastic uriaş cu gheare puternice şi aripi sau ființă închipuită ca o pasăre uriașă cu două capete. În povestea Prîslea cel voinic şi merele de aur, zgripţuroiul îl salvează pe acesta din prăpastia unde se aflau palatele de aur, de argint şi de aramă. E o pasăre de temut, fiindcă l-ar fi putut mînca dacă nu i-ar fi salvat puii. Zgripţuroiul avea darul de a găsi aurul şi îşi făceau cuiburile din bucăţele de aur furate de la ocne. Cuiburile lor nu puteau fi găsite de muritori fiindcă erau făcute pe cele mai înalte creste ale munţilor. În tradiţiile populare aceşti paznici ai aurului din înălţimile munţilor mai erau numiţi Vîlva Muntelui, Vîlva Codrului sau Vîlva Aurului. În limba română veche cuvîntul ,,runc” înseamnă loc despădurit folosit ca pășune sau pentru a fi cultivat; curătură, poiană în pădurea de munte. Pricepuţii noştri lingvişti spun că acest cuvînt vine din latinescul runcus dar el nu există în latinăla fel cum nu există peste 22000(douăzeci şi două de mii!) de cuvinte din limba română născocite de ei că ar avea origine latină. 
Zînele sînt fiinţe semidivine care se împart în două grupuri distincte; unele sînt bune şi îl ajută pe om, iar altele sînt rele, aducîndu-i necazuri cînd le supără. Acestea în anumite împrejurări iau chipul unor fecioare frumoase, cu haine vaporoase, părul despletit de culoare roşcată sau galben-castaniu, dansînd în poienile luminoase din păduri la anumite sărbători ale anului. Poate că Naevius cînd a scris despre ,,purpureus” ca fiinţe fără trup asociate celorlalte cete cereşti, a avut în vedere existenţa zînelor în vechea mitologie a geţilor, despre care Virgilius nu mai aminteşte deloc.
Poetul latin Ovidiu care a murit la Tomis în anul 17 sau 18 al erei noastre, fiind exilat aici din po-runca împăratului roman Octavianus Agustus în anul 8, a scris mai multe poezii foarte importante pentru istoria noastră adevărată. Din Pontice I,2, 83-84 aflăm că neamul nostru străbun mai era cunoscut în acele vremuri cu numele de ausoni: ,,Maxima pars hominum nec te, pulcherinna, curant/ Roma, nec Ausoniimilitis arma tinent.’’ Şi tradus: În cel mai înalt grad grupul omenesc al luptătorilor ausoni îşi zăngăne armele şi nu tu frumoasă şi îngrijită Romă, nu tu! Iar în Tristele ll.1, 199 scrie despre ţinutu- rile surghiunului pontic: ,,Am fost exilat la marginea Ausoniei, în hotar cu Sarmația”. Acest adevăr nici nu este amintit în cărţile de istorie, iar unii dintre cei care au tradus versurile din latină în română au falsificat tălmăcirea să nu supere pe latinişti, tracişti sau jegurile jidoveşti ce se pretind de cca 150 de ani, băştinaşii plaiurilor carpatine. Dar şi populaţiile din sudul peninsulei italice s-au numit ausoni, iar teritoriul s-a numit Saturnia Ausonia în secolele Vlll-Vll î.e.n. Această ,,ciudăţenie” se datorează unei migraţii masive din Carpaţi, cetele fiind conduse de către Auson, unul din fiii lui Atlas. Iar Apollonius Rhodius, scrie în Argonautica 4, 825 că ,,ura ce o purta Scylla Ausona, fiica monștrilor Phorkys rătăcitoarei nocturne Hekate, pe care oamenii o numesc Crataeis…” şi pentru înţelegerea celor  povestite amintesc că cea care plesnea de ură era fiica titanidei Echidna care îşi avea sălaşul la nord de Istru în împărăţia lui Atlas. În timpurile de glorie ale hunilor, împăratul bizantin Teodosiu ll trimite în anul 448 o solie la Atila din care a făcut parte și istoricul Priscus, povestind în lucrarea Istoria Bizanțului, că apropiindu-se de reşedinţa hunilor stabilită undeva în Banat, a întilnit un băștinaș ce i-a spus că este de neam auson. La ospățul dat de Atila în cinstea soliei bizantine, istoricul a stat tot lîngă un auson care vorbea cu ceilalţi dar și cu el în limba ausonă, iar mesenii mai vorbeau în hună şi gotă. Cuvîntul ,,auson” dupre rînduiala limbii noastre cea rumună se descompune astfel: auş: neam străbun, strămoş + on: neam, clan, adică neamul cel mai vechi sau neamul străbuncel venit din titani, giganţi, atlanţi, runcus şi purpureus cum am arăta pînă acum. Iar Ausonia este ţinutul unde îşi duceau viaţa aceşti ausoni fiindcă ia după vechea limbă carpatină înseamnă piatră, pămînt, palmă şi cinci. Şi într-adevăr cetele fiinţelor cereşti care au zămislit neamul ausonilor au fost în număr de cinci.
Tăbliţa de plumb nr. 13 turnată pe la anii 375 î.e.n. ne povesteşte că getul Maico din Enisala care era căpetenia Neamului Scoborîtor din Zei – cum a scris Ovidius Naso în Pontice ll, 9, Lui Cotys, despre neamul nostru străbun – a trimis pe Eno să cerceteze şi să dea chemare pentru sărbătoarea neamului get la fraţii lor tracii, telagii şi ilirii lui Coe. Îi mai invită la petrecere şi pe macedoneni ca ,,să se ia aminte că toate aceste neamuri au o singură mamă”. De la aceste cete cereşti care şi-au avut sălaşu- rile în împărăţia lui Atlas la nord de Istru, falnicii geţi şi-au brodat legenda cu Maia – fiica titanului Atlas – ce ar fi binecuvîntat neamul get ca Neam Scoborîtor din Zei, nu ieşit din legămîntul Talpei Ia-dului sau vreo bărbăţie elenistă plină de pohte! Cuvîntul Maia se poate descompune după limba noas-tră cea străbun vorbită pe plaiurile carpatine în mileniile lV-ll î.e.n. astfel: ma: mamă, a da naştere, a se naşte din, Născătoarea tuturor văzutelor şi nevăzutelor, aşa cum era Cybele sau Ma la frigieni + ia: pămînt, piatră, palmă, cinci. Sensul ei era de Maica Pămîntească sau Maica ce a dat naştere celor cinci neamuri, adică cele cinci cete cereşti din care se trag cele cinci popoare amintite de tăbliţa 13 – geţii, tracii, telagii, macedonenii şi ilirii – fiind cunoscute în antichitate ca Neamuri Scoborîtoare din Zei, sau fiii pămîntului – terrae filii – cum au scris poeţii latini Naevius şi Virgilius! Asta ştiau atunci falnicii geţi cînd au scris tăbliţele de plumb, iar ce ştiu astăzi românii este numai un lung şi monstruos proces de spălare a creierilor mioriticilor carpatini, dar şi falsificarea istoriei precum şi distrugerea în perioada 1945-1953, în totalitate prin ardere sau tocare la Fabrica de Cartoane de la Suceava a culturii scrise. Mincinosul Herodot în Istorii ne dă o altă genealogie de nemuritori ieşită însă din trupul Echid-nei cînd a fost cinstită cu ţîşnitoare lui Hercules al lor, scriind că a prăsit neamul sciţilor, tracilor şi agatîrşilor, noi trebuind să-l credem pe ticălos fiindcă este ,,părintele istoriei”!
În manuscrisele egiptenilor se găseşte informaţia potrivit căreia zeul Seth(Sete) care ajunsese la ei din nordul întunecat, mai este numit Typhon ca ,,fiul pămîntului”. Însă în mitologia grecilor Typhon era soțul Echidnei, iar poemul Iliada ll,782 scris de Homer, ne spune despre cele două ființe cerești (fiind titani și nu ieșite din mădularul lui Zeus, Hercule sau Iahweh) că aveau un regat al lor la nord de Istru numit Țara Arima sau Ariminia cum ne învață tăblița de plumb nr. 21 descoperită la Sinaia.
În vechea limbă carpatină cuvîntul ,,oceanu” este compus din oci/uş cu sensul de placentă, temelie, fundament, zidire de început, neam, a sparge sau a găuri + Anu care era Tatăl Ceresc sau Ziditorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor cum apare scris pe pereţii stîncilor şi peşterilor Carpaţilor de Curbură din comuna Bozioru, judeţul Buzău. Sensul mitologic al cuvîntului era de ,,locul unde a fost făcută lumea şi primul neam omenesc”! Numele de oceanu venit din limba getă, a fost folosit şi de gali care prin accion sau ocean înţelegeau lacurile foarte mari, cum ne-a lăsat mărturie în lucrarea Ora mari-tima, romanul Rufus Avienus ce a trăit în secolul lV. Dar limba română veche spune oci sau ochi la o baltă de apă mică şi oceansau ochian, la o baltă foarte mare, cam tot aşa cum era în prima parte a  mileniului Vl î.e.n. Marea Neagră, fiindcă s-a dovedit prin mai multe expediţii oceanografice că era izolată de Marea Mediterană printr-un istm în teritoriul care formează astăzi strîmtoarea Bosfor şi Dardanele. Atunci Marea Neagră era un lac cu apă dulce cu un nivel mai jos cu 180 de metri.
Mitologia carpatină era foarte bine cunoscută de toată antichitatea şi de elitiştii elenişti, fiindcă o găsim pusă de ,,poetul” lor Homer în Iliada la XlV, v. 200 care a pus în gura Herei vorbele: ,,Pină la hotarul pămîntului a toate hrănitor vreau să mă duc spre vederea/ Lui Oceanos, al zeilor tată.” PoemulOdiseea Xll, 105 este mai explicit cu aceste concepte mitologice carpatine fiindcă scrie: ,,De trei ori pe zi sloboade ea apa/ Şi de trei ori o înghite groaznic.” Poetul vorbește de „curentul adînc” şi „curentul invers” dar şi de un „fluviu” cînd se referă la Oceanos care înconjoară pămîntul, rămas peste timpuri cu numele Oceanos Potamos, adică fluviul Oceanului sau Istru pentru minţile zăpăcite ale românilor de astăzi. În teologia străbună exista conceptul potrivit căruia pămîntul era de forma unei turte cu marginile ridicate puţin în sus, care plutea pe o mare uriaşă. În mijlocul pămîntului era Muntele Sfînt unde se afla şi cetatea Ziditorului sau a lui Anu, dar şi osia lumii sau axis mundi. În apropiere era Oceanos(Pont, Punt sau Marea Neagră) care primea apele rîurilor şi pentru a nu se revărsa peste pămînt, ea avea o gaură la fund pe unde se scurgea apa în marea ce înconjura pămîntul. Dar  conceptele teozofice amintite mai înainte, pe care le considerăm ca forme de misticism, au fost temelia religiei strămoşilor noştri geţi şi ai celor dinaintea lor cu cîteva mii de ani, adică de prin mileniul Vll î.e.n. găsindu-se şi în scrierile esenilor şi Cartea lui EnoAceste concepte ale teozofiei arimine sînt astăzi fundamentul teoriei torului din fizica modernă! Grecii şi-au creat propria mitologie după ce au furat mare parte din ea de la geţii din nordul Istrului, punînd-o sub puterea împerecherii lui Zeus dar şi a celorlalţi înfierbîntaţi, iar ivriţii cînd au văzut ce trecere are împerecherea şi pederastia la edu-caţii eleni, şi-au pus şi ei de stăpîn şi mîrlitor general un tartor din străfundurile iadului gata oricînd de împerecheat numai că i-au şonţit moţul bărbăţiei să fie cu noroc numai neamului lor răpănos şi plin de venin împotriva celorlalţi.
Amintirea acestor concepte unice în cultura lumii o găsim în numele muntelui Domogled din judeţul Caraş-Severin, cuvînt care înseamnă fiul Pămîntului(domo: copil, fiu + gled la ei sau glod în  alte părţi locuite de români înseamnă, noroi, mocirlă, mîl, nămol, pămînt moale îmbibat cu apă, tină). În munţii Bucegi avem vîrful Omu unde s-a născut din Maica Pămînt un fiu al Omului, iar în eme-gi omu avea şi sensul de persoana care îngrijeşte un copil mic.
Şi emeşii aveau un fiu al Omului, adică cel ce regenera în fiecare an natura dar şi neamul omenesc împreună cu toate vietăţile pămîntului numit Dumuzi(dumu: copil + zi: suflet, om), sărbătoarea lui fiind Anul nou. Divinitatea mai era numită și ,,Regele Păstor” care ne amintește nouă de Poimandres (Păstorul Ceresc, sau Păstorul Neamurilor Omeneşti) din scrierile trismegiste și Moș Crăciun din tradi- ţiile noastre populare, adică getbeget! Pe tăbliţele de plumb găsim expresia Domoz Tomu cu sensul de Fiul Credinței în Crucea Strălucitoare cu trimitere directă la unul din simbolurile Tatălui Ceresc care era Crucea Nordului, sau Fiul Crucii Strălucitoare, referindu-se la binecuvîntarea Mamei Pămînt de către Ziditorul Ceresc. Cuvîntul chiar dacă în semantica lui nu spune explicit ,,Fiul Omului”, el totuși ne trimite la credința sau înțelepciunea divină care se mai numea în emegi Omu.
Cînd grecii s-au pus să fure pe rupte din teologia geţilor, l-au dus pe acest copil născut din Maica Pămîntească la ei scriind că îl cheamă Pelasgos şi s-a născut din pămîntul negru al Arkadiei fiind fiul lui Zeus cu Niobe, dar şi strămoşul neamului pelasg(Pelas + gi: pămînt, negru, nobil, frumos, civilizat, ales) care însă nu era grec cum recunosc chiar ei. Dar cred că şmecherii greci au inversat vocalele divi-nităţii Pales de la romani în Pelas care era zeiţa păstorilor de oi şi vite şi a agricultorilor în general, avînd la 21 aprilie o mare sărbătoare intitulată Palilies sau Palilia ce coincidea cu cea a fondării Romei de către Romulus. Ciobanii făceau mari focuri de paie şi vreascuri peste care săreau. Pales a fost la început o divinitate masculină, adică un fel de căpetenie cerească a păstorilor pămînteni, apoi timpul a transformat-o în zeiţă. Românii pînă mai ieri sărbătorea Palilia, sau Palalaia care se ţinea la 21 aprilie, fiind numită de către ciobanii carpatini şi focul viu, unde oile înainte de a fi urcate pe munte erau trecute printr-un foc de paie pentru a fi purificate. Peste acelaşi foc purificator săreau şi ciobanii turmelor respective dar şi toţi tinerii satului. Ei au scris în antichitate de zeci de ori că pelasgii erau mai toţi păstori iscusiţi şi foarte înţelepţi, dar asta pînă să-i fericească pricepuţii eleni cu minciuna şi hoţia ca afacere cinstită, scoţîndu-i din istoria antică. Ca fii ai pămîntului îi scrie Naevius pe titani, giganţi, atlanţi, runcus şi purpureus, ceată de fiinţe cereşte ce au zidit neamul omenesc în împărăţia lui Atlas la nord de Istru, lîngă Oceanos, Teritoriul acesta fabulos cunoscut în străvechime ca Ţara Zeilor sau locul unde s-au născut zeii, ducîndu-şi existenţa o lungă vreme, este amintit de Ovidiu Naso în Pontice lll, 2 ca ,,pămînt getic” şi nimeni încă nu s-a pornit să răcnească ca turbatul că poetul latin a fost uns să ne cînte de să sperie minţile ţuguiate ale istoricilor români şi de aiurea că şi geţii ca fiii pămîntului, dar şi urmaşii lor românii de azi, ar avea drept la istorie!
În Odiseea scrisă de Homer, găsim la XV, 402-482 zicerea despre Syria străveche care era o in-sulă în centrul lumii, unde vrăjitorul Ormenos l-a eliberat pe titanul Typhon, dar acesta era soţul Echidnei care îşi avea sălaşul la nord de Istru, acolo unde este și axul pămîntului sau polul getic cum au scris unii romani despre toriștea geților ori osia pămîntului dupre limba noastră cea străbună. Dacă privim geografic România Mare, atunci avem la est şi nord-est rîul Nistru, la nord-vest şi vest este rîul Tisa, la sud este Oceanos Potamos, Istru sau Dunărea, iar la est este Marea Neagră sau Oceanos, deci o mare insulă aşa cum a scris şi Homer! Cuvîntul syria folosit de Homer în poemul Odiseea, se găsește și la neamul aryas plecat din Carpați și ajuns în India pe la începutul mileniului lll î.e.n., unde avem forma suria cu sensul de Lumină Supremă, Conducătorul Ceresc, soare, luminos, strălucitor sau româ- nescul soria cu sensul de a sta la soare. El mai era numit Bhanu şi Mithra, avînd templele închinate astrului solar iar sărbătoarea era totdeauna în a şaptea sau duminica noastră. Deci această insulă este un loc binecuvîntat unde se află cetatea Ziditorului lumii şi raiul care primeşte sufletele celor vrednici de iubirea Tatălui Ceresc. Mitologia emeşilor din Ki-en-gi spune că raiul este undeva pe o insulă înde-părtată, către apus, unde era cetatea lui Dumnezeu şi tot acolo neamul lor îşi are baştina. La noi munții Șurianu din judeţele Hunedoara şi Alba, scris în prezent Șureanu, sînt tulpina Maicii Pămîntești care îmbrățișa dago geto Sarmisetuso, fiind un cuvînt compus din Șuria: soare, a străluci + Anu: Creatorul sau Ziditorul lumii, adică muntele lui Dumnezeu sau cetatea luminii dumnezeiești! Mai găsim ceva fărîme din vechile adevăruri ale neamului nostru în numele muntelui Godeanu, cuvînt compus din gud: cuib, mulțime, a se cuibări + i: a merge, a fi + Anu: Izvoditorul lumii, cu sensul de locul unde Dumnezeu a făcut cuibul neamului omenesc sau poate este o rămășită a vechiului mit al fenixului sau șoimului arimin așa cum îl cunoaștem azi fiind transmis prin intermediul grecilor. Cuvîntul mai poate veni din vechea structură lingvistă prin godă: mireasa în prima zi + Anu. Vechile mitologii emeş, egiptene şi aryas în unele variante îl prezintă pe Creator sub forma unui vultur, șoim sau ibis, cînd se pune să zidească neamul omenesc.
Dar mitologia Zidirii de început a lumilor văzute şi nevăzute, unde Creatorul şi-a aşezat şi tronul de cîrmuire, are o reprezentare grafică în Carpaţii de Curbură, din comuna Bozioru, judeţul Buzău.
Aici există în mai multe locuri desene şi incizări făcute în piatră pe care arheologii şi istoricii români le ignoră cu rea-credinţă fiindcă nu intră în tiparele pe care le au ei în cap despre istoria acestor pămîn- turi. Locuitorii din comuna Bozioru numesc teritoriul lor dar şi cel din împrejurimi ca Țara Luanei, iar numele se găsește în mai multe legende transmise din generație în generație prin glasul bătrînilor, ele evocînd locurile ansamblului rupestru format din bisericuța lui Iosif, chilia lui Dionisie Torcătorul, Agatonul Mic, Agatonul Mare și Fundul Peşterii. Zic legendele că în vremurile fără de început, acest tărîm minunat era stăpînit de bătrînul Luana(lu: om, puternic, a locui, neam + Ana: Tatăl Ceresc) mai înțelept și mai vechi decît timpul, care domnea ca un părinte ocrotitor peste o cetate puternică înălțată în piscul muntelui ale cărei ziduri sprijineau cerul. Iar cetatea era vegheată zi și noapte de un soare strălucitor care o și apăra de răi sau rele. Dar numele bătrînului care îşi avea cetatea de domnie în Carpaţi, îl găsim în istoria mitică a emeșilor fiind purtat de către lugal(conducător civil) En-Men-Lu-Ana din Bar-Tabira care a domnit 12 sars(43200 ani) și En-Men-Ana despre domnia căruia nu se ştie cît a fost. Emeşii au plecat din Carpaţi, sau Ţara Zeilor în două valuri; primul pe mijlocul secolului V î.e.n., iar al doilea o mie de ani mai tîrziu. Își spunea sang-gi care înseamnă Neam Scoborîtor din Zei, tot aşa cum i-a numit Ovidiu Naso pe falnicii geţi, iar pămînturile dintre Tigru şi Eufrat pe care le locuiau, le-au numit Ki-en-gi(ki: pământ, aşezare + en: profet, strămoş + gi: nobil, ales), adică Țară Sfîntă.
Numele En-Men-Lu-Ana înțeles prin semantica eme-gi are sensul de profetul/preotul care a condus neamul creat de Dumnezeu(en: demnitate, preot, strămoş + men: putere regală, faimă, cinste + lu: om, familie, neam, a locui, bărbat, a se naște + Ana: Ziditorul lumii), iar scaunul lui de domnie din cetatea Bad-Tabira însemna ,,cetatea Tatălui Ceresc”(bad: zid, a împrejmui cu ziduri + ta: tată + bir-a: a străluci, căpetenia păstorilor) ca o amintire de neșters în mentalul colectiv al celor plecați din curbura Carpaților, a cetății Ziditorului lăsată în acești munți sau a Raiului cum zice mitul lui Ziusudra. Țara Luanei din legendele noastre înseamnă Țara binecuvîntată de Tatăl Ceresc sau Țara Sfîntă, ori Ţara Zeilor așa cum apare pe tăblițele de plumb expresia Dio Geta sau Dio Gitii cu același sens religios.
Imaginea de mai înainte arată explicit că zona se numea ,,cetatea lui Dumnezeu” cum ne-a fost transmis prin legendele locale care au răzbătut pînă la noi. Pe perete este zgîrîiat un cerc cu un punct în mijloc și care în simbolistica strămoșească însemna Tatăl Ceresc, iar în alfabetul get era litera T(a), sens identic pentru cuvîntul ,,tată” așa cum s-a folosit pînă mai ieri în Moldova. Însă numele lui în timpul cînd s-au făcut scrijelările pe pereții peșterii nu era nici Dumnezeu, nici Senta, Santa ori Sîntu, ci AN sau ANUși GOG. Dacă ne uităm cu atenție pe imaginea mare din stînga sus, vedem în centrul ei o cetate cu ziduri foarte înalte  ce are sus pe marginea celor două ziduri de pe laterale, cîte o cruce cu bratele egale, numită de hoții și sutașii lui Ucigă-l Toaca, ,,cruce greacă”. Acoperișul este sub for-ma unui triunghi – alt simbol al Tatălui Ceresc – care și el are în vîrf o cruce, însă cu un braț mai lung, botezată de pricepuții în făcături drept ,,cruce italică”! Deasupra acestei cruci, este scris de la dreapta la stînga cuvîntul GOG(cum se vede în dreapta). La stînga cetății este șarpele ceresc care se înalță de jos pînă sub acoperiș, iar lîngă el este Pomul Vieții, Pomul Cunoașterii Binelui și Răului, Osia Pămîn- tului, prezentat sub forma unui brad cum ne spun unele legende ale noastre avînd niște fructe aproape de vîrf. Lîngă acesta este scris cuvîntul ANU, însă deasupra cuvîntului GOG, apare incizat cuvîntul AN cu o buclă asemănătoare cu hieroglifa lui Pitah care are un semn cu 3 bucle.
O altă legendă despre Țara Luanei spune că Luana era o fată foarte frumoasa care a coborît din cer venind cu un car de foc. Pe acest tărîm ea a prins drag de un localnic și nu a mai vrut sa plece de aici, învățîndu-i pe băștinași medicina, scrisul, cititul, vindecîndu-i de toate bolile. După ceva vreme fostul ei iubit a găsit-o și făcîndu-se chibrit de supărare a venit hotărît să distrugă ținutul. Din dragoste pentru neamul omenesc Luana i-a învățat pe localnici să se ascundă sub stînci acolo unde nu ajungea focul aruncat de ofuscatul iubăreț, ceea ce ar explica existenta asezărilor rupestre de la Bozioru.
Cred că această formă a legendei conține în fapt vechiul mit al geților privind formarea neamului omenesc și implicit al geților scoborîtori din zei, fiindcă ei se considerau că vin din Maia, una din fiicele titanului Atlas pe care le-a avut cu Pleona. Dar tot această legendă ne duce la povestea Păstorului Ceresc de la noi şi din mitologia romanilor Pales care la început a fost bărbat, apoi timpul şi oamenii l-au transformat în femeie, aşa cum s-a întîmplat şi în Curbura Carpaţilor cu Anu şi Ana, care au zidit Neamul Scoborîtor din Zei sau Lu(popor, neam) Anu după zisa cea străveche!
Acest concept teologic ,,poporul lui Anu(An sau Ana)” ori Ţara poporului lui Anu, a fost dus din spaţiul Carpaţilor acolo unde au migrat în străvechimea timpului urdiile de carpatini. La vechii egip-teni în perioada predinastică(cca 3300-2900 î.e.n.) s-a folosit atît expresia ,,poporul lui Anu” de către o parte a populaţiei ce a creat vechiul Egipt, cît şi cetatea sau lăcaşul lui An, pentru unele centre urba- ne întemeiate de ei. Informaţiile au fost scoase la lumina zilei de foarte mulţi ani, de către arheologul francez Emile Amelineau(1850-1915), care a făcut săpături în locurile unde îşi aveau mormintele pri-mele dinastii în sudul Egiptului. Aici a descoperit dovezi ale existenței unor grupuri de oameni cu un nivel de civilizaţie evoluat chiar înaintea constituirii statului, remarcîndu-se cel ce a apărut în îns-crisuri ,,poporul lui Anu” care se ocupa cu creşterea animalelor, agricultura extensivă de-a lungul Ni-lului, trăind în centre portejate de ziduri de piatră constituite în adevărate oraşe. În Les Nouvelles d’Fouilles Abydos 1896-1897, E. Leroux, Paris, 1902, autorul aminteşte cetăţile acestui neam de soi care erau închinate lui Anu: Esna(Anu Tseni), Erment(Anu Menti), Qush, Gebelein(An-ti) și chiar Heliopolis(care a fost numit initial ,,Anu”). Orașele includ în scrierea numelor, semnul caracteristic – cele trei coloane ale lui User– care desemna ,,poporul Anu”. Dar stîlpul Geţi(scris de mincinoşi djed ca să nu şe ştie despre a cui istorie s-a trecut prin urdiniş) scris în vechea egipteană sub forma Per-Asar-Neb-Djedu, însemna ,,Casa lui User – Domnul Getu”. Strămoşii noştri care au scris tăbliţele de plumb, au consemnat numele Mîntuitorului Sarmis ca Fiul Omului prin trei linii verticale(III), semnul apărînd prima dată pe un vas descoperit la Vinča, datat pentru sfîrşitul mileniului Vl. î.e.n. Tot vechile scrieri egiptene spun despre principalele divinităţi ale Egiptului antic, cum ar fi Pitah, User (Osiris), Iaho(Isis), Thoth și Haru(Horus cel Bătrîn) că au fost aduse din baştina veche a neamu lui Anu, adică din Ţara lui Anu, Pont, Punt sau Carpaţii de Curbură unde sînt acele monumente rupestre cu numele lui An, Anu şi Gog incizate în piatră, lîngă cetatea Zisitorului sa a lui Dumnezeu ce are în vîrful acoperişului o cruce!
Despre ,,poporul Anu”  scrierile mai spun că se pricepea în prelucrarea metalelor și a fildeșului, ori cele mai vechi locuri unde s-au prelucrat metale se află pe teritoriul ţării noastre, acesta fiind încă un argument că neamul Anu a plecat în partea a doua a mileniului lV î.e.n. ajungînd pe valea Nilului. Şi o dovadă în plus că acest popor isteţ care stă la temelia Egiptului predinastic a plecat din spaţiul carpatic, este faptul că el ştia a scrie, iar arheologul francez amintit a descoperit mai multe sute de tăbliţe de lut în locurile unde a făcut săpături. Astăzi nu se mai aminteşte nimic despre acest om de excepţie pentru cultura Europei fiindcă a îndrăznit să arate că pretinsele vedenii din Vechiul şi Noul Legămînt, el le-a găsit scrise în papirusurile vechilor egipteni, iar constatările le-a pus în Fragments coptes du Nouveau Testament dans le dialecte thébain, Recueil de travaux relatifs à la philologie, V (1884), pp. 105–139  şi Fragments de la version thebaine de l’ecriture (Ancien Testament), Recueil de travaux relatifs à la philologie, V (1886), pp. 10 ff. Cam aşa păţesc toţi cei ce nu vreau să înghită vedeniile adică minciu- nile iudeilor ca adevăruri istorice şi valori spirituale unice pentru toate Neamurile!
Şi strămoşii irlandezilor care au plecat din partea de vest a Asiei Mici, au păstrat amintirea vechii lor baştine carpatine de unde au migrat în prima parte a mileniului ll în vestul Turciei de azi. Ei au păs-trat în mitologia veche pe zeiţa Anu, uneori cunoscută şi sub numele de Danu, fiind o zeiţă mamă care le-a născut pe toate, neamul numindu-se ,,oamenii lui Danu” sau ,,poporul lui Anu”. Dar Danu ne aminteşte de danai, care erau urmaşii pelasgului Danaos în Atica, ajungînd aici de frica fratelui său Egiptos ce conducea ţinuturile din Valea Nilului, fiindcă în acele vremuri nu erau pricepuţii greci să-i ispitească ce vînt îi aduce în patria lor!
În cartea intitulată Poveştile Peleşului, apărută în anul 1883, autoare fiind regina Elisabeta a Româ-niei, ea ne aduce în faţă mai multe legende culese de la ţăranii localnici printre care şi cea a voinicu- lui Peleşcare era un tînăr minunat cu părul în inele şi ochi adînci, albastri, venind dintr-o altă lume spre a-i ajuta pe localnici în muncile lor de munteni păstori, cam tot aşa cum făcea Pales în vremurile uitate şi de unde şmecherii greci l-au tras pentru folosul lor pe Pelas. Tot în această carte o altă legen-dă ne vorbeşte despre zidirea neamului omenesc pe plaiurile carpatine, precizînd că demult trăia pe aceste meleaguri unuriaş(adică titan sau gigant după vorba celor care ne-au furat şi falsificat istoria) numit Caraiman(kara: a străluci, a fi inteligent + i: a izvorî, origine, naștere, a conduce, a merge + man: bărbat, însoțițor, a aduce belșug), ce avea puterea să creeze fiinţe vii, să înverzească cîmpiile, să producă cutremure şi furtuni, iar acest uriaş a făcut să se scurgă marea de pe cîmpiile acestei ţări. Însă legenda ne aduce din timpurile uitate fenomenul natural cînd Marea Sarmatică s-a retras în neolitic din Cîmpia Română şi pare de necrezut că memoria colectivă a unor ,,sălbatici”, a transmis oral amintirea unui fenomen care s-a petrecut cu multe zeci de mii de ani în urmă!
Povestea noastră seamănă foarte mult cu ca venită de la anticii greci despre titani și giganți, unde titanul Prometeu, fratele lui Atlas care îşi avea împărăţia lîngă Oceanos, le-a dat oamenilor cunoștin- țele necesare ușurării vieții, inclusiv alfabetul ca ,,vorbă a zeilor” pentru a transmite veșnicia în neiu-tare. O legendă a românilor spune că ei sînt primul neam de pe pămînt care a ştiut să scrie şi au primit această taină de la urieşi. Numele lui Prometeu poate fi descompus astfel după regulile limbii carpatine de început: piro/biro: a străluci, flacără, movilă + me-te: potrivit de subţire, unic, ornament, veşminte; adică o flacără unică sau prima movilă zidită de Creator. Iar dovada acestor daruri minunate pentru neamul omenesc primite de la urieşi sau titani, este acea stîncă uriaşă din peştera Gaura Chindiei pe care au fost desenate între mileniile XV-lX î.e.n., cu ocru cam 425 de semne, iar cele mai multe dinte ele au fost folosite pe tăblițele de plumb descoperite la Sinaia!!! Despre nefericitul Prometeu, pe care Zeus al grecilor l-ar fi pedepsit amarnic, legîndu-l cu lanţuri de Caucazul de la Istru, latinul Servius ce a trăit în secolele lV-V ale erei noastre ne explică numele eroului, scriind că a fost numit astfel de-oarece el a fost un om de mare clarviziune(Vir prudentissimus), care poseda calitatea abstractă a providenței, echivalentul latin al cuvîntulul grec promētheia.
În tradiţia populară se păstrează acest adevăr istoric: ,,Românii nu au venit de nicăieri ci s-au pomenit aici’’ sau ,,românii, de cînd sînt ei, au stat tot pe aceste locuri’’ ori ,,ei sînt aici de la începutul lumii’’, adică sîntem fiii maicii pămînteşti, sau ,,filii terrae” cum au scris latinii Naevius şi Virgilius!
Dar zidirea neamului omenesc o găsim şi la vechii egipteni care aveau o divinitate arhaică scrisă şi Mut, cuvînt care însemnă mama în egipteana antică, însă atributele ei au fost schimbate după vremuri şi oameni. Ea a fost considerată o divinitate de început a civilizaţiei lor fiind asociată cu apele, iar din trupul ei a fost născut totul prin partenogeneză. De asemenea, ea a fost descrisă ca o femeie ce purta pe cap ambele coroane ale Egiptului. Conducătorii Egiptului au sprijinit fiecare acest cult cu scopul de a sublinia propria autoritate şi dreptul de a se asocia religios cu Mut. Ea avea numeroase apelative în teologia vechilor egipteni fiind numită: Mama tuturor, Ochiul lui Ra, Regina Zeiţelor, Doamna Raiului, Mama zeilor, Cea care naște dar ea era însăși şi nu s-a născut vreodată. Divinitatea a mai fost scrisă şi Matu sauMotu. În primul cuvînt ,,ma” înseamnă mamă, iar ,,tu” are sensul de strălucitor, nou-născut, adică întocmai ce spune mitologia lor, dar şi cuvîntul ,,mo” poate fi citit ,,mu” cu sensul de mamă,  fiindcă în egipteana veche nu se cunoaşte cum se aşezau vocalele între consoane.
O legendă asemănătoare a facerii lumii o găsim în scrierea lui Eusebiu de Cezareea, Preparatio evanghelica(I, IV și 9-10, 16), care a fost preluată din scrierea lui Philon din Byblos(64-141) Istoria feniciană, el susţinînd că s-a folosit de date şi fapte culese de Sanchuniathon, preot fenician şi mare în-văţat din vechime ce a trăit în secolul X î.e.n. precum şi date strînse de alți autori. Zice el că sacerdotul fenician a luat mitul facerii lumii din Cărţile lui Tehu-ti, şi pasajul povesteşte că începuturile facerii au fost dintr-o Ceaţă Întunecată de natură spirituală sau din ceva ca o suflare de ceață întunecată şi dintr-un tulbure haos negru precum ceea ce respira, că acestea erau nemărginite şi multe veacuri au rămas fără margini”. Însă pornind mare fierbinţeală între această ceaţă spirituală şi propria existenţă, ,,aceasta îmbinare s-a numit Iubire; iar această Iubire a fost începutul creaţie tuturor lucrurilor”. Dar haosul nu ştia propria lui creaţie. Din îmbrăţişarea acestuia cu Duhul s-a născut Mot – (care înseamnă mîl). Din ea – Marea Mamă – izvorî toată sămînţa creaţiei, nașterea tuturor corpurilor”. Cuvîntul Mot amintit mai sus care vine din mitologia egipteană în realitate el îşi are originile în vechea limbă vorbită în spaţiul carpatic prin mileniile lV-ll î.e.n. fiindcă mai poate însemna și Tatăl Ziditor al Neamului așa cum apare Anu pe tăblița emeș, pentru că în limba română veche cuvîntul moț mai are sensul de matcă sau matiță care este burduful unui năvod unde se adună peștii prinși, adică o burtă unde mișcă viața(geții aveau ca simbol al apariției lor pe pămînt în zodia peștilor chiar doi pești) sau regina/matca albinelor din care se naște tot neamul lor.
Filozoful grec Proclus(412-485 e.n.) în Comentarii asupra dialogurilor lui Platon, Parmenidesamintește despre titanul Cronos care după scrierile lui Orfeu ,,ar fi condus rasa argintie, însemnînd conform sensului adevărat al cuvîntului, pe cei ce au dus o viață argintie, așa cum cei ce au trăit con-form minții sînt aurii”. Cronos a fost fratele titanului Atlas care îşi avea împărăţia în partea de apus a Oceanosului(Marea Neagră) şi a condus colonizarea Egiptului plecînd din spaţiul carpatic cum a scris Diodor în Biblioteca istorică, Cartea lll, LX, titanul ţinînd în mîna stîngă o sabie getică. Filozoful grec mai amintește că părul titanilor a fost mereu negru fiindcă ei erau mereu tineri. ,,Libertatea de bătrî-nețe este specifică acestui ordin, după cum spun barbarii și Orfeu”. Povestea este cunoscută și de noi cei ce încă mai dăinuim pe plaiurile mioritice, dar nu după calapod grec, ci curat getbeget în ,,basmul” intitulat Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte.
Dar acest mit este fundamentul teologiei emeşilor care au plecat în Ki-en-gi pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. din spaţiul carpatic, fiindcă tăbliţele lor de lut de prin secolele XXVll î.e.n. ne spun  versurile: ,,Cînd cerul nu avea încă un nume/ Nici pămîntului nu i se spunea pe nume,/ Apsu(apa nemărgi- nită), primul,/ părintele lor/ Și creatorul lui Tiamat, care i-a născut pe toți,/ Au amestecat apele,/ Dar nu s-au iubit, nici nu au descoperit stuful;/ Cînd nici un zeu încă nu apăruse/ Și nu aveau nume, nici soartele nu erau cunoscute.” De la aceste personaje mitologice a pornit la ei zidirea lumii, născîndu-se mai întîi zeii, apoi cerul și pămîntul, iar din sîngele unuia dintre ei amestecat cu pămînt s-a făcut nea-mul omenesc. Emeșii aveau o divinitate arhaică reprezentată printr-un şarpe ce se încolăcea în jurul unui toiag şi care simboliza creaţia de început a naturii, dar Tiamat era chiar un şarpe uriaş, cam aşa cum a fost Echidna la nord de Istru. La noi există mai multe poveşti care ne spun cum Dumnezeu a în-cercat singur să facă pămîntul apoi toate cele care sînt pe el, dar a descoperit uimit că dracu deja apă-ruse şi el să pună la cale ceva rele în lucrarea Ziditorului.
O altă sursă mitologice unde găsim dovada facerii lumii aici în jurul Carpaţilor, sînt chiar scrierile mozaicilor, unele care nu au fost măsluire, iar altele trecute prin ciurul cu vedenii drăceşti.
În manuscrisul Apocriful Genezei care a fost descoperit la Qumran în anul 1947, fiind scris în seco- lul ll î.e.n se spune că după ce Noe a scăpat de potop, găseşte bun sălaş la poalele muntelui Ararat şi plantează o vie, iar după 4 ani îşi cheamă copii să bea împreună din vinul lui la o sărbătoare. Col. Xl – Xlll,16 ,,…Am chemat pe fiii mei şi pe copiii fiilor mei, şi toate soțiile noastre şi am făcut o sărbătoare. 17 …(Am binecuvîntat) pe Domnul din ceruri, pe Dumnezeul cel prea Înalt, pe Muntele Sfînt pentru că am scăpat de nimicire”. Col XVlll,16 ,,…Şi lui Gomer i-a dat primele ţinuturi, spre miază-noapte pînă la fluviul Tina(Tanais/Don) şi dincolo de el mai spre apus lui Magog…”. Textul ne spune explicit că stăpînirea sciţilor cuprindea ţinuturile de la est de Marea Caspică pînă la Don, iar de aici pînă la Adriatică era împărăţia lui Magog, adică a geţilor, care în acele vremuri erau ştiuţi de toţi ca Neam Scoborîtor din Zei, nu din puturoşenia Talpei Iadului. Sciţii cunoscuţi şi sub numele lor adevărat de arameeni care vorbeau limba aramaică aveau o legendă prin care susţineau că ei sînt primul popor de pe pămînt. Dar manuscrisul de la Qumran, deşi contrazice în tot făcătura lor, nu au îndrăznit să-l declare fals, fiindcă al lor este fals, iar adevărul poate fi dovedit foarte uşor de cine nu suferă de damblaua vedeniilor sinaite, geţii au fost primul popor al Zidirii de Început.
O altă sursă este scrierea Antichități iudaice, a rabinului iudeu Ioshua Ben Matityahu(Josephus Flavius), trăitor în secolul l al erei noastre, unde în Cartea l, capitolul Vl, pagina 40, ne dă informații uluitoare despre originea neamului arimin din jurul Carpaților pe care nimeni nu vrea să le ia în seamă. A scris pîrlitul ivrit pospăit latin astfel despre împărţirea lumii: ,,Fiii lui Noe au avut la rîndul lor fe-ciori care le-au cinstit memoria, numele părinților fiind date popoarelor oriunde pămînturile le revenea lor. Lui Iafet i s-au născut șapte fiii. Teritoriul aflat sub ocîrmuirea lor începea de la munții Taurus și Amasus, se întindea în Asia pînă la fluvius Tanais(Don), iar în Europa pînă în Gadira (Cadiz). Întrucît aceste ținuturi ocupate de ei nu mai fuseseră locuite de oameni, numele lor au fost date popoarelor stabilite acolo. Cei cărora grecii le zic acum galateni, s-au numit cîndva gomarieni, fiindcă erau urma-șii lui Gomer, la fel, și sciții își trag numele de magogieni de la colonia întemeiată de Magog.” În Midrash, scrieri ce explică Tora și Talmudul, găsim că Magog este Gitia iar pe Gomer îl știm din alte izvoare că este Sciția dar cea de la estul Mării Caspice nu de la Istru! Dacă aceste popoare care locuiau de la Don pînă în Iberia aveau un strămoş comun aşa cum a lăsat mărturie antichitatea, înseamnă că ele vorbeau limbi înrudite şi deci latinitatea lor este născocirea unor beţivani francezi de prin secolele XVl-XVlll, care la vreme de mahmureală erau chinuiţi rău de junghiurile lingvisticii. Mai multe izvoa-re latine spun că iberii, macedonenii, tracii şi panonii scriau şi vorbeau o limbă latină vulgară înainte de a fi cotropiţi, adică ,,civilizaţi” de măcelarii istoriei!
Iordanes este supărat pe J. Flavius că nu a vrut să spună cine erau Gog şi Magog cum găsim în Getica  la paragraful 29, scriind despre iudeu că a cam uitat să-i pună pe geţi în analele sale şi îi scoate din istorie cu mare pricepere fiindcă: ,,Numai atunci cînd aminteşte de Magog, din neamul lor, afir-mă că ei, ca neam şi ca nume au fost numiţi sciţi.”  
Confirmarea scrierii lui J. Flavius o găsim în Făcă-Tora lor, unde Ezechiel supărat foc pe neamul său că nu apleacă urechea la vedeniile lui de diliu public, îl amenință cu o năvălire cumplită a celui mai mare neam din lume în frunte cu Dumnezeul ,,Cel Prea Înalt”Gog din țara Magog cum avem la 38,14-16: ,,De aceea proorocesc fiului omului și spune lui Gog: «Așa vorbește Elohim: Da, în ziua cînd poporul meu Israel va trăi în liniște, vei porni din țara ta, și vei porni din fundul miază-noaptei...”
Un alt bolnav de vedenii din cinul întunecaţilor iadului, proorocul Isaiia, în scrierea cu acelaşi titlu îi afuriseşte pe caldeeni fiindcă stăpînesc Babilonul unde era şi el exilat, dar vor veni perşii care îi vor nimici, iar ei vor fi eliberați din robie și vor cînta cîntece de slavă prin care vor preamări pe Domnul Cel Prea Înalt nu pe Iahweh, Elohim sau Adonai. Supăratul mai spune despre regele caldeean că nu-l va primi nici ,,locuința morților” chiar dacă 14,13: ,,Tu ziceai în inima ta: «Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul domniei mai sus de stelele Domnului; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei, mă voi sui pe vîrful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.» Dar ai fost aruncat în locuința morților, în adîncurile mormîntului.” Aceşti supăraţi iudei, damblagiţi bine şi pe deasupra mari mincinoşi, adică vedenişti, ştiau că în nordul îndepărat era țara Magog sau Dio Gitia, iar acolo se afla  cetatea lui Dumenezeu numit Gog, aşa cum scrie şi pe stîncile de la Bozioru, în acest loc adunîndu-se toţi dumnezeii, mai puţin Iahweh al lor care umbla numai prin iad şi nu îndrăznea să-şi scoată coada să o arate pămîntenilor, sau să-şi aleagă o cimotie de întunecaţi pentru a robi pămîntul.
Dar informaţiile de mai înainte arată că divinitatea unică Gog îşi avea cetatea în ţara Magog undeva în nordul îndepărtat sau miază-noapte cum au scris ei, le avem confirmate de manuscrisul intitulat Cartea lui Eno sau Enoh, ce a fost descoperit de James Bruce în anul 1773 în Abisinia(Etiopia) și se apre-ciază că a fost scris în aramaică în Palestina în secolele l-ll ale erei noastre. La capitolul 61 scrie: ,,Am văzut că îngerii au primit niște funii și apoi și-au luat de îndată zborul spre Miază-noapte... Ei le aduc celor drepți dreapta măsură, ca să se sprijine pe numele Duhului în vecii vecilor.” Iar la C 77 descrie ţinuturile: ,,Al patrulea ținut, al cărui nume este Miazănoapte, se împarte în trei părți; mai întîi locu- ința oamenilor, apoi marea și apele, hăurile, pădurile, rîurile, întunericul și ceața, și în sfîrșit, grădina în care se judecă și se împarte dreptatea. Am văzut șapte munți înalți, mai înalți decît tot ce se poate vedea pe Pămînt. Din ei vine înghețul, zilele și anii care alcătuiesc timpul.” Scrierile romane au lăsat mărturie despre ținutul geților că era o regiune a misterelor, a frigului cumplit, a înghețurilor rîurilor care ajungeau adevărate poduri tari ca piatra inclusiv fluviul Istru.
Hyeronimus/Ieronim(345-420), în Contra Pelagianos, cartea lll, scrie ce se ştia în vremea sa despre Gog şi Magog astfel: ,,El certe Gothos omnes retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appelare consueverunt/ Şi în mod cert toţi învăţaţii din trecut au folosit …pentru goţi, numele get, decît Gog şi Magog”. La sfîrșitul secolului lV se ştia că ivriții mint cu neobrăzare, iar spusele venite de la ,,învăţaţii din trecut” erau că Magog este neamul get sau Dio Geția, iar Gog este divinitatea lor unică, ei fiind singurul popor din antichitate care locuiau la miază-noapte şi aveau o religie monoteistă!
Dacă dăm cuvîntu Magog după rînduielile vechii limbi avem ma care înseamnă a da naştere, a se naşte din, mamă, a căpăta strălucire, a îndruma şi Gog care divinitatea supremă şi unică în lumea geţilor prin mileniile lV-ll î.e.n. În unele legende din Banat Gog mai este amintit, dar sub influenţa iudeo-creştinismului a ajuns căpetenia necredincioşilor arimini fiindcă nu dorea să adulmece pucioasa lui Iahweh. Armînii şi astăzi îl învocă pe Dumnezeu în rugăciunile lor cu numele de Goga.
J. Flavius în Antichităţi iudaice, cartea 1.6, scrie că grecii din vremea sa numeau spaţiul de la nordul Istrului ca Scythia Magogia! Dar numele de Sciţia dat de grecii antici teritoriului de la nordul Istrului sau uneori cuprinzînd şi Mesia, este o apucătură veche a lor aşa cum găsim la marele mincinos şi ,,părinte al istoriei”, carianul Herodot. Scrie el în Istorii lV, 48 unde era țara Sciția în vremea lui ca să înțelegem și noi cei de azi, pe ce urdiniș a curs istoria: ,,Istrul care este cel mai mare dintre fluviile pe care le cunoaștem, curge mereu cu același debit, vara și iarna. E cel dintîi fluviu din Sciția, venind dinspre Apus; el ajunge fluviul cel mai mare, deoarece primește apele mai multor altor rîuri. Printre acelea care îl fac să fie mare sînt cele cinci mari cursuri de ape care curg prin Sciția, unul numit de sciți Porata(Prutul), iar de eleni Pyretos, apoi Tyarantos(Siretul?), Araros(?), Naparis și Ordessos. Cel dintîi amintit dintre aceste rîuri e mare și curgînd el spre răsărit își unește apele cu ale Istrului. Al doilea care i se spune Tyarantos, curge mai spre apus și este mai mic…. Rîul Maris(Marisos la Strabon) izvorăște din țara agatîrșilor și se varsă și el în Istru(corect în Tisa care se varsă în Istru)”. După spusele jupînului Herodot dar și a altora din antichitate, țara de la nordul Istrului se numea Sciția și asta o repetă grecii de zeci de ori, iar populația care locuia aici o numeau sciți, fără a-i întreba pe băștinași dacă le place ,,botezul” elenistului elitist au ba! Şi Strabon face această precizare foarte interesantă pentru istoria noastră în Geografia, la l, 2, 27, cînd amintind de neamurile vechi ale Europei Centrale: ,,…Pomenesc părerea elenilor din vechime, căci ei denumeau toate neamurile cunoscute la miazănoapte cu un singur nume: sciți sau nomazi cum le zice Homer…” La Vll, 3, 2 mai găsim preci-zarea despre geţi: ,,Astfel elenii i-au socotit pe geți de neam tracic. Acești geți locuiau pe un mal și pe celălalt ai Istrului, ca și misii care sînt și ei traci – acum ei se numesc moesi…” Adică în această miază-noapte îndepărtată unde se afla Zidirea lui Gog şi cetatea acestuia, trăia de mii de ani neamul get aşa cum îl ştia toată antichitatea înainte de a se apuca grecii şi ulterior iudeo-creştinii să ne falsifice toată istoria şi cultura identitară, scoţîndu-ne în afara istoriei vechi a Europei!
Iustinian(527-565), împăratul imperiului roman de răsărit avînd în gînd să restaureze imperiul roman în întregul său a ocupat şi largi teritorii de la nordul Dunării înfiinţînd împreună cu cele din sudul fluviului şi Dobrogea, thema Sciţia cum găsim în scrierea lui Ioannes Lydus, De magistratibus, III, 2.28 – 2.29, care a fost contemporanul evenimentelor. Deci timp de peste o mie de ani, grecii au folosit acest nume pentru teritoriul de la nordul şi sudul Dunării ce era locuit de geţi în antichitate, popor care a fost cunoscut în evul mediu ca valah sau rumun cum îşi spunea el, etnonim ce nu are însă nici o legătură cu romanii sau Roma.

O altă categorie de dovezi care atestă continuitatea neamurilor carpatine din negura timpurilor preistorice din care au scoborît geţii, iar din aceştia românii din feudalismul timpuriu şi de astăzi, sînt cele venite din domeniul arheologiei. Desigur, mare supărare vor face aceste artefacte care trîntesc de pămînt cu toată scorţoasa cultură europeană, dar şi cu netrebnicii care ne-au falsificat în ultimii 150 de ani istoria, cultura identitară şi originea limbii române. Avem atîtea dovezi arheologice că am putea scrie sute de tomuri de cărţi despre cei ce ne-au precedat cu mii de ani înainte, dar toate sînt dosite sau uitate pentru români fiindcă strică marile cloceli ale ticăloşilor din Europa care s-au pus moţul civili- zaţiei şi a leprelor cazare care pretind că ei au fost ţîţîna neamului omenesc prin civilizaţia dintre Tigru şi Eufrat pe care o numesc akkadiano-sumeriano-evreiască, sau mai nou, văzînd ei ce comori au fost scoase la lumină pe plaiurile mioritice, au descoperit prin vedenii că în fapt aceasta este prima temelie a spiţei omeneşti prin blînzii neanderthalieni(străbunii lor) care şi-au găsit refugiu aici! Am să amin-tesc aici numai două locuri care, dacă vor fi prezentate Europei în adevărata lor istorie, vor întoarce o filă a istorie noastre şi nu a lor, despre care încă nu trebuie să ştim nimic.
Cultura Turdaş-Tărtăria ce a dăinuit între mileniile Vll-Vl î.e.n. este uimitoare prin tot ce a lăsat în urma ei, respectivele populaţii trăind în case construite din lemn și piatră, aveau sobe pentru încălzire și gropi speciale pentru adunat gunoiul. Ei dormeau pe saltele de lînă sau blană, iar îmbrăcămintea lor era executată prin țesere din lînă, sau din piei de animale, tăbăcite, croite şi apoi cusute. Aici apar şi primele încercări de extragere a metalelor din minereuri, dar primele din istoria lumii. Tot aici apare şi prima formă de scriere din istoria umanităţii despre care mai toţi pricepuţii se fac că nu mai ştiu despre începuturile scrisului, căutîndu-i rădăcini prin Mesopotamia, Fenicia sau Iudeea preistorică! Din aceste culturi s-au pornit marile migraţii spre Ki-en-gi(Sumer după zisa năcocitorilor), Egipt, Valea Indusu- lui, Asia Mică, Pelopones, peninsula italică, Iberia şi nordul Africii. Sigur că cine susţine aceste adevă- ruri trebuie să se aştepte la cele mai mîrşave atacuri şi născociri ale făcătorilor de vedenii, parasco- venii, paranghelii şi alte asemenea nebunii cu care au împuiat capetele de lut ale goilor. Unele dintre cele mai ciudate şi de necontestat obiecte, sînt cele ce prezintă căciula strămoşească sau cuşma cum mai este cunoscută, ea avînd în străvechime atît un rol utilitar cît şi unul religios. Cuvîntul nostru ,,căciula” vine din vechea limbă vorbită în jurul Carpaţilor în mileniile V-ll î.e.n. şi îl putem rostui astfel: ka: cap + şu…ila: a creşte bogăţia, fiind un simbol al binecuvîntării celui ce o poartă din partea divini-tăţii cu mult belşug în jur aşa cum era la primii faraoni egipteni. O altă variantă de interpretare a cuvîn-tului este: caci/kaş: colonie, cătun, zestre, mesager + u…la: neam, familie, soartă, bucurie, adică bunăstarea unui neam, cătun, colonie sau călătorul care aduce veşti ce bucură. Dar mai avem pentru acest cuvînt sinonimul ,,cuşmă”care poate fi descompus după regulile vechii limbi astfel: kuş: piele de animal, a acoperi, a ascunde + ma: a lega, a străluci, a înfrumuseţa, iar spre bucuria şi luminarea noastră vedem aceste căciuli foarte frumoase pe mai multe tăbliţe de plumb.
Pentru înţelegerea şi liniştea celor cu mintea acasă, supun atenţiei fotografiile de mai jos, care prezintă obiecte arheologice de o valoare uluitoare pentru istoria noastră, descoperite la noi sau pe alte meleaguri pe unde şi-au purtat paşii neamurile carpatine.


În partea stîngă a rîndului am pus Vîrful Omu din munţii Bucegi, de unde porneşte povestea acestei cuşme, în vechea teozofie el fiind considerat Fiul Omului, adică prima zidire a Tatălui Ceresc din care a ieşit neamul omenesc. Neamurile carpatine de prin mileniile Vlll-lV î.e.n. cunoscînd această poveste, au lăsat-o de mare veste celor ce vor veni cum vedem în a doua fotografie spre dreapta, care reprezintă un capac de oală sau mîner pentru un capac de oală găsit la Gumelniţa, vechi de pe la 5000 î.e.n. Cu acest obiect ar trebui să-i plesnim peste bot pe toţi cei ce ne spurcă şi ne scuipă voiniceşte de cca 150 de ani, că noi românii de astăzi sîntem numai nişte venituri de prin secolele Vll-X ale feudalismului şi nu avem nici o legătură cu tot ce a lăsat trecutul moştenire în pămîntul Dio Getia. Dacă ei ar fi fost băştinaşi pe plaiurile carpatine cum se screme de ceva vreme această adunătură de lepre, atunci ei trebuiau să umble cu căciulă, iar românii cu prepuţul Talpei Iadului tras peste ochi, dar nenorocirea aceasta a venit peste urmaşii Neamului Scoborîtor din Zei, pe la mijlocul secolului XVlll, fiind impusă de ticăloşii fanarioţi cînd erau unelte ascultătoare şi stăpîni peste Ţările Români în numele turcilor. Spre dreapta este o monedă a lui Atis bătută pe la începutul secolului V î.e.n. pe coastele Asiei Mici care a fost găsită la Cizik în Misia, iar în capăt este bustul unui get descoperit la Roma.

Fotografiile de mai înainte reprezintă în stînga un basorelief roman cu Mitra sacrificînd taurul solar, iar în partea de jos se vede şarpele şi cîinele. Căciula purtată de divinitatea religiei geţilor care a fost preluată de romani cu numele de Mitra(de unde leprele au născocit mitraismul) este foarte asemănătoare cu cea descoperită la Gumelniţa, dar în urmă cu 5000 de ani şi cuşma purtată de Fiul Omului sau Atis din religia frigienilor arimini pe la începutul secolului V î.e.n. Aceste dovezi istorice nu mai pot fi date prin urdinişul satanistelor vedenii să le mai iasă întunecaţilor un ,,ce” ghebos cu care să cocoşească din nou gloatele cap de lut! În partea dreaptă este unul din puţinele mozaicuri scăpate de la distrugere după ce iudeo-creştinii au ocupat cu armele capitala imperiului geto-got din Italia în anul 540 în urma unui lung asediu. Cea mai mare parte a mozaicurilor bisericii Sant’ Apollinare Nuovo din Ravena, construcție realizată de regele get sau got cum l-au botezat culturnicii occidentali, Teodoric în anul 505, au fost distruse şi numai foarte puţine au fost păstrate, iar unele modificate pentru a sluji noului cult al iudeo-creştinilor, printre acestea şi cel al scenei aducerii darurilor de către magi. Vedem că magii poartă vestimentaţia ,,scitică” ce se va perpetua la boierii şi domnitorii românilor pînă după secolul XVl, ei purtînd pe cap căciula strămoşească. În apropiere sînt muceniţele care poartă costume ce seamănă foarte bine cu unele vestimentaţii tradiţionale ale femeilor din Oltenia!

În stînga este stema Departamentului Apărării S.U.A. din anul 1793 unde apare pe lîngă căciula strămoşească şi şarpele, alt simbol totem al religiei geţilor, ajuns şi în mitraism cum spun mincinoşii care se pricep la vedenii şi scorneli sacrosancte. Spre dreapta este o monedă franceză din anul 1960 unde libertatea este personificată printr-o femeie ce poartă pe cap cuşma getică. Ei au introdus în cultura europeană această efigie a libertăţii încă din partea a doua a secolului XVlll, dar numind cuşma ,,căciulă frigiană” fiindcă ticăloşii nu au avut ochi să vadă ce purtau pe cap geţii sculptaţi pe Columna lui Traian de la Roma. Lîngă aceasta, în dreapta sînt două fotografii cu geţibegeţi din zilele noastre care se mai ţin încă de cele bătrîneşti!
Dar pe lîngă modelul de căciulă turtită către frunte a mai fost folosită în antichitatea timpurie şi una ţuguiată, sau cu vîrful mai ascuşit şi înclinat către sîtnga, către dreapta sau în faţă, după gustul purtăto-rului. Cei ce au plecat din Carpaţi pe alte meleaguri au dus cu ei şi acest simbol al bogăţiei, demnităţii, binecuvîntării de către Cel Prea Înalt, Anu sau Gog cu multă prosperitatea şi curaj.

Migraţia carpatinilor pe Valea Nilului s-a făcut în partea a doua a mileniului lV î.e.n. dar către sfîrşitul perioadei, astfel că putem dovedi arheologic şi prezenţa căciulii la ei pe lîngă alte informaţii care uimesc pe orice cap sănătos ce istorie fabuloasă avem. În stînga rîndului de mai sus îl avem pe Narmer (piro care se presupune că a unificat cele două teritorii egiptene în secolul XXXl î.e.n.) care poartă pe cap o ,,căciulă” ţuguiată ca simbol al binecuvîntării divine. Spre dreapta este acelaşi piro sculptat pe un fel de bilă de piatră unde se vede că are în capătul căciulii un fel de ciucure. În dreapta este Baal Melqart ce a fost zeul principal al oraşului fenician Tyr, iar statueta de bronz este din secolele XlV-Xl î.e.n. Se remarcă la divinitate căciula cu moţ sau ciucure în vîrf. Din aceste grupuri carpatine care au năvălit înspre miază-zi ajunfînd pe Valea Nilului, o parte se pare că au rămas în sudul Canaanului sau Palestinei fiindcă în mai multe aşezări cum ar fi Tel Erani. Tel Arad şi Nahal Tillah, s-au descoperit fragmente ceramice cu numele conducătorului egiptean Narmer.
Să mergem mai departe în scormonirea timpului şi găsim pe un vas grec din secolele Vl-V î.e.n. (rîndul de jos, primul din stînga) un grifon încălecat de un arimasp care poartă pe cap o căciulă getică ţuguiată cu un moţ în vîrf ca la divinitatea feniciană, dar înclinată puţin în faţă! Aceste adevăruri le ştiau foarte bine şi grecii din acele vremuri pînă să le otrăvească minţile veninul urii nemărginite!

Lîngă el, spre dreapta este un bust al lui Attis frigianul, care a fost realizat în Roma antică unde se vede căciula ţuguiată cu vîrful înclinat spre stînga. Lîngă el este o statuie unde divinitatea apare şi cu sabia getică în mîna stîngă ca să se ştie foarte bine pentru toate capetele pătrate de unde a venit acest neam în centrul Asiei Mici, iar în dreapta este Mitra stînd alături de regele Antioh din Commagene, avînd pe cap o căciulă asemănătoare cu a piro(faraonului) Narmer al Egiptului de pe la anii 3100 î.e.n.
În Istorii Vll, 73 carianul Herodot ne spune că neamul frigienilor mai era cunoscut sub numele de brygi în baștina lor din Balcani, iar regele lor Midas ar fi avut origini în vechea Macedonie. Alte izvoare antice spun că frigienii erau un trib din Mygdonia, regiune situată în sud-vestul Traciei, astăzi ținutul din jurul Tesalonicului, sau că acești mygdonieni erau un amestec de două populații, una din Macedonia de Nord și cealaltă din Misia de la sudul Istrului. Însă istoria şi lingvistica ne arată că cele trei ţinuturi – Macedonia, Tracia şi Misia – erau locuite în vechime de neamul geților, numiți pelasgi de către greci. Iar la Strabon(64 î.e.n.-23 e.n.) în lucrarea Geografia Vll,3,12-13, găsim scris frumos acest adevăr istoric al migrației geților din nordul Istrului în Macedonia și Tracia: ,,geţii şi dacii sînt un singur neam dar numiţi diferit după ținutul în care locuiesc… Dacii vorbesc aceeaşi limbă ca şi geţii. Dacă noi grecii îi cunoaștem mai bine pe geţi, cauza este că aceştia şi-au schimbat necontenit așezările şi au trecut de pe un mal pe altul al Istrului, amestecîndu-se cu tracii şi cu misienii iar limba tracilor era identică cu a geţilor”.
Dion Chrisostomul(30-120 e.n.) care a stat mazîlit şi în Dio Geta zece ani pînă după asasinarea lui Domitian în anul 96, în Discursuri spune despre căciula geților răspîndită și pe alte meleaguri pe unde ei și-au purtat nevoile și neamul: ,,Căci aici(în Bitinia) se pot vedea oameni avînd pe cap un fel de căciulă, așa cum poartă astăzi unii traci numiți geți”, să le fie limpede ca apa de izvor tuturor ticăloşilor ce ne scuipă în obraz de peste 150 de ani, că ceea ce ne-a lăsat mărturie călătorul grec, a fost dat la iveală de arheologie în ultima sută de ani. Bitinia a fost o regiune istorică şi un mic regat antic situat în Asia Mică între nord-vestul Mării Negre(Pont, Punt sau Pontus) şi Marea Marmara.

Dar arheologia ne-a lăsat dovezi de necrezut privind cuşma noastră cea străbună care a fost dusă de neamurile arimine în Valea Nilului cum ne arată prima fotografie din stînga a rîndului de mai sus. Această căciulă cu semnificaţii mitologice deosebite, este realizată din aur fiind descoperită în arealul vechilor morminte predinastice. Căciula purtată de faraon se numea ,,he getu”(he: belşug, numeros, a pregăti), adică era un simbol al celor avuţi în stare materială dar şi spirituală. Se vede asemănarea cu coiful descoperit la Olăneşti, raionul Ştefan Vodă din Republica Moldova, care se presupune că ar fi aparţinut oştirii lui Zopyron ce a fost nimicită de geţii cei neînfricaţi în anul 331 î.e.n. pentru că dorea şi el cu toată falanga care îl însoţea, ,să-i civilizeze” pe străbunii noştri cum au făcut toţi prădătorii ce şi-au purtat năravurile prin ţinuturile noastre strămoşeşti. În anul 62 î.e.n, regele Antiohos l al regatului Commagene a construit pe vârful muntelui Nimrud un mormînt-sanctuar flancat de statui uriașe 8-9 m înălţime, însoţite de alte statui ale diferitelor divinităţi greceşti, armene şi persane. Fotografia a treia din stînga spre dreapta îl prezintă pe un slujitor al cultului lui Mitra sculptat pe o placă din piatră des-coperită la Nimrud Dagi, purtînd pe cap căciula getică, iar în capătul rîndului este Mitra de la romani unde se vede că poartă o formă de căciulă la fel ca cea egipteană din secolele XXXll î.e.n., cea din Commagene şi coiful macedonean găsit pe plaiurile noastre.

Căciula getică o mai găsim pe obeliscul ridicat în oraşul Kalhu în cinstea biruinţelor regelui asirian Salmanasar lll(858-824 î.e.n.) care a cotropit vaste întinderi din Asia Mică, Fenicia inclusiv Palestina. Tîlharii de istorii – mafia cazară – pretind că ,,au găsit” pe acest obelisc dovada indubitabilă că Făcă-Tora lor are atîta istorie adevărată, adică revelată numai oştirii întunericului, încît goimii cap de lut nici nu pot înţelege! Spun plini de obrăznicie că personajul îngenunchiat în faţa regelui asirian(primele două poze din stînga), ar fi marele lor rege Omri împreună cu fiul său(poza din dreapta) care aduc sim-bolic daruri de supunere faţă de asirieni. Numai că în poza din dreapta sînt trei personaje care poartă căciula ţuguiaţă cu vîrful îndoit spre ceafă, iar în făcătură sau alte izvoare, ivriţii nu au purtat niciodată căciulă, ci numai turban sau prepuţul Talpei Iadului prelucrat sub forma acelei băscuţe. Deci cei ce aduc daruri de supunere regelui asirian erau filistenii din cetăţile Palestinei şi nu bini Iehu-da!


Mai înainte am prezentat un vas grec care avea pe el desenat un arimasp ce călărea un zgripţuroi sau grifon după vorba eleniştilor elitişti. În anul 2013 o furtună a făcut ca un copac din perimetrul ve-chii capitale a geţilor Dabo Geto Sarmisetuso, să fie scos din rădăcini, iar odată cu el a ieşit din pămînt o matriţă pentru confecţionat bijuterii. Pe ea sînt mai multe animale mitologice, dar pentru trebuinţa acestui subiect am pus în stînga o poză cu un grifon care atacă un ţap. Grifonul are aceleaşi caracteris- tici ca cel de pe vasul grecesc. Dar acelaşi model de grifon îl găsim pe o teracotă care se află în SUA  la Buffalo Museum of Science şi vine din Egiptul predinastic(cca 3300 î.e.n.), cum se vede în fotogra- fia de mai jos. Deci originea modelului este curat carpatină fiindcă nu aveau cum să o ia vechii egipteni de la greci cînd au plecat ei din Carpaţi pe la anii 3300-3400 î.e.n. fiindcă atunci nu era urmă de elenist afurisit pe faţa pămîntului.
Poza din mijloc(galbenă) este un detaliu de pe un vas din aur descoperit la Sînnicolaul Mare, jude- ţul Timiş unde un luptător trage cu arcul într-un leu care îl atacă din partea dreaptă. Trupul luptătorului este acoperit cu un fel de zale, el călărind un zgripţuroi însă diferit de cel de pe vasul grecilor, dar foarte asemănător cu cele două animale fabuloase de pe o tăbliţă de lut alăturată ce aparţine culturii emeş veche de pe la anii cca 3000 î.e.n. sau sumeriană cum i-au falsificat ticăloşii numele şi istoria neamului carpatin, pentru a o face akkadiano-sumeriano-evreiască! Cum aurarul care a făcu vasul des-coperit în Banatul românesc nu putea fi sub influenţa culturii emeş, este veridică concluzia potrivit căreia ambele modele aparţin culturii carpatine fiindcă amîndouă se găsesc în cultura strămoşilor noş-tri geţi. Modelele de animale fabuloase au fost duse atît în Egiptul predinastic către sfîrşitul mileniului lV î.e.n., pentru cei ce au ajuns pe Valea Nilului, cît şi în Ki-en-gi(Sumer) odată cu migraţiile carpati- nilor în aceste ţinuturi pe la mijlocul aceluiaşi mileniu.


Dar cele mai importante dovezi ale dăinuirii neamului nostru getbeget pe plaiurile carpatine din zorii civilizaţiei umane, este folosirea cuvîntelor Get, Getu, Geţi, Geta, Getos, Getas, Ketu, Keta, Die Gitii şi Deo Geta pe un interval de timp de peste 5000 de ani, ele fiind răspîndite acolo şi numai acolo unde şi-au găsit sălaş în vremelnicia timpului neamurile carpatine plecate în mai multe migraţii către alte meleaguri aşa cum le-a trecut istoria la răboj.
Migraţia din Carpaţi în Valea Nilului se poate aprecia că a avut loc în partea a doua a mileniului lV î.e.n. iar dovezile arheologice ne arată că putem pune ceasul vremurilor trecute pe la anii 3400-3200 î.e.n., chiar dacă oştirea întunericului stă agăţată de toartele cerului şi strigă de te surzesc, că ei şi nu-mai ei au zidit şi iar zidit lumea şi pămîntul şi totul începe cu satanistele vedenii ivrite! Conducătorul cetelor de plimbăreţi le-a fost piro Aha, pe care l-au trecut la cele sfinte, considerîndu-l ,,păstorul” care a condus ,,neamul lui Anu” din ..ţara Punt sau Pont” pentru cei grei de cap, pînă pe Valea Nilului.
Iar dumnealui Aha a dus pentru aleanul sufletului său şi neamului lui Anu, ciopor de divinităţi cu care să sfinţească noile tărîmuri unde urmau să-şi stabilească sălaş de vecie, numindu-şi noua baştină ,,Ta Natura”(Ţara Zeilor), după numele celei părăsite care era ştiută ca ,,Ţara Zeilor”, fiind scrisă pe tăbliţele de plumb Die Gitii sau Deo Geta, adică Sfînta Getia, dar Geta a fost îngerul păzitor al neamului get, iar unii au considerat divinitatea luată de la geţi ca Mîntuitor sau Salvator.
În teologia egiptenilor din perioada predinastică, User a fost legat mitologic de stîlpul cu funcţii religioase numit GEŢI, de o formă aparte care se înălţa în locul numit Djedu(se citeşte getu), fiind menţionat în egipteană ca Per-Asar-Neb-Djedu, cu sensul de ,,Casa lui User – Domnul Getu”, nu ivritul, pîrlitul, răpănosul, leprosul sau elenistul de pe Acropole. Ca să înţelegem aceste vorbe ale vechii limbi egiptene, trebuie să mergem tot în eme-gi unde avem per: a străluci, a arde cu flacără, flăcări în sus şi nib: mulţime neliniştită, adică locul unde ard flăcările lui Getu, dar Geta era îngerul păzitor al neamu- lui carpatin. Grecii după năravul lor drăcesc au numit respectivul loc Busiris, fiind o prescurtare a titlului din Per-Asar – ,,Casa lui User”. Aceste ceremonii anuale pentru ridicarea stîlpului Geţi se ţineau într-un anume loc numit Getu, în regiunea Deltei din Egiptul de Jos, fiind un ritual prin care se rememora moartea şi reînvierea naturii, dar în special a ciclului agricol, fiindcă sărbătoarea se ţinea în preziua Anului Nou agricol.
O altă divinitate foarte importantă în panteonul vechii religii egiptene a fost Pitah sau Ptah, cu prin-cipalul sanctuar la Memphis, el fiind uneori descris ca ,,nobilul Geţi”. În teologia lor, Pitah a fost Zi-ditorul lumii, toate născîndu-se din gîndurile și cuvintele lui cum ştim şi noi că a făcut la nord de Istru Anu, An, Ana, Gog sau Sîntu şi în Palestina locuită de filisteni de prin secolul XVlll î.e.n.!
Abdel Hakim Awyan, foarte bun cunoscător al istoriei şi arheologiei Egiptului predinastic spune despre stîlpul din incinta piramidei Saqqara(cca 2900 î.e.n.) că se numeşte GEŢI, cuvînt folosit şi azi de ei atunci cînd se adresează bunicului sau bunicii. Aceasta este cea mai veche construcţie funerară de forma piramidei, imitînd în fapt vîrful Toaca din muntele sfînt Ceahlău, fiind construită într-o incintă mult mai veche ce are pardoseala acoperită cu plăci mari de cuarţ, care a fost folosită pentru tratarea bolnavilor prin utilizarea sunetelor. După interpretarea egiteanului, stîlpul GEŢI repezintă dăinuirea veşnică a lui User. El spune că atît în timpurile de început ale civilizaţiei egiptene cît şi în vor-birea curentă de astăzi, cuvîntul ,,GEŢI” are sensul de ,,cei bătrîni”, fiind folosit şi astăzi atunci cînd se adresează bunicului sau bunicii. La noi cuvîntul ,,getbeget” care este un compus(get + pe + get) şi înseamnă din moşi strămoşi, adică din cei bătrîni! Priscus în Istoria Bizanţului cînd a venit în solie la Attila în anul 448, scrie că a stat de vorbă nu nişte băştinaşi care spuneau că sînt ausoni, adică neam bătrîn(auş: străbun, bătrîn +on: neam). În Iliada scrisă de Homer, la cîntul Xlll autorul laudă pentru cerbicia lor în luptele troiene pe ,,abii cei plini de dreptate’’, adică geţii de la nordul Istrului, dar în româna veche cuvîntul abaînsemna tată, bătrîn, înţelept, strămoş, întocmai cu ce susţine arheologul egiptean astăzi cînd vorbeşte de geţi. Însă englezii au fost primii care au făcut săpături în incinta piramidei şi astfel au adaptat vechea limbă egipteană după ortografia limbii engleze de astăzi ieşind un fals care nu are nici o legătură cu fonetica şi semantica egiptenei vorbită la începutul mileniului lll î.e.n. Silaba ge din egipteana veche, englezii au scris-o dje, iar pentru silaba ţi din egipteană au folosit consoana d  după regulile gramaticale ale limbii engleze, iar de aici falsul a zburat nestingherit pînă în ziua de astăzi. Situaţia este asemănătoare pentru numele născocite de falsificatorii greci pentru condu-cătorii şi oraşele vechiului Egipt, inclusiv numele statului ce a dăinuit 3000 de ani pe malurile Nilului, folosite de noi astăzi fără a ne întreba cum sunau în egipteana veche. Ca o curiozitate lingvistică dau  numele de familie Benu folosit de românii de astăzi care este identic cu cel al păsării din religia lor.
 Kauketu(kau: suflet + ketu: noapte, miază-noapte, întunericul dinaintea luminii, zori), scrisă şi Ketosau Ketu a fost o divinitate feminină arhaică avînd cap de şarpe care aducea lumina soarelui în fiecare dimineaţă. Era stăpîna zodiei peştilor din cultura europeană, adică atunci cînd a fost zidit Neamul Scoborîtor din Zei al strămoşilor mei geţi şi mare supărare îmi face cînd îmi aduc aminte de un zodiac ivrit din secolul Vl pentru luna Tamuz, descoperit în sinagoga Bet-Alfa unde zodia peştilor este numită Adar sau Dacim. Dar misteriosul personaj mitologic Keto sau Keta care trebuie citit Geta, îl găsim trecut în răbojul timpului de pir-o Kamose care a fost ultimul conducător al dinastiei din Teba înaintea ocupării Egiptului de către hicsoși pe la 1750 î.e.n. Fiind veghetorul neamului său și văzînd urdiile ce se tot adunau în Palestina și întindeau gîtul către țara lui Ra, i-a trecut la răbojul istoriei ca ,,Chietain de Retejenu” adică după urechea noastră neamurile Keta sau Geta din Canaan.
Pentru grija de a ne găsi rădăcinile strămoşeşti, mai aduc tot din cultura egipteană numele a doi piro sau faraoni cum i-au botezat meşterii pricepuţi în plăsmuiri antice: piro Ger(3075-3036 î.e.n.) şi piro Get(3008-2975? î.e.n.) sau Getu.

Primul obiect arheologic din stînga este o tăbliţă de fildeş din perioada primei dinastii egiptene(3130-2906 î.e.n.), unde este consemnată prin scris(semne) domnia lui pir-o GET(3008-2975 î.e.n.?) cu mai multe simboluri totem – şarpele, peştele, leul – care se găsesc şi în mitologia geţilor. Dar ne interesează în special capul de om de deasupra vasului, care este cred al căpeteniei din Valea Nilului. Tunsoarea părului în chică şi barba tăiată scurt sînt foarte asemănătoare cu cele ale tăranului din ţinutul Vrancei din poza alăturată ce a fost făcută în anul 1925, dar şi cu cel a sculpturii din dreapta. Aceasta reprezintă chipul unui get de pe Columna lui Traian care loveşte vîrtos cu sabia. Este uluitoare asemănarea dintre chipul acestuia şi cel al ţăranului vrîncean, iar amîndouă cu chipul lui pir-o Get sau Getu. Asta dovedeşte în faţa istoriei că neamul nostru carpatin a stat priponit de Carpaţi timp de peste 5000 de ani, nu s-a împerecheat de voie sau de nevoie cu alte seminţii cum ne spurcă azi fel de fel de lepre ca să-şi ,,înnobileze” neamul, el rămînd aşa cum l-a zidit Anu şi Maia, adică Neam Scoborîtor din Zei, nu din legămîntul Talpei Iadului sau al lui Hercules, poveste născocită în antichitate de afurisiţii greci. În rîndul de jos din mijloc este un detaliu din amuleta descoperită la Mitoc, judeţul Botoşani, din mielniul XXVl î.e.n. unde sînt mai multe semne din care primele 5 de la dreapta la stînga – cum scriau vechii egipteni – sînt identice cu cele de pe tăbliţa egipteană. Asta dovedeşte că noi venim din poporul care a locuit pe aceste meleaguri încă din mileniul XXVl î.e.n., transmiţănd prin viu grai poveşti şi cunoştinţe din generaţie în generaţie, pînă ce o parte dintre aceştia au plecat în Valea Nilului, în partea a doua a mileniului lV î.e.n. ducînd cu ei şi acele semne care dovedesc şi ele, legătura cu spaţiul carpatic. Miturile religiei egiptene spun că primul Thoth a dat egiptenilor toate științele şi arhitectura, scriindu-le pe pereţii templelor şi pe plăci de piatră pe care le-a îngropat spre a fi păstrate. Practica scrisului pe tăbliţe este la noi veche din mileniul Vll î.e.n. prin cele de la Tărtăria, apoi pe la anii 4000 î.e.n. sînt tăbliţele de lut descoperite la Vad Rău. Iar în manuscrisul esen, adică strămoşii mei geţi cei cinstiţi şi isteți, intitulat Manualul de disciplină partea numită Imnurile începătorilor, rîndurile x-xi din 1, găsim rugăciunea de intrare în Frăţia Celui Ales cu jurămîntul: ,,O să-l ţin ca făcînd parte din legile înscrise pe tăbliţele vechi, pentru a-i aduce Domnului drept ofrandă – bunătatea buzelor mele… O voi păstra ca pe una dintre porunci înscrisă pe tăbliţe vechi”. Poate aşa românii vor reuşi să înţeleagă cît de mult este falsificată istoria veche a strămoşilor noştri adevăraţi falnicii geţi, cultura identitară şi originea limbii pe care unii dintre noi se mai străduiesc să o vorbească româneşte!

Aceste divinităţi care aveau chipuri de animale fabuloase le găsim şi în antichitatea filistenilor fiind amintite de latinul Pliniu cel Bătrân, în Istorie Naturală 5,69 unde scrie despre orașul Iope(acum oraşul israelian Jaffa) care era situat pe un deal, că a fost întemeiat chiar înainte de potopul cel mare, iar în faţa acestuia exista o stîncă mare ce purta urmele lanțurilor cu care a fost încătuşată Andromeda. Filistenii practicau aici un vechi cult al zeițe Keto, care era, potrivit mitologiei din acele vremuri, apărută odată cu apele de început, sau cu facerea lumii, mama tuturor monștrilor marini, a balenelor și altor animale ştiute sau neştiute, poveste ce ne aminteşte de Tiamat din mitologia emeș, femeia şarpe din care s-au născut toate fiinţele de pe pămînt.
Fiorosul animal din mitologia teritoriului Palestinei este amintit şi de Hesiod în Theogonia, unde scrie că era un monstru cu trup de femeie în partea de la brîu în sus și restul în formă de șarpe şi ar fi născut pe Echidna, Ladon(dragon) și Scylla(crab). Însă povestea este adusă la Oceanos sau Pont, adică Marea Neagră, care ar fi născut pe frumosul Phorkys, iar acesta s-a împreunat cu Gaia, sau Maica Pămîntească după religia străbună, de unde s-a născut Keto. Divinitatea este unul din vechii titani care împreună cu soțul Phorkys a mai născut pe Medusa, Sthenno și Euryale, dar alte legende spun că această pereche au mai avut pe Hesperides și Graiae, toți trăind la nord de Oceanos. Alţi autori au lăsat scris că Echidna şi soţul Thyfon îşi aveau sălaşul la vest, în Carpaţii meridionali, unde era şi împărăţia lui Atlas. Dar vechii greci numeau Keto pe zeul Seth al egiptenilor care a apărut în religia de pe Valea Nilului odată cu invazia hicsoșilor sau a sciților din nordul Istrului cum numeau grecii pe strămoşii noştri geţi. Cînd grecii l-au pus le Hercules al lor să însămînţeze întreg pămîntul, i-a venit rîndul şi Echidnei, din care împerechere s-au născut Scithus, Gelonus și Agatîrsus ca părinți ziditori ai neamu- rilor respective, deci chiar dacă îndrăciţii eleni ne ţineau ca Neam Scoborîtor din zei(Echidna era o titanidă, adică făcea parte din prima categorie de zei), nu puteau să nu ne dea după oiştea golanului lor care ar fi venit la nord de Istru fiindcă îl chema o sirenă să o înfierbînte după ,,obiceiuri greceşti”!
Pe la sfîrșitul secolului l î.e.n. Diodor din Sicilia propunîndu-și a scrie o istorie a lumii din imperiul roman așa cum o dorea orice grec sau elenist, ne-a lăsat jupînul lucrărica intitulată Biblioteca istorică, unde găsim pentru nevoința adevărului o spusă despre pornirea lui User/Osiris de a cuceri pămîntul și a ține tot neamul omenesc sub ascultare, luîndu-și făloasele odrasle cum se scrie la catastiful amintit. Luînd oștirea lui Osiris în stăpînire și ținutul Palestinei, spune Diodor în Cartea l,XVlll că a fost învrednicit: ,,Cîrmuirea acestor părți ale Egiptului care se află lîngă Fenicia și mare, Osiris a încredin- țat-o lui Busiris… Busiris – zice-se că ar fi fost întemeietorul orașului căruia egiptenii îi spun Diopolis.” Să ne lămurim cu acest ținut care este lîngă Fenicia și mare, adică Palestina de sud, scrisă în însemnările lor și PRST iar dacă ne încumetăm să punem vocalele așa cum trebuie, auzim cuvînțelul cunoscut nouă ,,părăsiți”, la fel cum era și neamul martu din cetatea Marda, o rămășiță sau cei uitați de grosul neamului get din baștina carpatină. Cît privește acel oraș sfînt clădit de Busiris încă nu i-am dat de urmă după zapis, dar după gîndul iscoditor trebuie să fie Gat, Geth sau Geta, fiindcă era zidit într-o țară sfîntă și în direcția asta ne vor lumina informațiile ce vor urma.
Numele neamurilor arimine din Palestina le găsim într-un text din timpul pir-o Kamose de pe la anii 1750 î.e.n., care îi pomenește pe locuitorii ţinutului cu numele de ,,Chietain de Retienu” adică Keta sau Geta din Canaan. Cînd buricații întunericului și sutașii Satanei plini ochi de elenism și ură nemărginită împotriva neamului get s-au pus să falsifice istoria și cultura strămoșească, ne-au scris ,,getaim” înVulgata, drăceasca scriitură pentru catolici, iar pentru ortodocşi sînt trecuţi cu numele de  ,,chitim” şi ,,ghitain” unde particula im sau in în ivrită sau aramaică arată pluralul. Din datele rămase de la piro Sethi l(1312-1298 î.e.n.) găsim afirmaţia prin care acesta se laudă că ,,el calcă în picioare pe asiatici şi zdrobeşte mulţimile din Keta” sau Geta ca să înţelegem şi noi cum vine vicleşugul.
Pe o prismă descoperită în fosta cetatea a filistenilor Lachis, oraș situat aproape de muntele Hermon care făcea un intens comerț maritim, dovada arheologică are pe faţa sa, alături de numele piro al Egiptului Amenhotep ll(1435-1420 î.Hr.) și numele zeului Pitah, fiind numit cu titlul ,,Domnul du Gitti” sau Gaat, expresie apropiată de cea găsită pe tăbliţa de plumb numărul 70, ,,Die Giţii’‘ pentru Sfînta Geţie sau Ţara Sfîntă. Titlul ,,du Gitti” pe care îl purta zeul, cred că vine din vechile cuvinte arimine diu sau die de pe tăblițele de plumb cu sensul de sfînt. Cuvîntul du a fost găsit și în textele descoperite la Serabitṭ, subliniind că Pitah sau Ptah este numit şi ,,Domnul eternității” sau ,,Unicul veșnic”, adică o divinitate unică sau un monoteism înaintea celui plăsmuit de ivriți care în fapt este un politeism falic chiar după spurcatele lor texte pretins revelate. Serabitț este un sit arheologic în sud-vestul peninsulei Sinai unde au fost descoperite la sfîrșitul secolelor XlX, 30 de propoziții scurte incizate cu semne asemănătoare hieraticii egiptene. Aici au fost mai multe mine unde s-au exploatat turcoaze o lungă perioadă de timp cînd ținutul se afla sub stăpînirea egiptenilor.
Dar Gat a fost o cetate a filistenilor amintită de mai multe ori în 1 Samuel 17, și ll Samuel 21,19 unde Goliat a fost bătut măr și ucis tot de mai multe ori cînd i se întărea fibra piticaniei ivrite David, numele fiind folosit și pentru alte locuri din vecinătate, cum ar fi Carmel Gat, deci atît un centru de putere cît și un teritoriu care purtau același nume. Iar Gitaim au fost un popor filistean amintit în Neemia 11,32 șiSamuel 4,3, unde, dacă îndepărtăm particula im care arată pluralul, avem taman denumirea baștinei carpatine așa cum apare scrisă și pe tăblițele de plumb descoperite la Sinaia. Un gitit sau giti este o persoană din Gat, Gitta sau Geta, așa cum ne-au lăsat mărturie peste timp și textele descoperite în situl egiptean de la Amarna. Acesta este o vastă regiune arheologică egipteană care reprezintă rămășițele vechiului oraș construit de către faraonul/pir-o Akhenaton pe la sfîrșitul anilor 1353 î.e.n. și abandonat la scurt timp după moartea acestuia. Ca să-i întunec și mai rău pe feciorașii Satanei, le spun că în Banatul de cîmpie din vestul României, există și azi localitatea Gat care face parte din comuna Ghilad fiind situată în apropiere de Ciacova, iar ca să ajungi aici trebuie să treci pe lîngă pădurea Macedonia. Ce ziceți întunecaților: v-am astupat goarna pe vecie?
În cele mai vechi scrieri venite de la emeșii din Ki-en-gi de prin secolele XXVlll î.e.n., găsim pe conducătorul Enmenbaragesi(en: demnitate, strămoș, profet + men: coroană, putere regală, cinste + bara: căpetenie, adunare + gesi), care a domnit 900 de ani înainte de potop în cetatea Kiș. Dar numele lui este în fapt un cuvînt compus cum l-am desfăcut eu după tipicul eme-gi și asta poate dovedi oricine, studiind dicționarul acestei limbi. Pentru trebuința cunoașterii vechii noastre istorii este bine să înțelegem sensul vechi al cuvîntului gesi(ge: nobil, a aparține grupului + si: a trăi, hotar, a se naște, a străluci, coarne) ca ,,cel ce vine din neamul binecuvîntat de Creator” fiindcă divinitățile emeș purtau un fel de coarne peste pălărie ca simbol al puterii lor cerești. Mai găsim terminația gesi la căpeteniile cu același nume Lugalzagesi(lugal: om mare, conducătorul civil al emeșilor + za: a fi de partea cuiva, strălucire, credincios + gesi) ce au condus un număr de ani cetățile emeșilor Uruk și Umma în interva- lul de timp 2500-2350 î.e.n. Mai avem în această cultură pe Kittu sau Kettu după scrierea akkadiană şi Gittu sau Gettu în eme-gi, fiind duhul justiției şi fratele lui Misharu. În unele surse Misharu este zeul justiţiei, iar Gittu sau Gettu(Kiittu/Kettu) este Dumnezeul dreptății, care purcede de la lege, în altele apar egali fiind zeii dreptăţii și justiției, slujitorii lui Utu(Sfîntul Soare sau Soarele Dreptăţii, situaţie identică şi pentru Mitra sau Sarmis). Numele celor două divinităţi ne amintesc de Getu sau Geta şi Egipt, numit de asirieni Musur, state unde domnea legea divină prin poporul lui Anu, iar emeşii aveau legături strînse cu ele.
Neamul geţilor binecuvîntat de Dumnezeu, mai este amintit și în scrierile hitite din secolele XVlll-Xll î.e.n. cu numele de mosca, kaska, geska, khabiru sau habiru, ce umblau creanga prin Asia Mică. Neamurile arimine kaska(ka are sensul de comunitate, așezare, colonie) s-au năpustit cu sabie și dor de înstăpînire peste ținuturile dintre Tigru și Eufrat întemeind un puternic imperiu în secolul XVl î.e.n. care a dăinuit mai bine de 500 de ani, iar cealaltă denumire a zburdalnicilor arimini geska sau gesii, adică geţii care formau regatul Misia sau Masa/Mașa din Asia Mică, era un alt nume pentru kaska dar şi al cabirilor stabiliţi în Canaan şi mai în nord pe lîngă hitiţi, după cum i-a lăsat istoria la răboj. Numele de gesi din scrierile emeș și hitite, la neamurile din jurul Carpaților se spunea geți și așa a ajuns Neamul Scoborîtor din Zei să fie cunoscut în antichitatea Europei mai bine de 5000 de ani pînă ce lotrii ne-au scos în tărîmul uitării veșnice și a hulei drăcești.
În tradiția mitologică hindusă, Ketu este o divinitate care alături de Rahu sînt cunoscute ca nodul unde se intersectează nordul lunar cu sudul Soarelui. În unele mituri zeitatea este reprezentată ca un şarpe uriaş, dar partea de sus a corpului era de bărbat, fiind perceput ca o umbră cosmică avînd o influenţă mare asupra oamenilor cît şi a universului. Dar şi Echidna care îşi avea sălaşul în împărăţia lui Atlas de la nordul Istrului, precum şi Keto din Palestina erau fiinţe divine cu partea de sus de femeie, iar jumătatea de jos din şarpe. Zeiţa Keto din Egiptul predinastic avea numai capul de forma celui de şarpe. În alte legende ale neamurilor arryas din India, Ketu este descris cu o stea pe frunte ce emite o lumină misterioasă. În tradiţia tamilă Ketu este întruparea lui Indra după ce a fost învins de un asura şi a trebuit să mediteze la greşelile făcute, să se purifice de ele pentru a deveni un înţelept desăvîrşit. În astrologie Ketu reprezintă întruparea energiilor carmice atît benefice cît şi malefice dar şi înţelepciu- nea cerească fiind identificat cu Vishnu.
Ketu semnifică procesul de curăţire şi materializare a spiritului, fiind considerat atît rău cît şi bun, deoarece provoacă durere și pierdere, dar în același timp îl transformă pe individ într-un apropiat al Ziditorului. Ketu se crede că aduce prosperitate familiei care îl cinsteşte, elimină efectele mușcăturii de șarpe și bolile care vin din diferite otrăvuri, el aduce belşug şi sănătate celor ce îl cinstesc. Ketu este Domnul Născut(Fiul Tatălui Ceresc sau Fiul Omului), el fiind puterea şi rezistenţa întunericului din natură și reprezintă influențe supranaturale.
O altă trimitere a culturii sanscrite către numele vechi al neamului strămoşesc, o găsim în poemul   Bhavad-Gita ca parte din epopeea Mahabharata, unde legenda despre Gita se referă mai ales la înţelepciunea pe care trebuie să o înveţe omul în existenţa lui pămînteană, fel de gîndire asemănător cu cel al geților din scrierilor esene! Numele Gita în limba sanscrită înseamnă cîntare, cîntec divin, fiind considerat un fel de mesaj primit direct de la Tatăl Ceresc, Ziditorul. Dar dacă ne vom lumina mai mult de o scînteie, atunci zicerea aryas ne amintește de Sfînta Vatră Strămoșească Geta, Gitii și Gitia.
Informaţii sigure şi valoroase avem şi de la meseriaşii în falsuri istorice, iscusiţii greci, care însă faţă de ivriţi, fiecare a cîntat din propria goarnă şi aşa avem posibilitatea să comparăm datele venite de la autori diferiţi, fiind cît mai aproape de adevăr. Constelaţia Lebăda mai era cunoscută în vechime cu numele de Crucea Nordului, numită de către străbunii noștri din vechime Crucea Mare sau Crucea Miezului Nopții, unde se vede un semn asemănător literei X cu un braț ceva mai lung datorită unei așezări aparte a stelelor. Din datele mitologice venite de la vechii greci, ştim că lebedele erau păsările totem ale zeului Apolo fiind considerate sfinte și sacre ca simbol al frumuseţii şi armoniei. Una dintre legende spune că Apolo a zburat pe spatele unei lebede în țara hiperboreenilor, ținut situat la nordul Is-trului unde petrecea lunile de iarnă. Romanul Claudius Aelianus(175-235) în scrierea Varia Historia ne-a lăsat un fragment din Hecateu din Tracia, care spune că în timpul ritualurilor închinate lui Apolo, pe deasupra oraşului zboară stoluri de lebede albe care vin din munţii Ripae adică din Carpaţii noștri ca să știe tot românul pe unde și-a purtat pașii adevărata istorie.
Dar iubitul zeu al vechilor greci mai era numit și ,,archigetes(arhi: bătrîn, conducător, strămoş + getes) care tradus după limba noastră este ,,cel mai vechi dintre geți”. Uneori el este menţionat în scrierile lor ,,archegeta” ca să nu mai bîjbîie nimeni prin istorie! Apollo a fost venerat în întreaga lume greacă; la Delphi la fiecare patru ani aveau loc Jocurile Pythiane în cinstea sa, unde un şarpe uriaş era venerat ca totem de început al cultului. Clement în scrierea Stromate, Cuvînt de îndemn către eleni, 34,1 ne-a lăsat mărturie peste timp: ,,La Pito(vechea denumire a oraşului Delphi) este adorat şarpele pitian şi sărbătoarea şarpelui capătă numele de jocuri pitiene.” Dar geţii aveau două mari sărbători ale şarpelui, la începutul lunii martie şi pe 14 septembrie numită Ziua Crucii sau Ziua Şarpelui, iar sanctuarul de la Delphi a fost construit de către pelasgii veniţi din nordul Istrului. Vechii greci cînd erau chemaţi la judeţ, jurau pe Apollo, Ceres şi Zeus, iar formula sacră era pentru tatăl Apollo să cerceteze ,,kata ta patria – din obicei strămoşesc”. Dar cuvintele sînt din româna veche şi înseamnă cată sau
cercetează ca în patria ta, fiindcă el era din nordul Istrului!
În poemul Olimpiane VIII, 47, poetul grec Pindar(522 – 443 î.e.n.), scrie că zeul Apollo, după ce a ridicat cu Neptun și Eac zidurile Troiei, s-a întors în patria sa de la Istru, în Hiperboreea.Autorul se referă la refacerea cetăţii după cutremurul care a distrus insula Santorini de la mijlocul secolului XVll î.e.n. făcînd mare prăpăd în tot bazinul mediteranean. Iar precizarea că zeul ,,s-a întors în patria sa de la Istru”, arată că atunci se ştia bine adevărul care spune că mitologia grecilor a fost preluată în mare parte din cea a geţilor, fiind grecizată profund, iar nu după mult timp au început să-i hulească pe binefăcători pînă i-au scos definitiv din istoria antică. Ca protector al păstorilor a avut, de asemenea, titlu-rile de cult ,,Lukeios”(luceios) şi spun ei că atributul vine de la cuvîntul grec ,,lykos” care înseamnă lup. Dar în limba română avem cuvîntul ,,lucios” care înseamnă strălucitor sau lucitor, fiind cel ce dădea lupii în vileag cînd se apropiau de stînă, protejînd astfel turmele de turmele haitele de lupi şi ,,Nomius” fiindcă proteja păşunile unde păşteau turmele. Dar Apollo(ab/ap: tată, străbun + olo/ulu: bucurie, strălucire, viaţă, stea, soartă, a luci) la nordul Istrului se numea Zabelo aşa cum ne arată tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia despre care numai minciuni se spun.
Fiind zeul coloniști, Apollo influența preoții templului de la Delphi pentru a oferi îndrumare divină, cum ar trebui expediția să pornească la noul drum, situaţia fiind caracteristică colonizării greceşti din perioada 750-550 î.e.n. Este zeul care ocroteşte întemeierea cetăţilor, dar şi instituţiile civile ale socie-tăţii în lumea greacă; nici o cetate şi nici o colonie nu era întemeiată înainte să fie consultat oracolul lui Apollo care însă îşi avea sălaşul la nordul Istrulu, iar la fudulii greci din vechime se ducea numai în vizită, atunci cînd era invocat cu mare smerenie. Zeul devenea un fel de călăuză spirituală a întemeie-torilor, fiind venerat în mai multe locuri; la Naxos în Sicilia(Thucydides Istoria războiului peloponesiac vi 3; Pindar în Pythiane V,80) și la Megara(Paussanias, Descrierea Greciei I. 42. § 5) denumirea fiind o referință fie la Apollo ca întemeietor și protector al coloniilor, sau ca fondator de orașe, în general, iar sensul numelui este aproape la fel ca Theos patroôs(zeul întemeietor). Epitetul de Archegeta sau Arhegeta dat lui Apollo, arată că în mentalul colectiv al grecilor preistorici a existat o realitate care spune că neamurile carpatine călăuzite de îngerul lor păzitor Geta, au migrat în cele patru zări, întemeind oraşe şi ţări în Pelopones, Asia Mică, Palestina, Valea Nilului, peninsula arabică, Mesopotamia, India, peninsula italică, peninsula iberică şi insulele brtanice. Pe tăbliţa de plumb nr. 50 numele baştinei Neamului Scoborîtor din Zei, sau a falnicilor geţi este Dio Geta!
La Naxos în Sicilia, Apollo Archigetes, a fost venerat ca fondatorul său mitic. În anii stăpînirii romane figura lui Apollo Archigetes apare pe mai multe monede și inscripții. Numele lui de călăuzitor de colonişti mai era scris Archegeta(arche/arhi: strămoş, conducător + Geta: divinitatea protectoare a neamului get, acolo unde îşi avea el sălaşul la nordul Istrului chiar dacă era preaiubitul zeu al grecilor)
În stînga este o tetradrahmă din secolul V î.e.n. găsită în Sicilia, dar Apollo poartă părul legat într-un moţ(ca omul făcut de Anu) cum vedem şi în fotografia alăturată, iar în dreapta este un fragment dintr-un basorelief care îl prezintă pe Orfeu ce poartă acelaşi moţ ca ,,zeul grecilor”. Dar după izvoa-rele romane, Orfeu îşi avea baştina la est de munţii Riphei, adică la est de Carpaţii Răsăriteni sau pe valea rîului Mureş. Moneda are scris textul ON NAXI(U). Ei spun că moneda este bătută în Naxos, vechi oraş sicilian, însă în limba noastră cea străbună on înseamnă neam, clan, a se aduna, adunare, iar naxiu sau nahiu avea în vechime sensul de teritoriu sau ţinut. Deci legenda monedei ar însemna adunarea ţinutului sau poporul ţării, fiindcă atunci orice teritoriu colonizat era o nouă ţară!

     Această coafură a bărbaţilor cu moţ în creştetul capului o găsim pe o tăbliţă de lut venită din cultura emeş, de la 2800 î.e.n. unde vedem pe Anu cum îl face pe primul OM, dar ei au ajuns în Ki-en-gi ple-cînd din Carpaţi, din Ţara LuAnei sau Ţara LuAnu, aşa cum ne spun legendele noastre despre ţinutul ce aparţine comune Bozioru din judeţul Buzău. În străvechime purtau moţ în creştetul capului  numai geţii, sciţii şi o parte a tracilor. În Istorii, ne spune Herodot că sciții au avut o regină vestită numită Tabiti, care după moarte a fost venerată ca o divinitate, înălţîndu-se la ceruri şi devenind unica divini-tate a acestui neam. Dar cuvîntul adus după regulile limbii vechi carpatine înseamnă tatăl cu moţ sau tatăl celor moţaţi(ta: tată, în text Tatăl Ceresc + biţi: moţ). Însă mai avem varianta care poate însemna și Tatăl Ziditor al Neamului așa cum apare Anu pe tăblița emeș, pentru că în limba română veche, vorba noastră moț mai înseamnă matca sau matița de la năvod, acel burduf unde se adună peştele care este prins, iar străbunii noştri falnicii geţi spuneau că au venit pe lume în zodia peștilor. Un alt sens legat însă de actul naşterii şi al renaşterii este numele reginea sau mătcii albinelor din care se naște tot neamul lor. Şi după aceste dovezi arheologice eram fiii Pămîntului cum ne-a ştiut toată antichitatea şi cum ne spune expresia de pe tăbliţe ON SENT RODIE. În vechea limbă cuvîntul ,,geta” poate însemna şi tatăl care îşi leagă părul în moţ aşa cum se vede pe tăbliţa emeş cu primul om făcut de Anu care are moţul legat în creştetul capului. Dacă noi ne ştiam de la începuturi ca fiii pămîntului, leprele sataniste se mîndresc că sînt fiii legămîntului!
Mai avem şi alt izvor venit tot de la vechii greci, care ne ajută să descoperim adevărata cultură identitată a strămoşilor noştri, falnicii geţi. Ne spun ei că pe cer este constelaţia Pleiade, scrisă şi Peleiades(polei: îngeri, năluci din ceruri, îngerii cereşti sau cei 7 veghetori care au lucrat împreună cu Anu la zidirea lumii + ade: tată, străbun, cer) care reprezintă în fapt cele 7 fiice ale titanului Atlas ce împă-răţea la nordul Istrului, copile zămislite împreună cu Pleone, fiica lui Oceanos, adică Marea Neagră după mintea noastră cea trează şi nedată în drăceasca făcătură. Atlantidele care au ajuns pe cer, formează un grup distinct de stele, fiind cunoscute în antichitate cu numele de Sterope, Merope, Electra, Maia, Taygeta, Celaione, Alcione. Alte legende spun că titanul Atlas s-ar fi căsătorit cu Calipso care l-a născut pe Auson, un voinic de toată fala, dar cînd s-au pus ei pe falsuri, i-au adăugit acestuia şi un frate care l-au numit Latin ca să ştie tot natul că şi latinii sînt neam scoborîtor din zei şi nu din rîtani sau legămînte puturoase! Grecii au numit titani sau atlanţi pe băieţii lui Atlas, iar fetelor le-au mai zis şi atlantide. Dar religia geţilor avea cu adevărat 7 veghetorii cereşti, amintiţi şi în scrierile esene, adică ale geţilor pripăşiţi prin Palestina, numiţi dio, diu, dieo sau deo cum ne artă tăbliţele de plumb. Timpul a trecut, dar aceste informaţii au fost transmise prin viu grai şi astfel românii mai păstrează nişte poveşti cu cei 7 zmei şi 7 zîne de la noi, fiinţe cereşti iubite de Dumnezeu care ajutau la rînduiala vă-zutelor şi nevăzutelor. Ei sînt în fapt veghetorii cereşti sau îngerii bătrîni din scrierile esene pe care leprele iudeo-cretine i-au băgat în drăceasca lor scriitură ca arhangeli, adică îngerii cei bătrîni.

     Sînt ajunse pînă la noi mai multe bucăţi de mituri de la vechii greci, dar nici una nu cuprinde în tot mitologia acestei constelaţii, aşa cum este în tradiţiile noastre populare. Pe noi ne interesează din po-vestea despre constelaţie, doar pleiada numită Taigeta(ta: tată + i: a merge, a alerga + GETA: ca înger păzitor al neamului get) de către vechii greci.
Ne spune mitologia grecilor că această Taygeta ar fi fost o nimfă foarte frumoasă după care a alergat focosul Zeus să o însămînţeze cum avea ticăloasa apucătură pentru orice femeiesc dar nu numai. Simţindu-se la mare înghesuială, cere ajutorul zeiţei Artemis care o preface într-o căprioară cu coarne- le de aur şi o urcă pe cer să scape de poftele tartorului din Olimp, cam tot aşa cum tartorul din Iad a aranjat, după vedeniile pîrliţilor ivriţi, întreg neamul omenesc cu legămîntul lui neostoit! Ea îşi arată recunoştina faţă de Artemis dedicîndu-i ciuta sau cerboaica Cerynitiană cu coarne de cerb de aur ce a trăit în Keryneia din Grecia. Dar în alte ziceri de-ale lor, ciuta este în fapt un cerb uriaş care avea coar-ne de aur și copite de bronz sau alamă, spunîndu-se despre iuţeala animalului că putea depăși o săgeată în zbor. Capturarea cerbului cu coarne de aur a fost una dintre muncile lui Hercules. Constelaţia este situată pe umărul taurului ceresc din zodia Taurului. Amintesc aici pe Hesiod cu Teogonia şi Pausanias cu Descrierea Greciei3,1,2, care sînt numai o mică parte dintre cei care au pus în scrierile lor ceva despre pleiada Taygeta, fiindcă numele ei ne poate spune foarte multe despre adevărata nostră istorie.
Dar dovezile arheologice de mai sus aduc povestea la nordul Istrului, în lumea fabuloasă a Neamului Scoborîtor din Zei, aşa cum arată ,,monezile” bătute în Ionia şi Lidia pe la sfîrşitul secolului Vll î.e.n., care, coroborate cu ,,poveştile” noastre neaoş mioritice, ne vor mai da un licăr de lumină în bezmeticeala unde ne-au adus cei ce ne-au falsificat istoria şi cultura identitară. Vedem pe una din ,,monede” cerbul întreg cu capul aplecat în jos, scriind deasupra spinării de la dreapta spre stînga dar în oglindă, UCENAΦ, iar pe a doua monedă apare numai capul cu coarne. Dar monezile din Asia Mică cît şi ce voi arată în continuare, dovedesc afurisitul nărav al vechilor greci, că au preluat aceste legen- de de la geţi, le-au grecizat foarte bine, apoi s-au pus pe hulit vîrtos după cum le este năravul, pe neştiuţii păgubiţi astfel ca minciunile şi hoţia lor să fie cea mai aleasă cultură ce stă la temelia civilizaţiei europene. După regulile limbii carpatine din mileniile Vl-lll î.e.n. numele Fanesu s-ar tălmăci prin Tatăl Strălucitor, sau Tatăl Ceresc cum ne vine mai bine să zicem după cele bătrîneşti(fan/pa-an: părintele din cer + izi: a străluci, luminos).
Însă alte surse istorice ne spun că Phanes, Fanes sau Faneas este numai o grecizare făcută asupra Salvatorului sau Mîntuitorului Sarmis al geților, căruia romanii i-au spus Mitra cînd l-au luat să le ţină de urît şi ales alean, iar buclucaşa mărturie o găsim la poetul galilor Ausonius(310-395) care în poeziaEphemeris la versurile xxviii, ne transmite un aforism al oracolul orfic privind divinitatea unică așa cum erau ştiute cele sfinte în vremea sa: ,,Eu sînt Osiris din Egipt, Phanes al mysienilor, Bachus printre cei vii, cu Eidoneus cel mort, născut în foc, cu două coarne, ucigașul de titani Dionysos”. Dar misienii erau geţii din sudul Istrului, ţinut care se numea Misia sau Moesia în perioada cotropirii romane, deci acest Fanes era chiar la sfîrşitul secolului lV al erei noastre ştiut de toată lumea că făcea parte din panteonul religios al falnicilor geţi din Dio Geta sau Ţara Sfîntă care cuprindea şi Misia. Phanes sau Protogonos (primul-născut), a fost în teologia geţilor, dar după limba grecilor, prima zeitate care a procreat și generat viață nouă, fiind preluat de ,,subţirii” de pe Acropole prin religia particulară numită orfism. În aceste mituri Phanes este adesea identificat cu Iubirea și Mithra, fiind descris ca o zeitate născută din oul cosmic ce era înfăşurat de un şarpe uriaş care îl păzea. Dar Orfeu era din nordul Istrului, el practicînd religia neamului său şi nici o legătură cu ,,obiceiurile greceşti” sau alte împerecheri după năravul divinităţilor lor nesăţioase şi destrăbălate.
Poetul roman Claudianus Claudius, care a murit în anul 404, scrie în lucrarea De bello gothico despre luptele purtate de Stilicon în anii 402 şi 403 împotriva geţilor care au tăbărît de la Istru în nordul Italiei pentru a trece Padul ca să ia înapoi ce au tîlhărit legiunile romane în anul 106 şi după aceea. În versurile 195-200 el scrie că aceşti fioroşi geţi după ce au ajuns pînă la greci, şi-au întors privirile spre vest ştiindu-l mai avut. ,,equitataque summi culmina Taygeti trepidae vidistis Amyclae. Tandem sup-plicium cunctis pro montibus Alpes exegere Getas; tandem tot flumina victor  vindicat Eridanus…”.,,Din Amyelae, Taygeta vede călărimea care agită în cel mai înalt grad groaza. În cele din urmă pentru trecerea tuturor munţilor din Alpi, impetuoşii geţi cuceritori ai atîtor de multe rîuri, vreau să treacă şi Eridanus”. Cred că divinitatea Taygeta are legătură cu expresia teologică ,,ţinutul lui Zamolxe” de pe tăbliţa 54, avînd sensul de locul unde se refugiază sufletele celor căzuţi în lupte, fiindcă numele în-seamnă ,,cei ce merg la tata Geta” care era îngerul păzitor al neamului Scoborîtor din Zei. Precizez că Eridanus este rîul Po sau Pad care izvorăşte din Alpii Cotici şi se varsă în Marea Adriatică lîngă Veneţia, despărţind geografic peninsula italică de munţii Alpi. Amyclae este un sat din apropierea Spartei, sudul Peloponesului, care ar fi fost întemeiat de către ahei pe la mijlocul mileniului ll î.e.n., înainte de invazia doriană, unde divinitatea avea un templu pe o culme de deal. Dar în aceste ţinuturi au migrat pelasgii din nordul Istrului încă de la începutul mileniului ll î.e.n. sau chiar mai devreme, fiind conduşi de fecioara hiperboreană Ahaia, întemeiand oraşul Argos. Colonizarea teritoriilor din peninsula greacă de către pelasgi şi construirea templului din Delphi s-a făcut după spusa lui Herodot în Istorii(5,90 şi 7,6) cînd ,,Arge şi Opis veniseră chiar odată cu zeii”!
  Deşi titlul lucrării lui Claudian pretinde că descrie războiul purtat de Stilicon împotriva goţilor, în cuprinsul scrierii îi pomeneşte numai pe traci, iliri, odrisi, beşi şi geţi sub numeleGetas şi Getarum, dar niciodată pe goţi. Ciudată istorie avem, însă mai ciudat este faptul că nimeni pînă acum nu s-a întrebat de ce această lucrare venită din cultura romană nu este tradusă în limba română să ştie şi românii că pe la anii 404 geţii erau cîtă frunză şi iarbă, plini de putere şi curaj, atacînd atît imperiul roman de răsărit cît şi pe cel de apus. Apariţia unei asemenea lucrări în cultura română, ar nimici pentru totdeauna dogma latinistă, dar şi pe cea dacistă şi tracistă!      
Dar totemul cerbului ca reprezentare principală în cultul religios, pe plaiurile noastre este dovedit încă din mileniul XXXVlll î.e.n. prin picturile rupestre de la Coliboaia şi venind în timp îl găsim la Parţa prin acel cerb stilizat care era aşezat pe altarul principal al lăcaşului de cult, fiind din mileniul Vl î.e.n. Cultul cerbului ca divinitate supremă îl găsim la gali, la irlandezi şi la sciţi, iar ce a fost în vechea cultură a grecilor, în fapt este numai o rămăşită a cultului carpatin dus acolo de pelasgi, pe care ei l-au păstrat atît de mult timp, asimilînd atît legenda despre animal cît şi neamul pelasgilor.
Ca să-i amărăsc şi mai mult pe cei ce au ,,dat Europei întreaga cultură”, amintesc aici dansul cerbului de Anul Nou care se mai practică în toată Moldova şi peţitul miresei tot în această regiune. Povestea ne-a fost lăsată peste timp de D. Cantemir în lucrarea Descrierea Moldovei, unde peţitorul căuta o frumoasă cerboaică sau ciută. Şi astăzi în satele din nordul munților Apuseni, ţinuturi cuprinse în județele Bihor și Sălaj, copiii umblă de Crăciun la colindat cu masca unui cap de cerb încheiat cu un dans ritualic, încercînd să transpună într-un fel de teatru liber, conținutul legendei cu cei doi copii, unde fata este ucisă sau numai adormită o perioadă din an de către o vrăjitoare rea pe care o și ascunde, iar fratele ei cu înfățișare de cerb cu coarne de aur care a reuşit să se urce în cer, o caută peste tot pămîntul, coborînd în fiecare seară după sora lui dragă, fără însă a o găsi.
Emeşii aveau un fel de astrolab din lut, despre care spunea că este „calea zeului Enlil”, din Pleiade, constelaţie numită în teologia lor „primul popas”, iar geţii ştiau că sînt scoborîtori din Maia una dintre cele 7 pleiade, iar cei ce mureau vrednici de faptele lor de luptă se întorceau la Tata Geta sau Taygeta, adică îngerul păzitor al Neamului Scoborîtor din Zei!


O altă dovadă istorică a vechimii numelui de geta dat neamului nostru strămoșesc o avem de pe un vas grecesc din secolul Vll î.e.n. care prezintă lupta vînjosului Hercule cu centaurul Nessos, cum spun cei care au născocit cultura elenistă, adică pricepuții istorici și lingviști germani ca mari falsificatori de antichități grecești. În fața centaurului este scris cu alfabet grec vechi sau poate get numele de ΓETOϟ care se citește GETOS și nu Nessos sau Nexus cum au stabilit pricepuţii că trebuie citit falsificînd istoria noastră. Hercule l-a înșfăcat de moț/chică pe centarul Getos, coafură specifică numai neamului get aşa cum am arătat mai înainte, vechimea ei fiind de peste 2500 de ani între cele două dovezi arheologice! Istoricii germani au făcut această mîrșăvie în partea a doua a secolului XlX, pentru că atunci trudeau de zor la ticluirea elenismului avîndu-i aproape pe feciorașii lui Ucigă-l Toaca, adică verișorii lor, cazarii cei întunecați pînă și în ceriul gurii, care împreună urmăreau scoaterea geților și a urmașilor lor – românii – din istoria veche a Europei și pe cale de consecință și din istoria modernă a națiunilor.
Dar să ne lămurim cine erau aceste dihănii de centauri și cum au apărut ele în mitologia vechilor greci. Spun miturile lor că centaurii au fost un popor legendar din Tesalia, jumătate oameni și jumătate animale, cu trup de cal și bust de om. Tesalia a fost în antichitate o regiune în sudul Macedoniei locuită în vechime de populații arimine cum ne spune și Iliada, de unde populația Macedoniei antice, cuprinsă azi în mare parte în statul grec, își spunea atunci dar și în prezent armîni. În lumea vechilor greci, timp de mai multe secole tesalienii au fost renumiți pentru faimoasa lor cavalerie, realitate istorică ce confirmă mitul centaurilor. În timpul războaielor grecilor cu  perșii din anul 480 î.e.n. locuitorii Tesaliei au luptat de partea invadatorilor, urînd prea mult lăudata ,,democrație greacă” ținutul fiind în-corporat în regatul Macedoniei în timpul lui Filip l, iar în secolul Xlll regiunea era controlată de vlahii băștinași, adică tot armîni după știința noastră – sub numele de Valahia Mare.
Aceste ființe fabuloase centaurii, în mintea vechilor greci au apărut odată cu întîlnirea geților sau ariminilor din regiune care erau călăreți desăvîrșiți și luptători neîntrecuți călare, considerînd că omul și calul fac un trup comun, tot așa cum au fost priviți călăreții spanioli de către amerindieni.
Spune legenda că centaurii s-au dat rău în stambă la nunta lui Piritou, regele lapiților, unde au fost invitați și asta ne arată că nu erau nici sălbatici și nici turbați la vederea altor oameni. Aici la nuntă se petrece o întîmplare urîtă care îi pune pe centauri în cinul proscrișilor, fiindcă aburiți rău de vin s-au dat la tînăra soție punînd stăpînire pe ea și pe ceilalți invitați, ispravă ce a stîrnit scandal și mare bătaie. Au fost învinși însă de lapiți, ajutați de Tezeu, și izgoniți pentru totdeauna din Tesalia. Alte mituri zic că și viteazul Hercule i-ar fi păruit rău așa cum arată și fotografia vasului de mai sus. Doi centauri au fost pomeniți mai mult de antichitate: Chiron pentru înțelepciunea lui și Nessos sau Nexus(dar Getos după adevărul transmis prin scriere) pentru forță și curaj. Neamul centaurilor trăia și pe muntele Pelion vecin cu ținutul Tesaliei, ajungînd prin răutăţile lor o mare pacoste pentru ceilalți oameni, adică greci după spusa lor. Se țineau de băut și după ce aburii vinului îi lua în stăpînire, porneau să distrugă recoletele și batjocoreau femeile. Erau șireți și ignoranți, zic vechii greci deși pe Chiron îl aveau ca model de înțelepciune. Muntele Pelion sau Pelium, este situat în partea de sud a Tesaliei, prelungirea lui ajungînd la litoralul Mării Egee și formând o peninsulă cârlig cu golful Pagasetic și marea. În acest munte centaurul Chiron își avea peștera unde a primit spre luminare pe mulți din eroii mitici ai vechi-lor greci: Iason, Ahile, Tezeu şi Hercules.
Dar mai avem ceva dovezi venite chiar peste vrerea răilor și a făcătorilor de adevăruri drăcești și mîrșăvii pămîntești împotriva strămoșilor noștri cum se va vedea mai jos.

     Pe o monedă din argint de 28 de grame, bătută de edonii din Tracia între anii 500-480 î.e.n. este scris în jurul unui pătrat împărțit în patru părți egale după părerea eleniștilor ,,Getas, regele  Edonilor”.  Pe avers este un personaj cu barbă, în picioare lîngă doi boi, pe care specialiștii l-au dibuit că ar fi un rege al acelor arimini. Edonii au fost o populație arimină din sudul Traciei, pe litoralul Mării Egee. Dar textul citit corect după limba getă în care este scrisă legenda și nu greacă cum susțin pricepuții în elenisme și alte isme la fel de păcălitoare, are forma GETAS IDON EON RA, care tălmăcit ar spune: Getas îngerul păzitor sau conducător al edonilor, cum era Apoloo Arhigeta la greci. În teozofia geților ion și eon după scrierile grecilor, erau făpturi de lumină care călăuzeau orice suflet botezat în puterea crucii Tatălui Ceresc,iar neamul în totalitatea lui avea și el un înger păzitor/ocrotitor. Ra în limbajul teologic vechi însemna a conduce, a îndruma, a străluci ca soarele, drag, cam la fel cum era divinitatea la vechii egipteni. Taurul solar era simbolul totemic al fertilității și renașterii vieții pe pămînt din puterea luminii Tatălui Ceresc, el dăinuind pe meleagurile noastre încă din mileniul Vll î.e.n. așa cum ne arată dovezile arheologice de la Parța, județul Timiș, iar urmele cultului acestuia se mai păstrează în Moldova prin ritualul Buhaiului(taurlui) care se practică de Anul Nou. În perioada ocupației macedonene a Egiptului, aceștia au adus din Pont din sudul Mării Negre, ținut vecin Traciei pe zeul Min care erau reprezentat totemic printr-un taur alb. Dar nu departe spre vest era regiunea Tesaliei, unde miturile vechilor greci spun că Hercule l-ar fi nimicit pe centaurul Getos, și nu Nessos cum au scris ei mincinos. Dacă mergem pe acest drum, vedem cu bucurie cum iese adevărul la lumină să ne înlumineze mințile aburite de atîta prostie. Numele de Geta îl purta divinitatea principală a neamului sazonilor, sosit în Irlanda pe la înce- putul secolulul Vl, fiind considerat fiul Tatălui Ceresc. Pe o moneda descoperită la Kizik, în vechea Misie de lîngă Troia, datată pentru secolul V î.e.n. – foto dreapta – Atis este prezentat cu cușma strămoșească, iar pe partea opusă este aceeași cruce înscrisă în pătrat așa cum apare și pe moneda edonilor, dovedind legăturile religioase ce exitau între grupurile de geţi răspîndite pe diferite arealuri.
În provincia romană Comagene din Asia Mică la sud de ținutul Pontului, la izvoarele Eufratului în orăşelul Doliche, se sărbătorea din vremuri uitate de timp pe cel mai înalt deal, o divinitate solară care la începuturi era cinstită pe crestele munţilor. Băștinașii îi atribuiau descoperirea fierului fiind adusă în acele locuri din nord de o populație numită kabiri. Zeul era reprezentat la început călărind pe un taur, ţinînd în mînă securea dublă ce simboliza în vechime universul, mai tîrziu călărind un cal. Pe moneda discutată, cred că personajul stă pe crupa taurului după cum sugerează urmele de pe spinarea animalului, iar asta ar fi în concordanță deplină cu textul din limba getă.
Numele de Geta le-a fost drag neamurilor arimine fiindcă împăratului roman Caracala(198-217) fiul ariminului născut în Tracia Septimius Severus, a avut un frate Geta pe care l-a ucis în anul 211, iar la noi încă se mai folosește și astăzi prenumele Geta pentru persoanele de gen feminin.
Carianul Herodot(485-425 î.e.n.) scrie în Historiae lV, 96 despre credințele geților, felul prin care aceștia îşi trimiteau solie la Zamolxe spunînd despre acesta după unele informații că ar fi fost sclavul lui Pitagora, iar altele zic că geții îl venerau ca pe un zeu. Și conchide nedumerit îndrăcitul mitograf că nu a dezlegat enigma: ,,Dar destul e atît cît am spus, fie că a existat un om cu numele Zamolxis, fie că a fost un zeu de prin părțile Geției…” Adică în timpul lui exista statul Getia deși în altă parte a textului scrie că la nord de Istru era o pustietate nemărginită unde stăpîneau albinele!!!
Dio Cassius(155-240), în lucrarea Istorie romană scrie la LI, 22,6 că geții care locuiesc în sudul Istrului se numesc misieni, iar cei care locuiesc în Tracia se numesc ,,daci sau geţi sau traci”.  Amintește magistrul ca și noi să ținem minte, că în vremurile uitate de istorie, geții din nordul Istrului au migrat în Macedonia ,,căci poporul dacilor îşi stabilise odinioară colonii în apropiere de Rodope(regiunea înconjurată cu culoare galbenă pe hartă).” În scrierea lui Dio Cassius strămoșii noștri sînt numiți daci, geţi, traci şi sciţi, deşi toţi erau un singur popor. 
Capadocianul Strabon(64 î.e.n.-23 e.n.) în scrierea Geografia Vll,3,12-13 confirmă acest adevăr istoric al migrației geților din nordul Istrului în Macedonia și Tracia scriind că: ,,geţii şi dacii sînt un singur neam dar numiţi diferit după ținutul în care locuiesc… Dacii vorbesc aceeaşi limbă ca şi geţii. Dacă noi grecii îi cunoaștem mai bine pe geţi, cauza este că aceştia şi-au schimbat necontenit așezările şi au trecut de pe un mal pe altul al Istrului, amestecîndu-se cu tracii şi cu misienii iar limba tracilor era identică cu a geţilor”. Asta se știa în secolul l al erei noastre, geții erau un popor numeros avînd mai multe state, iar cei mai sudici locuiau în Macedonia, Tracia și Tesalia, informații istorice care con-firmă pe deplin faptele de la începutul civilizației grecilor și legendele lor.
Din datele prezentate mai înainte este dovedit ca un adevăr de netăgăduit că baștina carpatină a fost numită de unii Arimaun ținut mitologic unde s-a născut neamul omenesc. Alte surse, în special cele latine și asiriene, prin apelativele folosite pentru unele divinități sau popoare, menționează derivate din Ariminia ca a doua denumire mitologică, întocmai cum ne spun și tăblițele de plumb descoperite la Sinaia unde îl găsit pe Moș Arimin. Și intrînd în istorie, avem informații cu nemiluita și pe alese pentru ținutul Dilmun, ca insulă, țară și spațiul ceresc unde se retrag sufletele celor vrednici. Iar izvoarele egiptene amintesc despre Palestina ca Sfînta Getie sau du Gitii așa cum apare și pe tăblițe. De la mijlocul secolului Vl î.e.n. avem cele două tăblițe scrise de marele înțelept get Zamolxe, iar din seco-lul V î.e.n. strămoșii noștri geți sînt amintiți în zeci de izvoare atît de greci cît și de romani începînd cu secolul lll î.e.n. Hoțomanii ivriți ne-au scris în Făcă-Tora lor pentru catolici Getaim(Geta + im) ca să nu mai știe lumea ce neam ar fi acesta după revelațiile Satanei. Ce am arătam mai sus este numai istorie, fără revelații, incantații, conspirații și alte trăiri inițiatice ale întunericului.
Să ne lămurim și cu denumirea de Dacia pentru țară și daci pentru Neamul Scoborîtor din Zei. Daci ne-au numit ticăloșii romani cînd au luat la hăcuit cu sabia toriștea neamul arimin apoi statul get sau Dio Geta, începînd cu Macedonia, Panonia, Tracia, Moesia și o bună parte din Getia. Așa au apărut strămoșii mei geți în scrierile romanilor începînd cu partea a doua a secolului secolului l î.e.n.deci să ne luminăm o leacă și să înțelegem că numele Dacia, însă numai ca provincie romană și niciodată ca stat al gețilorapare după 3000 față de cel de Du Gitii, Getia, Die Gitii sau Dio Geta. După ce iudeo-cretinii au devenit stăpînii imperiului roman, au pornit acțiunea de scoatere în afara istoriei a culturii și faptelor geților fiind înlocuiți cu goți, iar după secolul Vl prăpădul a fost ne-mărginit. Astfel ne-am trezit cu o Dacia prin Danemarca și de acolo au zburat fel de fel de stoluri aiuritoare fără a avea vreo legătură cu istoria noastră. Numele de Dacia pentru Danemarca folosit în secolele X și Xl, vine de la faptul că o parte dintre goții cu care au conviețuit cu geții la est și vest de Carpați, întorcîndu-se în patria lor, și-au spus daci adică cei veniți din provincia romană Dacia, iar iudeo-creștinii au accentuat acest fenomen ca să-i poată înlocui cît mai ușor pe geți cu daci, sau goți cum a făcut și priceputul episcop iudeo-cretin Iordanes. În secolul XlX cînd am început și noi să ne căutăm rădăcinile strămoșilor, am fost iarăși păcăliți de întunecații iezuiți prin cuibarul satanist numit ,,școala ardeleană” apoi de către scorțoșii istorici germani care căutau potcoavele de la caii morți ai goților prin toriștea carpatină, dar marea nenorocire ne-a venit de la cazarii care doreau să-ți stabilească o ,,stație” de odihnă la est de Carpați. Și atunci tartorii masoneriei mondiale și părinții Alianței Universale Israelite, Cremieux și Montefiori au făcut o vizită la București în iarna 1866-1867 pentru a le cere preasu- pușilor masoni mioritici să înființeze o Academie care să dovedească faptul că românii sînt veniți de la mama dracului ce își avea cuibarul undeva în sud și au trecut Dunărea în nord prin secolul X dar nu erau decît o adunătură de tîrîtură fără nici o legătură cu geții sau dacii, fiindcă pe aceștia îi spintecaseră romanii pînă la unul. Așa a apărut în luna iunie 1867 Societatea Academică Română ce va deveni pes-te cîțiva ani Academia Română. Această instituție și-a propus de la început cunoașterea și cercetarea istoriei, limbii și culturii românilor, iar cum a făcut-o numai după porunca dușmanilor noștri, o poate constata oricine lipsit de frică și supușenie. Cine nu înțelege nimic din zicerea de mai sus, îi spun să studieze istoria adevărată a Partidului Comunist din România înființat de aceleași lepre cazare, ambele structuri avînd ca scop ascuns transformarea poporului român într-o adunătură de robi bună numai pentru bici și ham, iar cînd va obosi va fi aruncată în afara istoriei.
Unii dintre oamenii cu inimă curată față de neamul din care veneau – Cezar Bolliac, M. Eminescu, B. P. Hașdeu, N. Densușianu și N. Iorga, au demascat această crimă pusă la cale împotriva identității poporului român dar cum țara era condusă de masoni, indiferent că erau conservatori sau liberali, acți-unea de falsificare a identității noastre spirituale și istorice a continuat și continuă și azi chiar cu mai mare înverșunare. După 1990 mai mulți zărghiți cu pretenții de pricepuți în ale istoriei au pus ei la clocit revelații și fel de fel de incantații descoperind, sub anumite inspirații că numele de Dacia vine de la zeul arienilor Dakșa, care și-ar fi zidit pe pămînt un neam ales. Dacă ar fi așa, atunci cei din textele sanscrite trebuiau să se numească daci, dar ei și-au scris identitatea numai aryas. Iar dacă povestea s-ar fi întîmplat aici în ținutul Carpaților, deși ei sînt susținătorii indo-europenismului, în textele grecilor care vin de prin secolele V î.e.n. neamul mioritic trebuia să fie numit dac și nu get, iar egiptenii cărora încă nu le-a frecat nimeni muștiucul pentru ceva minciuni, ar fi trebuit să cînte și ei la țiteră tot daci și cotcodaci, dar nu au făcut-o, lăsîndu-ne ca adevăr de necontestat cuvintele Get, geţi, getu, Gitii, Keto şi chitain. Așa că, în fața argumentelor pe care le-am prezentat în acest text, ar trebui și cei mai furioși și îndîrjiți daciști, să-și caute alt loc unde să-și verse năduful, nu pe nenorocita noastră de istorie, pe care alții au falsificat-o cu atîta pricepere de nu mai putem înțelege nimic. Ei sînt numai niște veniți și întîrziați în această mocirlă satanistă din care poporul român va ieși numai prin lumina adevă- rului și niciodată ,,calea dacistă”, ce slujește în fapt răului făcut de fiii întunericului cu atîta meșteșug împotriva noastră. Cuvîntele ,,daci” și Dacia folosite de romani din secolul l al erei noastre la adresa strămoșilor noștri, cred că vin de la cuvîntul dage care înseamnă frăție, adunare, confrerie, fiind forma lor de conducere colectivă sau de la dag: strălucitor, luminat + gia: pămînt, a se reîntoarce, a fi îndreptățit, nobil mîndru, fată, iubită; cu sensul larg de pămînt binecuvîntat de divinitate sau Țară Sfîn-tă. Am să aduc de mărturie numai cîteva ziceri chiar de-ale romanilor, spre a le aduce aminte și celor surzi și orbi că totuși avem destule informații ca să ne rescriem istoria dar în lumina adevărului do-vedit și nu cel revelat unor inițiați sau înțelepți ai întunericului.
Cato Maior sau Cato cel Bătrîn(234-149 î.e.n.) în lucrarea sa Origines(Întemeieri) scrisă spre bătrînețe spune despre strămoșii noștri următorul Adevăr: ,,Getae etiam ante roman conditam heroum suorum res praeclare gestas carmine conscriptas ad tibiam cecinerint; quod multo post tempore a romanis factitatum”. Și după înțelegerea noastră, adevărul ajuns pînă azi de la cinstitul roman sună așa: ,,Geții aveau deja o scriere cu multă vreme mai înainte de întemeierea Romei, căci ei cîntau, în ode scri-se faptele de vitejie ale eroilor lor; așa ceva s-a înfăptuit de către romani la multă vreme după ei”. Din aceste spuse ale cinstitului roman trebuie să ne intre în cap odată pentru totdeauna că pe la mijlocul secolului ll î.e.n. dar și în următoarele, romanii ne spuneau încă GEȚI iar numele de ,,dac” a apărut mai tîrziu în scrierile lor și nu putea fi numele identitar al strămoșilor noștri.
Romanul Trogus Pompeius, care și-a dus viața prin sec. l î.e.n. ne-a lăsat scris în Historiae Philippicae(Istorii filipice) la XXX, 3, 16 că: ,,Daci quoque suboles Getarum”(dacii sînt o ramură a geților), iar în altă parte ne spune despre istoria foarte veche a strămoșilor mei geți că: ,,regele geţilor Tanaus a bătut pe regele egiptenilor Vesosis pe malurile Phasului”. Vedem că scriitorul roman nu suferea de vreo vedenie în secolul l î.e.n. și a scris că neamul geților era mare și tare încă de prin secolul XVlll î.e.n. și aveau un rege curios să-și vadă rudele din depărtare aşezate înainte vreme pe malurile Nilului, iar dacii sînt numai o ramură a geților! Povestea este reluată de Iordanes pe la mijlocul secolului Vl al erei noastre, dar îndrăcitul episcop iudeo-cretin a schimbat o literă din numele poporului care năvălise în secolul XVlll î.e.n. în Egipt să-şi aducă aminte de rudele din vechime și astfel i-a făcut dintr-o pană satanistă pe geți drept goți și contemporani cu pir-o de pe malurile Nilului din perioada de început a imperiului de mijloc. Către sfîrșitul secolului l î.e.n. cuvîntul ,,dac” apare în textele latinilor la poetul Horațiu(65-8 î.e.n.) cînd imperiul roman a ajuns vecin cu imperiul get condus de mato Boero Bisto și urmașii săi.
Capadocianul Strabon(63 î.e.n. – 26 e.n.) scrie în lucrarea Geografia la Vll,3 finanțată de romani despre lumea din imperiu și din vecini, ajungînd pînă la noi informații despre geţi şi mato al lor: ,,Boerobista, get de neam, după ce a luat asupra sa, puterea peste poporul său, s-a apucat să-l refacă în urma deselor nenorociri. Şi, prin muncă necontenită prin cumpătare şi disciplină a făcut ca în scurt timp să întemeieze un imperiu mare şi să supună geţilor toate popoarele din vecinătate. Ba chiar romanii încep să se neliniştească, cînd l-au văzut trecînd cu îndrăzneală peste Istru şi să devasteze Tracia pînă în Macedonia şi Iliria, să pustiească pe celţii amestecaţi cu tracii şi cu ilirii, să nimicească chiar pe boienii lui Cristasir şi poporul tauriscilor”. În altă parte el spune că îi numește geți pe cei din cîmpie iar daci pe cei din apusul munților Ripha, adică din Ardeal, de unde vedem că în acele vremuri etnia și locul de baștină erau rău amestecate de către romani ca să nu se mai știe originile adevărate ale Neamurilor. În capitolul Vll,3, după ce scrie despre viforosul mato care le-a adus multă romanilor și ,,lăsând la o parte trecutul îndepărtat al geţilor”, identitate etnică pe care ne-o cunoștea toată antichitatea, la VII,5,2 folosește și numele de ,,daci” atunci cînd scrie despre neamul nostru strămoșesc. Aici găsim fără putință de tăgadă dovada că ei știau despre ,,trecutul îndepărtat al geților” pe care noi cei de azi nu-l putem ști fiindcă a fost falsificat în întregime de pricepuții greci dar mai ales de către sata-niștii iudeo-creștini după ce au ajuns stăpînii imperiului roman la anul 380.
Poetul latin Ovidiu mazîlit la Tomis care a trăit printre strămoșii noștri cam 10 ani, pînă în anul 18 al secolului l al erei noastre, scrie în Tristele lV,1: ,,Cea mai mare nenorocire este pentru acela care a fost totdeauna în gura poporului să trăiască între bessi şi între geţi”. Iar în Ponticele scrie despre strămoșii noștri la lV,2 așa: ,,Dacă cineva ar fi silit pe Homer să trăiască în ţara aceasta, vă asigur că şi el ar fi devenit get.” După cît se zbat daciștii azi, poate că l-ar fi dacizat și pe Homer!
Mai avem o mărturie tot așa de curată de la un alt roman, Pliniu cel Bătrîn – mort în anul 69 e.n. în urma erupției Vezuviului – care în scrierea Naturalis historiae(Istoria naturală) la capitolele XXV-XXVl, ne lasă date despre baștina strămoșilor noștri și a unor vecini astfel: ,,De la aceasta în lungime către ținuturile scitice, sînt popoare, vecine totuși, însă diferite pînă la litoralul(Mării Negre): Geții, cărora romanii le spun daci; de altfel, Sarmații cărora grecii le spun Sauromați…” Din acest citat este limpede că romanii și grecii ,,botezau” popoarele vecine sau mai îndepărtate după propria limbă fără a ține seama de felul cum se numeau acestea. Mai este nevoie de vreo altă mărturie care să dovedească cum a apărut cuvîntul ,,dac” în cultura antică și cine îl folosea la adresa geților, falsificîn- du-le cu bună ştiinţă originea etnică și spirituală?
Latinul Suetonius(69-130) care și-a scris spre bătrînețe lucrarea De Vita Caesarum, într-un scurt pasaj din bibliografia lui Octavian, LXIII, povestind despre felul cum a ajuns fiica acestuia să fie pro-pusă soție regelui geților, găsim textul în latină ,,dein Cotisio, regi Getarum”, care ne dovedește fără putință de tăgadă că și în prima parte a secolului doi al erei noastre, unii romani ne știau ca neam get, și nu altceva. Și în paragraful LXIII, 4 cînd scrie cu cine s-a luptat împăratul roman Octavianus Augustus la Istru, ne luminează că geții erau conduși de regele lor Coson ,,Cosoni Getarum regi”. Și aceasta este o fărîmă din neștiuta și ocultata noastră istorie adevărată, nu cea revelată sutașilor întunericului care, de peste 150 de ani ne tot îndobitocesc cu indo-germanismul, iudeo-cretinismul, latinismul și alte otrăvuri pregătite de ei în locuri de mare taină.
Cam în același timp grecul, Dion Chrysostomos în discursul din anul 97 e.n. ţinut la Olimpia, spune că: ,,Se întîmplă că am făcut o călătorie lungă drept la Istru şi în ţara geţilor sau a misilor aşa cum îi numeşte Homer şi cum e numită astăzi populaţia”. Adică înainte cu cîțiva ani de cotropirea romanilor asupra Getiei, se știa că exista o ,,țară a geților” și tăblițele ne spun că era chiar pămînt sfînt,  Die Gitii(Dio Geta), iar poporul se numea get și nu derbedeu sau sula cum au ajuns românii de azi! Adică și pentru orbi este mai mult decît limpede, la sfîrșitul secolului l al erei noastre, antichitatea îi numea pe strămoșii noștri GEȚI întocmai cum apare și pe tăblițele de plumb descoperite la Sinaia și nu daci. Dar pe tăblițe apare de 18 ori scris numele de rumun în diferite variante pentru identitatea strămoșilor noștri alături de cel de get, cum voi arăta în continuare: T 19  MOΣ APΥMΥN OΣ – ultimul rînd(Moș Arimin os; adică tare sau puternic – a fost strămoșul ancestral al neamurilor de carpatini și din această rădăcină lingvistică au ieșit cuvintele armîn și rumun, iar mai tîziu în feudalism avem rumîn.) În vechea limbă din mielniile V-lll î.e.n. cuvîntul ari însemna lăudat, merituos, strălucitor iar min avea sensul de soț, soție, mamă, putere regală, faimă. T 16 PUMUANO – RUMUANO(primul rînd); T 17 PΥMΩN – RIMON sau RUMON(rîndul doi mijloc); T 35 PYMENO – RUMENO; T 36 PΥΩMΥΩNU – RUOMUONU(rd.1 și 2); medalion p. 419 PΥOMVNO – RUOMUNO(rd. 5-6); T 47 PIOMVNO – RIOMUNO(rd.2); T 50 PΥOMΥONV – RUOMUONU(rd 3); T 54 PVMVNVE – RUMUNUE(rd. 4 de jos în sus); T 56 PϒΩMϒΩNO – RUOMUONU(rd. 4); T 64 PVMYNO – RUMUNU(rd. 4); T 65 POMVNO – ROMUNO(rd 1-2); T 66 PIOMYON – RIOMUON(rd 2); T 68 PIOMVNO – RIOMUNO(rd. 2); T 70 PVMVNV – RUMUNU(rd. 2); T 71 PVMVNO – RUMUNO (rd. 4); T 73 PVMYN – RUMUN(rd. 3); T 74 PVMVNY – RUMUNI(rd. 2).
Niciodată pe tăblițe, geții nu au scris că își spuneau daci cum pretind azi unii, ducînd numele în străfundurile istoriei astfel ca orice adevăr legat de strămoșii noștri să poată deveni o bășcălie.
Dar mai este o ciudățenie care trebuia să ne dea de gîndit asupra ceea ce punea la cale Academia Română; popoarele Europei cînd scriu despre noi nu folosesc cuvîntul român, nici chiar cele de pretinsă origine latină și dau spre exemplu: francezii ne scriu roumain(rumen); spaniolii ne scriu rumano; italienii ne scriu rumeno. Și alții din jurul nostru sau mai depărtați păstrează rădăcina rumun cum sînt lituanienii cu rumenijos, rușii cu rumînski și polonezii cu rumunu.
Appianus Alexandrinus(95-165) de neam grec, a scris Historia Romana, iar în prefață ne lasă mărturie că romanii stăpînesc ,,și pe unii dintre geții de dincolo de Istru, pe care îi numesc daci”.Scumpul nărav al celor ce au scris istoria învinșilor și au falsificat-o cum au vrut, se vede și în acest citat, folosit peste secole de fel de fel de neisprăviți ca să ne arate că sîntem altceva decît ne spun unele izvoare nemăsluite sau cum ne simțim noi.
Dio Cassius(155-240), nepotul lui Dio Chrysostomos a scris o Istorie romană unde lasă despre strămoșii noștri atît informații corecte, cît și unele false după năravul învingătorilor ca să arate că orice cioară poate deveni porumbel. La LI, 22,6 găsim următoarele date despre geţi, daci, sciţi: ,,aceia locu- iesc pe ambele maluri ale Istrului”, cei care locuiesc în dreapta fluviului şi fac parte din prefectura Mysiei îi numeşte mysieni, iar pe cei ce vin mai în sud, adică în Tracia îi numeşte  ,,daci sau geţi sau traci”. Tot la el mai găsim afirmația că din nordul Istrului în vremuri uitate de istorie a fost o migrație în sud pînă în munții Tracia, ,,căci poporul dacilor îşi stabilise odinioară colonii în apropiere de Rodope.” Despre luptele pe care romanii le-au purtat cu geții în anii 55 î.e.n. a scris(LI,23,2): ,,În timpul acesta M. Crassus este trimis în Macedonia şi Grecia să se lupte împotriva dacilor şi bastarnilor…Aceştia sînt socotiţi ca sciţi.” În text vedem că strămoșii noștri apar cu numele de geţi, daci, traci şi sciţi, deşi chiar el spune că sînt un singur neam, dar locuind în ținuturi diferite și nu popoare diferite așa cum răcnesc fel de fel de ticăloși ca să ne facă istoria praf și pulbere!
Filozoful Iamblichos, ce a trăit în timpul împăratului Constantin murind în anul 333, în lucrarea Viaţa lui Pitagora scrie așa despre marele înțelelpt Zamolxe al geților:. ,,Zamolxe fiind trac şi sclavul lui Pitagora şi eliberîndu-se, s-a întors între geţi şi le-a dat legi, după cum am arătat mai înainte, chemîndu-i către bărbăţie şi convingîndu-i că sufletul este nemuritor… Şi acesta învăţînd pe geţi şi scriindu-le legi, a fost socotit de ei ca cel mai mare zeu”.
Ştefan din Bizanţ, pe la anii 520 scrie un lexicon intitulat Nume de popoare şi lasă mărturie peste timp despre strămoșii noștri geţi că locuiau în ,,Getia, ţara geţilor”. Eu nu mai am nimic de adăugat, dar nu mă îndoiesc despre cei care știu că minciuna este cel mai puternic adevăr dacă poate fi repetată fără oprire, că vor mai găsi ceva de zis!
  Regatul ostrogot, ultima structură statală puternică a geților și goților din peninsula italică este cucerit de bizantini în anul 555 și se pornește din partea iudeo-creștinilor care erau acum pe cai mari și chiar înaripați, o aprigă acțiune de falsificare a istoriei popoarelor Europei, fiind stăpînii absoluți ei puteau scrie ce le poftea inima, iar împotriva geților chiar asta au făcut. I-au înlocuit cu daci și goți, urcînd ambele neamuri și în ținuturile nordice pentru a nu mai înțelege nimeni nimic! 
Cum toți am fost îndobitociți cu otrava latinității iar mai tîrziu a slavismului, nu cred că noua născocire a dacismului va face bine adevărului, ci numai celor care au scos-o la aer și chiar mai mult celor care ne-au falsificat atît de crunt istoria. Este greu să ne debarasăm de minciunile sedimentate în mintea noastră, dar nici nu putem merge mai departe cu falsuri ticluite de Militia Cristi, după ce au devenit stăpînii imperiului roman, cele ale iezuiților, ale ,,școlii ardelene” sau ale cazarilor, care de ceva vreme se vor băştinaşi şi stăpîni veşnici peste plaiurile mioritice.
Că sînt mulți ,,daciști” oameni de bună credință care vreau să știe adevărata istorie a geților și a urmașilor acestora, românii de azi, eu nu-i pun în discuție pe aceștia, pe unii îi cunosc și îi respect pentru dorința și munca de a se afla adevărul chiar dacă uneori nu este cel așteptat. Dar avem și alții care vreau să ne scrie adevărata istorie după propriile idei fără a le lega de dovezile materiale sau epigrafice, ci numai inspirîndu-se din izvorul satanistelor vedenii.

CONSTANTIN OLARIU ARIMIN

http://www.ariminia.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Dacă experimentezi oricare dintre aceste 3 semne, atunci când întâlnești pe cineva


 atunci când întâlnești pe cineva, înseamnă că ai cunoscut acea persoană, într-o viață anterioară

semne ca ai cunoscut o persoana intr-o viata anterioara

Sufletul tău există dincolo de timp și spațiu, el dăinuie în alte dimensiuni, decât cele cunoscute de noi. Sufletul continuă să evolueze, crescând în frecvență.

Chiar dacă nu ne amintim de viețile anterioare, din punct de vedere conștient, totuși avem capacitatea de a depozita informații.

Sufletele noastre depozitează informații cruciale, din fiecare viață petrecută anterior. Nimeni nu se naște cu o fișă albă, cu toții purtăm cu noi karma vieților trecute.

O poți vedea asemeni unui computer care păstrează în fișiere, fiecare acțiune întreprinsă anterior.

Sufletul tău are memorie compresată și astfel te aduce în ituația în care poți interacționa cu viețile anterioare.

Sufletul tău poate recunoaște alte suflete, vibrații sau energii.

Uneori, aceste date pot duce la rezultate și reacții inexplicabile, pe care le menținem în subconștient.

Dacă experiementezi oricare dintre aceste semne, atunci când întâlnești pe cineva, înseamnă că ai mai întâlnit acea persoană, în trecut.

Simți instant conexiunea sau repulsia

De cele multe ori, atunci când întâlnești o persoană, dintr-o viață anterioară, vei simți conexiunea imediat. Această persoană poate că a fost un membru al familiei tale, prieten sau un asociat.

Există totuși și acele persoane față de care simți repulsie. Nu poți explica de ce, însă simți cum pur și simplu ești plin de nervi, în prezența lor. Poate că, în trecut, ai avut un conflict cu acea persoană, iar acum trebuie soluționat sau trebuie să ierți.

Reîntâlnirea poate crea mediul propice rezolvării unor probleme din trecut și curățării Karmei. Atfel sufletul tău va evolua.

Conexiunea este una telepatică

Asta nu înseamnă că vă trmiteți mesaje, prin intermediul minții, ci mai degrabă se referă la faptul că te gândești la acea persoană și imediat primești un semn din partea ei.

Aceasta este o conexiune greu de explicat și greu de neobservat.

Aceste persoane au reprezentat ceva pentru tine, în trecut și, probabil că impactul tău în viața lor a fost unul asemănător. Reîntâlnirea din viața actuală a fost posibilă pentru a suda și mai tare relația pe care ați trăit-o în cealaltă viață.

O poți vedea în ochii lor

Parcă este ceva extrem de familial în privirea acelei persoane. Nu poți exprima ce, parcă ai mai privit acea persoană de milioane de ori.

Irisul începe să se dezvolte chiar din burtica mamei și rămâne același pentru toată viața. Există persoane care consdieră că irisul rămâne același chiar și de la o viață la alta. Sunt asemeni amprentei, irisul fiecărei persoane este unic.

Deci, dacă și tu ai experimentat aceste semne, acum ai găsit și explicația!

https://secretele.com

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Școală autonomă construită cu forțe proprii


Полностью автономная школа построенная своими руками (+Фото)

Nu e greu de construit o școală, dorință de-ar fi, iar mijloace oricînd se găsesc. Un exemplu în acest sens este școala construită fără susținerea statului, practic din deșeuri.

Este vorba despre o școală absolut autonomă, construită într-un sătuc din Uruguay la 80 de km de Montevideo.

Școala a fost construită în proporție de 60% din materiale uzate așa ca: sticle, cutii, carton și anvelope vechi.

De asemenea, școala este alimentată cu energia electrică obținută de la bateriile solare. Apa de ploaie este folosită, după cîteva filtrări, pentru consum, spălat și irigare.

Полностью автономная школа построенная своими руками (+Фото)

Полностью автономная школа построенная своими руками (+Фото)

Полностью автономная школа построенная своими руками (+Фото)

Полностью автономная школа построенная своими руками (+Фото)

http://ecology.md

Publicat în CONSTRUCTII | Lasă un comentariu

Sfântul profit al Bisericii Ortodoxe. Ce excedent au declarat la Finanţe eparhiile BOR şi câţi bani au cheltuit în scop social-filantropic


Biserica Ortodoxă Română rămâne în continuare profitabilă, raportând şi pentru anul 2016 un excedent de peste 4,2 milioane de euro, potrivit bilanţurilor contabile publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. Asta în condiţiile în care BOR a declarat cheltuieli filantropice, anul trecut, în valoare de peste 21 de milioane de euro. În top trei cei mai mulţi bani obţinuţi ca profit se află Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, cu aproape 650.000 de euro, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei,cu aproape 595.000 de euro, şi Arhiepiscopia Bucureştiului, cu circa 573.000 de euro.

Vânzarea de lumânări, icoane şi alte obiecte de cult, precum şi închirierile au adus, anul trecut, un excedent în conturile Bisericii de 19.334.274 de lei, adică 4,2 milioane de euro, cât au raportat la Ministerul Finanţelor profit eparhiile BOR, cu un milion în plus faţă de 2015. Şi agenţia de Turism a Patriarhiei, Basilica Travel, a rămas profitabilă în 2016, cu 1.520.827 de lei, adică aproape 338.000 de euro.

Singura care a ieşit pe minus în 2016 a fost Arhiepiscopia Craiovei, care a raportat o pierdere de peste 200.000 de euro, adică 958.887 de lei. Cu un an în urmă, acesta raportase un profit de aproape aceeaşi valoare, pierderea de la un an la altul fiind practic de 100 la sută. .

Cea mai profitabilă eparhie a BOR este Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului care a raportat în 2016 un excedent de 3.035.844 lei, adică aproape 650.000 de euro. Ea este urmată în top de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu aproape 595.000 de euro profit(2.678.380 lei), Arhiepiscopia Bucureştiului, cu circa 573.000 de euro(2.581.523 lei), Patriarhia Română, cu 537.000 de euro(2.420.175 lei) şi Arhiepiscopia Timişoarei, cu  467.500 de euro(2.103.677 lei).  Sursa : gandul.info

Profituri înregistrate în ultimii 2 ani, potrivit site-ului Ministerului Finanţelor (LEI)

https://2blackjack1.wordpress.com

Publicat în RELIGIE | Lasă un comentariu

Sunt salarii mici în România? Noi vrem să angajăm un inginer agronom, cu 5.000 euro net pe lună, cu Toyota Hilux maşină de serviciu, laptop, mobil.


Îi cerem să nu fure şi să nu bea. Şi nu găsim. Este un dezastru, cei de la Bucureşti au distrus şcolile profesionale şi noţiunea de muncă, în special la ţară, în agricultură

O discuţie fabuloasă despre agricultura României la zi, despre ce este dincolo de Bucureşti, despre criza imensă de pe piaţa forţei de muncă, despre cum ne autodistrugem, sau ne distrug cei care conduc România, prin atitudinea faţă de muncă, deşi stăm peste un potenţial imens.

După mai bine de 10 ani de lucru în IT, un cuplu, prieteni de familie, el, ea şi copilul au decis să părăsească Bucureştiul pentru a se muta într-un oraş, în declin, la 150 de km de Bucureşti, ca să se implice de la faţa locului în afacerea familiei, agrobusiness cu câteva milioane de euro pe an şi mii de hectare de lucrat, semănat, recoltat, depozitat, urmărit producţia şi tractoarele, etc. Au trecut de la programare la grâu, porumb, floarea soarelui, etc.

– Sunt salarii mici în România? Nu este de lucru? Noi căutăm un inginer agronom, îi dăm 5.000 de euro net pe lună, cu Toyota Hilux (pick-up) maşină de serviciu, laptop, telefon mobil. Îi cerem să nu fure şi să nu bea. Şi nu găsim.(Salariul mediu pe economie este de 2.300 de lei net, adică aproape 500 de euro. În IT, salariul mediu este de 5.700 de lei net, adică aproape 1.300 de euro)

– Nu găsim nici tehnicieni agricoli, nici tractorişti, nici silozari, nici magazionieri, nici zilieri, este un dezastru. Avem nevoie de un agronom pedologic, să ştie când să însămânţeze, să se uite după cultură, după umiditate, să ştie când trebuie să recoltăm, şi nu găsim.

– Am cumpărat tractoare de ultimă generaţie, de sute de mii de euro, zici că este o navă spaţială în cabină, nici nu simţi căldura de afară, poţi să stai în costum fără probleme, dar nu avem tractorişti. Le plătim şi 4.000 de lei net pe lună în campanie, ne rugăm să nu strice tractorul.

– Avem nevoie de un tehnician agricol, îi dăm 2.000 de euro net pe lună, îi dăm casă, dar vrem să ştie să scrie un jurnal de recoltare, să urmărească producţia, să nu fure şi să nu fie beţiv.

– Cei de la Bucureşti au desfiinţat şcolile profesionale, iar acum plătim cu toţii, pentru că nu avem de unde să luăm oameni specializaţi (în 2009, în mandatul Ecaterinei Andronescu de la PSD s-au desfiinţat şcolile profesionale-n.r.).

– Cei de la Agronomie, fie pleacă din ţară, fie se duc într-un alt sector, fie se duc reprezentanţi de vânzări la companiile de inputuri. Nimeni nu vrea să lucreze în producţie, să vină pe câmp. Şi le dăm bani.

– Unde sunt Camerele Agricole şi pe cine reprezintă?

– Agricultura nu mai este ca pe vremuri, acum se face cu tableta în mână, iar şcoala nu ţine pasul cu realitatea.

– Noi ne-am distrus industria de îngrăşăminte, şi am ajuns să luăm de la  bulgari. Noi îl aveam pe Nicolae cu combinatele lui, dar l-am băgat la puşcărie că a luat gazul mai ieftin. Dar dacă nu-ţi foloseşti resursa internă mai ieftin, atunci ce folos să o mai ai?(combinatele lui Ioan Nicolae, care aveau afaceri de câteva sute de milioane de euro pe an sunt în insolvenţă şi în cea mai mare parte închise; România a ajuns să importe produse chimice de 8 mld. de euro pe an şi să exporte numai de 2 mld. euro pe an – n.r.)

– Piaţa este controlată de marii traderi internaţionali, care au silozurile din port şi care fac preţurile(Ironic, unul dintre cei mai mari traderi de pe piaţă a raportat pierderi  în 7 ani din ultimul deceniu! n.r.).

– Piaţa inputurilor o fac marile companii din afară şi nu treci de ele, iar în fiecare an majorează preţurile. Du-te la Fundulea să vezi ce plâng ăia cu seminţele noastre! În inputurile de afară sunt substanţe care nu au ce căuta în agricultură. Soiurile străine sunt foarte agresive.

– Noi suntem doar buni să muncim, să strângem recolta.

– Am vrut şi noi să facem un lanţ integrat şi fie ne fură toţi, mână în mână şi nimeni nu-i pedepseşte, fie nu avem acces direct la fabrici.

– Porumbul meu se duce din mână în mână până ajunge amidon: pleacă de la mine, îl ia un altul, îi adaugă ceva pe hârtie şi-l dă altuia, care mai completează o hârtie, un aviz, dar care are intrarea la un director dintr-o fabrică. Eu ce valoare adaugată să-i dau?

– Am citit că suntem pe prima loc în Europa la rapiţă. Ştii că rapiţa îţi omoară terenul? De aia, francezii au renunţat la rapiţă şi ne-au lăsat-o nouă.

– În ţară sunt păşuni întregi care nu sunt folosite, pentru că nu mai sunt văcari, este o jale mare în satele noastre. Noi facem staţii de autobuze de 3 mld. de lei vechi( 300.000 de lei noi), dar nu are cine să urce în autobuz.

– Noi vorbim de productivitate? Când te duci şi vezi ce este în afară, ce producţii obţin ăia te apucă plânsul.

– Nu există să evoluezi fără o calitate a muncii, iar calitatea muncii o dă şcoala, o face profesorul.

– Cei de la Bucureşti, cu ajutoarele sociale, cu atitudinea lor, nu încurajează deloc munca şi mai ales munca la ţară, în agricultură.

Agricultura României este un business ce depăşeşte 20-21 mld. de euro pe an, cu o pondere de 6% din PIB. În agrobusiness, marjele de profit ale companiilor sunt cele mai mari din România,  cele declarate oficial, depăşind 20%.

În acest an, se estimează că România va fi cel mai mare producător de porumb şi floarea soarelui din Europa şi pe locul 5 la grâu.

Din păcate, avem o ţară fabuloasă, dar doar atât!, închide discuţia IT-istul transformat în agricultor, care a lăsat clădirile de birouri din Bucureşti pentru câmpurile agricole.

– Noi am lucrat în IT, dar nu toată România este numai IT, mai trebuie să lucreze cineva şi în agricultură.

Sursa : zf.ro

Publicat în LOCURI DE MUNCA | 1 comentariu

“A fost un copil slab”


 

http://casajurnalistului.ro

Publicat în POVESTI ROMANESTI | Lasă un comentariu

Despre cum mi se propunea să susțin public că Moldova este pământ evreiesc…


un articol de Valentin Roman

Treaba asta cu scormonirea istoriei, cu afirmarea fățișă a dreptului nostru pe pământul țării, pe resursele sale, sesizarea abuzurilor justiției și lupta împotriva campaniei de retrocedări ilegale, nu convine multora. Cei ce ne vor sclavi în propria țară nu au scrupule, nu au nevoie de români treji și conștienți de drepturile lor, nu au nevoie de un popor mândru.

Ca atare, strategiile lor de acțiune sunt diversificate, merg de la mieroșenii la amenințări, ultimele aplicabile îndeosebi spiritelor mai slabe. Am decis, începând cu acest articol, să vă dezvălui, uneori, din experiențele personale, trăite începând cu momentul în care implicarea mea în toate cele enunțate în introducere a devenit foarte activă.

În urmă cu vreo doi ani, eram abordat pe stradă, ”întâmplător”, după cum aveam să aflu ulterior, de o doamnă, cam pe la 45 de ani, amabilă, toată un zâmbet, care mi-a spus că a fost în public pe la unele dintre conferințele pe teme istorice și naționaliste pe care le-am suținut, că apreciază demersul meu și al colegilor mei și că ar dori să-mi propună un parteneriat și o colaborare în plan profesional.

Am stabilit o întâlnire ulterioară pentru a discuta detelii privind proiectul doamnei respective. La următoarea întâlnire, aceasta mi-a destăinuit că ar dori să reînființeze un ziar românesc, care a existat în perioada interbelică și că, în acest sens, ar dori să-mi propună să fiu editor-șef al acestuia. Publicația ar fi urmat să promoveze masiv cultura românească, istoria țării, aspecte legate de geografie, destinații turistice, spiritualitate etc. Într-un cuvânt, totul părea un proiect extrem de binevenit în actualul context al degradării culturale sesizabil la nivel național.

De pildă, dezbătând aspectele tehnice, legate de layout-ul viitoarei publicații, doamna respectivă propunea ca pagina dublă, cea de mijloc, să fie dedicată, în fiecare număr, unui articol legat de istoria noastră, cu informații mai puțin promovate în manualele școlare. Eram încântat, evident.

De asemenea, propunerea de salariu pe care aceasta mi-a avansat-o era una tentantă. Așadar, mi se propunea un proiect care se plia perfect pe interesele mele legate de redescoperirea identității naționale, dar care, în același timp, îmi asigura și un venit decent în țara mea.

Ca urmare a acestei discuții, am căzut de acord să începem colaborarea, urmând ca, la următoarea întâlnire, să ne concentrăm pe aspectele ce țineau de conținutul primul număr al publicației.

După câteva zile ne-am întâlnit din nou. Doamna zâmbitoare și amabilă mi-a spus că are o idee privind conținutul articolului principal, cel din pagina de mijloc, pentru primul număr al ziarului. Detașată complet, ca și cum ar fi fost lovită brusc de inspirația divină, mi-a sugerat ca subiectul acelui material să fie acela de a demonstra că… spațiul geografic al Moldovei a fost locuit, înainte de geto-daci, de…EVREI, care ne-ar fi civilizat strămoșii și i-ar fi învățat toate cele. 

Așadar, mi se cerea să arăt public și să suțin public, cum spațiul culturii Cucuteni, al dacilor liberi și al voievozilor Dragoș, Bogdan și Ștefan, ar aparține, de drept, evreilor. Și-a motivat propunerea invocând nu știu ce citise ea pe undeva. Cireașa de pe tort a fost că mi-a propus ca articoul să-ș redactez și să-l semnez chiar eu, el să apară sub numele meu, totul pentru ca eu să demonstrez, astfel, că doresc să fiu parte într-o foarte fructuoasă colaborare pentru viitor.

Discuția am încheiat-o brusc și fără drept de apel și m-am pregătit să părăsesc locația. Însă nu am putut să nu observ, fugitiv, înainte de ieși din încăpere, cum la gâtul individei strălucea ostentativ steaua lui David, atârnată de un lanțișor.

Câteva luni mai târziu, un partener și prieten apropiat mie, o deconspira pe individă, într-o capitală a altui stat european, descoperindu-i adevăratul nume și faptul că era urmărită penal de ani buni pe teritoriul românesc, dar reușea mereu să se ascundă, fiind, evident, bine protejată din exterior.

Am ținut să dezvălui aceste lucruri, fără a prezenta nume și date exacte, doar pentru ca cei care încă mai consideră că treaba în care suntem implicați este un joc să realizeze cam ce mize există, cam ce presiuni se fac și cum se acționează asupra patrioților români, fie prin tentații financiare, fie prin defăimări și blocarea proiectelor, atunci când aceștia refuză să-și vândă sufletul și convingerile celor care doresc să se înstăpânească peste țara noastră.
EU NU MĂ VÂND ȘI NICI NU STAU PE MARGINE!

http://valentinro.blogspot.ro/

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO, TREZIREA ROMANI | Lasă un comentariu

Bile cu Apa si Clor Ooho – cica un nou mod de a consuma apa, mai ecologic


bila-apa-clor-pet-ooho-sticla-comestibila-apa-potabilaBile cu Apa si Clor “Ooho” – cica a aparut aceasta noua modalitate prin care protejezi planeta consumand apa intr-un alt mod, mult mai ecologic si mai fancy. Desigur, nu conteaza ca te intoxici cu Clor. Oricum din PET bei bisfenoli si alte chimicale odata cu apa.

Bilele cu Apa se vand deja in UK, dar inca nu se produc in cantitati industriale.

Detalii in Continuare:

Ce este interesant este cum oamenii sunt pacaliti ca este ceva perfect normal sa dai bani pe apa…fie ea la PET sau in bile cu clor si membrana din alge.

Normalitatea inseamna ca oamenii sa aiba acces liber la apa potabila naturala, resursa de baza pentru supravietuire, perfect GRATUIT. Ca suntem prea multi pe planeta este o mare abureala scornita de mafia internationala.

Sigur, promovezi bilele cu apa bagand la inaintare, ca si in alte situatii, “protectia planetei”. “Nu mai dati bani pe PET cu apa care polueaza! Dati bani pe Bila cu apa care nu polueaza”. In oricare varianta, apa este tot timpul DE VANZARE. In loc sa fie libera, gratuita, pentru toata lumea.

In curand, la intrebarea “De unde vine apa? / De unde avem noi apa?” copiii nu vor mai raspunde “rauri, lacuri, mari, oceane” ci “din sticlele si bilele de la magazin”.

https://ceicunoi.wordpress.com/

Publicat în ALIMENTATIE | Lasă un comentariu

Cum s-au folosit Date Personale Extrase de la Populatie prin FB si Google pentru Manipulare in Alegerile SUA


alegeri trump big data dosar electronic victorie alegeri

Recomand citirea acestui articol aparut pe portalul mafiot numit EVZ, unde 99.99% din informatii sunt toxice, ca pe toate portalurile si publicatiile mafiotilor. Ignorati detaliile despre BANI – nu e despre bani, ignorati informatiile despre “misteriosul” nu stiu cine etc. Focusati-va in citirea acestui articol asupra detaliilor legate de CUM SUNT CONVINSI oamenii sa actioneze conform planului mafiei, pe baza DATELOR SUSTRASE DESPRE EI din activitatea lor pe internet (atentie! NU DOAR DE PE FB). In articolul de fata este prezentat un singur domeniu – un caz particular in care s-au folosit aceste date culese prin internet – alegerile din SUA cu Trump. DATE despre noi toti sunt sustrase CONTINUU din toata activitatea noastra pe internet si se stocheaza in dosarelul electronic al fiecaruia si sunt folosite. Datele sunt folosite pentru a crea niste “profile psihologice moderne” pe baza carora oamenii pot fi PACALITI sa actioneze asa cum doreste mafia / pacalitorul IN TOATE DOMENIILE.

Articol aparut pe evz.ro in doua parti:

evz . ro/marele-secret-din-spatele-victoriei-lui-trump-i.html
evz . ro/marele-secret-din-spatele-victoriei-lui-trump-ii-1.html
(stergeti spatiile pentru a functiona linkul)

Marele SECRET din spatele Victoriei lui Trump (I) – Insectarul DIGITAL de Oameni

Toţi specialiştii au prezis înfrângerea categorică a lui Trump în alegeri. Şi totuşi el a reuşit o victorie uluitoare şi zdrobitoare în faţa lui Clinton, sfidând toate analizele ştiinţifice.

Revista elveţiană Das Magazin oferă, într-o documentare excepţională, explicaţia acestui fenomen care a şocat lumea.

Pe 9 noiembrie 2016, în jurul orei 8.30 dimineața, Michal Kosinski s-a trezit în camera sa din Hotelul Sunnehus din Zürich. Cercetătorul de 34 de ani susținuse la Institutul Federal Elvețian pentru Tehnologie (ETH) o conferință despre pericolele metadatelor și ale revoluției digitale.

Kosinski ține în mod regulat conferințe pe aceste teme în lumea întreagă. Este expert senior în psihometrie, o ramură a psihologiei bazată pe date.

Când a deschis televizorul în dimineața aceea, a văzut că bomba explodase: în ciuda previziunilor făcute de toate institutele de sondare prestigioase, Donald J. Trump fusese ales președinte al Statelor Unite.

Timp de multe ore, Kosinski a privit cum tabăra Trump îşi savura victoria, a văzut rezultatele care veneau din fiecare stat și a avut o intuiție că rezultatul acestor alegeri are o legătură cu cercetările sale.

În aceeași zi, pe atunci o obscură companie britanică cu sediul la Londra emitea un comunicat de presă semnat Alexander James Ashburner Nix: „Suntem încântați că abordarea noastră revoluționară privind comunicarea pe baza datelor a jucat un rol decisiv în extraordinara victorie a președintelui Trump.”

Nix este un britanic de 41 de ani, și Președinte Director General al companiei Cambridge Analytica. Este întotdeauna îmbrăcat impecabil în costume de comandă, poartă ochelari de firmă şi părul blond ondulat dat de pe frunte spre spate.

Compania sa nu a participat doar la campania electorală online a lui Trump ci și la cea pentru Brexit.

Dintre acești trei jucători – meditativul Kosinski, foarte spilcuitul Nix și surâzătorul Trump – unul a lansat revoluția digitală, unul a pus-o în practică și al treilea a beneficiat de ea.

Big Data – urmele pe care le lăsăm peste tot fără să ştim

Oricine nu a petrecut ultimii cinci ani pe o altă planetă este familiarizat cu termenul Metadate (Big Data). Metadate înseamnă în esență că orice facem, atât online cât și offline, lasă urme digitale. Orice operațiune executăm cu cardurile noastre, orice căutare pe care o tastăm pe Google, orice mișcare facem pe telefonul nostru mobil este înregistrată, orice „like” este stocat. Mai ales fiecare „like”.

Multă vreme nu a fost prea clar la ce ar putea folosi aceste date – cu excepția poate de a putea găsi reclame la remedii pentru hipertensiune imediat după ce am tastat „scădere tensiune arterială”.

Pe 9 noiembrie 2016, a devenit limpede că se poate face mult mai mult. Compania aflată în spatele campaniei online a lui Trump – aceeași care a lucrat și pentru tabăra „Leava.EU” la începutul campaniei de Brexit – era o companie de Big Data: Cambridge Analytica.

Pentru a înțelege rezultatul alegerilor – și în ce mod comunicarea politică ar putea opera în viitor – este nevoie să începem cu un incindent straniu la Universitatea Cambridge, în 2014, la Centrul de Psihometrie Kosinski.

Psihometria, numită uneori și psihografie, se ocupă cu măsurarea trăsăturilor psihologice, ca de exemplu personalitatea. În anii 1980, două echipe de psihologi au creat un model care căuta să evalueze oamenii pe baza a cinci trăsături ale personalității, cunoscute ca „Big Five”. Acestea sunt Deschiderea (cât de deschis ești la noi experiențe?), Conștiinciozitatea (cât de perfecționist ești?), Extravertirea (cât de sociabil ești?), Acceptabilitatea (cât de prevenitor și cooperant ești?) și Nevrotismul (ești ușor iritabil?).

Pe baza acestor cinci trăsături – cunoscute și sub acronimul OCEAN, după inițialele de la termenii openness, conscientiousness, extroversion, agreeableness, neuroticism – putem realiza o evaluare relativ precisă a genului de persoană aflată în fața noastră. Aceasta include necesitățile și temerile ei, și care este modul probabil în care va reacționa.

„Big Five” a devenit standardul tehnic al psihometrilor. Însă vreme îndelungată problema acestei abordări a fost colectarea datelor, deoarece implica completarea unui chestionar complicat și foarte personal. Apoi a apărut Internetul. Și Facebook. Și Kosinski.

Operaţiunea OCEAN

Michal Kosinski era student la Varșovia când viața lui a luat o turnură nouă în 2008. A fost primit la Universitatea Cambridge pentru a-şi da doctoratul la Centru de Psihometrie, una din cele mai vechi instituții de acest gen din lumea întreagă.

Kosinski i s-a alăturat colegului său David Stillwell la un an după ce acesta lansase o mică aplicație pe Facebook, în zilele în care platforma nu devenise colosul de astăzi. Aplicația lor, „MyPersonality”, le permitea utilizatorilor să completeze diferite chestionare psihometrice, inclusiv câteva întrebări psihologice din chestionarul Big Five. („Intru ușor în panică” „Îi contrazic pe ceilalți”).

Pe baza acestei evaluări utilizatorii primeau un „profil al personalității” – valorile individuale ale Big Five – și putea opta să împărtășească datele profilului de Facebook cu cercetătorii.

Kosisnki se aştepta ca doar câteva zeci de colegi și prieteni să completeze chestionarul, dar în scurt timp sute, mii și apoi milioane de persoane și-au dezvăluit convingerile cele mai intime.

Deodată, cei doi doctoranzi au devenit proprietarii celei mai mari baze de date adunate vreodată, care combina scoruri psihometrice cu profiluri de Facebook.

Abordarea pe care Kosinski și colegii săi au dezvoltat-o în anii următori a fost destul de simplă. Mai întâi, le dădeau subiecților un chestionar sub forma unui test grilă online. Din răspunsuri, psihologii calculau valorile personale Big Five ale respondenților. Apoi, echipa lui Kosinski compara rezultatele cu tot felul de alte date online de la subiecți: la ce au dat „like”, ce au distribuit sau postat, sau ce sex, vârstă sau loc de rezidență au specificat. Acest lucru le permitea cercetătorilor să unească punctele și să facă corelațiile.
„Like”-ografia descoperă şi cât lapte ai supt.

În urma celor mai simple acțiuni online puteau fac deducții remarcabil de precise. De pildă, bărbații care dădeau „like” la marca de cosmetice MAC erau foarte probabil homosexuali; unul dintre cele mai bune indicii ale heterosexualității era să dai „like” la trupa de hip-hop Wu Tang Clan. Cine o simpatiza pe Lady Gaga era foarte probabil un extravertit, în vreme ce o persoană care dădea „like” la o temă filosofică era mai degrabă introvertit.

Deși fiecare piesă din această construcție pare prea mică pentru a produce o concluzie sigură, când zeci, sute, mii de astfel de informații individuale erau puse la un loc, predicțiile rezultate deveneau destul de precise.

Kosinski și echipa sa și-au îmbunătățit continuu modelul. În 2012, ei au dovedit că pe baza unei medii de 68 de „like”-uri date de un utilizator era posibil să îi ghicești culoarea pielii (precizie 95%), orientarea sexuală (precizie 88%), sau simpatiile pentru Partidul Democrat sau cel Republican (85%).

Nu s-au oprit aici. Coeficientul de inteligență, convingerile religioase, ca și consumul de alcool, de tutun sau de droguri etc. puteau fi și ele determinate.

Din date era posibil să deduci inclusiv dacă părinții cuiva erau divorțați.

Eficiența simulării lor era ilustrată prin cât de bine putea prezice răspunsurile unui subiect. Kosinski a continuat să lucreze la perfecționarea simulărilor: în scurt timp a ajuns capabil să evalueze o persoană mai bine decât colegii de muncă ai acesteia, doar pe baza a zece „like”-uri pe Facebook.

Șaptezeci de „like”-uri erau suficiente pentru a depăși nivelul a ceea ce prietenii unei persoane știau despre aceasta, 150 – ceea ce știau părinții și 300 – ceea ce știa despre ea partenerul său.

Mai multe „like”-uri puteau depăși chiar și ceea ce o persoană credea că știe despre ea însăși.

În ziua în care Kosinski și-a publicat descoperirile, a primit două telefoane: o amenințare cu un proces și o ofertă de muncă. Amândouă, de la Facebook.

Motor de căutare pentru Oameni

La doar câteva săptămâni după acea „like”-urile pe Facebook au devenit private din oficiu. Înainte, setările din oficiu permiteau ca oricine să vadă „like”-urile oricui.

Însă aceasta nu a reprezentat un obstacol în calea colectorilor de date; în timp ce Kosinski a cerut mereu aprobarea utilizatorilor, numeroase aplicații și chestionare online de astăzi solicită accesul la datele private ca o precondiție pentru a face teste de personalitate.

Însă nu era vorba numai despre „like”-uri sau Facebook: Kosinski era capabil acum să atribuie cele cinci mari valori psihometrice doar pe baza numărului de fotografii de profil pe care o persoană le are pe Facebook, sau câte contacte are aceasta (un bun indicator de extravertire).

Și mai dezvăluim ceva despre noi înșine, chiar și atunci când nu suntem online. De exemplu, senzorul de mișcare al telefonului nostru dezvăluie cât de repede ne mișcăm și cât de departe călătorim (aceasta se corelează cu instabilitatea emoțională).

Kosinski a concluzionat că smatphone-ul este un amplu chestionar pe care îl completăm în mod constant, fie că suntem conștienți, fie că nu.

Totuși, mai presus de toate – și aici este cheia – lucrurile funcționează și în sens invers: nu doar că pornind de la datele tale ți se poate crea profilul psihologic, dar datele tale pot fi folosite și atunci când se caută anumite profiluri: toți tații anxioși, toți introvertiții mânioși, de pildă. Sau poate toți indecișii democrați?

Ceea ce Kosinski a inventat era un fel de motor de căutare a oamenilor. Atunci și-a dat seama de potențialul, dar și inerentul pericol al muncii sale.

Pentru Kosinski, internetul a fost dintotdeauna un dar căzut din paradis. Ceea ce a dorit mereu să facă a fost să dea ceva înapoi, să împărtășească.

Datele pot fi copiate, așa că de ce nu ar profita toată lumea de pe urma lor? Acesta era spiritul unei întregi generații. Începutul unei noi ere care transcendea granițele muncii fizice.

Dar ce s-ar fi întâmplat, se întreba Kosinski, dacă unii ar fi abuzat de motorul său de căutat oameni pentru a manipula?

Așa că a început să adauge avertismente la majoritatea lucrărilor sale științifice. El atrăgea atenţia că abordările sale „ar putea reprezenta amenințări la adresa binelui individual, a libertății sau chiar a vieții”. Însă nimeni nu părea să înțeleagă ce voia să spună.

Misteriosul Dr. Spectre îşi face apariţia

Cam în aceeași perioadă, pe la începutul lui 2014, Kosinski a fost abordat de un tânăr asistent de la catedra de Psihologie, pe nume Alexander Kogan. I-a spus că o face în numele unei companii interesate de metoda lui Kosinski și care ar dori să acceseze datele din aplicația „MyPersonality”. Kogan a spus că nu a fost mandatat să dezvăluie și pentru ce scop.

La început, Kosinski și echipa lui au luat în considerare oferta, care ar fi adus mulți bani institutului, însă apoi a ezitat. Într-un final, își amintește Kosinski, Kogan i-a dezvăluit numele companiei: SCL sau Strategic Communication Laboratories. Kosinski a căutat numele companiei pe Google: „(Suntem) Prima opțiune pentru o agenție de management”, scria pe site-ul companiei.

SCL oferea strategii de marketing bazate pe simulările psihologice. Unul dintre domeniile sale principale: influențarea alegerilor. Influențarea alegerilor? Tulburat, Kosinski a cercetat și restul paginilor. Ce fel de companie era asta? Și ce puneau la cale oamenii ăștia?

Ceea ce Kosinski nu știa la vremea respectivă: SCL este compania-mamă pentru un grup întreg de firme. Este neclar cine este proprietarul SCL și aş diverselor sale filiale din cauza unei structuri corporatiste stufoase, ceva asemănător celor din Panama Papers.

Unele dintre filiale au fost implicate în alegeri din Ucraina până în Nigeria, l-au sprijinit pe monarhul Nepalului împotriva rebelilor, în vreme ce altele au creat sisteme pentru a influența Europa de Est (un program NATO de contracarare a proganadei Rusiei în zonă) sau de a-i face pe cetățenii afgani să fie mai favorabili față de NATO.

Iar în 2013 SCL a creat o nouă companie pentru a participa la alegerile din Statele Unite: Cambridge Analytica.

Kosinski nu știa nimic despre toate astea, însă avea o presimțire rea. „Totul a început să pută”, își amintește el. După noi investigații, a descoperit că Alexander Kogan a înregistrat în secret o companie care făcea afaceri cu SCL. Potrivit unui articol din decembrie 2015, din The Guardian, și al unor documente interne ale companiei prezentate revistei Das Magazin, rezulta că SCL a aflat despre metoda lui Kosinski de la Kogan.

Kosinski a ajuns să suspecteze că firma lui Kogan a reprodus măsurătorile făcute pe baza „like”-urilor de pe Facebook pentru a le vinde acestei companii de influențare a alegerilor. Atunci a rupt imediat orice contact cu Kogan și l-a informat pe directorul institutului, aprinzând un conflict în interiorul universității. Institutul se temea pentru reputația sa.

Alexander Kogan s-a mutat la Singapore, s-a căsătorit și și-a schimbat numele în Dr. Spectre.

Michal Kosinski și-a terminat doctoratul, a primit o slujbă la Stanford și s-a mutat în Statele Unite.

 

Marele SECRET din spatele Victoriei lui Trump (II) – O uluitoare OPERAŢIUNE de Penetrare a CREIERELOR americanilor

Bazându-se pe Psihometrie, echipa de campanie digitală a lui Trump a împărţit populaţia pe tipologii, oferindu-i fiecărui individ mesajul pe care-l aştepta.

Vreme de un an a fost liniște. Apoi, în noiembrie 2015, cea mai radicală tabără dintre cele două ale Brexitului, „Leave.EU”, sprijinită de Nigel Farage a anunțat că a angajat o companie de Big Data pentru a-i sprijini campania online: Cambridge Analytica. Specialitatea companiei: politici inovative de marketing – „microtargeting” – prin măsurarea personalității oamenilor pornind de la comportamentul lor online pe baza modelului OCEAN.

Kosinski a început să primească e-mail-uri în care era întrebat ce legătură are cu toate astea – cuvintele Cambridge, personalitate și analytics i-au dus pe mulți cu gândul la Kosinski.
Era prima oară când auzea de această companie, care și-a împrumutat numele, spunea ea, de la primii săi angajați, cercetători din cadrul universității. Oripilat s-a uitat pe website-ul companiei. Metodologia lui era folosită în scopuri politice?

După Brexit, prieteni și cunoștințe i-au scris să-i reproșeze ce a făcut. Oriunde mergea, Kosinski era nevoit să explice că nu are nimic de-a face cu această companie. (Rămâne neclar cât de mult a fost implicată Cambridge Analytica în campania de Brexit, compania a refuzat să discute aceste aspecte.)

„Bad Moon Rising”

Lucrurile se liniștesc din nou vreme de câteva luni. Apoi, pe 19 septembrie 2016, cu ceva mai mult de o lună înainte de alegerile prezidențiale din Statele Unite, riff-urile chitărilor lui Creedence Clearwater Revival de pe piesa „Bad Moon Rising” umpleau holul albastru închis al Grand Hyatt Hotel din New York.

Summit-ul Concordia este un fel de Forum economic mondial de la Davos în miniatură. Sunt invitați decidenți din lumea întreagă.

O voce catifelată de femei anunță: „Îl invit în scenă pe Alexander Nix, CEO al Cambridge Analytica.”

Un bărbat zvelt într-un costum închis la culoare urcă pe scenă. Mulți din sală știu că este șeful strategiei digitale a lui Trump.

Cu câteva săptămâni înainte, Trump scria pe Twitter, deși destul de criptic: „Curând mă veți numi Mr. Brexit.” Observatorii politici au remarcat într-adevăr câteva asemănări frapante între agenda lui Trump și cea a mișcării Brexit.

Dar puțini au făcut legătura cu angajarea unei companii de marketing numite Cambridge Analytica.

Până atunci, campania digitală a lui Trump însemnase o singură persoană, Brad Parscale, un antreprenor de marketing care îi crease lui Trump un website pentru 1500 de dolari. La 70 de ani, Trump nu este prea înclinat spre tehnologie, pe biroul lui nu este nici un computer. Trump nu scrie e-mail-uri, dezvăluia odată asistenta sa personală. Ea este cea care l-a convins să-și ia un smartphone, de pe care acum dă non-stop mesaje pe Twitter.

De cealaltă parte, Hillary Clinton se baza puternic pe moștenirea primul președinte „al rețelelor de socializare”, Barack Obama. Avea listele cu adrese ale Partidului Democrat, lucra cu excepționalii analiști de Big Data de la BlueLabs și primea sprijin de la Google și DreamWorks.
Când în iunie 2016 s-a anunțat că Trump a angajat Cambridge Analytica, establishmentul din Washington a strâmbat din nas. Niște tipi străini în costume de comandă care nu înțeleg America și oamenii ei? Serios?

„Creierul cu noduri” de la Cambridge

„Este un privilegiu pentru mine să vă vorbesc astăzi despre puterea Metadatelor și a psihometriei în procesul electoral.” Logo-ul Cambridge Analytica – un creier compus din noduri de rețea, asemenea unei hărți – se află în spatele lui Alexander Nix. „Cu 18 luni în urmă, senatorul Cruz era unul dintre cei mai impopulari candidați”, explică blondul cu un accent britanic tăios. „Mai puțin de 40% din populație auzise de el”, continuă analistul.

Cambridge Analytica s-a implicat în campania prezidențială americană cu aproape doi ani în urmă, inițial în calitate de consultant al lui Ben Carson și Ted Cruz . Cruz și ulterior Trump au fost finanțați în secret de miliardarul din domeniul software Robert Mercer, care, împreună cu fiica sa, Rebekah, se spune că este investitorul principal al Cambridge Analytica.
„Așadar, cum a făcut?” Până acum explică Nix, campaniile electorale au fost organizate pe baza conceptelor demografice. „Este o idee de-a dreptul ridicolă că o femeie ar trebui să primească același mesaj datorită sexului ei – sau toți oamenii de culoare, datorită rasei lor.”

Ceea ce voia să spună Nix era că în timp ce alți consultanți se bazează pe datele demografice, Cambridge Analytica folosește psihometria.

Nix afişează următoarea imagine pe ecranul din spate: cinci fețe diferite fiecare corespunzând unui profil psihologic. Este Big Five sau modelul OCEAN. „La Cambridge”, spune el, „putem crea un model pe baza căruia să ghicim personalitatea oricărui adult din Statele Unite.”

Sala este captivată. Potrivit lui Nix, succesul companiei sale se bazează pe o combinație de trei elemente: știința comportamentală bazată pe modelul OCEAN, analiza Metadatelor, și publicitatea „țintită”. Aceasta din urmă este publicitateindividualizată, adaptată pe cât posibil la personalitatea unui consumator individual.
Nix a explicat inocent cum face compania sa asta. Mai întâi, Cambridge Analyticacumpără date personale din diferite surse, precum registrele funciare, dealerii auto, bazele de date ale lanțurilor de magazine: ce reviste citești, ce biserici frecventezi…

Metodologia pare destul de asemănătoare celei dezvoltate cândva de Michal Kosinski. Iar compania a făcut exact ceea ce se temea Kosinski: „Am făcut profilurile fiecărei persoane adulte din Statele Unite – 220 de milioane.”

Cum să-i ţii pe alegătorii lui Hillary departe de urne

Inconsecvențele uluitoare ale lui Trump și mesajele sale contradictorii s-au dovedit brusc a fi cel mai mare atu al său: un mesaj diferit pentru fiecare alegător. În august 2016, matematiciana Cathy O’Neil observa pe blogul său că Trump acționa conform unui algoritm perfect de oportunități.

Alexander Nix își reamintește și el: „Aproape fiecare mesaj pe care Trump îl transmitea era dictat de analiza datelor.”

În ziua celei de-a treia dezbateri televizate dintre Trump și Clinton, echipa lui Trump a testat 1750.000 de variații ale mesajelor publicitare pentru afirmațiile sale, pentru a găsi prin intermediul Facebook varianta optimă.

Majoritatea diferențelor erau microscopice, pentru a „atinge” țintele din cel mai bun unchi psihologic: titluri cu caractere diferite, culori, majuscule, cu o imagine sau un video.
Acest reglaj fin permite mesajelor să ajungă până la cele mai mici grupuri, a exprimat Nix. „Ne putem adresa satelor sau cartierelor în mod foarte specific. Până la nivel de indivizi.”

În districtul Little Haiti din Miami, echipa de campanie a lui Trump le-a trimis locuitorilor informații despre uriaşul scandal în care Fundația Clinton a „subtilizat” miliarde de dolari din ajutoarele internaționale, după cutremurul devastator din 2010. Echipa Trump încerca astfel să-i determine pe oameni să nu meargă la vot. Acesta a fost unul dintre scopurile majore: să-i țină pe potențialii votanți ai lui Hillary (inclusiv militanții de stânga, afro-americanii și femeile tinere) departe de urne.

Nix și-a încheiat conferința de la Summit-ul Concordia proclamând căpublicitatea generalizată, adresată tuturor („blanket advertising”) a murit. „Copiii mei nu vor înțelege niciodată acest concept de comunicare în masă.”

Și părăsind scena, a anunțat că, după ieșirea lui Ted Cruz din cursă, compania sa va sprijini unul dintre candidații rămași.

În ce măsură „trupele digitale” ale lui Trump au „țintit” cu precizie populația americană a fost mai puţin evident la momentul respectiv, deoarece aceste „atacuri” s-au produs mai puțin pe canalele TV „mainstream” și mai mult cu ajutorul mesajelor personalizate pe rețelele sociale și canalele TV digitale.

Și în vreme ce echipa lui Clinton credea că se află în frunte, bazându-se pe proiecțiile demografice, jurnalistul de la Bloomberg Sasha Issenberg a fost uimit să observe cu ocazia unei vizite la San Antonio – acolo unde era sediul de campanie digitală al lui Trump – că se organiza un al doilea „cartier general”.

Echipa Cambridge Analytica, compusă se pare din vreo zece oameni, a primit 100.000 de dolari de la Trump în iulie, 250.000 de dolari în septembrie, și 5 milioane de dolari în septembrie.

Potrivit lui Nix, compania a câștigat cu totul peste 15 milioane de dolari.

Cum să furi votul din casa omului

Măsurile „digitale” impuse de Cambridge Analytica în campania lui Trump au fost radicale: din iulie 2016, reprezentanților publicitari ai echipei li s-a pus la dispoziție o aplicație cu ajutorul căreia puteau identifica opiniile politice și tipurile de personalități ale locatarilor unei case. Era aceeași aplicație folosită și în campania de Brexit.

Aplicaţia care a permis „perierea” stradă cu stradă, casă cu casă

Oamenii lui Trump sunau doar la ușile caselor pe care aplicația îi indica drept receptivi la mesajele lor. Ei veneau pregătiți cu ghiduri de conversație croite după personalitatea locatarilor și încărcau în aplicație noile informații culese la fața locului, care erau apoi transmise la sediul central de campanie.

Nimic nou. Și democrații au făcut lucruri similare, însă nu există nici un indiciu că ei s-au bazat pe identificarea profilurilor psihologice. În schimb, Cambridge Analytica a împărțit populația americană în 32 de tipuri de personalități și s-a concentrat doar pe 17 state.

Și la fel cum Kosinski stabilise că bărbații care preferă cosmeticele MAC sunt probabil în bună măsură homosexuali, compania a descoperit că o preferință pentru mașinile fabricate în Statele Unite însemna un indiciu puternic că respectiva persoană este un potențial alegător al lui Trump.

Printre altele, asemenea descoperiri indicau și care mesaje ale lui Trump funcționau mai bine și unde.

Decizia ca el să se concentreze pe statele Michigan și Wisconsin a fost luată pe baza analizelor acestor date.

Donald Trump devenise instrumentul prin care se implementa un model de Metadate.

În ce măsură metodele psihometrice au influențat efectiv alegerile? Când i s-a pus această întrebare, Cambridge Analytica a refuzat să ofere vreo dovadă a eficienței campaniei sale. Și este foarte posibil ca la această întrebare să nu existe un răspuns.

Și totuși o serie de indicii există: ascensiunea surprinzătoare a lui Ted Cruz după alegerile primare este o realitate. Ca și numărul crescut de votanți din mediile rurale. S-a înregistrat un declin al numărului de „voturi timpurii” („early votes”) ale afro-americanilor.

Și faptul că Trump a cheltuit atât de puțini bani poate explica eficiența campaniei bazate pe personalitatea indivizilor. Ca și faptul că a investit mai mult în publicitatea digitală decât în cea TV, în comparație cu Clinton.

Facebook s-a dovedit a fi arma supremă și cel mai bun agent de campanie electorală, după cum spune Nix.

Multe voci au susținut că statisticienii au pierdut alegerile din cauză că predicțiile lor au fost atât de eronate. Nu cumva, în realitate, statisticienii au câștigat alegerile – dar numai cei care au folosit noua metodă?

Un alt mare câștigător este Cambridge Analytica. Steve Bannon, membru în conducerea companiei, fost șef al publicației conservatoare Breitbart News, a fost angajat consilier și șef al echipei de strategi a lui Trump.

Cambridge Analytica a primit propuneri de colaborare din partea premierului Marii Britanii, dar și din Germania, Elveția sau Australia. Anul acesta au loc alegeri cruciale în trei țări europene: Germania, Franța și Olanda. Succesul electoral a venit la momentul oportun pentru Cambridge Analytica.

Lumea s-a întors cu susul în jos. Marea Britanie iese din UE, Donald Trump este președintele Statelor Unite. Iar la Stanford, Kosinski, care avertiza asupra pericolelor folosirii psihometriei în domeniul politicii primește din nou mesaje acuzatoare: „Nu”, spune Kosinski liniștit, clătinând din cap. „Nu e vina mea. Nu eu am construit această bombă. Doar am arătat că ea există.”

https://ceicunoi.wordpress.com/

Publicat în S.U.A., VIATA LIBERA (Big Brother) | Lasă un comentariu

DE CE SFINXUL DIN BUCEGI ARE DINTI? – NATURA CREAZA ASA CEVA?


ADEVARURI NEVAZUTE
M-am gandit ca ar fi frumos si interesant sa inchei acest capitol despremisterioasa tara a getilor facand un fel de recapitulare a descoperirilor pe careoamenii simpli insetati de istorie si adevar, le-au facut in cautarile lor pentruaflarea minunatiilor ascunse al acestui popor caruia i s-a furat trecutul glorios sicaruia i s-a distrus civilizatia infloritoare.Cand se vorbeste despre altceva decat ceea ce se invata in scoli, intotdeaunaeste cineva care te pune la punct cu explicatii savante despre probeleincontestabile pe care illuminatii ti le baga in cap de mic copil, pentru ca esteimportant ca tu sa stii, sa spui si sa sustii doar ceea ce te invata ei ca esteadevarul incontestabil.Sa va dau un exemplu: banuiesc ca marea majoritate a auzit ca din ce in ce maimulte persoane sustin ca geto-dacii nu au vorbit limba roamanilor cuceritori cica de fapt romanii vorbeau limba geto dacilor. Unul din argumentele cele maiimportante care vine in sprijinul acestor afirmatii este faptul ca niciodata unpopor nu ar putea sa isi uite limba strabuna decat in cazul in care ar pieri, decinu stiu cum ar putea sa se uite totul de-a lungul a doar 168 de ani de dominatiesi in conditiile in care doar 14% din teritoriul sau este ocupat de o alta natiune.Ar fi o aberatie istorica pe care nici un om de bun simt nu ar putea sa o sustinasau sa o dovedeasca.Aceste invataminte mincinoase pe care scoala le impune cetatenilor de maine aiRomaniei, devin un adevar pentru toti cei cu care se vorbeste despre acestelucruri pentru ca nici unul nu incearca sa se convinga daca ceea ce i se spuneeste si adevarat. Spun acest lucru pentru ca in realitate, aceasta minciunaordinara perpetuata de 2000 de ani din generatie in generatie si care a devenit
un “adevar” se poate demo
la usor.Cereti profesorilor vostrii harta Daciei lui Decebal. In mod normal ar trebui sa vaarate acesta harta:
Vedeti cat de vast era teritoriul Daciei in acea perioada? De la Tisa pana la Tyras,iar in partea de nord cred ca pana dincolo de Ucraina actuala. In partea de sud aDunarii toate teritoriile erau ale romanilor, asa cum ne arata toate hartilecunoscute. Ce s-o fi intamplat de au devenit romane acele locuri? De ce s-ar fidezlipit ele de Dacia mama cand pericolul batea la usa?Eu am mari dubii ca ar fi fost asa pentru ca acest lucru nu prea statea in fireamarilor conducatori ai acestei tari care nu erau vanzatori de tara asa cum santcei actuali. Daca acest lucru ar fi fost real, eu cred ca Decebal ar fi facut un pactde autonomie pentru acele teritorii cu conducatorii lor care ar fi cerut dezlipireade Dacia. Acest lucru se face de cand lumea, dar nu imi rezulta a fi fost facutvreodata in acest caz.Dar nu vreau sa descriu aici dubiile mele ci realitati care desi sant sub ochiioricui nu sant vazute.
Iata, mai jos harta cu teritoriul Daciei ocupate de romani. Puteti sa cautati cateharti veti dori. Toate va vor arata acelasi lucru, adica o Dacie foarte apropiata cateritoriu cu cel al actualei Romanii, astfel incat sa se creada ca de fapt mai toataDacia a fost ocupata de catre romani. Realitatea este ca doar 14% a fostteritoriu roman si nu toata Dacia asa cum se incearca sa ne faca sa credem.
Pe langa faptul ca ni se spune ca noi nu am avut o limba proprie, ni se impune sacredem ca la inceput eram un popor de barbari necivilizati. As vrea atunci sa stiude ce romanii civilizatori au distrus cele mai importate si mai infloritoare cetatigeto-dace? De ce au venit sa jefuiasca aurul acestei tari care era mai bogatadecat tot imperiului roman care s-a salvat cu ajutorul bogatiilor barbarilor? Dece beau geto-dacii numai din cupe de aur, de ce erau cei mai temuti dusmani airomanilor, de ce tremura insusi Cezar in fata lui Burebista si mai presus de toate de ce dintre toate popoarele cucerite, au fost singurii care au meritat cel maimare monument arhitectural care sa imortalizeze infrangera lor, tocmai in inimaROMEI??? DE CE?? Erau mii de popoare care au fost cotropite de romani. De cetocmai un popor considerat pe jumatate arborigen, a trebuit glorificat laRoma?? Nu vi se pare ca ceva pute?Eu doresc sa scot in evidenta urmele antice pe care poporul de eroi aiantichitatii l-a lasat pe aceste meleaguri si care dupa oamenii de stiinta cucreierul spalat in rauri de bani pentru a ascunde adevarul, sant considerateopere ale naturii, eroziuni, actiuni ale vantului si apei sau ramasite ale treceriialtor popoare prin aceste locuri. Pai.. ia sa va facem sa va fie rusine, maivandutilor!
M-am dedicat aflarii adevarului si nu ma pot opri. Caut, cercetez, intreb,constat, schimb, cotrobai prin unghere si cotloane de mult uitate ale istorieipentru a reusi sa scot la lumina ceea ce ne-a fost furat, falsificat, ascuns, saudistrus. Cautarile mele s-au extins in multe domenii, am ajuns sa inteleg sau sacercetez ceva la care nici cu gandurile nu am facut-o pentru ca nu am crezut catoate se leaga ca o panza de paianjen fara sfarsit, nu am crezut ca raul a tesutzale nevazute si a cuprins tot.
I tot acest zbucium fara sfarsit nu as fi reusit sa am atatea dovezi fara ajutorulvostru, al celor care mai cred inca ca adevarul va iesi la suprafata, al celor carecauta neincetat ca si mine bucatelele de puzzle care au fost desprinse siaruncate in cele patru zari pentru a nu mai reconstrui niciodata ceea ce ne-a fostnegat de mii de ani.In acest articol am sa reunific tot ceea ce multe persoane demne si neobosite auscos la lumina. Voi incepe cu o descoperire facuta de un om care se dedica multcautarii adevarului, o persoana care, ca si mine, nu crede ca mama natura afacut ea tot prin muntii geto-dacilor asa cum ne invata elita masonica in scolilede spalat creierul. Am dorit sa incep cu el pentru ca imi place tare mult cumgandeste si cum reuseste in cateva cuvinte sa spuna exact esentialul a ceea ce adescoperit sau a constatat.
Numele lui este George Grigorescu (BELSIM) si iata o parte din descoperirile sireflexiile sale pe care le imparte cu toti cei care urmaresc ceea ce descopera, peblogul sau:
CROCODILUL DE LANGA SFINXUL DIN BUCEGI
Am captat fotografia unei stanci de dimensiuni impresionante, insa faravaloare imagistica din imediata apropiere. Stanca este evidenta! Se poateobserva cu usurinta forma unui crocodil, reptila, cu tot ce include el: cap, bot,ochi, labe, coada, chiar solzi daca lasam un pic imaginatia sa se desfasoare. Amasemuit-o cu o fotografie a unui crocodil autentic din zilele noastre pentru o mai
buna “revelatie”.
 GETUL DE LANGA SFINX
In continuare cititi articolul ( cartea):

https://www.scribd.com/document/181063791/DE-CE-SFINXUL-DIN-BUCEGI-ARE-DINTI#from_embed

 

Publicat în CARTI, URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

ZIDURILE PIRAMIDELOR DIN ROMANIA


Aceste fotografii au fost facute de speologul Radu Tanase in muntii Buzaului.
Muntii Romaniei sant plini de mistere dar nu si pentru ochii unui cercetator care doreste sa descopere adevarul unui trecut care ne-a fost negat, a unei istorii care este diferita de ceea ce se invata in manualele scolare si a unor probe evidente care atesta ca aceste locuri au fost locuite din timpuri stravechi. Pai daca piramide se gasesc pente tot in lume, daca cele mai mari si mai antice se gasesc in Bosnia, recent atestate international, de ce sa nu recunoastem ca si noi avem aceste antice constructii in muntii nostrii, numai ca piramidele noastre sant muntii insasi in timp ce ale lor le copiaza pe ale noastre. Civilizatia de giganti a acestor locuri a sculptat muntii iar probe despre acest adevar sant peste tot. Este suficient sa vezi lumea cu altii ochi ca sa realizezi ca nimic nu este asa cum ti s-a spus.
Foto

bloc de piatra din zidaria exterioara a piramidei

dati clik pe fotografie pentru a o mari

#U021aur#U021budui - peretele vestic al piramidei (low resolution)peretele vestic al piramidei

#U021aur#U021budui - peretele vestic al piramidei 2 (low resolution)peretele vestic al piramidei

#U021aur#U021budui - v+órful piramidei distrus prin dinamitare de autorit-ªtile comuniste prin 1980 (low resolution)varful piramidei  distrus prin dinamitare

¦ureudui - detaliu 1 zid¦rie (low resolution)

zidarie

#U021aur#U021budui 2 (low resolution)piramida

#U021aur#U021budui 3 (low resolution)piramida

#U021aur#U021budui 4 (low resolution)

#U021aur#U021budui 5 (low resolution)

piramida

¦ureudui - detaliu 2 zid¦rie (low resolution)zidarie

¦ureudui - detaliu 3 zid¦rie (low resolution)zidarie

OLYMPUS DIGITAL CAMERAdarmaturi

OLYMPUS DIGITAL CAMERAconstructie

OLYMPUS DIGITAL CAMERAzidarie

OLYMPUS DIGITAL CAMERAzidarie

OLYMPUS DIGITAL CAMERAzidarie

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

piramida

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERAinscriptii

Piatra cu inscrip#U021bii antice de pe ¦ureudui LRIn parcul din Bran, au fost  aduse niste blocuri de piatara luate din dealul din apropiere care seamana cu o piramida si despre care Tarca Valentin sustine ca de fapt este o piramida. Ei bine, aceste pietre au fost puse pe piedestaluri si cineva a incercat sa le dea o forma sculptata. Surpriza !! Aceste blocuri de piatra sant cel mai extraordinar mozaic inventat vreodata „de natura”. Nicaieri nu exista asa ceva in stare naturala… deci, se decimeaza in mod voit o piramida antica. Aceste foto le-am facut eu personal cu ocazia unei excursii la Bran si in imprejurimi.

HPIM3425

HPIM3426

HPIM3427

HPIM3428

HPIM3429

HPIM3430

HPIM3431

HPIM3432

HPIM3433

HPIM3434

HPIM3435

HPIM3436

Se vede clar cum sant ele in stare neprelucrata si cum devin prin prelucrare.

Am sa va arat acum zidurile piramidelor de la Rasnov  si albia raului care a fosr cimentata cu piatra topita, sau prelucrata la cald.

DSC_2393zidarie

DSC_2397zidarie

DSC_4368

DSC_4370

DSC_4372

DSC_4379

DSC_4382

DSC_4383

DSC_4384