V-ar plăcea să plătiți un impozit de 10 lei la un salariu de 5.000 de lei?


Atâta au plătit în 2015, firmele austriece (fără bănci) ca impozit pe profit, statului român, la o uriașă cifră de afaceri de 8,047 miliarde de euro. ANALIZĂ FLUIERUL:RO

Aici articolul:

http://fluierul.ro/jsp/article/indexDisplayArticle.jsp?artid=985538&title=v-ar-placea-sa-platiti-un-impozit-de-10-lei-la-un-salariu-de-5-000-de-lei-atata-au-platit-in-2015-firmele-austriece-fara-banci-ca-impozit-pe-profit-statului-roman-la-o-uriasa-cifra-de-afaceri-de-8-047-miliarde-de-euro-analiza-fluierul-ro

Publicat în ECONOMIE-FIRME-BANI | Lasă un comentariu

Poetul Latin Ovidiu a scris la Tomis, Constanța de azi, o carte de poezii în limba Geților.


Din păcate ea nu s-a păstrat. Ovidiu: „(La Tomis), barbarii nu cunosc Limba Latină iar Limba Greacă a fost învinsă de Limba Getică”

Strabo: „Dacii şi Geții vorbesc aceeași Limbă”

Ovidiu:
V,7,9-20. Eşti curios să ştii ce populaţie se află în ţinutul tomitan
şi ce obiceiuri au oamenii printre care locuiesc?
Deşi în acest loc sînt amestecaţi greci şi geţi,
ţărmul ţine mai mult de geţii nedomoliţi


V,13,1-2. Din ţara geţilor îţi trimite Naso al tău urări de sănătate, dacă cineva poate să trimită ceva de care el însuşi duce lipsă.
V,13,5-6. De multe zile simt cum mă arde în coastă,
deoarece iarna crudă cu frigul ei nemăsurat m-a vătămat.

Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în Sulmo (Sulmona de azi) localitate aproape de Roma.

A crescut într-o familie de nobili rurali primind cea mai bună educație și fiind învățat retorica de cei mai respectați profesori.

Urmând dorința tatălui său, Ovidiu a urmat cariera publică pe care mai târziu a întrerupt-o în favoarea poeziei, găsindu-și un patron în binefăcătorul Mesalla Corvinus.

In cercurile poetice, Ovidiu s-a împrietenit cu Sextu Propertius și în această perioadă a prieteniei lor, Ovidiu a publicat primul său poem.

Ovidiu a scris poezie lirică, elegiacă, erotică și de observație a moravurilor Romei din timpul lui Augustus.

Amores, heroides – poeme erotice, scrisori atribuite eroinelor din mitologie Ars amandi – Arta iubirii.

Este exilat la Tomis (Constanța de astăzi) de către împăratul Octavian Augustus.

La Tomis scrie Tristele – în care descrie dorul de Roma , de familie și prieteni, și Ponticele în care descrie viața ”barbarilor” – adică a locuitorilor ținuturilor Dobrogei de azi. Deşi speriat la început de „sălbăticia” barbarilor Geți, total diferiți de lumea romană, mai ales de cea de la Roma, din descrierea lui rezultă că în timp, deși detesta clima, i-a îndrăgit pe locuitori, le-a învățat limba, a scris poezii în limba Getică, pe care le citea în public și i-a admirat pe locuitorii din Tomis, pentru dârzenia și felul greu în care-și duceau viața.

A murit la Tomis în anul 17 d.Hr.

I-ar fi fost atât de ușor să trimită la Roma şi poeziile scrise în Limba Getică, dar n-a făcut-o. Cine ştie ? Poate ele zac încă pe undeva în vreo arhivă locală pierdută printre ruinele îngropate ale Tomisului sau s-au pierdut pentru totdeauna odată cu moartea lui.

Geților din Tomis, le-au plăcut poeziile lui Ovidiu, scrise în Limba Getică.

Ovidiu ii spune („Pontice” IV, 13) unui prieten roman:

„Nu trebuie să te miri, dacă versurile mele sunt cumva rele:
Eu care le scriu am devenit aproape un poet Get.
Ah! Mi-e rușine: am scris o cărțulie în limba Getică,
În care cuvintele barbare au fost așezate după ritmul versurilor noastre.
Şi le-a plăcut – felicită-mă – și am început să am
faimă de poet printre neomenoșii geți barbari.
Mă întrebi de subiect? Am adus laude împăratului…”

Nec te mirari, si sint vitiosa, decebit Carmina,
quae faciam paene poetica Getes.
A! pudet, et Getico scripsi sermone libellum,
Structaque sunt nostris barbara verba modis,
Et placui, – gratare mihi – coepique poetae Inter inhumanos nomen habere Getas.
Materiam quaeris? Laudes de Caesare dixi.


Dupa ce am citit până la sfârșit scrisul meu in versuri străine și am ispravit poema mea,
toti şi-au agitat capetele si tolbele lor cele pline
și un murmur prelung a ieșit din gura Geților (…).”

Haec ubi non patria perlegi scripta Camena, uenit et ad digitos ultima charta meos,
et caput et plenas omnes mouere pharetras,
et longum Getico murmur in ore fuit, (atque aliquis ‘Scribas haec cum de Caesare’ dixit ‘Caesaris imperio restituendus eras.’)

Iată întreaga epistolă trimisă de Ovidiu care era exilat de împărat la Tomis, prietenului său de la Roma. La acea vreme, în jurul anului zero, o scrisoare ajungea de la Tomis la Roma în 3 zile.

XIII. CARO

O mihi non dubios inter memorande sodales, qui quod es, id uere, Care, uocaris, aue!

Vnde salutaris, color hic tibi protinus index

et structura mei carminis esse potest,

non quia mirifica est, sed quod non publica certe est:

5

qualis enim cumque est, non latet esse meam.

Ipse quoque, ut titulum chartae de fronte reuellas,

quod sit opus uideor dicere posse tuum.

Quamlibet in multis positus noscere libellis

perque obseruatas inueniere notas.

10

Prodent auctorem uires quas Hercule dignas nouimus atque illi quem canis ipse pares.

Et mea Musa potest proprio deprensa colore insignis uitiis forsitan esse suis.

Tam mala Thersiten prohibebat forma latere

15 quam pulchra Nireus conspiciendus erat.

Nec te mirari, si sint uitiosa, decebit carmina quae faciam paene poeta Getes.

A! pudet et Getico scripsi sermone libellum structaque sunt nostris barbara uerba modis:

20

et placui—gratare mihi!—coepique poetae inter inhumanos nomen habere Getas.

Materiam quaeris? Laudes: de Caesare dixi!

Adiuta est nouitas numine nostra dei.

Nam patris Augusti docui mortale fuisse

25

corpus, in aetherias numen abisse domos,

esse parem uirtute patri qui frena rogatus saepe recusati ceperit imperii,

esse pudicarum te Vestam, Liuia, matrum, ambiguum nato dignior anne uiro,

30

esse duos iuuenes, firma adiumenta parentis,

qui dederint animi pignora certa sui.

Haec ubi non patria perlegi scripta Camena, uenit et ad digitos ultima charta meos,

et caput et plenas omnes mouere pharetras,

35

et longum Getico murmur in ore fuit, atque aliquis ‘Scribas haec cum de Caesare’ dixit

‘Caesaris imperio restituendus eras.’

Ille quidem dixit, sed me iam, Care, niuali sexta relegatum bruma sub axe uidet.

40

Carmina nil prosunt, nocuerunt carmina quondam

primaque tam miserae causa fuere fugae.

At tu, per studii communia foedera sacri,

per non uile tibi nomen amicitiae,— sic capto Latiis Germanicus hoste catenis

45

materiam uestris adferat ingeniis, sic ualeant pueri, uotum commune deorum,

quos laus formandos est tibi magna datos!—

quanta potes, praebe nostrae momenta saluti quae nisi mutato nulla futura loco est

 


Alte epistole de la Tomis – până să învețe Getica, Ovidiu era speriat de Geții din Tomis

Ovidiu: „(La Tomis), barbarii nu cunosc Limba Latină iar Limba Greacă a fost învinsă de Limba Getică”. E clar, cine forma populația majoritară la Tomis? GEȚII.

„Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului
Și să despic cu nava marea scitică.
Supunându-mă poruncii am venit pe țărmurile urâte ale Euxinului.
Ținutul acesta se află sub polul cel înghețat.
Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă
Și pământul veșnic ars din pricina gerului alb,
Nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină,
Iar limba greacă a fost învinsă de limba getică,
Dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile
De Marte, care se află foarte aproape de mine,
Iar zidul mic cu greu ne poate apăra de dușman.”

Arva relegatum iussisti visere Ponti,
Et Scythicum profuga scindere puppe fretum.
Iussum ad Euxini deformia litora veni Aequoris,
– haec gelido terra sub axe iacet –
Nec me tam cruciat nunquam sine frigore caelum,
Glebaque canenti semper obusta gelu
Nesciaque est vocis quod barbara lingua Latinae,
Graecaque quod Getico victa loquella sono est;
Quam quod finitimo cinctus premor undique Marte,
Vixque brevis tutos murus ab hoste facit.

 


Ovidiu: Grecii din oraș vorbesc cu accent getic. (Geții) locuiesc (în oraș) împreună cu noi şi ocupă cea mai mare parte din case. Când aud cuvinte latinești, geții râd prostește; (Geții) se îmbracă cu pantaloni persani (n.red. Geții se îmbrăcau cu ițari – ‘ițarii’ nu erau ‘pantaloni persani’ ci foarte similari cu ai persanilor, moşteniți de la indo-europeni) (Geții) au trupurile acoperite cu piei și părul lung.(n.Red. deci geții purtau sumane adică cojoace din piele de oaie. Alecsandri despre români în Peneş Curcanul: „Purtând opinci, suman, ițari şi cuşma pe-o ureche”) „

„De-abia suntem apărați de întăritura făcută și chiar înăuntrul cetății
Gloata barbarilor, amestecată cu greci, provoacă teamă;
Căci ei locuiesc împreună cu noi, fără deosebire,
Și ocupă cea mai mare parte din case.
Chiar dacă nu ți-ar fi frică de ei, i-ai putea urî, văzându-le
Trupurile acoperite cu piei și părul lung.
Și acei pe care îi crezi că se trag din orașe grecești
Se îmbracă cu pantaloni persani, în loc de portul străbun.
Ei vorbesc între ei o limbă pe care o înțeleg;
Dar eu trebuie să mă înțeleg prin semne.
Eu sunt aici barbarul, căci nu sunt înțeles de nimeni:
Când aud cuvinte latinești, geții râd prostește;
Cu siguranță că deseori vorbesc rău despre mine pe față;
Poate îmi reproșează că sunt surghiunit;
Și dacă, așa cum se întâmplă, eu fac vreun gest de dezaprobare sau aprobare,
Când vorbesc ei ceva, îl răstălmăcesc împotriva mea.”

Vix ope castelli defendimur et tamen intus
Mixta facit Graecis barbara turba metum.
Quippe simul nobis habitat discrimine nullo Barbarus et tecti plus quoque parte tenet.
Quorum ut non timeas, possis odisse videndo Pellibus et longa corpora tecta coma.
Hos quoque, qui geniti Graia creduntur ab urbe,
Pro patrio cultu Persica braca tegit.
Exercent illi sociae commercia linguae:
Per gestum res est significanda mihi.
Barbarus his ego sum, qui non intellegor ulli,
Et rident stolidi verba Latina Getae;
Merque palam de me tuto male saepe loquuntur
Forsitan obiciunt exiliumque mihi,
Utque fit, in me aliquid, si quid dicentibus illis
Abnuerim quotiens adnuerimque, putant.

V,7,41-60. Ce-aş putea face mai bun eu, care sînt părăsit aici pe ţărmuri singuratice?
Ce leac să încerc pentru a-mi uşura necazurile?
Dacă privesc acest loc, el îmi apare neprietenos şi nicăieri, toată lumea, nu poate fi altul mai trist.
Privesc oamenii, căci abia sînt vrednici de acest nume,
văd la ei mult mai cumplită sălbăticie decît la lupi.
Nu se tem de legi, ci dreptatea cedează în faţa forţei
şi zace la pămînt învinsă de sabia cu care se duc luptele.
Se apără împotriva frigului năpraznic cu piei de animale şi cu pantaloni largi,
iar feţele lor aspre sînt acoperite cu păr lung.
La puţini dintre ei se mai păstrează urme ale limbii greceşti,
iar aceasta a devenit şi ea barbară din pricina accentului ei getic.

De notat încă un aspect important: deși înrudite ca origine (şi Daca şi Latina sunt Limbi Indo-Europene), pe vremea lui Ovidiu, Daca şi Latina nu erau limbi apropiate din care să poți să înțelegi ceva din cealaltă, dacă o ştiai pe una dintre ele. Aberația că cine ştia Daca, înțelegea mult din Latină, şi invers, trebuie să înceteze. Limbile erau înrudite, dar se separaseră la acea vreme de aproximativ 3000-3500 de ani, ca toate celelalte limbi indo-europene.

http://fluierul.ro/j

 

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Datoria externă a României se apropie de 100 de miliarde de euro.


Reamintim că Ceauşescu a lăsat România cu datorie ZERO şi cu 3 miliarde în conturi şi că a fost împușcat şi pentru subminarea economiei naționale

Grafic: Ziarul Financiar, Sursa BNR
Datoria EXTERNĂ a României, se apropie de un prag psihologic de 100 de miliarde de euro

Datoria externă a României, care include atât împrumuturile statului din străinătate, cât şi datoriile entităţilor private, a ajuns la finalul anului 2016 la 92,532 miliarde euro, în special ca urmare a majorării puternice a datoriei pe termen scurt, potrivit datelor publicate luni de Banca Naţională a României.

Datoria externă a Romaniei a crescut cu 2 miliarde de euro în 2016

După trei ani în care a scăzut cu 10 mi­liarde de euro, de la un nivel imediat langă pragul de 100 de miliarde de euro, datoria externă totală a crescut în 2016 cu 2 miliarde de euro, pană la 92,5 mld. euro.

Potrivit datelor publicate de BNR, datoria publică totală a crescut în 2016 cu 2 miliarde de euro, un avans de 2,3% faţă de anul precedent, cand datoria totală a fost de peste 90,4 mld. euro. Evoluţia datoriei a fost determinată de majorarea datoriei totale pe termen scurt de la 19,8 mili­arde de euro în decembrie 2015 la 23,4 miliarde de euro un an mai târziu (plus 17%). În aceeşi vreme, datoria totală pe termen lung a scăzut cu 2%, de la 70,5 miliarde de euro în decembrie 2015 la 69,1 mld. euro în decembrie 2016.

La finalul anului 2015, datoria externă totală a României a fost de 90,434 miliarde euro, iar la finalul lunii noiembrie, datoria ajunsese la 92,498 miliarde euro, potrivit RTV.net.

Din totalul datoriilor înregistrate de România faţă de entităţi din străinătate la 31 decembrie 2016, datoriile pe termen lung reprezentau 69,116 miliarde euro (74,7% din total datorie externă), în scădere cu 1,44 miliarde euro faţă de finalul anului 2015, iar datoriile pe termen scurt însumau 23,416 miliarde euro, în urcare cu 3,54 miliarde euro.

Din datoria pe termen lung, suma de 32,239 miliarde euro reprezenta datorie publică, în creştere cu 629 milioane euro faţă de finalul lui 2015.

Datoria negarantată public, în special a băncilor şi firmelor către finanţatori din străinătate, însuma 35,622 miliarde euro la finalul anului 2016, în scădere cu 1,95 miliarde euro faţă de decembrie 2015.

Datoria autorităţii monetare, care reprezintă alocările de drepturi speciale de tragere (DST) de către Fondul Monetar Internaţional (FMI), considerată datorie a BNR faţă de FMI, a urcat anul trecut cu 3 milioane euro, la 1,255 miliarde euro. La finalul lunii mai 2016, datoria totală externă ajunsese la un nivel minim din august 2010, când s-a situat la 87,8 miliarde euro.

Din 2010, datoria a crescut puternic până în martie 2013, când s-a înregistrat nivelul maxim istoric al datoriei externe a României, de 101,1 miliarde de euro.

Ulterior, datoria externă a României a reintrat pe o pantă descendentă până în vara anului trecut, când a reînceput să crească.

Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost de 25,2% în 2016, comparativ cu 38,5% în 2015. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii a fost de 6,4 luni anul trecut, la fel ca în 2015.

Datoria Publică din totalul îndatorării României este de 63,6 miliarde de euro

Anul acesta (2017), datoria publică va creste din nou şi va ajunge în jurul a 40% din PIB, datorie pe care Comisia Europeană o vede crescută din nou la 42,3% din PIB în 2018.

Datoria publică totală directă şi garantată a crescut cu 683 de milioane de euro, pană la 32,2 miliarde de euro (plus 2%)

Datoria privată a scăzut de la 37,5 miliarde de euro în decembrie 2015 la 35,6 miliarde de euro în decembrie 2016 (minus 5,2%).

La finalul lunii decembrie 2016, datoria publică a Romaniei, calculată după metodologia UE (datoria brută în valoarea nominală, fără datoria garan­tată) era de 285,8 mld. lei (63,6 mld. euro), reprezentand 37,7% din PIB – potrivit ZF.ro

Grafic: newmoney.ro sursa: Ministerul finanțelor.


LEGEA nr.313 din 28 iunie 2004 datoriei publice

Definiții

ARTICOLUL 2

Definiţii

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

stat – desemnează România, ale cărei interese sunt reprezentate de Guvern;

datorie publică guvernamentală – totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare;

datorie publică locală – totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare;

datorie publică – datoria publică guvernamentală la care se adaugă datoria publică locală. În scopul evaluării datoriei publice a României, orice obligaţie, exprimată în

datorie publică guvernamentală internă – partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, în lei sau în valută, în conformitate cu prevederile prezentei legi sau ale altor legi speciale, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare;

datorie publică guvernamentală externă – partea din datoria publică guvernamentală reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;

datorie publică locală internă – partea din datoria publică locală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România;

datorie publică locală externă – partea din datoria publică locală reprezentând totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România;

serviciul datoriei publice – totalitatea sumelor reprezentând rate de capital, dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice, conform acordurilor sau contractelor de împrumut, la o anumită dată sau pentru o perioadă determinată;

garanţie de stat – angajamentul asumat în contul şi în numele statului de către Guvern prin Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale garantatului, în condiţiile legii;

registrul datoriei publice – baza de date organizată pe suport magnetic şi/sau hârtie care evidenţiază situaţia datoriei publice în ordine cronologică şi care are patru componente: subregistrul datoriei publice guvernamentale interne, subregistrul datoriei publice guvernamentale externe, subregistrul datoriei publice locale interne şi subregistrul datoriei publice locale externe, fiecare dintre aceste patru subregistre având două poziţii distincte, şi anume pentru datoria publică directă şi datoria publică garantată;

împrumut de stat – obligaţia generată de un contract prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri aferente, într-o perioadă specificată;

titlu de stat – instrument financiar care atestă datoria publică sub formă de bonuri, certificate de trezorerie, inclusiv certificatele de trezorerie pentru populaţie nerăscumpărate la scadenţă şi transformate în certificate de depozit sau alte instrumente financiare constituind împrumuturi ale statului în monedă naţională sau în valută, pe termen scurt, mediu şi lung. Acestea pot fi emise în formă materializată sau dematerializată, nominative sau la purtător, şi pot fi negociabile sau nenegociabile;

termen scurt – durata de rambursare nu depăşeşte 1 an;

termen mediu – durata de rambursare este mai mare de 1 an, dar nu depăşeşte 5 ani; termen lung – durata de rambursare depăşeşte 5 ani;

titlu de stat pe termen scurt – bonul de tezaur şi certificatul de trezorerie, fie purtătoare de dobândă, fie cu discont, cu scadenţă de până la 1 an inclusiv, precum şi alte instrumente financiare ce pot fi create de emitent, în condiţiile legii;

titlu de stat pe termen mediu sau lung – obligaţiune de stat cu o scadenţă de peste 1 an şi maximum 5 ani de la emisiune, respectiv de peste 5 ani de la emisiune, fie purtătoare de dobândă, fie cu discont, emis conform clauzelor împrumutului de stat;

titlu de stat cu dobândă – titlul de stat care are o valoare nominală la care se plăteşte o dobândă stabilită, la date specificate;

titlu de stat cu discont – titlul de stat fără cupon de dobândă, care este vândut la o valoare mai mică decât valoarea sa nominală;

capital aferent titlurilor de stat purtătoare de dobândă suma împrumutată de la cel care oferă împrumutul, la data efectuării emisiunii titlurilor de stat purtătoare de dobândă;

capital aferent titlurilor de stat cu discont – suma împrumutată de la cel care oferă împrumutul, la data efectuării emisiunii titlurilor de stat cu discont, la valoarea care reprezintă preţul titlurilor de stat cu discont;

autorizare bugetară permanentă – autorizarea Guvernului de a majora, în situaţii excepţionale, prevederile bugetare din bugetul de stat aferente plăţii dobânzilor, comisioanelor şi altor costuri aferente datoriei publice prin diminuarea corespunzătoare a prevederilor bugetare de la alte capitole bugetare;

titlu de stat dematerializat – titlul de stat care se evidenţiază prin înregistrare în cont;

titlu de stat materializat – titlul de stat în formă fizică;

sistem de înregistrare în cont – sistemul operaţional prin intermediul căruia titlurile de stat sunt emise în formă dematerializată, înregistrarea lor fiind efectuată de către Ministerul Finanţelor Publice sau de agentul desemnat de acesta;

preţul titlului de stat – suma plătită de cumpărătorii titlurilor de stat;

valoarea nominală a titlului de stat – valoarea unui titlu de stat, rambursabilă la scadenţă;

primă – diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominală, dacă preţul este mai mare decât valoarea nominală;

discont – diferenţa dintre preţul unui titlu de stat la emisiune şi valoarea sa nominală, dacă preţul este mai mic decât valoarea nominală;

rata dobânzii – dobânda exprimată în procente pe an, plătită pentru capitalul unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă;

rata variabilă a dobânzii – rata dobânzii unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă, care se modifică la intervale de timp, în conformitate cu un indice, o formulă sau un alt criteriu, după cum este prevăzut în clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;

data scadenţei – data la care valoarea nominală şi ultima tranşă de dobândă, aferente unui împrumut sau titlu de stat purtător de dobândă, ori valoarea nominală a unui titlu de stat cu discont devin exigibile, în conformitate cu clauzele contractului de împrumut sau ale prospectului de emisiune;

data plăţii dobânzii – data desemnată pentru plata dobânzii aferente unui împrumut sau unei anumite serii de titluri de stat, purtătoare de dobândă;

data rambursării în avans – data rambursării unui împrumut, anterioară scadenţei acestuia;

fond de risc – fondul constituit la Ministerul Finanţelor Publice din sumele provenite din comisioanele primite de la beneficiarii împrumuturilor contractate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice şi subîmprumutate acestora şi ale celor garantate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi din alte surse prevăzute de lege;

Comitetul Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior – organismul care examinează şi avizează, potrivit competenţelor, emiterea de garanţii de stat pentru împrumuturile contractate de agenţii economici, precum şi subîmprumuturile acordate de către Ministerul Finanţelor Publice, ale cărui componenţă şi competenţe se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

Comisia de Autorizare a Împrumuturilor Locale comisie care examinează şi avizează, potrivit competenţelor, contractarea de împrumuturi şi emiterea de garanţii de către autorităţile administraţiei publice locale, ale cărei componenţă şi competenţe se aprobă prin hotărâre a Guvernului;

plafon de îndatorare publică – totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale pe o perioadă de 1 an, care este stabilit anual prin lege. Plafonul de îndatorare publică cuprinde plafonul de îndatorare publică internă şi plafonul de îndatorare publică externă, care se stabilesc ca sumă maximă a împrumuturilor interne, respectiv externe pe care le pot contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi autorităţile publice locale pe o perioadă de 1 an;

http://fluierul.ro/

Publicat în ECONOMIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Un proiect progresist Securistic: Buletinele cu CIP prin intermediul cărora SE VA AMPRENTA întreaga populație a României de parcă toată țara e formată din Borfaşi.


CITIȚI CUI FOLOSEȘTE?

Foto: Apologeticum.ro (clarificare: nu cipul este „biometric”, ci sistemul informatic bazat pe „buletine cu cip”, va stoca datele biometrice ale românilor

Nota Redacției – Opinia Fluierul.ro:

Petre Țuțea: „Statul acesta îi apără pe străini de noi, ca-n colonii”.

1. PSD-ul sluga rețelei progresiste securistice

Brusc, peste noapte, ca hoții, PSD-ul (care a dovedit în mai puțin de-o lună, că nu e altceva decât o slugă a Rețelei Progresiste, în ciuda fanfaronadei lui Dragnea de la alegeri), a relansat pe repede înainte, proiectul de lege a Buletinelor cu CIP.

Un proiect securistic, pe care nici cel mai totalitar regim care a condus vreodată România, nu şi-a permis să-l pună în aplicare

Interesant că, la fel ca şi în cazul Parteneriatului Civil, pe care acum vrea să-l voteze cu rapiditate ignorând dreptul oricărui copil de avea o mamă şi un tată, PSD-ul nu a spus nimic despre acest „Buletin cu CIP”, în timpul campaniei electorale.

Cum ar fi sunat o campanie electorală în care PSD-ul ar fi spus „că principalele noastre priorități sunt ca: până în Aprilie 2017 să implementăm rapid atât Parteneriatul Civil ignorând drepturile copiilor, cât şi Buletinul cu Cip care încalcă cel puțin 3 articole din Constituție”? Vă spunem noi: 45,5% s-ar fi făcut 29%.

Prin urmare, puteți fi siguri că vor urma şi alte surprize neplăcute puse la cale de rețeaua progresistă şi executate de mustața lui Dragnea. Căci Dragnea, la fel ca şi Cațavencu, a devenit foarte obedient şi supus regimului progresist în ultima vreme, mai ales după ce-a pierdut „scrisorica”, cu care credea că se poate salva.

Acum peste noapte, PSD-ul dovedește încă o dată că nu e altceva decât ceea ce a fost mereu în ultimii mulți ani: o slugă a securismului progresist internațional, care conduce de ceva vreme țara (după ce anterior, PSD-ul fusese sluga rețelei postcominterniste cu legături până la Moscova).

Căci să fim serioşi: „Buletinul cu Cip” nu e un proiect de țară conceput la Teleorman de băiatul şefului de post cu secretara ajunsă între timp ministru de interne: două persoane care nici măcar nu pot explica coerent cum funcționează un cip şi la ce folosește el de fapt.

Aceasta fiind situația; e clar că ideea Buletinului cu Cip, s-a relansat la indicațiile securiştilor. Care securişti? Probabil cei internaționali, căci din ce ni s-a povestit în ultima vreme de către Ghiță, se pare că cei locali execută doar comenzile care le vin pe la K2, K4 şi T14 şi pe alte canale. Până când cineva nu va investiga serios aceste afirmații ale lui Ghiță şi se va preface ìn continuare că nu aude şi nu vede ce a dezvăluit Ghiță, vom înclina să-l credem pe Ghiță, care până acum s-a dovedit că nu a prea mințit, fiind şi bine plasat chiar în centrul miezului de forță al sistemului progresist.

Legea „Buletinului cu Cip” încalcă din start mai multe articole din Constituție.

Drepturile şi Libertățile individuale sunt practic călcate ìn picioare cu bocancii.

Dar înainte să enumerăm articolele din Constituție; care se încalcă, să vedem la ce foloseşte Securiştilor acest Buletin cu Cip

Ce este CIP-ul şi la ce folosește el?

Cipul este „mai nimic”. Cele mai simple sunt de fapt un tip de cartelă magnetică pe care se poate scrie (cu un fel de „imprimantă pentru carduri” care se leagă la calculator printr-un USB); un număr unic de identificare şi alte informații mărunte. Rețineți: acel număr unic de identificare Unică a dvs.. este lucrul esențial şi e „tot ce trebuie” să conțină CIP-ul.

Doar că în loc ca acest cip, să fie capsat sub zgardă sau sub piele, cum se face în cazul câinilor vagabonzi, momentan cipul este „capsat” în interiorul buletinului de identitate al fiecăruia dintre noi.

Ce obțin securiştii cu acest CIP?

Informația de pe aceste CIP-uri poate fi citită nu numai când cartela (e băgata într-un cititor de card), dar în cazul unor CIP-uri numite RFID, ea poate fi citită şi de cititoare aflate la distanțe de zeci de metri de cartela respectivă.

Cum omul își poartă de obicei actul de identitate la el (şi dacă nu şi-l poartă va fi obligat să-l poarte când va trebui să intre în anumite locuri) practic securiştii instalând astfel de cititoare de la distanță în puncte cheie (în magazine, pe blocuri, la hoteluri, pe străzi, în cafenele, la bancomate, în autobuze, în gări, pe autostrăzi, în trenuri, etc..) vor şti în fiecare moment unde vă aflați.

Cititoarele cipurilor, instalate cu sutele sau cu miile în toate localitățile şi pe şoselele țării, vor transmite în timp real locurile prin care mergeți, fără costisitoarele costuri ale ascultării şi trasării telefoanelor, pe care la o adică le puteți arunca, căci vă pot asculta chiar şi atunci când sunt oprite şi cu bateria scoasă.

Buletinul nu-l puteți arunca…

O să spuneți că „o să-l uitați acasă”

Da, dar nu puteți să-l uitați acasă când mergeți la un hotel sau când mergeți în concediu sau când vreți să scoateți banii de la ghișeul băncii etc…

Iar de „mâine” vor fi din ce în ce mai multe locuri în care vi se ca cere să arătați buletinul doar ca să vă determine să-l purtați permanent la dvs… dacă nu aveți deja această obișnuință.

Ministrul de Interne a declarat că buletinele cu CIP-ul nu vor avea un CIP RFID ci doar un CIP care va putea fi citit doar dacă se introduce buletinul într-un cititor.

Ştire-1

Ministrul de Interne, Carmen Dan, a declarat, luni, că datele stocate pe Cartea de Identitate Electronică vor putea fi accesate doar cu ajutorul unor dispozitive speciale, posesorul acesteia neputând fi urmărit la distanță, cipul fiind unul pasiv.

„Îmi doresc să anunţ că persoanele nu pot fi urmărite pe baza acestui conţinut din Cartea Electronică de Identitate. Acest cip poate fi accesat doar cu un echipament destinat citirii sale. Cipul este pasiv, acesta emite doar când este alimentat printr-un câmp electromagnetic produs de cititor”, a declarat ministrul Afacerilor Interne.

Dar cine va putea verifica acest lucru, când un RFID poate să aibă dimensiuni de 1mm x 1mm şi să fie pus laolaltă împreună cu celălalt cip? Nici acuma nu ştiți ce programe vă ascultă telefonul, chiar şi atunci când nu vorbiți şi cum sunt implantate aceste programe în telefonul dvs.

Chiar şi așa fără RFID, vor exista destule locuri unde se impune prezentarea buletinului şi veți vedea că acestea vor fi din ce în ce mai multe.

Iar faptul că vi se spune că nu va fi cu RFID, nu înseamnă că „nu va fi”, atâta timp cât nu vi se va spune cum puteți verifica acest lucru.

Întrebare pe care trebuie să v-o puneți este DE CE E NEVOIE DE UN CIP ÎN BULETIN din moment ce şi în prezent buletinele de plastic pot fi scanate bine mersi cu dispozitive de scanare optică care transmit automat CNP-ul şi alte informații, într-un sistem centralizat (așa cum se întâmplă în aeroporturi)?

Şi din nou răspunsul logic va fi : pentru că noul buletin poate avea un RFID (ascuns sau nu).

Dar îndrăznim să spunem că acesta nu e singurul motiv şi nici măcar principalul motiv pe termen scurt

Cu sau fără RFID existența unui CIP încalcă dreptul la intimitate persoanelor private. Căci pe baza acelui număr unic care va fi transmis unui sistem centralizat, orice persoană va fi înregistrată că se află într-un loc sau altul, ori de câte ori i se va cere buletinul la control, chiar dacă persoană respectivă nu a săvârșit nici o infracțiune. Dar așa cum am spus aceste lucruri se pot face şi cu dispozitive optice de scanare deci dacă s-ar dori doar acest lucru, nu ar mai fi nevoie de cip.

Dar grozăviile nu se termină aici

SE VA AMPRENTA întreaga populație a României de parcă toată țara e formată numai din Borfaşi

Amprenta degetelor e o dată ultra-personală căci pe baza ei putem fi identificați în mod unic. Iar șmecherii vor amprentele fiecărui român DE LA DOUĂ DEGETE, căci amprenta de la unul singur li se pare prea puțin…”d) datele biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi, după caz, imaginile impresiunilor papilare a două degete.”

Faptul că fără a fi infractori amprentele tuturor românilor se înregistrează într-o bază de date centralizată, e de noaptea minții. Cât timp nu sunteți cercetați penal, Nu are de ce să intereseze pe nimeni amprenta dvs., așa cum nu interesează pe nimeni câte kilograme aveți sau cât de repede urcați scările… și chiar și atunci îi poate interesa doar în situațiile relevante pentru cazul în sine.

Faptul că statul îşi permite să încalce intimitatea tuturor cetățenilir săi şi să-i trateze pe toți ca pe nişte presupuşi borfaşi e de noaptea minții. Vă vom explica imediat de ce au nevoie de Amprentele dvs. şi pentru cine fac toată această tevatură

Vor fi amprentați până şi nou născuții. Şi lor li se va face buletin cu cip

Ştirea-2

Conform noilor reglementări, de la data realizării condițiilor tehnice pentru eliberarea cărţii electronice de identitate, cartea de identitate simplă şi cartea electronică de identitate se eliberează:

a) cu valabilitate de 2 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani;

b) cu valabilitate de 4 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani;

c) cu valabilitate de 10 ani, după împlinirea vârstei de 18 ani. Cartea electronică de identitate conţine date în format tipărit sau în format inscripţionat prin tehnici speciale, date în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de siguranţă. În format electronic se înscriu:

a) datele din formatul tipărit (numele şi prenumele titularului, sexul, cetăţenia, data şi locul naşterii titularului, semnătura olografă a titularului, imaginea facială, C.N.P.-ul, adresa de domiciliu), cu excepţia semnăturii olografe a titularului; b) prenumele părinţilor titularului;

c) un certificat şi, după caz, certificate calificate, astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 455/2001;

d) datele biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi, după caz, imaginile impresiunilor papilare a două degete.

Da. Ați citit bine – buletinul cu cip se eliberează şi copiilor între 0 şi 14 ani. Mai mult pentru bebeluşi şi copiii mici acesta trebuie schimbat din 2 în 2 ani la 0,2,4,6,8,10,12,14 ani, adică de nu mai puțin de 8 ori până la 14 ani, exact ca în cel mai crunt stat securist: „cartea electronică de identitate se eliberează: a) cu valabilitate de 2 ani, pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani;” Copii cresc repede iar securiştii bor să aibă mereu amprentele lor, la zi

Cum nou-născuții nu pot fi şi să vrea înfractori şi nici nu se pot legitima, faptul că li se face buletin cu cip şi li se ia amprentele nou-născuților ne arată paranoia totalitară a progresiştilor securişti care au pus la cale acest sistem

Vă veți întreba la ce le foloseşte să ia amprentele bebeluşilor şi copiilor şi să facă buletine cu cip, bebeluşilor încă de la naștere?

Răspunsul e simplu : vor să fure banii românilor pe care aceștia îi dau acum pentru asigurările de sănătate şi să dea acești bani asiguratorilor privați internaționali

Privatizarea Asigurărilor de Sănătate și alo Sistemului de Sănătate a fost un obiectiv urmărit cu FANATISM de toate guvernele din ultimii 8-10 ani , începând cu Guvernul Boc și continuând cu Guvernul Ponta, cu Guvernul Cioloș-Soros (carea inclus privatizarea asigurărilor în programul de guvernare) și ajungând acum al guvernul Drganea-Grindeanu care vrea să amprenteze până și bebelușii ca nu cumva să fie tratați fără a le verifica prima dată AMPRENTELE.

Ce dovadă mai bună vreți cî VORBIM DE O COMANDĂ venită din afara țării din moment ce toate guvernele indiferent de culoarea politică …Fanatismul în a face acest lucru ca o primă prioritate a țării nu poate avea altă explicație

De câți bani e vorba? În prezent, an de an se strâng de la români, de către stat, sume uriașe de bani pentru asigurările de sănătate. Se pare că cifrele strânse au ajuns la 7,5 miliarde de euro anual (de la 5,5 miliarde de euro cât erau acum câțiva ani). Observați că NIMENI nu vă dă cifrele exacte ale sumelor care se strâng.

Acești bani nu sunt banii statului, ci banii de asigurări medicale pe care românii îi dau pentru asigurările de sănătate Aceștia sunt bani de asigurări, bani cu ajutorul căruia funcționează sistemul de sănătate DE STAT. Statul nu are dreptul să PRIVATIZEZE banii de asigurări de sănătate ai românilor pentru că acești bani NU SUNT banii statului ci banii oamenilor. O astfel de decizie echivalează CU UN FURT.

Se urmărește ca această sumă uriașă de bani plătită anual de români să fie „privatizată” adică FURATĂ și dată asiguratorilor privați internaționali

Primind aceste sume colosale de bani, aceștia vor fi nevoiți să plătească din ele, intervențiile medicale către medicii de familie și către spitale precum și medicamentele ale românilor către spitale. De aceea interesul lor e să plătească cât mai puțin.

Pentru că ei vor, se subînțelege, ca profiturile lor să fie CÂT MAI MARI, e foarte important pentru ei să plătească CÂT MAI PUȚIN către spitale, către medici și pentru medicamentele oamenilor, tocmai pentru ca PROFITURILE OBȚINUTE să fie CÂT MAI MARI

De ce au nevoie Privații Străini ca să poată face acest lucru?

Au nevoie de un sistem de înregistrarea intervențiile medicale, sistem prin care să construiască dosarul electronic medical cu boli și cu tratamente al oricărui asigurat, sistem, în care, paranoia lor i-a făcut să impună AUTENTIFICAREA PE BAZĂ DE AMPRENTE , inclusiv AUTENTIFICAREA pe bază de AMPRENTE A BEBELUȘILOR.

Pe baza acestui DOSAR ELECTRONIC DE ASIGURAT (care încalcă dreptul constituțional al pacienților la intimitatea propriei persoane, inclusiv a propriilor boli), asiguratorii vor stabili în timp, sumele pe care un asigurat trebuie să le plătească.

Și să te ferească Dumnezeu să ai o boală cronică cum ar fi Diabetul sau Cancerul sau alte asemenea boli. Prețul asigurării pentru acei oameni va exploda. Nu credeți? Verificați ce se-ntâmplă în Canada sau în Statele Unite și cum crește prețul asigurărilor medicale în funcție de istoricul bolilor fiecărui pacient. PROFITUL E PROFIT. Iar acolo se scoate deja un profit uriaș pe sănătatea oamenilor.

La noi, momentan se scot PROFITURI din jefuirea resurselor noastre naturale din prețul exploziv al utilitățile și din plata românilor cu salarii de mizerie. E timpul ca străinii, să scoată PROFITURI URIAȘE și din banii de sănătate ai românilor

Ce se-ntâmplă acum la noi, și de ce i-a apucat dorința fanatică de a face peste noapte un nou sistem bazat pe Buletinul cu CiP

Statul lor (că al nostru nu e) s-a oferit să la facă PE BANII NOȘTRI, ACEST SISTEM DE ASIGURĂRI MEDICALE, sistem care costă sute de milioane de euro așa cum s-a oferit să amprenteze întreaga populație a României, de la nou-născuți până la ultimul moșneag , așa cum s-a oferit să le întrețină gratuit sistemul și să le colecteze tot gratuit BANII dați de români pe asigurările de sănătate

Să ne înțelegem. Noi nu suntem bolșevici. Susținem dreptul oricărui privat de a-și construi propriul sistem și propria firmă de asigurări medicale private (sau orice alt tip de asigurări). Dar nu cu banii românilor strânși de stat, nu cu sistemul făcut de stat pentru ei, nu cu amprentarea tuturor românilor de la copii din leagăn, până la moșnegi, tot pentru ei, și nu cu colectarea banilor pentru ei, colectarea făcută gratis tot de către statul român. Așa ceva e inacceptabil.

Vor asiguratorii privați internaționali, să-și facă un sistem de asigurări medicale private în România? Foarte bine. Dar atunci să-și colecteze ei, banii pentru asigurările lor, să-și facă ei, propriul lor sistem informatic nu să spolieze statul, să umble ei să convingă oamenii să se asigure la ei, nu să se folosească DE STTA, ca statul să FORȚEZE oamenii să se asigure la ei (cum au făcut deja cu pensiile private) și NICI să amprenteze statul întreaga populație a Românie, pentru ca ei să aibă „login-ul”, pe care și-l doresc pe bază de amprente ca nu cumva să-i fraudeze vreun sugar.

Nu numai că se-ncalcă LIBERTĂȚILE și DREPTURILE CONSTITUȚIONALE, prin această amprentare și CIP-are bezmetică a întregii țări, dar asistăm pur și simplu la o SPOLIERE și UN JAF al banului românilor și al banului public, făcute în interese PRIVATE

Actualul sistem, bazat pe Cardul de Sănătate e FALIMENTAR pentru că NU FUNCȚIONEAZĂ, deși a costat sute de milioane de euro

Știrea-3

Potrivit proiectului de lege pus în dezbatere publică de MAI, după introducerea cărţii electronice de identitate, nu va mai fi folosit cardul de sănătate, datele medicale urmând să fie stocate pe cipul noilor buletine (sau mai exact, datele medicale vor fi stocate după autentificare cu CIP-ul și cu AMPRENTELE personale în Baza de Date Centrală).

Astfel, cartea electronică de identitate permite titularului autentificarea în sistemul informatic al asigurărilor sociale de sănătate, pentru a beneficia de servicii medicale.

Aceste acte vor putea fi eliberate de la naştere, la solicitarea părinţilor, urmând să aibă valabilitate doi ani, patru ani sau zece ani, în funcţie de vârsta titularului.

E al DOILEA SISTEM făcut pentru Asiguratorii privați internaționali, pentru ca aceștia să poată apărea pe piața de asigurări medicale din România și să se ÎNFRUPTE din banii de sănătate a românilor.

Observați, că acest lucru A DEVENIT BRUSC, PRIMA PRIORITATE A ȚĂRII, ceea ce ne arată că între Guvernul Cioloș-Soros și Guvernul Grindeanu-Dragnea nu este nici o diferență. Ce dovadă mai bună vreți, că ambele guverne AU SERVIT și SERVESC INTERESELE ALTORA.

De ce să aducă Guvernele bani pentru români exploatându-ne noi înșine resursele naturale care sunt ALE NOASTRE, când mai bine putem să FURĂM în continuare bani de la români, „privatizând” (adică dând cu japca) banii dați de români pentru asigurările de sănătate? Vă dați seama ce porcărie?

Actualul sistem bazat pe cardul de sănătate (HP+Siveco, etc..), e atât de prost încât cei care vor privatizarea sănătății s-au hotărât SĂ FACĂ ALTUL. Actualul sistem a costat sute de milioane de euro (iar DNA-ul a mușamalizat acest dosar, ca atâtea altele în care sunt implicate multinaționale străine – Enel, Apa Nova, Volkswagen, privatizarea PETROM, datoriile GazMunaiGaz, EADS, Microsoft fără Microsoft. etc..).

Alte sute de milioane de euro se vor cheltui acum pentru un nou sistem, unul care va fi gestionat de POLIȚIE prin intermediul buletinelor cu CIP. Are țara bani de dat dacă străinii vor să li se facă un sistem GRATUIT pentru asigurările medicale.

Dar cum să recunoască STATUL PROGRESIST că s-au aruncat sute de milioane de euro DE POMANĂ? Mai bine aruncă alte sute de milioane, ascunzând acest lucru.

Așa că șmecherii au inventat șmecheria BULETINULUI CU CIP care va fi folosit și pe post de CARD DE SĂNĂTATE (căci e nevoie doar de acel număr UNIC de pe card cu care să vi se acceseze și să vi se actualizeze la distanță datele personale medicale (toate bolile și toate tratamentele), din (și în) Baza de date Centralizată)

Așa vor împușca mai mulți iepuri dintr-o lovitură:
– vor unifica bazele de date cu informațiile personale ale românilor, baze de date după care Securiștii și DNA-ul umblă acum cu limba scoasă să le acceseze prin diferite protocoale securistice făcute cu diferite instituții de stat,
– vor putea urmări mult mai bine PAS CU PAS, întreaga populație a României, ca în romanele ce au acest subiect („1984”) și ca în filmele cu BIG BROTHER, și în același timp,
– vor putea pune (în sfârșit), să pună GRATUIT, la dispoziția asiguratorilor privați internaționali, un sistem de dosare medicale, cu un acces paranoic bazat pe AMPRENTELE asiguraților, un sistem foarte necesar oricărui asigurator nu numai pentru a putea funcționa dar și pentru a-și maxima profiturile ce le vor face din cele 7,5 miliarde de euro strânse de stat de la români.

Petre Țuțea: „Statul acesta îi apără pe străini de noi, ca-n colonii”.

Ştirea-4

Ce este un cip RFID ? Iată ce scrie Wikipedia

RFID este prescurtarea termenului englez Radio-Frequency Identification (Identificare prin frecvență radio); în engleză se citește aproximativ „ar ‘ef ai.’di”.

Este o metodă de identificare automată care se bazează pe stocarea și regăsirea datelor fără atingere, la distanță, prin unde radio, folosind dispozitive numite etichete RFID (engleză: RFID tag) și transpondere RFID. Tehnologia necesită o cooperare a unui aparat cititor de RFID şi o un cip RFID.

Un cip RFID este un obiect mic sau foarte mic (chiar sub 1 mm x 1 mm) care poate fi aplicat sau încorporat în principiu în orice produs sau obiect, dar și în corpul animalelor sau persoanelor, cu scopul de identificare și urmărire, folosind undele radio. Unele etichete pot fi citite de la mulți metri depărtare, chiar mult peste 50 m, iar cipul se poate afla și în afara razei de vedere a cititorului de RFID.

Cele mai multe cipuri RFID conțin cel puțin două părți:

un circuit integrat (cipul propiu-zis) pentru stocarea și prelucrarea de informații, modulare și demodulare a unui semnal de radio (RF), și alte funcții de specialitate; şi o antenă minusculă pentru recepționarea și transmiterea de semnale radio.

Viitorul RFID fără cip va permite identificarea extrem de discretă a etichetelor şi fără acest circuit integrat, permițând astfel ca etichetele să fie imprimate direct pe obiectele de identificat, de obicei activele unei întreprinderi, la un cost mai mic decât etichetele tradiționale. În prezent (2008) nici unul dintre conceptele fără cip nu a devenit încă practicabil.

Domenii de utilizare Modificare

Astăzi tehnologia RFID este deja folosită în domenii foarte numeroase. Un exemplu este lanțul de aprovizionare al întreprinderilor, pentru a îmbunătăți eficiența inventarelor, pentru urmărirea produselor în cursul fabricației și pentru managementul produselor. Alte exemple care sunt deja automatizate cu ajutorul RFID:

măsurarea timpului realizat la cursele atletice;

controlul pașapoartelor (actualmente nu se practică peste tot în UE decât în unele țări);

aplicarea taxelor rutiere pe anumite autostrăzi etc.;

urmărirea produselor (vacile unei cirezi, cărțile unei biblioteci, transcontainerele unui vapor);

urmărirea locomotivelor și vagoanelor la căile ferate;

autentificarea persoanelor care doresc să intre în zone speciale (cu condiția să-și fi implantat etichete RFID sub piele sau ca RFID să fie încorporat într-o legitimație);

Paza și inventarierea în muzee sau în locații speciale.

Din cauza miniaturizării permanente cipurile RFID, au ajuns până acolo încât ele sunt din ce în ce mai greu de văzut și recunoscut cu ochiul liber, a apărut și o problematică gravă – cea a potențialului pentru spionaj aproape invizibil, în cele mai diverse domenii.

Controverse

Există temerea că cei care nu vor accepta cipurile RFID implantate sau incluse în actele de identitate vor fi aproape excluși din societate, acesta putând ține loc de card, de asigurări medicale, de carte de identitate, și chiar și de bani, dacă banii de hârtie vor fi scoși din uz.

Societatea civilă din România a reacționat împotriva folosirii microcipurilor în documentele de călătorie, prin intermediul a mii de semnături contra pașapoartelor electronice, prin acțiuni juridice împotriva Guvernului României și prin proteste de stradă.

Nu sunt făcute publice efectele electromagnetice secundare asupra creierului, punerea in aplicare se face sub efectul constrângerilor financiare materiale etc. și deci încalcă libertăți multiple, lipsa de optiune a individului nu poate fii considerată hotărâre a acestuia, iar încălcarea libertăților individului creează precedente periculoase cu privire la dreptul la viață privată şi la intimitate, iar libertatea nu poate fi negociabilă.

În Statele Unite

Un elev de la un liceu din Texas a fost suspendat pentru că a refuzat să poarte un ecuson cu cip RFID.

http://fluierul.ro

Publicat în VIATA LIBERA (Big Brother) | Lasă un comentariu

Strigătul disperat al unui om de afaceri, după ce a fost EXTERMINAT economic: România este o junglă în care orice om cinstit este nenorocit de sistemul corupt


Strigătul disperat al unui om de afaceri, după ce a fost EXTERMINAT economic: România este o junglă în care orice om cinstit este nenorocit de sistemul corupt

Până în urmă cu câțiva ani, activitățile agricole din zona de nord a județului Galați era dominate de un grup de firme ce aparținea familiei Ion Banu.
Familia avea în arendă circa 2000 de hectare, iar producția mergea către o fabrică de ulei, o brutărie, o fabrică de alcool și un complex de creșterea animalelor, toate aparținând familiei.
Totul a mers excepțional doar până în anul 2002, atunci când zona de sud a Moldovei a fost lovită de o secetă cumplită, care a distrus recolta în proporție 90-95%. A fost momentul care a declanșat răul: refuzul abuziv al firmelor de asigurări și al instituțiilor statului de a plăti despăgubiri pentru calamitate, lăcomia băncilor și Fiscului (care s-au repezit să lichideze afacerea) și starea de haos din zona Justiției, unde s-au dat, în litigiile aferente, zeci de soluții care se bat cap în cap și încurcă mai rău lucrurile în loc să le limpezească

.

Ion Banu, care deține 95,3% dintre acțiunile Agromec SA Berheci, spune în Adevărul că nimic nu este întâmplător și că totul a fost orchestrat pentru a i se distruge afacerile și familia.

„M-au distrus. România este o junglă în care orice om cinstit este nenorocit de sistemul corupt”, a spus Ion Banu.

„Am fost hărțuit permanent, victimă a unor abuzuri grave, pe care doar în parte am reușit să le îndrept în justiție. S-a ajuns chiar la situația de i se fabrica un dosar penal unuia dintre fiii mei, Bogdan, care a și fost condamnat pe nedrept pentru un accident de circulație pe care nu l-a făcut, iar falsurile și abuzurile au ieșit la iveală de-abia în 2017, când Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a redeschis cauza și a scos la iveală mizeria și corupția din sistem”, a declarat Ion Banu.

Afirmațiile lui Ion Banu despre dosarul penal pentru „omor din culpă”, întocmit de polițiștii de la Tecuci pe numele lui Bogdan Banu, pare de altfel să fie confirmată de ancheta aflată în prezent în curs la Direcția Generală Anticorupție, care-i audiază, sub control judiciar, pe polițiștii care au întocmit actele procedurale.

În ceea ce privește acuzațiile despre presupusa „campanie de exterminare economică” la care face  referire Ion Banu, documentele pe care ni le-a pus la dispoziție par să-i dea drepatte căci, de mai bine de 13 ani, societățile pe care le administrează familia sa se luptă cu instituțiile statului și, în câteva dintre spețe, a obținut deja câștig de cauză, definitiv și irevocabil.
Publicat în AFACERI, ROMANIA DISTRUSA | Lasă un comentariu

Incredibil: o româncă a luat în 2008 un credit de 66.000 de franci. Dupa ce a achitat ratele 4 ani iar banca i-a luat casa, mai are de plată 73.000 de franci


O femeie a făcut un credit de nevoi personale în 2008 pentru 66.000 de franci elevețieni. Timp de 4 ani a achitat ratele cu regularitate, dar după ce cursul a explodat, au început să apară problemele și au apărut întârzierile.

Banca i-a vândut apartamentul pus gaj, dar acest lucru nu a acoperit creditul. Ba din contră, luna trecută femeia a fost înștiințată că mai are de plată încă 73.000 de franci!

În timp ce femeia vorbește despre un abuz, banca susține că sunt dobânzi și penalități de întârziere.
Elena și fostul ei soț au luat un credit de nevoi personale în 2008. Au garantat împrumutul de 66.900 de franci elvețieni, echivalentul a 33 de mii de euro, cu apartamentul părinților ei din Călărași. Între timp, ea a divorțat și bărbatul ar fi plecat din țara, lăsându-i ei toată povara ratelor.

Creșterea amețitoare a cursului, care aproape s-a dublat în 6 ani, dar și problemele personale au făcut-o să nu mai poată achita sumele către bancă. Așa că a fost executată silit în 2013, iar apartamentul părinților ei, pe care-l pusese garanție, a fost vândut un an mai târziu la licitație pentru 82 de mii de lei.

Timp de 3 ani a fost liniște. Elena a născut acum două luni al doilea copil. Când se aștepta mai puțin, a primit prin poștă o nouă înștiințare: că mai are de plătit 73 de mii de franci. La cursul de azi, suma înseamnă 68 de mii de euro. E ca și cum nu ar fi plătit nimic niciodată.
Banca susține că valoarea datoriei este în concordanță cu prevederile contractuale și că pe lângă banii împrumutați s-au adăugat dobânzile pentru 2070 zile de întârziere.
În România sunt peste 50 de mii de familii care mai au împrumuturi în franci elvețieni.
Publicat în BANCI-FMI | Lasă un comentariu

Lemnul, dragă, e mai valoros ca aurul


Un bătrânel cărunt stă pe un scaun mic de lemn și privește pe geam. Își sprijină mâna și bastonul de lemn pe un pat acoperit cu un așternut de lână. Mă privește cu niște ochi de un albastru deschis, ca cerul într-o zi senină de primăvară. Anii care i-au colorat sprâncenele cu alb și i-au desenat riduri pe față nu s-au atins și de ochi. Lumea din Breb, satul din Maramureș pe care îl numește acasă, îl știe ca pe meșterul Petru Pop – sculptor în lemn.

Bărbatul s-a născut la poalele muntelui Gutâi pe 9 noiembrie 1931. Spune că e din epoca pâinii de mălai, dar că a trecut prin mai multe perioade – „eu am mâncat și pâine de ovăz în ’42, în timpul războiului, când a fost înghețat porumbul.”

Acum are 86 de ani, dar își amintește că s-a împrietenit cu lemnul când avea șapte ani și mergea cu vitele și oile familiei pe câmp. Ca să nu adoarmă, a început să cioplească. La scurt timp, meșterea spărgătoare de alune, fusuri cu zugralăi, machete de avioane.

R0016279

L

a 19 ani s-a despărțit de lemn pentru că a plecat în armată la Brașov, apoi s-a întors acasă, s-a căsătorit și a început să lucreze în agricultură. „Un băiat e potrivit să se căsătorească după ce face stagiul militar.” Pe nevasta sa o știa din sat. Aveau multe în comun, inclusiv pasiunea pentru lucrul manual – ea făcea cerje (pături) din lână, așa cum învățase la lucru manual la școală, unde mai făcea și mănuși, ciorapi.

În armată a lucrat cu armamentul, dar „când m-am întors acasă, m-am întors la lemn”. Uneori se mai gândește la câte un cântec din armată, i se face dor și cântă ce-și mai amintește.

Avea 30 de ani când a început colectivizarea și preotul satului, un bun prieten, l-a sfătuit să se apuce de  meserie, să nu lucreze la colectiv, că va fi plătit de mizerie. Atunci a scos briceagul din nou și a început să facă căluși, spărgătoare de nuci, dopuri, căuce –  cană de băut apă pe care ciobanii și haiducii și-o prindeau la brâu. Mai lucra și cruci la morminte sau în portițe, dar doar la comandă. A lucrat în mai multe esențe de lemn – în paltin, prun, salcie, cireș. Cel mai mult i-a plăcut paltinul, pentru că e cel mai ușor de meșterit.

R0016220

În anii ‘70 a fost invitat la Sibiu, la prima ediție a târgului meșterilor. De atunci a străbătut țara și a expus la mai multe târguri, dar Sibiul a rămas un loc special pentru el, acolo s-a simțit ca într-o familie.

Are o familie mare – doi băieți și două fete, mame și tați la rândul lor. Petru Pop spune că sunt din ce în ce mai puțini cei care se ocupă să mai rămâie tradiția. Doar unul dintre băieții lui și un nepot au urmat drumul lemnului trasat de Petru, restul și-au scris propriul drum. Meșterul spune că „surceaua nu sare departe de la tăietori, dar e mai bine la agricultură”.

Petru Pop știe însă un lucru pe care modernitatea pare să-l ignore. „Lemnul, dragă, e mai valoros ca aurul. Aurul se folosește într-un singur mod, ca podoabă, lemnul se folosește în 15.000 de forme.”

El îl folosește în mai multe moduri și în viața personală. Are un baston de lemn care îl ajută să meargă în casă, iar când iese afară pe timp de iarnă se sprijină în două bastoane. „Asta e originală, așa e crescută din pământ”. Spune că mulți îl critică pentru că nu folosește un baston sculptat, frumos. Le răspunde că ăsta original e cel mai frumos. Merg împreună de zece ani, de când e șchiop și fiecare pas înseamnă durere.

R0016260

Se uită la toiag, apoi la picioarele pe care și le-a înghesuit într-o pereche de cizme de munte și spune o ghicitoare: „Pe cei tineri îi pedepsește și pe cei bătrâni îi însoțește.” Bastonul. Cel care îl însoțește pe el e din alun.

De când are nevoie de însoțitor pentru a păși, Petru Pop și-a mutat atelierul în casă. Ține sub pat o cutie dreptunghiulară de lemn în care sunt cuțitele și tot ce îi trebuie ca să cioplească mici accesorii. Numește cutia „atelierul”.

Nu regretă că nu mai are mult nisip în clepsidra vieții, dar îl doare să vadă că se pierde istoria, că oamenii nu o să vadă și peste 100-200 de ani cu ce s-a lucrat lemnul.

„Sunt lucruri valoroase care se pierd, că nu sunt băgate în seamă și nu se păstrează.” A început el să strângă unelte, dar simte că e târziu acum, el e prea bătrân.

R0016210

 

 

 

 

În fața ferestrei, pe un scaun, lucrează o zi, o zi jumate la un fus sau la o cruce de lemn. El face totul manual, chiar dacă spune că acum tendința e ca totul să fie mecanizat. Își trece buricele degetelor de mai multe ori peste fiecare unduire a lemnului și e mulțumit abia atunci când nu mai simte niciun nod.

Odaia în care are patul e și bucătărie. În partea cealaltă a casei are dormitorul, dar s-a obișnuit aici. Nevasta stă cu el și lucrează împreună. Într-un colț e el cu lemnul, în celălalt, nevasta sa cu lâna. Căldura vine de la plita pe care stau patru oale. De pereți sunt atârnate mai multe împletituri de ceapă și sub plită e locul sacilor de porumb. Pe pervaz are biblia. Biblia și un almanah din ‘83 sunt cărțile lui de suflet. Dar nu mai poate citi prea des, pentru că îl dor ochii și i „se amestecă literele, chiar și cu ochelari”. Când nu cioplește, stă pe prispă și se gândește la cum a trăit, la cei care nu mai sunt și cum se va duce și el, că așa e viața. Apoi își dă seama că nu îi e dor de nimic, doar de sănătate. – „Mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, spune el.R0016204

Petru Pop și-a pus amprenta pe mai multe porți din Maramureș, iar la biserica nouă din Breb a făcut tocul ușii. Pe tot ce a cioplit se semnează cu numele de familie. Crestează în lemn câte un POP, dar în chirilice, „să creadă unii care nu știu că e parte din sculptură”. Vrea ca peste ani, cei care îi vor descifra semnătura din chirilice să spună „măi, ceva Pop de pe undeva o făcut lucrul ăist. Asta o să fie dovada că am existat. Pruncii, vecinii, prietenii, te uită, dar lucrurile documentează existența ta.”

 

 

P

entru el există trei lucruri, cele mai vechi obiecte de artă din Maramureș, pe care le și  face: fusul cu zurgălăi, funia pe care o aplici pe cruci sau porți (ca un spic sau împletitură din lemn) și rozeta care reprezintă soarele. De-a lungul vieții, a făcut câteva sute din fiecare. Chiar și după 80 de ani de muncă, nu ar putea trăi altfel. „Munca e norocul omului”. Spune că el a fost înzestrat de la Dumnezeu cu sculptura, că a primit „dar să facă și să valorifice lemnul”.

Scoate de sub pernă un caiet dictando, plin de versuri pe care le-a scris din auzite, să nu se piardă și să nu le uite. Pune perna la loc peste niște mandarine care sunt și ele acolo. Îmi dă caietul. Îl deschid la un cântec din armată, îi citesc primul rând și începe să recite versurile ca pe o poezie. Îi plac toate – de dragoste, de supărare, de voie-bună.

În timp ce recită, nevasta se ridică de pe pat, lasă ghemotocul de lână din mână și merge cătinel către prispa unde apa clocotește într-o oală. O domolește când toarnă câteva castroane cu mălai. Amestecă de câteva ori și se întoarce la fuior.

R0016256

R0016294

R0016301

Meșterul termină de recitat versurile cântecului, pune caietul la loc și vrea să îmi arate și atelierul cel mare din curte. Încearcă să se ridice. Încet. „Stați încet cu mine, până îmi iau demarajul”. Încearcă să șuiere un alt cântec. Nevasta sa râde și îi spune „mai bine îți pui dinții și apoi șuieri”. Împart un zâmbet complice, ca între prieteni care au împărțit totul mai bine de 50 de ani, apoi ieșim din odaie.

Străbatem curtea, pentru a ajunge la atelierul cel mare, care e și un fel de muzeu cu obiecte făcute de el. Casa și atelierul sunt față în față. Înainte de a intra să îmi arate munca lui, își scutură cizmele de zăpadă. Munca lui din lemn e împrăștiată prin toată încăperea. De pereți atârnă cheițe și zurgălăi. Unde nu sunt obiecte din lemn, sunt atârnate diplomele pe care le-a primit de-a lungul vieții. Sub un geam e o masă pe care stau almanahul din care a citit toată viața și câteva reviste în care sunt articole despre el. „Am aflat că în orice trebuie disciplină”, spune în timp ce aranjează obiectele de lemn pe masă ca pentru o expoziție. Are câteva zeci din fiecare. Lemnul fin, alb, păstrează urmele briceagului pe alocuri. Doar un obiect e de unul singur – un suport de pipe cerut de un om care n-a mai venit după el. Suportul sprijină câteva pipe, Petru a început să le colecționeze, alături de insigne, că era păcat de suport să rămână și singur și gol.

R0016229

 

Zurgălăii, dopurile și spărgătoarele de alune umplu masa ca pionii o tablă de șah. Petru Pop privește pe geam, deasupra lor. Se uită la pițigușii care ciripesc prin curte. „Poate nu ne mai întâlnim, dumneavoastră sunteți de departe, eu sunt bătrân.”

Mai multe informații de călătorie despre destinația Maramureș găsiți aici.
Informații despre alte destinații pentru ecoturism din România găsiți aici.

Fotografii de Mădălin Nicolaescu

http://totb.ro

Publicat în ROMANIA LA SAT | Lasă un comentariu

Darnicul şi zgârcitul ( poveste persană )


Au fost odată doi vecini: unul era darnic din cale-afară, iar celălalt, din cale-afară de zgârcit. De câte ori se duceau împreună la târg sau la vânătoare, cel zgârcit îi spunea celui darnic:
– Vai de mine, mi-am uitat merindele acasă. Ce să mă fac? Şi cel darnic îi răspundea:
– Nu-i nimic. Am luat eu destul să ne ajungă amândurora!
Într-o bună zi, au plecat amândoi la vânătoare şi povestea s-a repetat. Când să poposească în pădure, cel zgârcit i-a spus că uitase sacul cu merinde acasă, iar cel darnic l-a poftit să mănânce din plăcintele pe care le luase cu el. Acesta primi, se făcu noapte, iar a doua zi în zori o porni de unul singur în pădure, după vânat, mâncând cu poftă din bunătăţile pe care le avea la el, căci îl minţise pe vecin că-şi uitase mâncarea, când, de fapt, avea cu el un sac plin cu de toate, dar nu voia să împartă nimic cu nimeni.
Când se trezi singur, vecinul cel darnic bănui ceea ce se întâmplase, căci n-ar fi fost pentru prima dată şi, fără să-şi facă sânge rău, o porni singur mai departe. Când se înnoptă, i se păru că vede, nu departe, licărind o lumină. Se îndreptă într-acolo. Ajunse într-adevăr într-o căsuţă, unde se aflau o masă şi trei culcuşuri. Pe masă era o farfurie plină cu plăcinte. Cum i se terminase mâncarea, bietul om îndrăzni să ia şi el una şi apoi se aşeză umil într-un colţ să se odihnească până a doua zi în zori, când o va fi pornit de unul singur în pădure. După câtva timp, iată că sosesc un urs, un lup şi o vulpe, îşi ia fiecare câte o plăcintă, două şi apoi stau de vorbă:
– Pun rămăşag că nimeni nu ştie că lângă casa noastră a căzut azi dintr-o căruţă un sac cu galbeni, mormăi ursul.
– Ba eu pun rămăşag că nimeni nu ştie că în spatele casei noastre un vânător a ascuns în pământ doi saci cu galbeni, spuse lupul.
– Şi eu pun rămăşag că nimeni, în afara mea, n-a văzut pe cel care a ascuns în scorbura copacului din faţa casei trei saci cu galbeni, se făli şi vulpea. Omul cel darnic moţăia în colţul odăii, dar ca prin vis auzea tot ce vorbeau ursul, lupul şi vulpea.
Aşa că, a doua zi, după ce plecaseră cele trei gazde, omul se duse în toate cele trei locuri, luă sacii cu galbeni la spinare şi o porni spre casa lui.
Când văzu cel zgârcit ce bogat se întorsese acasă celălalt, nu-i mai dădu pace până nu-l făcu să istorisească de-a fir-a-păr totul cum se petrecuse. Şi omul îi povesti întocmai.
A doua zi, o porni şi zgârcitul înspre casa ursului, a lupului şi a vulpii. Nimeri pe când ei erau plecaţi. Văzu plăcintele şi hapsân cum era le mâncă pe toate, iar dacă mai rămăseseră vreo două-trei şi le vârî în sac.
De la uşă se înfurie ursul când intră înfometat şi văzu că farfuria cu plăcinte era goală, şi mai înfuriat se arătă lupul, iar vulpea ţipă cât o ţinu gura:
– Hoţul e sub masă!
Căci abia apucă să se ascundă sub masă, când auzi că se apropiau ursul, lupul şi cu vulpea. Se năpustiră toţi trei asupra lui şi-i traseră o mamă de bătaie, fiind siguri că tot el luaseră şi toţi sacii cu galbeni care dispăruseră de la locurile lor.

http://filedelumina.ro

Publicat în POVESTIOARE | Lasă un comentariu

Jacob Rothschild (2016): „Trăim cel mai mare experiment de politică monetară din istoria lumii”


„Toate fondurile de investiţii ar dori să ajungă să fie gestionate de un o echipă cu un pedigree impresionant, iar una dintre acestea estea cea de la Rothschild Investment Trust. În Raportul oferit clienţilor actuali şi potenţiali la jumătatea anului 2016, preşedintele Jacob Rothschild trage un semnal de alarmă.

Tranzacţiile de pe pieţele financiare sunt la cele mai mari niveluri înregistrate vreodată, marile averi cresc de la un an la altul, iar băncile centrale încearcă să reducă temerile din piaţă, însă aceasta pare să fie o falsa realitate daca este să ne uitam la modul în care lordul Jacob Rothschild a caracterizat ultimele evenimente majore din economia mondială.

“În cele şase luni care au făcut obiectul evaluării, bancherii centrali au continuat ceea ce este cu siguranţă cel mai mare experiment de politică monetară din istoria lumii. Navigăm în ape necunoscute din acest motiv şi este imposibil să prevedem consecinţele nedorite ale ratei foarte mici a dobânzilor, cu circa 30% din datoria mondială având randamente negative, la care se adaugă şi relaxarea cantitativă la o scară masivă.

Până acum, cel puţin în termeni bursieri, politica a fost una reuşită, căci pieţele au atins cote înalte iar volatilitatea a rămas, în mare, una redusă. Aproape toate categoriile de investiţii au crescut că urmare a acestei politici monetare. În paralel însă, creşterea economică este anemică, cu o cerere slabă şi deflaţie în multe părţi ale lumii civilizate.

Rămân multe dintre riscurile pe care le subliniam în comunicarea mea din 2015. Situaţia geopolitică s-a deteriorat in Marea Britanie, care a votat pentru părăsirea UE, iar alegerile prezidenţiale din noiembrie din SUA vor fi cel mai probabil neobişnuit de tensionate, în timp ce situaţia din China rămâne opacă iar scăderea treptată a creşterii economice va duce cu siguranţă la probleme. Conflictul din Orientul Mijlociu continuă şi este puţin probabil să fie reglementat în următorii mulţi ani. Am văzut deja consecinţele lui în Franţa, Germania şi în atacurile teroriste din Statele Unite.

În vremuri ca acestea un obiectiv important este prezervarea capitalului. Este motivul pentru care ne-am redus expunerea de la 55% la 44%. Expunerea la lira sterlină a fost redusă semnificativ la 34%, iar acum a ajuns la aproximativ 25%. Am sporit rezerva de aur şi metale preţioase la 8% pâna la finalul lui iunie”.”[1]

SURSE

  1. http://www.cotidianul.ro/jacob-rothschild-traim-cel-mai-mare-experiment-de-politica-monetara-din-istoria-lumii-286394/
  2. Foto: Internet

https://www.dzr.org.ro

Publicat în ECONOMIE-FINANCIAR | Lasă un comentariu

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker: „Nici o altă țară nu va mai părăsi Uniunea.


Statele membre rămase se vor îndrăgosti din nou unele de altele și își vor reînnoi jurămintele față de UE”

„Brexit-ul nu va avea efect de domino. Ba din contră, statele rămase vor fi mai atașate ca oricând de blocul comunitar. Cel puțin așa crede președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, convins că nicio altă țară nu va părăsi blocul comunitar. Și asta pentru că, spune el, Brexitul le va face să înțeleagă că ieșirea din UE nu este o opțiune bună.

Întrebat de jurnaliștii de la Bild dacă și alte state membre vor urma exemplul Marii Britanii de a părăsi Uniunea, Juncker, autorul planului Europei cu două viteze a răspuns: „Nu. Exemplul Marii Britanii îi va face pe toți să înțeleagă că nu merită să plece”. Și a adăugat: „Dimpotrivă, statele membre rămase se vor îndrăgosti din nou unele de altele și își vor reînnoi jurămintele față de Uniunea Europeană”, informează Agerpres.

De asemenea, a precizat președintele Comisiei Europene, Marea Britanie va trebui să se obișnuiască să fie tratată ca o țară care nu mai este membră. „Să fii membru pe jumătate și să alegi doar ce-ți convine nu este posibil. În Europa, mănânci ce ai pe masă sau nu te așezi la masă”, a adăugat el.”[1]

SURSE

  1. http://www.activenews.ro/externe/UE-mai-tare-ca-%E2%80%9ERomeo-si-Julieta-Juncker-Nicio-alta-tara-nu-va-mai-parasi-Uniunea.-Statele-membre-ramase-se-vor-indragosti-din-nou-unele-de-altele-si-isi-vor-reinnoi-juramintele-fata-de-UE-141974
  2. Foto: new.euro-med.dk

https://www.dzr.org.ro

Publicat în EUROPA | 1 comentariu

Această invenţie a fost ”ELIMINATĂ” acum 85 de ani. Ar fi putut FALIMENTA corporațiile petroliere


masina electrica

Sprijinit de Pierce Arrow-Co. şi de General Electric în 1931, Nikola Tesla, inventatorul generatorului de curent alternativ, a luat motorul de benzină de pe un automobil Pierce Arrow și l-a înlocuit cu un motor electric de 80 de cai putere, de curent alternativ, cu nicio sursă de alimentare externă.

Tesla a achiziţionat 12 de tuburi vidate, unele fire și rezistențe, pe care le-a adunat într-o cutie de 50 cm lungime, 30 cm lăţime şi 15 cm înălţime. Punând cutia pe scaunul din față de lângă el, Tesla a spus: “Acum avem energie”. Fără niciun combustibil, Tesla a reuşit să conducă maşina aceasta timp de o săptămână, până la viteze de 150 km/h.

Cum motorul de curent alternativ poate funcționa numai pe curent alternativ (care este, de obicei, furnizat într-o locuinţă), bateria auto electrică de 12 volți nu putea fi sursa de putere, deoarece aceasta funcţionează numai pe curent continuu. Deci, care a fost sursa de putere care alimenta motorul electric de curent alternativ al lui Tesla? Undele electromagnetice despre care Tesla spunea că reprezintă o sursă liberă de energie, fiind prezente peste tot, în cantități nelimitate.

Demonstraţia din 1931 Pierce Arrow arată fără îndoială că nu avem nevoie de niciun fel de benzină/motorină pentru alimentarea automobilelor noastre. Aşadar, acest lucru a avut loc în 1931! De 85 de ani industria automobilului putea să se dezvolte altfel, fără poluarea maşinilor de care avem parte astăzi şi fără a plăti sute de miliarde de dolari marilor corporaţii petroliere, pentru o tehnologie atât de poluantă!

Un automobil alimentat cu un motor electric ca cel produs de Tesla are mai multe avantaje faţă de motorul clasic pe benzină sau motorină. În primul rând, acel automobil nu va face absolut niciun zgomot, pentru că nu mai există niciun motor care să polueze fonic. În al doilea rând, s-a terminat cu toată poluarea chimică. În al treilea rând, acea maşină ar fi mult mai uşoară, pentru că nu ar mai exista celebrul motor masiv de combustibil, rezervorul plin cu combustibil sau sistemele de evacuare. Şi, nu în ultimul rând, sursa de energie pentru automobil ar fi una gratuită!

Acum, este evident de ce acest automobil electric uluitor, construit de Tesla, a fost ucis în urmă cu 85 de ani. Marile corporaţii petroliere şi cele de electricitate nu mai câştigau bani; la fel şi guvernele, nu mai puteau percepe impozite pe benzina sau motorina vândută. Iar energia liberă nu putea fi impozitată, pentru că ar fi fost ca şi cum ai taxa aerul…

sursa: lovendal.ro

http://www.secretulcunoasterii.ro

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

Zidul lui Hadrian, frontiera de nord a Imperiului Roman. Acolo, în provincia Britania, a fost detașată și o cohortă formată din GETO-DACI!


zidul lui hadrian
Numit, în latină, Vallum Hadriani sau Vallum Aelium, Zidul lui Hadrian reprezintă o fortificație a cărei construire a început în anul 122 e.n., în provincia romană Britania, sub domnia împăratului Hadrian – succesorul lui Traian. Grandioasa construcție începea de pe țărmul râului Tyne, aproape de Marea Nordului și ajungea până la Marea Irlandei. Reprezenta limita de nord a Imperiului Roman, dincolo de care începeau teritoriile ce aparțineau triburilor libere ale acelor meleaguri, inclusiv ale picților.

1

Vallum Hadriani nu era un simplu zid. El cuprindea porți, clădiri pentru cazarea trupelor și turnuri de veghe. De-a lungul său se afla un drum militar. Construirea Zidului lui Hadrian a durat șase ani. A fost necesară munca a 15000 de oameni, pentru ridicarea sa. Zidul a fost construit de către legionarii romani, între care existau și arhitecți, zidari ori meșteri pietrari. Componenții legiunilor romane aveau statut de cetățeni romani.

a

Deși, în genere, militarii care lucrau sau care desfășurau activități militare la Zidul lui Hadrian proveneau din Europa de nord, au existat și unități aduse de la depărtări mai mari, formate din luptători de diferite nații. Printre aceștia se numărau asturieni (din Peninsula Iberică), sirieni și geto-daci.

Birdoswald

„Cohors I Aelia Dacorum” a fost un regiment de infanterie (o cohortă) al corpului de auxiliari al armatei romane. Cohorta a fost creată în vremea împăratului roman Hadrian în provincia romană Dacia, lucru petrecut mai devreme de anul 125 e.n. Unitatea constituită din geto-daci a fost dislocată, pentru aproape întreaga sa existență, la hotarul de nord al provinciei Britania, în forturile aferente Zidului lui Hadrian.

i

Astăzi ne sunt cunoscute numele a 53 de participanți la construirea Zidului lui Hadrian. Este vorba despre centurionii care, conducându-și militarii, răspundeau, fiecare, de bunul mers al construirii unui sector de zid. Zidul lui Hadrian nu a fost abandonat nici măcar după sfârșitul Imperiului Roman, deoarece localnicii s-au folosit în continuare de clădirile aflate de-a lungul său.

h

Adesea zidul lui Hadrian este descris ca un loc în care viața era dificilă și confortul redus. Însă personajele din elita militară și administrativă beneficiau de condiții foarte bune de viață. Locuințele persoanelor de vază erau prevăzute cu… încălzire prin podea (hypocaust). Nu lipseau nici băile.

d

Romanii au invadat și ocupat mari porțiuni din actuala Scoție, chiar după terminarea zidului. Deoarece stăpânirea romanilor s-a extins în afara sa, zidul a fost abandonat o scurtă perioadă, cam 20 de ani, începând cu anul 138 e.n. Ulterior a intrat iarăși în folosință, deoarece s-a revenit la fostul hotar, delimitat de către zid, în urma atacurilor triburilor băștinașe.

b

Este foarte probabil ca arhitectul principal al zidului să fi fost chiar Hadrian. Zidul care poate fi admirat astăzi în Marea Britanie posedă doar 10% din dimensiunile pe care le avea odinioară construcția. Ruta exactă pe care o urma Zidul lui Hadrian nu este cunoscută totalmente, deoarece pe traseul pe care îl urma odinioară au fost construite așezări umane care au șters vechile urme.

3

g

f

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa: wikipedia.org, blog.english-heritage.org.uk, hadrianswallcountry.co.uk

http://adevaruldespredaci.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Frăția Babiloniană satanică a Șarpelui – istoria dezvăluită a așa-zișilor Iluminați și a reptilienilor Anunnaki (I)


Ce se petrece pe această Planetă?

Cu mii de ani în urmă, la începuturile „preistoriei”, a existat o civilizaţie extrem de avansată în Oceanul Pacific, cunoscută ca Lemuria sau Mu. Împreună cu alte popoare, lemurienii au întemeiat o altă mare cultură pe un ţinut aflat în Oceanul Atlantic, şi anume Atlantida.

Cunoaşterea care a stat la baza acestor societăţi avansate, cunoaşterea cu ajutorul căreia au fost construite uluitoarele şi inexplicabilele structuri antice precum Marea Piramidă, a provenit de la civilizaţii care nu aparţineau acestei planete. Unele din aceste fiinţe erau înalte, cu păr blond şi ochi albaştri, altele aveau o formă reptiliană.

Aceşti extratereștri, dar şi alţii, au venit pe Pământ din constelaţii precum Orion, Draco, Andromeda, Lyra sau Pleiade, Sirius, Vega, Zeta Reticuli, Arcturus, Aldebaran. Aborigenii australieni, triburile africane, indienii sud-americani sau vechii babilonieni sunt numai câteva din diferitele popoare care au, ori de la caz la caz, au avut legături ancestrale cu aceste locuri.

Reptilienii sunt înalţi, cu ochi şi piele de şarpe, fiind îndeaproape înrudiţi cu clasicii „mici cenuşii” cu ochi mari şi negri, foarte asemănători cu binecunoscutul personaj de cinema ET. Deseori, aceste grupuri extraterestre s-au luptat pentru supremaţie în legendarele „războaie ale zeilor”. Aceste fiinţe foarte avansate din punct de vedere tehnologic au fost identificate cu zeii raselor umane prin prisma faptelor aparent miraculoase pe care le-au realizat cu ajutorul tehnologiei şi al aparatelor lor zburătoare.

Dacă ţi se pare imposibil de conceput existenţa unor umanoizi care iau formă reptiliană sau a unor forme „inteligente” de viaţă a căror origine nu este pe această planetă şi nici măcar în dimensiunea noastră, ia aminte la cuvintele astrobiologului Carl Sagan: „Există mai multe combinaţii de ADN (forme fizice) decât atomii din univers.”
Plecând de la această afirmaţie, e absurd să ne îndoim de existenţa unei întregi varietăţi de specii extraterestre reptiliene care au venit pe Pământ. Aceşti „zei” s-au împreunat cu femeile de pe planeta noastră, fapt menţionat în nenumărate relatări antice, dând astfel naştere rasei hibride, Nefilim, descrisă în Vechiul Testament, cartea Genezei. Cea mai importantă combinaţie între specii a fost cea dintre reptilieni şi popoarele nordice cu păr blond şi ochi albaştri, ambele de origine extraterestră, deoarece se formase o alianţă între facţiuni ale acestor rase.

Uniunea lor a avut ca rezultat rasa ariană sau „nobilă” – „rasă superioară” a naziştilor. Aceasta este fuziunea dintre ADN-ul nordic şi cel reptilian (codul genetic care decide caracteristicile fizice) şi, aşa cum confirmă vechile consemnări, aceste descendenţe „regale”, hibrizii reptilieni-nordici, au fost plasaţi în poziţii de conducere cu mii de ani înaintea „istoriei” cunoscute.

Aceştia erau regii şi reginele care reclamau „dreptul divin” de a domni datorită descendenţei lor – cea a „zeilor”. Reprezentanţii acestor linii regale vechi, din Egipt, Sumer şi Valea Indusului, aveau pielea albă şi ochi albaştri, fiind cunoscuţi drept Regii-Dragon sau Regii-Şarpe de către cei care cunoşteau natura lor hibridă.

Lemuria a fost distrusă de un cataclism cumplit în urmă cu 11.500-12.000 de ani. Atlantida a avut şi ea un sfârşit tragic asemănător, câteva mii de ani mai târziu.

Toate miturile şi legendele ce se întâlnesc la popoarele de pe întregul glob despre Marele Potop sunt corelate cu distrugerea acestor două continente. Supravieţuitorii Atlantidei au călătorit înspre Orientul Apropiat şi cel Mijlociu în jurul anului 4.000 î.Ch., unde au format Imperiul Sumerian, în zona Irakului de astăzi, între râurile Tigru şi Eufrat.

Sumer, conform istoriei „oficiale”, era leagănul civilizaţiei umane, dar, de fapt, el n-a reprezentat decât un nou început după cataclismul care a distrus Atlantida. Însămânţarea descendenţelor extraterestro-umane a continuat, ca şi politica de a-i aşeza pe cei mai puri dintre hibrizi, reptilienii-nordici, în poziţii de conducere şi administrative asupra popoarelor din Sumer, Egipt, Babilon şi Valea Indusului, pe măsură ce Imperiul Sumerian se extindea din ce în ce mai mult. Acelaşi lucru a avut loc şi în alte părţi ale lumii, precum cele două Americi şi China, dar zona Orientului Mijlociu era cea mai importantă (cel puţin atunci) pentru aceste facţiuni extraterestre, dominate de reptilieni sau „rasa şarpelui”.

De-a lungul a mii de ani aceste popoare s-au extins dincolo de Orientul Apropiat şi Mijlociu în Europa, iar descendenţele „regale” din Sumer, Egipt etc. au devenit familiile aristocrate ale Marii Britanii, ale Irlandei şi ale ţărilor de pe continent, mai ales Franţa şi Germania. Oriunde au ajuns, aceste linii „regale” s-au îmbinat obsesiv prin căsătorii aranjate şi programe secrete de reproducere.

Acelaşi lucru se petrece şi astăzi în cadrul familiilor regale, deoarece ei caută să perpetueze un anumit cod genetic, care se poate dilua repede prin reproducere în afara cercului lor hibrid. În lumea antică, unul din centrele reţelelor de societăţi secrete, cum ar fi cea a așa-zișilor Iluminați, prin care aceste descendenţe manipulează omenirea, a fost Babilon, situat în ţinutul Sumerului. Această reţea a așa-zișilor Iluminaţi şi-a mutat apoi centrul la Roma, timp în care s-a creat Imperiul Roman, apoi Biserica Romană, unde s-a realizat instituţionalizarea creştinismului.

După căderea Imperiului Roman această rasă hibridă a avut ca bază capitala Olandei, Amsterdam, în momentul în care olandezii au început să-şi construiască imperiul prin Compania Indiilor Orientale (Dutch East India Company) şi s-au stabilit apoi în Africa de Sud. în 1688, un astfel de descendent hibrid, Wilhelm de Orania, a invadat Anglia din Olanda şi a preluat tronul britanic, devenind astfel în 1689 regele William al III-lea al Angliei. William a domnit împreună cu regina Maria, dar şi singur după moartea ei în 1694. Începând cu acea perioadă, așa-zișii Iluminaţi şi-au mutat centrul operaţiunilor lor în Londra. Ceea ce a urmat, desigur, a fost „Marele” Imperiu Britanic.

Expansiunea acestuia, dar şi creşterea influenţei ţărilor europene în restul lumii au exportat aceste descendenţe-hibrid pe fiecare continent, inclusiv în America de Nord, a cărui importanţă în zilele noastre o ştim cu toţii. În momentul declinului şi al colapsului imperiilor europene, mai ales în secolul XX, se părea că aceste ţinuturi, Americile, Africa şi Australia, îşi câştigaseră „independenţa”.

De fapt, descendenţele Nefilim şi Illuminati doar au schimbat controlul deschis cu un altul insidios şi mult mai eficient. La retragerea aparentă a imperiilor, ei au lăsat în aceste ţări, inclusiv în Statele Unite, descendenţii lor hibrizi şi reţeaua de societăţi secrete prin care operează şi în prezent. De atunci, ei au continuat să manipuleze aceste foste colonii ca parte a planului lor pe termen lung de a controla complet centralizat planeta printr-un guvern mondial, bancă centrală, monedă unică, armată, precum şi prin implantarea de cipuri conectate la un computer global, unui procent cât mai ridicat al populaţiei.

Aceasta este structura guvernamentală care ne râde în faţă. Descendenţele care controlează lumea şi vieţile noastre de astăzi sunt aceleaşi descendenţe care au domnit în Lemuria, Atlantida, Sumer, Egipt, Babilon, Imperiul Roman şi imperiile britanic şi europene. Ei sunt preşedinţii Statelor Unite, prim-miniştrii, familiile afaceriştilor şi bancherilor de vârf, patronii trusturilor mass-media şi cei care controlează armatele. Am fost conduşi de acelaşi „trib” de hibrizi extratereștri sau tereştri, Nefilimii, timp de mii de ani, şi astăzi trăim chiar în timpul desfăşurării din plin a planurilor lor. A sosit vremea când noi, oamenii, fie punem capăt acestei dictaturi ascunse, fie ne vom confrunta în curând cu un stat bolșevic global.

Așa-zișii Iluminaţi şi Noua Ordine Mondială !

Ne-am născut într-o lume controlată de forțe nevăzute care au invadat şi care manipulează omenirea de mii de ani. Nu, aceasta nu este un scenariu de la Hollywood, este chiar cea ce trăim în prezent.

Dacă privim în jur, am putea crede că ceea ce vedem este „real”. Dar, de fapt, trăim în iluzie, o iluzie proiectată să ne menţină într-o închisoare mentală, emoţională şi spirituală.

Scopul site-ului davidicke.com este să demaşte aceste forţe şi modul în care ele operează dezvăluind gigantica reţea de manipulare globală, orchestrată de forţe de dincolo de tărâmul fizic.

Aici sunt citați diverşi autori, cercetători, istorici şi texte antice, mitologice, ezoterice, ştiinţifice dar sunt prezentate şi analize proprii şi amănunţite. De asemenea, pe acest site sunt demascate liniile genealogice ascunse prin intermediul cărora entităţi din alte dimensiuni acţionează în secret printre noi. Oricât de nebunesc ar părea la prima vedere, folosind toate documentaţiile disponibile, se arată cum liniile genealogice regale şi ale celor care ne conduc astăzi în plan politic şi economic sunt aceleaşi cu ale celor care au fost regi şi regine în timpurile străvechi.

Trebuie să se ridice o dată vălul şi atunci oamenii vor realiza cu adevărat cine sunt ei înșiși, care este forţa lor, că sunt una cu divinitatea şi că ei sunt singurii care îşi controlează viaţa. Ba mai mult decât atât, noi toţi suntem UNUL, fiecare individ dintre noi este oglinda celuilalt, numai gândind la unison putem programa şi vom avea orice viitor ne dorim, de noi depinde căci suntem fiinţe multidimensionale.

Nu vreau să demonizez specia reptiliană Anunnaki, eu (David Icke, n.n.) doar vorbesc prin articolele mele despre unii dintre acei reptilieni care vor să deţină controlul asupra planetei, ceea ce nu constituie o demonizare asupra acestei specii care este doar o alta genetică care exista în univers, fiind şi ea o manifestare a creaţiei.

Cartea Secretul Suprem prezintă o cantitate uriaşă de informaţii care pun la grea încercare prejudecăţile lumii în care trăim. Vă avertizez să nu continuaţi cu lectura dacă sunteţi dependent de sistemul actual de convingeri, sau dacă nu credeţi că puteţi face faţă din punct de vedere emoţional adevărului referitor la ceea ce se întâmplă în această lume.

Dacă preferaţi însă să continuaţi, vă reamintesc că nu trebuie să vă fie teamă de nimic. Viaţa este veşnică şi orice experienţă este doar o încercare pe calea către iluminare. Din perspectiva nivelului suprem de percepţie nu există bine şi rău, ci doar conştiinţa care face alegeri pentru a experimenta tot ce poate fi experimentat. Evenimentele uimitoare pe care le revelează această carte se apropie de final, iar lumina conştiinţei răsare în sfârşit, fiind pe cale să provoace cea mai mare transformare a conştiinţei planetare de 26.000 de ani încoace. În pofida aparenţelor, este o perioadă incitantă şi ideală pentru a trăi pe acest pământ.

Ne aflăm în pragul unei incredibile transformări globale, la o răscruce de drumuri în care deciziile noastre vor influenţa multă vreme de acum înainte destinul planetei Pământ. Avem astăzi posibilitatea să descuiem porţile închisorii mentale şi psihice în care a fost întemniţată de mii de ani rasa umană. La fel de bine, le putem permite gardienilor care deţin controlul să îşi ducă la bun sfârşit planurile de menţinere în sclavie şi de îndoctrinare mentală, emoţională, spirituală şi fizică a tuturor bărbaţilor, femeilor şi copiilor de pe această planetă, prin instaurarea unui guvern mondial, a unei armate, a unei bănci centrale şi a unei monede unice, precum şi prin implantarea de microcipuri în trupul fiecărui individ în parte.

Ştiu că sună fantastic, dar dacă rasa umană şi-ar ridica ochii de pe ecranele televizoarelor unde rulează ultimul episod al telenovelei preferate sau ultimul show de divertisment, privind în jur cu luciditate, şi-ar da seama că toate aceste lucruri nu sunt doar posibile – ci chiar se petrec. Cu fiecare oră care trece, puterea ocultă preia din ce în ce mai strâns controlul asupra politicii globale, asupra afacerilor, băncilor, armatei şi mass-media. Se vorbeşte tot mai des de implantarea de microcipuri la nivelul populaţiei, şi probabil procesul a început deja. Ori de câte ori un plan ascuns este pe punctul de a fi implementat, există o perioadă în care informaţiile ascunse trebuie să iasă la suprafaţă, pentru a putea susţine ultimul asalt asupra realităţii fizice.

Acesta este procesul la care asistăm la ora actuală, odată cu toată această explozie de fuziuni între imperiile bancare şi de afaceri globale, precum şi cu accelerarea vitezei procesului de centralizare a puterii politice şi economice în mâna unor instituţii precum Uniunea Europeană, Naţiunile Unite, Organizaţia Mondială a Comerţului, Acordul Multilateral pentru Investiţii, precum şi a altor instituţii de globalizare, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi summiturile G-7/G-8. În spatele acestui proces continuu şi bine coordonat al globalizării se ascunde un trib alcătuit din câteva familii cu sânge pur, a căror linie genealogică poate fi trasată până în antichitatea Orientului Mijlociu şi a Orientului Îndepărtat.

Ele au venit din aceste regiuni şi au devenit regii, nobilimea şi preoţimea naţiunilor europene în formare, extinzându-şi apoi puterea în întreaga lume, îndeosebi prin intermediul „Marelui” Imperiu Britanic. Folosindu-se de acest instrument, tribul şi-a putut extinde puterea în toate ţările pe care le-a ocupat Imperiul Britanic, dar şi alte ţări europene, inclusiv în Statele Unite, de unde continuă să regizeze acest spectacol până în zilele noastre.

Statele Unite au fost conduse până în prezent de 40 de preşedinţi, din care 33 au fost legaţi genetic de numai doi oameni: regele Angliei Alfred cel Mare şi Carol cel Mare, faimosul rege al Franţei care a trăit în secolul IX. În toată această perioadă istorică, agenda politică a acestor familii a continuat să fie implementată în lume, ajungându-se astăzi în situaţia în care controlul global centralizat a devenit posibil.

Dacă doriţi să ştiţi cum va arăta viaţa noastră dacă nu ne vom trezi rapid, priviţi Germania nazistă. Aceea este lumea care ne aşteaptă pe toţi dacă planul pe care eu îl numesc Agenda Frăţiei va reuşi până în anul 2012. În special anul 2012 pare crucial, din motive pe care le voi explica în continuare. Oamenii nu au nicio idee de prăpastia care îi aşteaptă sau despre natura lumii în care vor trăi copiii lor; cei mai mulţi dintre ei nici nu doresc să afle mai multe amănunte, căci nu le pasă. Preferă să ignore realitatea evidentă, negând adevărul care încearcă să le deschidă ochii.

Personal, mă simt ca o vacă ce aleargă pe câmp, strigându-le suratelor ei:
Hei, ştiţi camionul acela care încarcă în fiecare lună o parte dintre noi? Ei bine, prietenele noastre nu sunt duse pe un alt câmp, aşa cum credeam noi. Oamenii le împuşcă în cap, le golesc sângele, le taie şi fac pachete de carne din ele. Apoi alţii le cumpără şi le mănâncă!”.

Imaginaţi-vă reacţia celorlalte vaci:
Eşti nebună, soro! Nimeni nu ar putea face aşa ceva. De altfel, avem acţiuni la acea companie de transport şi luăm nişte dividende frumoase. Aşa că tacă-ţi gura, nu ne mai speria de pomană”.

Agenda pe care o expun în această carte (Secretul Suprem, n.n.) se derulează de mii de ani şi a ajuns în momentul de faţă aproape de finalizare, căci oamenii au renunţat să mai gândească şi să îşi mai asume responsabilităţile care le revin. Ei preferă să facă ce cred că le serveşte interesele de moment, decât să se gândească la consecinţele faptelor lor pentru existenţa rasei umane. Se spune chiar că ignoranţa echivalează cu fericirea. Acest lucru este adevărat, dar numai pe termen scurt. Te poţi simţi foarte fericit dacă nu ştii că vine o tornadă, căci nu trebuie să faci nimic pentru a preîntâmpina pagubele. În timp ce tu îţi ţii capul în nisip, fundul îţi rămâne însă în aer, şi tornada continuă să se apropie!

Dacă ţi-ai ridica ochii şi ai privi în zare, ai putea evita foarte uşor dezastrul. Ignoranţa şi negarea nu pot avea decât o singură consecinţă: furtuna te va lovi în plin, şi se ştie că aceste tornade lovesc întotdeauna pe neaşteptate şi atunci când omul este mai puţin pregătit pentru ele, efectele lor fiind dezastruoase.

Aşa cum spuneam: ignoranţa echivalează cu fericirea, dar numai pe termen scurt. Noi ne creăm propria realitate, prin gândurile şi faptele noastre. Orice acţiune şi orice inacţiune au anumite consecinţe. Cine renunţă să mai gândească şi să îşi mai asume responsabilităţi, renunţă practic la viaţa sa. Dacă un număr suficient de mare de oameni procedează în acest fel, ei renunţă practic la întreaga lume în care trăiesc, şi exact acest lucru se întâmplat de-a lungul întregii istorii a omului.

Aşa s-a ajuns ca un număr restrâns de oameni să controleze destinele marii majorităţi. Singura diferenţă faţă de trecut este că la ora actuală, acest număr restrâns de oameni a ajuns să manipuleze întreaga planetă, prin globalizarea afacerilor, a sistemului bancar şi a comunicaţiilor. Pârghiile acestui mecanism de control au fost întotdeauna aceleaşi: ţinerea oamenilor într-o stare de ignoranţă, de teamă şi de conflict interior.

Divide, condu şi cucereşte, păstrând cea mai importantă parte a cunoaşterii pentru tine.

Aşa cum vom arăta în această carte, cei care s-au folosit de aceste metode pentru a controla de mii de ani umanitatea sunt membrii aceleiaşi forţe, ai aceluiaşi trib restrâns, ai cărui membri se încrucişează numai între ei, urmând o agendă pe termen lung, care este pe punctul de a ajunge la apogeu. Statul fascist global este aproape definitivat.

Liniile genealogice ale familiilor regale din Europa care controlează Planeta!

Voi prezenta în cele ce urmează câteva din legăturile genealogice care există între cei care au condus această planetă cu mii de ani în urmă şi cei care încă o conduc. Binecunoscutele familii Windsor şi Bush aparţin aceleiaşi linii genealogice ca mulţi faraoni care au condus Egiptul în Antichitate, cum ar fi Ramses II (1295-1228 î.Ch.), considerat cel mai mare faraon care a existat vreodată. Numele său poate fi văzut pe mai toate altarele de cult ce au fost descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul vechiului Egipt. Bogăţia acestui faraon, datorată minelor de aur din Nubia, depăşeşte limitele imaginaţiei. Aceeaşi linie genealogică include hibrizii Anunnaki-umani care au domnit în Sumer, Babilon, Grecia şi Troia şi cei care astăzi conduc planeta.
Originile lor merg până în Atlantida şi Lemuria.

Un alt membru marcant al acestei linii este Alexandru cel Mare (356-323 î.Ch.), primul fiu al regelui Filip al Macedoniei (382-336 î.Ch.) şi al Olympiei. Despot notoriu şi „Fiu al Şarpelui”, Alexandru cel Mare a cucerit vastul teritoriu ce cuprindea Grecia, Persia, Siria, Fenicia, Egipt, Babilon, precum şi fostele regiuni sumeriene ce ajungeau până în India, înainte de a-şi găsi sfârşitul în Babilon, la vârsta de 33 de ani. În timpul domniei sale, a înfiinţat în Egipt oraşul Alexandria sau „Oraşul Fiului Şarpelui”, devenit mai târziu unul dintre principalele centre ale cunoaşterii ezoterice din întreaga lume.

Alexandru a fost şcolit de filosoful grec Aristotel, care la rândul său a fost discipolul lui Platon, iar acesta din urmă al lui Socrate. Descendenţa hibridă Anunnaki-umană şi cunoaşterea ocultă avansată au mers mereu împreună. Această descendenţă îşi are originea în cea mai renumită regină egipteană, Cleopatra (60-30 î.Ch.), care a fost căsătorită cu împăratul roman Iulius Caesar, căsătorie din care a rezultat un fiu, ce avea să devină Ptolemeu al XIV-lea. Cleopatra a avut de asemenea doi gemeni cu Marc Antonius, şi el înrudit cu această linie genealogică.

Alţi reprezentanţi celebri ai acestei linii au fost Irod cel Mare; familia romană Piso; Constantin cel Mare, împăratul roman care în anul 325 a transformat creştinismul în religia pe care o ştim astăzi; regele Ferdinand al Spaniei şi regina Isabella a Castiliei, sponsorii lui Cristofor Columb, care au instigat teribila Inchiziţie spaniolă (1478-1834), în care mulţi oameni au fost torturaţi şi arşi pe rug pentru faptul că au pus la îndoială baza unei religii create de strămoşii lor.

Mai mult, cea mai des utilizată versiune a Bibliei a fost pusă în circulaţie şi susţinută de un alt filon al aceleiaşi linii, regele James I al Angliei. Descendenţa lui James, conform surselor genealogice listate mai Jos, poate fi urmărită până în anul 1550 î.Ch. şi chiar mai departe, incluzând mulţi faraoni egipteni, printre care Ramses II.

Urmaşii acestuia s-au mutat în Franţa şi în nordul Europei, devenind franci şi merovingieni, iar mai târziu alţi descendenţi ai aceleiaşi linii au fost Clovis şi Dagobert, care au avut anumite legături cu societatea secretă elitistă Prieure de Sion şi „misteriosul” Rennes-le-Chateau din regiunea franceză Languedoc. Din rândul merovingieni lor au făcut parte Charlemagne (742-814), care a domnit ca împărat al Occidentului din Sfântul Imperiu Roman; un şir de regi francezi ca Robert II, Philip I, II şi III şi Ludovic I, II, VI, VII, VIII, IX, XIII, XV şi XVI.
Acesta din urmă a fost căsătorit cu Marie Antoinette, şi ea făcând parte din aceeaşi linie genealogică, ambii fiind executaţi în timpul Revoluţiei Franceze.

Fructul relaţiei dintre cei doi a fost Daniel Payseur, care a fost dus pe ascuns în Statele Unite, unde a devenit forţa secretă din spatele imperiilor Morgan şi Carnegie, dar şi deţinător al multor proprietăţi imobiliare, financiare şi industriale.

Alţi reprezentanţi sunt familia de Medici – susţinătorii lui Cristofor Columb – a cărei protagonistă a fost Catherina de Medici, regina Franţei care a murit în anul 1589. Medicul său personal a fost Nostradamus. Aceeaşi descendenţă îl include pe Rene d’Anjou, duce de Lorena, Casa de Lorraine de asemenea angajându-i pe Nostradamus şi Cristofor Columb. Rudele de sânge ale familiei de Medici şi ale Casei de Lorraine, regina Isabella a Castiliei şi regele Ferdinand de Aragon, au fost sponsorii lui Columb când acesta a „descoperit” America.

Alţi urmaşi sunt familia de Habsburg, cea mai puternică familie din Europa de sub Sfântul Imperiu Roman; Geoffrey d’Anjou şi dinastia regală a Plantageneţilor din Anglia; regele John, care a semnat Magna Carta; regii Henric I, II şi III, foarte apropiaţi de Cavalerii Templieri, ca şi regele John; Maria Stuart şi dinastia Stuart, inclusiv regele James I al Angliei, susţinătorul acelei versiuni a Bibliei a regelui James; regii George I, II şi III; Edward I, II şi III; regina Victoria; Edward VII; George V şi VI; regina Elisabeta II; prinţul Charles şi celelalte progenituri ale reginei Elisabeta: Anne, Andrew şi Edward; prinţii William şi Harry din „căsătoria” lui Charles cu prinţesa Diana; preşedinţii americani George Washington, John Adams, John Quincy Adams, Thomas Jefferson, Franklin Delano Roosevelt şi George Bush sunt toţi filoane ale aceleiaşi linii genealogice; de asemenea, fostul preşedinte american George W. Bush şi fratele său, Jeb Bush, guvernator al Floridei.

Tot acestei linii îi aparţine şi adversarul lui Bush la alegerile din 2000, consumatorul de sânge Al Gore. De fapt, aprofundând studiul arborelui genealogic, am descoperit că toţi preşedinţii americani aparţin aceleiaşi linii.

Surse ca New England Historical Genealogica Society şi Burke’s Peerage au demonstrat că 33 din cei 42 de preşedinţi până la Clinton sunt rude de sânge cu Charlemagne, iar 19 au legături de sânge cu regele Edward III al Angliei, care şi el era descendent al acestei linii. Un purtător de cuvânt al Burke’s Peerage, „biblia” genealogiei regale şi aristocratice cu sediul central în Londra, a afirmat că la fiecare dintre alegerile prezidenţiale, începând cu cele din 1789 câştigate de George Washington, învingătorul a fost cel cu genele regale cele mai pure. Acum înţelegem de ce. Preşedinţii americani nu sunt aleşi prin vot, ci prin puritatea sângelui.

Liderii din America provin din familiile regale din Europa!

Aceeaşi linie include şi familiile scoţiene ale lorzilor de Galloway şi familia Comyn; Marie-Louise de Austria, căsătorită cu Napoleon Bonaparte; Kaiser Wilhelm II, rege al Germaniei în timpul Primului Război Mondial; şi Maximilian, împăratul mexican de Habsburg, care a murit în 1867.

Şi aşa stau lucrurile în fiecare ţară. Acest gigantic arbore genealogic îşi întinde ramurile în fiecare familie regală din Europa, inclusiv în cele din Olanda, Suedia, Danemarca şi Spania, cu al său binecunoscut rege Juan Carlos. Dar toţi cei enumeraţi până acum nu reprezintă decât o singură spiţă din această vastă reţea reptiliană. Există şi altele care au legătură cu aceste nume şi merg înapoi în trecut, până în urmă cu câteva mii de ani î.Ch.

Există atât de multe legături genealogice între aceşti descendenţi hibrizi, încât aceleaşi legături se pot face şi prin alte rute. Pagina web care cuprinde genealogia familiei Piso este cea mai actualizată. Pe lângă cele două surse menţionate anterior, New England Historical Genealogy Society şi Burke’s Peerage, de mare ajutor mi-a fost un genealog din Statele Unite, care a studiat şi cartografiat descendenţii familiilor elitei timp de 26 de ani. Acesta doreşte să rămână anonim, iar motivele lui sunt lesne de înţeles.

Informaţii detaliate despre arborii genealogici ai familiilor sus-menţionate sunt disponibile pe Internet pe pagina web a familiei Piso şi la adresa vww.davidicke.com.

(va urma)

David Icke – Secretul Suprem, Editura Daksha

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Pe coperta revistei «Time» Donald Trump apare cu o pereche de coarne! Doar cei naivi pot crede că este o banală întâmplare


După ce revista Time a publicat ediţia specială în care Donald Trump apare pe copertă ca „Personalitatea Anului 2016”, internauţii au observat un detaliu straniu, care a stârnit o adevărată nebunie pe reţelele de socializare.
Mai mulţi cititori au observat modul strategic în care este plasată imaginea lui Donald Trump sub numele revistei. Astfel, internauţii sunt de părere că nu întâmplător capul lui Trump este așezat fix sub litera „M”, ceea ce îl face să pară că are coarne de diavol.

Faptul că a fost desemnat personalitatea anului nu înseamnă neapărat că editorii revistei sunt de părere că impactul lui asupra lumii este unul pozitiv. În campania electorală, Time l-a discreditat în mai multe rânduri pe republican.

De-a lungul timpului, și alte personalități marcante din viața politică sau lideri de anvergură mondială au fost reprezentați într-o manieră similară pe coperta celebrei reviste sau în alte publicații importante. Este deja binecunoscut faptul că prin intermediul mass-media controlată de elitele criminale ce guvernează din umbră, sunt transmise, pentru cunoscători, numeroase mesaje oculte.

Vă invităm să priviți cu atenție câteva imagini cu Hillary Clinton, Barack Obama, Papa Francisc, fostul Papă Benedict, Billy Graham, cunoscutul realizator de televiziune Jay Leno, care vor spulbera orice iluzie că acestea reprezintă doar banale coincidențe, sau proasta inspirație a vreunui designer.
 
 
 
Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

România în prag de război civil văzută din înaltul cerului, sau FIAT JUSTITIA versus SALUS REIPUBLICAE


România este, zic unii, în pragul unui război civil. Între cine și cine? Nu este un război între Sud și Nord, cum și-ar fi dorit unii, între Est și Vest, ci între proști și deștepți! Desigur, deștepții suntem noi, iar proștii sunt ceilalți. Care noi?

Adversitatea, atâta câtă este, stabilește două tabere în fiecare familie. Din fericire, această adversitate nu duce la război niciodată. Este o adversitate naturală, este o ruptură între generații, ruptură care, cu timpul, adică pe măsură ce îmbătrânesc cei „tineri și frumoși”, se închide.

Când ești tânăr, judeci cu intransigență, după principii și repere valabile în ideal. Ești tobă de carte – în cel mai bun caz, și te raportezi inflexibil și fără compromisuri la valorile umane supreme. Visezi la o lume croită după idealurile cu care te-ai ales după anii petrecuți la școală, prin biblioteci. Ideea de JUSTIȚIE este deasupra tuturor. La vârsta elanurilor tinerești vrei ADEVĂR și JUSTIȚIE! Străvechiul adagiu latin „Pereat mundus, fiat justitia” este valabil pentru persoane mișcate în viață de o abordare intransigentă: până la capăt să se facă dreptate ori să se dezvăluie adevărul! Jumătăți de măsură nu pot fi acceptate!
Fiat justitia pereat mundus”, adică „Să se facă dreptate chiar de-ar fi să piară toată lumea”!

Acesta este principiul care i-a adunat pe tinerii din Piața Victoriei. Dacă reușești să-i separi de profesioniștii mitingurilor spontane – al căror număr și a căror identitate nu este ușor de stabilit, poți spune că acesta ar fi răspunsul corect pe care acei tineri îl pot da la întrebarea „Ce căutați în stradă? Ce vă mână în luptă?” Răspuns: „Să se facă dreptate cu orice preț!” În termeni clasici, „Piară Țara, dar să se facă dreptate”… Mai exact spus „demisia guvernului”! Acolo ajungem dacă facem dreptate până la capăt!

Firește, acest răspuns îl purta fiecare mai mult într-o trăire inconștientă sau subconștientă, latentă, spre care tânjesc în virtutea definiției pe care o atribuim juventuții!

Celălalt principiu, „Salus reipublicae suprema lex”, nu ne vine din antichitate. Se pare că l-a lansat Napoleon Bonaparte. Este un principiu politic, de comportament care urmărește eficiența în lumea faptelor, a practicii: „Salvarea Republicii este legea supremă”. Dacă luăm exemplul altora, al Angliei bunăoară, vom constata că numai corectitudinea și ideea de justiție nu a prevalat vreodată în fața interesului Coroanei, al Marii Britanii! Noi, românii, am putea spune că de multe ori am pierdut că am pus mai presus de orice corectitudinea. Legionarii sunt exemplul cel mai bun, probabil. Dar să nu ne pară rău!

Ne întrebăm: suntem oare noi, România, într-o situație grea și se pune problema „salvării” noastre dintr-un pericol iminent și major? Oare căderea guvernului, urmată de alegeri anticipate, de instalarea unui nou guvern care s-ar putea ca din nou, să nu fie un guvern al lui Johannis, acest scenariu posibil ar trebui să ne convină sau nu din perspectiva interesului național?

Alături de tinerii însetați de dreptate se mai află și persoane care deasupra principiilor generoase pun „informațiile”. Sunt foarte mulți români care consideră că pe baza informațiilor pe care le dețin se impune concluzia că România este într-o stare dificilă, pe care o criză politică generată de căderea guvernului ar putea-o accentua!

Care-i adevărul? Chiar suntem în pragul unui război, cum zic unii? Cumva acel război, atipic, deja s-a declanșat, fără ca noi să ne prindem? Există forțe ostile românilor care ar putea să profite de o criză politică, fatal generată de orice cădere a unui guvern?

Din câte s-au tot spus pe acest subiect, adică despre pericolele care ne pândesc ca popor și ca țară, alegem unul singur: gestul lui Putin, care i-a făcut cadou lui Dodon harta „Moldovei Mari”! Cine nu s-a înfiorat de semnificațiile acestui gest nu merită să mai emită o părere în spațiul public!

Dacă autoritățile noastre sunt atât de derutate de gestul rusnacului încât nu reacționează nicicum, noi, ceilalți, adică românii responsabili, este imperios necesar să tragem concluzia care se impune: avem vecini puternici care dintotdeauna au fost deranjați în planurile lor de existența noastră. Dintotdeauna sunt în așteptarea momentului propice pentru ne înfige pe la spate cuțitul! Gestul lui Putin are un singur sens: consideră că momentul așteptat pentru declanșarea procesului de dezintegrare a României este mai aproape ca oricând în ultimii 100 de ani!

Este tragic că pe această temă nu se discută în spațiul public! Este tragic că nimeni nu-i cere explicații lui Coldea pentru atitudinea sa față de proiectul unei autostrăzi trans-carpatice, care ar face mai strânsă, mai reală, mai efectivă Unirea de la 1918!

Ultimele declarații ale domnilor Dragnea și Tăriceanu cu privire la imixtiunea unor ambasade în viața noastră politică și a unor firme transnaționale, arată gravitatea situației în care ne aflăm.

Suntem înconjurați de multă ostilitate. Suntem singurul popor din Europa care, prin aplicarea justiției internaționale, avem dreptul la o țară mai mare! Cine credeți că va fi de partea noastră, într-o lume în care majoritatea statelor se confruntă cu planuri de secesiune, planuri altminteri îndreptățite?! Rusia însăși s-ar putea face ceva mai mică prin aplicarea principiului naționalității! La fel și multe alte state! Numai noi, românii, dacă, repetăm, se face dreptate, ar trebui să fim din nou România Mare, poate chiar mai mare!
În plus, nu vom fi numai o țară mare, ci și una bogată, cu un potențial economic deosebit! Cum să nu avem dușmani?!

Ar trebui să ne impunem o regulă de politică, internă sau externă: orice gest, orice proiect, orice eveniment trebuie trecut prin filtrul întrebării: „în ce măsură servește ne-prietenilor noștri?” Celor care nu au de ce să se bucure atunci când ne merge bine?!

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în ROMANIA DISTRUSA | Lasă un comentariu

Un studiu a demonstrat că toate aceste maladii sunt provocate de cuptoarele cu microunde!


Un studiu a demonstrat că toate aceste maladii sunt provocate de cuptoarele cu microunde!

Tuturor ne plac cuptoarele cu microunde. Microundele sunt o metodă simplă și comodă de preparare a bucatelor pentru oamenii din întreaga lume. Cuptorul cu microunde a fost popular în SUA timp de peste 30 de ani.

Dar acum noi avem de gînd să răspundem la o întrebare de un milion de dolari – cuptoarele cu microunde este o variantă benefică pentru prepararea bucatelor? Și răspunsul la întrebarea de un milion de dolar – nu, exist metode mai bune, datorită cărora substanțele nutritive vor rămîne în mîncarea voastră.

Cuptorul cu microunde este una dintre formele de radiație non-ionizantă. în contrast, radiațiile ionizante modifică natura electromagnetică a atomilor sau le ionizează. Aceasta schimbă metoda în care ei interacționează cu alți atomi și molecule din jurul nostru. Razele Roentgen, gamma-radiația și medicina nucleară sunt moduri de radiație ionizantă. Bucatele voastre în prezent sunt saturate de unde de frecvență înaltă, iar unii oameni afirmă că această radiație ar putea fi nocivă pentru sănătatea voastră. Precum am menționat, potrivit unor studii, cuptoarele cu microunde sunt periculoase pentru sănătatea noastră.

Cum cuptoarele cu microunde prepară mîncarea?

Cum acestea funcționează – iată ce trebuie să cunoașteți: atomii curentului alternativ schimbă polaritatea. Aceasta creează forța de frecare, determinînd bucatele să se încălzească.

De ce cuptoarele cu microunde sunt periculoase?

Experții spun că în interiorul cuptorului cu microunde sunt 2450000000 Hz. Iar cel mai strașnic că frecvența ce dăunează omului este de 10 Hz. Fiți atenți, nu stați niciodată lînsă un cuptor cu microunde ce funcționează. Nu veți ști dacă organismul vostru din cauza scurgerii pînă cînd defectul nu va fi înlăturat.

Cum dăunează organismului cuptorul cu microunde?

Aceasta provoacă defecte ereditare.

Provoacă cancer.

Cataracta.

Slăbește sistemul imunitar.

Rezistența mică față de infecțiile virale și bacteriene.

Poate cauza maladii mai serioase.

Ce face cuptorul cu microunde cu mîncarea noastră?

Distruge legăturile chimice și moleculare.

Mulți experți spun că cuptorul cu microunde reduce substanțele nutritive din alimente, creînd legături radioactive periculoase.

În cuptorul cu microunde, laptele matern pierde 96% din anticorpi.

Structura mixurilor pentru sugari se schimbă, creînd deficiențe imunologice.

În 1992, cercetătorii au studiat impactul asupra participanților, care consumau legumele din microundă.

Ei au depistat următoarele:

Se schimbă rapid nivelul de colesterol.

Reducerea hemoglobinei provoacă anemia.

Reducerea celulelor albe din sînge.

Majorarea cantității leucocitelor (fapt ce indică intoxicația și deteriorarea celulelor).

Notă: trebuie să fiți foarte atenți și să știți că chiar dacă cuptorul cu microunde este ermetic, oricum vă supuneți acțiunii cîmpurilor electromagnetice. Ele pot pătrunde în corpurile umane (anume din acest motiv ele sunt utilizate în aparatele Roentgen), dar pot cauza și probleme serioase de sănătate. Dacă stați la o distanță de 4 în timpul pregătirii bucatelor, veți fi supuși la 100-500 mg. Stînd la o distanță de 3 picioare de cuptorul cu microunde, veți fi iradiați cu 1-25 mg.

Precum am mai spus anterior, cuptoarele cu microunde pot fi mai rapide și mai comode, decît cuptoarele obișnuite, dar valoarea nutritivă a alimentelor și sănătatea familiei vor plăti un preț înalt pentru aceste comodități.

 

Susra: fithacker.ru

http://ecology.md/

Publicat în ALIMENTATIE, SANATATE | Lasă un comentariu

Se apropie cea mai puternică și mai magică zi din an! Nu o pierdeți!


Se apropie cea mai puternică și mai magică zi din an! Nu o pierdeți!

Îndeplinirea dorințelor, descoperirilor misterelor viitorului, lucrul cu secretele conștientului și ale trecutului încă pînă la naștere – acestea și multe alte deschid pentru noi această zi magică.

Din cele mai vechi timpuri și pînă în prezent, omenirea se străduia să trăiască conform ritmurilor firești ale naturii. Echinocțiul de primăvară este o zi importantă în sens astronomic și astrologi și se repetă în fiecare an, în a doua jumătate a lunii martie. De această zi sînt legate un șir de tradiții populare, semne, obiceiuri, credințe mistice, fenomene naturale și alte evenimente curioase. Este o posibilitate minunată de a ne curăța de energia negativă și de regrete, de a face ordine în domeniul emoțional și spiritual al vieții, de a lăsa să intre în viața noastră vîntul schimbărilor, de a ne deschide pentru o nouă viață.

Cînd va fi echinocțiul de primăvară în 2017: data, ziua

Timpul exact al echinocțiului de primăvară în 2017 – 20 martie, ora 10 și 29 de minute (ora Moscovei) și ora 7 și 30 e minute (GMT). Practic toate țările din așa-zisa cale a mătăsii, încă din Evul Mediul consideră această zi drept sosirea Anului Nou. Anume în acest moment, Soarele intră în constelația Berbecului, lansînd primăvara.

În timpurile străvechi, cînd nu existau calendare, oamenii erau convinși că această zi este începutul primăverii, iar forțele întunericului și luminii devin egale. De asemenea, cu echinocțiul de primăvară era asociată și reînnoirea naturii: creșterea verdeții, apariția mugurilor pe arbuști și copaci, primele ploi cu tunete.

Din punct de vedere astronomic, echinocțiul de primăvară ca și cel de toamnî se caracterizează prin aceeași durată a zilei și nopții. Pe 20 martie este începutul astronomic al primăverii în 2017. La ora indicată Pămîntul traversează o pătrime de drumul său anual, mișcîndu-se pe orbita sa. Două emisfere vor fi iluminate de Soare exact în jumătate. Anume acest fapt și explică durata egală a zilei și a nopții. Apoi Soarele își continuă mișcarea sa, trecînd dintr-o emisferă (de Sud) în alta (de nord). După jumătate de an, iarăși va sosi echinocțiul, dar în această perioadă Soarele deja se va afla de cealaltă parte a orbitei. Ziua va începe cu răsăritul Soarelui în cel mai estic punct al planetei, iar pusul – în cel mai vestic punct.

Echinocțiul de primăvară în astronomie se consideră începutul primăverii în emisfera de nord. În Emisfera de Sud, dimpotrivă, începe toamna astronomică. Desigur, toate acestea sînt calcule matematice. În realitate, zilele echinocțiilor de primăvară/toamnă durata zilei este puțin mai mare. Aceasta se explică prin fenomenul de refracție atmosferică, capabilă să ridice corpurile cerești deasupra orizontului. Or, formal se consideră că Soarele și Luna pe parcursul zilei se mișcă strict pe linia orizontului. Dar în realitate, din contul fenomenului refracției, ele se vor mișca puțin mai sus.

Semnificația zilei Echinocțiului de primăvară

Pe 20 martie 2017 este ziua astrologului și a tuturor celor care are vreo atribuție cu această știință. Această sărbătoare profesională este asociată cu echinocțiul în legătură cu începutul anului astrologic. De asemenea, aceasta înseamnă că principalul corp ceresc Soarele va intra în Berbec. Deoarece echinocțiul poate fi și în alte zile ale lui martie (19, 21), s-a decis ca Ziua astrologului să fie anume pe 20 martie, pentru a eviat confuziile.

Momentul trecerii Soarelui în Berbec (la gradul zero) este considerat de astrologi drept punct de reper. Semnul Berbecului este legat de asemenea calități ca vitalitate, lidership, ciclicitate sinceritate, independență, tenacitate, impuls. Berbecul este n semn al bărbăției, puterii spirituale și fizice, energiei, luptei, sacrificiului.

Deoarece echinocțiul e primăvară este perioada renașterii naturii, aflarea Soarelui în această zi în gradul zero a semnului menționat este primul impuls care este mai activ și mai colorat. Acest impuls apare în „sămânță” și îi oferă posibilitatea de a acumula energie pentru dezvoltarea ulterioară.

Ziua echinocțiului de primăvară și horoscopul druizilor

Druizii sînt niște preoți vechi, ce populau litoralul de nord al Europei și care divinizau natura. Celții aveau propria explicație a provenienței omului, se închinau zeilor lor și credeau cu sfințenie în puterea stihiilor naturii. Echinocțiul de primăvară pentru druizi este o sărbătoare special – punctul de reper pentru noul ciclu anual. Amplasarea Soarelui și Pămîntului unul față de altul în Ziua de naștere – principalul criteriu după care celții determinau caracterul omului și preziceau viitorul lui. Horoscopul celtic era împărțit în 22 de perioade. Fiecărei dintre ele îi corespunde cîte un copac. Druizii credeau că Ziua echinocțiului de primăvară poate corecta unele situații din viață. Pentru asta trebuie „să vorbească” cu copacul-ocrotitor, povestindu-i despre neplăcerile, aspirațiile și visurile. În procesul discuțiilor, poți să-i ceri o dorință copacului. El numaidecît o va îndeplini. Important e să fii onest.

Sfat. Dacă ați ajuns într-o situație dificilă, copacul vă va spune cum să ieșiți din ea. pentru a-i predispune pe ocrotitori, în timpul discuției neteziți crengile și frunzele. Lipiți-vă de copac și stați în această poziție cîteva minute. În rezultat, copacul vă va încărca cu energie și putere pentru întregul an.

Influența Berbecului în echinocțiul de primăvară se extinde asupra legilor naturii, răsăritului/apusului Soarelui, asupra dezvoltării pămîntului. În această perioadă stelele vor fi binevoitoare cu cei care au decis să-și schimbe viața. Orice începuturi vor fi de succes și vor permite obținerea rezultatelor scontate. În astrologie există expresia: „Soarele se află în stare exaltată”. Aceasta înseamnă că corpul ceresc, cînd se află în semnul Berbecului, este în cea mai armonioasă poziție. Savanții au demonstrat influența zilelor echinocțiului de primăvară și de toamnă, solstițiul de vară și de iarnă, precum și eclipsele de soare și de lună asupra stării omului. El se schimbă puțin. Iar deoarece Berbecul este condus de Marte, schimbarea componenței sîngelui are o legătură directă. Focul are un caracter cardinal și mereu tinde în sus. De aceea, pe 20 martie curent, toate vietățile e pe planetă vor obține o energie vitală puternică.

Obiceiuri, tradiții, ritualuri în ziua echinocțiului de primăvară

În această zi, strămoșii noștri marcau și sărbătoarea dedicată zeiței primăverii – Ostara, care asigura echilibrul dintre noapte și zi. Se considera că în această perioadă, zeița singură se înnoiește, restabilindu-și fecioria și energia. Figurina zeiței este reprezentată sub chipul unei fecioare neprihănite, ținută la braț de un tînăr. În Rusia, sărbătoarea echinocțilui era privită serios. Se organizau petreceri în masă, orice om putea merge la vecini și gusta de pe masa lor orice bunătăți – acest lucru se considera un semn bun. Oamenii credeau că cu cît mai mulți oameni vor intra în casă pentru a mînca, cu atît mai fericit va fi anul pentru stăpînul ei.

Gospodinele coceau lipii din secară, le înfrumusețau cu sirop de zahăr și boabe de grîu. În afară de lipiile sățioase, femeile vopseau și ouă de găină. Pentru asta erau folosite materiale naturale – coajă de ceapă, suc de morcov și sfeclă. De asemenea, gospodinele coceau biscuiți de post sub formă de păsări. Ele îi serveau pe consăteni, iar o parte din biscuiți erau date gîștelor, găinilor, sucrilor. Bărbații confecționau hrănitoare pentru păsări și le puneau în copaci. În interiorul hrănitoarelor ei puneau numaidecît biscuiți de post.

Seara, de regulă, începeau cîntecele și dansurile, e peste tot se auzeau sunetele armonicii și harpei. La sfîrșitul sărbătorii era confecționată o sperietoare din paie, care era incendiată. Cu cît mai înaltă și mai lată ieșea sperietoarea, cu atît mai tare ardea ea, iar focul curat este chezășia unei vieți fericite și prospere în noul an.

Cum este sărbătorit echinocțiul de primăvară în diferite țări

Echinocțiul de primăvară în India coincide cu festivalul local al culorilor. De aceea, festivalul urează două zile. În prima zi, toți se veselesc, cîntă, dansează, savurează deliciile tradiționale. În dimineața următoarei zile, începe marșul tuturor castelor existente în India. Oamenii fac schimb de felicitări, împroșcîndu-se cu praf colorat, pregătit din curcuma, haldi, bilva etc. Se consideră că aceasta aduce prosperitate, dragoste și fericire.

Germanii divinizează Răsărisul și Estul. În această zi se interzic bucatele in carne, în afară de iepure. Îndeletnicirea preferată a bărbaților este vînătoarea de iepuri. Un iepure numaidecît se aduce în dar zeiței Freia – ocrotitoarea dragostei, căsătoriilor, familiei, copiilor.

În Japonia oamenii se pregătesc minuțios de echinocțiu. Cu o zi înainte de sărbătoare, oamenii fac curățenie în locuința lor. O atenție specială se acordă curățirii altarelor din casă, care sînt amenajate cu flori. Lîngă pozele strămoșilor decedați se pune numaidecît cîteva cești mici, umplute cu crupe și apă sfințită.

Ce se poate și ce nu se poate de făcut în ziua echinocțiului.

Această sărbătoare era considerată magică. Legendele spun că în această zi asupra sorții omului pot influența chiar și propriile gînduri. Certurile, manifestarea răutății, agresivității și furiei poate crea probleme. În această zi nu trebuie să fiți triști, altfel, Zeii se vor supăra și nu vă vor oferi tot felul de beneficii. Primăvara trebuie întîlnită cu masa plină și cît mai vesel. Cu cît mai bogată va fi masa și mai mulți oaspeți veți avea, cu atît mai fericit va fi anul pentru gazde.

Mulți pînă acum cinstesc tradițiile sărbătorii și în ziua echinocțiului coc turte sub formă de păsări. Acestea trebuie împărțite rudelor, prietenilor și cunoscuților. Pentru a verifica ce sănătate îi așteaptă în noul an, oamenii ieșeau în fiecare zi și aruncau spre cer turta sa. A cărui turtă va zbura mai sus, acela nu va trebui să-și facă griji în privința sănătății timp de un an. Aceste turte se numeau privighetori.

Să presupunem că ați decis să urmați această tradiție și să coaceți turte sub formă de privighetori. Cînd veți mînca prăjiturile, nu mîncați capul păsării, ci doar corpul. Se consideră că astfel vă veți proteja rudele și apropiații de nenorociri și boli. Capurile trebuie date animalelor. Chiar și celor mai aprigi dușmani în ziua echinocțiului nu trebuie să le doriți răul. Specialiștii afirmă că gîndurile și cuvintele rele, rostite în adresa persoanei, îi pot cauza probleme serioase. Iar tot răul, trimis altora, se va întoarce îndoit.

Ghicitul și magia în ziua echinocțiului de primăvară

Unele fete și băieți în această zi, după apusul Soarelui începeau să ghicească. Cineva dorea să afle despre căsătorie, altcineva – dorea să-și îmbunătățească aspectul fizic, iar alții – pur și simplu să afle ce-i așteaptă în viitor.

Astfel, la coacerea privighetorilor, fetele puneau pe turtă obiecte mici. Fiecare dintre acestea avea prezicerea sa. De exemplu:

Inel – nuntă

Țintă – motiv e tristețe

Monedă – vei trăi în prosperitate

Cheie – moștenire, profit, vei deveni proprietarul noii locuințe

Mărgică – vei fi însărcinată

Bumb – se prevăd multe înnoiri

Cercel – întîlnirea cu mirele (mireasa)

Seara, fiecare lua pe rînd cîte o turtă și o rupea. După obiectul găsit se juddeca despre viitor.

La răsăritul sau apusul Soarelui, în ziua echinocțiului se poate desfășura ritualul prosperității. Pentru asta e necesar să pregătiți două lumînări- una albă și e una neagră. Ele simbolizează lumina și întunericul. De asemenea, pregătiți un ghiveci cu pămînt și semințe, înmuiate în apă. Aprindeți lumînările și puneți ghiveciul cu semințe lîngă voi. Concentrați-vă și începeți să povestiți în gînd semințelor ce viață vreți să aveți, ce doriți să schimbați în soarta voastră. Închipuiți-vă cît mai clar imaginea existenței fericite. Apoi semănați semințele în pămînt și udați-le. Pe măsură ce semințele vor crește, viața voastră va începe să se schimbe în direcția dorită.

Și o practică meditativă unică ar putea realiza visele voastre. Creați o atmosferă comodă și în singurătate deplină. Aprindeți o lumînare. Așezați-vă pe un fotoliu sau culcați-vă pe divan. Închideți ochii. Pentru o relaxare profundă puteți utiliza gimnastica respirației. Începeți să vă închipuiți că visul vostru s-a îndeplinit deja. De exemplu, închipuți-vă cum trăiți, ce mașină aveți, ce haine purtați, cu cine comunicați, ce mîncați, ce localuri vizitați etc. Trebuie să pătrundeți la maximum în lumea interioară și să vă pătrundeți de dorință. Acum închipuiți-vă că în fața voastră în aer se află o sferă semitransparentă aurie. Intrați în el și tindeți în sus. Apoi încercați să vă dizolvați în Univers. Peste un timp, trebuie să simțiți un val de energie. Aceasta înseamnă că energia cosmică pozitivă a avut o influență puternică asupra conștientului vostru. Din acel moment, în viața voastră vor începe schimbările.

 

Sursa: tayni-mirozdaniya.ru

http://ecology.md/

Publicat în TRADITII ROMANESTI | 2 comentarii

CREDINȚE MAGICE GETO DACICE – Magia cu rădăcini în lumea geto-dacică sau chiar în neolitic este încă prezentă în satele României…


Cândva, satul românesc era o lume guvernată de magie. În el se desfășura o luptă incontinuă între magia neagră, care punea în mișcare forțele malefice, și cea albă care desfăcea făcăturile acesteia. Ca și aborigenii australieni, americani, africani sau cei de pe alte meleaguri, strămoșii noștri aveau o magie pentru fiecare situație de viață, de la cea a nașterii și morții, până la un banal ,,ulcior” la ochi.

Combătută de religia oficială și de ateismul materialist, magia s-a retras în subteran, făcând impresia că s-a stins. Dar materialele adunate în timpul cercetărilor din anul 2009 demonstrează că practicile magice sunt încă vii în România.

Iulia Brânză Mihăileanu

 

credinte magice coperta

Cuvânt Înainte de Daniel Roxin

Magia nu a murit încă în România. Din vremuri imemoriale, reminescențe ale unor credințe și practici străvechi, care coboară chiar din neolitic, trecând prin cultura geto-dacică, pot fi descoperite și astăzi, mai ales în satele de la munte.

Și este fascinant să știi că lumea veche a ajuns vie până la noi, că încă avem conexiuni concrete cu timpurile în care Zeița Mamă sau preoții geto-daci erau la mare prețuire.

Bazându-se și pe o complexă investigație de teren, prin satele Bucovinei, autoarea Iulia Brânză Mihăileanu ne oferă prin această carte comori de mare preț, fixând în conștiința noastră realitățile magice ale satelor românești.

Meritul autoarei este cu atât mai mare cu cât face acest lucru dintr-o perpectivă multidisciplinară, apelând atât la fizică cuantică, psihologie sau biologie, cât și la istoria și tradițiile celorlaltor popoare pentru a da o mai mare valoare informațiilor prețioase pe care ni le oferă.

Cu alte cuvinte, această carte nu este doar un dicționar de credințe magice, ci și un instrument creator de mici revelații științifice, pentru că eficiența multora dintre practicile evocate aici sunt confirmate de descoperirile științei ultimului secol…

Cartea CREDINȚE MAGICE GETO-DACICE este disponibilă pe Dacia Art: http://dacia-art.ro/index.php/car-i/carti-pentru-adulti.html

DIN CUPRINSUL CĂRȚII:

MEDICINA MAGICĂ. DESCÂNTECUL…………………………..19
CREDINȚE LEGATE DE ANIMALE………………………………..49
SUFLETUL NATURII…………………………………………………………79
DIVINAȚIE POPULARĂ……………………………………………………83
CREDINȚA ÎN VISE…………………………………………………………109
PRESCRIPȚII MAGICE, SEMNE BUNE ȘI RELE……………129
JOCURILE FUNERARE……………………………………………………151
LOCURI BÂNTUITE………………………………………………………..165
SÂNZIENELE ȘI ZEIȚA IANA………………………………………..179
MAGIA NEAGRĂ…………………………………………………………….183
BLESTEMELE………………………………………………………………….199
PROTECȚIA CASEI DE VRĂJI ȘI DUHURI RELE………….215

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Experimentul Milgram reluat după 50 de ani. Rezultatul? Marea majoritate a oamenilor le-ar face rău semenilor, dacă acest lucru i-ar ajuta să-și atingă propriile scopuri


Un experiment extrem de controversat, realizat acum mai bine de 50 de ani de către Stanley Milgram, psiholog la Universitatea Yale, concluziona faptul că majoritatea oamenilor le-ar face rău semenilor dacă o autoritate superioară le-ar cere acest lucru. Acum, o echipă de cercetători polonezi de la Universitatea de Științe sociale și umaniste au repetat experimentul, iar concluziile au rămas aceleași.  Deși din 1961 și până astăzi multe lucruri s-au schimbat în lume, omul pare să fi rămas tot la fel. În goana după putere, avere sau statut, suntem foarte repede de acord să călcăm și pe cadavre, doar să ne atingem scopul.

„După ce află despre experimentele lui Milgram, marea majoritate a oamenilor pretind că nu s-ar comporta astfel cu cei din jur. Studiul nostru a demonstrat încă o dată cu câtă usurință putem fi de acord cu lucrurile pe care le găsim neplăcute de altfel„, a declarat psihologul Tomasz Grzyb de la Universitatea SWPS.

De la ce a pornit ideea lui Milgram? Ei bine, în iulie 1961 a început procesul criminalului de război Adolf Eichmann, nazist implicat în Holocaust. Milgram a dorit sa știe dacă este posibil ca Eichmann și încă un milion de complici ai Holocaustului să fi urmat ordinele fără a-și mustra conștiința. Pentru a vedea acest lucru a demarat experimentul în cadrul căruia mai mulți subiecți erau îndemnați să electrocuteze o persoană din camera alăturată pe care o puteau auzi țipând, însă nu și vedea, ori de câte ori aceasta răspunde greșit la întrebările adresate de examinator.

Ce este mai interesant, subiecții nici măcar nu auzeau răspunsurile persoanei din camera cealaltă, pur și simplu executau comanda la directivele examinatorului fără a clipi. Li s-a spus chiar că șocul electric devenea din ce în ce mai puternic, că s-a ajuns chiar și la 450 de volți, iar participanții la experiment erau informați că demersul lor îi va răni pe cei aflați în camera alăturată. Ceea ce subiecții nu au realizat a fost faptul că aparatul nu a făcut nimic în afară de a produce un sunet și câteva efecte luminoase, iar persoana din cealaltă cameră era de fapt un actor profesionist care a fost plătit să plângă ca și cum ar avea dureri.

Acum, în cadrul experimentului polonez, 40 de bărbați și 40 de femei, cu vârste cuprinse între 18 și 69 de ani au fost îndemnați de către un examinator să transmită șocuri electrice unei persoane aflate într-o cameră ori de câte ori aceasta răspundea greșit la întrebări. Subiecții nu auzeau răspunsurile persoanei din cealaltă cameră, deci nu știau dacă răspunde sau nu greșit, ci pur și simplu mergeau pe mâna examinatorului fără să aibă vreun fel de remușcări. Ca și în cadrul experimentului lui Milgram, subiecții nu puneau la îndoială spusele examinatorului iar persoana supusă la șocuri era tot un actor care nu a avut de suferit.

sursa: sciencealert.com/

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro
Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Statul CIAD susține că România postdecembristă I-A FURAT MODELUL DRAPELULUI. Cum de s-a ajuns la un aspect identic al celor două steaguri?


Deși „vocea” sa nu se aude mai deloc, la noi în țară, statul Ciad, aflat în Sahara, ne acuză că i-am fi preluat modelul steagului (fără a-i cere voie). Cei aflați la cârma statului român nu se arată, și nici nu s-au arătat vreodată prea afectați de acuzațiile de furt al steagului.

În Ciad se discută de mai multă vreme pe această temă, încă din 1990, dar chestiunea a revenit în atenție în urmă cu o lună, când participanții la protestele din Capitală au afișat un imens tricolor. Imaginile au făcut înconjurul planetei iar locuitorii Ciadului și-au adus aminte din nou de vechea problemă.

b

Decidenții români din 1989 au fost în cunoștință de cauză atunci când au ales modelul steagului, indentic celui din Ciad, dar n-au fost deloc preocupați de acest ultim aspect. Se spune că Mitterrand, președintele francez, ar fi avut o tentativă de a-i determina pe liderii României post-decembriste să adopte un alt steag, dar recomandările sale n-au fost urmate. Ba chiar Mitterrand ar fi sugerat ca steagul să rămână decupat, „cu gaură în centru”, așa cum era în zilelele fierbinți din decembrie 1989. Evident, ideea era departe de a fi una bună. Cert este că, atâta vreme cât steagul României era prevăzut cu stemă, cetățenii din Ciad nu au formulat nicio acuză.

Chad

La nivel mondial nu există nicio entitate care ar putea decide asupra problemei aspectului indentic al drapelelor a două națiuni, stabilind cine își poate păstra steagul intact și cine trebuie să și-l schimbe.

Dacă politicienilor care l-au urmat pe Ceaușescu nu le-a păsat că, după înlăturarea stemei, avem steag aidoma celui din Ciad, Igor Dodon are un mare păs: el ar vrea, sărmanul, un alt drapel, pentru Moldova de peste Prut. Desigur, Dodon și-ar dori unul care să se asemene cât mai puțin tricolorului românesc, motiv pentru care merită trimis în… Ciad, în căutare de idei.

C

Ngarlejy Yorongar, component al Adunării Naționale a Ciadului, susține că nu s-a întreprins nimic, în legătură cu chestiunea steagurilor, lucru care ar însemna, în viziunea sa, „un eșec pentru ONU”. De parcă ONU n-ar avea altceva de făcut!

Cât privește vechimea modelului drapelelor, în spațiul românesc au fost arborate, în secolul XIX, diferite variante ale steagului, toate colorate în roșu, galben și albastru. Stemele au fost modificate în funcție de context și de regimul politic, modificarea cea mai mare fiind efectuată în 1948, când s-a înlocuit stema regală cu stema socialistă, pe care era reprezentată imaginea cu grânele, muntele, sonda, copacii și soarele de pe fundal.

Revoluționari români, la 1848

Revoluționari români, la 1848

Ciadul și-a ales drapelul în 1959, drapel care a devenit oficial un an mai târziu, odată cu dobândirea independenței de stat. Semnificația culorilor de pe drapelul Ciadului este: roșul – sângele eroilor, galbenul – nesfârșitele nisipuri sahariene, albastrul – Lacul Ciad.

Ciadul n-ar concepe să-și modifice drapelul iar maxima concesie pe care ar fi dispuși românii s-o facă ar fi reașezarea stemei pe drapelul național. Cine știe, s-ar putea ca evenimentul acesta să se petreacă după… fireasca Unire cu Basarabia!

2

Observație finală: tricolorul românesc nu este 100% identic cu steagul Ciadului. Specialiștii în vexilogie (disciplina care studiază steagurile din diferite epoci și state) constată că albastrul steagului românesc, fiind o nuanță mai deschisă, diferă de cel al steagului din Ciad. Seninul infinit al cerului românesc nu are foarte multe lucruri în comun cu apele Lacului Ciad!

Chad army

a

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa informații: www.digi24.ro

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Au sosit căpșunile cu gust de plastic, pesticide și sclavie sexuală din fermele spaniole și italiene! Dezvăluiri…


Data de 1 martie, pentru multe sute de mii de românce căpșunare este momentul în care își încep activitatea de sclave la recoltat căpșuni în regiunea Huelva, Murcia și Almeria din Spania sau în Sicilia, Italia.

Aceste căpșuni au început să apară de câteva zile în România, ca în fiecare primăvară și nu știm dacă este corect să mai urăm Românilor Poftă Bună sau ar fi mai omenesc să le spunem Noroc Bun (ca atunci când intră minerul în șut la mină) atunci când se așează la masă.

Vorbim de zone situate pe malul Mediteranei în care nu există pământ de culoarea pe care o știm noi în România. Acolo, vorbim se sere și solarii care, pentru a putea fi amplasate pe un teren orizontal, a fost nevoie uneori de dinamitarea stâncilor ca să poată fi amplasată o seră.

Cum arată oare iadul din fermele spaniole și italiene în care guvernanți români iresponsabili au aruncat milioane de români?

  • În loc de pământ, în seră se instalează un sistem de agricultură așa numit FĂRĂ SOL, în care căpșunii, tomatele, castraveții etc… cresc în plapume din vată minerală pe care noi o folosim ca izolant pentru case;
  • Legumele și fructele sunt perfuzate cu mâncare (Azot, Fosfor, Potasiu, etc…) sau pesticide direct în sistemul de irigare (sisteme de fertirigare);
  • Căpșunile au gust de plastic fiind vorba de cele mai chimizate și productive soiuri pe care acești  agricultori le folosesc;
  • Femeile românce lucrează într-un mediu toxic fără să înțeleagă acest lucru și fără să ceară evident sport de toxicitate;
  • Săracele românce, multe dintre ele țărănci obișnuite cu viața dură de la țară, lucrează la 40-50 de grade îmbrăcate sumar tentând evident poftele hormonale ale bieților stăpâni de sclavi moderni din Spania și Italia.
  • În Spania, de circa 20 de ani sindicatul nevestelor agricultorilor spanioli se luptă cu acest fenomen de sclavie sexuală în care agricultorii spanioli sunt implicați pentru ași apăra căsniciile. Se organizează în grupuri de 10-20 însoțite de jandarmi și fac vizite neanunțate la serile festive sexuale săptămânale pe care bărbații lor le organizează (și la care româncele sunt obligate să participe sub amenințarea concedierii) luându-și acasă bărbățeii, beți de regulă la ora aceea. Au scos  acest fenomen de sclavie sexuală în presă, s-au făcut reportaje de televiziune, s-au scris cărți dar guvernele spaniole și italiene încearcă și chiar reușesc să țină subiectul într-o bună măsură mascat.
  • În cultura locală din sudul Spaniei și Italiei, o cultură impregnată de secole de influențele culturii arabe, femeia este doar un obiect asupra căruia proprietarul, recte soțul, angajatorul are toată puterea și se servește de aceasta cum dorește.
  • Schimburile economice contra serviciilor sexuale sunt la ordinea zilei de secole în aceste regiuni.

Regiunile fiind izolate, româncele care locuiesc de regulă în barăci insalubre (instalate între sere de regulă departe de casa agricultorului) la grămadă uneori cu copiii, au nevoie de un troc sexual cu agricultorul pentru diferite aspecte sociale:

  • pentru a primi apă potabilă știind că apa din ferme este otrăvită de pesticide și îngrășăminte;
  • pentru a primi apă potabilă pentru bucătărie și duș după o zi în seră la temperaturi toride;
  • pentru a fi transportate la magazine în orașe pentru cumpărături;
  • pentru ca agricultorul să le organizeze transportul copiilor la școală;
  • pentru ca agricultorul să le organizeze paza în barăci pe  timpul nopții în fața unor agresiuni sexuale din partea altor emigranți ilegali;
  • pentru ca agricultorul să asigure paza barăcilor în timpul zile în fața furtului simbriei primite;
  • pentru ași putea vedea periodic copiii (de regulă preluați de statul spaniol sau italian în orfelinate) rezultați din aceste violuri individuale sau de grup;

În aceste condiții, oare cum am putea explica apetența românilor pentru aceste căpșuni spaniole și italiene cu gusturi artificiale foarte curioase?

  • prin ignoranța și iresponsabilitatea socială a consumatorilor români care s-au rupt de mult de glie și care acceptă să mănânce legume și fructe ultra chimizate (http://www.viata-libera.ro/societate/86314-si-in-2017-capsunile-deschid-lista-fructelor-pline-de-pesticide), căptușite cu bombe chimice extrasezon ( în țările europene consumatorii responsabili refuză din motive de sănătate și patriotism acest consum extrasezon);
  • prin comoditatea sistemului de cumpărare din supermarket acestă nouă religie păgână a românilor,
  • prin incapacitatea țăranului român producător de căpșuni de a face educație alimentară consumatorului român;
  • prin performanța formidabilă a supermarketului de a obișnui românii cu consumul de alimente fără gust adevărat din natură, modificând percepția extrasenzorială a papilelor noastre gustative încât un gust natural ne devine straniu;
  • prin performanța excepțională  a agricultorilor spanioli și italieni de a convinge clasa politică să țină la sertar subiectul chimizării și sclaviei sexuale din fermele de căpșuni;
  • prin indiferența crasă a clasei politice din România care închide ochii la cest subiect manipulând politic milioane de votanți căpșunari din 4 în 4 ani;
  • prin lipsa de curaj și educație a acestor românce de a scoate subiectul la lumină;
  • prin complicitatea presei românești care cunoaște subiectul de cel puțin 10 ani și îl ține ascuns;
  • prin indiferența a cel puțin 4 milioane de români emigranți care cunosc subiectul umilinței spaniole și italiene din ferme și care l-au acceptat în mod tacit;
  • prin incapacitatea emigranților români de a se organiza în sindicate pentru apărarea drepturilor lor sociale (datorită divizării excepționale a acestui popor);

Ca un om care mi-am petrecut 2 ani din viață în ferme franceze la recoltat de căpșuni, printre altele, pot să vă spun că viața din aceste ferme spaniole (https://www.youtube.com/watch?v=B4fzHkwhWRc) și italiene pe care le-am vizitat și unde am o mulțime de consăteni, seamănă uneori cu filmul RĂDĂCINI al sclaviei lui Kunta Kinte (https://www.youtube.com/watch?v=36gobrrw5yk).

Cum arată aceste căpșuni?

  • mari și cu gust adevărat de cauciuc;
  • de culoare roșu intens datorită colorării artificiale pe bază de etilen în depozite;

Poftă Bună sau Noroc bun, dragi români?

Voi decideți!

Avram Fițiu,

Secretar General ,

Federația Națională de Agricultură Ecologică (F.N.A.E.)

http://www.avramfitiu.ro/

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în SCLAVI | Lasă un comentariu

Destinul tragic a lui William J. Sidis, unul dintre cei mai inteligenți oameni de pe Pământ. Adimis la Harvard la 9 ani, a murit șomer la 46


 

William James Sidis a fost considerat unul dintre cei mai inteligenți oameni de pe planetă, însă I.Q său extrem de ridicat nu i-a oferit o viața pe măsură, ba din contra.

Născut în New Yok City din imigranți ucrainieni în anul 1898, William părea să aibă un viitor strălucit. La doar 8 luni se hrănea singur cu lingurița, la doar 1 an și jumătate putea să citească, până la vârsta la care alți copii încep să meargă la școală, băiatul vorbea fluent în franceză, germană, latină, ebraică, greacă și rusă, iar la vârsta de 9 ani fusese deja admis la Harvard.

Deși fusese admis la Harvard la doar 9 ani, profesorii îl primesc la studii după trei ani de zile când îl consideră mult mai matur din punct de vedere emoțional pentru a urma studiile prestigioasei universități. Fiind un subiect de știri, reporterii îl urmau deseori pe William prin campusul universității, în căutarea de senzațional. În final termină facultatea la vârsta de 16 ani, vârsta la care ceilalți adolescenți abia se obișnuiesc cu viața de liceeni.

În ciuda succesului său de la Harvard, William James Sidis a numit experiența ca fiind una nefericită și chiar traumatizantă. Acesta a fost tachinat și umilit de ceilalți colegi mai mari. La absolvire, le-a declarat reporterilor prezenți la eveniment: „Vreau să trăiesc o viață perfectă. Singurul mod de a trăi viața perfectă este de a trăi în izolare. Am urât întotdeauna mulțimile”.

ffagg

După ce a terminat facultatea, s-a decis să predea pentru scurt timp matematica la Universitatea Rice din Houston, Texas. Însă faima sa și hărțuirile jurnaliștilor l-au făcut să demisioneze și să se mute în Boston unde a avut mai multe slujbe, sub nivelul său de inteligență.

În luna mai a anului 1919, a fost arestat pentru organizarea de manifestații comuniste. În timpul procesului declară că nu crede în Dumnezeu, că admiră socialismul și că este sigur că multe dintre problemele lumii ar putea fi rezolvate dacă omul renunță la capitalism.

A fost condamnat la optsprezece luni de închisoare. După ce iese din închisoare nu mai păstrează legătura cu părinții săi și se retrage în micuțul său apartament din Boston unde redactează mai multe lucrări științifice. Într-o zi de vară din iulie 1944 este găsit inconștient în apartament. Avusese un accident vascular cerebral care îi fusese fatal la doar 46 de ani.

sursa: todayifoundout.com/

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.r

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

FORŢA VITALĂ, energia superioară care ne guvernează fiinţa


Cu câteva secole în urmă, abordarea predominantă asupra stării de sănătate era focalizată pe credinţa într-o forţă vitală care posedă inteligenţa şi puterea de a guverna nenumărate procese implicate atât în sănătate, cât şi în boală (când organismul tinde să se refacă). Atunci, oamenilor le era clar că anumite forţe superioare animă corpul uman, dincolo de aspectele care ţin de materie.

Forţa vitală influenţează toate aspectele organismului, se adaptează la influenţele mediului, însufleţeşte viaţa emoţională a individului, îi conferă idei inspirate, creativitate şi îl conduce spre evoluţie spirituală. Echilibrarea funcţiilor organismului în starea de boală este o parte integrantă a forţei vitale, dar aria ei de acţiune este mult mai vastă şi mai profundă (incluzând cele trei niveluri ale fiinţei umane: fizic, mental şi emoţional/spiritual).

image1

Materia și energia sunt unul și același lucru

De-a lungul ultimilor 200 de ani, s-a înrădăcinat foarte puternic o concepţie materialistă despre Univers, care încet, dar sigur a devenit gândirea societăţilor industrializate, iar conceptul de forţă vitală a fost abandonat. Lumea văzută de ştiinţă este explicabilă în termeni pur mecanici. Această abordare newtoniană (biomoleculară/mecanicistă) nu a avut însă succes în explicarea observaţiilor asupra domeniilor atomic şi subatomic ale existenţei. Einstein, Heisenberg şi alţii au elucidat aceste fenomene prin dezvoltarea unor noi concepte cunoscute acum ca teoria câmpului, teoria cuantică şi teoria relativităţii.

Aceste noi înţelegeri în fizică au schimbat total aspectul realităţii. Albert Einstein a demonstrat că materia și energia sunt unul și același lucru.

Cauza bolilor: slăbirea forței vitale

Descoperiri foarte incitante sunt făcute astăzi de către biologii moderni, descoperiri ce confirmă credinţa străveche în existenţa unei forţe vitale care guvernează întreaga fiinţă umană şi este legată de cele mai înalte niveluri vibraţionale, corelate cu glandele pineală şi hipofiză. Dacă aceste glande funcţionează în parametri normali, atunci întreg sistemul hormonal îşi desfăşoară armonios activităţile.

Cauza profundă a oricărei boli de care suferim este slăbirea forţei vitale. Din nefericire, trăim într-o societate care, în general, nu doar că nu ne susţine să trecem prin viaţă sănătoşi şi plini de energie, ci, dimpotrivă, ne consumă. Suntem sub impactul unor surse de poluare care acţionează continuu, unele mai lent, altele mai violent – poluarea aerului pe care îl respirăm, a alimentelor cu care ne hrănim, a apei pe care o bem, promovarea comportamentelor şi a mesajelor negative, jocuri de scenă menite să ne distragă atenţia de la ce este cu adevărat important: conexiunea cu inteligenţa divină din noi. Suntem rupţi de ritmurile benefice ale Pământului, de natura noastră spirituală. Asemenea unui vampir energetic, societatea, aşa cum este construită astăzi, ne slăbeşte forţa vitală, fapt care conduce la nenumărate forme de dezechilibre.

image2(1)

Reechilibrarea stării de sănătate presupune schimbări mici și perseverente

Aşa cum epuizarea forţei vitale şi evoluţia unei boli sunt procese care se desfăşoară în timp, tot la fel fenomenele de vindecare necesită timp, răbdare şi încredere într-o putere superioară nouă, capabilă să reechilibreze totul. Reinstaurarea stării de sănătate presupune schimbări mici, dar perseverente. Supraefortul sau transformările bruşte solicită organismul într-un mod nefavorabil.

În homeopatie, de exemplu (un domeniu important al medicinei vibraţionale), scopul medicului este să stimuleze forţa vitală în mod benefic, exact la frecvenţa de rezonanţă care permite întărirea mecanismului de apărare, astfel încât aceasta să-şi îndeplinească funcţiile şi să restabilească starea de echilibru a organismului.

Cum îți poți crește nivelul forței vitale?

În România, AIM Group, grupul de cercetare în domeniul ştiinţelor de frontieră (înfiinţat în 1993), şi-a propus şi a reuşit să găsească alternative armonioase pentru reechilibrarea organismului prin trezirea şi amplificarea forţei vitale. BIO SYNERGY este un dispozitiv realizat în acest sens.

image3

Este vorba despre un aparat pe bază de aur (puternic regenerator celular). Îl poţi considera pentru început un fel de spa încorporat într-o baterie bioenergetică. Acest dispozitiv este prevăzut cu două brăţări lucrate cu fire de argint, brăţări care se conectează la una dintre mâini şi la piciorul opus (în X). În interior, există o fiolă cu soluţie de aur coloidal şi alte elemente esenţiale. Pe scurt, procesul care are loc atunci când lucrăm cu BIO SYNERGY este următorul: creierul uman, aşa cum ştim deja, generează impulsuri electrice. Corpul nostru este încărcat cu un soi de bioelectricitate. Aşa cum în meditaţie postura lotusului are rolul de a închide nişte circuite energetice, la fel şi brăţările biobateriei sunt conectate la una dintre mâini şi la piciorul opus pentru a închide circuitul energetic. Astfel, potenţialul nostru energetic activează dispozitivul şi informaţiile subtile ale elementelor din care este construit acesta. Prin urmare, energia care intră înapoi în corp este acum îmbogăţită cu proprietăţile benefice subtile ale aurului.

Aurul regenerează și susține funcționarea naturală a celulelor

Alchimiştii din toate timpurile au ajuns la concluzia că aurul reprezintă un remediu universal şi are capacitatea uluitoare de a regenera complet organismul. Este demonstrat de către specialişti şi oameni de ştiinţă că aurul alchimic este un puternic antioxidant, curăţând corpul de toate impurităţile, şi totodată un generator excelent de energie. În plus, studiile medicale arată că aurul activează funcţionarea naturală a celulelor, prin urmare amplifică forţa vitală, fortifică sistemul imunitar, ceea ce înseamnă că te fereşte de boli şi infecţii.

Viorel O. – Medic în Paris, Franța: „Unul dintre cazurile în care am folosit BIO SYNERGY şi am avut rezultate excepţionale este cel al unei tinere care a suferit un accident cerebral şi a rămas cu probleme grave de adaptare a echilibrului la trecerea din poziţia orizontală la cea verticală. Cu alte cuvinte, atunci când voia să se ridice îşi pierdea cunoştinţa (leşina) aproximativ 40 ‒ 60 de secunde. De multă vreme stătea în pat. După două zile de şedinţe cu BIO SYNERGY am constatat că la schimbarea poziţiei nu-şi mai pierdea cunoştinţa, iar tensiunea ortostatică a revenit la normal. A continuat să-l folosească, iar în următoarele zile tânăra a reuşit să meargă singură 12 metri şi tensiunea s-a păstrat în limitele normale. Având în vedere că de opt ani de când suferise accidentul cerebral niciun tratament nu a produs vreo ameliorare, deşi nu înţelegem încă mecanismul, rezultatul nu se explică decât printr-o regenerare spectaculoasă a creierului.”

Dacă vrei să afli mai multe informații despre dispozitivul Bio Synergy, intră aici:

www.aimgroup.ro/bio-synergy

O stare ideală de sănătate înseamnă ca tu să accepţi că există în tine o inteligenţă divină, o forţă vitală care guvernează şi armonizează întreaga ta fiinţă.

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Anca Ciobotaru

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

„Passion TANGO ★ Roxane ” | Secret Love


Publicat în MUZICA | Lasă un comentariu

Universul şi iubirea: Care este legătura dintre fizica cuantică şi iubire?


Fizica cuantică este ştiinţa modernă care încearcă să ne explice că lumea este un TOT. Un tot care este interconectat prin intermediul iubirii. Fizica cuantică spune că energia este iubire. Vibraţia energiei şi energia magnetică sunt iubirea care face posibilă crearea realităţii, prin intermediul conştiinţei..

Suntem în legătura cu toţi şi toate

„Universul, privit ca un TOT, nu este o caracteristică centrala a experienţei mistice, ci şi una dintre cele mai importante revelaţii ale fizicii moderne. Este cea mai importantă descoperire din istoria stiinţei.” – Henry Stapp, cercetător în domeniul fizicii cuantice.

„Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramură a fizicii moderne încearcă să facă lumină în microuniversul particulelor elementare, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte particule elementare. Cunoscută sub numele de mecanică cuantică, această ramura a fizicii moderne încearca să desluşeasca legile lumii subatomice, construind teorii care să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte constituente fundamentale ale materiei. (…). Universul subatomic are mecanisme care scapă în parte înţelegerii umane, iar când se supune totuşi teoriilor fizicienilor, o face într-un mod contraintuitiv, paradoxal, ce îi lasă perplecşi pe filozofii moderni ai ştiintei”.

Suntem în legătură cu Universul. Suntem iubire

Fizica modernă arată că la baza a tot ceea ce există se afla un câmp cuantic care uneşte totul, format din suma tuturor posibilităţilor. Prin intermediul acestui câmp suntem mereu în legătura cu toţi şi toate, că suntem sau nu, conştienţi de aceasta.

Este vorba despre o energie care este magnetică şi care vibrează tot timpul. Tot ceea ce există vibrează. Inclusiv gândurile noastre vibrează. „Experienţele noastre sunt întotdeauna un răspuns la vibraţiile pe care le transmitem în Univers. Experienţele din viaţa ta sunt mereu o reflecţie a gândurilor tale. Aşadar, dacă vrei să îţi schimbi experienţele, schimbă-ţi gândurile şi vibrează la un nivel diferit. Totul începe de la un gând. Gândul tău creează realitatea, dar fiecare gând vibrează la un nivel diferit. Ceea ce misticii ne spuneau acum mii de ani este demonstrat astăzi de fizica cuantică. În momentul când reuşeşti să magnetizezi la acelaşi nivel cu dorinţa ta, aceasta se transformă în realitate fizică.

Aşa se întâmplă totul… Pentru ca noi să vibrăm în ritm cu Universul, e nevoie doar de gânduri pozitive, pline de iubire. Le eliberăm, iar ele construiesc o realitate benefică pentru noi şi pentru toate organismele vii. Fiecare dintre noi are în jur de 70.000 de gânduri pe zi, iar aceste gânduri produc consecinţe. „Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră”.

Ce este Iubirea?

Majoritatea dintre noi credem că dragostea este doar o emoţie. Dar de fapt, dragostea reflectă un mod de a fi. Aceasta stare a fiinţei este menţinută într-un câmp cunatic.

Tot ceea ce gandim, clipă de clipă, este transmis instantaneu unui câmp cosmic de energie care interacţionează cu tot ceea ce există în jurul nostru. Iar totul interacţionează cu noi. Dacă tu crezi că te aşteaptă o relaţie de iubire profundă, o bogaţie spirituală şi abundenţă exterioară, atunci exact aceasta se va produce în viaţa ta. Sentimentele umane care izvorăsc din inimă datorită convingerilor noastre, modifică ADN-ul în mod direct iar acesta influenţează atomii. Faptul că ADN-ul se schimbă în funcţie de energiile pe care le transmitem Universului este o altă descoperire majoră a ştiinţei de astăzi.

Ne putem gândi la câteva momente din vieţile noastre personale pentru a ne da seama în ce mod se manifestă iubirea, cum pozitivitatea noastră influenţează în bine:

  • De exemplu, o plantă îngrijită cu dragoste şi atenţie va creşte cu mult mai viguroasă. Un nou născut care este mângâiat cu iubire răspunde acestui sentiment care îl învăluie, datorită legăturii care există între copii şi părinţi. Iar acest copil va creşte mult mai bine decât un copil care nu a avut parte de iubire. Chiar şi un obiect de care avem grijă, de exemplu maşina personală , „răspunde” în acelaşi mod, fară să se strice şi să ne lase baltă mereu.

Această conexiune intrinsecă între toate, fie că este vorba despre oameni, organisme vii sau obiecte, ne face să răspundem cu dragoste sau fără dragoste, atunci când ea nu este oferită. Până ca fizica cuantică sa ne explice aceasta interconectivitate, intuiam doar că ceva leagă obiectele, plantele şi animalele, dar nu ştiam cum şi nici de ce.

Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite acele alegeri cuantice care se vor manifesta la potenţialul lor maxim. Atunci când trăim anumite stări cum ar fi compasiune, iubire, iertare, dragoste, dar şi stări negative ca mânie, ură, supărare, gelozie, noi influenţăm direct structura AND-ului nostru, iar aceste modificări se propagă în trupul nostru, cât şi în afara noastră, pe distanţe extraordinar de mari. Datorită câmpului cuantic, influenţând tot ceea ce există în această lume.

Iar inima, după cum au descoperit cercetătorii de la Institute of HeartMath, este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.

Ştiinţa de acum ne arată că experienţele pe care le avem prin intermediul câmpului cuantic sunt rezultatul conştiinţei. Alegerile pe care le facem în mod conştient ne pot ajuta să atingem o stare cuantică stabilă şi orice deznodământ poate deveni realitate, în funcţie de alegerile pe care le facem. Dar ca să atingem această stare de fiinţare stabilă, e nevoie de iubirea necondiţionată… Starea de iubire necondiţionată este mediul ideal care permite apariţia celor mai bune posibilităţi în viaţa noastră. Oricare ar fi deznodământul, trebuie să îl întâmpinăm cu iubire. sursa

https://detoatepentrutotisimaimult.blog/2

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

ZAMOLXE nu a fost un zeu inventat ca în majoritatea mare a religiilor ci o fiinţă în carne şi oase


Ceea ce veţi citi în continuare este o interpretare proprie a diferitelor izvoare istorice pe care le-am lecturat de-a lungul vremii. Trebuie să menţionez că ideile de mai jos sunt rodul propriei gândiri sau, dacă preferaţi, ale imaginaţiei mele gânduri ce mă frământă de mic copil, cu minime influenţe de-a lungul timpului. De asemenea trebuie ca eu să admit că este probabil să mă înşel dar voi să admiteţi că este posibil că DACIA din mintea mea să fi fost reală.

De la bun început voi menţiona că eu sunt adeptul teoriei originii extraterestre a omului (cel puţin parţială) şi a existenţei fenomenelor paranormale iar ceea ce voi spune în continuare nu-mi afectează dragostea faţă de strămoşi care nu diferă cu nimic faţă de cea a voastră, a oricui se simte un adevărat geto-dac.
Ca orice alt iubitor al DACIEI m-am folosit în principiu de scriitori contemporani dacilor dar şi nouă pentru a demonstra ideile mele. Pentru o mai uşoară parcurgere a textului dar şi redactare am reprodus citatul urmat de comentariul meu.

Zamolxe
ZAMOLXE
„ZAMOLXIS, fiind (om ca toţi oamenii) ar fi trăit în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras … socot că acest ZAMOLXIS a trăit cu multă vreme înaintea lui Pythagoras” – Herodot
Acest citat arată că ZAMOLXE nu a fost un zeu inventat ca în majoritatea mare a religiilor ci o fiinţă în carne şi oase, cum voi arăta mai încolo, după puterile sale un extraterestru (nu exclud posibilitatea unui paranormal cu puteri rar întâlnite).

„Preot al celui mai venerat zeu al lor mai târziu ZAMOLXIS a sfârşit prin a fi considerat el însuşi zeu”.
De aici am dedus că ZAMOLXE ar fi extraterestru cu o putere mai mare decât a lui, poate un superior.
De ce numele de ZAMOLXE? Este evident pentru etimologi că rădăcina „zamol” înseamnă „pământ” nu neapărat în sensul de „ţărână” deci este posibil ca ZAMOLXE să-şi fi luat supranumele de „pământeanul”?
„Credinţa lor e că ei nu mor ci că cel care piere se duce la ZAMOLXIS, divinitatea lor pe care unii îl cred acelaşi cu GEBELEIZIS” – Herodot.
Ce se întâmpla după moarte nu ştim dar timpul ne-o va spune într-un fel sau altul, eu personal sunt sigur că există o explicaţie ştiinţifică a sufletului care ne scapă momentan. Existenţa mai multor zei la daci (ZAMOLXE, GEBELEIZIS, BENDIS) se poate datora prin apariţia între triburile dace a mai multor extratereştri, poate din constelaţii diferite care să fi fost consideraţi zei, fiecare cu atribute după felul în care au apărut pe pământ.
„Autonomia sufletului şi de asemenea câteva fenomene paranormale îi uimeau pe greci”
„Diodor afirma că „ZAMOLXE îşi atribuie puterea de a comunica cu Hestia”
„Strabon îl citează pe ZAMOLXE la un loc cu Amphiaraos, Trophius, Orpheu şi Musaios adică cu personaje renumite prin prestigiul lor mantic şi taumaturgic” – Eliade.
Cu siguranţă extraterestrii deţin astfel de puteri, citatele de mai sus mai ales cu pasaje din Herodot, ar putea fi astfel justificate, scriitorii antici încercând să enumere fenomenele paranormale de care era capabil ZAMOLXE prin comparaţie cu zeităţile lor.
Să nu uităm că mama împăratului roman Galerius care s-a născut în Dacia adora zeii munţilor după cum ne spune Lactantianus. E dificil să-ti imaginezi că zeul principal al geto-dacilor, singurul care a interesat pe greci şi mai târziu elita lumii elenistice şi romane şi pe care scriitorii n-au încetat să-l pomenească să nu fi fost măcar parţial aşa cum a fost prezentat, impedimentul ar fi interpretio gaetica, străinii neînţelegând corect credinţa geto-dacă.
Ca o concluzie eu îl consider pe ZAMOLXE un strămoş extraterestru al geto-dacilor care comunica cu dacii prin intermediul unor persoane cu puteri paranormale adică preoţii.
DECENEU
Criton, doctorul personal al lui Traian, a afirmat că DECENEU ar fi putut conferi puteri uimitoare regelui. Acesta l-am considerat un argument în plus concepţiei mele despre puterile paranormale ale lui Deceneu.
„Geţii îl ascultau în toate şi că erau înzestraţi cu o inteligenţă naturală îi învăţa aproape toată filozofia … morala … instruindu-i în fizică, el îi îndruma să trăiască conform naturii sub domnia propriilor legi (belagines) … îi învăţă logica şi reuşi să-i facă abili în gândire şi superiori altor popoare … îi învăţă să observe cele 12 semne ale zodiacului şi cursul planetelor şi toată astronomia. El le explică cum creşte şi descreşte faţa lunii şi le arătă cu cât globul încins al Soarelui depăşeşte în mărime planeta noastră terestră şi le explică numele a 346 de stele.” – Iordanes Cum s-ar putea explica fantasticele cunoştinţe care le deţinea acest preot mai ales cele despre astronomie? Răspunsul meu: contactul cu extraterestrii.
KTISTAII
„Medicii regelui trac ZAMOLXIS despre care se spune că stăpânesc meşteşugul de a te face nemuritor”
„După cum nu trebuie să încercăm a vindeca ochii fără a vindeca capul ori capul fără să ţinem seama de trup tot astfel nici trupul nu poate fi însănătoşit fără suflet” – Platon
Aceste citate din Platon demonstrează cunoştinţele preoţilor daci despre vindecarea atât clasică (a se vedea operaţiile reuşite pe creier) cât şi cu ajutorul bioenergiei.
V. Pârvan ne comunică una din denumirile ktistailor: kapnobatai („cei ce merg prin nouri”). Acest lucru mă face să mă gândesc la un fenomen paranormal foarte apropiat de sufletul meu şi anume levitaţia. Bineînţeles că şansele acestei explicaţii sunt minime dar să ne gândim şi la extra-corporalizare, la călătoria cu nave prin nori, sau călătoriile lor prin munţii încununaţi cu nori, dar cea mai pragmatică explicaţie ar fi folosirea unor anestezice gazoase în scop medical.
De menţionat cunoştinţele despre scurgerea timpului (unul din cele mai exacte calendare ale antichităţii). Este cunoscut că VEZINA marele preot din timpul lui DECEBAL scapă de pe câmpul de luptă de la Tapae prefăcându-se mort. Ce căuta pe câmpul de luptă? Nu ar fi trebuit să stea deoparte? Dacă era un luptător paranormal? Las la latitudinea voastră aceasta ipoteză. Despre prezenţa religiei în război ne mai stă la îndemână un citat: „şi-au mişcat capetele şi tolbele pline de săgeţi şi în gurile getice a fost un lung murmur”.


KOGAIONON
„După ce s-a retras într-o peşteră inaccesibilă altora … Numele lui e KOGAIONON la fel cu al râului care curge pe lângă el” – Strabon
Comentariul pe marginea acestui citat mi se pare de prisos. În ipoteza pe care am avansat-o, ce altă formă de relief ar oferi mai multe avantaje unui extraterestru? Muntele inaccesibil te apără de vizitatori nepoftiţi, oferă un loc viabil pentru aterizările navelor iar peşterile pot fi o locuinţă foarte bună. Problema care ar trebui cu adevărat studiată este găsirea acestui loc şi folosirea lui cât mai pragmatic.
DACII
Ce aş putea spune mai mult decât că „geto-dacii sunt cei mai viteji dintre traci şi cei mai drepţi” sau decât au spus sutele de scriitori care de-a lungul vremii au avut doar vorbe de laudă pentru acest popor măreţ? Vă las pe voi să meditaţi la asta şi cel mai important să trageţi concluziile necesare.

ÎNCOLŢIŢI SĂMÂNŢA STRĂBUNĂ DIN VOI

Staţi doar o clipă şi gândiţi-vă la discuţiile care le-aţi purtat cu prietenii despre ROMÂNIA. Puneţi în balanţă ce aţi spus despre patria noastră. Nu-i aşa că înclină spre cuvintele de rău, sa nu spun obscene? Faptul că nu avem conducători (nu înţelepţi sau corecţi, nu avem deloc) ar trebui să ne pună pe gânduri şi să nu lăsăm să se ducă pe apa sâmbetei tot ceea ce străbunii noştri au sfinţit cu sângele lor.
Vă simţiţi bătuţi de vânturi din toate părţile şi de toate mirosurile, nu-i aşa? Vă propun un mic experiment: închideţi ochii pentru o clipă şi lăsaţi să vă curgă prin faţă zorii zilei în munţii SARMIZEGETUSEI, amurgul la VORONEŢ, la HUMOR, pe valea ARIEŞULUI, în munţii ZARANDULUI, în lunca ARGEŞULUI ori la COZIA, DEALU, NEAMŢ, SUCEAVA, pe OLT, DUNĂRE sau pe malul MĂRII NEGRE, fantasticul tărâm de legende oriunde aţi fi în ţara asta a ROMÂNIEI. Deschideţi-vă inimile şi primiţi în ele pe BUREBISTA, DECEBAL, MENUMORUT, ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT, MIRCEA CEL BĂTRÂN, VLAD ŢEPES, MIHAI VITEAZUL, IANCU DE HUNEDOARA, ALEXANDRU IOAN CUZA, mareşalul ANTONESCU, EMINESCU, CREANGĂ, SADOVEANU, oricare personalitate pe care nu am amintit-o şi de care vă simţiţi aproape.
Fiţi sinceri o clipă şi recunoaşteţi ce simţiţi: o forţă care nu vă lasă să staţi cu mâinile în sân şi să nu nu faceţi ceva care să contribuie la visul pentru care trăiau şi luptau strămoşii noştri: o ţară respectată şi admirată; e forţa măreţei GETO-DACII care a lăsat în voi spiritul de luptător dac. Cultivaţi-l şi visul va deveni o realitate binecuvântată şi apărat de străbunul ZAMOLXE.

http://cyd.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Pas cu pas, proiectul de distrugere în secret a României, ce se derulează implacabil


PRELIMINARII LA DISPARIŢIA UNEI NAŢIUNI
Serial documentar pentru televiziune. Schiţa scenariului

SEZONUL I – România şi românii

8 EPISOADE:

1. Extincţia populaţiei. Emigrare masivă, forţată de slăbirea rapidă şi dramatică a economiei naţionale şi de existenţa unei sărăcii care plasează România pe locul doi în Europa, cu 40% din totalul populaţiei aflat sub pragul de subzistenţă – numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate, numai pe parcursul anului 2009, a fost de circa 3.000.000 de persoane, urmaţi apoi anual de alte sute de mii.

Exodul creierelor – medici, ingineri, informaticieni, cercetători, specialişti din toate domeniile.

Natalitate în picaj accentuat – România se află în al 26-lea an de declin demografic. Dacă la începutul anului 1990 România avea 23,2 milioane de locuitori, în anul 2015 are o populaţie de sub 20 de milioane.

Creşterea ratei sinuciderilor – 8 persoane s-au sinucis pe zi, în 2011, în România, potrivit unui raport al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”.

Sistemul medical în colaps – lipsa fondurilor de la bugetul de stat şi a medicilor etc.

Practicarea unui sistem de învăţământ total neperformant – dacă în 1930, potrivit recensământului, în România numărul analfabeţilor era de 9,8 milioane de persoane, iar în perioada comunistă, analfabetismul fusese aproape eradicat, în prezent, România a ajuns din nou ţara cu cei mai mulţi analfabeţi din Europa, cu peste 2 milioane. La bacalaureatul din iunie 2012, la 54 de licee din România niciun elev nu a reușit să promovezpe examenul maturității. În 2013, rata medie de promovabilitate la examenul de bacalaureat a fost de 55,4%.

CONCLUZII:Ubi bene, ibi patria” (Unde este bine, acolo este patria) – sentinţă formulată de poetul roman Marcus Pacuvius (220-130 î.Hr.), citat de Cicero în Cartea a V-a din „Tusculanae Disputationes”, în anul 45 î.Hr. Acest dicton latin, parafrazat sub formula „Ubi panis, ibi patria!” (Unde este pâine, este patria), a fost declarat deviza emigranţilor de pretutindeni, de scriitorul J. Hector St. John de Crevecoeur, în cartea sa Letters from an American farmer, publicată la Londra, în anul 1782.

2. Neantizarea teritoriului naţional. Vânzarea şi concesionarea de terenuri cetăţenilor străini, în baza unor legi inacceptabil de permisive.

S-a terminat cu „Nu ne vindem ţara!”. Jupuirea României prin retrocedări frauduloase de bunuri imobile – case, terenuri, munţi, păduri etc. – chiar şi sate întregi (!) cu bisericile şi cimitirele lor, pădurile defrişate masiv imediat după dobândirea lor în instanţă.

Despăgubiri uriaşe, urmare a unor supraevaluări exagerate – permise de o legislaţie special concepută pentru jaf şi acordate inclusiv cetăţenilor străini, printre care chiar şi moştenitori ai unor hortişti şi criminali de război (!).

CONCLUZII:Corruptissima republica plurimae leges” (Statul cel mai corupt are şi cele mai multe legi), dicton al istoricul Publius-Cornelius Tacitus (55–115 d.Hr.).

3. Spolierea economiei naţionale. În „strategia” haotică a politicilor economice româneşti de după ’90, sigura certitudine predictibilă a fost corupţia. Desfiinţarea industriei – site-ul ziar15minute.net prezintă o listă cuprinzând 1256 de mari întreprinderi româneşti cu peste 1000 de angajaţi pe unitate, unele ajungând la mai mult de 10.000 de salariaţi, care au fost distruse, falimentate sau privatizate fraudulos de către guvernele care s-au perindat la conducerea ţării în ultimii 25 de ani.

Întreaga suprafață a României concesionată străinilor pentru exploatarea tuturor resurselor naturale (petrol, gaze, aur etc.), în condiţii dezavantajoase statului român.

Cheltuieli imense din bugetul de stat pentru achiziţii păguboase dictate din exterior – fregate, avioane, armament etc.

Un sistem financiar bolnav, cu o economie subterană uriaşă – în anul 2013, reprezenta 40 de miliarde de euro, cu un mecanism de impozitare fiscală neeficient; în 2010 evaziunea fiscală a fost de 10 mld. euro şi având funcţionari corupţi până la cel mai înalt nivel (vezi cazul fostului şef al ANAF Sorin Blejnar); cu împrumuturi uriaşe la bănci precum FMI şi BM, aflată la zero în 1989.

La începutul anului 2010, România avea o datorie externă totală de 80,2 mld. euro. Numai într-un an, 2009, România a împrumutat 17,9 mld. euro.

CONCLUZII: Românii trăiesc drama unor fenomene economice care parcă fac parte dintr-o nedescoperită încă „Lege a distrugerii accelerate”. Ceea ce s-a construit în România în zeci de ani, dispare în luni, săptămâni şi zile. În 1916, poetul Octavian Goga aprecia în jurnalul personal că, în România, clasa politică era compusă în totalitate din secături. Câţiva ani mai târziu, referindu-se la aceeaşi categorie de persoane, dramaturgul Victor Eftimiu declama: „M-am săturat de lichele, daţi-mi o canalie!”. O explicaţie a dezastrului economic în care a ajuns astăzi România este şi faptul că, printre cei care conduc politic destinele ţării de peste două decenii, evoluează în exclusivitate secături, lichele şi canalii.

4. Corupţia endemică. Şeful statului (!) – 68 de dosare penale: acuzaţii de fals, uz de fals, abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, bancrută frauduloasă, delapidare etc.; prim-miniştri (!), miniştri, funcţionari la toate nivelurile, magistraţi, procurori, politicieni din întreg spectrul politic, parlamentari, baroni locali, „ciocoi” de toate dimensiunile şi culorile sunt cercetaţi sau chiar condamnaţi în afaceri monstruoase de corupţie şi de jefuire a avuţiei naţionale; în decembrie 2014, 32 de şefi de Consilii Judeţene, din totalul de 41, erau anchetaţi sau arestaţi preventiv pentru fapte de corupţie. Şi, „cireaşa de pe tort”, multe dintre aceste infracţiuni sunt muşamalizate de o justiţie politizată, selectivă, uneori implicată direct în fapte de corupţie de mare gravitate – a se vedea cazul procurorului şef (!) al DIICOT, Alina Bica şi cel al judecătorului CCR (!), Toni Greblă.

În privinţa „dispariţiei” Flotei României (peste 100 de nave comerciale, România era pe locul 9 în topul mondial, în 1989), procurorii anticorupţie au decis neînceperea urmăririlor penale (NUP) pentru 7 persoane implicate, pe motiv că o expertiză proprie (!) a DNA a stabilit „un prejudiciu zero”(!), iar pentru fostul preşedinte Traian Băsescu, pe motiv că „faptele nu există”(!). Ce se poate deduce din aceste hotărâri ale procurorilor DNA? Eventual, ipoteza absurdă că un Triunghi al Bermudelor înghite nave româneşti, astfel că, pe cale de consecinţă, nu există vinovaţi („fapta nu există”) şi nu sunt pagube materiale („prejudiciu zero”). În mintea procurorilor DNA, singurii „iniţiaţi” ai naţiei, navele sunt undeva în zona esoterică a portului Constanţa, dar nu le vedem noi, proştii de români. Aşa ceva…?!?!

CONCLUZII: „România este mare, cine fură ăla are!”, „Ţara noastră îi bogată, fură tăţi şi nu să gată!” – ziceri din popor. „Vă rugăm să ne scuzaţi, nu producem cât furaţi!”  – lozincă scandată la demonstraţiile de stradă.
România este percepută drept una dintre cel mai corupte ţări din Europa.

5. Distrugerea patrimoniului cultural naţional. Furtul la dimensiuni monstruoase, mai ales în perioada vidului legislativ de după 1989 – monede dacice, artefacte, obiecte de artă populară, tablouri, icoane, mobilier religios, bijuterii, elemente și chiar structuri din case populare – vezi şi afacerea GOJDU.

Ministerul Culturii nu are o „Listă a monumentelor istorice” la zi, cu o evidenţă clară asupra fiecărui monument în parte. Această deficienţă gravă denotă lipsa evidentă de voință a factorilor decizionali, cu efecte devastatoare, în care distrugerile sunt aproape permise.

Restituiri ilegale de bunuri de patrimoniu. Neglijarea intenţionată a promulgării unei legislaţii protective pentru patrimoniul cultural naţional, lăsând cale liberă jafului generalizat.

Fonduri nesemnificative, ca şi inexistente, alocate de la bugetul de stat – Ministerul Culturii are doar șase angajați (!) care se ocupă de întregul patrimoniu cultural al României, la care se adaugă specialiştii de la cele câteva filiale din teritoriu.

Zeci de şantiere arheologice au fost pur şi simplu abandonate.

CONCLUZII: „Patrimoniul cultural din România este o chestiune de siguranță națională” – citat din interviul acordat de Şerban Sturdza, vicepreşedintele Ordinului Arhitecţilor din România, ziaristului Vlad Ignat şi publicat în ziarul Adevărul (27 martie 2013) şi în revista Historia (aprilie 2013).

Piese, de câte 1-1,5 kg (!) bucata, turnate din aur provenit de la monede Koson topite au fost vândute în străinătate ca fiind brăţări dacice şi, o parte (13, cântărind 12,633 kg), au fost răscumpărate ulterior, prin acţiuni ale Ministerului Culturii, cu sume exorbitante (6 milioane de euro). Escrocheria îşi face efectul şi acum!

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat (!?) Castelul Bran, bun de patrimoniu inestimabil, reginei Maria. E un blestem faptul că în România s-au găsit nemernici prădători de ţară, de-a lungul tuturor timpurilor şi în toate structurile sociale. La moartea sa, regina nu a lăsat castelul ţării căreia i se cuvenea, ca bun de patrimoniu de neînstrăinat şi l-a trecut în testament în proprietatea fiicei sale Ileana. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român, fiind amenajat şi administrat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată cu bani din bugetul statului român, în 1993. La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice foarte controversate, castelul este retrocedat. La data de 1 iunie 2009, intră pe deplin în posesia habsburgilor moștenitori: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

Principalul vinovat al acestei acţiuni incalificabile împotriva patrimoniul cultural al României este fostul ministru al culturii Adrian Iorgulescu, implicat şi în alte afaceri necurate asemănătoare: retrocedarea Castelului Peleş, cazul aşa-ziselor brăţări dacice de aur etc. Dar, e vinovată şi clasa politică de după 1989, în întregimea ei, pentru elaborarea legislației actuale, inadmisibil de permisivă când e vorba de avuţia naţiei.

La 15 ianuarie şi 26 februarie 2007, istoricul Mihai Pelin scria în Cronica Română: „Acum, Dominic de Habsburg vrea să vândă ceea ce i s-a oferit în condiții perfect ilegale… Ce ar mai trebui ca lui Adrian Iorgulescu să-i intre în cap că se joacă cu focul? Actualul guvern îl apără şi-i cântă în strună, dar n-ar fi exclus ca un alt guvern să-i ceară socoteală pentru escrocheriile puse astăzi în operă. Şi chiar dacă nici aşa ceva nu va surveni, omul oricum va rămâne în istorie ca un ministru pe care l-a durut undeva de soarta patrimoniului cultural naţional şi de soarta culturii, în general… În schimb, în Parlament se vorbeşte despre formarea unei comisii de anchetă, care să cerceteze condiţiile evident suspecte în care a fost cedat unui cetăţean străin un bun remarcabil de patrimoniu cultural şi istoric. Îi dorim succes, deşi ne îngrijorează faptul că această comisie va lucra sub girul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei a Camerei Deputaţilor, prin zelul căreia s-au acoperit destule matrapazlâcuri.” Ceea ce, din păcate, s-a şi petrecut cu adevărat.

6. Slăbirea Bisericii Ortodoxe Române – Ortodoxia este percepută ca religie naţională în România, în primul rând datorită faptului că 86,8% din populație este de această confesiune (conf. recensământului din 2002).

Scoaterea religiei din şcoli.

Presiuni şi sprijin material din partea unor cercuri oculte din exterior pentru dezvoltarea în România a mişcărilor de emancipare a homosexualilor – având ca efecte directe disoluţia instituţiei familiei şi subminarea moralei creştine.

Atacuri sistematice în mass-media – propagarea de informaţii denigratoare – şi în zona creaţiei artistice – filme, piese de teatru, artă plastică – blasfemiatoare: piesa de teatru Evangheliştii scrisă de Alina Mungiu Pippidi, în 1992, ridiculizează întreaga istorie a mântuirii. Iisus Hristos este prezentat ca un om fără personalitate, un pretext pentru o mare farsă religioasă, un profet supus manipulării şi apetenţei sexuale. Sfântul Apostol Pavel este în piesă un farsor şi un ucigaş, iar evangheliştii sunt nişte impostori plătiţi să scrie la comandă despre evenimente inexistente.

Pe scenă, secvenţele vulgare sunt numeroase şi culminează cu un act de sex oral (!) între Iisus şi femeia păcătoasă, care în Biblie este prezentată ca o pildă luminoasă de pocăinţă, spălând cu lacrimi picioarele Mântuitorului. Juriul Galei UNITER a desemnat Evangheliştii drept „cea mai bună piesă românească” a anului 1992, întrucât ar reprezenta un „proiect de resuscitare (!) a dramaturgiei româneşti”. Piesa a fost pusă în scenă la Ateneul Tătăraşi din Iaşi.

Filmul „După dealuri”, scenariul şi regia de Cristian Mungiu, este inspirat de romanele semnate de Tatiana Niculescu Bran despre cazul din 2005 al unei tinere care a murit la o mănăstire izolată din România, după o exorcizare. În fapt, este vorba despre acţiunile unui călugăr şi ale câtorva călugăriţe ale căror fapte psihopatice, prin generalizarea indusă, sunt proiectate explicit asupra imaginii bisericii ortodoxe. Criticul de film Mircea Valeriu Deacă susține că „reperul principal al filmului ar fi icoana bisericească”. Pelicula a avut premiera la 19 mai 2012, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, unde Cristian Mungiu a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu.

CONCLUZII: În Pastorala de Crăciun din 2014, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen, a spus: „Credinţa noastră nu este un articol de import. Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român. Este temelia vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este siguranţa noastră în faţa neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio generaţie nu-l are, de a înstrăina sau profana, după gustul timpului, acest străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor şi generaţiilor româneşti… Or, eliminarea religiei din şcoli este un atentat la fiinţa noastră naţională, la credinţa neamului nostru românesc, este o ofensă a maiestăţii divine”.

7. Discreditarea sentimentului naţional. Ridiculizarea noţiunii de patriotism. Aruncarea în derizoriu a valorilor naţionale. Crearea psihozelor facebook-iste – componentă a manipulărilor cu ţinte globaliste. Intoxicarea tradiţiilor naţionale şi a folclorului românesc – fenomenul „bălălău”, manelismul.

CONCLUZII:
1. „Un popor fără tradiţii este un popor fără viitor.” – politicianul Columbian Alberto Lleras Camargo

2. Din filozofia şi din morala manelistă: „Ban pe ban pe ban, pun ban pe ban / Fac afaceri mari în stil american / Că cel mai mult şi cel mai mult / Un lucru în viaţă mi-a plăcut / Să am euro şi parai / Dar fără să ridic un pai.” (Florin Salam); „Fur la tata bani cu sacu / Şi-i dau toţi să fiu al dracu / Şi când îmi vine mie pe chelie / O ţin din beţie în beţie / Vagabond de meserie… Dacă vrei să-ţi fie bine / Atunci scapă-mă de tine / Dar dacă te joci cu focul / Am să-ţi fac electroşocuri.” (Nicolae Guţă).

8. Diabolizarea poporului. Promovarea pe plan mondial a unor imagini deformate în mod grotesc despre români, cu generalizări defăimătoare şi profund umilitoare. Românii, cei mai fioroşi hoţi, tâlhari şi criminali. Holocaustul din România hipertrofiat. Comunismul cel mai nemilos din lume. „Revoluţia” din ’89, cea mai sângeroasă. Dictatorul cel mai odios. Oare cine şi de ce a hotărât executarea acestuia în ziua sfântă a Crăciunului? Nivelul de inteligenţă al românilor printre cele mai scăzute.

Un studiu ştiinţific, publicat în 1940, de prof. C. Rădulescu-Motru, demonstra că românii aveau la acea dată o inteligenţă normală şi o rapiditate în gândire peste medie.
O altă cercetare, realizată în 2010, de profesorul Richard Lynn (Universitatea din Ulster), îi plasează pe români, în ceea ce priveşte coeficientul de inteligenţă al popoarelor europene, pe locul 27 din 29 de ţări.

Trădătorii/vânzătorii de ţară cei mai eficienţi. Oportuniştii cei mai jalnici.

CONCLUZII:
1. Dacă este să dăm crezare acestor cercetări privind nivelurile de inteligenţă, atunci nu putem decât să constatăm că locul codaş ocupat acum de noi în clasamentul european, mai ales la categoria de alfabetizare ştiinţifică – aproape jumătate dintre români (42%) cred că Soarele se învârte în jurul Pământului, în timp ce 7 procente nu ştiu ce să spună sau nu vor să răspundă, se datorează unei degradări continue a societăţii româneşti.

2. Ultimele două opinii sunt pe cale de a fi larg acceptate, în primul rând, de cei care cred că ne merităm soarta. Că multe dintre nenorocirile de mai sus, inclusiv pocirea imaginii, ni le facem cu mâna noastră. E drept, uneori, acţionăm şi ca o consecinţă directă a unui semnificativ impuls. „Prietenii” ştiu din partea cui vine provocarea, de ce este declanşată şi cum se manifestă.

EPILOG
Tendinţele aproape suicidare ale evoluţiei României, în acest prim sfert de secol 21, vin ca o mănuşă pe mâna tot mai viguroasă a NOII ORDINI MONDIALE – NOVUS ORDO SECLORUM. Vestea bună (good news) – dacă ne încălzeşte cu ceva – este că nu suntem singurii în această situaţie. Vestea proastă (bad news) este că noi suntem în vârful lănciilor şi nu este nicio noutate (no news) că ţintele ce urmează a fi străpunse – „glasul sângelui”, apartenenţa la o rasă, la un popor, la o cultură, la o religie – au o duritate redutabilă, care le-a permis să reziste de la începuturile omenirii până în prezent. Originea etno-culturală este considerată, mai ales în cercurile naţionaliste, ca fiind „ultima linie de rezistenţă împotriva haosului”.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în ROMANIA DISTRUSA | 1 comentariu

Ion Cristoiu: Incredibil, dar adevărat! SRI a primit dreptul de a avea firme comerciale sub acoperire


…printr-o ordonanţă de urgenţă dată de guvernul PSD Adrian Năstase

Ion Cristoiu a scris pe blogul său despre modul în care SRI a primit dreptul de a avea firme comerciale sub acoperire printr-o ordonanţă de urgenţă care a fost dată în guvernul condus de Adrian Năstase.

Da, ca Societate Comercială, pentru că prin Lege SRI poate obţine bani şi în afara celor daţi prin Bugetul de stat aprobat de Parlament. Felul în care SRI obţine banii din activităţi comerciale şi felul în care-i cheltuie scapă oricărui control democratic. Nici Comisia de control parlamentar al SRI, nici măcar CSAT nu poate verifica activităţile comerciale ale SRI. Cum s-a ajuns la această fantastică aberaţie într-un stat de drept? Ţineţi-vă bine! Printr-o ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ! Nu prin proiect de Lege depus în Parlament, supus şi dezbaterii publice, ci – incredibil – printr-o Ordonanţă de Urgenţă. La o emisiune TV, Traian Băsescu mi-a atras atenţia asupra acestei anomalii:

Legea nr. 14 din 24 februarie 1992 privind Organizarea şi funcţionarea SRI, publicată în MO nr. 33 din 3 martie 1992, a fost modificată printr-o Ordonanţă de Urgenţă de Guvernul Adrian Năstase. E vorba de Ordonanţa de Urgenţă pentru modificarea art. 42 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii aprobată de Guvernul PSD Adrian Năstase în şedinţa de Guvern din 13 iunie 2002. Printr-o Ordonanţă de Urgenţă, se reduce drastic controlul democratic al SRI”, a scris Cristoiu.

În continuare, jurnalistul precizează motivul pentru care Adrian Năstase a decis acel aspect ca fiind o urgenţă. „Au trecut de atunci 15 ani. O nouă Lege a SRI nu avem nici azi. Şi astfel, de 15 ani, SRI activează şi ca o societate comercială. De ce era nevoie de urgenţă? Adrian Năstase voia să atragă de partea sa, în războiul discret cu Ion Iliescu, preşedintele României (între cei doi apăruseră grave discordii), SRI-ul condus de Radu Timofte. O iluzie împărtăşită şi de Victor Ponta şi de Liviu Dragnea. Ştăbimea de la SRI depinde de Preşedinte. Ca urmare, îşi iau banii şi-l ascultă mai departe pe Jupînul de la Cotroceni”, a mai spus Ion Cristoiu.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în DEZVALUIRI | Lasă un comentariu

Românii sunt cei mai vulnerabili europeni în privinţa datelor personale: 85% îşi oferă datele pe internet


Românii care folosesc internetul sunt cei mai vulnerabili din Uniunea Europeană din punct de vedere al folosirii datelor personale de către alte entităţi, în contextul în care doar 15% dintre ei au refuzat anul trecut să-şi ofere datele personale pentru a fi folosite în scopuri de publicitate, faţă de o medie europeană de 80%, potrivit unui studiu publicat de agenţia de marketing Perceptum.

Acelaşi procent de utilizatori români de internet – 15% – au limitat accesul celorlalţi la profilul personal sau la conţinutul propriu livrat pe reţelele sociale, faţă de o medie a UE de 40%.

În schimb, în UE, şapte din zece utilizatori de internet, cu vârsta între 16 şi 74 de ani, conştientizează că, prin cookie-uri, se expun la abuzuri. În România, doar patru din zece români (38%) sunt la curent cu existenţa acestor aspecte şi cu faptul că acestea oferă deţinătorilor de site-uri informaţii cu privire la preferinţele utilizatorilor în materie de cumpărături, surse de informaţie şi vacanţe.

În 2016, 31% din utilizatorii români de internet au furnizat informaţii personale online (media europeană – 71%), în timp ce 24% au citit politicile de confidenţialitate ale site-urilor (37% – media UE).

Studiul a fost făcut folosind datele statistice oficiale emise de biroul european de statistică (Eurostat) în perioada decembrie 2016 – februarie 2017.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în VIATA LIBERA (Big Brother) | Lasă un comentariu

POVESTEA FIECARUIA DINTRE NOI…


Venim pe lume gata să ne construim povestea vieții și aflăm pe parcurs că deja avem o poveste în spate pe care am adus-o cu noi. Poate fi povestea mamei, a strămoșilor sau a unei vieți anterioare, însă nu-i putem nega prezența.

Trăim cu speranța că mâine va fi mai bine, speranță ilogică și deșartă, atât timp cât nu facem nimic pentru a fi mai bine. Există oameni care nu-și scriu povestea cu condeiul trăirilor, ci privesc prosternați cum altcineva le-o scrie, ba chiar le-o dictează și nu se arată deloc deranjați de faptul că viața lor e pusă pe pilot automat. Însă există oameni care nu se mulțumesc să fie spectatori inconștienți, ci vor cu orice preț să obțină rolul de protagonist, de personaj principal în propria lor viață.
Îi admir pe aceși oameni, le admir voința, acel suflu interior care nu-i lasă să rămână pe vecie în groapa în care au căzut cândva. O energie de natură divină îi animă, îi impulsionează, se zbat, se luptă, se detașează și în cele din urmă reușesc, căci adevărata victorie în viață constă în a cuceri o lume, dar nu lumea din afară, ci lumea ta interioară.
Într-adevăr viața nu e ușoară, dar nici nu trebuie să fie așa. Încerci, cazi, te ridici, poate iar încerci și iar cazi. Însă vine o vreme când nu mai încerci, ci pur și simplu faci ceea ce vine din tine, când nu te mai strădui să devii, ci pur și simplu ești. Și vine o vreme când nu mai cazi pentru că te ridici atât de repede încât nu o mai poți numi căzătură.
Cu fiecare pas pe care îl faci spre depășirea propriilor tale limite ai mai adăugat un capitol la povestea vieții tale, ai mai pus o cărămidă la construirea fundației ființei tale. Cu fiecare act de voință aparent minor, cu fiecare încercare însoțită de plâns sau de umor ai mai obținut o mică victorie. Și dacă, cu fiecare căzătură sau cu fiecare lovitură îți mai depășești o frică, de fiecare dată când te ridici afli ceva nou despre tine descoperind puterea care zace în tine.
Nu înceta nicio clipă să crezi că aripile sunt înlăuntrul tău şi nu în afara ta… E timpul să conștientizezi și tu acest lucru…
Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Legenda orhideei


O legenda a indienilor Tonoacas , care au trait in Mexic , in regiunea Veracruz de astazi , povesteste ca la originea orhideei de vanilie a fost o frumoasa fata care isi dedicase viata zeitei granelor , Tonoacayohua.Tanara femeie , pe nume Tzacopontziza, isi petrecea toate zilele aducand zeitei ofrande de flori si hrana .Un tanar print , Zkatan-Oxga, a surprins-o pe fata in timp ce se ducea catre templu si s-a indragostit de ea la prima vedere.Intr-o zi , el si-a facut aparitia in fata lui Tzacopontziza , i-a marturisit iubirea si i-a propus sa fuga cu el in lume.Preotii zeitei Tonoacayohua i-au capturat pe cei doi , le-au taiat capetele si le-au smuls inimile din trupuri.Pe locul in care au fost ucisi indragostitii au rasarit pentru intaia oara florile de orhidee de vanilie.Orhideele de vanilie si boabele de vanilie au devenit , apoi, darurile favorite aduse ca jertfa zeitei.
Aztecii au cucerit pamanturile poporului Tonoacas in anul 1427 , si au cerut vanilia drept tribut.Ei au folosit-o ca ingredient al bauturii de ciocolata , cacahuatl , un aliment care furniza putere si fort

https://i0.wp.com/www.rogradini.ro/wp-content/uploads/2013/03/poze-imagini-flori-orhidee_08.jpg

http://gabytza-inimadecatifea.blogspot.ro

Publicat în LEGENDE | Lasă un comentariu

IERTAREA STRĂMOŞILOR ŞI ÎNSEMNĂRILE DESTINELOR NOASTRE


images

Apocalipsa vorbeşte de 24 de bătrâni înţelepţi, cu faţa tânără, care stau în jurul scaunului lui Dumnezeu. În vremuri pre-apocaliptice, ei par să aibă atribuţii decizionale puternice. Apar ca formând un consiliu care, pentru anumite probleme decid schimbarea, lansarea, încheierea. Prezenţa bătrânilor înţelepţi cu faţa tânără în textele apocaliptice pare să indice că marile schimbări pe care le consiliază sau iniţiază la un moment dat sunt destul de dure, bruşte, vizibile, pot fi turnuri foarte bune sau chiar deloc bune, în sensul că salvări de situaţii pot fi iniţiate, dar şi încercări grele pot fi aduse în viaţa oamenilor.

Textele asiatice dau o conotaţie similară celor 24 de bătrâni înţelepţi cu faţa tânără. Ei sunt numiţi Seniori ai karmei, ceea ce s-ar traduce prin Seniori ai destinului. Karma Board este o altă denumire care le-a fost atribuită, de data asta în limba Engleză. Cei 24 de bătrâni înţelepţi au dreptul de a schimba total cursul vieţii unui om. Ce era scris şi predestinat devine într-o clipă schimbat. Alte file de destin sunt aşternute. De cele mai multe ori se dau noi şanse oamenilor. Se luminează posibilităţile, apar căi noi de destin, turnuri în viaţă care permit oamenilor să se angreneze pe un drum nou în care să obţină rezultate extraordinare folosind calităţi noi sau vechi, dar care, au efecte benefice asupra oamenilor, asupra omenirii în general. Cei 24 de bătrâni înţelepţi schimbă cursul vieţii. Însă nu o fac de multe ori într-o viată terestră. Un om poate să nu resimtă nici o astfel de schimbare, poate să primească o schimbare, sau mai multe. Dar niciodată un om nu va primi foarte multe şanse noi de schimbare a drumului, cu primirea de noi oportunităţi. Căci acolo unde susţin schimbarea bătrânii înţelepţi cu faţa tânără, acolo se aduc, în manieră destul de dură, puternice susţineri din partea universului, materializate prin ajutoare văzute sau nevăzute.

Tot ce e în jur se schimbă, pentru a-i da omului respectiv oportunitatea de a-şi împlini noua vocaţie. Este vorba de o nouă vocaţie, sau de o nouă putere care vine peste un talent mai vechi, dar care-l face să iasă din mediocritate şi să strălucească într-o împlinire de destin nemaivăzută. Dintr-o dată viaţa se schimbă, atitudinea se schimbă. Este ca şi cum ai fi fost medic şi brusc devii profesor, nu neapărat de ştiinţe medicale. Este ca şi cum ai fi ştiut o limbă străină, ani de zile la un nivel mediu şi brusc te trezeşti simţind ca vorbeşti perfect limba respectivă, începi să citeşti din cărţi şi brusc înţelegi toate cuvintele, auzi un vorbitor fluent şi brusc începi să vorbeşti limba respectivă cu un talent pe care nu îl ştiai ca fiind al tău. Nici nu era al tău, în această formă. L-ai primit peste talentul tău mediu, odată cu schimbarea drumului de către cei 24 de bătrâni înţelepţi. De fapt, sunt cazuri legate de umanitate în general, care se adresează vieţilor umane într-o manieră globală. Cazurile personale însă, sunt legate de un singur bătrân înţelept cu faţa tânără, senior al destinului cum îl numesc unele traduceri. De ce le zic bătrâni înţelepţi cu faţa tânără? Pentru că apropierea lor îţi insuflă o senzaţie de înţeleaptă cunoaştere cu o vechime de mai departe decât mintea poate percepe. E o înţelepciune dezvoltată de atât de demult. E o hotărâre la nivel decizional pe care numai o vastă experienţă o poate aduce. Nu e brutalitate în apropierea lor. Ei sunt atât de fini, atât de frumoşi. Este însă o siguranţă blândă şi zâmbitoare pe care numai cineva experimentat de mult şi de demult o poate avea. Nu există îndoială, nu există teamă. Există însă schimbare. Nu sunt fixaţii, nu sunt judecăţi. Sunt pur şi simplu decizii luate în anumite circumstanţe, iar măreţia constă în posibilitatea de a schimba şi de a da un suflu nou, de cele mai multe ori o direcţie nouă. Au părul lung, lins, de un gri strălucitor, ce uneori bate în negru. Au feţe perfecte, lunguieţe mai degrabă decât rotunde, frumoase, aşa cum ai desena în creion un portret al unui chip frumos. Trăsăturile sunt perfecte, frumuseţea este singurul lucru care le brăzdează. Au feţe de ţineri, corp asemenea, paşi fermi dar uşor legănaţi, într-o unduire de blândeţe, înţelepciune, zâmbet şi siguranţă. Nu există şovăială, nu există îndoială. Există şansă şi schimbare. Ei îţi zâmbesc. Sau mai degrabă el îţi zâmbeşte, cel cu care realizezi o relaţie. Ceilalţi, dacă îi percepi, trec pe lângă tine fără a te băga în seamă, dar fără a te umili în vreun fel cu lipsa de băgare în seamă. Au un fel de consilieri, persoane care se vor şterse, nu ies în evidenţă, care observă totul din umbră şi care le mai atrag atenţia: „Uite, ce zici, te opreşti puţin şi asupra acestui lucru?” Ei se opresc şi decid. Frumoasă este schimbarea permisă de bătrânii înţelepţi cu feţe tinere. Frumoasă şi energizantă. Ţi se pun la picioare toate forţele necesare pentru a o coti pe un drum de acţiune, la capătul căruia vei privi în urmă şi vei vedea că ai făcut atâtea lucruri. Iar tot ceea ce ai făcut se încrustează într-un fel sau altul în vieţile celor din jur. Utilitatea sau inutilitatea noastră o privim din perspectiva minţii umane. Drumul este aşternut cu scopuri pe care de cele mai multe ori nu le cunoaştem, nu le înţelegem şi mai ales nu înţelegem puterea de schimbare a turnurii vieţii, vieţilor, în orice moment, retoactiv sau ultraactiv. Totul se poate schimba acum pentru acum, acum pentru viitor, dar şi acum pentru trecut, în trecut pentru trecut sau pentru viitor şi în viitor pentru trecut sau pentru viitor. […] Mi-a arătat camerele în care sunt ţinute cărţile de destin ale fiecărui om, după timpul său. De restul vieţuitoarelor nu am aflat. Văzusem o carte aurie, mai aurie decât aurul. Scrisul era auriu, mai auriu şi strălucitor decât aurul. Atunci am înţeles de ce oamenilor le place aurul, de ce îi conferă atâta putere. Este amintirea strălucirii acelei perfecţiuni aurii. Cartea aurie era ţinută separat, pe masă într-o grădină. Trei sferturi din pagini erau scrise, restul urmau a se scrie în timpul vieţii. Erau pagini neterminate, care mai lăsau loc pentru câteva paragrafe, ce urmau să fie completate, tot în cursul vieţii.

Depinde deci şi de existenţa la nivel real, de conjuncturi, de decizii, de modul în care ricoşează evenimentele. Nu este totul scris într-o carte a destinului. M-a dus apoi într-o camera întunecată, în care se intra prin grădină. Erau cărţi din Evul Mediu. De ce întunecate? Pentru că în Evul Mediu, mi s-a spus, a fost cea mai mare întunecare a omenirii, cea mai mare depărtare de la unduirile iubirii, fericirii divine. Şi de atunci omenirea depărtată a fost. Acum s-a mai luminat. Nu mai e aşa. A trecut marea cea neagră. M-am gândit la Inchiziţie, dar nu numai. Am conştientizat câtă iubire şi puritate veneau de dinaintea erei noastre. Se pierduse cu totul în Evul Mediu. Căi greşite de gândire personală şi colectivă. În camera Evului Mediu erau două cărţi deschise pe o masă, în care tocmai scrisese, sau în care urma să scrie. Cum putea să mai scrie acum, când persoanele respective nu mai erau demult? Mi s-a spus că destinul oamenilor, karma cum numesc unii, strălucirea sufletului cum zicea el, se poate schimba nu numai pentru viitor, dar şi înspre trecut. Mai rar, dar se schimbă. Şi atunci se scrie schimbarea în cartea lor. Cum se poate schimba destinul pe trecut? Mi s-a indicat că oricât de rău ar fi un om în timpul vieţii pe Pământ, dacă un urmaş de-al lui se foloseşte de un lucru, sau o idee, sau altceva făcut de strămoşul respectiv, dezvoltând ceva bun, ceva foarte bun pentru oameni, pentru omenire, atunci, retroactiv, destinul strămoşului se luminează, sufletul lui se luminează. Aceasta este de fapt dezlegarea strămoşilor, nu alta. Nu vin blocaje de la strămoşi către tine, care să te limiteze, niciodată. Vine însă o dorinţă de-a lor de a-i ajuta, ajutând omenirea şi astfel luminând retroactiv segmente ale arborelui genealogic. Nu există blocaje de la strămoşi, nu existe pedepse de ispăşit de urmaşi. Dar urmaşii simt când strămoşii ţipă după o evoluţie atât de mare, încât să li se lumineze şi lor ceea ce au întunecat în timpul vieţii lor. Dacă un om rău a făcut numai rele, dar să zicem că a construit o şcoală printre relele sale, iar în şcoala respectivă ajunge să înveţe un elev care va ajunge eminent în salvarea omenirii prin calităţi precum iubire, compasiune, dăruire, construcţie, ajutor bănesc sau orice fel de alt ajutor benefic, atunci cartea întunecată a vieţii celui rău din trecut se mai luminează retroactiv şi se mai scriu câteva fraze în cartea sa, chiar dacă viaţa sa pe pământ a încetat de mult. – Dora Alecu UNIVERSUL INTERIOR

Light on Life – The Yoga Journey to Wholeness Inner Peac and Ultimate Freedom

https://detoatepentrutotisimaimult.blog

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Istoria pe care ungurii o vor îngropată: în Evul Mediu, secuii au fost măcelăriți de… unguri!


„Secuii nu sunt unguri! Ei și-au pierdut identitatea treptat, iar astăzi își imaginează că sunt maghiari. În realitate, istoria lor este una dramatică, fiind victime ale politicii ungurești de maghiarizare forțată. Dacă acum mai bine de 400 de ani au fost aliați ai lui Mihai Viteazul și au luptat chiar și împotriva ungurilor, astăzi sunt aliații Budapestei și, prin unii dintre secuii extremiști, reprezintă vârful de lance al politicii de destabilizare a României. A se vedea și cazul tentativei de atentat terorist din aceste zile care, dacă ar fi reușit, ar fi dus la conflicte interetnice majore, cu consecințe imprevizibile!

Ceea ce cu siguranță că nu se predă în școlile maghiare din România sau Ungaria sunt episoadele din istoria Evului Mediu în care secuii au fost lipsiți de drepturi și au simțit pe propria piele furia crudă și răzbunătoare a ungurilor acelei epoci. Oare secuii mai știu de așa-numitul Veres Farsangsau Carnavalul Sângeros din iarna anului 1595-1596 când, în urma răscolei lor ÎMPOTRIVA NEMEȘIMII UNGUREȘTI, mulți dintre ei au avut parte de torturi și mutilări inimaginabile și de o moarte cumplită?!? Sate secuiești incendiate, secui trași în țepe cu capul în jos (țeapa a intrat prin gură și a ieșit prin anus), secui mutilați prin tăierea nasului, a urechilor, a buzelor – bătuți, după mutilare, până la moarte… și toate astea pentru că și-au cerut drepturile firești care i se cuvin oricărui om. Vorbește istoria maghiară despre acest fel de episoade din trecutul ei?

Cum s-a ajuns aici? Haideți să aflăm câte ceva despre contextul în care au avut loc aceste povești de groază, pe scurt…

Pe vremea când Mihai Viteazul (numit de dușmani MALUS DACUS – Dacul cel Rău) ajungea domn al Țării Românești, secuii de rând din Transilvania trăiau sub împilarea crâncenă a nobilimii ungurești, fiind deposedați de atribute militare, intrând într-un proces accentuat de iobagizare, precum populația românescă de aici. În momentul în care Mihai Viteazul se retrage în munți, ca urmare a conflictului militar cu turcii, acesta îi cere sprijin lui Sigismund Bathory pentru a bloca trecătorile împotriva invaziei lui Sinan Pașa. În disperare de cauză, Bathory îi trimite la înaintare pe secui, dându-le în schimb, pentru a-i motiva, o diplomă prin care aceștia urmau să își recapete vechile drepturi, după război. Astfel, secuii participă alături de oastea lui Mihai Viteazul la eliberarea Târgoviștei și la bătălia de la Giurgiu, întorcându-se mai apoi (câți au mai rămas în viață) în Transilvania. Ei bine, imediat după întoarcerea lor, drepturile promise pentru a-i motiva să meargă la la război le sunt refuzate iar ei se răscoală. Răscoala este condusă prost iar secuii sunt învinși, satele lor fiind incendiate (satul Suseni este șters de pe fața pământului!) mulți găsindu-și moartea în chinuri, la ordinul lui Sigismund Bathory.

Ceva mai târziu, Mihai Viteazul le redă drepturile luate de unguri, iar în semn de loialitate și recunoștiință, o unitate militară formată din secui, aflată în ariergarda armatei lui Mihai Viteazul, se sacrifică până la unul pentru acesta, într-un uimitor act de vitejie, luptând din nou împotriva nemeșimii condusă de generalul Basta, la Mirăslău (18 septembrie 1600), și asigurând astfel retragerea domnitorului român…

Din păcate, secuimea nu mai este astăzi conștientă de adevărata ei identitate și face jocurile Budapestei, sub manipularea agenților acesteia din organizațiile maghiare de pe teritoriul României. Poate ar fi bine să le spună și lor cineva care e treaba cu istoria ocultată din propriile manuale de istorie…”[1]

SURSE

  1. http://www.ziarulnatiunea.ro/2015/12/07/istoria-pe-care-ungurii-o-vor-ingropata-secuii-macelariti-de-unguri-in-evul-mediu/
  2. Foto: ziarulnatiunea.ro

https://www.dzr.org.ro

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | 1 comentariu

Zalmoxianismul – Cine a fost Zalmoxis?


În urmă cu peste 2.500 de ani, lumea geto-dacilor a trecut printr-o reformă spirituală extraordinară. Cu o perspectivă asupra vieții de o mare profunzime, religia Zalmoxiană i-a modelat timp de secole pe cei care au trăit în spațiul carpato-danubiano-pontic, pentru ca apoi mesajul acesteia să migreze până în Spania, Britania sau nordul Europei…

Dar cine este cel care a fost realizatorul acestei reforme? Cine a fost Zalmoxis? Izvoarele istorice vorbesc despre el ca despre un om de o mare înțelepciune, un preot cu puteri speciale, devenit și rege al geților. Alte surse vorbesc despre el ca despre un zeu. Așadar, a fost un om? A fost un Zeu? Poate nici una, nici alta…

O a treia ipoteză este aceea că numele Zalmoxis definește mai degrabă o funcție specială de preot-rege și că rădăcinile acestei linii inițiatice are o evoluție de cel puțin 1.500 de ani înainte de Hristos. Într-o astfel de variantă, putem vorbi despre un șir lung de… Zalmoxis; cel la care fac referire izvoarele grecești fiind doar unul dintre purtătorii acestei calități.

Dar despre un astfel de subiect fascinant vă invit să aflați mai multe din acest episod al emisiunii Adevăruri Tulburătoare, în care l-am avut invitat pe generalul Mircea Chelaru.

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

O singură întrebare, domnule Isărescu: Cum am pierdut poansonul României când munţii noştri aur poartă şi noi cerşim din poartă-n poartă?


Cristina Pânzaru, Nașul Tv: În urmă cu cu 11 ani România pierdea „poansonul”, brandul pentru aur. Nici măcar azi Guvernatorul Băncii Naţionale nu a dat o explicaţie plauzibilă pentru această catastrofă naţională.

Pentru cei ce nu ştiu ce înseamnă poansonul într-o economie de piaţă şi, mai mult, într-o ţară cu resurse naturale, explicaţiile le găsiţi mai jos, într-un articol publicat de hotnews.ro, în 2006.

In 1970, Romania era recunoscuta ca producator de aur garantat. Fiecare lingou turnat la combinatul metalurgic Phoenix Baia Mare avea numarul de ordine, greutatea, concentratia, denumirea producatorului si un poanson al Bancii Nationale.

Poansonul este un fel de brand al aurului. „BNR era analizorul acreditat pe cea mai mare bursa a aurului din lume, cea din Londra. Aurul poansonat de BNR la Baia Mare prezenta garantie pe bursa londoneza. Cand cineva dorea sa cumpere aur din Romania, acesta nu mai era analizat si nici macar cantarit”, explica expertul in piata metalelor pretioase, Horia Ozarchevici.

In 2002, Phoenix Baia Mare pierde poansonul international. La bursa din Londra, Romania este scoasa de pe lista producatorilor de aur „good delivery”. Motivul oficial este ca productia combinatului baimarean nu se mai incadreaza in standardele internationale (vezi caseta alaturata).

Motivul neoficial este scandalul financiar care falimenteaza compania anglo-indiana Allied Deals, proprietarul din acel moment al combinatului baimarean. Allied Deals, apoi RBG cumparasera Phoenix de la statul roman pentru 37 milioane $”.

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în BANCI-FMI, ROMANIA DISTRUSA | 1 comentariu

Seneca Lucius Annaeus


Flacăra se înalţă dreaptă, nu poate să zacă la pămînt sau să se plece, tot aşa cum nu poate sta nemişcată: tot aşa, spiritul nostru se află veşnic în mişcare şi este cu atît mai alert şi mai vivace cu cît mai mare îi va fi avîntul. Fericit este însă omul care a întors această energie înspre cele bune: va scăpa de sub domnia şi puterea sorţii, va fi chibzuit în bunăstarea lui, îşi va îmblînzi nenorocirile şi va dispreţuiţ ce admiră alţii. 
Niciun om cu spirit înalt nu se complace între lucruri mărunte şi degradante: îl atrage şi îl înalţă frumuseţea faptelor alese, căci spiritul generos are în sine această calitate, care îl împinge spre acte demne. Un spirit măreţ priveşte de sus măreţia şi preferă cumpătarea în locul exceselor; căci aceea este folositoare şi preţioasă pentru viaţă, în vreme ce acestea sînt dăunătoare, tocmai pentru că sînt inutile. O rodnicie fără măsură face rău recoltei: ramurile se frîng sub povara roadelor; rodnicia excesivă face să nu se mai ajungă la rod.
Tot aşa se întîmplă şi cu spiritual: belşugul nemăsurat îl frînge şi ajunge să fie primejdios nu doar pentru ceilalţi, ci şi pentru el însuşi.
Cine a fost vreodată atît de tare rănit de duşmanii săi pe cît a fost de propriile sale plăceri? Lipsa lor de măsură şi pofta lor nesănătoasă nu pot fi iertate decît pentru simplul fapt că cel care le generează este şi victima lor. Iar această sminteală pe bună dreptate îi torturează; dorinţele care trec dincolo de limitele fireşti ajung fără greş să iasă din toate hotarele: natura îşi are graniţele sale, în vreme ce dorinţele deşarte şi născute din poftă sînt neţărmurite. Folosul dă măsura necesarului: dar ce este de prisos în ce fel se poate măsura? Sînt totuşi unii care se scufundă în plăceri şi, obişnuindu-se cu ele, nu mai pot trăi altminteri şi sînt cu adevărat nefericiţi pentru că ajung în situaţia ca ceea ce este de prisos să le devină necesar. Nu se bucură de plăceri, ci le sînt sclavi şi ajung să-şi iubească propriile lor nenorociri – iar aceasta este nenorocirea cea mai mare; se ajunge pe culmea nefericrii atunci cînd faptele nedemne nu numai că amuză, ci fac chiar plăcere şi nu mai există nicio cale de a le îndrepta pe cele ce erau cîndva defecte, iar acum au devenit obiceiuri. Rămîi cu bine.
Seneca

http://gabytza-inimadecatifea.blogspot.ro

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Frederic François Chopin – Waltz Rain


Publicat în MUZICA | Lasă un comentariu

Bioenergia și puterile psihice. Cum acumulăm și cum pierdem energia…


Bioenergia este, plastic vorbind, sângele nostru energetic. Capacitatea de a acumula și a direcționa o cantitate mare de energie într-o anumită direcție, în mod conștient, ne face să obținem rezultate remarcabile sau chiar să manifestăm puteri speciale, numite de unii paranormale, dar care sunt, în realitate, absolut normale.

Acoperite de mister, învăluite într-o aură ocultă, practicile maeștrilor orientali îi duc pe aceștia la performanțe care par neverosimile, mintea obișnuită refuzând să accepte că este posibilă spargerea barierelor noastre fiziologice.

Printre experții români ai bioenergiei și puterilor psihice se numără și celebrul Valeriu Popa, un bioenerrgoterapeut despre care vom vorbi în acest episod al emisiunii Mistere la Granițele Cunoașterii, chiar cu un om care i-a fost elev.

Despre cum acumulăm și cum pierdem bioenergia, despre puterile psihice și tehnicile orientale, despre modul cum ne putem construi o viață mai bună, vom afla astăzi mai multe de la psihologul Adrian Cranta.

Vizionare cu folos!

Daniel Roxin

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Glanda Pineală și Al Treilea Ochi. Unele animale îl au și astăzi…


Se pare că în urmă cu miloane de ani, mai multe dintre creaturile Terrei aveau, pe lângă perechea de ochi obișnuită, un al treilea ochi, situat în creștet și care îndeplinea funcții particulare.

O dovadă în acest sens o descoperim și astăzi la câteva specii de animale care păstrează încă un astfel de ochi parietal, asemănător cu ochiul obișnuit. Reminiscențe ale unor vremuri îndepărtate, această aparentă anomalie ne uimește, fără îndoială. Iată cum arată acest „Al Treilea Ochi”, astăzi, la o specie de broască și una de șopârle:

ochi-parietal-broasca

Ochiul parietal la broasca Rana catesbiana

ochi-parietal-anolis-carolinensis

Ochiul parietal la şopârla Anolis carolinensis.

În cursul evoluției vertebratelor, acest ochi parietal forma, împreună cu glanda pineală, un tot funcțional ce intra în alcătuirea epitalamusului. Cu timpul, însă, păsările și mamiferele au pierdut această extraopțiune biologică, păstrând doar glanda pineală. Excepție fac doar câteva specii, ca cele prezentate mai sus…

Vorbind despre cel de Al Treilea Ochi la om, nu putem să ignorăm mistica și practicile orientale unde această temă este la mare cinste. Și nu de azi, de ieri, ci de mii de ani. Conform acestora, prin practicarea unor tehnici secrete, omul poate să își activeze un simț special cu ajutorul căruia poate sparge barierele fiziologice obișnuite – astfel, poate vedea aura energetică a oricărui om, animal sau plantă sau poate pătrunde cu vederea în lumile de dincolo…

Această capacitate extraordinară ar avea legătură cu glanda pineală, un organ din creierul nostru care nu contenește să intrige lumea științifică. Dar oare cât de departe a reușit știința să ajungă în cercetarea acestei misterioase glande?

Cei care doresc să pătrundă mai adânc în misterele funcționării creierului și corpului uman sunt invitați să participe la un seminar de excepție, alături de doi oameni de știință remarcabili. Mai multe informații despre acest seminar aflați din prezentarea de mai jos…

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

„Mugur Isărescu a turnat la Securitate sub numele de cod Manole”. De aia l-au făcut membru în Clubul Bilderberg?


„Manole“. „Sursa Manole“. Sub acest nume de cod s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al Băncii Naționale a României. Se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe.

 

Turnătoriile sursei „Manole“ vizau, în special, diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Iar dintre diplomați, cel mai des întâlniți erau cei americani și britanici. Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de „notele“ pe care actualul guvernator BNR le trimitea Unității Militare 0195.

Sursa „Manole“ din blocul Z11

În arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) există o secțiune dedicată Institutului de Economie Mondială (IEM). Costin Murgescu, Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu și mulți alți „grei“ ai Finanțelor de după ‚89 au lucrat ani în șir la IEM. Una dintre „sursele“ Securității care semnează multe dintre notele din arhivele CNSAS referitoare la Institutul de Economie Mondială este „Manole“. Alăturând documente din diverse dosare ale fondului IEM, identitatea lui „Manole“ poate fi aflată fără dubiu.

Într-o „notă“ din septembrie 1986, sursa „Manole“ vorbește despre un eveniment care i s-a întâmplat chiar lui. Cu această ocazie, „Manole“ își menționează adresa de domiciliu: strada Miron Constantinescu, nr. 33, blocul Z11. Într-un alt document al Securității, datat 1979, aceeași adresă îi este atribuită unui angajat al IEM identificat cu numele real: „Isărescu Constantin Mugurel (…), domiciliat în București, Str. Miron Constantinescu nr. 33, bl. Z11“ (facsimile 1 & 2).

Fișă contrainformativă la UM 0195

Nu sunt însă singurele documente care-l leagă pe Mugur Isărescu de sursa „Manole“. Într-un alt document, din mai 1988, „Tov. Dacian“ de la Securitate menționează că „Raportul se exploatează la mapa c.i. (contrainformativă – n.r.) a lui «Manole»“. Despre ce raport e vorba? Pe aceeași primă pagină a documentului citat se explică: „Raport privind desfășurarea combinației de interpunere în cazul cercetătorului științific I.M. Ctin“. Adică Isărescu Mugurel Constantin (facsimil 3).

Iar într-o „FIȘĂ CONTRA-INFORMATIVĂ“ din 1988 a UM 0195 București e pomenit „ISĂRESCU CONSTANTIN-MUGUREL“, membru PCR din 1982 și domiciliat la altă adresă decât cea din strada Miron Constantinescu (de unde s-a mutat cu chirie în 1987, după ce i s-a născut fiul) (facsimil 4).

Dijmărescu, turnat „de bine“ de Isărescu

„Manole“ a fost o sursă de nădejde pentru Securitate. Printre cei turnați dintre colegii de la Institutul de Economie Mondială se numără și Eugen Dijmărescu (de care guvernatorul BNR s-a despărțit profesio-nal acum câteva săptămâni, când Dijmărescu a pierdut funcția de director al Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare, controlat de către Banca Națională) (facsimil 5). Ce e drept, Isărescu l-a turnat „de bine“ pe Dijmăresc. Acesta avea „demnitate, patriotism“, „înalte calități moral-politice“, era „membru al BOB – PCR“ și „lector pe linie de partid“.

Tot „aprecieri pozitive“ a furnizat sursa „Manole“ și în cazul „măsurilor de verificare întreprinse în cazul «SOARE»“, conform documentului „SINTEZA“ al UM 0195 din martie 1988 (facsimil 6).

„Manole“, asmuțit pe „acoperiții“ CIA

„Manole“ era o sursă foarte bună nu doar pentru UM 0195, Contraspionajul Centralei de Informații Externe, ci și pentru UM 0625, Direcția a III-a a Securității, cea care se ocupa de diplomații străini de la București. Într-un plan comun de măsuri al celor două unități militare ale Securității, „Manole“ are rolul de a verifica intențiile lui „Marius“, un diplomat britanic de la București, „suspect ca fiind cadru al serviciului de informații britanic“ (facsimil 7).

Într-un alt document al UM 0195 („NOTĂ de SARCINI pentru dirijarea sursei «MANOLE»“), din 1986, acesta este instruită să spioneze diplomați americani suspectați că ar fi acoperiți ai CIA, dar și un britanic (facsimil 8).

L-a dat în gât și pe Puiu Pașcu, propagandist la „Ștefan Gheorghiu“

Instrucția oferită de Securitate a dat roade: sursa „Manole“ a prestat corespunzător. Din zecile de turnătorii ale lui Isărescu, „România liberă“ prezintă cu documente, doar o parte, toate referitoare la diplomați străini la București sau intermediari ai acestora (facsimile 9 & 10). Iar în-tr-una din aceste „note“ apare și un actual europarlamentar: „Ioan Mircea Pașcu, cercetător la Institutul de Științe Politice și problema națională de lîngă Academia Ștefan Gheorghiu“. Acesta, ca și „Manole“ și câțiva jurnaliști, participa la un eveniment al ambasadei britanice de la București, descris cu lux de amănunte de turnătorul Isărescu (facsimil 11).

Afacerile lui Isărescu, dezvoltate cu fonduri UE

Guvernatorul Mugur Isărescu deține firma Măr SRL, care gestionează un domeniu viticol întins pe 40 de hectare la Drăgășani, dar și o pensiune construită din fonduri europene. În anul 2011, firma lui Isărescu a solicitat suma de 200.000 euro prin Programul Operațional Regional pentru amenajarea unei pensiuni la Drăgășani, în județul Vâlcea. Banii i-a primit în 2013. Tot cu fonduri europene, firma Măr SRL și-a retehnologizat crama din Drăgășani. Pentru asta, a primit aproximativ 80.000 euro. Vinurile lui Isărescu sunt vândute sub marca „Casa Isărescu“ și au prețuri cuprinse între 24 și 99 lei pe sticlă. În schimb, tarifele la pensiune variază între 200 și 350 lei pe noapte. Conform datelor fiscale, societatea Măr SRL a avut un profit de aproximativ 1,8 milioane lei în perioada 2011-2016.

Institutul de Economie Mondială, oficină a Securității

Pentru o mai bună acoperire a ofiţerilor care urmau să primească misiuni în domeniul securităţii externe, în 1969 a luat fiinţă Institutul de Economie Mondială. Acesta fusese creat iniţial după modelul unei instituţii similare, coordonată de CIA, cu sediul la New York. Institutul românesc, al cărui prim conducător a fost numit savantul Costin Murgescu, iar ca adjunct generalul Gheorghe Marcu, dispunea de un personal format din specialişti şi tineri cercetători de perspectivă, care au primit grade militare, figurând ca ofiţeri DIE detaşaţi. Memorialiştii susţin că „Institutul a stabilit legături cu instituţii similare, inclusiv cu cel din New York, făcând schimb de informaţii şi, foarte important, a obţinut burse, trimiţând la specializare, dar şi la culegerea de informaţii, circa 60-80 de tineri economişti români“ (conform Neagu Cosma, Ion Stănescu, „De la iscoadă la agentul modern în spionajul şi contraspionajul românesc“, Bucureşti, 2001).

Replica lui Isărescu: „Insinuări ale unora care și-au făcut un subiect din persoana mea”

Conform comunicatorilor BNR, „domnul guvernator Mugur Isărescu a clarificat de mult acuzaţiile respective. Ultima dată, în interviul din «Jurnalul Naţional», din luna februarie a.c. Pasajele de mai jos, le puteţi considera răspuns la întrebările dvs.: «Institutul (de Economie Mondială) avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM. (…) Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.»“

Isărescu l-a acoperit pe Voiculescu

Odată cu prima numire în funcția de guvernator al BNR, Mugur Isărescu a fost numit și în funcția de președinte al Comisiei Guvernamentale pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceaușescu și colaboratorii săi. În această calitate, Isărescu l-a audiat pe Dan Voiculescu în legătură cu firma Crescent. Potrivit unui raport prezentat de flux24.ro, procurorii DIICOT și ofițerii SIE care lucrau în această speță suspectau că Dan Voiculescu și-ar fi însușit în decembrie 1989 și 1990 o sumă cuprinsă între 150 și 300 de milioane dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane dolari folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme înfiinţate în anul 1990.

Onestitatea lui Isărescu a fost pusă la îndoială de procurorii DIICOT și ofițerii SIE care lucrau la această speță. Motivul? În timpul audierilor, guvernatorul s-a prefăcut că nu îl cunoaște pe Dan Voiculescu, cu toate că cei doi se știau de mai muți ani și erau apropiați. Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, conform procurorilor DIICOT şi ofiţerilor SIE.

 

 

INFLUENT

Între Clubul de la Roma

și Grupul Bilderberg

În paralel cu funcția de guvernator al României, Mugur Isărescu a pătruns în mai multe organizații internaționale. În anul 1993 a fost ales membru al Clubului de la Roma și președinte al Asociației Române a Clubului de la Roma. Membrii acestei asociații sunt în mare parte politicieni și diplomați români. În 1998, Isărescu avea să fie ales în funcția de vicepreședinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală. În anul 2002 avea să devină președintele acestui club select.

Mai mult, Isărescu face parte și din controversatul grup Bilderberg, care reunește cei mai influenți oameni din lume. Liderul grupului Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, a fost invitat la București de Mugur Isărescu în anul 2013. Un alt aspect interesant îl reprezintă faptul că Isărescu nu a mai fost inclus pe lista oficială a participanților la reuniunile Grupului Bilderberg, din anii 2015 și 2016.

 

AUTOPLAGIAT

 

Acuzat de

lipsă de etică academică

Academician și guvernator al BNR, Mugur Isărescu a publicat în 2009 o carte cu 518 pagini, din care 180 de pagini au fost copiate din alte lucrări ale sale. Practica, însă, figurează, imediat după plagiat, pe lista abaterilor prevăzute de legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică. Lipsa de etică academică a guvernatorului a fost dezvăluită în exclusivitate de „România liberă“, în ianuarie 2017.

Lucrarea lui Mugur Isărescu se numeşte „Contribuţii teoretice şi practice în domeniul politicilor monetare şi bancare“ şi a apărut în anul 2009, la Editura Academiei Române.

 

 

RUTINĂ

 

Isărescu, șef la BNR sub toate partidele

Guvernatorul Mugur Isărescu și-a început cariera în august 1971, la scurt timp după ce a absolvit cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Pentru început a fost angajat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială. De atunci până în februarie 1990 a obținut toate gradele științifice acordate cercetătorilor. A renunțat la cercetare în martie 1990, când a fost uns în funcția de secretar cu probleme economice și monetare al Ambasadei României la Washington. Până în septembrie 1990. Atunci, Guvernul României condus de Petre Roman l-a rechemat în țară și l-a numit în funcția de președinte al Consiliului de administrație și guvernator al Băncii Naționale a României. Un an mai târziu, Parlamentul controlat de Frontul Salvării Naționale (FSN) l-a mandatat pe Isărescu să conducă BNR până în anul 1998.

În decembrie acel an, Mugur Isărescu a primit un nou mandat în fruntea BNR din partea Parlamentului. În acea perioadă, Guvernul era condus de Radu Vasile, iar majoritatea parlamentară era deținută de Convenția Democrată Română (CDR), cu un procent de 61%. Însă, după numai un an, Mugur Isărescu a fost numit în funcția de premier de președintele României Emil Constantinescu. Ulterior, la alegerile prezidențiale din 2000 a candidat pentru funcția de președinte al României ca independent, dar susținut de CDR. Nu a câștigat alegerile, dar s-a reîntors în postul de guvernator al BNR.

Ulterior, Mugur Isărescu a fost reconfirmat în funcție în noiembrie 2004 (sub majoritate PSD), apoi în 2009 (majoritate PDL) și 2014 (majoritate PSD).

 

SCĂPARE

Guvernatorul, neverificat

din oficiu de CNSAS

 

Deconspirarea poliției politice comuniste și a agenților fostei Securități reprezintă în continuare  un subiect tabu pentru societatea românească. Deși au trecut 27 de ani de la căderea regimului comunist. De exemplu, guvernatorul BNR nu este verificat din oficiu de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), deși deține una dintre cele mai importante funcții în stat. De-a lungul timpului, legiuitorii au avut grijă să protejeze mai multe categorii de funcționari ai statului prin faptul că nu au specificat că trebuie verificați din oficiu de CNSAS. Printre aceștia se află guvernatorul, judecătorii, membri ai Academiei Române, șefii cultelor religioase, revoluționari, etc.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a fost înființat ca urmare a promulgării Legii nr. 187 din 1999, care reglementa accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. Conform acestei legi, persoanele care candidau la funcția de președinte al României erau obligate să dea o declarație autentică, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost sau nu agenți sau colaboratori ai poliței politice comuniste.

La fel se întâmpla și în cazul persoanelor care au fost alese sau numite în demnități și funcții publice. În această categorie intrau: președintele, parlamentarii, membri ai guvernului, secretarii de stat, secretarii generali și adjuncți, prefecții și subprefecții, directorul și adjuncții SRI, SIE, SPP, STS, DGIPI, dar și șefii acestor servicii la nivel județean. Însă, guvernatorul Băncii Naționale a României nu intra în categoria persoanelor care erau verificate din oficiu.

Nici Regulamentul de Organizare și Funcționare al CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr.2 din decembrie 2008, nu prevede verificarea din oficiu a guvernatorului.

http://www.romanialibera.ro/

Publicat în BANCI-FMI, SIONISTI MASONI-NWO | Lasă un comentariu
%d blogeri au apreciat asta: