Doi prieteni


Era in timpul pranzului si strazile erau pline de oameni … se loveau unii de altii … se calcau pe picioare, (se schimbau replici moralizatoare, pline de bunavointa si eleganta … specific zonei). Masinile claxonau, franele taxiurilor scartaiau pe la colturi, sirenele urlau, sunetele orasului erau asurzitoare! Deodata, ardeleanul nostru … (poate era chiar din Sibiu … poate era cioban … cum ni se spune noua provincialilor, mai ales din zona Sibiului), spune:

„Aud un greiere!”
Prietenul sau spune: „Ce? Esti nebun? Cum poti sa auzi un greiere in galagia asta!” „Nu, sunt sigur!” a spus el, „Am auzit un greiere!”. „E o nebunie,” i-a raspuns prietenul. Insa el asculta cu atentie un moment, si apoi se indreptã, traversand strada, spre un ghiveci de ciment, in care cresteau niste plante. S-a uitat in ele si pe sub crengile lor, a descoperit un mic greiere. Amicul sau a fost pur si simplu uimit. „E incredibil! … Cred ca ai urechi supraomenesti!” „Nu”, a spus acesta. „Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale. Depinde ce vrei sa asculti.” „Dar nu se poate!” a spus prietenul. „N-as putea auzi un greier, in asa o galagie.” „Da, intr-adevar,” a venit replica. ” Depinde ce este cu adevarat important pentru tine . Hai sa-ti arat!” A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede, pe care, in mod discret, le-a scapat pe trotuar. Atunci, in ciuda zgomotului soselei aglomerate, care le surzea urechile, au putut observa pe o raza de 20 de metri distanta, fiecare cap intorcandu-se sa vada daca banii cazuti nu erau ai lor.

„Ai inteles ce vreau sa spun?”  „Totul depinde de ce este important pentru tine.”

http://schitedepredica.blogspot.ro/

Publicat în POVESTIOARE | Lasă un comentariu

Te distrugi pe interior sau dansezi în ritmul vieții?


Aseară am văzut un film, destul de prost de altfel, dar care mi-a ridicat câteva ‘scurte’ la fileu.

Povestea sună cam așa – un tânăr dintr-o țară ex-sovietică, acceptă să poarte o vestă plină de TNT și să arunce în aer un avion de pasageri rusesc.

El își pierduse copilul și părinții din cauza rușilor.
Din cauza viscolului, decolarea avionului pe care urma să-l arunce în aer este amânată câteva zile, timp în care personajul principal interacționează cu ceilalți pasageri.

Mă rog, trec peste poveste, pentru că nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre suferință!

Vedeți dumneavoastră, atunci când suferă, atunci își pierd persoane dragi, oamenii au capacitatea bizară de a lua decizii finale, negative, fie cu bătaie către alții – vezi situația din film, fie cu bătaie asupra lor.

Ei nu stau să-și pună întrebări, să caute soluții, ci acționează, crezând că suferința lor este unică și că nimic nu o depășește.

Este genul de mentalitate pe care îl vezi peste tot, inclusiv la persoanele care suferă din dragoste.

Revenind la film, la un moment dat, personajul principal are o discuție cu un bătrân. Acesta îi spune: ‘tu ai o suferință puternică și te înțeleg foarte bine’.

Omul scăpase dintr-un lagăr de concentrare.

‘Și acum îmi mai aduc aminte mirosul din camera în care au ars părinții mei. Tine minte de la minte, atunci când suferi, va exista mereu cineva care are o suferință și mai mare. Și atunci, ce faci? Te distrugi pe interior sau dansezi în ritmul vieții?’, îi spune bătrânul.

Ei bine, asta mi s-a părut ceva extraordinar. Nici nu a mai contat calitatea filmului. Aici mi s-a arătat un mare adevăr pe care cei care suferă nu îl înțeleg.

Când l-am pierdut pe tata, am suferit mult. Nu puteam să concep că se poate întâmpla așa ceva. Era imposibil pentru mine să accept faptul că timpul trece și că părinții nu sunt nemuritori, ca și noi de altfel.

Mi-a luat mult timp să trec peste acea durere.

Când am pierdut-o pe mama, a fost atât de fulgerător, încât am realizat trauma abia după câteva luni. Parcă s-a întâmplat ieri!

Este ciudat să vezi cum fundamentul vieții tale dispare. Te simți ca o ambarcațiune care s-a trezind plutind pe un ocean.

Pur și simplu nu mai ai timp să te adâncești în suferință, ci trebuie să înveți să ‘dansezi în ritmul vieții’.

Realizând un lucru extrem de important – NU MAI AI CUM SĂ SCHIMBI SITUAȚIA!

Singurul lucru pe care îl poți schimba este răspunsul tău vis-a-vis de acea situație!

Or dacă rămâi să-ți plângi de milă, nu rezolvi nimic! Nu o să-ți facă nimeni statuie pentru asta!

În schimb, dacă înveți să dansezi pe ritmul vieții, vei începe să vezi, ușor ușor, că viața nu este nici pe departe ceva negru și nașpa, ci îți poate oferi niște oportunități la care nu te-ai fi gândit.

Este superbă schimbarea care se produce în tine atunci când realizezi că de răspunsul tău depind culorile care ți se arată în fața ochilor.

Pur și simplu renaști. Asta nu înseamnă să-ți negi pierderile, ci doar să-ți construiești o viață care să te facă fericit/ă.

Asta ar trebui să facem și după despărțire. Să tragem învățămintele, după care să ne acordăm la ritmul vieții.

Marea noastră problemă, mai ales atunci când trecem printr-o despărțire, când suntem în etapele alea de doliu, comparabile cu cele de doliu de la un deces (tot pierdere este), este că avem senzația că viața nu mai are sens. Asta este cea mai mare prostie!

Viața are sens câtă vreme noi îi dăm un sens!

Drept urmare, atunci când credem că viața nu mai are sens, noi suntem cei care ne punem bețe în roate, nimeni altcineva.

Noi, prin programare mentală eronată. Dap, este eroare 404 atunci!

Or fix nu asta trebuie să facem. Pentru a ne putea acorda la ritmul vieții, trebuie să ne păstrăm încrederea în noi, în șansele noastre de a fi fericiți. Noi suntem cei care trebuie să ne facem fericiți, nu ceilalți.

Ceilalți au treaba lor – adică trebuie să se facă fericititi pe ei, nu pe noi.

Nu e ușor să te acordezi cu ritmul vieții. Însă este superb atunci când îi înveți pașii. O iei încet, ca acel copil care învață ceva nou. Lași muzica ei să te cuprindă, ca o partenera experimentată, te lași purtat de bpm-ul ei și, pe măsură ce începi să-i stăpânești mișcările, începi să preiei controlul și să devii creativ.

Fără grabă, fără dezamăgiri că nu-ți iese din prima, ci cu răbdare și cu credința că va fi bine!

Iar atunci când ajungi să dansezi pe ritmul vieții, zâmbetul îți reapare pe față, trupul tău se reumple de vitalitate, iar gândurile tale încep să producă soluții menite să-ți aducă fericire în viață.

Încearcă în acel moment să te uiți în urmă la neferirea pe care ai simțit-o! Ce mai înseamnă pentru tine? Un capăt de drum? Sau o lecție învățată și un nou început?

Tu ce alegi? Să te distrugi pe dinăuntru sau să dansezi pe ritmul vieții?

http://www.vulpescu.eu/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

SUA au rămas proprietatea Marii Britanii, iar Marea Britanie este proprietatea Vaticanului


by „Cea mai puternică ţară de pe planetă pare la ora actuală Statele Unite ale Americii. Asta, dacă e să credem tot ce ni se spune. În realitate, Statele Unite au fost de la bun început controlate de Londra, lucru care se întâmplă şi astăzi. America nu a fost niciodată […]

„Cea mai puternică ţară de pe planetă pare la ora actuală Statele Unite ale Americii. Asta, dacă e să credem tot ce ni se spune. În realitate, Statele Unite au fost de la bun început controlate de Londra, lucru care se întâmplă şi astăzi. America nu a fost niciodată pământul libertăţii, dar a sosit timpul să se trezească.

Multă lume condamnă astăzi atotputernica Americă, pe care o consideră uriaşul cel rău al lumii globale, deşi toate evenimentele pentru care sunt învinovăţiţi americanii au fost orchestrate de Elita Frăţiei Babiloniene din Anglia, şi nu numai. Aparenta prăbuşire şi declinul Imperiului Britanic ca superputere mondială nu a făcut decât să ascundă locul în care se află adevărata putere. Subliniez că prin Londra eu nu înţeleg guvernul britanic, care nu reprezintă decât o faţadă, oricine ar fi la putere. Ce vreau să spun este că din motive istorice şi nu numai, centrul major operaţional al reţelei de societăţi secrete a Frăţiei reptiliene îşi are sediul la Londra sau Noua Troia, şi în mare măsură în alte trei centre europene: Paris, Bruxelles şi Roma. Ca de obicei, pentru a înţelege ce s-a întâmplat în Statele Unite este necesar să pornim de la nişte evenimente care s-au petrecut cu mult timp în urmă. Primii care au debarcat pe coastele americane cu mii de ani în urmă au fost fenicienii. În primii ani ai secolului XX s-au descoperit în Marele Canion rămăşiţe ale civilizaţiei egiptene (feniciene) sau orientale, deşi acest lucru este ascuns de autorităţi. Numele oraşului Phoenix din Sun Valley, în Arizona, a fost inspirat de istoria reală a locului respectiv, indiferent ce ar dori să ne facă să credem istoricii oficiali. Există dovezi certe că galezii, irlandezii, englezii şi scoţienii au debarcat în America de Nord cu secole înaintea lui Cristofor Columb.

Istoria oficială, potrivit căreia cel care a descoperit pentru prima dată America a fost Columb, este ridicolă. La câţiva kilometri de oraşul scoţian Edinburgh se află Capela Rosslyn, sfântul graal al Elitei Babiloniene. Aceasta a fost construită în forma unei cruci templiere de către familia St Clair-Sinclair şi este împănată de simboluri ezoterice. Fundaţiile sale au fost puse în anul 1446 şi lucrarea a fost terminată prin anii 1480. Cu atât mai ilustrativ este faptul că faţada bisericii prezintă ilustraţii ale porumbului dulce şi ale unor cactuşi care nu trăiesc decât în America, continent pe care Cristofor Columb nu l-a descoperit” decât în anul 1492! Cum a fost posibil? De fapt, nu este nici un mister. Cristofor COlumb nu a fost nici pe departe primul alb care a pus piciorul pe pământ american. Fenicienii, norvegienii, irlandezii, galezii, bretonii, bascii şi portughezii – toţi au navigat către America înaintea lui. Printre ei s-a numărat şi prinţul Henry Sinclair de Rosslyn, lucru atestat de o carte rară de Frederick I. Pohl intitulată Călătoria prinţului Henry Sinclair în Lumea Nouă din anul 1398. Sinclair a făcut această călătorie împreună cu o altă linie genealogică, pe nume Zeno, una din cele mai influente familii ale Nobilimii Negre din Veneţia. Sinclair şi Antonio Zeno au debarcat în Nova Scotia (Noua Scoţie) în anul 1398. Descrierile făcute în scrisorile sale de către Antonio, referitoare la pământul descoperit, corespund perfect şi în detaliu unei regiuni din Pictou County bogată în depozite de bitum, nu departe de actualul oraş New Glasgow. Sinclair a mers mai departe şi a debarcat în New England de astăzi. În Prospect Hill, Westford, un loc situat la 40 de kilometri de Boston, statul Massachussetts, s-a descoperit o sculptură în piatră care reprezintă o sabie şi un cavaler în armură. T.C. Lethbridge, custodele Muzeului Universitar de Arheologie şi Etnologie din Cambridge, Anglia, afirmă că armele, armura şi însemnele heraldice au aparţinut unui cavaler din secolul XIV, din nordul Scoţiei, „fiind foarte asemănătoare cu cele ale lui Sinclair, conte de Orkney”. Frăţia ştie de existenţa Americii de mii de ani, iar Cristofor Columb a fost folosit doar ca momeală, pentru ca ocupaţia oficială a celor două Americi să poată începe. Iată cum s-au petrecut lucrurile.

După masacrul din 1307, mulţi templieri au părăsit Franţa cu destinaţia Scoţia, aşa cum am văzut mai devreme. Alţii s-au îndreptat însă către Portugalia, unde au devenit cunoscuţi sub numele de Cavalerii lui Christos. Ei şi-au concentrat atenţia îndeosebi asupra unor activităţi maritime. Cel mai faimos mare maestru al Cavalerilor lui Christos a fost prinţul Henry Navigatorul (un alt prinţ Henry), care a trăit între 1394-1460. Termenul de „navigator” sau „nautier” era folosit de templieri şi de Prioria Sionului pentru a desemna un mare maestru, aşa că nu este de mirare că el a fost preluat de acest nou front templier, Cavalerii lui Christos. Prinţul Henry a fost un explorator cu sânge regal. Marinarii săi au fost cei care au descoperit Madeira şi Azorele, două posibile rămăşiţe ale Atlantidei. Datorită cunoaşterii secrete a Frăţiei, prinţul Henry a avut acces la multe hărţi întocmite din vremea fenicienilor şi a altor popoare antice, printre care se numărau şi unele care indicau prezenţa Americilor. La numai 20 de ani după ce Columb şi-a ridicat pânzele îndreptându-se către America –  pardon, către India! – amiralul turc Pin Reis a desenat o hartă a felului în care arăta Antarctica cu 300 de ani înainte de descoperirea oficială a acelui continent! Corectitudinea acestei hărţi a fost stabilită prin tehnici moderne. Cum a fost posibil? Amiralul a afirmat că a copiat harta după alte hărţi mai vechi, la care aveau cu siguranţă acces şi prinţul Henry Navigatorul şi Cavalerii lui Christos. Acest lucru devine şi mai semnificativ dacă vă voi spune că unul din căpitanii de vas ai prinţului Henry (respectiv un Cavaler al lui Christos) era… bunicul lui Cristofor Columb! Nu cred că vă mai vine să credeţi că acesta a plecat în căutarea Indiei… El ştia foarte bine către ce destinaţie se îndreaptă. Nu întâmplător, cei mai mulţi din marii navigatori şi exploratori ai lumii, precum Vasco da Gama sau Amerigo Vespucci, au fost portughezi. După cum ne explică istoricul francmason Manly P. Hall, Columb avea legături cu reţeaua de societăţi secrete din Genova şi din nordul Italiei, bastionul Nobilimii Negre veneţiene-feniciene, respectiv al liniilor genealogice reptiliene. La un moment dat, el a fost angajat de Rene d’Anjou, şeful casei reptiliene de Lorraine, membru al Frăţiei Babiloniene şi nobil cu nenumărate contacte în întreaga Europă, inclusiv în Genova şi Veneţia. Columb (pe numele real Colon) a fost membru al unui grup catar şi templier foarte activ, inspirat de convingerile poetului Dante, iar steagul care a fluturat pe navele sale în timpul călătoriei către America era… un steag alb cu o cruce roşie pe el. Un sprijin crucial pentru Columb a provenit de la doi iniţiaţi de rang înalt ai Frăţiei Babiloniene, Lorenzo de Medici, aparţinând uneia din cele mai puternice familii reptiliene veneţiene, şi artistul Leonardo da Vinci, marele maestru al Prioriei Sionului.

Cinci ani după ce Columb a debarcat în Caraibe, un italian pe nume John Cabot a plecat din portul templier Bristol, în vestul Angliei, şi a descoperit oficial „Lumea Nouă”, America de Nord. Numele de Bristol derivă de la Barati, după ce portul s-a numit cândva Caer Brito. Bristolul a fost un centru al templierilor, iar cartierul modern Temple Meads confirmă acest lucru. Cabot a fost susţinut de regele Angliei Henry VII, iar fiul lui Cabot, Sebastian, născut la Veneţia, avea să devină la rândul lui explorator, fiind angajat de Henry pentru a desena hărţi. Sebastian a ajuns inclusiv în Hudson Bay din Canada, şi a condus o expediţie a spaniolilor către America de Sud. Pretextul celor doi Cabot a fost că se aflau în căutarea Asiei! Expediţiile spaniolilor către America de Sud şi ale francezilor şi englezilor către America de Nord au fost coordonate de aceeaşi sursă, respectiv de filialele Frăţiei. Istoria oficială nu recunoaşte vreo legătură între Columb şi Cabot, dar nu pentru că nu ar exista dovezi în acest sens. Numele adevărat al lui John Cabot a fost Giovanni Caboto. Era un veneţian naturalizat venit din Genova, oraşul în care se afla la acea vreme şi Cristofor Columb. Manly P. Hall, francmason de rang înalt el însuşi, afirmă că amândoi aveau legături cu aceleaşi societăţi secrete şi cu „Înţelepţii Orientului”. În cartea sa, Întâlnirea Americii cu destinul, el spune:

„Exploratorii care au deschis calea către Lumea Nouă au respectat un plan măreţ, fiind cei care au redescoperit America, nu cei care au descoperit-o pentru prima oară. Se cunosc foarte puţine lucruri despre originea, vieţile, caracterele şi politicile duse de aceşti aventurieri întreprinzători. Deşi au trăit amândoi într-un secol în care au existat numeroşi istorici şi biografi, aceştia au preferat fie să păstreze tăcerea, fie să inventeze nişte relatări aparent plauzibile, dar în realitate lipsite de substanţă”.

Păi, sigur! E limpede că nu doreau ca oamenii să cunoască adevărul – că totul era doar o poveste trasă de păr, parte integrantă a unei Agende pe termen lung a Frăţiei. În cele patru secole care au urmat, ţările europene controlate de Frăţie, în special Anglia, dar şi Olanda, Franţa, Belgia, Spania, Portugalia, Germania, şi altele, au invadat planeta şi au preluat controlul asupra acesteia, dând liniilor reptilo-ariene o putere pe care nu au avut-o niciodată până atunci. Tipic pentru mentalitatea şi metodele utilizate de Frăţie a fost comportamentul lui Hernando Cortes, cel care a permis instaurarea controlului spaniol asupra Americii Centrale, după debarcarea lui Columb. Nativii acestui pământ avea un sistem propriu de măsurare a timpului şi o dată la care aşteptau întoarcerea zeului lor, Quetzalcoatl, un fel de versiune locală a lui Iisus. Poveştile rostite în Orientul Mijlociu şi Europa şi cele despre Quetzalcoatl din America Centrală nu difereau prea mult, căci proveneau din aceeaşi sursă. Data la care nativii aşteptau a doua venire a zeului alb Quetzalcoatl era (după sistemul european de măsurare a timpului) anul 1519, şi ei erau convinşi că acesta va purta veşmintele indicate de numele care i se atribuia: Şarpele cu Pene. Cortes a ajuns în Mexic în anul 1519, purtând un coif cu pene, ba chiar a debarcat în apropiere de locul în care era aşteptat Quetzalcoatl. Avea de asemenea la el o cruce, care corespundea de asemenea legendei lui Quetzalcoatl. Din toate aceste motive, regele aztec Montezuma şi poporul său au crezut că Hernando Cortes era zeul mult aşteptat. Acest lucru i-a permis lui Cortes să preia controlul asupra unui popor mult mai numeros, deşi nu avea decât 598 de oameni. Când aztecii şi-au dat seama că nu el era zeul aşteptat, era deja prea târziu. A urmat un imens carnagiu al nativilor, iar un istoric spaniol estimează că cel puţin 12 milioane de nativi au fost ucişi după venirea arienilor şi reptilo-arienilor albi în America de Sud, şi un număr chiar mai mare au devenit sclavi. Conchistadorii spanioli au cucerit pământurile incaşilor şi mayaşilor (pe lângă cele aztece), şi o mare parte a cunoaşterii acestor popoare s-a pierdut în cursul procesului de colonizare sau a fost distrusă în mod sistematic. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în America de Nord, unde europenii au ucis un număr uriaş de nativi, ştergând practic cultura lor de pe suprafaţa pământului. Popoarele native din Africa, Australia, Noua Zeelandă şi din alte părţi au suferit o soartă similară. Aflaţi sub controlul invizibil al reptilienilor, arienii au pus stăpânire pe întreaga lume prin intermediul Imperiului Britanic şi a altor monarhii europene, şi oriunde au ajuns, cunoaşterea vieţii şi a istoriei (adică implicarea reptilienilor în afacerile pământenilor) a fost furată sau distrusă. Unul din exemplele cele mai evidente ale acestui proces a fost distrugerea marii biblioteci ezoterice din Alexandria (în Egipt) din secolul IV, la ordinul romanilor. Toate cărţile care nu au fost distruse au fost depozitate la Vatican. O cunoştinţă care are rude ce lucrează pe posturi înalte la Vatican mi-a spus că în timpul unei vizite pe care i s-a permis să o facă, a văzut cufere vidate care depozitau mii de documente şi cărţi ezoterice vechi. „Era incredibil”, mi-a spus ea.

Prima aşezare engleză permanentă în ţara care avea să devină Statele Unite ale Americii a fost Jamestown, în statul actual Virginia. Aşezarea a apărut pe la începutul secolului al XVII-lea. Se spune că Virginia ar fi primit acest nume după regina Elisabeta I, supranumită (fără temei) „regina-fecioară”. Totuşi, este mult mai probabil ca regiunea să fi fost numită aşa pornind de la zeiţa fecioară a Babilonului antic, Semiramida, şi echivalentul ei egiptean Isis. Printre primii colonişti care s-au instalat atunci s-au numărat mulţi membri ai familiei lui Francis Bacon, precum şi numeroşi puritani-calvinişti, cu hainele negre şi pălăriile lor înalte, care au tratat populaţia nativă cu o aroganţă şi o inumanitate ieşite din comun, la fel cum îşi tratau de altfel şi propriile neveste. Odată cu aceşti colonişti au sosit şi liniile genealogice reptiliene ale aristocraţiei şi regalităţii europene, care aveau să devină peste ani liderii lumii economice, bancherii, preşedinţii şi guvernatorii noilor State Unite ale Americii. Transferul proprietăţilor financiare şi imobiliare s-a asigurat de la bun început prin crearea Companiei Virginia de către regele James I, în anul 1606. James l-a înnobilat pe Francis Bacon şi l-a numit în diverse poziţii importante, inclusiv în aceea de Lord Cancelar al Angliei. Sub patronajul lui James, templierii, rozicrucienii şi alte societăţi secrete şi-au unit forţele sub un singur nume: francmasoneria. Printre primii membri ai Companiei Virginia s-au numărat: Francis Bacon, contele de Pembroke, contele de Montgomery, contele de Salisbury, contele de Northampton şi Lordul Southampton. Toţi aceştia aparţineau unor linii genealogice ale Frăţiei. Compania Virginia continuă să existe inclusiv la ora actuală, sub alte nume, ea fiind cea care controlează astăzi Statele Unite, aşa cum voi explica imediat.

Francmasonii erau pe punctul de a trece de la controlul deschis al Americii la cel sub acoperire, proces cunoscut în istorie drept Războiul pentru Independenţă. Agenda Frăţiei referitoare la America a fost surprinsă perfect de Francis Bacon în lucrarea sa, Noua Atlantidă, publicată în anul 1607, în care un „Colegiu Invizibil” format dintr-o elită a intelectualilor controlează toate evenimentele. Unul din liderii francmasonilor din coloniile americane ale britanicilor a fost Benjamin Franklin, considerat de mulţi şi la ora actuală Părintele Fondator care credea în libertatea poporului. Faţa sa poate fi văzută pe bancnota de 100 de dolari. Din păcate, chiar şi Mişcarea Patriotă Creştină, care a surprins numeroase aspecte ale conspiraţiei globale, a rămas cu convingerea că Franklin ar fi fost de partea lor. Personal, sunt exact de părerea opusă. Franklin a fost un agent al serviciilor secrete britanice, un satanist care se ocupa cu sacrificarea copiilor şi un slujitor devotat al Frăţiei Babiloniene. Dacă nu doresc să cadă complet în amăgire, americanii ar trebui să îşi reconsidere din temelii istoria şi motivaţiile părinţilor fondatori. Franklin a fost Henry Kissinger al epocii sale. El a fost cel care a publicat primul articol documentat despre francmasonerie în ziarul său, The Pennsylvania Gazette, la data de 8 decembrie 1730. A devenit el însuşi francmason în februarie 1731, în mod oficial, şi a fost numit mare maestru provincial al Pennsylvaniei în anul 1734. În acelaşi an, Franklin a tipărit prima carte masonică din America, iar prima lojă americană cunoscută este cea fondată în statul său, Pennsylvania. De unde a fost orchestrat Războiul pentru Independenţă? Din Philadelphia, unde poate fi văzut încă Clopotul Libertăţii (n.n. bell – clopot), un simbol al lui Bel, zeul-soare al fenicienilor şi arienilor. Ceea ce contează în simbolistica reptilo-arienilor este sunetul unui cuvânt, nu felul în care se scrie el (aceasta fiind o caracteristică a limbajului fenician). Franklin, care era inclusiv mare maestru rozicrucian, s-a aflat chiar în centrul operaţiei Frăţiei de preluare a controlului asupra Americii şi de înlocuire a controlului deschis al Londrei cu controlul sub acoperire, mult mai eficient pentru guvernarea maselor. Îi invit pe cei care cred că Franklin şi alţi părinţi fondatori ai Statelor Unite au luptat pentru libertatea poporului american să nu se lase înşelaţi de aparenţe. Ce le spun alegătorilor cei care îşi propun să câştige puterea prin alegeri: ce doresc sau ce nu doresc aceştia să audă? Mulţi dintre părinţii fondatori, precum Franklin sau Jefferson, erau nişte ipocriţi de prim rang, care una spuneau şi alta făceau. Desigur, orice om procedează din când în când la fel, dar aici vorbim de o operaţiune la scară mare. Jefferson a scris că toţi oamenii se nasc egali în timp ce avea 200 de sclavi negri şi nota în altă parte că oamenii negri sunt inferiori din punct de vedere genetic şi intelectual rasei albe. Cum putem împăca aceste două declaraţii? Este imposibil. Franklin avea şi el sclavi în timp ce nu înceta să propovăduiască despre libertate.

De fapt, Benjamin Franklin a fost un francmason notoriu chiar în locul unde s-a organizat Războiul pentru Independenţă: Franţa, fiind membru în lojile francmasone Cele Nouă Surori şi San Juan, care au manipulat inclusiv Revoluţia Franceză din 1789. A fost un iniţiat al extrem de exclusivei Loji Regale a Comandorilor Templului de Vest din Carcassonne. A fost de asemenea membru al Clubului Satanic Hellfire (n.n. Focul Iadului), împreună cu un prieten apropiat, Cancelarul Britanic al Eşichierului, Sir Francis Dashwood, asociat cu multe grupuri ezoterice, inclusiv cu Frăţia Universală Druidă. Dashwood dispusese săparea unei peşteri uriaşe pe domeniul său din West Wycombe (Wicca), unde practica ritualuri satanice şi ceremonii sexuale „magice”. Voi explica această obsesie pentru ritualurile sexuale într-un capitol ulterior. Deocamdată doresc să subliniez că eu nu condamn în bloc tradiţia druidă sau wiccană. Nici vorbă de aşa ceva. Nu fac decât să insist asupra folosirii cu rea-voinţă a acestei cunoaşteri, care poate fi folosită cu multă înţelepciune şi iubire de către oamenii orientaţi pozitiv. Motivul pentru care afirm că acei oameni erau druizi este pentru a confirma astfel că înţelegeau şi operau cu cunoaşterea ezoterică, deşi o condamnau în public, ascunzându-se sub mantaua creştină. Alţi membri ai Clubului Hellfire la vremea respectivă erau: Frederick, prinţul de Wales, primul ministru, Lordul Amiralităţii şi Primarul Londrei. Aceasta era compania pe care o cultiva Benjamin Franklin, omul care avea să conducă o „revoltă” împotriva Coroanei Britanice! În realitate, el a fost agentul cu indicativul 72 al serviciului secret britanic, organizaţia creată de oameni ca Francis Bacon şi dr. John Dee în timpul domniei reginei Elisabeta I. Săpăturile făcute în anul 1998 sub locuinţa lui Franklin din 36 Craven Street, lângă Trafalgar Square din Londra, au dus la descoperirea a zece cadavre, din care şase de copii, datate ca aparţinând perioadei în care a locuit acolo Franklin. Explicaţia oficială este că Franklin şi soţia sa se ocupau fie cu jefuirea cimitirelor, fie cumpărau cadavre pentru cercetări medicale. Cine poate crede însă aşa ceva, ştiut fiind că Franklin era implicat într-un grup care se ocupa cu sacrificiile rituale, de genul celor practicate în antichitate de Frăţia Babiloniană? A, şi încă ceva: cei doi satanişti, Franklin şi Sir Francis Dashwood, au scris o carte de rugăciuni care a devenit nucleul actualei Cărţi Creştine de Rugăciuni! Întrucât Dashwood mai era numit şi Lord DeSpencer, cartea a devenit faimoasă sub numele de Cartea de Rugăciuni Franklin-DeSpencer, iar în America sub numele de Cartea de Rugăciuni a lui Franklin. La fel ca şi ceilalţi părinţi fondatori, Franklin a lucrat pentru Frăţie atât în Europa cât şi în America, şi nu este deloc un accident faptul că atât Franklin cât şi Jefferson au fost numiţi la un moment dat (în perioade diferite) să reprezinte interesele americane într-unul din principalele centre ale Frăţiei, Paris, la fel cum a făcut-o la vremea lui şi Sir Francis Bacon, care a reprezentat interesele britanicilor. Contactele strânse ale lui Franklin cu societăţile secrete franceze au determinat atât de mulţi revoluţionari şi francmasoni francezi, precum Lafayette, să se implice în Războiul American pentru Independenţă. Contactele sale invizibile i-au asigurat şi serviciile francmasonului german baronul von Streube, care a servit în armata lui Frederick al Prusiei. Streube a jucat un rol semnificativ în război, la fel ca şi francmasonul de rang înalt George Washington, comandantul armatei americane şi primul preşedinte al Statelor Unite. Marea majoritate a ofiţerilor săi erau francmasoni, la fel ca şi comandanţii trupelor britanice.

Comandantul-şef al trupelor britanice din Războiul American pentru Independenţă era Lord Geoffrey Amherst, iar cel care i-a plătit intrarea în rândul ofiţerilor britanici a fost Lionel Sackville, primul duce de Dorset, un asociat al ducelui de Wharton. În anul 1741, Sackville şi Wharton au devenit Cavaleri ai Ordinului Jartierei, ordinul cavaleresc al elitelor instituit de monarhia britanică, care se întrepătrunde cu celelalte reţele de „cavaleri”, precum Cavalerii Sfântului Ioan din Ierusalim (de Malta). Simbolul Cavalerilor Ordinului Jartierei este crucea roşie pe un scut alb. Sackville a organizat reţeaua francmasonă a Lojii Marelui Orient din Italia, care a lucrat mai târziu cu foarte secretoşii Carbonari şi cu Alta Vendita. Fiii săi, George şi Charles conte de Middlesex, erau amândoi francmasoni cât se poate de activi. În anul 1733, Charles Sackville a creat o lojă în rândul Nobilimii Negre din Florenţa (în Italia), şi a fost co-fondator al Societăţii Dilettanti, alături de prietenul lui Benjamin Franklin, Sir Francis Dashwood. Charles Sackville şi Dashwood erau membri ai unui grup de elită alcătuit din francmasoni din jurul prinţului de Wales Frederick, care era la rândul lui membru al Clubului Hellfire. Fratele mai mic al lui Charles, George, a fost numit colonel al Regimentului 20 Infanterie (devenit mai târziu Regimentul Puşcaşilor Lancashire) şi maestru al lojii francmasone a acestuia. Unul din membrii lojii sale era locotenent-colonelul Edward Cornwallis, un alt comandant al armatei britanice în timpul Războiului American pentru Independenţă. Cornwalis, al cărui frate era Arhiepiscop de Canterbury, a fost numit Guvernator al Noii Scoţii în anul 1750 şi a format acolo o lojă francmasonă. Sub comanda lui Cornwalis se afla căpitanul James Wolf, un alt personaj care ava să joace un rol vital în Războiul pentru Independenţă. În anul 1751, George Sackville a devenit mare maestru al Marii Loji Irlandeze, principalul organism la care erau afiliate lojile din armata britanică aflată în colonii. În 1775, când războiul din America ajungea la apogeu, acelaşi George Sackville, prieten apropiat cu regele Nobilimii Negre George III, a fost numit Secretar de Stat însărcinat cu afacerile coloniilor americane! Aceasta era reţeaua la care era conectat Benjamin Franklin. Ca să nu lungim vorba, Frăţia Babiloniană a fost cea care a controlat şi a manipulat în realitate, prin intermediul francmasonilor, ambele tabere ale Războiului American pentru Independenţă, aşa cum procedează de altfel în cazul tuturor războaielor.

Aşa cum au căzut de acord toţi istoricii, operaţiunile militare şi navale ale armatei britanice în timpul Războiului American pentru Independenţă au fost incredibil de prost coordonate. Nu se pune problema unei victorii a coloniştilor, ci doar a unei auto-înfrângeri a britanicilor. Acum înţelegem de ce, şi care au fost canalele care au cerut acest lucru. Regimentele britanice erau înţesate de loji francmasone care interferau cu fraţii lor din armata americană. Benjamin Franklin se afla chiar la Paris în timpul acestei perioade cruciale, comunicând la fel de uşor cu lojile britanice şi cu cele franceze. În plus, Parisul era (şi încă mai este) un centru major al operaţiunilor de spionaj ale serviciilor secrete britanice. Principalul rol al directorului general al Poştei era în mod tradiţional acela de spionaj, căci avea acces la toate formele de comunicare. La acea vreme, Anglia a divizat acest post, acordându-l simultan lui Sir Francis Dashwood, colegul satanist al lui Franklin, şi contelui de Sandwich, care a alcătuit o nouă societate secretă împreună cu Dashwood, numită Ordinul Sfântului Francisc, un fel de al doilea Club Hellfire. Contele de Sandwich a fost numit Prim Lord al Amiralităţii în bătălia navală împotriva coloniilor americane, iar Encyclopaedia Britannica afirmă ea însăşi că administraţia contelui de Sandwich a fost unică în istoria forţelor navale britanice pentru corupţia şi incapacitatea ei. La fel ca incapabil (în mod intenţionat) era şi comandatul operaţiunilor navale, amiralul Lord Richard Howe, care a fost pus în legătură cu Franklin în anul 1774 de sora acestuia, care trăia în Anglia şi era membră a reţelei sale de spionaj. Howe a recunoscut public mai târziu că nu şi-a informat superiorii în privinţa întâlnirilor sale cu Franklin. În cei trei sau patru ani de dinainte de adoptarea Declaraţiei de Independenţă din anul 1776, Franklin şi-a petrecut vara pe domeniul lui Dashwood din West Wycombe, la nord de Londra, unde cei doi au luat parte la tot felul de „ritualuri” în peştera special săpată la ordinul lui Dashwood pentru a-şi crea un loc potrivit pentru practicile sale sataniste. La sediul Clubului Hellfire avea să fie găsită o statuie a lui Harpocrates, zeul grec al secretului şi tăcerii, prezentat cu un deget dus la gură. S-au găsit numeroase statui ale lui Harpocrates la intrarea în temple, peşteri şi alte locuri în care erau practicate şi transmise misterele. Dashwood şi Franklin (el însuşi director general al Poştei americane) au fost cei care au coordonat ambele tabere ale războiului, pentru a se asigura de rezultatul dorit: preluarea controlului sub acoperire al Statelor Unite de către Frăţia Babiloniană din Londra. O scrisoare datată 3 iunie 1778, scrisă de John Norris, un agent secret al lui Dashwood, afirmă că: „În această zi, am transmis prin heliograf un raport al doctorului Franklin, aflat la Paris, către Wycombe”.

Războiul American pentru Independenţă a izbucnit în mod oficial în anul 1775, fiind declanşat de impunerea unor impozite mult prea ridicate de către Coroana Britanică, pentru a face faţă costurilor uriaşe ale Războiului de Şapte Ani dintre Anglia şi Franţa, un alt conflict manipulat de Frăţie. Acest război a început după ce George Washington, pe vremea aceea tânăr comandant militar al armatei coloniale britanice, a ordonat uciderea trupelor franceze din Ohio. Germenii revoluţiei americane au fost semănaţi de noile impozite introduse de Frăţia din Londra, împotriva cărora s-au „răzvrătit” propriii lor reprezentanţi din colonii. Aceasta este o tehnică clasică, folosită dintotdeauna. Ca de obicei, masele populare au fost prinse la mijloc, fără să aibă idee ce se întâmplă de fapt şi crezând tot ce li se spunea. Printre „rebelii” americani se numărau francmasonii Patrick Henry şi Richard Henry Lee, cel care a condus revolta Adunării Generale a Virginiei din anul 1769. Conflictul a ajuns la apogeu odată cu adoptarea Legii Ceaiului, care a permis Companiei British East India (acea creaţie a Frăţiei) să îşi descarce surplusul de ceai în colonii, fără să plătească taxe vamale, lucru care a distrus piaţa pentru toate celelalte companii. Până în zilele noastre, istoria oficială continuă să susţină că un grup de indieni mohicani s-au urcat la bordul navei numite Dartmouth, ancorată în portul Boston, şi au aruncat încărcătura de ceai de pe aceasta în apă. În realitate, „rebelii” nu erau deloc indieni mohicani, ci membri ai Lojii francmasone a Sfântului Andrei din Boston îmbrăcaţi în indieni şi conduşi de Paul Revere. Evenimentul nu s-ar fi putut petrece fără sprijinul Miliţiei Coloniale controlată de britanici, care avea misiunea să păzească nava Dartmouth. Căpitanul unuia din detaşamentele miliţiei, Edward Proctor, era chiar el membru al… Lojii Sfântul Andrei. Aceasta a fost prima lojă din lume care a acordat gradul francmason de Cavaler Templier. Marele maestru al acestei loji, Joseph Warren, a fost numit mare maestru al întregii Americi de Nord de către Marea Lojă a Scoţiei. Printre membrii Lojii Sfântului Andrei se număra şi John Hancock, liderul de mai târziu al aşa-numitului Congres Continental care a semnat Declaraţia de Independenţă. Cel puţin trei membri ai Lojii Sfântului Andrei, inclusiv Paul Revere, erau şi membri ai „celor nouă loiali”, elita interioară a unui important grup revoluţionar numit Fiii Libertăţii. Acesta a fost grupul care a organizat atentatul împotriva navei Dartmouth.

O mare parte din aceste informaţii este confirmată de istoricul francmason Manly P. Hall, care indică şi faptul că din cei 56 de semnatari ai Declaraţiei Americane de Independenţă, 50 erau francmasoni recunoscuţi, şi numai unul era absolut sigur ne-mason. La data de 3 septembrie 1783, coloniile au fost recunoscute ca o republică independentă, sub numele de Statele Unite, prin Tratatul de la Paris. Noua Constituţie a fost creată în principal (cel puţin din punct de vedere oficial) de George Washington, Benjamin Franklin, Edmund Randolph, Thomas Jefferson şi John Adams. Cei mai mulţi dintre aceşti părinţi fondatori erau mari proprietari de sclavi, deşi declarau că iubesc libertatea omului mai presus de orice. Franklin a fost proprietar de sclavi timp de 30 de ani, vânzându-i la magazinul său general. În anul 1733 a plasat un anunţ de vânzare a unei sclave care suna astfel: „Fată de circa 15 ani, a avut pojar, se află în ţară de un an şi ştie să vorbească engleza. Cei interesaţi sunt aşteptaţi în magazin”. George Washington era şi el proprietar de sclavi, la fel ca ceilalţi eroi ai Războiului pentru Independenţă, precum John Hancock şi Patrick Henry. Henry era cel care a rostit celebra maximă: „Daţi-mi libertate sau lăsaţi-mă să mor”. Asta, numai dacă aveai pielea albă! În total, nouă preşedinţi americani au fost proprietari de sclavi, iar unul dintre ei, Andrew Johnson, a pus chiar un afiş în care oferea o recompensă pentru prinderea unui sclav fugar, inclusiv zece dolari în plus pentru fiecare 100 de lovituri de bici pe care i le-ar fi tras cel care îl captura. Edmund Randolph, asociat apropiat al lui George Washington, iar mai târziu mare maestru al Marii Loji a Virginiei, a fost numit primul procuror general şi secretar de stat al SUA. El este cel care a propus sistemul guvernării centralizate, pornind de la o structură propusă de multă vreme de „Colegiul Invizibil” şi de reţeaua lui Francis Bacon.

Cei mai mulţi americani cred că părinţii fondatori au creat Constituţia Statelor Unite pentru a le asigura libertatea, dar redactarea ei s-a făcut cu cea mai mare atenţie, lăsând anumite portiţe care să permită implementarea Agendei Frăţiei. Ea afirmă de la bun început că dacă Preşedintele opune vetoul său unei legi adoptată de Congres, aceasta se întoarce la Camera Reprezentanţilor şi la Senat, trebuind să fie votată din nou de cel puţin două treimi din camerele reunite ale Congresului. Altfel spus, este suficient să îl controlezi pe Preşedinte şi o treime din Parlament pentru a împiedica orice lege doreşti. Ce armă mai puternică ţi-ai putea dori într-o societate „liberă” pentru a-ţi apăra status quo-ul şi a opri orice încercare de a-ţi fi luată puterea? Mişcarea Patrioţilor afirmă că tipărirea banilor de către un consorţiu de bănci private este neconstituţională în SUA, căci Constituţia americană afirmă negru pe alb că cel care trebuie să bată monedă este Congresul. În realitate, Constituţia nu spune aşa ceva. În articolul 1, secţiunea 8, ea spune: „Congresul va avea puterea de a bate monedă, regularizând astfel valoarea banilor”. Ea nu spune (în mod intenţionat) că legislativul american va fi singura instituţie care are dreptul să bată monedă sau că el trebuie să se folosească neapărat de acest drept. Secţiunea 10 afirmă că statele nu au dreptul să bată monedă şi că plata datoriilor nu se poate face decât în monede din aur şi argint. Rezultă de aici că banii din hârtie sunt neconstituţionali? Nu. De ce? Simplu: noul Congres a oferit capitalei Washington un petic de pământ pe care l-a numit districtul Columbia, care nu este deci un stat. În acest district se află banca centrală a Americii, numită Federal Reserve, ai cărei proprietari sunt în întregime privaţi şi care emite dolarul american din hârtie. În acest fel, districtul Columbia evită majoritatea clauzelor din Constituţie referitoare la state. Cu siguranţă, părinţii fondatori ştiau ei ce fac.

Primul Preşedinte al Statelor Unite a fost George Washington. Pe spatele scaunului său prezidenţial era sculptat un soare care răsare – un vechi simbol al religiei solare ariene. Washington a fost mare maestru al Lojii Alexandriei (numită după oraşul egiptean cu acelaşi nume), de lângă Washington DC. A fost investit în funcţia de Preşedinte la data de 30 aprilie 1789, cu o zi înainte de marea zi rituală a Frăţiei, 1 mai sau May Day. Jurământul i-a fost luat de Robert Livingstone, marele maestru al Marii Loji New York. Ceremonia nu a fost altceva decât un ritual mason executat de masoni. S-a ţinut o mare procesiune la care au participat Washington şi toţi ofiţerii şi iniţiaţii din lojile americane. La fel ca majoritatea celorlalţi părinţi fondatori, Washington se trăgea dintr-o linie aristocratică engleză, unul din strămoşii săi fiind un cavaler englez care a trăit în secolul XII, în perioada când apăreau cavalerii templieri, iar un altul fiind o rudă a ducelui de Buckingham, cel care a luptat pentru Coroana Angliei, declanşând Războiul Civil Englez. Washington nu a fost decât primul exemplu al manierei în care s-a folosit Frăţia Babiloniană de liniile sale genealogice reptiliene pentru a domni asupra Statelor Unite din prima zi a creării lor şi până astăzi. Priviţi genealogia preşedinţilor americani, a principalilor politicieni, oameni de afaceri, bancheri, comandanţi militari, proprietari de mas-media, oficiali guvernamentali, şefi ai serviciilor secrete, etc., şi veţi găsi aceleaşi linii genealogice reptilo-ariene care au condus Europa şi a căror istorie poate fi trasată până în Orientul Mijlociu şi Apropiat, în perioada Sumerului şi Babilonului. Să luăm două exemple: cel puţin 33 din primii 42 de preşedinţi ai Statelor Unite au fost înrudiţi cu regele Angliei Alfred cel Mare (849-899) şi cu Charlemagne (742-814), faimosul monarh al Franţei, şi 19 dintre ei au fost înrudiţi cu regele Angliei Edward III (1312-1377), care este legat genealogic în o mie de feluri de prinţul Charles. George şi Barbara Bush, printre alţii, provin din aceeaşi linie aristocratică britanică. Ei se trag din linie genealogică a lui Pierce, care şi-a schimbat numele din Percy după ce a fugit din Anglia ca urmare a Complotului eşuat al Prafului de Puşcă, prin care s-a încercat aruncarea în aer a Parlamentului Britanic. Soţii Bush s-au căsătorit din considerente genetice, aşa cum au făcut întotdeauna familiile Establishment-ului de pe coasta de est a Statelor Unite, la fel ca şi rudele lor de sânge (reptilian), aristocraţii şi regii din Europa. Chiar şi Bill Clinton şi Bob Dole, care s-au „înfruntat” la alegerile din 1996, sunt veri îndepărtaţi. Printre strămoşii lor comuni se numără regele Angliei Henry III, care a domnit între 1227-1273, dar şi foştii preşedinţi americani William Henry Harrison şi Benjamin Harrison. Această informaţie provine din publicaţia Burkes Peerage, care prezintă liniile genealogice ale familiilor regale şi aristocratice. Clinton are mai mult sânge regal decât Dole şi coboară direct din aceeaşi linie genealogică ca şi Casa de Windsor, dar şi regii scoţieni şi regele Robert I al Franţei. De aceea a fost preferat el de Frăţie. Harold Brooks-Baker, directorul editorial al Burkes Peerage, afirmă: „Candidatul prezidenţial cu cel mai mare număr de gene regale a câştigat întotdeauna, fără nici o excepţie, de la George Washington şi până în prezent”. Ce statistică uimitoare şi câte gene regale (adică reptiliene) în conducerea Statelor Unite! Acelaşi trib care a controlat dintotdeauna Europa s-a extins în SUA şi le-a numit „Pământul libertăţii”. În realitate, Statele Unite au fost întotdeauna sub tutela Londrei. De fapt, ele au fost chiar o creaţie a Londrei. Marea Britanie şi Coroana Britanică au fost întotdeauna proprietarii, da, proprietarii Statelor Unite. Dacă sunteţi american şi nu aţi mai auzit această informaţie până acum, lucru foarte posibil, cel mai bine ar fi să vă aşezaţi şi să beţi o ceaşcă de ceai, căci veţi trăi probabil un şoc.

În anul 1604, un grup de politicieni de frunte, oameni de afaceri, comercianţi, industriaşi şi bancheri s-au întâlnit la Greenwich, iar apoi în provincia engleză Kent, creând o corporaţie numită The Virginia Company. Ei au anticipat astfel iminenta invazie de europeni albi, în marea lor majoritate britanici la început, pe continentul nord-american. Principalul acţionar al noii companii era regele reptilian James I, iar documentul de constituire a noii companii a fost întocmit la data de 10 aprilie 1606. Iată ce prevedea acest document, inclusiv după adăugirile ulterioare:

  • Compania Virginia este alcătuită din două filiale: London Company şi Playmouth sau New England Company. Prima era responsabilă de prima colonie permanentă din America de la Jamestown, creată la data de 14 mai 1607, iar cea de-a doua de aşa-numiţii „Părinţi Pelerini” care au sosit la Cape Cod pe nava Mayflower în noiembrie 1620, debarcând în Plymouth Harbour pe data de 21 decembrie. „Pelerinii” din mitul istoriei americane sunt de fapt membrii celei de-a doua filiale a Companiei Virginia, numită New England Company.
  • Compania Virginia a deţinut marea majoritate a pământului pe care îl cunoaştem astăzi sub numele de Statele Unite, inclusiv toate insulele de pe coasta continentului, până la 900 de mile distanţă de acesta. Printre acestea se numărau Bermudele şi cea mai mare parte a Insulelor Caraibe. Compania Virginia (respectiv, Coroana Britanică şi familiile aristocratice) deţineau drepturile de proprietate asupra 50% din toate minereurile de aur şi argint care aveau să fie descoperite pe pământurile sale, precum şi cote parte din celelalte minerale şi materii prime, şi 5% din toate profiturile altor companii mixte. Aceste drepturi trebuiau transmise mai departe tuturor moştenitorilor primilor proprietari ai Companiei Virginia, continuând să se aplice… de-a pururi! Acţionarii care controlau Compania Virginia au devenit cunoscuţi sub numele de Trezorieri şi Compania Aventurierilor şi Plantatorilor din City-ul londonez.
  • După primii 21 de ani de la constituirea Companiei Virginia, „toate taxele, impozitele şi accizele” percepute pentru activităţile comerciale din colonii trebuiau plătite direct Coroanei Britanice prin trezorierul Coroanei. Nici un comerciant nu putea exporta mărfuri în afara coloniilor fără permisiunea Coroanei Britanice. În caz contrar, mărfurile şi nava care le transporta urmau să fie confiscate.
  • Pământurile Companiei Virginia au fost concesionate coloniilor printr-un Act de Încredere (o formă de leasing), nimeni altcineva neputând cere dreptul de proprietate asupra lor. Concesionarii puteau lăsa moştenire urmaşilor lor dreptul de folosinţă permanentă a pământului sau îl puteau vinde, dar nu puteau fi niciodată proprietari. Drepturile de proprietate erau păstrate pentru totdeauna de Coroana Britanică.
  • Pământurile coloniale urmau să fie guvernate de două Consilii Coloniale, fiecare având 13 membri (din nou acest număr), dar cuvântul final asupra tuturor deciziilor îi aparţinea Consiliului Regal din Londra. Regele Angliei era cel care îl alegea pe Guvernatorul Coloniilor Americane, adică pe cel care corespundea funcţiei actuale de Preşedinte.
  • Prin Consiliul Regal al Coloniilor, monarhul britanic a insistat ca membrii coloniilor să le impună tuturor credinţa creştină, inclusiv nativilor americani. Ca să folosim limbajul epocii: „… asigurându-se cu toată diligenţa, atenţia şi respectul cuvenite, că adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu va fi predicat şi respectat nu doar în toate coloniile şi plantaţiile amintite, ci şi în rândul sălbaticilor care li se vor alătura sau care se vor învecina cu ei, în conformitate cu doctrina, drepturile şi religia existente şi profesate în regatul Angliei”. Dacă nativii americani nu acceptau religia creştină, ei trebuiau să fie forţaţi să facă acest lucru, a insistat Coroana. Acesta a fost ordinul de distrugere a culturii şi cunoaşterii popoarelor native din America de Nord, dar şi de a-i menţine pe coloniştii albi sub jugul vicios al terorismului creştin practicat de puritanii calvinişti. Practic, a fost o licenţă în alb care le dădea acestora dreptul de a ucide, tortura şi răpi nativii americani fără a putea fi acuzaţi în justiţie.
  • Tribunalele penale de pe pământurile deţinute de Compania Virginia trebuiau să opereze sub incidenţa Legii Amiralităţii (legea aplicată pe mare), în timp ce tribunalele civile trebuiau să opereze sub incidenţa dreptului comun (aplicat pe uscat). Acest aspect este crucial şi voi reveni imediat asupra lui.

Este important să înţelegeţi un lucru: toate aceste prevederi se aplică inclusiv la ora actuală! Citiţi din nou procentele de mai sus şi încercaţi să realizaţi dimensiunea lor. După ce cele 13 (din nou 13!) colonii iniţiale şi-au câştigat „independenţa”, alcătuind un stat nou în anul 1783, numele Companiei Virginia s-a schimbat pur şi simplu în… Statele Unite ale Americii. După cum vedeţi, există două State Unite, sau mai bine zis o SUA şi o suA. Statele unite minore ale Americii sunt pământurile diferitelor state. Aşa cum am văzut, aceste pământuri sunt deţinute şi la ora actuală de Coroana Britanică, fosta acţionară a Companiei Virginia. Există apoi Statele Unite majore ale Americii (cu litere mari), respectiv cei aproximativ 100 de kilometri pătraţi ai Districtului Columbia, pe care este construită capitala SUA, Washington DC. Districtul include de asemenea protectoratele SUA Guam şi Puerto Rico. Statele Unite ale Americii nu reprezintă o ţară, ci o corporaţie aflată în proprietatea liniilor genealogice reptiliene ale Frăţiei care au deţinut cândva Compania Virginia, căci SUA nu sunt altceva decât Compania Virginia! Atât timp cât americanii sunt de acord să aibă un număr de securitate socială, cetăţenii statelor unite (cu litere mici) renunţă benevol la suveranitatea lor şi acceptă să devină francize ale Statelor Unite (Compania Virginia a Coroanei Britanice). De ce acceptă ei acest lucru? Pentru că nu au nici cea mai mică idee despre această realitate. Ei sunt amăgiţi să creadă că nu există decât o singură ţară numită Statele Unite şi că Guvernul Federal este un guvern ales de ei. Nu există nici o lege care să spună că americanii trebuie să plătească impozite federale pe venituri, dar ei continuă să le plătească, fiind convinşi că acest lucru este normal. Serviciul pentru Venituri Interne (Fiscul american), controlat de Frăţie, operează într-o manieră atât de teroristă încât chiar şi cei care înţeleg acest mecanism continuă să îşi plătească impozitele, fiind prea speriaţi de ceea ce li s-ar putea întâmpla dacă ar refuza să o facă. Mai luaţi o gură din ceaşca de ceai şi relaxaţi-vă, căci mai urmează câteva bombe!

Vechile drepturi pe care le aveau proprietarii fostei Companii Virginia asupra minelor de aur, argint şi minerale, precum şi asupra taxelor vamale şi impozitelor, continuă să se afle în mâinile familiilor britanice care deţin în proprietate Statele Unite ale Americii şi pământurile statelor unite ale Americii. Exact aceleaşi procente au continuat să fie plătite după cucerirea „independenţei”, lucru valabil inclusiv la ora actuală, prin intermediul oficiilor federale, care sunt de fapt oficii ale Companiei Virginia. Preşedinţia Statelor Unite nu face excepţie. Coroana Britanică deţine în continuare proprietatea asupra pământurilor şi instituţiilor americane, inclusiv asupra Serviciului Intern pentru Venituri, care colectează taxele şi impozitele, dar şi asupra băncii Federal Reserve, „Banca Centrală” privată a Americii care împrumută guvernului bani care nu există, percepând apoi dobânzi recuperate de la plătitorii de impozite. Comitetul Director al Federal Reserve se află în proprietatea aceloraşi familii aristocratice britanice şi europene care deţin în proprietatea lor şi restul Americii. Dar lucrurile nu se opresc aici. Cine este proprietarul real al activelor Companiei Victoria? Răspuns: Vaticanul. Pe data de 3 octombrie 1213, regele John a cedat papei autonomia asupra tuturor drepturilor suverane ale Angliei, în urma pretenţiei celui din urmă de a deţine suveranitatea asupra întregii lumi, în calitatea sa de reprezentant al lui Christos. La rândul lui, papa a cedat Coroanei Britanice dreptul de folosire executivă a acestor dominioane. Altfel spus, Coroana este directorul executiv, iar Vaticanul este proprietarul. Evident, adevăratul proprietar este cel care controlează Vaticanul din umbră. De aceea îmi place să repet atât de des că Londra este centrul operaţional al Frăţiei. Chiar şi deasupra ei se află o putere mai mare, coordonată parţial de la Vatican, şi parţial din altă parte, dintr-un loc subteran, aflat sub pământul Tibetului şi al Asiei, sau poate într-o altă dimensiune. Între timp, americanii au fost şi continuă să fie sclavii acestei scheme. Pământul celor liberi? Ce glumă proastă! Şi încă un lucru: americani, preşedinţii şi cei care vă guvernează ştiu foarte bine aceste aspecte. Trebuie să recunosc că prin aranjamentul său cu papa, regele John a cedat şi suveranitatea Angliei. Şi cine au fost cei care îl controlau pe John? Templierii.

Dacă ştii exact ce doreşti să afli, adevărul se află de regulă în faţa ta. Spuneam mai devreme că regele James I şi Compania Virginia au decretat că tribunalele penale din Statele Unite se vor afla sub incidenţa Legii Amiralităţii, aplicată pe mare. La ce Amiralitate credeţi că se refereau? La cea britanică, desigur. Atunci când un tribunal se află sub incidenţa Legii Amiralităţii sau maritime, el trebuie să arboreze un steag cu franjuri aurii. Priviţi toate steagurile din tribunalele penale SUA şi suA şi veţi constata că acestea au franjuri aurii. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa multor altor clădiri oficiale. Aceste tribunale penale „americane” funcţionează încă sub incidenţa legii amiralităţii BRITANICE. Coroana şi familiile britanice ale Frăţiei controlează şi la ora actuală tribunalele penale americane, iar nucleul acestui control sunt societăţile secrete cu sediul în Temple Bar din Londra, centrul profesiei juridice britanice de pe fosta proprietate a templierilor. Marea Lojă a Francmasoneriei Engleze îşi are sediul pe Great Queen Street (Strada Marii Regine – Semiramida/Isis). Încă de la crearea sa, în anul 1717, ea a controlat majoritatea lojilor francmasone din lume. Prin intermediul ei, reptilo-arienii britanici îi controlează pe judecătorii, avocaţii, poliţiştii, etc., din SUA, iar prin alte organizaţii, precum Consiliul pentru Relaţii Externe şi Comisia Trilaterală, manipulează întregul sistem politic american. Judecătorii americani ştiu foarte bine că tribunalele lor sunt controlate de Legea Amiralităţii Britanice, dar preferă să păstreze tăcerea şi să îşi încaseze salariile. Şefii filialei americane a Frăţiei sunt membrii familiei Rockefeller, care o controlează din sediul lor din Londra, ei fiind cei care decid probabil cine va fi Preşedinte. Altfel spus, cea care decide est Elita din Londra. Regina Angliei, prinţul Philip şi principalii membri ai familiei regale britanice ştiu foarte bine aceste lucruri şi contribuie la orchestrarea lor. Cine este marele maestru al Lojii Mamă Engleze a Francmasoneriei? Vărul reginei, Ducele de Kent.

Există şi o conexiune franceză. Întotdeauna există o asemenea conexiune între Londra şi Paris, principalele centre operaţionale ale Frăţiei. Francezii şi englezii s-au bătut de multe ori pentru supremaţie, dar în final nu reprezintă decât cele două feţe ale aceleiaşi monede. Revoluţia Franceză de la 1789 (anul în care George Washington a devenit primul Preşedinte al SUA) a fost în întregime coordonată de francmasoni şi de produsul lor, Illuminati bavarezi. Am explicat în detaliu aceste lucruri în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. După ce „revoluţionarii” au executat-o pe regina Marie Antoinette, fiul de numai un an şi ceva al acesteia, delfinul Louis, a fost ţinut în arest la domiciliu în Templul din Paris. Doi ani mai târziu, el a fost scos afară din Templu într-un coş pentru rufe de medicul său, dr. Naudin. În locul său a fost lăsat nepotul retardat al marchizului de Jarjayes, care a şi murit în anul 1795. Prinţul a fost dus în secret la Palatul Vendee al Prinţului Conde, care i-a oferit adăpost. Mai târziu a fost mutat într-o fortăreaţă de pe malul fluviului Rhin, unde a trăit sub numele de baron de Richemond. În februarie 1804 a ajuns în Anglia, împreună cu fostul trezorier regal al Franţei, George Payseur, fiind luat sub protecţia sa de regele George III, în timpul căruia s-a desfăşurat Războiul American pentru Independenţă. Prinţul şi-a schimbat din nou numele în Daniel Payseur, în timp ce George Payseur a devenit George Bayshore. Regele George III i-a dat prinţului o navă şi i-a acordat 600 de acri de pământ în North Carolina. Când cei doi au ajuns în America, ei au primit ajutor din partea familiei Boddie, înrudită cu monarhia britanică. Înainte de a părăsi Anglia, prinţul a cumpărat acţiuni la Compania Virginia. Ajuns în America, el a achiziţionat mine de aur, inclusiv Gold Hill Mining Company, pe care a cumpărat-o printr-un om de încredere, George Newman. După inventarea motorului cu aburi, Payseur a început construcţia de căi ferate, pe care le închiria apoi companiilor operaţionale. A creat de asemenea Lancaster Manufacturing Company pentru a produce cheresteaua necesară construcţiei căilor ferate, precum şi Lincolnton Iron Company, care şi-a stabilit ulterior sediul în Chicago, creând două filiale: Carnegie Steel şi Pullman Standard Company. Pentru a plăti combustibilul pentru locomotive (cel puţin, aceasta este explicaţia oficială), Guvernul Federal (Compania Virginia, al cărei acţionar era Payseur) i-a acordat acestuia tot pământul care se întindea la 33 de metri de o parte şi de alta a căilor ferate construite de el. Multe alte terenuri de-a lungul căilor ferate, de dimensiuni mult mai mari, au fost divizate în secţiuni de 18 kilometri pătraţi, din care jumătate i-au fost acordate lui Payseur. Aşa se face că el şi compania sa de căi ferate au ajuns să devină proprietarii a jumătate din terenul imobiliar al Americii. O mare parte din aceste legi se regăsesc în Baza de Date a Congresului din anul 1854. Aceeaşi Lancaster Railway Co. condusă de Payseur a devenit principalul acţionar – prin intermediul Alabama Mineral Company – al companiilor Coca Cola, Pepsi Cola, General Motors, Boeing, Ford şi Standard Oil.

După Războiul Civil American din anii 1860, manipulat de Frăţie, toate căile ferate şi proprietăţile imobiliare deţinute de cei care au sprijinit Statele Confederate din sud (care au pierdut războiul) au fost confiscate şi scoase la licitaţie la Wilmington, North Carolina. Ele au fost cumpărate prin nouă intermediari de Daniel Payseur, la preţuri foarte mici. Proprietarii de căi ferate şi guvernul au semnat un Act de Încredere la Nashville, creând sistemul militar al căilor ferate ale Statelor Unite, prin care proprietarii au căpătat monopolul asupra transporturilor şi comunicaţiilor. Toate aceste reglementări sunt şi astăzi în vigoare. Principalul om de încredere şi manager general al lui Payseur era un om înrudit cu Rothschild-zii pe nume Leroy Springs, fost Leroy Springstein. Dovezile indică faptul că Leroy Springs era fratele vitreg al preşedintelui american Abraham Lincoln. După o relaţie cu tatăl lui Springs, o doamnă pe nume Nancy Hanks a dat naştere unui fiu, în anul 1808. Tatăl i-a lăsat prin testament o bucată mare de pământ în Huntsville, Alabama, unui fiu numit Abraham Lincoln. Se pare că zvonurile că Lincoln ar fi fost un Rothschild nu erau cu totul lipsite de temei. Prin anii 1850, din relaţia lui Lincoln cu fiica regelui german Leopold s-au născut două fete gemene, Ella şi Emily. Unul din descendenţii acestei linii genealogice este miliardarul Howard Hughes. Se pare că multe din familiile americane aparent foarte puternice au fost de fapt oamenii lui Payseur şi ai Companiei Virginia. Andrew Carnegie a fost un tânăr angajat al companiei siderurgice a lui Payseur, cu care acesta a fondat o nouă companie, numită Carnegie Steel. Familia Vanderbilt pretinde că deţine o locuinţă la ţară numită Biltmore. Acest lucru nu este adevărat. Biltmore a fost construit de familia Payseur ca hotel prin anii 1880, fiind concesionat apoi Vanderbilt-ţilor pe 99 de ani. Un alt om de încredere al lui Payseur a fost J.P. Morgan, unul din cei mai faimoşi industriaşi şi bancheri din istoria SUA. De fapt, nici el nu a fost altceva decât o mască sub care s-au ascuns adevăraţii deţinători ai puterii.

Multe din depozitele de petrol şi substanţe minerale din Statele Unite se află pe terenurile deţinute în proprietate de companiile de căi ferate, iar drepturile de concesionare a zăcămintelor naturale deţinute de Payseur au fost transformate în companii miniere şi petroliere, al căror pachet majoritar de acţiuni l-a păstrat. Alte drepturi au fost concesionate companiilor din industria lemnului. După moartea lui Daniel Payseur din anul 1860, fantasticul său imperiu a fost condus de nepotul său, Lewis Cass Payseur, care a continuat să îl extindă în ritm rapid. În anul 1872, una din companiile lui Payseur, Charleston, Cincinnati and Chicago Railroad, a creat o companie de telegrafie numită Western Union.  În 1875, aceasta şi-a creat o filială numită AT&T, devenită astăzi una dintre cele mai mari companii de telefonie şi comunicaţii din Statele Unite. Charleston, Cincinnati and Chicago Railroad Company este compania-mamă a Băncii Rezervelor Federale, „banca centrală” privată a Statelor Unite. În continuare, imperiul lui Payseur s-a implicat masiv în sistemul bancar. Banca sa din Lancaster a devenit North Carolina Bank, iar apoi Nationsbank. Cea mai mare bancă din Texas, Interfirst, la care unul din directori este George Bush, a fuzionat în anul 1987 cu Republic Bank, rezultând o nouă bancă, First Republic Bank. Aceasta a fost absorbită mai târziu de Nationsbank, care a fuzionat la rândul ei cu Bank of America. Aceste două bănci sunt cele care spală banii din droguri ai CIA, lucru normal, căci predecesorul CIA, Oficiul pentru Servicii Strategice (OSS), a fost alcătuit din propria reţea de securitate a familiei Payseur, creată de Selma, Rome and Dalton Railroad pentru a proteja sistemul militar al căilor ferate. Este un mecanism incredibil alcătuit din tot felul de rotiţe, o încrengătură de familii atotputernice, iar americanii nu au nici cea mai mică idee despre cine sunt cei care îi conduc. Problema este cine i-a condus în tot acest timp pe Payseur-i.

Familia Payseur şi-a pierdut între timp controlul asupra imperiului său, dar la putere a rămas acelaşi trib reptilian. Principalul om de încredere al Payseur-ilor, Leroy Springs, a murit în anul 1931, locul lui fiind luat de fiul său, Elliot. Acesta s-a oferit voluntar să actualizeze sistemul de completare a Registrelor Cadastrale şi a subtilizat documentele din tribunalul din Lancaster. Când le-a înapoiat, sute de acte care atestau drepturile de proprietate asupra unor terenuri acordate lui Payseur au fost transferate pe numele lui Elliot Springs (înrudit cu clanul Rothschild, să nu uităm). Este evident că el a făcut ce i s-a spus, pentru a împiedica astfel preluarea imensei averi a lui Payseur de către fiicele acestuia. Pe la începutul anilor 50, Anne, fiica lui Elliot Springs, s-a măritat cu un personaj din lumea crimei organizate din New Jersey pe nume Hugh Close. Acesta a fost numit preşedinte al tuturor companiilor Payseur furate de Elliot Springs. Fiica lui Close, doamna Crandall Close Bowles, a devenit directoare a Carolina Federal Reserve Bank. Bătălia pentru controlul fostelor companii Payseur continuă inclusiv la ora actuală, dar deocamdată se pare că sunt controlate de Rothschild-zi. Cei care cred că sunt proprietari de terenuri pe care le-au cumpărat de la companiile de căi ferate vor fi dezamăgiţi să afle că actele lor de proprietate nu sunt valabile, căci companiile de căi ferate nu au fost niciodată proprietarele terenurilor. Ele au fost doar concesionate imperiului Payseur. În final, proprietarul tuturor terenurilor rămâne Compania Virginia.

Franklin Delano Roosevelt, Preşedintele Statelor Unite numit de Frăţie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, spunea că în politică nimic nu este întâmplător. Tot ce se întâmplă se petrece pentru că aşa trebuie. La fel stau lucrurile cu toate evenimentele majore care au permis avansarea Agendei către centralizarea puterii globale, indiferent că a fost vorba de războaie, colapsuri economice, asasinate sau „scandaluri” menite să înlăture de la putere pe politicienii care nu au fost de acord să joace după cum li s-a cântat. Cele trei mari războaie care s-au desfăşurat pe solul american au fost: războiul declanşat împotriva nativilor de către coloniştii albi, Războiul pentru „Independenţă” şi Războiul Civil declanşat atunci când statele din sud au dorit să se rupă de uniune în anul 1860. Aşa cum am văzut, războiul împotriva nativilor şi cel de independenţă au fost regizate de Frăţie. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Războiului Civil. Între anii 1841-1845, fruntaşii francmasoni din Europa au participat la şase şedinţe secrete ale Consiliului Suprem, hotărând declanşarea Războiului Civil American, pentru a impune astfel controlul şi mai strâns al reptilo-arienilor asupra Statelor Unite. În centrul acestor conspiraţii s-a situat Lordul Palmeston, secretarul afacerilor externe şi primul ministru al Marii Britanii, inclusiv Mare Patriarh al Francmasoneriei. Pentru a manipula conflictul au fost aleşi doi francmasoni de rang 33 ai ritului scoţian: Cushing, care a operat în nord, alături de unionişti, şi Albert Pike, Comandorul Mare Suveran al Jurisdicţiei de Sud a Ritului Scoţian, care a organizat revolta statelor din sud. Ironia face ca finanţarea revoltei statelor sudice să fie susţinută de bancherii masonici londonezi în urma aranjamentelor lui Cushing, cel care opera în nord! Pike, un satanist care credea în supremaţia rasei ariene (reptilo-ariene), a cerut ajutorul lui Giuseppe Mazzini, şeful Francmasoneriei Marelui Orient Italian, în urma căruia a rezultat infama operaţiune de crimă organizată numită mafia. În anul 1851, Mazzini a început să organizeze campania împotriva sclaviei în întreaga Americă. Francmasonii s-au folosit de aceste grupuri care militau împotriva sclaviei ca acoperire pentru adevăratele lor motivaţii din spatele Războiului Civil. În acest scop, au fost organizate „Loji ale Tinerilor Americani”, al căror sediu era Cincinnati Lodge nr. 133. Finanţarea acestora a fost asigurată în principal de bancherul francmason englez şi omul de paie al lui Rothschild pe nume George Peabody, care l-a numit pe J.P. Morgan şef al operaţiunilor financiare din America. După cum vă mai amintiţi, Morgan era un fost protejat al lui Daniel Payseur. Oriunde ne-am uita, ne izbim de aceleaşi nume.

Franklin Pierce (strămoşul lui George şi Barbara Bush) a fost ales Preşedinte al Statelor Unite în anul 1853, iar Mazzini a scris că: „Aproape toate numirile în funcţii au fost cele pe care le-am dorit noi”. Una din aceste numiri în funcţie a fost cea a lui Caleb Cushing în postul de procuror general. Cushing era controlat de francmasoneria engleză şi era implicat în comerţul britanic cu opiu prin tatăl său (armator) şi vărul său, John Perkins Cushing. Caleb Cushing a scris foarte multe articole împotriva sclaviei, devenind unul din arhitecţii Războiului Civil, împreună cu Albert Pike. Pike fusese profesor la o şcoală din oraşul natal al lui Cushing, Newburyport, Massachussetts, dar locuia acum la Little Rock, Arkansas, oraşul de mai târziu al lui Bill Clinton, unde a şi început să se dezvolte cariera sa masonică. Unul din grupurile cruciale care au stat în spatele declanşării Războiului Civil a fost cel al Cavalerilor Cercului de Aur, cu sediul tot în Cincinnati, Ohio. Printre membrii acestuia se număra infamul tâlhar Jesse James, un mason de grad 33 care a primit de la Albert Pike misiunea de a jefui băncile din nord pentru a asigura o finanţare suplimentară războiului. Un alt cavaler al Cercului de Aur a fost generalul francmason P.T. Beauregard, cel care a declanşat Războiul Civil prin atacul asupra Fort Sumter din anul 1861. Una dintre cele mai faimoase voci care s-au ridicat împotriva sclaviei a fost aceea a lui John Brown, care a devenit legendar în urma cântecului despre „Trupul lui John Brown”. În realitate, acesta era membru al mai multor societăţi secrete, inclusiv al francmasoneriei. A devenit maestru mason la Loja Hudson nr. 68 din Hudson, Ohio, pe data de 11 mai 1824, şi a făcut parte din rândul Tinerilor Americani ai lui Mazzini. Brown a fost susţinut financiar de familia lui John Jacob Astor, un alt membru al liniilor genealogice reptiliene. În timp ce francmasonii se agitau în ambele tabere, după schema devenită clasică, Războiul Civil era pe punctul de a începe. În ianuarie 1857, francmasonul John Buchanan a fost ales Preşedinte şi l-a numit ca secretar însărcinat cu războiul pe francmasonul John B. Floyd. Vicepreşedinte era John C. Breckinridge din Kentucky, care a primit iniţierea în gradul 33 al ritului scoţian de la Albert Pike pe data de 28 martie 1860. Preşedintele statelor rebele din sud era francmasonul Jefferson Davies, iar primul stat care s-a retras din uniune a fost South Carolina, sediul Jurisdicţiei Sudice a Ritului Scoţian, condusă de Albert Pike. Toţi conducătorii celorlalte state care s-au retras ulterior au fost francmasoni. În mod semnificativ, deşi numai 11 state s-au retras din uniune, steagul confederat avea 13 stele – un număr sacru pentru francmasoni şi pentru cavalerii templieri.

Când Abraham Lincoln a devenit Preşedinte al unioniştilor din nord pe data de 4 martie 1861, cei care i-au oferit finanţare pentru război au fost aceiaşi oameni care finanţau sudul: bancherii Masoni din Londra. Ei au pus totuşi o condiţie: Lincoln trebuia să fie de acord cu crearea unei „bănci centrale” private a Americii. Unul din motivele importante ale declanşării Războiului Civil a fost falimentarea Americii pentru smulgerea acordului de creare a acestei bănci. Dar Lincoln a refuzat şi a introdus o politică monetară mai adecvată, pe care orice guvern actual ar trebui să o adopte, dacă nu s-ar afla sub controlul bancherilor internaţionali. Tot ce a făcut Lincoln a fost să tipărească bani fără dobândă, numiţi „bancnotele verzi”, cu care şi-a finanţat propriul guvern. Preşedintele John E. Kennedy a dus o politică similară. Acesta este cel mai rău coşmar al bancherilor Frăţiei, motiv pentru care Lincoln a fost asasinat pe data de 14 aprilie 1865, iar Kennedy pe data de 22 noiembrie 1965. Asasinul lui Lincoln a fost John Wilkes Booth, un francmason de grad 33, membru al Tinerilor Americani ai lui Mazzini. El a fost ales din rândul Cavalerilor Cercului de Aur, finanţat de aceiaşi bancheri francmasoni din Londra. Operaţiunea de prindere a asasinului a fost organizată de francmasonul Edwin Stanton, care a dispus blocarea tuturor drumurilor de ieşire din Washington DC, cu excepţia celui pe care l-a folosit Booth pentru a scăpa. În locul lui a fost ucis un beţiv care semăna vag cu el, iar cadavrul acestuia a fost ars într-un hambar. Cine credeţi că l-a descoperit pe acest om? Edwin Stanton însuşi, desigur, care l-a şi identificat ca fiind Booth. La procesul care s-a ţinut în Indianapolis, în iunie 1865, pentru judecarea conspiratorilor care au participat la asasinarea lui Lincoln, câteva din numele citate ca fiind direct implicate au fost: Lord Palmeston, primul ministru al Marii Britanii şi francmason de grad 33, care a murit în acelaşi an; John Wilkes Booth, francmason de grad 33; Judah P. Benjamin, purtătorul de cuvânt al bancherilor londonezi care au ordonat asasinatul; şi Jacob Thompson, fost secretar de stat al afacerilor interne, care a retras 180.000 de dolari de la Banca din Montreal, Canada, pentru a finanţa întreaga operaţiune. Cavalerii Cercului de Aur au fost expuşi, aşa că Pike s-a decis să le schimbe numele. El i-a numit… Ku Klux Klan, faimoasa organizaţie satanistă ai cărei membri îmbrăcaţi în robe albe au terorizat decenii la rând populaţia neagră a Americii. Numele lor provine de la cuvântul grecesc kuklos, care înseamnă „cerc”. Pike s-a născut în Boston, în anul 1809, şi a fost educat la Universitatea Harvard. A devenit Mare Comandor al Francmasoneriei Americane şi mare maestru al lojii de rit scoţian din Little Rock, Arkansas, din care avea să facă parte mai târziu şi Bill Clinton. Când Pike a murit în anul 1891 în Washington DC, funeraliile s-au ţinut în Templul Francmason, la miezul nopţii, cu pereţii drapaţi în întregime în negru. Acest om a fost întreaga sa viaţă un satanist. El este considerat şi la ora actuală un „zeu” al francmasonilor, statuia sa fiind ridicată chiar lângă sediul poliţiei din Washington, în apropiere de Colina Capitoliului.

Înainte de moartea lui Lincoln, Congresul controlat de francmasoni a votat Legea Băncii Naţionale, în urma căreia a fost înfiinţată o bancă naţională federală cu puterea de a emite bancnote SUA. Acestea erau împrumutate guvernului contra unei dobânzi de către bancherii masoni. Se pare că aceştia au supravieţuit „bancnotelor verzi” ale lui Lincoln, iar arhitectul acestei legi, secretarul trezoreriei Salmon P. Chase, a fost considerat un erou atât de mare încât francmasonii şi-au numit chiar una din principalele bănci cu numele lui: Chase Bank (actualmente Chase Manhattan), controlată – cel puţin la nivel oficial – de David Rockefeller. Cred că v-aţi convins deja că marile evenimente care au divizat lumea şi au provocat conflicte constante, războaie, religii, etc., au fost coordonate de aceeaşi sursă şi au urmărit aceeaşi Agendă. Toate se leagă de aceiaşi oameni.

Povestea creării Statelor Unite este legată şi de conflictul din Irlanda de Nord. Eroul principal este un naturalist şi chimist pe nume dr. Edward Bancroft, prieten apropiat al lui Benjamin Franklin, cel care a finanţat admiterea lui Bancroft la Societatea Regală din Londra, masca „ştiinţifică” a Frăţiei. Mai târziu, acesta a devenit secretarul particular al lui Franklin la Paris (centrul reţelei de spionaj a Frăţiei) şi a aderat la loja elitistă „Nouă Surori”, al cărei mare maestru era Franklin. În anul 1779, Bancroft a condus o misiune secretă în Irlanda, iar un an mai târziu, Lordul Stormont, ambasadorul Marii Britanii în Franţa, l-a informat pe rege că o delegaţie irlandeză l-a vizitat în secret la Paris pe regele Ludovic XV pentru a-i propune o Irlandă independentă. Ambasadorul i-a transmis regelui că: „Toţi delegaţii aveau legătură cu Franklin…”. În anii care au urmat s-a creat o societate secretă a Frăţiei numită Societatea Irlandezilor Uniţi, care a inclus printre membrii ei oameni ca Lordul Edward Fitzgerald şi Wolfe Tone. Toate acestea se petreceau înainte de revoltele irlandezilor din 1798 şi 1803, care au declanşat un conflict ce continuă şi astăzi. După cum vedeţi, aceeaşi Frăţie este implicată în toate evenimentele majore ale lumii. Simon Bolivar, fondatorul Republicii Bolivia din America de Sud şi eliberatorul Venezuelei, Noii Granade, Ecuadorului şi Republicii Peru, a fost membru al Lojii spaniole Cadiz şi maestru al lojii „Nouă Surori” din Paris.

Din această lojă au mai făcut parte Benjamin Franklin, scriitorul Voltaire şi alţi revoluţionari francezi. George Washington i-a trimis lui Bolivar, în semn de respect, un medalion cu o şuviţă din propriul său păr, prin intermediul revoluţionarului francezo-american Lafayette.

America – un pământ al libertăţii? Ce glumă sinistră!”[1]

SURSE

  1. David Icke – „Secretul Suprem”, Editura Daksha
  2. Foto: Internet

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Guvernul din Chile a dat publicității imagini filmate în urmă cu mai bine de doi ani în care un OZN a fost filmat pe cer


„Guvernul din Chile a dat publicității imagini filmate în urmă cu mai bine de doi ani în care un obiect zburător neidentificat a fost filmat pe cer.

Imaginile au fost surprinse de la bordul unui elicopter al marinei militare chiliene pe 11 noiembrie 2014, potrivit iflscience.com.

În înregistrare, un aspect ciudat îl reprezintă un nor de material necunoscut care a fost evacuat din obiectul zburător.

Chiar dacă au trecut mai bine de doi ani de atunci, cercetătorii şi experţii în aviatie, CEFAA (Comitetul de studiere a fenomenelor aeriene anormale) nu au descoperit nimic care să-i ajute pentru a desluși misterul.

„Unii cercetători au sugerat că ar putea fi vorba de o aeronava de pasageri civilă, de mărime medie, iar materia care este emisă ar putea fi rezerva de apă de la bord, evacuată de echipaj. Totuşi, meteorologii susţin că nici altitudinea la care se deplasa obiectul, nici temperatura aerului din acel moment nu ar fi permis o astfel rata de condensare care să explice imaginile“, susține CEFAA, potrivit ursei citate.”[1]

Video

SURSE

  1. http://www.b1.ro/stiri/externe/ozn-surprins-in-chile-specialistii-nu-au-nicio-explicatie-video-173346.html
  2. Foto: Internet

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Genialitatea începe şi prin felul direct de a observa lucid realitatea…


.. pentru că cel care observă într-un mod atent şi profund toate cele ce există devine, prin identificare, una cu realitatea pe care o observă în felul acesta

Leonardo da Vinci, Jean Jacques Rousseau, Johann Wolfgang von Goethe – trei genii ce erau fascinate de observarea neîncetată a Naturii și de misterele pe care ea le ascunde

Pentru a cunoaște într-un mod complex şi cu adevărat formele bogate și feluritele aspecte ale Realităţii, este necesar să începem prin a observa rând pe rând detaliile importante și atunci nu vom trece niciodată la următorul detaliu decât după ce l-am fixat bine în memorie pe cel anterior, și apoi l-am experimentat îndelung în practică“. Acest îndemn la observația pură, non-analitică și non-proiectivă, care am putea crede că a fost extras dintr-un ghid de dezvoltare personală, este de fapt un sfat vechi de peste cinci secole… Este un sfat oferit de Leonardo da Vinci discipolilor săi. Această afirmație înţeleaptă rezumă totodată modul său de a fi în lume, modul său de abordare a științei, precum și cheia artei sale inițiatice și a înțelegerii sale profunde. Totodată, ea exprimă faptul că atenția pe care o manifestăm față de detaliile realității, fie exterioare, fie interioare, ne permite să ne cultivăm mintea și ne trezeşte natura umană profundă.

Leonardo da Vinci avea un respect nemăsurat față de Natură, și către aceasta el și-a îndreptat cel mai mult atenția, intuind că observarea ei îi va revela apoi misterele sale. „Natura este în permanenţă sursa întregii cunoașteri autentice“, spunea el. „Ea are propria sa logică, propriile sale legi. În Natură, nu există efect fără cauză și nici creație fără necesitate.

Acest mod atent de a privi și a studia cu multă atenţie Natura, în detaliile sale cele mai mici, este o calitate pe care o regăsim la toți marii artiști. Este suficient să privim fascinantele picturi rupestre din grota Chauvet din Franța, sau din peștera Coliboaia, din România, datând de peste 30.000 de ani, pentru a înțelege că până și primii „artiști“ din zorile umanității și-au dezvoltat în prealabil o putere imensă de observare atentă, deopotrivă precisă și riguroasă, într-o asemenea măsură, încât ei au dobândit capacitatea uimitoare de a reprezenta o mișcare din doar câteva trăsături de cărbune, exprimând ceea ce vedeau într-un mod esențializat și chiar arhetipal.

Leonardo da Vinci și atenția constantă, absolută

De-a lungul anilor, admirația lui Leonardo da Vinci pentru creativitatea Naturii a crescut pe măsură ce a observat cu atenţie formele naturale și interacțiunile dintre acestea. În mod paradoxal, pe măsură ce consemna mai multe detalii, viziunea lui asupra lumii înconjurătoare devenea din ce în ce mai capabilă să îmbrățișeze totalitatea acesteia. O astfel de atitudine este cea care l-a condus în mod natural la a considera planeta noastră ca fiind un gigantic organism viu.

Crezul filosofilor stoici greci și latini, printre care s-au numărat Zenon, Cleante din Asos, Epictet, Seneca, Cicero sau Marc Aureliu, era: „Trăiește întotdeauna în conformitate cu Natura“. Modul în care ei puneau apoi în practică acest sfat era prin exerciții de meditație și contemplație bazate pe atenție, pe o observare obiectivă și pe un exemplar bun-simț: „Atenția în mod neîncetat focalizată este necesară pretutindeni, chiar și în experiența benefică a plăcerii“, scria Marc Aureliu. Conform filosofilor, omul este singura ființă din Creația Divină capabilă să vadă cu claritate legăturile Lumii ce sunt tainic întrețesute, și apoi să le reproducă. Astfel de concepte au fost pe larg adoptate de marii artiști și gânditori din perioada Renașterii și au marcat gândirea lui da Vinci.

Artist complet, inventator vizionar, inginer fără pereche, da Vinci a scris cu erudiție despre nenumărate subiecte: artă, arhitectură, geologie, optică, fizică, biologie, astronomie, muzică, fonetică, hidraulică, urbanism și, bineînțeles, botanică. Toate caietele sale sunt ilustrate cu o prodigioasă abilitate grafică și denotă o stăpânire excepțională a perspectivei. În explicarea metodei sale de observare, el a adăugat: „Toate cunoștințele provin din percepțiile noastre“. Voia el, oare, să spună că o abordare obiectivă, cu ajutorul rațiunii – pe care filosofii stoici o considerau ca fiind metoda supremă de cunoaștere – poate fi completă doar atunci când alături de acestea sunt integrate și simțirea și emoția sau chiar intuiția? Iată o magistrală lovitură dată așa-zisei științe materialiste care, în principiu, neagă orice implicare a sufletului într-o căutare fundamentală.

Jean Jacques Rousseau – un foarte fin observator al vieții interioare a plantelor

Îl percep pe Dumnezeu peste tot. Îl simt în mine, îl văd peste tot în jurul meu.”
(Jean-Jacques Rousseau, Emile)

Două secole mai târziu, un filosof de origine genoveză urma, fără să știe, un drum paralel cu Leonardo da Vinci în ceea ce privește metoda de observare. Adesea considerat a fi unul dintre gânditorii ale căror idei au inspirat idealurile Revoluției Franceze, Jean Jacques Rousseau este cu siguranță cunoscut ca un pionier al sociologiei prin lucrarea sa Contractul social și prin introspecțiile sale faimoase din Reveriile unui hoinar singuratic care anunță curentul romantic. Puțini sunt totuși cei care știu că, dincolo de filosofie, politică și educație, două aspecte totuși fundamentale ale existenței sale au fost muzica și botanica. Autodidact, Rousseau și-a câștigat inițial existența dând lecții de muzică unor copii din familiile înaltei societăți elvețiene. El a inventat un sistem de notare muzicală cifrat, a compus o operă-balet și a redactat articole despre muzică pentru Enciclopedia lui Diderot. În tainele botanicii (precum și în cele ale amorului) a fost inițiat de către Madame de Warens. Tânăr și sedus deopotrivă de observarea plantelor ca și de iubita sa protectoare, Rousseau s-a interesat nu numai de utilizarea acestora, cât de formele, culorile, structura, frumusețea și viața lor.

Treizeci de ani mai târziu el a redescoperit bucuriile botanicii, o pasiune care va da un nou sens plimbărilor sale meditative. Focalizându-se asupra observării pure, în mod considerabil eliberată de ego, dar receptivă la frumusețe, el a studiat plantele din Grădina Regală de la Paris și adeseori și-a petrecut serile pregătind și ordonând, cu o grijă minuțioasă, diferite eșantioane pe care le includea în ierbarele sale.

Rousseau celebra natura înconjurătoare: „Nu voi acționa nicidecum cu stupiditate și brutalitate, gata să strivesc și să distrug frumusețile fragile pe care le admir. Vreau ca ochii mei să savureze, să observe, să absoarbă, privirea să mi se împlinească, dacă este cu putință. Aceste forme, aceste culori, este evident că nu au fost puse acolo întâmplător“, scrie el în Fragmente de botanică. Rousseau a dezvoltat o asemenea atenție pentru Natură, încât a dobândit o cunoaștere recunoscută și apreciată chiar și de către cei mai mari botaniști. Există chiar un curent al naturalismului romantic care se sprijină întru totul pe această parte foarte inspirată din opera sa. Percepțiile sale asupra Naturii, precum și modul în care a știut să se identifice cu ea ne îndreptățesc să spunem că Rousseau este unul dintre părinții ecologiei, ba chiar ai ecologiei spirituale și ai terapiei Naturii.

Goethe a fost fascinat de magia culorilor și a formelor naturii

Ce plin Natura străluceşte în jur!
Cum râde câmpul! Ce-aprins azur!
În orice suflet suie-ncântări,
O, glie, o, soare! O, desfătări!
O, dorul, dorul, o, fraged dor
Ca-n zori, pe culme, întâiul nor.
Sfinţit de tine e-acest întins
Și-ntreg Pământul, de floare nins.

(Goethe, Cântec de mai)

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Natura a devenit cu adevărat o nouă sursă de inspirație pentru poeți, scriitori și pictori, dar și pentru muzicieni. În special începând cu Beethoven, odată cu cea de-a șasea Simfonie a sa – denumită Pastorala – se deschide drumul muzicii descriptive, numită de asemenea muzică tematică. În această ambianță, care pare să celebreze întoarcerea omenirii la Natură, o altă personalitate și-a lăsat adânc amprenta. Considerat la vremea aceea ca un geniu literar, chiar cel mai extraordinar și cel mai mare poet al Germaniei, Goethe este, chiar și azi, mult mai cunoscut pentru modul în care a știut să înfățișeze în scris emoțiile umane decât pentru opera sa științifică, care a fost deopotrivă considerabilă și novatoare.

Pasiunea lui Goethe pentru botanică și pentru observarea plantelor a început la o vârstă destul de fragedă. În carnetele sale, el căuta să reproducă destul de minuțios diverse flori și plante. Mai târziu, la vârsta de patruzeci de ani, a publicat Eseu despre metamorfoza plantelor, operă prodigioasă prin profunzimea sa, în care el a căutat modelul arhetipal, originar al Naturii – model pe care l-a denumit urpflanze (planta primordială) – propunând la început o teorie asupra morfologiei vegetalelor, ce a fost urmată de un studiu al analogiilor dintre forme și de o teorie asupra evoluției plantelor, foarte avansată pentru timpul său și care s-a dovedit apoi a fi foarte influentă, constituind ulterior una dintre ramurile botanicii de astăzi. Printre alte lucrări, îi datorăm de asemenea studii de zoologie, anatomie și osteologie, geologie, meteorologie și un tratat al culorilor în cadrul căruia Goethe a studiat îndelung mecanismele percepției vizuale. La fel ca și da Vinci, el petrecea mult timp privind formele norilor. Și, din nou întocmai ca și da Vinci, a dezvoltat o capacitate de observare în care rațiunea, sufletul și intuiția conlucrau. El era conștient de faptul că „atenția constantă, calmă“ pe care observatorul o direcționează la voință asupra Naturii va fi apoi răsplătită printr-un răspuns plin de volubilitate din partea acesteia, care, ne spune Goethe, „nu este nici lipsită de viață și nici mută pentru ființele umane foarte atente“. „Observatorul nu vede fenomenul, în totalitatea sa, doar cu ochii, ci mai mult cu sufletul“, a afirmat el.

Observarea atentă, transfiguratoare şi respectuoasă a naturii

Dacă practica observării pure este unul dintre punctele comune ale marilor genii care au fost da Vinci, Rousseau și Goethe, există un alt aspect fundamental al abordării lor – numită azi „abordare goetheană“, în special în agricultura biodinamică și în terapia prin artă – care îi unește pe acești trei precursori ai ecologiei: respectul față de Natură.

Este bine cunoscut faptul că da Vinci nu făcea niciun rău ființelor vii, fie plante sau animale şi că își desfășura studiile disecând doar animalele care erau deja moarte, cumpărând în schimb păsări în colivie doar pentru a le elibera. Tot din dorința de a nu face niciun rău animalelor, el a devenit vegetarian. În mod similar, Rousseau refuza să distrugă plantele pentru a le studia proprietățile. Ca și ei, Goethe observa viul respectând natura sa profundă. La 21 de ani el scria deja despre fluturii uciși pentru insectar: „Biata insectă se zbate în plasă și își pierde cele mai frumoase culori, și chiar dacă este prins intact, sfârșește cu un bold în cap, rigid și lipsit de viață. Un cadavru nu este totalitatea animalului, căci din el lipsește ceva extrem de important: viața“. Acest principiu exprimă o extraordinară integritate, pe care el o va respecta întreaga sa viață, cu entuziasmul mereu reînnoit al celor care privesc lumea cu ochii sufletului.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Andreea Arsene: Lipsiți de drepturi, dar copleșiți de obligații


Conform Constituției României, TITLUL II, Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale, cetățenii români ar fi trebuit să beneficieze de drepturile integrale stipulate de legile constituționale. Din 1991, luna noiembrie, de când s-a revizuit constituția, guvernele care s-au aflat la conducerea țării au încălcat flagrant atât drepturile cetățenești cât și atribuțiile privind organizarea și funcționarea Guvernului. În prezenta lucrare voi dezvălui sumar în dreptul fiecărui articol constituțional faptele de abatere de la lege ale organelor de conducere ale țării, cele care au guvernat cât și cele care guvernează în prezent.

Dreptul la informaţie – Articolul 31

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională.

(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.

Mijloacele de informare în masă din România, publice și private, sunt entități subjugate de către aceeași caracatiță sionistă care finanțează trusturile de presă pentru practicarea operațiunilor de dezinformare și manipulare a consumatorilor de audio-vizual. Măscăricii fără pic de conștiință civică și profesională, numiți jurnaliști de televiziune, sunt de fapt marionete folosite de agenții beneficiari ai dezinformării, pentru a-și transmite și inocula mesajele. Toate aceste demersuri operaționale ale dezinformării pe scară largă sunt coordonate structural și au menirea de a induce publicului o stare de psihoză, de nesiguranță, de teamă, sentiment irațional covârșitor care stimulează factorii degenerativi ai conștiinței alterate.

Cu alte cuvinte, oamenii trebuie să se „cultive” exact cu ceea ce îi „servesc” mediile nocive de informare. Programele TV abundă de informații care distorsionează realitatea obiectivă. Ni se servesc jumătăți sau sferturi de adevăr, iar în completare se introduc capcanele cognitive, subliminale, care influențează negativ partea subconștientă a minții umane. Zilnic la TV sunt difuzate știri cu impact negativ asupra psihicului: crime, violuri, jafuri… Aceste știri au rolul de a împiedica creativitatea și capacitatea de a gândi independent și rațional, pentru că acționează ca un inhibitor al rațiunii.

Gândirea rațională se bazează pe inteligența nativă, pe concertarea profundă și pe capacitate de discernământ. Tot acest cumul informativ primejdios, care este propagat pentru a fi asimilat de către subiecții manipulați, are rolul de a schimba viziunea asupra realității, distrăgând atenția de la adevăratele probleme cu care se confruntă societatea.

Informaţiile de presă, livrate sub forma ştirilor, reportajelor, relatărilor, articolelor etc., sunt instrumente eficiente aflate la îndemâna celor potentați financiar care urmăresc să-și promoveze interesele oculte în rândul maselor. Informarea corectă se poate realiza citind doar materialele jurnaliștilor de investigații, independenți și nepărtinitori, care au interesul să aștearnă pe hârtie adevărul.

Accesul la cultură – Articolul 33

(1) Accesul la cultură este garantat, în condiţiile legii.

(2) Libertatea persoanei de a-şi dezvolta spiritualitatea şi de a accede la valorile culturii naţionale şi universale nu poate fi îngrădită.

(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale, sprijinirea culturii naţionale, stimularea artelor, protejarea şi conservarea moştenirii culturale, dezvoltarea creativităţii contemporane, promovarea valorilor culturale şi artistice ale României în lume.

Oare sprijină Statul cultura națională? În fapt, Statul susține campanii de distrugere a culturii și a tradițiilor autentice românești. Oamenii de cultură din România sunt obligați să promoveze multiculturalismul în detrimentul valorilor ancestrale românești. În fruntea culturii românești au fost plasate personaje care n-au tangență cu acest domeniu. Singurul post TV cultural din România a fost scos de pe piața audio-vizualului. Promovarea culturii de import, infestată de teoriile moderniste care adoptă manifestările comportamentale deviante, este punctul cel mai important de pe agenda promotorilor globalizării din sfera culturală. Ei urmăresc să răspândească în rândul noilor generații o cultură pervertită, care nu are nimic în comun cu valorile adevărului.

Cultura media a ajuns să fie prezentă în prim-planul vieții social-educative a consumatorilor de audio-vizual. Agenții de propagare a noii culturi de sorginte nihilistă, urmăresc erodarea sistemul de valori care susține conceptele moral-religioase, stimulând excesiv consumismul, egoismul, superficialitatea, depravarea sexuală, senzația și emoția în dauna gândirii și a reflecției; imaginile și mesajele culturii media îl secătuiesc pe om de puterile sale sufletești, îi atrofiază funcțiile cognitive, simțul discernământului și capacitatea de empatie, îi descompun conștiința, îl abrutizează (și îl „retribalizează”), aducându-l într-o stare de pasivitate, în care nu mai este capabil de reacții vii, ci condiționate. Aceste concepte implementate de către susținătorii Noii Ordini Mondiale au rolul de a distruge familia tradițională.

Cultura media a devenit dominantă și în misiunea ei distructivă se folosește de prezentarea unei pseudo-realități, puternic nuanțate de ficțiune. Tineretul este învățat să pună mare preț pe bunurile materiale, excluzând total partea spirituală a vieții. Pervertirea culturii a dus la scăderea calității învățământului prin minimalizarea importanței unor materii de predare foarte importante, precum istoria, lectura și literatura. În fiecare an la examenele de bacalaureat se înregistrează o medie tot mai mare a celor care nu reușesc să promoveze testul final.

Învățământul românesc este subordonat structurilor ierarhice care la rândul lor urmează politicile Ocultei. Reformarea învățământului românesc după modele țărilor occidentale are la bază un experiment ale cărui atribuții sunt menite să-i limiteze pe tineri la un domeniu restrâns, reducționist din care să-i poată racola pe viitor pentru a munci în folosul corporațiilor. Tinerilor li se inoculează conceptual potrivit căruia idealul lor major trebuie să fie „realizarea în carieră”. Lipsa educației pentru viață și pentru familie, o educație foarte necesară pentru încurajarea natalității, îi transformă în ființe robotizate (sclavi), aducătoare de venit corporațiilor. Cum își mai poate menține neamul românesc unitatea, vitalitatea și rezistența în fața unor forțe oculte atât de puternice care doresc dizolvarea familiei tradiționale și încurajarea avorturilor?

Dreptul la ocrotirea sănătăţii – Articolul 34

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

Pentru că în România sistemul medical nu respectă standardele europene, numărul deceselor persoanelor internate în spitale este tot mai mare. Datele raportului Eurostat ne plasează pe ultimul loc în UE în ceea ce privește eficiența sistemului de sănătate și capacitatea acestuia de a salva vieți. Cauzele acestei statistici groaznice o reprezintă lipsa aparaturii medicale performante, neglijența sau insuficienta pregătire a cadrelor medicale, mediul spitalicesc infestat de viruși și bacterii și, pe de altă parte, lipsa unei minime educații sanitare a pacienților, alimentația nepotrivită, stresul foarte ridicat și lipsa mișcării. Din 54.827 de decese care au avut loc în spitalele din România în 2013, peste 27.400 de persoane, adică 49,4%, nu ar fi trebuit să moară. Cauzele principale sunt atacurile de cord, atacurile cerebrale, diferite tipuri cancer și hipertensiunea.

Munca şi protecţia socială a muncii – Articolul 41

(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.

(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

Întreb: dreptul la muncă nu poate fi îngrădit…? Nu poate fi îngrădit fiindcă lipsește cu desăvârșire, din moment ce una dintre principalele griji ale românilor este tocmai lipsa unui loc de muncă. Iar cele câte există, nu pot oferi stabilitate. Pentru că lipsa stabilități financiare este cauza multor eșecuri, mai ales în rândul tinerilor absolvenți de studii medii sau superioare, care nu reușesc să-și clădească un viitor cât de cât decent în propria lor țară.

Guvernele care s-au perindat la conducere au tot promis locuri de muncă, însă totul a rămas la faza de proiect, de promisiuni electorale, în schimb prioritățile care contravin interesului național au întâietate pe agenda de lucru a guvernanților.

Lipsa locurilor de muncă determină absența forței de muncă, care la rândul ei cauzează gradul mare de sărăcie în rândul populației. Aceeași problemă îi determină pe tineri să abandoneze studiile sau, mai rău, să renunțe la aspirațiile de a-și întemeia o familie. Poate cel mai dureros compromis pe care mulți români au ales să-l facă, a fost și este opțiunea de a pleca din țară la muncă în țările dezvoltate. Efectele acestui exod sunt benefice individual, pe de o parte, în ceea ce privește asigurarea unei surse de venit mai consistentă, însă, pe de altă parte, consecințele sunt dezastruoase: dezrădăcinarea, destrămarea familiilor, copiii abandonați care se sinucid sau care cresc fără afecțiune, protecție și educație părintească și, la macroscară, o țară lipsită de oameni capabili să dorească în fapt schimbarea societății, fiindcă nu au motivații.

Dar ce motivație mai mare ne trebuie când vedem că totul se duce pe apa sâmbetei sub ochii noștrii? Nu se poate efectua nicio transformare majoră, benefică, în societate atâta timp cât cetățenii nu se pot uni sub aceeași deviză, aceea a înlăturării totale a sistemului și a înlocuirii lui cu un altul care să lucreze la restaurarea vechilor rânduieli sănătoase, capabile să mențină unitatea statală și de neam, precum și cultura autentică.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Ilie Șerbănescu: „Chemarea la o «țară normală» – primul manifest anticolonialist”


Programul dlui Dragnea – pe baza căruia va funcționa guvernul PSD+ALDE, condus de premierul Grindeanu – reprezintă ceva cu totul inedit în peisajul colonial al României zilelor noastre. Dl Dragnea nu pune în discuție rânduielile actuale – care au dus la pierderea controlului național asupra economiei și deciziei politice în favoarea unor țări occidentale și la transformarea României într-o colonie estică a sistemului centru-periferie pe care îl constituie UE –, dar, fără echivoc, cam toate stările de lucruri din țară sunt considerate complet anormale, de vreme ce cheia programului este trecerea României la un statut de țară normală. Toate anormalitățile care cer în program măsuri spre o „țară normală“ sunt fațete sau consecințe ale țesăturii economice și politice de tip colonial din România, de la salariile mici la abandonul școlar și de la absența infrastructurii la bejenia națională. Sumarizând, programul este în esență: nu punem în discuție rânduielile (se înțelege: și stăpânii), dar măcar să rămânem și noi cu ceva ca țară!

Părerea mea este că, neschimbând rânduielile, nu poți schimba nici efectele. Acestea derivă din rânduieli, nu pot fi altele. Pentru a fi altele – respectiv pentru a te alege și tu cu ceva – este nevoie de resurse și pârghii care să imprime sensul dorit, dar pe care nu le ai, căci rânduielile ți le răpesc! Așa că rămâne o întrebare: ce șanse poate avea programul Dragnea?

Faptul nu-i știrbește însă caracterul inedit. Este prima punere pe tapet, chiar dacă indirect și neexplicit, a stărilor de lucruri de tip colonial din România. Nu întâmplător, vătafii români de care se folosește stăpânul extern – politicieni, analiști, ziariști – s-au repezit pe dl Dragnea acuzându-l de câte-n lună și în stele. Cei mai mulți au luat-o pe după plop (bineînțeles, cu „penalul Dragnea“), dar cei mai înverșunați s-au dus direct acolo unde au simțit că fac plăcere stăpânului extern. Dna Turcan – care, dacă insistă, va coborî spre zero PNL adus de dna Gorghiu la 20% – l-a acuzat pe dl Dragnea de accente antioccidentale, deși acesta a fugit ca dracu’ de tămâie de vreo apreciere care să-l facă suspect de așa ceva. Dna Turcan a menționat că vremea unor asemenea accente a trecut în România, de parcă Scaraoțchi din Infern, și nu occidentalii au transformat România într-o colonie și jignindu-i într-atât pe români, încât să-i considere nu numai incapabili să discearnă acest lucru pe care-l înțelege și Grivei, dar și îndeajuns de idioți ca să continue a-i pupa asiduu în fund pe occidentali pentru că se îndură să le arunce ceva mărunțiș din salahoreala românilor, și nu a altcuiva. Intervențiile unor liberali ca și ale atâtor USR-iști, care sunt prea străvezii ca să nu transpară de unde sunt comandate, arată în întreaga lor amplitudine în ce punct a ajuns ignorarea intereselor de neam și țară în România, din neînțelegere, incompetență, prostie sau trădare în sine! De aceea, este greu de spus dacă programul Dragnea va putea cumva răzbi în luptă, nu cu propriile probleme, ci cu trădarea internă și puterea colonială externă, în frunte cu comisariatul de tip sovietic de la Bruxelles. Cel mai probabil se va recurge la strangularea sistematică a promotorilor (pe persoană fizică cum s-ar spune!) pentru a înmormânta programul. Estimarea deliberat exagerată a guvernului Cioloș asupra încasărilor bugetare pe 2016, care creează din start un handicap de 5% echivalent PIB pentru guvernul Grindeanu, este doar începutul!

Pentru stigmatizarea de către câinii tocmiți de dreapta, Dragnea măcar va ști de ce, căci programul său vine să balanseze într-un fel imaginea PSD care se tot dădea de stânga, dar care numai de stânga nu fusese! Acest partid, prezent ca nici un altul la guvernare încă din perioada de tranziție, a fost responsabil de trecerea României direct din zona comunismului ortodox în zona capitalismului sălbatic, cu caracteristica sa principală și de esență a împărțirii odioase a PIB-ului țării între muncă și capital. Degeaba se tot dădea PSD partid de stânga, în măsura în care împingea lucrurile mereu și mereu mai la dreapta, împotriva valorilor tradiționale ale stângii. Dl Dragnea face un pas real și concret spre stânga. Nu știm pe cine deranjează mai mult acest lucru: pe așa-zișii oameni de dreapta din România sau pe baronii ziși de stânga din PSD?!

                                                                                                         Ilie ȘERBĂNESCU

Sursa: COTIDIANUL

http://www.justitiarul.ro/

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

În România se practică legi neconstituţionale


Ion Maldarescu

Gestapo Bucureşti

În data de 26 februarie 2013, regretatul mare istoric, prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu mi-a trimis un e-mail, prin care mă informa despre Decizia Consiliului Constituţional al Franţei, ţară fondatoare a Uniunii Europene, cu privire la anularea neconstituţionalei impuneri prin lege a recunoaşterii, de către anumite state, a unor ipotetice genociduri, o reglementare legislativă ascunsă cu grijă în România. În spiritul democraţiei şi al libertăţii de exprimare, Franţa a avut înţelepciunea şi demnitatea să ia o decizie corectă şi să respingă această lege. Deşi au trecut aproape patru ani, „I.N.S.H.R.-E.W.” (un fel de Gestapo de Bucureşti), „face legea” după bunul plac al capului acestei instituţii, aflată sub protecţia Guvernului României. Consumă banii contribuabililor în defavoarea lor şi plăteşte salarii „nesimţite” unor anti-români, care nu fac altceva decât să genereze şi să catalizeze în mod condamnabil sentimente anti-evreieşti în rândul cetăţenilor Ţării. Demolează busturi ale valoroaselor personalităţi româneşti, cere şi obţine retragerea titlurilor onorifice ale acestora, cere eliminarea unor tablouri din expoziţii, dictează românilor a cui memorie au sau nu au voie să cinstească, interzic vehicularea unor nume valoroase ale culturii româneşti, pe motive neîntemeiate. Astfel s-a ajuns ca toată floarea cea vestită a spiritualităţii Neamului românesc, începînd cu Ion Antonescu, Nicolae Paulescu, Mircea Eliade, Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Emil Cioran, Grigore Gafencu, Corneliu Zelea Codreanu, Mircea Vulcănescu, Ion Gavrilă Ogoranu… să fie condamnată şi asasinată în fiecare zi a postdecembrismului anti-naţional. Deşi a primit suficiente sesizări privind neconstituţionalitatea legii-fără-de lege 217/2015, dar şi a altor aberaţii şi abuzuri legislative, aşa numitul „Avocat al poporului” nu a contestat niciunul dintre acestea. A dovedit, în repetate rânduri, că nu este altceva decât o paiaţă pusă pe mun scaun neportivit ca să execute ordine, nu să acţioneze pentru apărarea interesele poporului român. O spun miile de semnături recente, care cer demisia acestei marionete. Parlamentul României fabrică şi votează legi antistatale pe bandă rulantă! Preşedintele României tace (deformaţie genitală) şi promulgă!, Guvernul României tace! Academia Română tace! Poporul român tace, dovedind că afirmaţia profesorului sârb Miodrag Stanojevic este întemeiată: „Poporul român este imbecil de tolerant!”[1]. Ajunge! Redăm mai jos mesajul regretatului istoric Gh. Buzatu şi conţinutul deciziei Consiliului Constituţional al Franţei. Poate va înţelege ceva şi Curtea Constituţională din România (C.C.R.) şi se va autosesiza. (Ion Măldărescu).

Gheorghe Buzatu 02/26/13 à 4:56 PM
Corps du message – „Am primit acum, direct de la Paris: În Franţa nu se mai pune problema de a se pedepsi contestarea genocidurilor! Asta le trebuie domnilor de la „Wiesel”. De-acum, Academia Română are temeiuri să-i pună la punct pe tovarăşii politruci de la « I.N.S.H.R.-Wiesel » şi « 22 ».”
S-auzim numai de bine,
Gh. Buzatu
P.S. – Mai jos se află Decizia Consiliului Constituţional al Franţei şi, de asemenea, adresele de pe Google, pe care vă rugăm să le controlaţi pentru exactitate!
Iaşi, 26 febr. 2013.

Mesajul de la Paris

O foarte interesantă situație juridică. In Franța Consiliul Consituțional a declarat neconstituțională legea Fabius-Gayssot privind pedepsirea contestației existenței genocidurilor. Legea similară din România trebui atacată prin justiției pe această bază și declarată neconstitțională. Există acum un precedent juridic.

Cenzurarea legii privind negarea genocidului. (Traducere din limba franceză).

Printr-o decizie din 28 februarie 2012, Consiliul Constituțional a constatat că legea incriminează negarea genocidelor recunoscute de lege nu a fost în conformitate cu Constituția. El consideră, prin urmare, că Parlamentul a introdus o încălcare neconstituțională a libertății de exprimare prin pedepsirea negarea existenței și calificarea juridică a crimelor el însuși a recunoscut și calificat ca atare[2].

Consiliul Constituţional al Franţei

Având în vedere Constituția;
Având în vedere Ordonanța de 58-1067 din 7 noiembrie 1958 legea organică privind Consiliul Constituțional;
Având în vedere Legea cu privire la libertatea presei din 29 iulie anul 1881;
Având în vedere codul penal;
Având în vedere observațiile guvernului înregistrat la data de 15 februarie 2012;
Având în vedere observațiile de răspuns prezentate de către deputați solicitanți, înregistrate la douăzeci și unu februarie 2012;
Raportorul a fost audiat;

1. Deputații și senatorii reclamantele susțin legislației Consiliului Constituțional de a pedepsi negarea genociduri recunoscute de lege;

2. Având în vedere că articolul 1 din actul menționat în Legea inserțiile cu privire la libertatea presei din 29 iulie anul 1881 Articolul 24b; acest articol pedepsește, în primul rând, la o pedeapsă de un an închisoare și 45.000 de euro amendă cei care au « provocat sau reduse la minimum atât de scandalos », indiferent de mijlocul de exprimare sau angajații publici de comunicare, « existența unuia sau a mai multor infracțiuni de genocid astfel cum sunt definite la articolul 211-1 din codul penal și recunoscut ca atare de legea franceză »; Articolul 2 din actul menționat modifică articolul 48-2 din Legea din 29 iulie anul 1881; se extinde dreptul de anumite asociații pentru a aduce părții civile, în special, să atragă consecințele creării acestei noi infracțiuni;

3. Având în vedere faptul că, potrivit autorilor sesizării, statutul menționat încalcă libertatea de exprimare și de comunicare proclamată prin articolul 11 din Declarația drepturilor omului și cetățeanului din 1789 și principiul legalității infracțiunile și sancțiunile care rezultă din articolul 8 din această declarație; prin suprimarea doar o singură mână, genocidele recunoscut de dreptul francez și, pe de altă parte, genocid excluzând alte crime împotriva umanității, aceste prevederi méconnaîtraient, de asemenea, principiul egalității; că europarlamentarii reclamanta susțin de asemenea că legiuitorul a încălcat propria competență și principiul separației puterilor în stat prevăzute la articolul 16 din Declarația de la 1789; care ar ignora, de asemenea, principiul sancțiunilor necesitate menționat în articolul 8 al Declarației 1789, libertatea de cercetare și principiul care rezultă din articolul 4 din Constituție, potrivit căruia părțile își desfășoară activitatea în mod liber;

4. Având în vedere că, în primul rând, în conformitate cu articolul 6 din 1789 Declarația de: « Legea este expresia voinței generale … ». Rezultă din acest articol ca și al tuturor celorlalte norme constituționale referitoare la obiectul legii, sub rezerva dispozițiilor speciale din Constituție, legea își propune să ofere norme și trebuie în consecință, să fie acoperită cu un normativ;

5. întrucât, pe de altă parte, în conformitate cu articolul 11 din 1789 Declarația de:
– « Comunicarea liberă a gândurilor și opiniilor este unul din drepturile cele mai prețioase ale omului: fiecare cetățean poate, prin urmare, vorbi, scrie și să publice în mod liber, cu excepția pentru a răspunde la abuzul acestei libertăți în cazurile determinate de lege »;
– că articolul 34 din Constituție prevede: « Legea stabilește regulile … drepturile civile și garanțiile fundamentale acordate cetățenilor pentru exercitarea libertăților publice »;
– că, pe această bază, este deschis în fața Parlamentului să adopte norme cu privire la exercitarea dreptului de comunicare liberă și libertatea de a vorbi, a scrie și de imprimare;
– că este, de asemenea, permisă, ca atare, să instituie o legislație care să scoată în afara legii abuzul de exercitarea libertății de exprimare și de comunicare, care subminează ordinea publică și drepturile părților terțe; întrucât, cu toate acestea, libertatea de exprimare și de comunicare este tot mai valoros ca exercitarea acesteia este o condiție prealabilă pentru democrație și una dintre garanțiile respectării altor drepturi și libertăți; atacurile asupra exercitării acestei libertăți trebuie să fie necesară, adecvată și proporțională cu obiectivul urmărit;

6. Considerând că o prevedere legală care are ca scop să « recunoască » un genocid nu poate, în sine, să fie acoperit cu semnificația normativă pe care o acordă legii;
– întrucât, cu toate acestea, articolul 1 din statut menționat reprimă dezacordul sau reducerea la minimum existența unuia sau a mai multor infracțiuni de genocid, « recunoscut ca atare de legea franceză »;
– că, prin pedepsirea negarea existenței și calificarea juridică a crimelor el însuși a recunoscut și calificat ca atare, parlamentarii au purtat o încălcare neconstituțională exercitarea libertății de exprimare și comunicare;
– întrucât, în consecință, fără a fi necesar să se ia în considerare celelalte motive, articolul 1 din actul menționat trebuie să fie declarate neconstituționale;
– că articolul 2, care nu pot fi separate trebuie, de asemenea, să fie declarată neconstituțională.

Grafica – I.M.

–––––––––––––
[1] http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1526-transilvania-nu-a-fcut-parte-din-regatul-ungar.html
[2] Sursa C.N.E.D. http://www.campus-electronique.fr/actualite@laune/Mailing/2013/Cnedac0213.htm
şi http://www.conseil-constitutionnel.fr/decision/2012/2012-647-dc/decision-n-2012-647-dc-du-28-fevrier-2012.104949.htmlÂÂÂÂÂ

Textul original în limba franceză

Censure de la loi sur la contestation de l’existence de génocides
Par décision du 28 Février 2012, le conseil constitutionnel a estimé que la loi pénalisant la négation des génocides reconnus par la loi n’était pas conforme à la Constitution. Il considère ainsi que le législateur a porté une atteinte inconstitutionnelle à la liberté d’expression en réprimant la contestation de l’existence et de la qualification juridique des crimes qu’il aurait lui-même reconnus et qualifiés comme tels[3].

LE CONSEIL CONSTITUTIONNEL,
Vu la Constitution;
Vu l’ordonnance n° 58-1067 du 7 novembre 1958 modifiée portant loi organique sur le Conseil constitutionnel;
Vu la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse;
Vu le code pénal;
Vu les observations du Gouvernement, enregistrées le 15 février 2012;
Vu les observations en réplique présentées par les députés requérants, enregistrées le 21 février 2012;
Le rapporteur ayant été entendu;
1. Considérant que les députés et sénateurs requérants défèrent au Conseil constitutionnel la loi visant à réprimer la contestation de l’existence des génocides reconnus par la loi;
2. Considérant que l’article 1er de la loi déférée insère dans la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse un article 24 ter ; que cet article punit, à titre principal, d’une peine d’un an d’emprisonnement et de 45 000 euros d’amende ceux qui « ont contesté ou minimisé de façon outrancière », quels que soient les moyens d’expression ou de communication publiques employés, « l’existence d’un ou plusieurs crimes de génocide défini à l’article 211-1 du code pénal et reconnus comme tels par la loi française » ; que l’article 2 de la loi déférée modifie l’article 48-2 de la même loi du 29 juillet 1881 ; qu’il étend le droit reconnu à certaines associations de se porter partie civile, en particulier pour tirer les conséquences de la création de cette nouvelle incrimination;
3. Considérant que, selon les auteurs des saisines, la loi déférée méconnaît la liberté d’expression et de communication proclamée par l’article 11 de la Déclaration des droits de l’homme et du citoyen de 1789, ainsi que le principe de légalité des délits et des peines résultant de l’article 8 de cette Déclaration; qu’en réprimant seulement, d’une part, les génocides reconnus par la loi française et, d’autre part, les génocides à l’exclusion des autres crimes contre l’humanité, ces dispositions méconnaîtraient également le principe d’égalité ; que les députés requérants font en outre valoir que le législateur a méconnu sa propre compétence et le principe de la séparation des pouvoirs proclamé par l’article 16 de la Déclaration de 1789 ; que seraient également méconnus le principe de nécessité des peines proclamé à l’article 8 de la Déclaration de 1789, la liberté de la recherche ainsi que le principe résultant de l’article 4 de la Constitution selon lequel les partis exercent leur activité librement;
4. Considérant que, d’une part, aux termes de l’article 6 de la Déclaration de 1789 : « La loi est l’expression de la volonté générale… »; qu’il résulte de cet article comme de l’ensemble des autres normes de valeur constitutionnelle relatives à l’objet de la loi que, sous réserve de dispositions particulières prévues par la Constitution, la loi a pour vocation d’énoncer des règles et doit par suite être revêtue d’une portée normative;
5. Considérant que, d’autre part, aux termes de l’article 11 de la Déclaration de 1789: « La libre communication des pensées et des opinions est un des droits les plus précieux de l’homme: tout citoyen peut donc parler, écrire, imprimer librement, sauf à répondre de l’abus de cette liberté dans les cas déterminés par la loi »; que l’article 34 de la Constitution dispose: « La loi fixe les règles concernant… les droits civiques et les garanties fondamentales accordées aux citoyens pour l’exercice des libertés publiques » ; que, sur ce fondement, il est loisible au législateur d’édicter des règles concernant l’exercice du droit de libre communication et de la liberté de parler, d’écrire et d’imprimer ; qu’il lui est également loisible, à ce titre, d’instituer des incriminations réprimant les abus de l’exercice de la liberté d’expression et de communication qui portent atteinte à l’ordre public et aux droits des tiers; que, toutefois, la liberté d’expression et de communication est d’autant plus précieuse que son exercice est une condition de la démocratie et l’une des garanties du respect des autres droits et libertés; que les atteintes portées à l’exercice de cette liberté doivent être nécessaires, adaptées et proportionnées à l’objectif poursuivi;
6. Considérant qu’une disposition législative ayant pour objet de « reconnaître » un crime de génocide ne saurait, en elle-même, être revêtue de la portée normative qui s’attache à la loi; que, toutefois, l’article 1er de la loi déférée réprime la contestation ou la minimisation de l’existence d’un ou plusieurs crimes de génocide « reconnus comme tels par la loi française »; qu’en réprimant ainsi la contestation de l’existence et de la qualification juridique de crimes qu’il aurait lui-même reconnus et qualifiés comme tels, le législateur a porté une atteinte inconstitutionnelle à l’exercice de la liberté d’expression et de communication; que, dès lors, et sans qu’il soit besoin d’examiner les autres griefs, l’article 1er de la loi déférée doit être déclaré contraire à la Constitution; que son article 2, qui n’en est pas séparable, doit être également déclaré contraire à la Constitution.
–––––––––––––––
[3] Source C.N.E.D. http://www.campus-electronique.fr/actualite@laune/Mailing/2013/Cnedac0213.htm
En savoir plus: cliquer ici http://www.conseil-constitutionnel.fr/decision/2012/2012-647-dc/decision-n-2012-647-dc-du-28-fevrier-2012.104949.html

http://www.art-emis.ro/

Publicat în EDITORIALE | Lasă un comentariu

Aripi spre cer – Wings to the sky


Publicat în VIATA INTERIOARA ( video) | Lasă un comentariu

Memoria cosmica Akasha


Intr-unul din articolele precedente spuneam ca nu este exclus ca supercivilizatiile sa fie de mult aici, langa noi. Un argument în acest sens ar putea fi si anumite fenomene paranormale.  Jocurile de calculator au familiarizat o întreaga generatie cu lumi imaginate de informaticieni. Notiuni precum „realitatea virtuala” sau „second life” sunt din ce în ce mai populare. Tot mai multi dintre noi petrec tot mai mult timp într-o lume artificiala confruntandu-se cu creaturi artificiale ori cu „avatarele” altor persoane.  In viitor, printre oamenii pe care îi vom întalni în realitatea virtuala vor fi „masti”, dar si copii fidele ale unor indivizi reali, vii sau decedati, eventual celebri.

Memoria cosmica ,Akasha, ce a fost ,este si va fi

Daca esentialul din viata unui om, înfatisarea sa, gesturile, intonatia, timbrul vocii, ideile sale s.a.m.d. vor fi fost înregistrate cu fidelitate, îl vom putea vedea manifestandu-se aievea, sub forma unei dubluri, în realitatea virtuala, chiar si dupa moartea sa. Îl vom putea întalni – sa zicem – pe Einstein si sa-i punem întrebarile care ne framanta. O „baza de cunostinte”, îngloband toate frazele cunoscute pe care savantul le-a rostit sau scris în viata lui, plus un „motor inferential”, vor face (prin tehnici de tip „sistem expert”) ca dublura sa raspunda, chiar la întrebari inedite, într-o maniera apropiata de cea în care ne-ar fi raspuns si în realitate.

O supercivilizatie care ne monitorizeaza va fi fost interesata sa „recolteze” din vechime produsele intelectuale ale pamantenilor. Ea putea institui în acest scop, înca de mult, dispozitive adecvate (poate implante) pentru a înregistra viata, înfatisarea si gandurile ori creatiile tuturor oamenilor (dar cel putin a unor persoane interesante) într-o „supermemorie” de tipul realitatii virtuale. Desigur, o tehnologie cu milioane de ani mai avansata n-ar avea nevoie pentru aceasta de „cip”-uri de siliciu. Azi stim ca si banala apa, dar probabil multe alte materiale, au „memorie”. Mai mult, o astfel de supermemorie ar putea folosi drept suport chiar o alta stare de agregare a materiei decat cele cunoscute de noi, ori ar putea fi plasata într-o dimensiune paralela s.a.m.d.

Dar nu cumva avem semne – indirecte – ca o astfel de memorie chiar exista? De pilda, în apocriful numit Cartea lui Enoh, gasim: „în Cer se noteaza întocmai… tot ce se face pe Pamant si toate gandurile oamenilor. Se stiu, în fiecare zi, nedreptatile de care va faceti vinovati”. La aceasta se adauga si o amenintare grava: „pacatosii vor disparea … numele lor vor fi sterse din cartile sfinte”, ceea ce s-ar putea interpreta si în felul urmator – informatia privind oamenii lipsiti de calitati spirituale, intelectuale, dar mai ales morale, va fi stearsa din aceasta „memorie” suprapamanteana, fiind considerata fara valoare.

Unele persoane care afirma ca au suportat rapiri OZN vorbeau de globuri luminoase eterice despre care li s-a spus ca reprezinta „depozite de cunostinte si inteligenta”, în care se memoreaza „tot ce este în Univers”. Dar si alte traditii vorbesc despre o astfel de „memorie”; am putea da ca un exemplu „Cronicile Akasha” cu radacini în traditia hindusa si tibetana.

akasha

Poate administratorii acestei supermemorii de tipul realitatii virtuale, în care ar fi copiati oamenii cu întreaga lor viata, au ajuns, dupa milioane de ani de evolutie, sa poata conferi fiecarei copii si o anumita autonomie, initiativa sau liber arbitru; ori poate chiar constiinta faptului ca traieste si dupa moarte. Aceste entitati ar putea deveni vizibile celor care pot intra în contact cu respectiva realitate virtuala. Asa s-ar putea interpreta multe istorii paradoxale, cum ar fi întalnirile cu stafiile unor morti. Am avea si un sprijin pentru întelegerea fenomenului de channelling. Clarvazatori precum Edgar Cayce, Arigó etc. pretindeau ca intra în legatura cu o supermemorie (Cayce vorbea chiar de „Akasha”), din care trebuie doar „sa citeasca”.

Contactele unor persoane cu o astfel de supermemorie ar explica cum de ele pot vorbi uneori în limbi nicicand învatate (xenoglosia), ar putea explica „luarea în posesiune”, „reîncarnarile”, „reamintirea” unor vieti trecute etc. Nu trebuie sa ignoram ca toate aceste fenomene – altminteri inexplicabile stiintific, deci respinse oficial – dispun totusi de numeroase marturii, unele foarte bine documentate.

Science et Vie

http://www.mixdecultura.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Oamenii care vorbesc cu ei înșiși sunt geniali!


„Oh, Doamne, unde e, unde a dispărut?” – mormăi sub nas încercând să-mi găsesc crema preferată. „Ah, iată-te! Te-ai ascuns sub pat”.

Vorbesc singură cu mine de foarte multe ori. Și nu doar acasă, unde nu mă poate auzi nimeni. Vorbesc cu mine în timp ce merg pe stradă, stau la birou sau fac cumpărăturile. Iubesc să gândesc în voce tare – acest lucru mă ajută să-mi materializez gândurile și să ofer mai mult sens acțiunilor pe care le fac.

Lumea crede că doar oamenii nebuni duc conversații interminabile cu ei înșiși și dacă un om mormăie ceva, devine automat un potențial pacient al spitalului de psihiatrie.

Am pentru tine o veste minunată: oamenii de știință au descoperit că dialogurile cu propria persoană reprezintă o cale spre genialitate și succes.

S-a dovedit că este foarte util să vorbești cu tine însuți și, într-adevăr, cei mai inteligenți oameni din lume au un astfel de obicei. Poezia și literatura reprezintă, de-asemenea, monologul interior al unei persoane. Cu sine însăși vorbesc și cei mai mari oameni de știință. De exemplu, Albert Einstein iubea să-și repete aceeași frază.

Discuțiile cu propria persoană:

– Ne fac să gândim mai repede.

Psihologii au efectuat următorul experiment: câțiva voluntari au primit o listă cu 20 de produse pe care trebuiau să le găsească într-un supermarket. Prima dată, participanții la studiu au fost rugați să-și îndeplinească misiunea în tăcere, iar la a doua încercare li s-a permis să spună în glas denumirile produselor.

Ca rezultat, la cea de-a doua încercare, participanții au găsit mâncarea mult mai repede. Se pare că vorbitul ne face să ne vizualizăm rezultatul acțiunilor. Acest lucru funcționează doar atunci când îți imaginezi clar ceea ce îți dorești și cum să obții acel lucru.

Lyupian eplică: „Dacă nu știi cum arată lucrul pe care-l cauți sau nu-ți imaginezi cum poți îndeplini o sarcină, creierul va primi comenzi contradictorii. Astfel doar îi vei încetini lucrul. Dacă știi că bananele sunt galbene și alungite, repetându-ți asta, activezi în creier anume această imagine vizuală care te va ajuta să le găsești mai repede.”

– Ne ajută să ne concentrăm

Privește modul în care copiii percep lumea. În timp ce învață sau în timpul jocurilor spun ceva sub nas. Monologurile îi ajută să se concentreze asupra noilor provocări și să le execute pas cu pas. Un micuț care se joacă cu mașinile pe podea, își poate spune de exemplu: „Acest camion este mare, nu va încăpea în garaj. Merg să iau o mașinuță mai mică”. Singur își dă comenzi și se ajută să înțeleagă și să țină minte consecințele acțiunilor sale.

– Ne ajută să ne organizăm gândurile

Gândurile nenumărate le poți organiza și oferi prioritate doar dacă le spui în glas. Fii propriul tău psihoterapeut – conversația cu tine însuți liniștește și revigorează. Cu toții știm că problema poate fi rezolvată doar atunci când este discutată.

– Ne ajută să ne atingem obiectivele

La fiecare Revelion ne facem o listă de scopuri, dar abandonăm planurile ambițioase pentru că ne apasă și ne par de neatins. Va fi mult mai sigur dacă îți vei comenta acțiunile și îți vei verifica progresele înregistrate la fiecare etapă, exact cum o fac copiii. Și, dintr-o dată, vei înțelege că nimic nu este imposibil.

Linda Sapadin este de părere că obiectivele rostite cu voce tare, îți vor concentra atenția, controla emoțiile și nu îți vor permite să fii distras de gânduri și acțiuni străine.

http://devorbacutine.eu/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Telepatia la superlativ cu Edgar Cayce


Astazi va prezentam un caz legat de transmitere și recepționare a gândurilor a șocat întreaga lume medicală. Fiu al unui simplu țăran din Kentucky, Edgar Cayce, a devenit peste noapte o adevărată celebritate pe plan mondial, și aceasta datorită unui eveniment mai puțin fericit din viața sa. Tânăr fiind, Cayce s-a îmbolnăvit grav, căzând la pat, scuturat de convulsii, cu temperatură foarte mare. Transportat la spital, el a intrat într-o comă profundă, fapt ce i-a descurajat și mai mult pe medici. Însă, în timp ce aceștia încercau în zadar să-l reanimeze, Cayce a început brusc să vorbească tare și clar, spunându-le doctorilor cauzele bolii, medicamentele ce trebuiau să-i fie administrate și chiar compoziția unei soluții cu care să fie uns pe spate. Rudele și echipa medicală au fost frapate atât de faptul că tânărul Cayce vorbea limpede în timp ce se afla în comă, cât și pentru avea cunoștințe dintr-un domeniu ce-i era cu totul străin, folosind chiar și terminologia de specialitate. Cazul părând fără speranță, medicii au recurs la instrucțiunile lui Cayce și, după aplicarea tratamentului, acesta s-a însănătoșit.
Deoarece Edgar Cayce vorbise fiind în comă, i s-a propus ulterior să fie hipnotizat, pentru ca medicii să poată smulge indicații de la el pentru anumite tratamente. Inițial, Cayce a refuzat, acceptând însă în momentul în care s-a îmbolnăvit prietenul său. Transpus în stare de hipnoză, Cayce a dictat o rețetă minuțioasă, folosind denumirile latinești ale medicamentelor, fapt ce i-a uimit și mai mult pe medici. S-a constatat că și în stare de hipnoză el avea cunoștințe și aptitudini pe care mulți medici și le-ar fi dorit, deși pregătirea lui în domeniul medical era nulă.
Într-un alt caz, Cayce i-a prescris unui pacient foarte bogat un medicament care nu era de găsit sub nicio formă. După nenumărate anunțuri date în ziarele din întreaga lume, un medic parizian a venit cu o informație uimitoare, anume că tatăl său preparase acel medicament cu ani în urmă, dar că producția acestuia încetase. Altă dată, Cayce a prescris un anumit medicament, indicând laboratorul de unde putea fi procurat. Când medicii au luat legătura cu laboratorul respectiv, li s-a comunicat că medicamentul tocmai fusese elaborat, neavând încă nici măcar un nume.
O comisie formată din medici profesioniști a fost însărcinată să descurce ițele acestui straniu caz. La început, aceștia nici măcar nu se gândiseră la faptul că Edgar Cayce ar putea avea capacități telepatice, însă, în momentul în care l-au întrebat cum reușește să pună un diagnostic atât de repede, indicând și leacul, Cayce a răspuns că în stare de hipnoză simte că poate intra în orice creier pentru a afla ceea ce vrea. Creierul bolnavului, „știind” de ce suferă acesta, îl informează pe Cayce. După această etapă, urmează căutarea în lume a unui creier care să-i comunice ce are de făcut. În final, el răspunde celui care-l interpelează, dându-i toate datele necesare pentru ca bolnavul să poată fi vindecat. Astfel, misterul capacităților extraordinare pe care le avea Edgar Cayce a fost dezlegat, iar tânărul Edgar, fără a fi medic, a primit autorizația severei American Medical Association să consulte pacienți.

Autor: necunoscut

http://filedelumina.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Oamenii de ştiinţă au inventat particula de oxigen care, dacă este injectată, permite continuarea vieţii în absența respirației


Oameni de ştiinţă au inventat particulele de oxigen care, atunci când sunt injectate, permit apoi să putem trăi fără a respira o anumită perioadă de timp. Injectate în fluxul sanguin al unei persoane, acestea pot oxigena rapid sângele. Microparticulele pot menține o fiinţă în viaţă timp de până la 30 de minute în caz de insuficienţă respiratorie.

O nouă descoperire medicală

O echipă de cercetători de la Spitalul de Copii din Boston au inventat ceea ce se consideră a fi cea mai mare descoperire din ultimii ani. Oamenii de știință au conceput o microparticulă care poate fi injectată în fluxul sanguin al unei persoane pentru a oxigena rapid sângele acesteia. Aceasta poate funcţiona chiar dacă abilitatea persoanei de a respira este redusă sau chiar abolită.

Această descoperire ar putea salva milioane de vieţi în fiecare an. Microparticulele pot menţine o fiinţă în viaţă până la 30 de minute după un stop respirator, printr-o injecţie în venă. Această invenţie are nenumărate posibile utilizări deoarece permite vieţii să continue chiar şi atunci când oxigenul nu mai este disponibil (prin respiraţie). Pentru personalul medical, această injecţie conferă exact timpul necesar pentru a evita riscul unui atac de cord sau a unei afectări cerebrale permanente care pot apare atunci când oxigenul nu mai este, parţial sau total, disponibil în organismul pacientului.

Dr. John Kheir, cel care a început acest studiu, lucrează la Spitalul de Copii din Boston, la secţia de cardiologie. El a fost inspirat în realizarea acestui „medicament” în 2006, când trata o fetiţă la terapie intensivă – un caz sever de pneumonie. La momentul respectiv, fetiţa nu era intubată respirator, când a început să aibă o hemoragie pulmonară. Plămânii săi se umpleau cu sânge, iar în cele din urmă a făcut stop cardiac. Doctorilor le-au trebuit 25 de minute pentru a îndepărta suficient sânge din plămânii ei pentru ca ea să poată să respire din nou. Creierul fetei a fost afectat sever de lipsa de oxigen şi, în cele din urmă, fetiţa a murit.

Compoziţia microparticulelor

Microparticulele utilizate sunt alcătuite din oxigen împachetat într-un strat de lipide.

Aceste microparticule sunt de aproximativ 2-4 μm lungime şi transportă de 3-4 ori mai mult oxigen decât globulele roşii. La început cercetătorii s-au confruntat cu dificultatea generată de faptul că astfel de injectări produceau embolie gazoasă. Adică moleculele de gaz se blocau încercând să treacă prin vasele capilare. Cercetătorii au depăşit această problemă împachetând oxigenul în particule mici, a căror formă se putea modifica.

Utilizări viitoare posibile

Medicale: există evidente utilizări medicale ale microparticulelor de oxigen – pentru salvarea de la moarte a celor care nu mai pot respira din cauza inflamării plămânilor, a colapsului acestora sau a altor probleme similare. Ar fi bine ca astfel de injecţii să fie disponibile, gata de folosit în spitale şi ambulanţe pentru momentele de necesitate.

Militare: vă puteţi imagina capacitatea unor puşcaşi marini dacă nu ar mai avea nevoie să mai iasă la suprafaţă pentru a respira şi ar putea rămâne sub apă peste 20 de minute? Dacă o ambarcaţiune începe să se scufunde, o injecţie cu microparticule de oxigen pe măsură ce barca se scufundă ar fi utilă pentru ca persoanele din ea să nu se înece. De asemenea, poate fi extrem de utilă atunci când în atmosferă sunt gaze toxice și nu există măşti de gaze disponibile. Militarii ar putea beneficia din multe puncte de vedere de pe urma acestei descoperiri.

Sectorul privat: această invenţie ar putea fi utilizată ca măsură de precauţie pentru orice activitate nautică, când există un risc real de scufundare. Echipajele de salvare din apă de la adâncimi mari ar putea să îşi injecteze o astfel de doză înainte de acţiunea de salvare, iar cei prinşi sub apă îşi pot injecta o doză pentru a rezista până la sosirea echipajelor.

Concluzie

Aceasta este o descoperire medicală uimitoare. În filmul Abisul, personajele au luat o pilulă, căştile pline cu aer şi li s-a spus că pot respira apa. Ei bine, chiar dacă ei nu puteau cu adevărat „respira apa”, din moment ce instinctul de a respira este natural, aceasta are loc… chiar dacă nu se respiră aer per se. Iar organismul a fost alimentat cu suficient oxigen pentru o perioadă de timp, cu o pilulă.

Aceasta ne arată că absolut orice îşi poate imagina omul, la un moment dat poate deveni realitate.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în SANATATE, STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

Sosirea Zeilor Cerului: un papirus egiptean antic detaliază observarea în masă a unui număr mare de OZN-uri


Un papirus antic egiptean detaliază apariția unui număr foarte mare de OZN-uri, acest enigmatic text antic oferind o dovadă concluzivă a unei observări în masă a unor misterioase obiecte zburătoare, care a avut loc în Egiptul antic în jurul anului 1480 î.C., în timpul domniei lui Thutmose al III-lea.

 

„…Ele erau mai numeroase ca orice. Străluceau pe cer mai tare decât Soarele la limitele celor patru stâlpi ai paradisului. […] Puternică era poziţia Discurilor de Foc…”, se arată în textul străvechi.

Despre civilizaţia antică egipteană se afirmă că a fost foarte mult timp în legătură cu zeităţi misterioase şi a fost capabilă de realizări incredibile. Considerată ca fiind una dintre cele mai avansate civilizaţii, Egiptul antic a realizat lucruri uimitoare în lunga sa istorie, iar egiptenii au fost astronomi, arhitecţi, ingineri şi oameni de ştiinţă extrem de sofisticaţi. Și totuși, de unde venea acea cunoaştere? Mai mult, cine erau „zeii” și „semizeii” enigmatici descrişi în textele egiptene antice?

Dacă mulţi dintre noi cel mai probabil au auzit de Canonul Regal din Torino şi de Piatra de la Palermo, puţini ştiu de existenţa unui document egiptean antic numit Papirusul Tulli.

Papirusul Tulli este de fapt o traducere a unui document antic egiptean care a consemnat ceea ce a fost interpretat ca OZN-uri înfricoşătoare. Documentul a fost citat de mulţi ca fiind cel mai important text antic egiptean care atestă vizita unor astronauţi antici în Egipt, cu mii de ani în urmă. Textele străvechi descriu cu multă acurateţe observarea în masă de OZN-uri, care a avut loc în Egiptul antic în timpul lui Thutmose al III-lea.

Papirusul Tulli aparţinea fostului director al Muzeului Egiptean din Vatican, profesorul Alberto Tulli. Documentul este considerat ca fiind „cea mai timpurie înregistrare cunoscută a unei flote de farfurii zburătoare, înscrisă pe un papirus cu mult mult timp în urmă, în Egiptul antic”.

Papirusul a fost tradus de prinţul Boris de Rachewiltz, care a declarat că textul „era parte a Analelor lui Thutmose al III-lea”. Cu toate acestea, nimic din textul antic nu se referă la faraon pe numele său, aspect care din nefericire nu este fără precedent. Cea mai misterioasă parte din documentele antice sunt enigmaticele „cercuri de foc” care au zburat pe cerul Egiptului antic în două ocazii separate, la distanţă de câteva zile.

Mulţi au discreditat spusele prinţului Boris de Rachewiltz, dar adevărul este că el era un binecunoscut învăţat, iar o parte din lucrările sale încă mai sunt disponibile astăzi, şi sunt studiate. Mulţi erudiţi consideră că această traducere a papirusului Tulli este acceptabilă. Iar ce este cel mai important este că documentul şi traducerea sunt considerate autentice, și nu o păcăleală.

Există două traduceri independente ale textului antic egiptean, una aparţinând prinţului Boris Rachewiltz, iar cealaltă realizată de antropologul R. Cedric Leonard.

 
Copie a unei copii a Papirusului Tulli

Aceasta este traducerea papirusului realizată de prinţul Boris de Rachewiltz:
În anul 22, a treia lună de iarnă, a şasea oră de zi (…2…) scribii de la Casa Vieţii au observat că era un cerc de foc care venea din cer (deşi) nu avea cap, respiraţia ce ieşea pe gură (avea) un miros neplăcut… Trupul său lung de un rod (aproximativ – 150 de picioare) şi un rod lăţime nu avea voce… Inimile lor au devenit confuze; apoi s-au pus pe burtă (…3…) Au mers la Rege să îi spună. Majestatea sa a ordonat (…4…) să fie examinat (…5…) aşa cum se face pentru tot ce se scrie în papirusurile Casei Vieţii. Majestatea sa a meditat asupra a ceea ce s-a petrecut. Acum, după ce au trecut câteva zile, ele au apărut mai numeroase ca orice. Străluceau pe cer mai tare ca Soarele la limitele celor patru stâlpi ai paradisului. (…6…) Poziţia cercurilor de foc era puternică. Armata regelui privea la ce se petrecea iar Majestatea sa era în mijlocul ei. Era după cină. Apoi ele s-au înălţat şi au mers spre sud. Peşti şi substanţe volatile au căzut din cer. (A fost) un miracol care nu s-a mai petrecut de la formarea acestui Pământ! A determinat pe Majestatea Sa să aducă tămâie pentru liniştirea inimii (…9…să scrie?) ce s-a întâmplat în cartea Casei Vieţii (…10… pentru a se aminti?) pentru eternitate.” Sursa: Rachelwitz, Boris, Doubt Magazine, no.41, revista oficială a Fortean Society, pp. 214 – 215, Arlington, 1953.

Aceasta este traducerea făcută de R. Cedric Leonard:
În anul 22, în a treia lună de iarnă, a şasea oră de zi (…) printre scribii Casei Vieţii s-a aflat că un ciudat Disc de Foc a venit pe cer. Nu avea cap. Respiraţia gurii sale emitea un miros urât. Corpul său era de un rod lungime, un rod lăţime. Nu avea voce. A venit spre casa Majestăţii Sale. Inima lor a devenit confuză, şi au căzut pe burtă. Ei (au mers) la rege să îi spună. Majestatea sa (a ordonat ca) înscrierile (existente) în Casa Vieţii să fie consultate. Majestatea sa a meditat asupra acestor evenimente care se petreceau. După ce au trecut mai multe zile, acestea au devenit mai numeroase pe cer ca niciodată. Ele străluceau pe cer mai tare ca soarele extins la limitele celor patru suporţi ai paradisului. (…) Puternică era poziţia Discurilor de Foc. Armata regelui a privit la acestea, Majestatea Sa fiind în centru. Era după masa de seară când discurile au ascensionat şi mai tare în cer, spre sud. Peşti si alte substanţe volatile au căzut ca ploaie din cer: un miracol care nu se mai petrecuse de la înfiinţarea ţării. Mai mult, Majestatea sa a pus să se aducă tămâie pentru liniştirea inimii lui Amun-Re, zeul celor Două Tărâmuri. Mai mult, s-a ordonat ca evenimentul (să fie înregistrat) pentru Majestatea sa în Analele Casei Vieţii (pentru a se reaminti) pentru totdeauna.”

Conform acestui text antic, această apariție de OZN-uri observată de mase de oameni s-a petrecut în jurul anului 1480 î.C, la acea vreme faraonul care conducea Egiptul fiind Thutmose al III-lea. Această dată s-a înregistrat în istorie ca o zi de mare importanţă, o zi în care ceva inexplicabil s-a petrecut.

Este important de menţionat că este improbabil ca egiptenii antici să fi interpretat greşit aceste „discuri de foc”, să fi fost de fapt nişte fenomene astronomice sau climatice. Egiptenii antici erau astronomi experimentaţi şi înzestraţi, şi pe la anul 1500 î.C. ei erau deja experţi în domeniu, ceea ce înseamnă că dacă ar fi fost un fenomen astronomic, l-ar fi descris într-o manieră mult diferită. De asemenea, în acest document antic este descris că „discurile de foc” şi-au schimbat direcţia pe cer, astfel că ştim că aceste obiecte nu au căzut, ci au rămas pe cerul egiptean.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ISTORIE, SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Marea Britanie alunecă într-un stat poliţienesc în care Agenda 21 va fi regula


Motto:Qui tacet consentire videtur.” (Cine tace este de acord.)

Brian Gerrish şi Jon Shackleton de la UK Column au realizat, în primăvara anului 2016, o emisiune în care avertizează populaţia asupra anumitor pericole în ceea ce priveşte normalitatea societăţii engleze. În continuare redăm aspectele atinse de această emisiune.

„Există o Agendă pentru a produce un colaps al sistemului în Marea Britanie şi pentru a instala un nou sistem de guvernare. Unii spun că Tony Blair este cel care a început aceasta şi că obiectivul lui a fost să introducă un nou sistem de guvernare, prin al treilea sector – sectorul organizaţiilor guvernamentale de caritate, sistem prin care oamenii vor fi numiţi la putere, nu vor mai fi aleşi. Din ce în ce mai mulţi profesionişti spun că ceva sinistru este pe cale să se instaureze în Marea Britanie, şi din ce în ce mai mulţi reporteri care au intervievat militari cu experienţă spun că cei întrebaţi afirmă cu disperare că pur şi simplu nu pot apăra ţara din cauză că alianța guvernamentală a lui David Cameron a distrus modalităţile prin care s-ar fi putut face aceasta. Este foarte neobişnuit ca seniorii militari să se pronunţe deschis despre astfel de aspecte, dar ei de fapt avertizează din nou şi din nou că David Cameron subminează abilitatea naţiunii de a se apăra.

Să conectăm aceasta cu faptul că acum există în Marea Britanie ofiţeri de poliţie care sunt pregătiţi să spună, din interior, că este absolut adevărat că ofiţerii de poliţie britanici seniori, atât din poliţia metropolitană cât şi din forţele poliţieneşti din ţară, au distrus în mod deliberat dovezi și au distrus cercetări referitoare la abuzurile asupra copiilor, au ascuns informaţii, toate acestea pentru a proteja un sistem vicios de trafic, exploatare şi abuzare a copiilor. Sistem care, în mod clar, este cunoscut nu doar de cercurile politice britanice ci şi de nivelurile de sus ale ierarhiei britanice.

În faţa acestei informaţii care a devenit din ce în ce mai persistentă în lunile februarie-martie 2016, s-a considerat că este necesară o avertizare a publicului britanic asupra a ceea ce urmează să survină, dacă cetăţenii nu fac ceea ce trebuie.

Să ne întoarcem în 2007, când a avut loc în Plymouth o discuţie cu titlul The Hunt for Red October realizată de Brian Gerrish; care era ideea acestui titlu? Chiar cea din titlu – acesta a fost inspirat de cartea cu acelaşi nume a lui Tom Clancy, în care Red October era un submarin foarte periculos; caracteristica de bază a submarinelor este că nu le vezi – ele există în mare, dar tu nu le poţi vedea. Dacă ştii ce cauţi, poţi vedea bestia din adâncuri. Dar doar dacă ştii.
Ce are aceasta de-a face cu politica britanică? Mulţi oameni au fost avertizaţi de mult timp că ceva foarte urât şi subversiv este «la lucru» în interiorul sistemului politic în Marea Britanie. În prezent această bestie iese la suprafaţă şi îşi arată intenţiile de a distruge în cel mai odios mod ordinea sănătoasă şi comportamentul normal în Marea Britanie.

Cartea lui Cristopher Story The European Union Collective – enemy of its member states, a study of Russian and German strategy to complete Lenin’s World Revolution, care se găseşte şi sub formă de document pdf pe internet, este o profundă analiză, cu multe detalii. Cristopher descrie acţiunea subversivă care se realizează asupra sistemului politic britanic cu scopul de a se instaura un nou sistem politic de tip marxist, fascist, care va fi fericit să fie co-comunitar.

Partidele Laburist şi Conservator şi-au schimbat principiile de urmat, trecând de la valorile tradiţionale politice la comunitarianism, care este de fapt un sistem dictatorial cu anumite elemente de marxism, unele de fascism şi altele corporatiste. În carte este un tabel foarte important care descrie ce paşi trebuie făcuţi pentru a se atinge acest scop.

În primul rând – demoralizarea poporului, demoralizarea britanicilor ca naţiune, apoi destabilizarea naţiunii şi, în cele din urmă, distrugerea ei. Domeniile cheie în care se poate acţiona în sensul celor trei paşi sunt: religie, educaţie, mass-media, cultură, ordine, familie, sănătate, rasă, muncă.

Şi iată cum [se implementează aceasta – n.red.]:
Religiei i s-a dat o tentă comercială şi a fost politizată; astfel, din punct de vedere religios, britanicii au devenit niște ciudaţi.
Educaţia a încurajat permisivitatea şi relativitatea.
Mass-media monopolizează gândurile oamenilor, îi manipulează sau îi discreditează.
Cultura a fost invadată de staruri din domeniul muzicii uşoare (ex: Lady Gaga), a fotbalului, a divertismentului comercial etc.

Ceea ce aceştia [politicienii – n.red.] obţin este o populaţie ignorantă, obedientă, dependentă, care va avea dorinţe morbide, în lipsa moralităţii sănătoase care să o susţină.

Legislaţia va deveni amorală: drepturi în schimbul obligaţiilor.
Şi aceasta se răsfrânge şi asupra forţelor politice – prim-miniştrii nu vor putea decide pentru ţară fără acordul UE. [Între timp, Marea Britanie a părăsit UE, în urma referendumului din 23 iunie – n.red.]
Când se ajunge la populaţie – i se iau pământurile de sub propriile picioare prin curţi de justiţie corupte.

Şi acesta a fost gândit să fie un program care în cele din urmă să crească destabilizarea ţării.
Prima parte a programului durează de circa 25-30 de ani, iar acum se intră în faza de destabilizare.
Și ce se poate observa în mod direct? Probleme în economie, probleme la nivel politic, probleme în societate.
Ceea ce va conduce la criză va fi violenţa de pe străzi.
Şi dacă vă gândiţi bine, nu este nicio problemă pentru că se va termina cu o aşa-zisă normalizare. «Normalizare» în cadrul regimului marxist înseamnă să nu ai nicio părere, iar dacă nu eşti de acord cu statul mergi la spitalul de psihiatrie sau la gulag, aceasta este reglementarea. (…)

Liderul unei comunități islamice, dr. Naseem, compară situaţia politică din Marea Britanie cu cea din Germania nazistă.
Multe articole de presă s-au grăbit să-l discrediteze pe acesta după ce a fost invitat în 2007 la Birmingham să ţină un discurs. El a avertizat foarte clar, în discursul său ţinut cu nouă ani în urmă, că ceva foarte întunecat şi diabolic începuse să se infiltreze în structura politică şi democratică [a statului – n.red.]. Şi a fost suficient de curajos să apară în faţa audienţei din Plymouth pentru a avertiza în repetate rânduri că Marea Britanie se îndreaptă spre un stat poliţienesc vicios, în care poliţia în anumite circumstanţe putea fi comparată cu naziştii germani. Poliţia a intrat în casele oamenilor în diverse moduri; spre exemplu pentru a lua copii prin intermediul serviciilor sociale sau pentru confiscarea proprietăţii. Aceasta este realitatea prezentului, iar dr. Naseem ne-a avertizat despre ea. Presa şi mass-media britanică s-au întors împotriva lui şi l-au acuzat de tot felul de lucruri, l-au ridiculizat, au râs de el, dar ceea ce a spus acel om atunci, experimentează astăzi englezii.

UK Column a transmis mărturiile unor femei care au încercat să tragă un semnal de alarmă asupra existenţei unor cercuri de pedofilie. Ce a făcut statul britanic cu ele? Le-a internat forţat în unităţi psihiatrice şi le-a dat medicaţie, pentru că au încercat să se ridice în apărarea copiilor.

Dacă nu este crezută avertizarea dr. Naseem, poate este crezută declaraţia lui Harry Beckhough, care nu mai este în planul fizic. Într-una din cărţile sale, Al patrulea Reich, Harry avertizează asupra creării unei noi dictaturi în Europa, ce va absorbi Marea Britanie în ea.

Dacă privim lucrurile asupra cărora ne avertizează toţi aceştia, observăm că ei ne atrag atenţia asupra unui atac în vederea demoralizării naţiunii, a distrugerii familiei, pentru că dacă slăbeşti sau distrugi familia este mai uşor să manipulezi indivizii.

De ani de zile se urmărește subminarea tineretului, pentru a nu se dezvolta în adulţi cu concepţii morale curate, robuste. Se promovează promiscuitatea sexuală şi se urmăreşte sexualizarea copiilor în şcoli. Zi de zi.

Se distruge educaţia adecvată şi aspiraţia pentru învăţare, astfel că elevii părăsesc şcolile, chiar dacă învăţătura le-ar aduce o viaţă mai bună.
Se subminează poliţia, este remodelată în forţă agresivă, paramilitară.
Se subminează şi se distrug forţele armate.
Se distruge sistemul naţional de sănătate.
Se urmăreşte colapsarea economiei, colapsarea şi subminarea guvernării legii şi a instituţiilor naţionale.
Se doreşte divizarea poporului în comunităţi şi antagonizarea, învrăjbirea acestora.
Se va crea violenţă pe străzi – care va da oportunitatea perfectă pentru introducerea de legi totalitare, pentru limitarea libertăţilor.

Cauza pentru care aducem acest rezumat în faţa oamenilor este aceea că mulţi profesionişti spun că agenda presupune crearea de violenţă pe străzi, prin divizarea oamenilor, utilizând subiectul abuzării copiilor. Aria ţintă va fi constituită de relaţiile dintre comunitatea largă a creştinilor din Marea Britanie şi comunităţile de musulmani şi de chinezi. Există ofiţeri de poliţie la pensie care avertizează asupra acestui lucru, există ofiţeri militari la pensie care avertizează asupra aceluiaşi lucru – o agendă stabilită care presupune învrăjbirea oamenilor pe subiectul abuzului faţă de copii.

A fost o persoană care a mers de 80 de ori să raporteze poliţiei din Thames Valley abuzuri faţă de copii. Poliţia nu a dat curs niciuneia dintre sesizări. Dar mass-media a mers imediat la comunitatea de musulmani să întrebe ce părere are despre abuzurile asupra copiilor, iar aceştia au spus că mai bine să întrebe comunitatea creştină. Aceasta arată crearea de ostilitate între comunităţi.

The Guardian a anunţat la un moment dat că «guvernul preia curtea (de justiţie) din Rotherham după un raport de exploatare de copii»; nimeni nu a fost condamnat, nimeni nu a fost adus în faţa justiţiei pentru acest abuz.

Mass-media principală, începând cu BBC, a fost fericită să anunţe că un raport confidenţial din 2010 arăta că mii de copii au fost exploataţi sexual în South Yorkshire de către reţele de bărbaţi asiatici. Dar ceea ce nu vedem este o investigare reală a acestor cazuri.

The Telegraph anunţa de asemenea că 1.400 de copii au fost abuzaţi sexual de reţele asiatice în timp ce autorităţile închid ochii. Acestea acuză reţelele asiatice dar nu se fac progrese în nicio investigaţie şi nu se spune nimic de abuzurile asupra copiilor realizate de albi, care ar atinge anumite cercuri politice.

Crown Prosecution Service dă numele asiaticilor care au fost condamnaţi pentru abuz asupra copiilor. Țintele statului în ceea ce priveşte abuzurile de copii sunt deci evidente: asiatici, musulmani, islamici. Ceea ce nu se spune este că de fapt abuzatorii sunt bărbaţi, că 50% dintre copiii abuzaţi sunt de sex feminin şi că există cercuri de abuzatori conduse de oameni albi (creştini) destul de puternici [influenţi, din punct de vedere politic – n.red.].
David Cameron spune, referitor la investigarea abuzurilor de copii din Oxford, că este necesar ca mai multe eforturi să fie făcute.

Există rapoarte din partea unor profesionişti care au fost dispuşi să le pună la dispoziţia UK Column. Ei cred că există o «agendă» pentru a crea violenţă pe străzi şi spun că această agendă este centrată pe Rotherham, iar «agenda» se va baza pe acuzaţii de abuz asupra copiilor ce vor plana asupra comunităţii asiatice, în timp ce comunitatea albă va fi trecută cu vederea din acest punct de vedere de către mass-media principală.

Dacă vrem să schimbăm sistemul politic într-unul normal, oamenii trebuie să fie paşnici, oamenii trebuie să rămână uniți şi nu trebuie permisă subminarea relaţiilor dintre comunităţi.

Adevărata agendă politică în această ţară este trădarea – aşa cum se spune în citatul «Când armata va ajunge la doar 50.000 de oameni, mirosul trădării va fi de-a dreptul ofensiv». Armata britanică a fost dată francezilor, studenţii britanici au fost trădaţi prin sclavie pentru datorii (datorii făcute pentru a-şi plăti educația), banii publici sunt folosiţi pentru a plăti mafia bancară – acestea sunt aspecte ale trădării.

În 2008, un articol al UK Column spunea că Marea Britanie urma să fie abolită, se avertiza asupra trădării, afirmându-se că momentul în care se va aboli orice formă de democraţie din ţară va fi când Parlamentul va fi închis pentru a se realiza lucrări de recondiţionare.

UK Column mai relevă faptul că ziarul Daily Mail considera mai importanţi sacii de plastic decât 3.000 de demonstranţi din faţa Parlamentului care scandau faptul că ţara se îndrepta spre un sistem dictatorial, aspect care a fost complet trecut sub tăcere de unul dintre ziarele britanice principale.”

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în EUROPA- ANGLIA, VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Leon Dănăilă, executat în mod ritualic de komisarii corectitudinii politice


Dupa mine NU avea ce sa caute in politica. Totul este putred iar el nu are cum sa schimbe nimic.

Nea Mitică Păvălucă a fost secretar PCR la Fabrica de Tacâmuri „Inox” pe la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, în perioada căreia i s-a zis „obsedantul deceniu”.
Muncitor cu „origine sănătoasă”, cu patru clase și-un brânci, s-a trezit promovat ca politruc că trebuie să se pronunțe în legătură cu tot ce mișcă în fabrică și să traseze sarcini. O făcea cu emfază, ca să ascundă că, în realitate, nu se pricepea la nimic. Tata îmi povestea răzând cu lacrimi un episod de la un exercițiu ALA, de apărare civilă, în care se simula un atac aerian asupra fabricii. Nea Mitică dădea indicații: „Nu scoți capul din adăpost că vine o schijă și o dată îți retează coapsa (și ca să fie sigur că s-a făcut înțeles, tăia violent aerul cu palma bătucită pocnindu-se peste… țeastă). În caz de, apuci rănitul de monoplați și cu pași măreți te-ndrepți spre postul de plin ajutor.” Hohotele de râs nu îl deranjau pe nea Mitică. Râdea și el. Se simțea popular. În centrul atenției. Și, apoi, nu era om rău, nu a avut pe nimeni pe conștiință, într-o vreme când secretarii de partid băgau oamenii la pușcărie.

Pe Leon Dănăilă îl știți: bătrânul neurochirurg blajin, cu coamă albă, leonină, care merge la spital cu metroul și la cabinetul căruia fac coadă oameni din toată lumea ca să-i opereze pe creier și de la care nu a acceptat niciodată vreun ban.

Leon Dănăilă a fost reclamat de Ioana Stăniloiu la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că într-un interviu de mai bine de jumătate de an declara: „Femeile nu sunt bune de chirurgi… N-au talent… Femeilor le lipsește ceva. Eu, făcând și psihologie, mi-am dat seama că, în general, femeile au treabă acasă, se preocupă de alte lucruri, de familie… Gândul le este în altă parte.

Și pe Ioana Stăniloiu ar trebui să o știți: este juna devenită celebră după ce Remus Cernea a cerut-o de „parteneră civilă” pe holurile Parlamentului, ceremonie pecetluită cu un sărut pătimaș cu schimb de secreții în fața camerelor TV.

Și pe Remus Florinel Cernea îl știți: rockerul întârziat, ajuns parlamentar pe listele USL, preocupat de fericirea homosexualilor și demnitatea delfinilor, în calitate de „persoane nonumane”.

Domn de modă veche, Leon Dănăilă nu știe să mintă. Trântește verde în față ce gândește. Vocea sa a cântărit greu în campania de modificare a Constituției pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale: „Sigur că inițiativa dumneavoastră este foarte benefică, foarte logică și este sprijinită, cred, nu numai de cele 3 milioane de semnături, ci de toată lumea… Familia este baza societății… Copii adoptați de homosexuali, care spun «pe tata îl cheamă Ion, pe mama Vasile»… Heterosexualitatea este lăsată de la Dumnezeu…

În momentul când a acceptat să candideze pentru Senat, Leon Dănăilă a devenit o țintă: trupele corectitudinii politice, isterizate de victoria lui Trump și de Brexit, nu puteau îngădui ca o asemenea Voce să se transforme în Tribună.

„Partenera civilă” a lui Cernea, care se prezintă ea însăși drept „activist civic”, îl toarnă pe ilustrul profesor la CNCD pentru că declarațiile sale sunt de natură a leza „femeile chirurg”, că însuși „mediul profesional” ar putea fi „afectat”, ba chiar să apară „un posibil impact asupra pacienților”.

Ioana Stăniloiu este tipul perfect al activistului de tip nou, apărut din spuma corectitudinii politice, noua ideologie totalitară care ambiționează să spele mințile din întreaga lume. Dacă în timpul comunismului, printre secretarii de partid întâlneai și oameni de omenie, ca nea Mitică Păvălucă, activiștii de tip nou au cu toții o răutate funciară în vine. Sunt niște teroriști psihologici. Iar răutatea nu le este egalată decât de tupeu.

Faptul că nu a pus niciodată mâna pe un bisturiu, darmite să „reteze o coapsă” pentru a opera un creier, nu o împiedică pe Stăniloiu să-l pârască pe venerabilul chirurg pentru o părere personală, emisă cu sinceritate după mai bine de jumătate de veac de experiență profesională strălucită, în care a salvat mii de vieți.

Cine ia în râs sau bagatelizează acest scandal greșește fatal. Bunul profesor va trebui să facă drumuri la CNCD ca la Securitate, să dea declarații, să se justifice, să-și pună cenușă în cap. Va trebui să treacă printr-un adevărat proces politic, în cel mai pur stil al anilor ’50, în fața unei instanțe ideologice.

Și, nu în ultimul rând, riscă un avertisment sau o amendă (maximul este de 7000 de euro), ca un stigmat, în semn de recunoștință a statului român pentru cariera sa de șase decenii. Atacul la Leon Dănăilă se vrea o execuție exemplară. (Ați remarcat că niciunul din liderii PNL nu a sărit în ajutorul candidatului lor?) Așa lucrează teroarea corectitudinii politice: țelul este ca, după suficient de multe astfel de cazuri, gălăgios mediatizate, omul să se gândească de două ori până deschide gura, să-și cenzureze vorbele sau să vorbească în șoaptă după ce s-a uitat atent în stânga și-n dreapta. Până când ajunge să-și reprime gândurile. Să-și schimbe comportamentul. Să se transforme în Omul Nou, perfect manipulabil.

Este coșmarul din care s-a scuturat America, dar care face încă nestingherit ravagii în Europa. Este „idealul” societății Big Brother imaginate de Orwell care actualmente a devenit o realitate. Sau al reeducării de la Pitești.

În această lume coaptă în mințile politrucilor mondiali, aseptică și rece ca o morgă, unde oamenii stau înșirați perfect ca niște morți pe dalele albe de marmură și înveliți regulamentar în cearșafuri, râsul de inepțiile lui nea Mitică Păvălucă trebuie scos imediat în afara legii.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

Antenele GSM nu vor mai fi mutate de lângă școli sau spitale


Ce interes au? Oamenii trebuie sa fie bolnavi, idioti si scalvi.

Guvernul a respins proiectul de lege care obliga furnizorii de telefonie mobilă de a muta antenele GSM la o distanță de minimum 500 de metri de școli și spitale.

În urmă cu câteva luni era supus dezbaterii proiectul de lege care interzicea amplasarea antenelor de telefonie mobilă în apropierea școlilor sau spitalelor. Fostul ministru al Comunicațiilor Marius Bostan declara că România va înregistra o scădere a vitezei traficului pe internet în cazul în care va fi adoptat acest proiect de lege.

Obligația era prevăzută să fie introdusă prin modificarea Legii 154/2012 privind regimul infrastructurii rețelelor de comunicații electronice.

Noua lege nu impune o distanță minimă față de școli și spitale, dar abrogă Legea 154/2012.

Guvernul a transmis Parlamentului că nu susține mutarea antenelor GSM, deoarece legislația instituie un cadru eficient pentru protejarea populației de radiații ale undelor electromagnetice și că, potrivit unui raport al GSM Association, România s-ar înscrie în media Uniunii Europene privind cerințele legale și durata utilizării stațiilor de bază care compun rețelele mobile de comunicații electronice.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Copii români plătiți mizerabil pentru a asambla jucării Kinder. Cât primește un copil de 6 ani pentru această muncă


Jurnaliștii de la The Sun susțin că familiile sărace de români muncesc până la 13 ore pe zi în propriile locuințe pentru a asambla jucăriile mici de plastic, care se găsesc în interiorul ouălor Kinder.

De asemenea, copii români cu vârste de doar șase ani participă la această muncă extenuantă în schimbul unei plăți modice, echivalentă cu doar 22 de penny pe oră, adică 1,05 lei româneşti. Părintele unor copii implicați în asamblarea de jucării a declarat că este vorba de o muncă de sclavi, scrie News.ro.

Pentru fiecare 1.000 de ouă asamblate, o familie primește în jur de 20 de lei românești, echivalentul a doar 3,77 lire sterline.

Produsele sunt ulterior transportate la fabrica Ferrero din localitatea Carei. Intermediarii vând ouăle asamblate în schimbul a 4 lei pe bucată.

Dacă directorii de la Ferrero ar ști se ce întâmplă în România, probabil că ar avea un atac de cord. Compania nu primește ce a plătit, iar intermediarii câștigă o avere pentru munca unor oameni, care sunt tratați ca sclavi”, a declarat o sursă anonimă din interiorul companiei Ferrero.

Familia Jurj este implicată în proces. La asamblarea ouălor Kinder participă Timea (30 de ani) alături de soțul ei Cristian (41 de ani), precum și de copiii Petre (11 ani) și Ana (6 ani).

Este muncă de sclavi, dar ce am putea să facem altceva, nu avem nicio oportunitate. Atunci când vezi modul în care trăim aici trebuie să înțelegeți de ce este visul nostru să mergem în Marea Britanie”, a declarat Cristian Jurj pentru The Sun.

Se pare că familia primește ouăle și jucăriile de plastic de la firma Prolegic, care este subcontractată de către Romexa SA.

Reprezentanții Romexa SA au declarat că nu aveau nicio idee că firma subcontractată trimitea ouăle pentru asamblare în locuințele unor familii sărace.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în LOCURI DE MUNCA | Lasă un comentariu

Riscurile multiple şi nebănuite ale ingerării fluorului. Modalităţi eficiente de eliminare a compuşilor fluoruraţi toxici din organismul nostru



Medicina are nevoie întotdeauna de o cunoaștere globală a Naturii.” (Paracelsus)

Pentru a putea pătrunde cu adevărat realitatea cea tainică a vieții, este necesar ca mai întâi laboratorul tău de lucru să devină un altar.” (Rudolf Steiner)
Probabil că cel mai important aspect al muncii noastre de cercetare este transformarea psihomentală, pe care noi, ca oameni de știință, este necesar să o realizăm dacă vrem să pătrundem cu adevărat procesele tainice ale Naturii vii.” (profesor Wim Holleman)

Se vorbește tot mai mult la ora actuală despre efectele secundare ale elementelor chimice pe care le ingerăm sub diferite forme, cu scopul suplinirii unor deficite sau al prevenirii diverselor boli ori tulburări ce pot apărea în viața noastră. Toate aceste recomandări se realizează în baza unor studii mai mult sau mai puțin aprofundate, care, în timp, își dovedesc validitatea sau, dimpotrivă, sunt invalidate.

Subiectul fluorurării pastei de dinți nu este unul nou. Din păcate, există încă mulți medici stomatologi care sunt convinși de utilitatea și beneficiile acestei practici, ce este în realitate deosebit de periculoasă. Ei nu numai că recomandă folosirea pastei de dinți fluorurate, dar prescriu cu o inconștiență criminală suplimente pe bază de fluor copiilor cu vârste de până la 6 ani, pentru a preveni, chipurile, apariția cariilor dentare.

Din fericire, se aud din ce în ce mai multe voci din lumea științei, care infirmă beneficiile unor astfel de practici și chiar dezvăluie efectele nefaste, uneori chiar dezastruoase ale acestora. Cu toate că a preveni este mult mai ușor decât a vindeca, aceasta nu justifică totuși campania de intoxicare informațională pe care concernurile farmaceutice o întreprind la porunca stăpânilor lor din umbră. Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba, haideți să vedem ce sunt fluorul și fluorurile (pentru mulți dintre cumpărători, acestea reprezintă doar niște cuvinte exotice des întâlnite printre ingredientele pastelor de dinți) și care sunt efectele lor în organismul uman.

Fluorul este cunoscut de toată lumea ca fiind mineralul ce permite prevenirea cariilor dentare. În stare pură, acesta este un gaz toxic, de culoare galben-pal, cu miros înțepător. Deoarece este foarte activ din punct de vedere chimic, el nu poate fi găsit în natură în stare pură. Fluorul este cel mai electronegativ element chimic, având cea mai mare putere de oxidare (este cel mai coroziv!). În natură el intră în compoziția chimică a unor minerale (criolit, fluorină, fluorapatită, topaz etc). În organismul uman, fluorul se află în cantitate foarte mică în toate țesuturile, fiind în combinație cu alte minerale și formând complexe precum fluorura de sodiu, de potasiu, fluorapatita, dar predomină în țesutul osos și în dinți, având un rol important în consolidarea oaselor, împreună cu fosforul și calciul. Cu toate acestea, dozele crescute de fluor sunt nocive chiar și pentru aceste țesuturi.

Fluorul este absorbit în mod pasiv la nivelul intestinului subțire. Fluorul din alimente sau din alte surse naturale prezintă într-adevăr o acțiune antibacteriană. Acesta este indispensabil unei bune inserții a tendoanelor și a ligamentelor pe oase, împiedică formarea cariilor dentare prin inhibarea acțiunii unor enzime. Încorporarea fluorului în oase se face de-a lungul întregii vieți, dar scade odată cu înaintarea în vârstă, favorizând apariția osteoporozei. În ceea ce privește dinții, el se află în concentrație maximă la suprafața dintelui și din ce în ce mai mică înspre profunzimea smalțului. În organismul uman, fluorul favorizează fixarea magneziului și a calciului în oase (prin creșterea concentrației de calciu la nivelul oaselor și prin prezența la acest nivel a fluorapatitei – compus al fluorului cu calciul). El este un bun adjuvant în cazul tratării afecțiunilor osteoarticulare, mai ales a scoliozei. Totuși, pentru ca vindecarea să se producă, este necesar să existe un aport optim de calciu, vitamina D și fosfor, în caz contrar putând apărea efectul advers al demineralizării oaselor. Carența de fluor este rară și fără efecte adverse majore. În schimb, excesul de fluor, în special cel artificial, are efecte extrem de toxice, în anumite condiții putând provoca chiar moartea. Un aport exagerat de fluor poate să agraveze consecințele unei demineralizări subiacente, oasele devenind mai puțin suple, mai dure și mai casante. Pe de altă parte, excesul de fluor inhibă enzimele ce participă la construcția osoasă și dentară, facilitează calcifierea ligamentelor și a tendoanelor și, mai grav, duce la calcificări ale glandei pineale, afectează și celelalte glande endocrine, lezează rinichii, ficatul și inima, perturbă sistemul imunitar, are acțiune toxică asupra sistemului nervos, modifică informația codului genetic, crește incidența cancerului.

În zilele noastre, industria compușilor cu fluor ne afectează din toate direcțiile: el este prezent în cipurile computerelor, în medicamente (anestezice, hipnotice, psihostimulante, analgezice, corticoizi, pilule hormonale și multe altele), paste de dinți, materiale plastice, insecticide, ierbicide, pesticide, tutun, oțel, teflon, cărămidă, ceramică, poluarea industrială și apa potabilă.

Cea mai problematică dintre toate este însă fluorizarea apei potabile. Pentru aceasta se folosește fluorura de sodiu (una dintre cele mai periculoase săruri), fluorura de potasiu și fluorosilicatul de sodiu.

Cercetările arată că apa fluorizată artificial nu are aceleași proprietăți ca și cea fluorizată natural (în care se regăsesc fluorura de calciu și de magneziu, împreună cu alte minerale care îi scad absorbția și toxicitatea). Studiile arată că apa naturală care conține fluoruri este de 85 de ori mai puțin toxică decât cea fluorurată în mod artificial.

Sărurile adăugate în apă (fluorura de sodiu și fluorosilicatul de sodiu) sunt produși industriali. Ei sunt totodată folosiți ca otrăvuri pentru șobolani, insecte, și se pare că nici oamenii nu sunt ocoliți de aceste efecte. Un ghid de referință complet al substanțelor chimice, Indexul Merck, prezintă fluorura de sodiu ca fiind un „compus cu multiple utilizări industriale, care se folosește ca insecticid“. Ea este descrisă ca fiind o otravă cu potențial toxic mare, care este depășită doar de arsenic. Aceasta este cunoscută și pentru capacitatea sa de a amplifica potențialul toxic al altor substanțe otrăvitoare și de a potența efectul medicamentelor și al drogurilor.

U.S. Dispensary, o publicație americană de specialitate, menționează că „fluorul și compușii fluorurați sunt otrăvuri extrem de violente pentru toate tipurile de țesuturi, datorită faptului că precipită calciul“, fapt ce poate conduce la paralizie cerebrală, șoc hipotensiv, insuficiență respiratorie și în final deces. Ingerarea constantă de doze neletale (din apa potabilă și pastele de dinți cu fluor) determină o inhibare permanentă a creșterii și dezvoltării organismului. Nu contează cât de mici sunt cantitățile de fluor, pentru că o parte din acestea se vor acumula în trup (aproximativ jumătate). Unele țesuturi acumulează mult mai mult fluor decât altele (într-un mod deocamdată necunoscut pentru știința umană). Aceasta arată că fluorul reprezintă una din cauzele bolilor cronice. Efectele sale distructive sunt incomparabil mai mari decât prevenirea cariilor dentare, dacă se continuă administrarea sa pe termen lung.

De-a lungul deceniilor s-au adunat multiple dovezi care arătau că fluorul este atât toxic, cât şi carcinogenic pentru oameni. O analiză a statisticilor realizate între anii 1978 şi 1992 a arătat că americanii care au trăit în zone în care nivelul de fluorizare al apei era, după spusele autorităților, „optim“, manifestau un risc mărit de a dezvolta 23 de tipuri diferite de cancer. Unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer este cel de la nivelul cavității bucale, fapt extrem de semnificativ. O cercetare realizată în Japonia a arătat că fluorizarea apei creşte în mod semnificativ riscul apariției cancerului uterin şi de ficat. Un studiu realizat relativ recent (în anul 2001) de către cercetătorii de la Harvard a arătat că o expunere în copilărie la cantități ridicate de fluor poate creşte cu până la 546% riscul apariţiei osteosarcomului la bărbaţi (un tip de cancer osos – n.red.). În ciuda acestor dovezi, medicina a negat în continuare legătura cancerului cu fluorul, în parte și datorită faptului că nu era cunoscut niciun mecanism evident care să dovedească aceasta.

Însă o nouă cercetare, realizată de data aceasta de specialiști din China, a arătat că excesul de fluor perturbă puternic sistemul antioxidant intern al organismului şi capacitatea de a rezista la stresul oxidativ extrem de puternic pe care fluorul îl produce oricum (vă reamintim că fluorul este elementul chimic cu cea mai mare putere de oxidare), dar și alți agenți oxidanți puternici.

Oamenii de ştiinţă au semnalat faptul că ființele umane care trăiesc în zone ce prezintă un nivel ridicat de fluor prezintă totodată niveluri extrem de scăzute ale celor mai importanţi antioxidanţi endogeni: superoxid dismutaza, catalaza şi glutation peroxidaza, în comparaţie cu cei care locuiesc în zone mai puţin afectate. Inhibarea catalazei favorizează dezvoltarea unor virusuri și apariția unor boli, inclusiv cancerul. Regretatul doctor Dean Burk, chimist-șef  cu o activitate de peste 30 de ani în cadrul Institutului Național pentru Cancer din Statele Unite ale Americii, declara că „fluorul provoacă mai multe decese cauzate de cancere galopante decât oricare alt compus chimic“. În urma unui studiu ce s-a derulat pe o perioadă de peste 17 ani la institutul mai sus menționat, el a constatat că, pe măsura creșterii nivelului de fluorizare a apei, a crescut și incidența apariției cancerului bucal și a osteosarcoamelor, o formă rară de cancer osos, la bărbații tineri. Dar fluorura de sodiu are și alte efecte nefaste. Printre ele se numără și toxicitatea pe care acest compus chimic o exercită asupra celulelor nervoase, aspect ce duce în timp la scăderea coeficientului de inteligență al copiilor și a performanțelor școlare, precum și la declanșarea maladiei Alzheimer.

În conformitate cu cea mai veche și mai prestigioasă revistă medicală din lume, The Lancet, aditivul este de fapt o neurotoxină, fiind clasificată în aceeași categorie cu arsenicul, plumbul și mercurul. Pentru că fluorul este de obicei ingerat prin apa fluorizată, prin anumite alimente și pastele de dinți comerciale, cercetătorii cred că aditivul contribuie la o „pandemie de neurotoxicitate“ la nivel mondial, ce conduce la handicapuri cum ar fi deficitului de atenție, hiperactivitate, dislexie și alte deficiențe cognitive. Acest raport coincide cu descoperirile făcute în anul 2013 de cercetătorii de la Universitatea Harvard, care au ajuns la concluzia că scorurile IQ ale copiilor ce locuiesc în zonele cu apă foarte fluorizată sunt „semnificativ mai mici decât ale celor care trăiesc în zone cu cantități scăzute de fluor în apă“. În plus, pe site-ul universității se afirmă că „… se știe că nivelurile ridicate de fluor au efecte neurotoxice la adulți, precum și un impact nefast asupra memoriei și a învățării, după cum arată studiile realizate pe rozătoare“. În plus, același articol menționează faptul că „se cunosc foarte puține despre impactul substanței asupra dezvoltării neurologice la copii”. Pe de altă parte, fluorul și compușii săi diminuează capacitatea de autocontrol a ființei umane. Este cunoscut faptul că atât germanii, cât și rușii au oferit prizonierilor apă fluorizată, aceștia devenind docili și proști.

Un alt efect nefast al fluorului este calcificarea diferitelor organe și glande din trup. La sfârşitul anilor ’90, Jennifer Luca, o cercetătoare din Anglia, a realizat primul studiu în care au fost analizate efectele fluorurii de sodiu asupra glandei pineale. Luca a descoperit că glanda pineală, situată în mijlocul creierului, absoarbe mai multă fluorură decât oricare alt organ din trup, aceasta inhibându-i glandei capacitatea de a produce melatonină. Melatonina este un hormon foarte necesar organismului, ce are rolul de a încetini procesele de îmbătrânire, de a stimula apărarea antitumorală și sistemul imunitar, de a regla ritmul cardiac, având totodată un puternic rol antioxidant. Diminuarea cantității de melatonină din sânge duce la apariția insomniilor, de unde și declanșarea afecțiunilor adiacente: lipsa de concentrare, irascibilitate, scăderea capacității de muncă, dar și dezechilibrele la nivelul glandei tiroide, fapt ce va duce la afectarea întregului sistem endocrin și, implicit, a întregului organism.

Din cauza tuturor acestor efecte profund nocive, în multe țări, precum Suedia, Olanda, Germania, fluorizarea apei a fost interzisă, dar există încă multe alte țări în care fluorizarea continuă (SUA, Canada, Australia etc.), zice-se pe motivul sănătății dentare precare, datorate, chipurile, deficitului de fluor din alimentație. Însă bunul-simț ne spune că problemele dentare nu sunt determinate de carența de fluor, ci de o alimentație nesănătoasă, de o igienă dentară deficitară și de consumul unor cantități excesive de zahăr. Potrivit statisticilor oferite publicității în anul 2003, în Statele Unite ale Americii, în ciuda fluorizării, peste jumătate dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani și două treimi dintre adolescenții de 15 ani suferă de afecțiuni dentare. Pe de altă parte, experții spun că fluorul protejează dinții copiilor doar până la vârsta de 5 ani. Din moment ce acesta reprezintă doar un procent redus din populație, este total lipsit de justificare să impui introducerea acestui element chimic deosebit de nociv în organismele tuturor oamenilor, indiferent de vârstă sau de starea danturii.

În ciuda acestor descoperiri, fluorura de potasiu este încă adăugată la aproximativ 60% din sursele de apă potabilă ale Statelor Unite ale Americii. Această practică este deosebit de îngrijorătoare, având în vedere faptul că fluorura de sodiu era folosită pe vremuri ca otravă pentru șobolani. Este necesar să mai știm faptul că fluorura de sodiu reprezintă de fapt un reziduu industrial care conține și mici cantități de mercur, beriliu și arsenic. Pentru a ne face o părere cu privire la pretinsul caracter inofensiv al fluorului este suficient să citim avertismentul existent pe unele tuburi cu pastă de dinți: „A se feri de copii sub vârsta de 6 ani. Dacă produsul este înghițit în cantități mai mari decât cele folosite pentru periajul dentar, cereți ajutorul medicului sau contactați imediat Centrul pentru Controlul Otrăvirilor“. Multe mărci de paste de dinți, alimente pentru copii mici sau băuturi conțin apă fluorizată, ca să nu mai vorbim despre faptul că în unele țări ale lumii fluorizarea apei este obligatorie.

Deoarece toxinele se acumulează în trupul uman și pot duce de-a lungul timpului la apariția unor tulburări, inclusiv la fluoroza dentară sau osoasă, dar și la probleme de sănătate mult mai grave, este important ca fiecare ființă umană să urmeze câteva modalități naturale eficiente de eliminare a acestei toxine din trup.

Ca şi în cadrul oricărui proces de detoxifiere, primul pas este acela de a elimina definitiv consumul de toxine. În primul rând este necesară evitarea contactului cu produsele fluorurate. Eliminarea fluorului din apa de la robinet nu este dificil de realizat. Putem instala un filtru direct la robinet, dar și la para de duș (absorbim foarte mult fluor și clor prin piele în timpul dușurilor sau al băii în cadă datorită vasodilatației produse de căldura apei). Este bine să reţinem și faptul că fierberea nu face altceva decât să crească şi mai mult concentraţia de fluor din apă. Totodată este necesar să evităm alimentele contaminate și să ne îndreptăm atenția către alimentele organice, cultivate la nivel local pe cât posibil. Vom urmări să evităm, de asemenea, alimentele procesate, precum ceaiurile instant, sucurile din struguri sau laptele de soia pentru copii. Majoritatea dintre acestea conțin cantități mari de fluorură de sodiu. Și, nu în ultimul rând, este recomandat să folosim paste de dinți naturale, pe bază de argilă, plante și uleiuri esențiale, fără adaos de fluor artificial. Prin reducerea aportului de fluorură de sodiu, organismul nostru poate începe procesul de eliminare a fluorurilor într-un mod lent, dar sigur. Acest proces de detoxifiere poate fi accelerat cu ajutorul unor suplimente și remedii naturale, printr-o alimentație sănătoasă, exerciții fizice și mai ales prin tehnici yoga de purificare, ASANA-e și meditație.

Este posibil să ne confruntăm la început cu simptome de detoxifiere – cum ar fi, de exemplu, dureri de cap, lentoare în gândire și acțiune ori alte tipuri de durere; dar acest fapt este un semn că agenții străini părăsesc trupul. Vom bea multă apă și vom urma pașii enumerați mai jos, pentru a elimina în mod natural fluorul din propriul organism. Un prim pas este reprezentat de aducerea în organism a unui aport adecvat de iod din surse naturale.

Iodul este un element important pentru metabolismul normal al celulelor, în special al hormonilor tiroidieni. A fost demonstrată, din punct de vedere clinic, capacitatea iodului de a stimula eliminarea fluorului din organism. Surse bogate în iod natural sunt algele marine (NoriDulseWakameVarec etc.), polenul crud, păstura, nucile, afinele, aronia, merișorul de munte, broccoli, spanacul, mazărea, ciupercile champignon, arahidele, germenii de floarea-soarelui, cresonul, chlorella, spirulina, ceapa, iaurtul bio, cartofii, căpșunile și fasolea bio, măcrișul, scorțișoara, piperul negru, tarhonul. Multe plante de leac conțin iod natural. Dintre acestea amintim brusturele (Arctium lapa), cresonul (Lepidium sativum), echinacea (Echinacea angustifolia), feniculul (Foeniculum vulgare), florile de isop (Hyssopus officinalis), lichenul de piatră (Cetraria islandica), semințele de mac de grădină (Papaver somniferum), momordica (Momordica charantia), podbalul (Tussilago farfara). Acestea se pot administra sublingual, sub formă de pulbere uscată, umezită cu puțină apă.

Foarte multe persoane suferă de o carență de magneziu, deoarece solul a fost sleit de minerale, în urma folosirii în exces a metodelor artificiale ale agriculturii intensive. Pe lângă faptul că are un rol important în metabolizarea și sinteza substanțelor nutritive, magneziul inhibă, de asemenea, și absorbția fluorurii de către celulele organismului. Împreună cu magneziul, calciul pare să atragă fluorura cât mai departe de sistemul osos și de dantură, permițându-i organismului să elimine aceste toxine mult mai eficient. În plus, în timpul procesului de eliminare a fluorurilor din trup, se elimină și foarte mult calciu din organism, astfel că, în cazul în care alegem să urmăm un tratament de detoxificare a fluorului, este esențial să includem în dieta zilnică și alimente sau plante medicinale bogate în calciu și magneziu, ca parte a acestui tratament.

Este necesar ca ambele să fie luate împreună, iar aceasta se poate realiza ușor prin consumul de frunze de culoare verde închis, nuci, semințe (în special susan, susan negru, cânepă), fasole mung, soia, cereale integrale, avocado, iaurt organic, banane, gulii, fructe uscate, boabe de cacao crude, polen crud și păstură. Dintre plantele bogate în calciu și magneziu amintim: algele marine, frunzele de aloe (Aloe vera), frunzele de anghinare (Cynara scolymus), armurariu (Silybum marianum), brusture (Arctium lapa), chimen (Cuminum cyminum), cicoare (Cichorium intybus), cimbru (Thymus vulgaris), coada-calului (Equisetum arvensis), coada-șoricelului (Achileea millefolium), echinacea (Echinacea angustifolia), coriandru (Coriandrum sativum), ienupăr (Juniperus communis), urzică (Urtica dioica), frunze de zmeur (Rubus idaeus) etc.

Borul este un alt element chimic natural care ajută la eliminarea fluorului din organism, prin urmare este util să-l introducem în dieta zilnică. Acesta este un foarte bun detoxifiant și epurator al glandei pineale. Borul este un oligoelement ce are un rol primordial în metabolizarea calciului și a substanțelor nutritive necesare pentru menținerea unui sistem osos sănătos, jucând de asemenea, un rol important în reglarea balanței hormonale. Alimentele bogate în bor includ cele mai multe dintre nuci și semințe crude (nuci, migdale, caju, cânepă, floarea-soarelui, susan, kia, alune de pădure), curmalele, stafidele, prunele, mierea, polenul crud, păstura, broccoli, bananele, avocado, germenii de grâu, hrișca, ovăzul, sfecla roșie, ridichea neagră, țelina, mazărea, lintea, drojdia de bere. Plantele bogate în bor sunt următoarele: anghinarea (Cynara scolymus), cicoarea (Cichorium intybus), feniculul (Foeniculum vulgare), ginsengul american (Panax quinquefolium), levănțica (Lavandula angustifolia), lucerna (Medicago sativa), nalba mare (Althaea officinalis), păpădia (Taraxacum officinalis), salvia (Salvia officinalis).

În plus, se pare că un consum zilnic adecvat de seleniu (antioxidant puternic) protejează împotriva daunelor produse de fluoruri la nivelul inimii, ficatului și rinichilor. De asemenea, s-a mai evidențiat faptul că seleniul creşte rata de eliminare a fluorului prin urină. Sursele naturale de seleniu includ: nucile de Brazilia (considerate cea mai bogată sursă de seleniu), nucile de cocos, mânătărcile, fructele de goji, polenul crud, păstura, germenii de grâu, alunele crude, amarantul, ceapa, usturoiul, cerealele integrale. Dintre plantele care conțin seleniu amintim: anghinarea (Cynara scolymus), armurariul (Sylibum marianum), busuiocul-cerbilor (Mentha pulegium), cimbrul (Thymus vulgaris), grindelia (grindelia robusta), păpădia (Taraxacum officinalis), pirul (Agropyron repens), schinduful (Trigonela foenum-graecum), spirulina (Spirulina pratensis), trifoiul roșu (Trifolium pratense), yam sălbatic (Dioscorea sp.).

O altă recomandare se referă la folosirea constantă pentru o perioadă de timp a tamarindului (Tamarindus indica) în dietă. Cunoscut drept condiment, el este folosit pe scară largă în medicina ayurvedică. Poate fi consumat crud, uscat și măcinat, precum și sub formă de tinctură pentru a curăța organismul de fluor.

Semințele de Negrilică (Nigella sativa) sunt un bun detoxifiant, au acțiune antibiotică, antitumorală, antiinflamatoare și stimulează sistemul imunitar, având totodată un efect de purificare chiar la nivelul glandei pineale.

Zeolitul natural este un bun chelator de metale grele și de alte toxine din organism, inclusiv fluor, dar și de agenți patogeni.

Un pas important în eliminarea excesului de fluor constă în detoxificarea ficatului. Ficatul are peste 400 de funcții în organism, iar atunci când devine suprasolicitat, se pot manifesta o serie de simptome neplăcute. Dacă bem apă cu lămâie și mâncăm alimente ce susțin funcțiile ficatului, cum ar fi usturoiul, turmericul, lămâi, lămâi verzi (lime), grapefruit, avocado, anghinare, polen crud, păstură, organismului nostru îi va fi mai ușor să elimine metalele grele și toxinele. Există și o serie de plante medicinale care susțin funcțiile ficatului și care pot fi folosite ca pulberi uscate sau macerate la rece. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: păpădia (Taraxacum officinalis), sunătoarea (Hypericum perforatum), salvia (Salvia officinalis), armurariul (Sylibum marianum), menta (Mentha piperita), schinduful (Trigonela foenum-graecum), rozmarinul (Rosmarinus officinalis) etc.

O altă modalitate de debarasare a organismului de toxine este utilizarea saunei. În combinație cu exercițiile fizice, cu o alimentație sănătoasă și cu o hidratare adecvată, sauna ajută la eliminarea fluorurilor depuse în țesuturile grase ale trupului.

O dietă vegetariană echilibrată bazată pe alimente integrale, cu multe crudități, utilizarea cu înțelepciune a plantelor de leac, evitarea sedentarismului, plimbările în natură și expunerea trupului gol la razele soarelui timp de minimum 20-30 de minute zilnic, o gândire și o stare de spirit benefică, realizarea cu consecvență și într-o stare de efervescență și aspirație spirituală a practicilor yoga (ASANA-e, PRANAYAMA, meditație), care au, cele mai multe dintre ele, efecte purificatoare atât la nivel trupesc, cât și la nivel psihomental, ne poate ajuta extrem de mult în orice proces de detoxificare și de autovindecare.

Sănătate maximă!

Sursa: http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în SANATATE | Lasă un comentariu

Dr. Todea-Gross: «Dacă se continuă cu vaccinurile în același ritm, în 30 de ani aproape toți copiii vor suferi de o boală alergică»


Din ce în ce mai multe voci susțin ipoteza că un vaccin ar fi responsabil pentru îmbolnăvirea de sindrom hemolitic uremic a copiilor din județul Argeș. În acest context, vă prezentăm un interviu realizat în 2013 de revista Familia Ortodoxă cu medicul clujean Christa Todea-Gross, pe tema vaccinurilor și a reacțiilor adverse postvaccinale. Prin acest material nu dorim să sugerăm că ipoteza mai sus menționată este adevărată, ci dorim doar să oferim mai multe informații despre vaccinuri și problemele asociate vaccinării.

Medicul Christa Todea-Gross este autoarea cărții Vaccinurile: Prevenție sau boală? O nouă patologie pediatrică, o lucrare care ridică întrebări precum: au rezolvat într-adevăr vaccinurile marile epidemii sau este aceasta o ipoteză care s-a dovedit nefondată? Sunt companiile care produc vaccinuri sincer preocupate de bolile oamenilor sau există un interes economic în promovarea feluritelor vaccinuri?

Întrebată care sunt efectele vaccinurilor asupra copiilor și de ce apar aceste reacții adverse, doamna doctor răspunde:
„Termenul medical corect este cel de «reacții adverse postvaccinale», care sunt numeroase, mai mult sau mai puțin grave, unele recunoscute de către medicină, altele nu. Sunt recunoscute în mod oficial doar acele reacții adverse care apar în primele patruzeci de zile de la vaccinare (excepție făcând vaccinul antituberculos BCG) și nu voi insista asupra lor, fiind descrise în carte.

Cele mai severe reacții adverse, denumite de către medicii din Occident «complicații postvaccinale», nu sunt recunoscute în mod oficial și debutează după această perioadă. Aceste complicații nu sunt altceva decât bolile sistemului imun: alergiile, bolile alergice, bolile autoimune și bolile maligne (limfoame, leucemii). Deși bolile maligne sunt cele mai grave, pe primul loc ca frecvență rămân bolile autoimune, care sunt boli severe, cronice și nevindecabile, dintre care enumăr câteva:
– bolile autoimune digestive: alergia la lapte de vacă, alergia la gluten, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.;
– bolile autoimune reumatologice: ARJ la copil (artrita reumatoidă juvenilă), PR (poliartrita reumatoidă) la adult;
– bolile autoimune hematologice: anemia Biermer, anemii hemolitice, trombocitopenie etc.;
– boli autoimune cutanate: psoriazis, vitiligo;
– bolile autoimune neurologice: sindromul Guillain-Barré, scleroza multiplă, epilepsie, paralizii de nervi cranieni (urmate de surditate, orbire sau lipsa vorbirii), encefalite, meningite, sindrom ADHD, autism etc.
Cea mai gravă complicație postvaccinală este decesul. «Sindromul morții subite la sugar» este o astfel de complicație și s-a dovedit că este dată de vaccinul DTP”, explică medicul Christa Todea-Gross.

De asemenea, doamna doctor explică care sunt cauzele reacțiilor adverse postvaccinale și le împarte în trei grupe.

„În primul rând, aș vorbi despre principiul vaccinării. Acesta este un principiu fals, artificial, la care organismul uman nu se poate adapta. De ce? Fiindcă «mecanismele de funcționare» ale sistemul imun al omului nu sunt «aplicabile» în cazul unui vaccin. Sistemul nostru imun este asemenea unei mașini care funcționează după anumite reguli stricte, precise, stabilite și adaptate în decursul a mii de ani… De două secole, noi încercăm să reprogramăm un mecanism perfect, dar nu reușim, fiindcă este imposibil. Sacrificiul unei astfel de «încercări» a fost prea mare: distrugerea lentă și sistematică a celei mai puternice arme de supraviețuire a organismului uman – sistemul imun. În concluzie, principiul vaccinării este unul simplist și ineficient, fiind un model «artificial», bazat pe alte legi decât cele naturale, la care, după cum o dovedesc studiile și practica medicală, sistemul nostru imun nu se adaptează, ci se îmbolnăvește.

În al doilea rând, numărul mare de vaccinuri, administrate într-un timp foarte scurt unui organism imatur și cu un sistem imun incomplet maturizat, este periculos. Un medic din Occident afirma că un vaccin administrat unui sugar echivalează cu treizeci de vaccinuri administrate unui adult în decurs de o zi… Un adult nu ar putea suporta o asemenea agresiune, dar un sugar trebuie s-o facă! Consecințele le vedem…

În al treilea rând, combinația de vaccinuri. Să ne întoarcem puțin în timp. În Germania (și în toate țările europene, de altfel), în anul 1972 existau numai cinci vaccinuri la sugari! Toate vaccinurile erau administrate separat. Este motivul pentru care organismul reușea să facă față unei asemenea agresiuni, iar îmbolnăvirile nu erau atât de frecvente și atât de grave. În anul 1975 încă nu se știa de sindromul ADHD! În 1976 crește numărul vaccinurilor la doisprezece și este pentru prima dată când se administrează simultan două vaccinuri. În continuare a crescut numărul vaccinurilor la paisprezece, apoi la treizeci și două! În 1995 se folosește trivaccinul DTP (trei vaccinuri combinate), apoi tetravaccinul (patru vaccinuri combinate). În 2006 s-a ajuns la patruzeci de vaccinuri la un singur copil și se introduce pentru prima dată hexavaccinul la sugar (șase vaccinuri simultan!). Din acest an, frecvența sindromului ADHD crește foarte mult. La fel și autismul.

În România, numărul de vaccinuri administrate sugarului până la vârsta de 1 an este în număr de douăzeci și nouă, iar până la 9 ani – treizeci și patru de vaccinuri (fără să socotim și vaccinurile opționale!). Combinația de șase vaccinuri se administrează și sugarilor din România la vârsta de 2, respectiv 6 luni, iar sindromul ADHD și autismul sunt deja destul de răspândite între copiii români.

Un singur vaccin conține un singur antigen (viral, bacterian etc.) și o cantitate mai mică de adjuvanți și conservanți, deci o cantitate mai mică de substanțe neurotoxice (mercur, aluminiu) sau alergice (proteine animale, antibiotice etc.). Combinația mai multor vaccinuri a dus inevitabil la înmulțirea efectelor neurotoxice și alergice, cu efectele dezastruoase pe care le vedem”, explică doctorul.

Christa Todea-Gross mai arată care este, în opinia sa, cel mai periculos vaccin.
„Cel mai toxic vaccin este cel care are cele mai multe combinații de vaccinuri și cei mai mulți conservanți și adjuvanți neurotoxici (aluminiu, mercur): hexavaccinul de la 2 luni și combinația de opt vaccinuri de la 1 an.

Dar, în același timp, nu putem simplifica matematic o reacție postvaccinală. Spre exemplu, vaccinul BCG singur poate provoca o tuberculoză primară pulmonară ori extrapulmonară gravă, sau otite purulente, care duc la pierderea auzului.

Vaccinul DTP (trivaccin) poate provoca sindromul morții subite la sugar, iar exemplele pot continua. Repetarea aceluiași vaccin reprezintă un alt pericol. Are loc o hiperimunizare, prin formarea unui titru (o cantitate) mult prea mare de anticorpi – așa cum se întâmplă în cazul vaccinului DTP, care se administrează de patru ori (!) până la vârsta de 1 an, cu provocarea unor boli alergice și apoi a bolilor autoimune: eczema atopică, alergia la lapte de vacă, astm bronșic etc.

Toate acestea se întâmplă din cauza dezechilibrului sistemului imun, prin stimularea unilaterală a imunității umorale în detrimentul celei celulare. Dacă este întreruptă la timp vaccinarea și tratată corespunzător boala alergică, copilul se vindecă. Dacă se continuă vaccinarea, observăm că are loc o trecere de la o boală alergică la una autoimună mai ușoară (alergie la lapte de vacă), apoi la altă boală autoimună mai gravă (alergie la gluten) etc. De fapt, sistemul imun clachează și în final se instalează o boală autoimună gravă, fie la 1,5-2 ani (ADHD, autism, astm bronșic), fie la 6-7 ani (diabet zaharat, ARJ), sau chiar în adolescență (scleroza multiplă, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragică, diabet zaharat tip 1 etc.). Vaccinurile au bătaie lungă, de ani de zile, chiar zeci de ani”, explică medicul Gross.

Întrebată care sunt consecințele pe termen lung asupra sănătății populației, dacă se continuă cu vaccinurile în același ritm, doctorul spune că în 30 de ani se preconizează că toți copiii vor suferi de o boală alergică.

„Statisticile arată că, la ora actuală, în țările dezvoltate (fără ca situația să fie diferită de cea din România!), unul din doi copii suferă de alergie, unul din trei suferă de eczemă atopică și unul din zece de astm bronșic. Niciuna dintre aceste boli nu are un tratament etiologic, ci doar unul simptomatic – adică ameliorează simptomele, dar nu vindecă. Se preconizează că în decurs de 30 de ani toți copiii vor suferi de o boală alergică. Nu vor mai suferi de banalele boli ale copilăriei, tratabile și vindecabile în 3-7 zile, ci vor suferi o viață întreagă de boli cronice, ireversibile, de cele mai multe ori debilizante!

Dar nu trebuie să ne uităm atât de departe… Deja putem vorbi la ora actuală de o epidemie de autism în România în rândul copiilor, iar o mare parte din cazurile de sindrom ADHD nu sunt diagnosticate. Ca urmare, numărul lor este cu mult mai mare decât cel oficial. Numărul cazurilor de boli neurologice postvaccinale crește de la o zi la alta. Vaccinurile din copilărie au deschis o «poartă» și pentru alte boli cronice, nevindecabile: peste un milion de români suferă de o boală rară…

Statisticile arată că 75% dintre pacienții cu boli rare sunt copiii, conform datelor Alianței Naționale pentru Boli Rare din România. Acestea pot fi boli autoimune, boli toxice și infecțioase, boli pulmonare, leucemii sau alte cancere rare etc. Legătura dintre aceste afecțiuni rare și vaccinuri o fac numeroase studii din Occident.

Este nevoie de o mare reformă în medicina preventivă. Programul național de vaccinare, din nefericire, constituie o prevenție care îmbolnăvește și uneori chiar ucide”, explică doamna doctor Christa Todea-Gross.

Iată aici un articol cu mărturiile părinților ce și-au vaccinat copilul de 6 luni cu un mix de 13 vaccinuri și după 5 zile a murit: http://humansarefree.com/2017/01/six-month-old-baby-dies-just-five-days.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+HumansAreFree+%28Humans+Are+Free%29

Sursa: http://www.yogaesoteric.net/

 Poliomielita :

 Pojarul : 

Variola :

http://burebista2012.blogspot.ro/

Publicat în VACCIN | Lasă un comentariu

Gest emotionant facut de casiera unui supermarket din Timisoara pentru o mama saraca – Toti clientii magazinului au felicitat-o


O poveste superba care arata ca in Romania inca mai exista oameni frumosi si plini de omenie a fost postata de catre un utilizator de Facebook pe reteaua de socializare.

Dan Necsa este un timisorean care a asistat la o scena rara intr-un supermarket din Timisoara. Povestea lui a devenit virala si este extraordinar de emotionanta.

Mai jos redam integral povestioara timisoreanului.

O zi normala de joi din ianuarie. Un supermarket dintr-un mall din Timisoara. O femeie imbracata modest cu doi copilasi dupa ea. Era la banda de langa mine. Se vedea ca acei copilasi sunt crescuti cu mult bun simt dupa cum se comportau. Pe banda erau o ruda de salam, o sticla de 1.5 L de lapte, cateva conserve si o paine. Nu erau alcool sau altceva. Am prostul obicei sa observ tot felul de tampenii.

In spatele ei doi tineri pe la 16 -17 ani si inca cateva persoane ce isi asteptau randul ca sa-si plateasca cumparaturile. Femeia scoate dintr-un buzunar o punga cu maruntis. Erau numai monezi de 10 bani si de 5 bani. Isi cere umil scuze casieritei pentru ca aia sunt toti banii pe care ii are si spera sa ii ajunga. isi cere scuze si celor din spatele ei pentru timpul de asteptare ca acea casierita sa numere monezile. Toata lumea sta linistita si asteapta in rand. Banda mea era deja blocata si stateam. Dupa ce ii numara casierita ii spune ca are 17 lei si 60 de bani si ca e in regula. Poate sa plece cu acele cumparaturi linistita dupa ce ii da restul.

O strig pe casierita si ma ofer sa ii achit eu cumparaturile. Casierita ma priveste lung, imi zambeste si imi spune ca acele cumparaturi au fost deja achitate. Eu insist, dar ea nu imi mai raspunde. Scoate bonul, deschide casa si ii ofera rest. Femeia se uita lung si spune ca e o greseala ca ea nu a dat o bancnota de 50 de lei. Casierita insista sa primeasca restul si ii multumeste. Femeia rusinata lasa capul in pamant si insista, insa isi primeste intr-un final cumparaturile si restul si ii multumeste cu lacrimi ii ochi acelei tinere. In acea secunda am crezut ca pica pamantul pe mine. Imi spuneam in gand: „uite ca mai sunt si oameni cu suflet mare!”. Dar nici nu am apucat sa ma gandesc prea mult ca i-am auzit pe acei doi tineri cum au spus catre casierita ca este una dintre cele mai extraordinare persoane si ca ei nu mai vor nimic.

Au facut rapid doi pasi catre acea femeie si i-au intins o bancnota de 100 lei. Spuneau ca ei nu au nevoie de acei bani. Voiau sa isi cumpere tigari, dar ea are nevoie mai multa de acei bani pentru cei mici decat au ei de tigari. Toti cei aflati in preajma au oferit ce au putut si cat au putut. Mancare, dulciuri, bani. Am incercat sa vorbesc cu ea, dar ea plangea. M-am intors la casierita sa ii multumesc pentru gestul ei. A zambit senin si mi-a spus: „Nu puteam sa primesc un cadou mai frumos de la Dumnezeu de ziua mea!”.

Uite ca mai sunt oameni buni, chiar daca sarbatorile au trecut! Uite ca bunatatea nu a murit! Uite ca inca mai suntem OAMENI! Chiar daca unii muncesc pe salarul minim pe economie nu uita ca sunt oameni!

La multi ani, suflet bun! I-am spus acolo si o spun si aici! La multi ani! Dumnezeu nu doarme! NICIODATA!!!

Sursa: Facebook.com

http://www.stirilekanald.ro/

Publicat în POVESTI ROMANESTI | Lasă un comentariu

Scrisoare către om


Leu captiv gradina zoologica gard sarma

„Mai ții minte când ne-am cunoscut? Mai ții minte cum ai fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu? Mai ții minte cum El ți-a dăruit Pământul și ți-a încredințat pomii, plantele și toate viețuitoarele din apă, din aer și de pe uscat? Mai ții minte că tu ne-ai dat nume?

Ai uitat…

Noi încercăm în fiecare zi, în fiecare clipă, să îți amintim asta. Încercăm atât cât putem noi să îți arătăm că ai uitat atât de multe.. Ai uitat că noi toți eram și suntem UNUL, că sufletele noastre vibrează împreună și că tu fără noi ești incomplet, așa cum noi nu am putea exista fără tine.

Când ai uitat?

Când ai ajuns să nu mai simți chiar nimic? Pentru că dacă ai simți oricât de puțin, nu ai putea să ne chinui, nu ai putea să ne ții în circuri și în grădini zoologice. Ești fericit când vii și ne vezi sfâșiați de durere în cuști?

Ce să facă fratele nostru ghepard într-o cușcă de 20 metri pătrați? Ce să facă fratele nostru urs polar într-o cușcă la 30 de grade? Ce să facă fratele nostru elefant? Ce să facă fratele nostru leu?

Dar vulturul!? Cum să închizi vulturul într-o cușcă și să-ți spui om?

Și ce să facă frații noștri pe care i-ai luat din mediul lor și prin bătăi și înfometare i-ai obligat să se maimuțărească în acele spectacole jalnice, mizerabile, abominabile numite CIRC? Și tu râzi…

Și atâția dintre noi care sunt chinuiți, maltratați, înfometați, alungați de tine..

Maimuta foc danseaza radina zoologica Bangkok ThailandaȘi știi ce ne doare cel mai tare? Că îți aduci copiii cu tine, și ei învață aceeași lecție greșită. Și, deși ei ne simt durerea, tu le spui că nu e reală, că suntem fericiți. Îi înveți și pe ei aceeași “normalitate” bolnavă pe care ai învățat-o tu… Dă măcar copiilor tăi o șansă, lasă-i să ne iubească. Ei ne iubesc. Tu doar, te rugăm din suflet, lasă-i!

Dar să știi că noi te-am lăsat să faci asta. Pentru că tu ai niște lecții de învățat și noi ca de obicei facem orice ca să te ajutăm. Pentru că noi nu am uitat. Nu am uitat că noi și cu tine suntem UNUL. Tu trebuie să-ți reamintești asta, și pentru asta noi am fost de acord să ne sacrificăm, să suferim, în speranța că undeva, cândva, ne vei vedea. Vei înțelege. Îți vei reaminti.

Noi am făcut asta pentru că te iubim. Nu a existat niciun moment în care nu te-am iubit. Pentru că noi nu știm altceva. Pe vremuri nici tu.

Și așteptăm. Și îndurăm. Și murim. Și nu ne pare rău să știi, pentru că noi știm că va veni o vreme când îți vei reaminti cine suntem noi, dar mai întâi trebuie să-ți reamintești cine ești tu. Este ok…

Cât ne vom bucura atunci împreună, când ne vom regăsi!

Dar să știi că ne este greu… Și chiar dacă te iubim și te înțelegem, totuși câteodată ne întrebăm – mai e mult?

Suntem în 2017.

Ianuarie.

Mai e mult până îți amintești?”

Un suflet

Preluare: chakrarelaxata.ro

http://anonimus.ro/

Publicat în MINUNATELE NECUVANTATOARE | Lasă un comentariu

Președintele Găgăuță și „principiile și valorile”


Eu nu mai pot cu idioții ăștia! La ei totul începe și se termină cu UE și americanii. Găgăuță ajuns președinte chiar așa își începe mesajul de Anul Nou, 2017, „în urmă cu 10 ani țara noastră devenea membră UE”. Și apoi o trage… cu „valorile”,cu „principiile”, cu „bunăstarea”… Limbajul de lemn care l-a înlocuit pe cel al lui Ceaușescu… sau pe al lui Iliescu…

Pentru spălații pe creier istoria României începe odată cu UE și ei nu mai pot să se gândească la țara în care au ajuns mari administratori, au funcții sau privilegii, fără să se raporteze la stăpâni oricând deschid gura. E efectul Pavlov: au primit funcții sau importanță de la sau vorbind despre UE, acum vor să mai mănânce și latră și salivează, ca să arate cât sunt de credincioși.
Găgăuță chiar vorbește despre o întreagă istorie, de acum: părinți și urmași, „cei care au construit o Românie europeană”, „în urmă cu 10 ani”, și „urmași”, care „au datoria să păstreze moștenirea”, adică ar fi două generații de acum, în 10 ani. Cum s-a întâmplat asta?! În numai 10 ani avem și părinți, și copii? Primii au lăsat deja o moștenire, ceilalți trebuie să o perpetueze. Dar atunci copii ar avea doar 10 ani… Da, e vârsta intelectuală a președintelui Găgăuță. Deci are sens.

Seamănă cu povestea cu „părinți fondatori” și precursorii de la americani, și nu întâmplător, pentru că Găgăuță și toți ca el atât știu din istorie, UE și SUA, ei nu mai au alte repere, nu se mai pot raporta la altceva.

De fapt, politicienii de acum 10 ani, din timpul „integrării”, sunt cei de azi și președintele Găgăuță nu știe ce vorbește. Dar nici asta nu mai e vreo noutate…

Cel mai mult mi-a plăcut partea cu „principiile și valorile” europene, care ar fi „o democraţie consolidată, domnia legii, o viaţă demnă, în pace şi bunăstare”. La care mă întreb „viața demnă” e principiu sau valoare, sau și principiu și valoare, sau nu poți să vorbești despre viață, oricum ar fi, ca principiu și valoare? Pentru că nu e o noțiune ca oricare alta, nu poți să pui „viața” în rândul principiilor sau al valorilor, pentru că e un tot, care poate îngloba și principii sau valori, dar nu invers… Dar nici măcar „democraţia consolidată, domnia legii, o viaţă demnă, în pace şi bunăstare” nu pot fi principii sau valori, ci stări de lucruri, care există sau nu există (iar în cazul de față nu există). „Democrația consolidată” nu e un princpiu, ci o stare (de dorit); „domnia legii” nu e un principiu, ci o stare, pe când legalitatea este; „pacea” nu e un principiu, ci o stare, dar pacifismul este; și sigur „bunăstarea” nu este un principiu, ci o stare, o realitate, o descriere.

Dar până la urmă singura surpriză a acestui mesaj e cum să spui atât de multe prostii în atât de puține cuvinte.

„Dragi români, în urmă cu zece ani, ţara noastră devenea oficial stat membru al Uniunii Europene – un obiectiv care nu ar fi fost posibil fără efortul depus de fiecare dintre noi. Acum un deceniu, părinţii au început să construiască pentru copiii lor o lume mai bună. Opţiunea europeană a României a avut o puternică susţinere publică pentru că oamenii au aderat în primul rând la un set de valori şi principii: o democraţie consolidată, domnia legii, o viaţă demnă, în pace şi bunăstare. De aceea, urmaşii celor care au construit România europeană au datoria să păstreze şi să întărească pentru generaţiile care vin moştenirea pe care au primit-o.

Dragi români, fie că trăiţi în ţară sau sunteţi plecaţi peste hotare, nu vă pierdeţi încrederea în România! Mai avem încă multe de făcut, dar am speranţa că, împreună, vom reuşi! La mulţi ani tuturor şi un An Nou fericit!”.

Spre comparație, iată un frangment dintr-unul dintre discursurile de sfârșit de an ale lui Nicolae Ceaușescu, pentru a măsura utilizarea limbii de lemn, dar și măsura în care era pentru și se referea la români:

„În această noapte de sărbătoare, vă urez din adâncul inimii, dumneavoastră, muncitori, ţărani, intelectuali, bărbaţi şi femei, tineri şi vârstnici, români, maghiari, germani, şi de alte naţionalităţi, tuturor celor care prin activitatea şi eforturile lor, înalţă luminosul edificiu al României socialiste, un an nou fericit, multă sănătate, împlinirea tuturor dorinţelor, realizări cât mai mari în muncă şi viaţă. La mulţi ani, dragi compatrioţi!”

„E mai bine să taci din gură și să-i lași pe ceilalți să creadă că eşti un prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială”

Mark Twain

http://anonimus.ro/

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

O sfidare radicală a actualei ordini mondiale (2)


O sfidare radicală a actualei ordini mondiale

Manifestul Alianţei Revoluţionare Globale. Partea a II-a. Imaginea unei lumi normale

normal

1.A. Ni se induce ideea (este vorba de hipnoză și propagandă) precum că altfel (decât este acum) ”nu poate fi”. Sau că orice altă alternativă va fi ”și mai rea”. Laitmotivul cunoscut, potrivit căruia ”democrația are multe neajunsuri, dar toate celelalte regimuri politice sunt într-atât de proaste, încât e mai bine să îndurăm tot ce există”, este o minciună și propagandă politică. Lumea în care trăim este una inacceptabilă, inadmisibilă, ea se îndreaptă spre o catastrofă inevitabilă, iar căutarea unei alternative reprezintă însăși condiția supraviețuirii.

Dacă nu vom distruge actuala stare de lucruri, dacă nu vom schimba direcția de dezvoltare a civilizației, dacă nu vom înlătura de la putere și nu vom nimici oligarhia globală ca sistem și ca forțe, grupuri, instituții, corporații și chiar persoane concrete, atunci vom deveni nu doar victime, ci și complici ai sfârșitului iminent. Afirmațiile, potrivit cărora ”totul nu este chiar atât de rău”, că ”au fost perioade și mai proaste” și că ”totul se va redresa cumva de la sine” etc. nu sunt decât niște forme de sugestionare premeditată, de hipnoză, menite să paralizeze rămășițele unei gândiri libere, ale unei analize independente și lucide. Oligarhia globală nu poate admite ca supușii ei să îndrăznească a gândi independent, fără trimiteri la normele impuse cu viclenie de către aceștia. Elita respectivă nu acționează direct, așa cum se întâmpla în regimurile totalitare din trecut, ci de o manieră fină, cu perfidie, prezentându-și dogmele ca pe ceva de la sine înțeles și chiar ca pe un rezultat al alegerii libere a fiecărui om. Însă demnitatea umană constă anume în capacitatea de a alege să spună actualei stări de lucruri ”da” sau ”nu”. Nimic și niciodată, în nicio circumstanță nu poate determina un om să spună în mod automat un ”da”. Putem spune un ”nu” oricărui lucru, oricând și în orice circumstanțe. Refuzându-ne acest drept, elita globală ne interzice demnitatea umană. Prin urmare, ea se contrapune nu doar omenirii, ci și omeniei, esenței omului. Chiar și acest fapt în sine deja ne dă dreptul de a ne răscula împotriva ei, dreptul la un ”nu” categoric rostit în față ei și a întregii stări de lucruri, de a respinge sugestiile ei, de a ne trezi din hipnoza ei, de a afirma o altă lume, o altă cale, o altă ordine, un alt sistem, un alt prezent și un alt viitor. Lumea care ne înconjoară este inacceptabilă. Ea este rea din toate punctele de vedere. Ea este una nedreaptă, catastrofală, ticăloasă, mincinoasă, neliberă. Ea trebuie distrusă. Avem nevoie de o altă lume. Ea va fi nu una mai rea, așa cum ne sperie oligarhia globală și slugile ei fidele, ci una mai bună și salvatoare.

B. Și atunci care ar fi lumea cea dreaptă, ordinea mondială dorită ? În ce constă norma, de la care pornim pentru a aprecia ceea ce există ca pe o patologie ? Imaginea unei lumi normale poate fi extrem de diferită în viziunea unor forțe diferite, care nu acceptă actuala stare de lucruri. Și dacă e să ne adâncim în detaliile unor proiecte de alternativă, atunci în tabăra adepților unei alternative globale vor apărea în mod inevitabil dezacorduri, unitatea lor se va clătina, voința de a opune rezistență va fi paralizată, concurența dintre proiecte va surpa unitatea forțelor, atât de necesară pentru rezistență. Tocmai de aceea trebuie să vorbim despre o lume normală, despre o lume mai bună cu o precauție maximă. Cu toate acestea, există anumite principii și puncte de pornire, care nu pot fi puse la îndoială de către cineva întreg la minte. Să încercăm a le dibui.

Este necesar un model economic, unul de alternativă față de sistemul capitalist speculativ și financiar ce s-a constituit la ora actuală. Alternativa poate fi văzută atât în capitalismul industrial real, cât și în economia islamică, atât în socialism, cât și în proiectele ecologiste, atât în legătura directă cu sectorul real al producției, cât și în căutarea unor mecanisme economice totalmente noi, inclusiv noile tipuri de energie, de organizare a muncii etc. O economie normală va fi una diferită de cea care există astăzi.

În condițiile insuficienței resurselor, problema distribuției acestora trebuie să fie rezolvată în baza unei planificări la scara întregii omeniri, iar nu în baza luptei egoiste de control asupra acestora. Războaiele pentru resurse, atât cele economice, cât și cele militare, trebuie să fie curmate. Umanitatea se confruntă cu pericolul dispariției, iar în fața unei asemenea amenințări suntem datori să adoptăm o altă atitudine față de chestiunea resurselor. În astfel de jocuri nu pot exista câștigători. Vom avea de pierdut cu toții. Într-o lume normală, în fața unei asemenea primejdii, toată lumea trebuie să răspundă în mod solidar, nu fiecare separat.

O stare mai bună a existenței umane constă nu în fărâmițarea și risipirea în niște indivizi atomizați, ci în păstrarea unor structuri sociale colective, care asigură transmiterea culturii, cunoștințelor, limbilor, practicilor, credințelor. Omul este o ființă socială, tocmai de aceea individul liberal este unul fatal și criminal. Avem datoria să păstrăm societatea umană cu orice preț. Iar asta înseamnă că valorile comunitare trebuie să prevaleze asupra celor liberal-individualiste.

Într-o societate care trebuie să se realizeze, omul trebuie să-și păstreze demnitatea, identitatea, esența, integritatea, precum și acele structuri fără de care personalitatea lui nu se poate afirma – familia, munca, instituțiile publice, dreptul de a participa la făurirea propriului destin etc. Tendințele ce conduc spre dispersarea omului și spre înlocuirea lui cu alte specii trebuie curmate și respinse. Omul este o ființă care trebuie păstrată și chiar reconstituită.

Este normală acea societate, în care popoarele, națiunile, statele se păstrează ca niște forme tradiționale ale existenței umane, create de către istorie și tradiție. Acestea pot suferi anumite schimbări sau transformări, dar ele nu trebuie lichidate sau amestecate într-un cazan de topire global. Diversitatea popoarelor și a statelor reprezintă zestrea istorică a omenirii. Dacă le-am anula, am ajunge la anularea istoriei și la sfârșitul diversității, a libertății și a avuției culturale. Procesele globalizării trebuie oprite imediat.

O societate normală se bazează pe posibilitatea de a obține și a transmite cunoștințe, pe capacitatea deschisă de cunoaștere a lumii, a existenței, a omului în baza tradițiilor, experienței, descoperirilor și a unor căutări în deplină libertate. Domeniul cunoașterii nu trebuie să fie un teren al unor înscenări virtuale, al hipnozei de masă practicate prin intermediul presei sau un spațiu de manipulare a conștiinței la scară globală. Surogatele media și strategiile virtuale, care substituie realitatea, trebuie să fie înlocuite cu o înțelegere lucidă și independentă, bazate pe niște coduri deschise, pe intuiție, creație și experiență. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să fie distrusă actuala dictatură a mass-media, să fie spart monopolul elitelor globale de control asupra conștiinței colective.

O societate normală trebuie să aibă în față un orizont pozitiv al viitorului. Dar pentru a atinge scopul stabilit, este necesar să se renunțe la prejudecata că lucrurile se desfășoară de la sine în modul cel mai bun sau, dimpotrivă, la ideea că oricum catastrofa este iminentă. Esența istoriei umane constă în faptul că ea este una deschisă, că ea include în sine componenta voinței umane și posibilitatea realizării libertății umane. Asta face ca viitorul să fie o zonă a posibilului : el nu va fi de la sine nici mai bun, nici mai rău, deoarece poate fi făurit de către om și într-un fel, și în altul. Totul depinde de faptul ce vom alege și ce vom întreprinde. Dacă, însă, vom renunța la alegere și la o făurire izvorâtă din voință, viitorul s-ar putea să nu se întâmple deloc. Sau acesta nu va fi unul uman.

O societate normală trebuie să fie diversă, policentrică. Ea trebuie să conțină o multitudine de posibilități deschise, o multitudine de culturi. Normal este un dialog deschis și liber. Fiecare societate își poate alege echilibrul între componentele spirituale și cele materiale. Însă, așa cum ne demonstrează istoria, dominația totală a materialismului conduce întotdeauna spre catastrofă. Uitarea dimensiunii spirituale a omului este fatală pentru el. Actuala turnură bruscă spre un materialism exagerat trebuie să fie compensată printr-o turnură bruscă spre principiul spiritual. Iar dominația totală a banilor asupra tuturor celorlalte valori este absolut inacceptabilă. Valorile pot fi cele mai diferite, dar în nicio societate normală banii nu trebuie ridicați la cea mai înaltă treaptă. În acest sens, orice societate, în care rolul banilor nu este atât de important ca în societatea noastră, este prin definiție mai aproape de normalitate, mai dreaptă și mai acceptabilă decât cea în care trăim astăzi. Iar cine este de altă părere, este fie bolnav, fie agent de influență al oligarhiei globale. Echitatea și armonia sunt mult mai importante decât succesul personal și setea de căpătuire. Majoritatea culturilor consideră în mod univoc lăcomia și goana după bunăstarea individuală drept un păcat sau cel puțin o slăbiciune. În schimb dreptatea, grija pentru binele comun reprezintă una dintre cele mai răspândite valori. O societate dreaptă este mai aproape de normalitate decât una bazată pe egoism. Normală este acea ordine mondială, în care este recunoscut echilibrul de forțe, dreptul unor societăți și culturi diferite de a avea propria cale. Anume asta este normalitatea. Iar această normalitate, chiar și în cea mai generală și aproximativă formă, contrastează în mod izbitor cu tot ce ne înconjoară. Actuala stare de lucruri nu este una normală, este o patologie. E destul să distrugem hipnoza oligarhiei globale și toate lucrurile se vor limpezi.

C. Într-o societate normală nu putem să ne lipsim cu desăvârșire de putere. Într-o formă sau alta, ea a fost, este și va exista întotdeauna. Ea este prezentă în acea lume globală care există la ora actuală. Această putere îi aparține oligarhiei globale, care doar o drapează cu aparențele ”democrației”, ”participării”, ”înmulțirea centrelor de luare a deciziilor”. Oligarhia globală reprezintă puterea în toate sensurile, doar că ea este nu una directă, ci indirectă, acționând nu prin constrângere frontală, ci printr-un control mai fin. Ea este mai puțin brutală decât alte forme ale puterii, dar mai perfidă, mai mincinoasă și mai ticăloasă, rămânând nu mai puțin crudă și totalitară. Uneori ea se prezintă sub forma unui paradoxal anarhism totalitar, oferindu-le maselor deplina libertate, dar cu păstrarea controlului asupra conținutului și parametrilor acestei libertăți. Se poate face orice, dar exclusiv în conformitate cu regulile stabilite. Aceste reguli sunt dictate de către oligarhia globală. Într-o societate normală puterea trebuie să aparțină nu unei elite politico-financiare anonime, care împinge omenirea spre pieire, dar celor mai buni – celor mai puternici, mai deștepți, mai înzestrați spiritual și mai drepți, eroilor și înțelepților, iar nu rețelei de globaliști corupți, mincinoși și uzurpatori. Puterea întotdeauna presupune proiectarea unei multitudini de voințe asupra unei singure instanțe. Constituirea acestei instanțe trebuie să se desfășoare în conformitate cu tradițiile istorice, sociale, culturale, iar uneori și religioase ale fiecărei societăți. Nu există nicio formulă generală de constituire a unei puteri optime. Democrația poate funcționa într-o societate, dar suferă eșec în altele. Monarhia poate fi armonioasă, însă poate degrada și într-o tiranie. Conducerea colectivă poate avea atât rezultate pozitive, cât și negative. Nu există nici un fel de rețete universale, potrivite pentru toată lumea. Însă orice putere (și chiar absența acesteia) este mai bună decât cea care există astăzi și care a instaurat un control total asupra întregii omeniri.

D. Norma decurge dintr-o istorie concretă a unei anume societăți umane. Ea nici nu poate fi altfel. Popoarele și societățile capătă norme, modele, idealuri, legi în urma unor lungi suferințe, tatonări, greșeli, evaluări, experiențe ; ele șlefuiesc aceste norme timp de secole. Tocmai de aceea fiecare societate are dreptul său inalienabil la propria normă. Și la propriile sale valori. Și nimeni altcineva nu este în drept să condamne această normă în baza experienței istorice a propriei societăți. Dacă anumite popoare și state nu se dezvoltă după calapoadele vecinilor, înseamnă că ele nu pur și simplu nu pot, ci nu doresc să facă asta, apreciind timpul istoric și scara succeselor și a eșecurilor în conformitate cu alte criterii. Acest adevăr trebuie recunoscut odată și pentru totdeauna. Trebuie să se renunțe definitiv la orice prejudecăți coloniale și rasiste : dacă o anume societate nu seamănă cu a noastră, asta nu înseamnă câtuși de puțin că ea ar fi mai rea, mai înapoiată sau primitivă; ea pur și simplu este alta, iar această alteritate reprezintă însăși esența ei, pe care avem datoria să o recunoaștem. Doar o astfel de abordare este normală. Globalismul, occidentocentrismul și universalismul reprezintă o gravă patologie, care trebuie eradicată. Patologia respectivă este cu atât mai periculoasă și chiar criminală, cu cât aceste norme universale sunt stabilite de către o elită globalistă nelegitimă, autoproclamată, care a uzurpat puterea planetară. Câte societăți – atâtea norme, anume în asta constă norma generală, adică absența oricărei norme comune pentru toți, libertatea și dreptul la alegere.

(va urma)

Autor: Aleksandr Dughin

Traducere de Iurie Roșca

http://www.estica.eu/

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO | Lasă un comentariu

UE sabotează interesele noastre de dezvoltare, ceea ce demonstrează trădarea interesului național la cel mai înalt nivel al statului nostru!


Uniunea Europeană are azi 27 de țări, plus Marea Britanie în curs de… exit. În clasamentul populațiilor, România e pe locul 7 (6). În clasamentul dezvoltării, suntem pe locul 26 (25).

euro-bandiera

Banii din fondurile europene se dau în funcție de acest clasament al dezvoltării. Dacă am fi pe locul 7 (6) și din acest punct de vedere, România ar putea absorbi cel puțin triplul actualului maxim de fonduri. Așadar, dacă vrei să ții România departe de acest triplu, n-o lăsa să se dezvolte din fonduri proprii.

Un miliard și opt sute de mii de euro ar costa autostrada Comarnic-Brașov, al cărei factor de multiplicare în materie de dezvoltare ar fi azi cel mai mare. Această autostradă ne-ar pune pe șinele către acel triplu.
Când a vrut să o facă guvernul Boc, s-a opus președintele Băsescu. Când a vrut guvernul Ponta să o facă, s-a opus generalul Coldea. Generalul s-ar fi opus, zice Ghiță, argumentând astfel: „Nu vor europenii. Dacă o veți începe voi, veți ajunge la DNA!“.

Nu știm ce argument va fi folosit președintele Băsescu împotriva acestei autostrăzi. E liber să ne povestească… Generalul Coldea spune că SRI ascultă de interesele europenilor. Și el este liber să infirme și, în felul acesta, să dea verde demarării lucrărilor necesare dezvoltării noastre.

Autostrada Comarnic-Brașov, într-adevăr, nu cade pe culoarele aprobate de UE, dar cade în epicentrul zonei cu cel mai mare potențial de dezvoltare din țară. Mărturia neoficială a lui Sebastian Ghiță despre sabotarea ei prin amenințarea lui Ponta cu arestarea reprezintă un dublu scandal de proporții colosale: arată că UE însăși ar sabota interesele noastre de dezvoltare; arată trădarea interesului național la cel mai înalt nivel al statului nostru.

Din clipa în care Ponta ar confirma mărturia lui Ghiță, generalul Coldea n-ar fi doar revocabil (deja este, pe baza altei mărturii neoficiale, a lui Traian Băsescu), ci ar deveni de-a dreptul suspect de înaltă trădare.

P.S.: Ipoteza că Ghiță ar lucra pentru interese rusești s-a ruinat. Pare, mai degrabă, că lucrează în conivență cu o facțiune din CIA care l-a susținut pe Trump. Trădătorul pare a fi ținta jocului desfășurat de el.

Autor: Ioan Buduca

http://www.cotidianul.ro/

 

Publicat în EUROPA- ROMANIA | Lasă un comentariu

Fagaras Mountains – Tarata Spur


Publicat în FRUMUSETI DIN ROMANIA | Lasă un comentariu

Concepte existente in China Antica redescoperite de fizica moderna


Niels Bohr, un pionier al fizicii cuantice, a ales simbolul taoist al Yin si Yang ca emblema a sa. Acesta a vazut, de exemplu, ca anumite stari ale particulelor prezinta similitudini cu manifestarile celor doua concepte Yin si Yang din cultura clasica chineza.

Multe concepte din stiinta antica chineza corespund ideilor fizicii ultimului secol. Haideti sa vedem câteva exemple:

1. Cele opt Trigrame si aranjamentul particulelor

Cele opt trigrame sunt prezentate în cartea clasica chineza ”I Ching” („Cartea Schimbarilor”), o opera fundamentala în istoria chineza. Fiecare trigrama reprezinta principiile esentiale ale realitatii iar acestea sunt aranjate într-un tipar octogonal format în baza relatiilor si interactiunilor dintre ele.cele 8 trigrame

În cartea sa din 1975, “The Tao of Physics”(„Calea Fizicii”) fizicianul Fritjof Capra a notat ca acest tipar octogonal este similar în anumite feluri cu octetul mezon „în care particulele si antiparticulele ocupa pozitii opuse”. Partea importanta pentru Capra este ca notiunea de structura si schimbare este similara.

”Atât fizica moderna cât si gândirea antica chineza considera schimbarea si transformarea drept aspectul primar al naturii, si vad structurile si simetriile generate de schimbari drept ceva secundar”, a notat acesta.

2. Cartea Schimbarilor si Teoria Misterioasa a Totului

Fizica moderna s-a dezvoltat pe fundamentul teoriei relativitatii generalizate si al fizicii cuantice. Problema este ca cele doua sunt contradictorii.

În 1999, Brian Greene a scris în cartea sa nominalizata la Pulitzer, „Universul Elegant”: „Asa cum sunt ambele formulate în prezent, relativitatea generalizata si fizica cuantica nu pot fi corecte amândoua. Cele doua teorii care stau la baza progresului imens al fizicii din ultima suta de ani – progres care a explicat expansiunea Universului si structura fundamentala a materiei – sunt mutual incompatibile”.

Relativitatea functioneaza bine pentru întelegerea universului la scara larga, a stelelor si a galaxiilor etc. Fizica cuantica functioneaza bine pentru întelegerea universului la cea mai mica scara, aceea a atomilor, particulelor subatomice etc. Oamenii de stiinta cauta asa numita „teorie a unificarii”, care sa le acopere pe amândoua.

Teoria stringurilor s-ar putea înscrie în aceasta directie. În termeni simplificati, teoria stringurilor concepe universul ca fiind compus din corzi (stringuri) mai degraba decât din puncte separate. Un electron, de exemplu, nu ar fi un punct ci mai degraba o parte a unui string. Daca stringul oscileaza într-un anume fel, el se comporta ca un electron, daca oscileaza în alt mod, s-ar putea comporta ca un foton sau un quarc. Aceste stringuri ar putea proveni dintr-o alta dimensiune, lipsita de gravitatie.

teoria stringurilor

Când Capra îsi redacta tratatul în anii 1970, teoria matricei-S, precursoare a teoriei corzilor, era la moda (desi era înca la frontiera stiintei).

Capra scria: „Din gândirea orientala, ‘I Ching’ este probabil analogia cea mai apropiata de teoria matricei-S. În ambele sisteme, accentul cade mai degraba pe proces si nu pe obiecte. În teoria matricei-S, aceste procese sunt reactiile particulelor care dau nastere tuturor fenomenelor din lumea hadronilor [clasa de particule subatomice].

„În ‘I Ching’, procesele de baza sunt denumite ‘schimbari’ si sunt vazute drept esentiale pentru întelegerea tuturor fenomenelor naturale”.

3. Întelegerea lui Lao Zi legata de particulele subatomice

Lao Zi, fondatorul Taoismului din secolul VI î.Hr., a notat: „Tao a dat nastere la unu, unu a dat nastere la doi, doi a dat nastere la trei, si trei a dat nastere nenumaratelor lucruri. Toate nenumaratele lucruri poarta Yin-ul pe spate, iar pe Yang îl îmbratiseaza”.

Unii cercetatori cred ca afirmatia lui Lao Zi se potriveste cu diferitele niveluri de particule: molecule, atomi, electroni si asa mai departe.

Electronii sunt particule subatomice cu o încarcatura electrica negativa. Protonii sunt particule subatomice cu o încarcatura electrica pozitiva. Acestea prezinta paralelisme cu polaritatea Yin si Yang din Taoism.

Diferenta se vede prin prioritaticoncepte existente in China antica redescoperite de fizica moderna

Obiectivele stiintei antice chineze sunt diferite fata de cele ale fizicii moderne. Stiinta chineza antica se concentra pe spiritual, si a recunoscut atât existenta imateriala, cât si pe ce materiala. Comparatia dintre stiinta chineza antica si fizica moderna ramâne imprecisa, din cauza faptului ca abordarile si cadrul lor sunt diferite.

În orice caz, unii din cei mai mari fizicieni moderni au fost inspirati de stiinta Chinei antice.

Fizica cuantica a aratat ca observatorul poate schimba rezultatul unui experiment pur si simplu prin actul de observare. Fenomenul este complet neexplicat pâna în prezent, negând, de fapt, “materialismul” cu totul. Noile teorii ale fizicii, care încearca sa explice acest fenomen, sunt atât de revolutionare încât se poate spune ca fizica se afla pe marginea unei schimbari majore, care va rasturna din temelii abordarile actuale.

„Misticii spun de asemenea ca observatorul si obiectul observat fuzioneaza, ele nu mai pot fi separate”, a afirmat Capra. Este posibil chiar ca intentia cercetatorilor sa influenteze rezultatul experimentelor. Unele studii au demonstrat efectele intentiei mintii umane asupra realitatii fizice, chiar daca ideea nu a fost înca adoptata pe scara larga de societate. Dean Radin de la Institutul de Stiinte Noetice si William A. Tiller din partea Universitatii Stanford sunt doi oameni de stiinta care au explorat acest subiect.

Punctul de plecare spiritual al stiintei antice fata de punctul materialist absolut, din care porneste stiinta moderna ar putea produce rezultate diferite.

„Stiinta noastra occidentala a fost obsedata înca din secolul al XVII-lea de notiunea de control al omului asupra naturii”, a afirmat Capra. „Aceasta obsesie a dus la dezastru”.

http://epochtimes-romania.com/

http://www.mixdecultura.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Acest oraș unic a fost proiectat cu respectarea tuturor necesităților umane!


Acest oraș unic a fost proiectat cu respectarea tuturor necesităților umane!

Village Homes este un exemplu perfect al unui oraș-grădină, proiectat pe principiile designului din permacultură.

Cele mai multe orașe sînt proiectate fără a ține cont de necesitățile oamenilor. Or, resursele – apa, solul, plantele și alimentele pot fi o parte a așezărilor urbane. O asemenea abordare este realizată în Village Homes – un sat ecologic, amplasat în unul dintre cartierele orașului Davis, California.

•Casele de locuit în Village Homes sînt construite cu rîndurile de la este spre vest, destul de aproape una de alta, și sînt amplasate pe dealuri. Între rîndurile de case sînt construite șanțuri, prin care se scurge apa de pe acoperișuri, cărări și drumuri. Solul de lîngă șanțuri se umple de apă, ceea ce a permis creșterea copacilor și a deferitelor plante – fără nevoia de irigare suplimentare în climatul uscat (aici cad doar 450 mm de precipitații pe an).

• În Village Homes sînt multe zone verzi, plantate cu copaci fructiferi, arbuști, liane, flori (rodii, piersici, citrice, pruni, vișini, smochine, duzi, viță-de-vie). Locuitorii se odihnesc în aceste zone și consumă fructele ce cresc acolo. O parte din roadă este comercializată în piață, iar banii cîștigați sînt folosiți la întreținerea livezilor.

• De regulă, orașele cheltuiesc foarte multe mijloace pentru amenajarea și întreținerea canalizării pluviale, ce scoate apele pluviale din oraș, iar la Village Homes apa este acumulată pentru alimentarea plantelor și suplinirea rezervoarelor,

Village Homes a devenit un raion minunat pentru familiile cu copii. Aici nu există circulație rutieră, copiii se pot plimba și juca în copaci și arbuști, cunoaște natura și forma grupuri de interese.

• Majoritatea caselor au fost construite cu folosirea tehnologiilor energoeficiente. De exemplu, lîngă casă se face o anexă din sticlă, prin care iarna în casă pătrund multe raze solare, ce încălzesc rezervoarele din oțel, umplute cu apă. Noaptea aceste rezervoare emană căldură. Iar vara, ferestrele dinspre sud sînt acoperite de vegetație, ce ajută la răcorirea încăperilor.

• Village Homes cu vegetația lui se deosebește foarte mult de celelalte cartiere ale orașului – cu case în spațiul deschis, ronduri, bazine, ce consumă o cantitate mare de energie.

Atentie…limba rusa

http://ecology.md/

Publicat în ASEZARE ECOLOGICA | Lasă un comentariu

Adevărul despre cum a murit Mihail Eminescu, ucis la comanda


Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.

Zoe Dumitrescu Buşulenga

Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.

Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.

Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.

Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.

Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianţă (Austro-Ungaria, Germania şi Italia), care de altfel a şi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nae Georgescu, lămureşte în ce context a avut loc internarea forţată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie Nae Georgescu.

„În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro-Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureştiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriţi. Or, tratatul le interzice brusc să protesteze în Bucureşti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era deci amorţirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. «Directiva de sus» s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.

Într-adevăr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaţiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramă prin care ameninţă România cu războiul. La Bucureşti au loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea Carpaţii, în care activa Eminescu.

Este închis ziarul L’Independance Roumaine şi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din ţară . La fel şi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaţii este pur şi simplu desfiinţată, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaţi de aceste măsuri, o parte din militanţii pentru Ardeal se dezic de ideile lor şi îşi trădează confraţii, pentru a-şi salva propria piele. Printre ei se află Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii Carpaţii, Ocăşeanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi societăţi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano. În semn de obedienţă, toţi aceştia se vor implica plini de zel în acţiunea de internare forţată a lui Eminescu.

De ce era atât de incomod Eminescu?

Privită în acest context, nebunia lui Eminescu, ca şi detaliile internării sale, capătă o nouă dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenţă, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”

În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianţă că situaţia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brătianu, P. P. Carp şi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stătescu şi Petre Grădişteanu merg la Viena, unde Grădişteanu îşi cere personal scuze pentru organizarea sărbătorii de la Iaşi, unde fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia manifest a lui Eminescu, Doina.

Judecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.

La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notă informativă în care arăta: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [n.n după toate probabilităţile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.

Această notă a dus în final la desfiinţarea Societăţii Carpaţi.

Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos, cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naţional.

În această publicaţie demascase corupţia politicienilor români şi grasele comisioane pe care aceştia le încasaseră din concesionarea căilor ferate. Scrisese despre condiţionările umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaşterii Independenţei. În 1880 declanşase o incitantă campanie de presă privind „chestiunea dunăreană”, problemă sensibilă pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaşi la inaugurarea statuii lui Ştefan cel Mare şi citise acolo în faţa mulţumii poezia manifest Doina.

Acest eveniment naţional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârşit, chiar în dimineaţa zilei în care avea să fie dus cu forţa la balamuc, apăruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare şi demasca măsurile represive luate de guvernul Brătianu împotriva jurnalistului Emil Galli.

Titu Maiorescu pregătise internarea lui Eminescu încă de la primele ore ale dimineţii

Varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este următoarea: În dimineaţa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap şi lovit de nebunie ar fi început să se certe cu soţia lui Slavici, la care locuia în gazdă, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele şase dimineaţa un bilet lui Maiorescu, cerându-i să o scape de Eminescu.

Maiorescu ia o măsură de excepţie – în loc să meargă direct la Slavici acasă, pentru a o salva pe soţia acestuia de „nebun”, se duce împreună cu Constantin Simţion, preşedintele Societăţii Carpaţi, la spitalul doctorului Şuţu şi, pentru suma de 300 de lei, aranjează internarea imediată a lui Eminescu. A doua ciudăţenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, şi nu examinarea lui Eminescu de către doctorul Şuţu, aşa cum ar fi fost firesc.

Întors acasă, se pomeneşte însă cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apăruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabă nimic despre incidentul de dimineaţă cu doamna Slavici (presupunând că acesta ar fi avut într-adevăr loc). Îl trimite însă la sediul Societăţii Carpaţi, unde Poliţia făcea percheziţie, pentru a se întâlni chipurile cu Simţion, complicele său la internare.

„Numai, de s-ar face asta fără greutate” scrie Maiorescu în jurnalul său în dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, după ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apăsarea a ceea ce ştia că va face a doua zi. Nu se va face însă „fără greutate”, aşa cum îşi dorea Maiorescu, căci Eminescu îşi schimbă traseul. Nu se duce la Societatea Carpaţii, unde totul s-ar fi făcut fără martori, ci la Capşa. La acea vreme Capşa nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei SUA şi reşedinţa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capşa în speranţa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaţi şi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoştea personal şi care era un fervent apărător al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiţi să îşi schimbe planul.

Scena cu pistolul relatată de Grigore Ventura – o nouă înscenare

La Capşa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura. Aici, conform declaraţiilor lui Ventura, Eminescu ar fi început să ţină un discurs „politico-socialo-naţional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninţat-o pe soţia patronului şi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Să îl împuşc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura, în loc să îl calmeze, îi ţine isonul şi îi propune să meargă împreună la palatul Cotroceni. Ajunşi acolo află că Regele nu este în Bucureşti. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la băile publice Mitraşevski, îl lasă într-una din camere şi apoi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică. Îi cheamă la faţa locului pe alţi doi membri ai Societăţii Carpaţi, Siderescu şi Ocăşanu. Ca un făcut, cei doi au cu ei o cămaşă de forţă. Intră în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi spre orele 19 îl duc la stabilimentul Şuţu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.

Scena cu pistolul de la Capşa şi declaraţia lui Eminescu că îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenţă ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însă doar de o singură persoană, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga şi dreapta, dar va ezita să scrie totuşi despre el, deşi era ziarist. Scena va fi consemnată de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apărut în Adevărul, „Eminescu, din amintirile mele”.

Povestea lui Grigore Ventura nu stă însă deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susţine că a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit să apară în procesul verbal încheiat de Poliţie, ori numele său nu apare deloc.Ventura susţine că el este cel care a alertat Poliţia, ori în procesul verbal este consemnat că poliţia a fost sesizată de domnii Ocăşeanu şi Siderescu. Aceştia dau însă detalii pe care nu aveau cum să le cunoască, întrucât nu fuseseră prezenţi la faţa locului. Ceea ce arată că cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu şi a face în aşa fel încât acesta să poată fi luat pe sus dintr-un loc izolat şi dus la psihiatrie, în condiţiile în care primul plan imaginat de Maiorescu căzuse. Ventura a imaginat apoi şi a răspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia că Eminescu era nebun şi a justifica astfel internarea.

Celălalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soţia patronului de la Capşa, despre care Ventura spune că a fost persoana ameninţată cu pistolul de Eminescu, nu menţionează în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre această scenă, care, dacă ar fi avut loc, ar fi trebuit să o fi marcat profund. Eminescu declară că vrea să îl împuşte pe Rege, ori era puţin probabil ca el, în calitate de ziarist să nu ştie că Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.

În procesul verbal întocmit de Poliţie nu se aminteşte nimic de vreo armă, ci doar că „Eminescu a venit singur la Băile Mitraşevschi, şi fiind atins de alienaţie mintală s-a încuiat singur pe dinăuntru şi a refuzat să deschidă”. La locul faptei ajung, Simţion, Siderescu si Ocăşeanu de la Societatea Carpaţii, care aveau încă de dimineaţă misiune de la Maiorescu să îl ducă la casa de nebuni a doctorului Şuţu. Aceştia intră în baia unde Eminescu se află în apă, dezbrăcat. Eminescu le cere să iasă. Îl imobilizează şi îi pun cămaşa de forţă. Între timp Poliţia îi perchiziţionează locuinţa, îi ridică bunurile, îi umblă prin hârtii şi manuscrise, sperând să descopere ceva compromiţător. Totul se petrece cu complicitatea soţiei lui Slavici. Poliţia nu va deschide o anchetă, aşa cum proceda de obicei şi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliţiei nu este întâmplătoare. Varianta că Eminescu a venit singur şi s-a închis în baie era mai credibilă pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura şi care ar fi putut atrage suspiciuni.

Omorât lent prin otrăvire cu mercur

De la Băile Mitraşevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului Şuţu, unde tratamentul aplicat îl transformă într-o legumă. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadă, chipurile pentru a nu-i deranja liniştea lui Eminescu,

Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouţiu despre modul în care era tratat Eminescu la Şuţu în următorii termeni: „Aş vrea să vă spun că toţi domnii care cercetează mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (caută miezul zilei la ora 14).

În noiembrie 1883, la insistenţele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu este nebun şi medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmă cedează, gândindu-se că este mult mai important să îl ţină pe Eminescu departe de ţară.

Eminescu ştia foarte bine ce i se înscenase şi odată reîntors în ţară a făcut chiar eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit însă ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credinţă, încât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferinţa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”

Timp de mai bine de o lună, medicii austrieci nu reuşesc să îşi dea seama deloc de ce boală suferă Eminescu. În decembrie, îl declară sănătos şi recomandă externarea. Nimeni nu are însă interesul să îl readucă în ţară , cu atât mai puţin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri să îl scoată pe Eminescu din spital, unde nu-şi are locul printre bolnavii psihic. Fişele de observaţie medicală din timpul şederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.

Tot Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea să vină la Bucureşti, dar Maiorescu face tot posibilul să îl ţină departe de capitală. Toate munca sa, cărţile, notele de lectură, manuscrisele se află la Bucureşti, la Maiorescu… Prin intermediul diverşilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia să îi înapoieze „lada cu cărţi”, fără de care ar fi trebuit să îşi reia toată munca de la zero. Maiorescu este de neînduplecat.

Cum nu se cuminţeşte, este trimis tot cu forţa la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernăuţi, că a fost „internat ca alineat, deşi nu fusese”. Este sechestrat la Neamţ din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleţi de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi în cele din urmă reuşeşte să obţină o mutare la Iaşi, sub îngrijirea doctorului Iszac.

Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Diagnosticul conţinea însă un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, Eminescu trebuia să fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilă a lui Eminescu din 1883 va fi completată de experimentele doctorului Iszac, care visa să scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care să intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este toxic şi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaşe de mercur, de 4 până la 7 grame.

Un alt psihiatru din Bucureşti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodată pe Eminescu şi cunoştea cazul doar din corespondenţa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac şi chiar îl completează cu următoarele reflecţii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încă nopţi albe, ar fi făcut orgii, ar fi mistuit narcotice şi excitante (n.n. în condiţiile în care se ştie că Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic şi sifilitic, el a ajuns să aibe perioade de furie, de inconştienţă, de prozaică întunecare a activităţii psihice.. ”

De-abia în 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile doctorului Iszac şi să îl aducă în sfârşit la Bucureşti. Aici reîncepe să publice şi, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în România liberă, este internat cu forţa tot la dr… Şuţu, unde va şi muri.

La moartea sa, produsă din câte s-a spus, de o lovitură la cap cu o piatră, celebrul doctor G. Marinescu nu realizează după autopsie, analiza microscopică a creierului, care ar fi dovedit că Eminescu nu suferea de sifilis. După o examinare superficială, aruncă pur şi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv că intrase în putrefacţie. Este totuşi nevoit să consemneze că a fost frapat de mărimea acestui creier. Pe actul său de deces, nu apare semnătura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeţi din personalul spitalului.

Societatea Matei Basarab, spiritul naţional şi francmasoneria

Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacţionar, paseist, antisemit, xenofob, naţionalist şovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist?

Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius după manuscrisele originale, cinci conţin poezii şi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 şi 1888-1889. Deşi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aşa-zisa declanşare a nebuniei, mulţi susţin şi astăzi că ele nu merită să fie citite, întrucât „sunt rodul unei minţi atacate de boală, în căutarea unei bucăţi de pâine”.

„Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivă, opera sa a fost cu grijă separată de structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Aşa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecţionată, pentru a preveni şi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul este un element nefast, inamicul public numărul unul al democraţiei şi al statului român. Neîntâmplător, Gh… Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naţional cu acela al lui Ceauşescu. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigenţele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a eminescianismului ca temei al fiinţei noastre naţionale. ”

Au existat tentative ca Eminescu să fie înrolat în masonerie. Fără succes. Eminescu lucra însă la crearea unei organizaţii româneşti şi pro-româneşti, numită Societatea Matei Basarab şi aflată în afara controlului şi influenţelor francmasoneriei, care masonerie se afla şi atunci în slujba unor interese supranaţionale.

„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care să ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ţinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.”

Încă din 1874, el îi scria lui Maiorescu că „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a făcut să mă orientez către elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastră ar consta cred în înlăturarea oricărei îndreptăţiri pentru importul necritic de instituţii străine.”

Eminescu nu renunţase la acest plan nici în ultimii săi ani. Alexandru Vlahuţă povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului Şuţu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte de mult, o lucrare colosală.”

Gheorghe Panu povesteşte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui…. Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de ‘nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă şi mai dreaptă.
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subţire
Care s-o ‘ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt şi dânşii. … . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Şi prostatecele nări
Şi le umflă orişicine în savante adunări
Când de tine se vorbeşte. S-a ‘nţeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude ‘n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înţelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieţii tale
Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânşii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”

(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

Publicat în EMINESCU | Lasă un comentariu

Nu te grabi sa acorzi INCREDEREA ta unui om. Cauta mai inainte sa-l CUNOȘTI!


”Fii bine crescut cu toata lumea, dar intim cu cativa! Si TESTEAZA-I bine inainte sa le oferi INCREDEREA ta! ”

– George Washington –

Am observat ca foarte multi oameni nu prea stiu cum stau lucrurile cu INCREDEREA asta, tocmai de aceea ajung la atat de multe dezamagiri si suferinte.

Foarte multi oameni cred ca trebuie sa acorde incredere unui om inca de la inceput, inca de cand il cunosc. Eu insa nu sunt de acord cu acesta abordare. Si haideti sa va explic si de ce!

Foarte adesea se intampla ca oamenii sa ramana foarte dezamagiti de oamenii carora le-au acordat increderea lor. Cel mai adesea lucrul acesta se intampla in relatiile de cuplu, dar si in cele de prietenie.

Se intampla sa intalnim o persoana de care ne indragostim orbeste astfel incat nu ii putem vedea decat partile bune sau doar ceea ce NOI vrem sa VEDEM la ea. Asa se intampla la inceputul oricarei relatii – cu totii il vedem pe celalalt de care ne indragostim ca fiind omul ideal si astfel ii acordam toata increderea noastra, crezand cu tarie ca acest om nu ne va dezamagi. Dar, dupa ce trece valul indragostirii si incepem sa vedem omul cu bune dar si cu rele, ne simtim dezamagiti.

Unde mai pui ca face si lucruri prin care ne inseala increderea pe care i-am acordat-o…. si astfel mai ramanem si profund dezamagiti de el  🙂 !

Dar oare celalalt e vinovat pentru faptul ca ne-a inselat increderea, sau noi suntem pentru ca i-am acordat-o fara sa asteptam macar sa-l cunoastem inainte si sa vedem care ii este personalitatea, care ii sunt valorile de viata si daca toate acestea corespund cu ale noastre!

Pai clar nu celalalt e de vina mai oameni dragi, ci NOI suntem pentru ca acordam incredere oamenilor asa pur si simplu fara macar sa-i CUNOASTEM!

Si stiti de ce mai suntem noi vinovati?….Mai suntem vinovati de faptul ca ne asteptam ca ceilalti sa FIE ca NOI si sa FACA lucrurile ca noi, iar daca ei nu sunt si nu fac ca noi, atunci ne simtim TRADATI si dezamagiti, simtim ca ni sa inselat increderea!

Dar eu v-am mai tot explicat prin alte articole de-ale mele, ca noi oamenii suntem foarte foarte DIFERITI, si ca fiecare ESTE si FACE lucrurile in functie de experientele lui TRECUTE de viata, in functie de traumele sale emotionale acumulate in copilarie si pe tot parcursul vietii lui, de tiparele de gandire si comportamentale pe care le-a preluat din mediul in care a crescut!

Am mai spus si o sa o repet si in acest articol, ca noi NU suntem la fel si ca fiecare reactioneaza DIFERIT la aceleasi situatii de viata, in functie de experientele sale din trecut, la care creierul nostru se conecteaza si apoi le asociaza cu experienta prezenta si apoi ne determina comportamentul pe care il avem. Deci, tinand cont de acest lucru, e firesc ca fiecare dintre noi sa FIE si sa FACA lucrurile intr-un mod diferit.

Tocmai de aceea e absolut nevoie mai oameni dragi, ca inainte sa acordati Increderea vostra cuiva si sa aveti anumite ASTEPTARI de la un om, sa cautati sa-l CUNOASTETI, sa vedeti daca REZONEAZA cu voi, cu experientele voastre de viata, cu personalitatea si VALORILE voastre de viata. Daca nu rezoneaza, atunci e perfect NORMAL ca omul respectiv sa NU va poata indeplini asteptarile si sa va dezamageasca!

Nu te astepta ca daca tu nu minti si nu inseli si celalalt sa n-o faca. Daca celalalt a trait intr-un mediu in care se ”practica” cu regularitate minciuna, atunci e perfect normal ca omul respectiv sa o practice si el :)) ! Daca tu ai trait intr-un mediu in care minciuna NU isi avea locul, e firesc sa nu o practici, dar dupa cum iti spuneam, NU cu totii am crescut in acelasi mediu, NU cu totii am crescut cu aceleasi VALORI de viata.

Degeaba tu ai ca valori morale corectitudinea, sinceritatea, etc, daca celalalt nu le are. Degeaba tu ai ca valoare de viata familia si iti doresti sa te casatoresti si sa-ti faci o familie, daca celalalt are ca valoare de viata libertatea, astfel nefiind ”fanul” casatoriei :)! Si cum poti stii cum este sau ce vrea de la viata celalalt decat doar fiind RABDATOR si cautand sa-l CUNOSTI ? 🙂

Tocmai de aceea e absolut necesar sa ai RABDARE sa cunosti un om (fie el partener de viata sau amic) si sa vezi care ii este personalitatea, care ii sunt VALORILE de viata, care ii este trecutul. Sa vezi daca toate acestea corespund cu ASTEPTARILE tale de la el. Abia dupa ce cunosti omul si vezi ca rezoneaza cu personalitatea si valorile tale de viata, ii poti acorda Increderea ta si te poti astepta ca acesta sa nu te dezamageasca!

Dar daca acorzi incredere unui om inca de la inceput, fara sa-l cunosti, risti ca omul respectiv sa fie total DIFERIT de tine si astfel sa NU aiba cum sa-ti INDEPLINEASCA asteptarile, si sa te dezamageasca!

Atunci cand devii MATUR din punct de vedere emotional, NU te mai arunci cu capul inainte si acorzi incredere oricui, ci esti RABDATOR inainte de-a te entuziasma prematur cu privire la un om pe care l-ai cunoscut si cauti sa-l CUNOSTI mai bine si sa vezi daca intr-adevar aveti personalitati asemanatoare si VALORI de viata comune! 🙂

Maturitatea emotionala te scuteste de foarte multe dezamagiri si suferinte inutile. Cauta sa ti-o dezvolti. Sa fii un om RABDATOR si RATIONAL, care cauta sa CUNOASCA omul inainte de ai oferi increderea! 🙂

.http://cameliaserban.ro/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

PÂINE ȘI CAVIAR


Fiule,

Știu că nu ne-am despărțit într-o atmosferă călduroasă și de aceea vreau să aștern aici cuvintele care-mi stăteau în gât atunci când simțeam nevoia să mă înțelegi. Mi-ai spus că nu sunt patriot, ci un fugar care își părăsește țara și familia pentru a slugări la străini, iar asta m-a durut. Nu știu dacă ai preluat de la școală o astfel de expresie sau te-a influențat propaganda dusă de unii politicieni la TV. Eu și mama ta avem o altă concepție, pe care vreau să ți-o expun pe scurt, mai jos. Dacă mă vei înțelege, e bine, iar dacă nu, te rog nu arunca rândurile la gunoi, ci păstrează-le pentru câțiva ani. Cu timpul și prin maturizare, s-ar putea să-mi dai dreptate, iar sfaturile mele să-ți fie de folos în viață.

Cea mai mare parte dintre milioanele de români care au plecat la muncă în străinătate, au fost și rămân patrioți, indiferent că lucrează ca ingineri, muncitori necalificați sau își pun în pericol viața luptând împotriva fanaticilor ce amenință liniștea civilizației noastre, pe care o apreciem și vrem să o păstrăm. Ei fac cinste țării, plătind cu sudoare sau chiar sânge, patriotismul și pâinea pe care o câștigă la mare depărtare de țara natală. Așa cum sportivii noștri de elită au fost și vor fi cei mai buni ambasadori ai românilor, și ei vor să arăte că poporul nostru este harnic și priceput în ceea ce face, dar condițiile vitrege create de conducătorii noștri i-au făcut să aleagă locuri de muncă în țări mai avansate democratic și economic.

Imagini pentru imagini pentru pâine și caviar

Crede-mă că rămânerea la mila unor guverne incompetente nu m-ar fi făcut mai patriot, dar pâinea de pe masă și căldura din casă ar fi lipsit. Patriot mă consider oricum, fiindcă îmi iubesc țara, familia, trimit banii acasă și vorbesc cu drag despre meleagurile noastre în fața străinilor, chiar dacă simt adesea un gust amar. La fel ca și cei care muncesc din greu în țară, cei plecați pe front, șantiere sau alte locuri de muncă, sunt la fel de patrioți și au aceleași năzuințe. Mi-ai dat exemple de oameni care o duc bine în România, fără să facă mare efort. Ei nu transpiră decât sub limbă sau în fața judecătorilor, nu-și folosesc creierul decât pentru a se cățăra mai sus, și totuși ei mănâncă doar cozonaci. Sunt patrioții care te-au fascinat, pentru că știu să se laude cu iubirea față de țară și popor, iar poporul i-a ales în funcții și posturi călduțe.

Cei mai pricepuți dintre ei se vor afirma cu patriotismul în fața Parlamentul Europei, ajungând să mănânce numai tort, uitând de multe ori cum e gustul unei pâini obișnuite și gustând din ea doar când li se servește pe o tavă, alături de sare. Și ei sunt ambasadori ai României, doar că ei își expun pieptul doar pentru a se bate cu pumnii în el, iar umerii pentru a fi decorați și lăudați. Fără riscul de a primi plumbi sau de a transpira, deși vor să fie considerați cei mai de folos pentru țară.

Dragul meu, când vei crește mare și vei ocazia să ajungi în cercuri elitiste, poate că vei vedea pe unii mâncând doar caviar. Să te ferești de ei, fiindcă aceștia sunt cei mai periculoși. Majoritatea și-au vândut cele mai mari valori spirituale: prietenii, colegii sau chiar patria, deși nu vor recunoaște niciodată și poate că nici nu-și dau seama. În sinea lor se cred tot cinstiți și patrioți, considerând că acel caviar li se cuvine datorită calităților pe care le au. În realitate, sunt corupți, hoți și trădători de neam. Niște oportuniști care profită de orice ocazie, inclusiv de vecinii pe care-i avem și de ofertele lor tentante. Să ții minte că cel mai bun caviar vine, totuși, de la ruși, iar ei au fost mereu darnici cu cei care se pleacă în fața lor. Până iau tot ce este de luat.

Eu te îmbrățișez din depărtare și sper să ne vedem cât mai curând, poate chiar pentru totdeauna. Mă gândesc că și din țările Europei occidentale au emigrat mulți în vremuri mai grele, dar acele state au progresat mult și acum sunt foarte avansate, din multe puncte de vedere. Poate scăpăm și noi de putregaiul care ne acoperă și ne vom întoarce cu fruntea sus în țara noastră. 

Te pupă tati

https://racoltapetru6.wordpress.com/

Publicat în POVESTI ROMANESTI | Lasă un comentariu

Illuminati – cine sunt si ce vor ei + documentare (RO)


Illuminati sunt un grup de familii elitiste, extrem de bogate, a căror agendă este controlul total al omenirii și al lumii. Există dovezi că adevărații Illuminati de astăzi sunt descendenții unei societăți secrete antice, formată din familii cu aceeași moștenire genetică, și care au ca scop final globalizarea – guvernarea întregii lumi, printr-o bancă centrală unică, o monedă unică și o poliție și o armată unice, care le vor servi la înrobirea maselor.

Conducători de la vârful Illuminati

  1. Lord Jacob de Rothschild. 2. Fiul său, Nathaniel. 3. Baronul John de Rothschild. 4. Sir Evelyn de Rothschild. 5. David Rockefeller. 6. Nathan Warburg. 7. Henry Kissinger. 8. George Soros.
  2. Paul Volcker. 10. Larry Summers. 11. Lloyd Blankfein. 12. Ben Bernanke (Shalom)

Numele acestei societăți secrete vine de la termenul latin illuminatus, adică „cel luminat, trezit, inspirat, fericit”, și a denumit inițial societatea secretă bavareză fondată în 1776. Creatorul său, Adam Weishaupt, își declara astfel cele mai nobile intenții: combaterea superstițiilor și a influenței religiei asupra vieții publice și stoparea abuzurilor statului asupra cetățenilor, care se exercitau cu ajutorul nemijlocit al Bisericii Catolice. Nu-i de mirare deci că Illuminati au fost scoși în afara legii destul de repede, acest lucru petrecându-se în 1785.

Astăzi, termenul Illuminati a fost oarecum romanticizat, fiind asociat cu banii și puterea și croindu-și drum în lumea filmului și a muzicii: pe lângă unii politicieni, mulți actori, cântăreți, sportivi sau realizatori de televiziune lasă să se înțeleagă că ar aparține societății Iluminaților. Și chiar atunci când acest lucru e adevărat, aceștia fac parte din eșaloanele exterioare ale ordinului, sau sunt folosiți de adevărații membri pe post de trofee, de figuri de marcă. N-o să-i vedeți niciodată pe adevărații membri ai societății secrete Illuminati în aceeași încăpere cu acești pretendenți.

Dar cine sunt, la urma urmei, acești faimoși Illuminati? Este vorba de familii celebre, cu un lung istoric: Rothschild, Rockefeller, Windsor, descendenții Merovingienilor (dinastia regilor franci) Du Pont și alții. Este adevărat că unii dintre aceștia apar astăzi în viața publică, dar o fac numai pentru a implementa agenda Iluminaților la nivelul practic, de bază. Adevărații Iluminați nu se arată niciodată în public, operând din spatele scenei, din locuri nevăzute, secrete și sigure. Aceste familii elitiste se reproduc doar între ei, pentru a-și păstra moștenirea genetică nealterată și a preveni diluarea liniei lor de sânge cu genele maselor, deoarece acest lucru ar crește riscul ca puterea și cunoștințele lor avansate să se piardă. Se pare că de aici vine și termenul de „sânge albastru”, însemnând împerecherea exclusivă între membri ai unor familii regale, care trebuie să-și mențină puritatea sângelui. Abaterile de la această regulă sunt rare și sunt permise numai atunci când este nevoie de o infuzie de trăsături genetice dezirabile – cum s-a întâmplat în cazul prințesei Diana de Windsor, de care ulterior s-au dispensat.

Structura piramidală a societății în Antichitate

Faraon, oficiali guvernamentali (viziri, preoți, nobili),

soldați, scribi, negustori, meseriași, țărani, sclavi

Marea majoritate a indivizilor care dețin poziții de putere notabile în ziua de azi, și care par să nu aibă nicio legătură unii cu alții, sunt de fapt strâns legați, având aceeași strămoși de sânge – familiile regale din urmă cu sute și chiar mii de ani. Dreptul divin al regilor de a conduce își are originea în această genealogie arhaică, menținută nealterată datorită faptului că aceștia erau convinși că sunt descendenții direcți ai zeilor și, prin urmare, nu trebuie să se supună niciunei autorități terestre. În felul acesta și-au impus dreptul de a deține pozițiile de putere, din care puteau dicta și conduce masele, care n-aveau niciun drept să le conteste autoritatea. Iar această convingere persistă și astăzi în rândul descendenților Illuminati, cei care controlează lumea în prezent. De aceea vedem acum în toată lumea familii de elită locuind în palate fabulos de scumpe, și care și-au obținut pozițiile de putere și control prin forță și opresiune. Membrii acestor familii au căpătat această putere discreționară doar pentru că s-au născut într-o familie care a moștenit „dreptul divin de a stăpâni și conduce”, și care și astăzi folosește forța, violența și opresiunea pentru a-și menține acest drept, deși într-un mod mai puțin vizibil, pentru a nu stârni suspiciuni în rândul populației.

Familiile Illuminati sunt cele care determină acțiunile militare, trimițând soldați pe post de carne de tun în țări sărace, dar bogate în resurse naturale. Membrii acestora au creat sistemul monetar, pentru a înrobi și a controla populația, dictând ratele dobânzilor și cantitatea de bani aflată în circulație, via Banca Angliei și Rezerva Federală a Statelor Unite, trăgându-și apoi un procent consistent prin nenumăratele taxe, inventate și legalizate tot de ei. În acest fel sunt finanțate acțiunile militare aducătoare de profit și este întreținut luxul și stilul de viață, pe care ei îl consideră un drept natural, derivat din dreptul divin de a stăpâni discreționar.

Dreptul divin ne ajută să ne explicăm și de ce membrii Illuminati, care sunt direct responsabili de oprimarea și măcelărirea a milioane de oameni nevinovați, nu simt nicio emoție, niciun dram de compasiune față de aceștia. Oamenii de rând nu sunt semenii lor. Ei se prefac doar că sunt eliberatorii lor și-și continuă viața de zi cu zi fără nicio remușcare. Lipsa empatiei este trăsătura cheie a Iluminaților, căci ei sunt convinși că ceea ce fac este o lucrare divină, și acesta este un alt motiv pentru care liniile lor de sânge trebuie păstrate intacte: ei pur și simplu nu pot risca apariția unui descendent cu trăsături emoționale indezirabile, care să le amenințe abilitatea de a conduce fără sentimente, cum ar fi compasiunea.

Illuminati sunt cei care au creat și dețin toate structurile și organizațiile de importanță majoră care alcătuiesc așa-zisa civilizație în care trăim astăzi. De fapt, acestea servesc la prinderea în capcană și înrobirea noastră, ca să le sprijinim agenda. Armata, politica, justiția, religia, sistemul de învățământ și mass media au fost concepute cu sute, dacă nu mii de ani în urmă, și ele există numai pentru a ne lipsi pe fiecare dintre noi de putere, obligându-ne să o predăm în mâinile unui grup restrâns de oameni, care ne controlează.

Din înaltele și influentele lor poziții de putere, Illuminati controlează instituțiile de la nivelul de bază printr-o rețea de societăți secrete, care au luat naștere în școlile de mistere din Antichitate. Societăți precum Francmasoneria, Iezuiții, Cavalerii Templieri, Cavalerii de Malta etc. lucrează din umbră, în lojile și templele lor, pentru a crea instituții de forță, a isca războaie, a promulga legi și a răspândi droguri într-o societate care trebuie să le servească agenda. Aceste societăți secrete filtrează cu grijă informațiile care trebuie să ajungă la cei aflați în posturi de conducere, pentru a diminua riscul ca masele să afle adevărul. Ei inițiază permanent noi membri, care-i vor servi în diferite feluri: cei mai importanți prim miniștri, președinți de state și membri ai familiilor regale au legături strânse cu societățile secrete.

În ceea ce privește globalizarea politică, avem deja câteva superstate: Uniunea Europeană, Cooperarea Economică Asia Pacific și Uniunea Africană. Există deja planul prin care să se înfăptuiască și Uniunea Nord-Americană, prin atragerea Canadei și Mexicului alături de Statele Unite într-o singură entitate politică și economică. Credeți că politicienilor care lucrează la înfăptuirea  acestei globalizări le pasă de consecințe? Cu siguranță nu, deoarece sunt selectați cu grijă și controlați permanent de forțele oculte extrem de puternice din cadrul Iluminaților. Și, o dată acceptate de către mase, aceste uniuni pot foarte ușor să fuzioneze într-o singură uniune sau… o nouă ordine mondială.

Cu siguranță ați observat în ultimii ani o creștere îngrijorătoare a activității militare pe tot globul. Scopul? Bătălia pentru controlul resurselor și al teritoriilor, care-i vor ajuta cel mai bine pe Iluminați să-și implementeze agenda globală în următorii ani. Ați remarcat probabil că forțele polițienești din întreaga lume devin din ce în ce mai militarizate, dându-li se dreptul de a folosi arme ofensive, cum ar fi taserele – bastoane cu electroșocuri, asemănătoare celor folosite pentru controlarea vitelor.

Băncile au în plan implementarea unui sistem fără bani lichizi, sub pretextul siguranței, dar care, în fapt, le va da avantajul unui control total asupra situației noastre materiale și financiare. Vor înlătura astfel orice valoare materială care susține astăzi banii aflați în circulație.

Deja camerele de supraveghere acoperă în prezent aproape fiecare metru pătrat din orașele noastre, instalate „pentru siguranța noastră”, dar în același timp menite să ne țină sub observație, oriunde ne-am duce și orice am face. Așa-zisele atacuri teroriste sunt exploatate la maximum și chiar orchestrate de către cei aflați la putere, cu scopul de a ne impune legi draconice, din nou sub pretextul grijii pentru siguranța noastră, dar care, în realitate, ne îngrădesc și puținele libertăți care ne-au mai rămas.

Cu siguranță, toate aceste realități vă par descurajatoare și chiar deprimante, mai ales dacă este pentru prima oară când căpătați aceste informații. Ar trebui însă să le vedeți ca eliberatoare. Este bine să fiți conștienți de ceea ce se întâmplă cu adevărat în lumea în care trăiți. Numai așa vă veți putea elibera și veți putea trăi o viață fericită, nu una plină de restricții, dictată de alții. Pentru a supraviețui și a-și implementa agenda, Illuminati și uneltele lor care ne controlează și ne manipulează astăzi depind în totalitate de supunerea noastră oarbă, pentru a supraviețui. Ignoranța nu este întotdeauna o binecuvântare.

Vestea bună este că un număr din ce în ce mai mare de oameni din lumea întreagă se trezesc și încep să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. Văd cum cei puțini îi controlează pe cei mulți și, în loc să ignore această realitate amenințătoare, decid să acționeze și să-și recâștige libertățile. Dacă noi, cei mulți, acționăm și reacționăm pașnic dar ferm, cei puțini aflați în poziții de putere nu mai au cum să-și implementeze agenda de control total.

Sursa: http://conspiracy-watch.org/illuminati-agenda/

Traducerea: Olga Constantin (Frumoasa Verde)

Simboluri Illuminati în filme (RO)

Îngeri și demoni revelați
Angels and Demons Revealed (RO)

http://frumoasaverde.blogspot.ro/

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO, VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

În Antarctica o familie cu 4 copii trăiește într-o casă-cupolă


În Antarctica, o familie cu 4 copii a construit și trăiește într-un casă din paie cu acoperiș de sticlă (FOTO)

Cînd familia Hjertefølger a decis acum 4 ani să se mute cu traiul la pămînt, pentru mulți aceasta părea o aventură greu de realizat. Idea consta în faptul că trăiască într-o casă cu trei etaje și o suprafață de 200 de metri pătrați după Cercul Polar, în special pe insula Sandhornøya, la nordul extreme al Norvegiei, unde condițiile climaterice sînt cu adevărat extreme. E posibil oare? Da, cu ajutorul metodelor eficiente ale bio-arhitecurii.

Familia s-a mutat în noua casă pe 8 decembrie 2013, Bendjamin, Ingrid și patru copii.

Cel mai important și necesar lucru pentru o funcționare optimă a unei asemenea clădiri este o cupolă geodezică uimitoare, ce înconjoară casa. Cupola geodezică a fost confecționată de compania Solardome și asamblată timp de 3 săptămîni. Este o structură ușoară din auluminiu și sticlă și reprezintă învelișul exterior al casei, necesar pentru protecția de vînturile și ninsorile arctice. Cupola din sticlă permite iluminarea suptafeței, sporind astfel coeficientul de amplificare a căldurii. Cupola are panouri solare incorporate, ce asigură necesitățile casi în energie electrică.

O altă misiune funcțională a cupolei de 15 metri este reducerea la minimum a deservicii clădirii, care este construită din materiale procesate: nisip, lut, apă și alte materiale organice, care constituie materialele de bază a casei. La fel și microclimatul, creat în interiorul cupolei permite creșterea unei grădini în jurul casei pe o suprafață de 80 de metri pătrați, precum și o grădină deasupra (peste 100 m2).

Deși casa este cufundată în noaptea arctică timp de 3 luni pe an, cupola permite creșterea alimentelor timp de 5 luni – mai mult decît ar fi posibil în spațiu deschis.

Este neverosimil, dar familia Hjertefølger este capabilă să producă aproape toate alimentele, de care vor avea nevoie: în livadă cresc meri, vișini, pruni, caiși, kiwi, struguri, castraveți, roșii, dovlecei și pepeni verzi. Sistemul de recirculație a apei și sistemul de compostare permite irigarea și hrănirea plantelor.

Ați dori să trăiți într-un asemenea loc?

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

В Арктике семья с 4 детьми построила и живет в самодостаточном саманном доме под стеклянным куполом (+Фото)

Sursa: rodovid.me

http://ecology.md/

Publicat în ASEZARE ECOLOGICA | 2 comentarii

Schimbarea convingerilor subconstientului


Cum functioneaza accesarea si schimbarea convingerilor subconstientului?

De ce am vrea sa facem asta?

Pentru ca subconstientul nostru este responsabil pentru cel putin 90% din gandurile, emotiile, actiunile noastre din fiecare zi. Acesta este “pilotul automat” care ne conduce viata. Cu adevarat ne folosim mintea constienta, activa mai putin de 10% din zi.

Mintea constienta este foarte importanta pentru functiile de discernamant si stabilire a intentiilor. Ea poate procesa ceea ce este in mediul nostru (atat interior cat si exterior), concluziona, lua decizii si directiona vointa spre implinirea scopurilor.

Insa acest lucru este evident insuficient pentru majoritatea oamenilor. In acest mod – constient – cu toti ar alege sa fie sanatosi, sa iubeasca si sa fie iubiti, sa aiba succes profesional si material, sa fie bogati, sa aiba timp liber pentru hobbyuri si pasiuni, sa ierte si sa fie generosi.

Totusi nu se intampla asta si rezultatele sunt evidente. De ce?

 

Putem sa ne uitam la una dintre paradigmele/convingerile de baza ale vietii la ora actuala si anume “nu poti sa le ai pe toate”, cu versiunile “in viata trebuie sa te sacrifici pentru …”, “ca sa ai succes in cariera trebuie sa renunti la familie”, “ca sa ai timp de familie, trebuie sa renunti la timpul personal, cariera sau vise”, “nimeni nu le are pe toate”, “nu am destul timp pentru toate”, “nu am destul bani sa fac tot ce imi doresc”.

Sa fie oare asa, sau putem sa la avem pe toate?

Ma intreb, cine a decretat aceasta afirmatie la nivel planetar ca adevar universal? Nimeni.

Paradoxul este ca acesta este unul dintre “adevarurile” luate ca evidente de catre toata lumea. Ne asteptam ca cei bogati sa fie lipsiti de spiritualitate, ne asteptam ca cei spirituali sa fie saraci, ne asteptam ca cei care au cariera sa aiba probleme in familie (cu nevasta, cu sotul, cu copii), ne asteptam ca cei care au si cariera si familie ok sa nu mai aiba timp pentru nimic altceva.

E timpul sa schimbam aceasta paradigma. Unul cate unul sa ne transformam vietile incat sa ne permitem sa le avem pe toate. Toate care conteaza pentru fiecare dintre noi in mod individual. Sa ne permitem luxul de a avea o viata implinita in toate domeniile care ne intereseaza.

Iar in acest moment ridic stacheta in a va invita sa jucam un nou joc planetar in care regulile sa fie urmatoarele trei:

  • pot sa am tot ceea ce imi doresc,
  • pot sa fac tot ceea ce imi doresc,
  • pot sa fiu tot ceea ce imi doresc.

Cu urmatorul corolar: cu iubire, in felul cel mai potrivit pentru binele meu suprem si al Creatiei in toate formele sale materiale si ne-materiale (natura, oameni, planeta s.a.)

Sunt convinsa ca se poate. Pentru ca in mare masura sunt eu insami expresia aceste noi convingeri “pot sa le am pe toate”.  Unii ar zice ca sunt norocoasa si au dreptate, pentru ca aceasta era una dintre convigerile pe care mi l-am format in copilarie si pe cand eram adolescenta spuneam tuturor ca “sunt cea mai norocoasa persoana pe care o cunosc”.

Acest tip de convingere care m-a spijinit in viata am descoperit ca pot sa mi le “scriu” in subconstient utilizand tehnicile din ThetaHealing®. Nu toate convigerile ce le avem despre lume si viata ne sunt potrivnice, unele ne sprijina si pe acelea le pastram.

ThetaHealing® este o tehnica care ne permite sa ne linistim mintea, reducand activitatea acesteia pana cand intra in frecvente Theta (4-7 cicli pe secunda), si atunci putem sa ne accesam subconstientul.

Frumusetea lucrului cu ThetaHealing® este ca putem « intra » in subconstientul nostru, vedem ce convingeri am permis sa ne fie scrise acolo, le evaluam cu mintea de adult responsabil si cu discernament daca sunt bune sau nu pentru noi tinand cont de contextul actual al vietii noastre si le schimbam efectiv, simplu si imediat pe cele care nu ne servesc cu altele pe care le alegem noi.

Schimband programele din subconstient ne schimbam viata. Acel 90% din timpul nostru, va fi acum ghidat de noi, prin noile alegeri, in conformitate cu cine suntem si cine ne dorim sa devenim.

Este cunoscut faptul ca marea majoritatea bolilor au cauze emotionale. Ele au la baza stresul. Stresul slabeste sistemul imunitar pentru ca activitatea mentala care alimenteaza stresul consuma enorm de multa energie vitala iar corpul nu mai are suficienta energie pentru a gestiona restul organismului, cu atat mai putin eventualele incursiuni nepoftite ale virusilor, bacteriilor s.a.m.d.

Pentru a elimina stresul si emotiile care ne disturba sanatatea si starea de bine e necesar sa ne uitam la sursa lor, iar sursa lor este intotdeauna in noi. In setul ce convingeri care ne formeaza perceptia asupra lumii care ne inconjoara.

Daca eu am o convingere de tipul ‘banii nu aduc fericirea’, dar de fapt vreau sa fiu fericit, voi consuma foarte mult timp si energie in a ma asigura ca voi ramane fara bani. Stiti ca trebuie sa faci la fel de mult efort in a face bani cat pui in a ramane sarac? Uitati-va in jurul vostru la cei care sunt saraci, cat de multe justificari gasesc pentru asta si cat de multi vinovati (statul, seful, partenerul, viata, parinti….). Acesta este doar un exemplu si exemple pot fi multe.
Uitati-va la viata voastra si vedeti in ce domenii aveti justificari foarte bune si valide pentru care nu aveti ceea ce va doriti. Cine sau ce e de vina?

Considerati ca de fapt nu este nimeni si nimic de vina, este doar parte din umanitatea noastra. Nici eu, nici dvs. nu am ales mecanismul in care subconstientul nostru a fost implementat. Majoritatea programelor din subconstient le-am acceptat prin observare in trecutul nostru, in copilaria noastra, de la parinti pe linie genetica sau ne vin chiar din alte vieti (pentru cei deschisi la aceasta perspectiva).

Acest automatism de a inregistra totul in memoria noastra fara a discerne si evalua daca ne este util un anumit punct de vedere functioneaza in copilarie, cand creierul nostru era in frecvente Theta, pana la varsta de 6 ani. Acest lucru inseamna ca traditionalul “cei 7 ani de acasa” sunt fundamentali in formarea oricarui individ.

Fiecare cuvant spus unui copil se inregistreaza direct in subconstient, iar o idee repetata devine un program al suconstientului care apoi ne influenteaza viata. Dar acum maturi fiind este timpul sa actionam pentru a face curatenie. Sa scoatem prostiile de acolo si sa ne “dotam” creierul cu programe inteligente, moderne si care ne vor sprijini sa ne traim viata cu pasiune si iubire in fiecare zi.

Astfel, promisiunea mea este ca la cursurile ThetaHealing® veti invata o tehnica extraordinar de eficienta, simpla si cu rezultate rapide, prin care sa va puteti remobila subconstientul. Functioneaza. Pentru oricine. Oricine care vrea si isi accepta natura de Creator.

 

http://andreafilip.com/

Publicat în VIATA INTERIOARA ( video) | Lasă un comentariu

Cercetarea sărăciei


 нищета

 

În copilărie, la o colegă de clasă acasă iubeam mult să sărim pe canapea – până nu ne vedeau adulții. Ne plăceau arcurile, care uneori se vedeau destul de aproape de suprafață, praful ce zbura la fiecare săritură. Când după douăzeci de ani am vizitat prietena mea din copilărie, cu oroare am văzut în colțul camerei aceeași canapea, pe care săream cândva.

Canapeaua nu s-a schimbat prea mult, dar am rămas șocată de sărăcia și de condițiile mizerabile ale încăperii. Am numărat în gând cât ar putea costa o canapea nouă, scaune și oglinda nouă, în locul celor vechi, sparte și stricate. În timp ce discutam, îmi imaginam cum dau cu var podul și schimb tapetele. Simțeam o dorință mare de a arunca gunoiul care era prin toate colțurile. „Și ce dacă ei stau rău cu banii?” – m-am gândit …dar rațiunea mi-a răspuns: „Cum crezi, de ce sărăcia este întotdeauna vecină cu mizeria?” Vă pun aceeași întrebare. Mizeria nu este o manifestare a lipsei de bani, ci a mentalității corespunzătoare. Da, sărăcia se află într-un cap nespălat.

În liceu am avut o profesoară de literatură – Tamara G., cu o minte extraordinară, o femeie foarte perspicace. Odată la lecție a rostit o frază, pe care am memorizat-o pentru toată viața. Cineva a întrebat-o ce înseamnă filistinismul, și ea a răspuns: „Filistinismul înseamnă a bea dintr-o cană veche, atunci când cea nouă stă în dulap”. Cine trăiește cu așteptarea viitorului, nici o dată nu-l vede. Și apoi mi-am dat seama: e rușine să fii mizerabil, e rușine să fii murdar.

Cunosc o femeie care timp de douăzeci de ani a adunat bani pentru a cumpăra o casă la țară. Ea creștea două fiici singură. Fetele trăiau în sărăcie, mâncau doar terci din cereale, cea mai mare dintre ele îmi povestea cum îi era rușine să iasă în curte în pantaloni vechi de catifea cu genunchii peteciți. Fata creștea, și în fiecare an magic îi creșteau și pantalonii. Centimetru cu centimetru se desfășura țesatura de jos. Cu aceiași bani poți arăta decent sau ca un cerșetor. Când în cele din urmă mama lor a cumpărat casa dorită, cele două fiici nu aveau nici un interes față de aceasta, dar la nesfârșit reproșau mamei că ea nu le-a învățat ce înseamnă a fi femeie. Erau obișnuite să vadă numai sărăcie peste tot, și în cele de urmă, mai târziu, fiind adulte, se temeau să cheltuie bani pe ei înșiși. De fiecare dată, când cumpărau lucruri noi, se simțeau prost. Acest fenomen poate fi definit prin două cuvinte: sărăcie genetică, care deja a întrat în sânge.

Copiii care văd mizeria în jur, subconștient se programează la sărăcie. Deja în adolescență ei încep să simtă daunele acesteia. Anton Cehov a menționat că pereții și coridoarele murdare afectează grav capacitatea elevului de a învăța. Murdăria și mizeria inhibă omul, și deprins cu acest mediu familiar, el nu va avea succes în viață. Ați putea să-mi argumentați că ura față de mizerie încurajează unii oameni să crească și să facă bani, dar pot să vă spun că mult mai mulți oameni lasă capul în jos sub povara intolerabilă a sărăciei. Îmi place fraza: ”Prosperitatea este o stare de spirit”, dar și mizeria, de asemenea, este o stare de spirit.

http://ecology.md/

Publicat în DIVERSE | 1 comentariu

Sunteti pentru sau impotriva expulzarii cetatenilor maghiari din Romania?


Guvernul de la Budapesta a anuntat ca pana la finele mandatului se vor acorda inca un milion de cetatenii unor persoane de etnie maghiara care locuiesc in afara granitelor Ungariei. In plus, seful guvernului maghiar a amenintat cu masuri ferme impotriva celor care vor mai ataca cetatenii maghiari din Romania prin sanctiuni penale.

In conditiile in care in Romania deja traiesc peste 1.200.000 de etnici maghiari care fac cozi pentru acordarea cetateniei ungare de catre statul „vecin si pretin”, care credeti ca ar trebui sa fie masurile pe care un guvern roman ar trebui sa le ia impotriva acestei tendinte de ocupare a unor teritorii prin acordarea cetateniei maghiare? Si, o intrebare suplimentara – care credeti ca sunt sansele declansarii unui conflict etnic si a unui razboi civil intr-o tara in inima careia vor trai peste un milion de cetateni ai altui stat inamic?

Precedentul KOSOVO

„Protejarea populatiei majoritare albaneze din provincia sarbeasca Kosovo” a fost argumentul suprem al americanilor care le-a permis sa arunce sute de bombe asupra populatiei civile din Iugoslavia pentru a „proteja”, chipurile, populatia albaneza si/sau musulmana de prigoana crestinilor sarbi. Vedeti voi, americanii au avut mereu o dragoste mare pentru musulmani si i-au folosit impotriva populatiei crestine oricand a fost nevoie pentru a-si atinge interesele…

„Vointa populatiei majoritare din provincia Kosovo si exprimarea ei intr-un mod democratic” a fost argumentul folosit de catre americani imediat dupa incetarea bombardamentelor pentru a diviza Iugoslavia si a face din Kosovo, simbolul statalitatii iugoslave, un asa zis „stat” independent care se intareste pe an ce trece cu sprijinul international al celor care si-au dorit a diviza fostul imperiu intarit de Iosif Broz Tito.

Precedentul Crimeea

„Protejarea populatiei majoritare de etnie rusa din Crimeea” a fost argumentul suprem care le-a permis rusilor sa intre in Crimeea in forta si sa ocupe acea parte a Ucrainei.

„Vointa majoritatii populatiei din Crimeea, exprimata in mod democratic, prin referendum” a fost urmatorul argument care a permis rusilor sa alipeasca Crimeea la Rusia, pe modelul patentat de americani in Kosovo dar care a fost negat de aceeasi americani in acest context.

E drept, in cazul Crimeei, aceasta apartinuse de la bun inceput Rusiei si a fost daruita Ucrainei de catre Hrusciov, un lider sovietic care nu se gandea ca dupa o jumatate de veac imperiul avea sa se destrame iar Crimeea avea sa devina un mar al discordiei.

Situatia din Harcov, Romania

Harcov, o denumire generica a judetelor cu populatie predominant maghiara, Harghita si Covasna, este o bomba cu ceas care va exploda la momentul oportun intr-o directie pe care o vor dori iluminatii acestei planete. Situatia de aici seamana izbitor de mult cu cea din Kosovo si Crimeea, sub urmatoarele aspecte:

  • existenta unei populatii majoritare de alta etnie decat cea a tarii – daca in Kosovo populatia majoritara este albaneza si nu sarba, in Crimeea populatia majoritara este rusa si nu ucraineana, in Harcov populatia majoritara este maghiara si nu romana. Aceasta permite, atat pe model Kosovo cat si pe model Crimeea, sa ne arunce oricand, oricine, bombe in cap, noua, romanilor, pe motiv ca discriminam pe maghiarii din Harcov. A! Nu simtiti ca ii discriminati? Pai a spus-o cu subiect si predicat vicepremierul maghiar Zsolt Semjen – liderii locali din Harcov sunt atacati fara motiv si doar pentru a fi intimidati de catre DNA! A mai spus ca intelege lupta impotriva coruptiei, dar nu impotriva cetatenilor maghiari!
  • existenta unui interes in a prelua controlul asupra acestei zone a tarii de catre un stat strain – Ungaria isi doreste de multa vreme si isi va mai dori si de acum incolo sa puna mana pe Transilvania de Nord, cum era denumita zona controlata de hortisti. De aici si tertipul acordarii cetateniei maghiare unor cetateni de etnie maghiara din Romania… Federalizarea Romaniei, in acele asa numite „regiuni de dezvoltare”, este o idee pentru care lupta zi-lumina lobby-ul maghiar, atat la nivel national cat si international – aceasta federalizare ar permite intr-o prima faza nasterea unor regiuni autonome si mai apoi alipirea unor regiuni la Ungaria Mare.

Metodele maghiare de lupta impotriva Romaniei

Ungaria a inceput deja sa lupte impotriva Romaniei – diplomatic, mediatic, politic si nu numai:

  •  pregatiri ale unor atentate teroriste pe teritoriul national, de Ziua Nationala (vezi anchetele DIICOT care au dus la arestarea unor suspecti de terorism de origine maghiara)
  • atacuri guvernamentale – premierul maghiar, alaturi de alti oficiali ai guvernului de la Budapesta, au declarat ca Ungaria s-a purtat destul cu manusi cu Romania si ca e momentul sa bata cu pumnul in masa.
  • atacuri politice, asa cum a fost declaratia vicepremierului maghiar care s-a referit la faptul ca Ungaria va lua masuri ferme impotriva Romaniei in urma anchetarii de catre DNA a liderilor maghiari.
  • atacuri diplomatice, asa cum a fost interzicerea participarii diplomatilor maghiari la sarbatorile prilejuite de Ziua Nationala a Romaniei.
  • atacuri din interior (coloana a 5-a), din partea populatiei de etnie maghiara, pentru cooptarea alaturi de cauza lor a populatiei majoritare romane – vezi celebrele afise ale UDMR din campania electorala in care liderii lor politici afirmau ca vor sa salveze Ardealul de Bucuresti!

Mai doriti exemple? Credem ca au fost suficiente…

Expulzarea cetatenilor maghiari de pe teritoriul Romaniei…

…ar fi singura masura care ar duce la o oarecare liniste cetatenilor romani. Calea expulzarii cetatenilor maghiari a fost indicata pentru anumiti cetateni maghiari si de catre un fost presedinte al Romaniei, fara sa consideram acest lucru mai mult decat o declaratie politica – presedintele respectiv a avut o mare prietenie cu etnicii maghiari din Romania si chiar cu guvernul de la Budapesta intrucat UDMR i-a asigurat majoritatea parlamentara necesara partidului sau, actualmente desfiintat.

Acordarea unui milion de cetatenii etnicilor maghiari din afara granitelor Ungariei in viitorul foarte apropiat va duce ca in inima tarii noastre, a Romaniei, sa traiasca un milion de cetateni ai unui stat inamic. Ungaria este un inamic si trebuie tratata ca atare, alaturi de cetatenii ei. Daca guvernul de la Bucuresti va permite ca un milion de cetateni ai unui alt stat sa locuiasca si sa traiasca in Romania, atunci vom avea o mare problema care nu va fi rezolvata decat pe calea armelor, intr-un viitor la fel de apropiat.

Dar, nu vrem niciunul din noi sa se ajunga la razboi civil in inima Romaniei, nu…?

http://politicscam.ro/

Publicat în UNGURI | 2 comentarii

Doctor musulman refuză să trateze copiii de epilepsie până după ora de rugăciune islamică


Pai nu e similar cu ginecologii care refuza avortul? Religia ajunge sa dicteze si medicina….

muslim-care

Un medic din Kârgâzstan a fost criticat dur pentru că întoarce spatele unui pacient în vârstă de doar doi ani bolnav de epilepsie, spunând că a fost timpul ocupat cu rugăciunile sale musulmane și el a putut consulta copilul numai după terminarea acesteia.

Vestea a izbucnit dupa ce Ministerul Sanatatii a fost sesizat de o jurnalistă locală, Elena Bayalinova care a scris despre incident de pe pagina de Facebook, titrează RT.

“Deja religia, practic, conduce instituția familiei în țara noastră; putem vedea deja problema căsătoriilor poligame iresponsabile și copii abandonați. Noi nu trebuie să permitem să se compromită sănătatea oamenilor, iar de asemenea. sancțiuni administrative nu sunt suficiente. Cer Administrației spirituale a musulmanilor din Kârgâzstan să acorde atenție unor astfel de incidente “, a scris Bayalinova. Mențiunea a fost îndepărtată mai târziu, de teama reacției islamiștilor?

Un reprezentant de PR pentru Administrația Spirituală a musulmanilor din Kârgâzstan (SAMK) a condamnat decizia medicului: “În orice caz, medicul ar fi trebuit să examineze mai întâi copilul înainte de a merge la rugăciune. Legea Shariei nu interzice ruga după terminarea lucrului. Doctorul a greșit în această situație particulară “, a declarat Maksat Atabaev.

Un val de condamnare a urmat după caz pe rețelele de socializare, cu atât comentatori laici și religioși care au luat parte copilului maltratat de medic.

“Din cauza Islamului s-a ajuns aici”, a scris un comentator pe Facebook, alăturându-se campaniei împotriva medicului islamist, în timp ce mulți alții au făcut apel Administrației spirituale musulmane să-l înțeleagă pe doctor. Unii îl amenință cu focul.

Magdalene Ashraf

http://www.napocanews.ro/

Publicat în RELIGIE | Lasă un comentariu

Sărac este primul țigan din România care cere să fie repatriat în India


Poate le mai face pofta la altii sa-l urmeze….

Sărac este primul țigan din România care cere să fie repatriat în India

Ioan Sărac are 58 de ani și este din Cluj Napoca. Ȋși face veacul pe holurile instanțelor, unde e cunoscut ca fiind „avocatul țiganilor”. Personaj pitoresc, el iese în evidență prin costumele sale stridente și prin pantofii săi, din imitație de piele de tigru sau de leopard.
„Avocat al țiganilor” e doar cu numele, pentru că Sărac nu a terminat Dreptul și nu e înscris în niciun barou, scrie Evenimentul Zilei. Ȋn fața instanțelor, el nu poate apărea decât ca reprezentat legal al clienților săi: înaintează cereri, depune concluzii și solicitări probe în proces.
Acum, el este student în anul 3 la Istorie, dar și în anul 2 la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai. Dovada e carnetul de student. Primul an la Drept l-a făcut între 2003-2004, al doilea, între 2010-2011, așa că nu se știe când va absolvi facultatea.
Ȋn vara lui 2015, Sărac a fost condamnat de Judecătoria Cluj la un an și 4 luni de închisoare, cu suspendare, pentru avocatură clandestină și înșelăciune. Plângerea i-a fost făcută de o clientă de etnie romă, pe care o ajutase într-un proces de divorț. „După ce am câștigat cauza, când să plătească onorariul, m-am trezit cu o plângere penală pentru înșelăciune, cum că ea nu a știut că eu nu sunt avocat”, spune Sărac.
A fost achitat la instanța de apel, însă, după această experiență, „avocatul țiganilor” a depus o cerere la Ambasada Indiei, prin care solicită să primească cetățenia indiană. O altă cerere a trimis Sărac și la Ambasada României din India, unde vrea „să lucreze ca scrib sau consilier juridic”.
„Dacă îmi acceptă cererea de azil, o să învăț și limba lor în câteva luni. Să știți de la mine că nu este lucru ușor să iei viața de la capăt la 58 de ani. Dacă trebuie să învăț limba indiană, voi face și acest lucru. Știu că și acolo este greu, dar sunt dispus să încep totul de la zero”, mărturisește el.
În cererea sa către Ambasada Indiei, Ioan Sărac scrie că a auzit cu bucurie declarația făcută de ministrul de Externe al Indiei, Sushma Swaraj, la un congres internațional al țiganilor, prin care îi cheamă pe toți țiganii acasă, dar și că autoritățile române l-au tot șicanat din cauza apartanenței lui la etnia țigănească: „Vă aduc la cunoștință cu sinceritate că, într-o dimineață, văzând știrea transmisă de dvs. pe un post TV, știre constând în aceea că indienii ne vor în țara mumă pe țiganii de pe întregul mapamond, mi-au curs în mod involuntar lacrimile de bucurie”, scrie Evz.ro.
Sărac spune că a fost învățat de mic că țiganii din România provin din Nord-Vestul Indiei, din ținuturile Tarhii și Malabah. Apoi, la Facultatea de Istorie, Sărac s-a documentat mai mult și a ajuns la concluzia că are perfectă dreptate. „Voi lucra pentru țiganii din India și, implicit, pentru populația autohtonă a Indiei până la adânci senectuți și chiar până la moarte, dacă va fi cazul chiar fără remunerație. Doresc să lucrez scrib – să scriu acte în registrul de evidență, să fac consiliere juridică sau socială și să întocmesc acte de stare civilă pe teritoriul Indiei”, a precizat el în cererea sa.
În luna martie 2016, ministrul de Externe din India, Sushma Swaraj, a făcut o declarație explozivă la un congres internațional al țiganilor: „Voi sunteți fiii Indiei, care ați migrat și ați trăit în condiții grele de-a lungul veacurilor. Marea comunitate de 20 de milioane de țigani trăiește în mai mult de 30 de țări și toți sunt urmași ai străbunilor noștri”.
Acum, Ioan Sărac așteaptă cu emoție și cu speranță răspunsul de la Ambasada Indiei.
Publicat în TIGANI | 1 comentariu

Beijingul, avertisment către Trump:


SUA riscă un război la scară largă cu China dacă încearcă să blocheze accesul la insule din Marea Chinei de Sud

Beijingul, avertisment către Trump: SUA riscă un război la scară largă cu China dacă încearcă să blocheze accesul la insule din Marea Chinei de Sud

SUA riscă „un război la scară largă” cu China dacă încearcă să blocheze accesul la insulele din Marea Chinei de Sud,a scris presa chineză de stat, adăugând că dacă declarații recente se transformă în politici la investirea lui Trump, ar fi mai bine ca cele două părți să se pregătească de confruntare militară.
În ultimii trei ani, China a construit insule în zone disputate din Marea Chinei de Sud, existând riscul ca, treptat, Beijingul să blocheze accesul navelor altor țări în aceste regiuni.
În cursul audierilor în Comisia senatorială pentru Relații Externe, Rex Tillerson a declarat că decizia Chinei de a construi insule în zonele disputate din Marea Chinei de Sud este „comparabilă” cu anexarea Crimeei de către Rusia în 2014.
„Intenționăm să transmitem Chinei un semnal clar că, în primul rând, construcția insulelor trebuie să înceteze și că, în al doilea rând, accesul la aceste insule nu va mai fi permis”, a spus Rex Tillerson, desemnat de președintele-ales Donald Trump pentru funcția de secretar de Stat american.
Tillerson a atras atenția că orice încercare a Beijingului de a impune limite asupra culoarelor maritime internaționale va reprezenta o amenințare la adresa „întregii economii globale”.
În altă ordine de idei, Rex Tillerson, fost director executiv al ExxonMobil, a afirmat că „practicile comerciale și economice ale Chinei nu au fost urmate întotdeauna de angajamente privind acorduri mondiale”, atribuind Beijingului activități de furt intelectual, și acțiuni „agresive, expansioniste în domeniul digital”, avertizând că Statele Unite nu vor mai accepta „promisiunile goale” privind presiuni asupra Coreei de Nord.
China are dispute de tip teritorial cu numeroase țări în zona Mării Chinei de Sud, inclusiv cu Vietnamul și Filipine. Administrația Barack Obama a trimis constant nave militare în zonele disputate, invocând principiul libertății de navigație pentru a proteja aliați regionali.
Dacă această politică devine mai conflictuală, inslusiv prin restricționarea accesului Chinei spre insule pe care deja le controlează, „ar stabili un curs de confruntare devastator între China și Statele Unite”, a subliniat, la rândul său, publicația China Daily.
Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Ipocrizie maximă: După ce a COTROPIT economic Europa de Est,


Austria vrea prioritate la angajare în fața altor cetățeni ai Uniunii: Țările est-europene exportă șomaj

După evenimentele din 1989, care au dus la destrămarea fostului bloc comunist, Austria a devenit o mare putere economică. Firme locale au reușit prin mijloace încă necunoscute să acapareze întregi domenii economice din Europa de Est.

OMV, Erste, Raiffeisen, Schweighofer Holzindustrie, VIG și altele, au făcut afaceri extrem de oneroase în această parte a Europei.

Christian Kern, cancelarul Austriei, se revoltă împotriva cetățenilor est-europeni, care, din cauza sărăciei, pleacă în alte țări pentru un trai mai bun. Imigranții veniți din alte state UE trebuie să poată fi opriți să aibă acces la un loc de muncă dacă un austriac calificat a aplicat pentru aceeași funcție, a declarat cancelarul Christian Kern, liderul Partidului Social-Democrat din Austria (SPO, centru-stânga).

„Acest lucru înseamnă că doar dacă nu va fi disponibil un șomer în Austria un loc de muncă poate fi dat fără restricții unui imigrant”, a adăugat Christian Kern, citat de site-ul de știri Kurier.at și de Euobserver.

Christian Kern a acuzat țările est-europene că „exportă șomaj în Austria”, îndemnând companiile austriece să acorde prioritate la angajare austriecilor.

Cancelarul Austriei propune introducerea unui „mecanism de protecție pe piață muncii”. „La nivelul Uniunii Europene, trebuie reintrodus un instrument pe piața muncii, în principal în sectoarele în care șomajul este ridicat și unde sunt tensiuni”, a subliniat Kern.

Kern uită că toți cetățenii UE au drepturi egale în privința liberei circulații. Totodată, cancelarul Austriei nu face nicio referire la migranții veniți din zonele arabe.

http://www.activenews.ro/

Publicat în EUROPA, LOCURI DE MUNCA | Lasă un comentariu