Romania


Treziti-va Romani!

„Îmi pare rău că am trăit ca să asist la un asemenea faliment naţional. Am reuşit să ne eliberăm de ruşi, dar, iată, nu suntem în stare să ne eliberăm de sub stăpânirea unor români mafioţi, organizaţi mai al dracului decât mafiile siciliene sau americane.” (Florin Constantiniu)

După ce băncile i-au atras pe români în capcana „creditului cu buletinul”, criza fabricată şi-a arătat colţii. Sute de mii de salariaţi „disponibilizaţi” sau pur şi simplu concediaţi, n-au mai avut resurse nici pentru supravieţuire, cu atât mai puţin pentru a-şi achita datoriile şi ratele la bănci. Aşa cum am importat fel de fel de „sărbători” comerciale, gen Valentine Day sau Halloween, tot astfel a fost importat sistemul occidental „american”, prin care s-a înpuiat pe plaiurile mioritice – nici nu se putea altfel – o nouă specie de paraziţi – „recuperatorii”, un fel de vulturi devoratori de „cadavre”. Războiul psihologic purtat de aceşti interlopi aflaţi la limita legii are destui adepţi printre corupţii barourilor de avocaţi. Mulţi dintre ei, avizi de câştiguri facile s-au transformat în „recuperatori”, deşi s-au şcolit să respecte şi să apere legea. Cum să nu dispară grija faţă de popor când, de mai bine de de douăzeci de ani, la conducerea României, pe care o consideră sat fără câini, se tot rotesc aceiaşi jefuitori la drumul mare, preocupaţi de înavuţire rapidă şi fără scrupule. Românii, lăsaţi pradă cămătarilor bancari, disperaţi şi dezorientaţi, abandonaţi de proprii conducători, caută soluţii, se sinucid sau părăsesc ţara. Ajunşi victime ale sistemului social corupt, rămân datori la întreţinere, la achitarea serviciilor (energie electrică, gaze, telefon…) îşi pierd locuinţele, ajungând pe drumuri, îşi pierd demnitatea umană, respectul faţă de stat şi chiar faţă de propria persoană. Orice s-ar spune, cu toate neajunsurile ştiute, vechiul regim , „ceauşist”, avea mai multă grijă faţă de om. Absolvenţii liceelor, ai facultăţilor şi şcolilor profesionale (dispărute azi, de parcă de meseriaşi nu ar mai fi nevoie) aveau, după absolvire, locul de muncă asigurat. Mă poate contrazice cineva? Până în 1989, economia „cu picioare de lut”, cum o numea cineva, funcţiona la capacitate maximă. Acum, ultimele citadele ale economiei, ale industriei „comuniste”, sunt falimentate sistematic, chiar de către cei care, prin lege şi funcţie au obligaţia să apere avuţia ţării. Dacă până în 1989, pe râul Olt – pentru a da un exemplu – au fost construite şi puse în funcţiune 22 centrale, după 1990, pe parcursul a două decenii abia s-au mai terminat două (aflate la nivelul anului 1989 în stadiu de construcţie de peste 70%). De precizat că cele două au fost finalizate şi puse în funcţiune cu „forcepsul”, adică mai mult prin voinţa salariaţilor, decât prin (ne)înţelepciunea decizionarilor. Nu trebuiesc studii economice pentru a putea distinge care dintre sisteme au acţionat în folosul sau în detrimentul cetăţeanului: sistemul „putred” socialist sau sistemul capitalismului sălbatic instalat după ’90? În acest context este inevitabil să amintim de siguranţa socială. Câte locuri de muncă şi câţi „şomeri” avea România în 1989, în comparaţie cu numărul de la nivelul anului 2012? În locul fabricilor s-au construit mall-uri, în locul terenurilor agricole au răsărit cartiere rezidenţiale. I-a întrebat cineva (Justiţia) de unde au avut banii pe care-i flutură sau pe care-i aruncă lăutarilor la nunţile opulente politicienii corupţi şi ţiganii sugrumaţi cu kilograme de lanţuri de aur ? Legea18 emisă de Ceauşescu n-a fost abrogată, ci ascunsă într-o firidă întunecată şi uitată a arhivelor. Poate dau de el U.D.M.R.-iştii doritori să desfiinţeze – cu încuviinţarea guvernanţilor – întreaga zestre seculară a Arhivelor Naţionale din România.

Contrariaţi de mai vechile sau actualele mele analize, unii m-au numit „nostalgic”, desigur, înşelându-se. Nu poate fi vorba de nostalgie, ci de comparaţia lucidă a unui om care a trăit în ambele sisteme economice. Din păcate, corbii, vulturii devoratori de cadavre ai sistemului capitalist au înşfăcat bucată cu bucată, trupul economic al Ţării.

„Acest popor înţelegător este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi într-o prăpastie”.

„Naţia asta trebuie să înţeleagă că politicienii pe care-i votează trebuie să fie oameni de calitate care să înţeleagă interesele naţionale şi să apere ţara, pentru că suntem într-un moment de răscruce. Se vrea acum Moldova Mare a lui Ştefan, se vorbeşte că Transilvania este altceva decât România, însăşi stema ţării noastre nu reprezintă un simbol al unităţii naţionale. România nu este o aglomerare de provincii cum au arătat tâmpiţii ăştia-n stemă. Suntem un stat unitar, poate cel mai omogen din Europa. Există o unitate lingvistică de excepţie; limba română nu are dialecte ca în Franţa sau Italia, ci graiuri. Toţi românii din lumea asta se înţeleg, vorbesc aceeaşi limbă, în pofida faptului că ne-au separat şi ne-au distrus de-atâţia ani. Şi nu mai ştiu de ce acest popor înţelegător şi răbdător este certat ba că n-a ieşit la vot, ba că n-a făcut nu-ştiu-ce… Este scârbit de ticăloşii ăştia care-şi bat joc de el. Este ca o turmă de oi mânată de nişte ciobani tâmpiţi într-o prăpastie.”

Ca o concluzie, ironică, bineînţeles, la sfârşitul acestei veri, aşa, pocnind din degete, ne-am mai căpătuit cu un partid, de parcă nu era suficientă droaia celor existente. Când oare or fi adunat semnăturile necesare, sau poate le-au copiat după cărţile de imobil ale blocurilor de locuinţe. Le-a verificat cineva autenticitatea? Categoric, NU! Nici n-ar fi avut vreme. Un Pinochio – mare amator de cosmetice – are tupeul să afirme că „România este o ţară în suferinţă, o ţară strâmbată”… dar cine a adus-o în situaţia asta? Nu tot ei? Nu trebuie să pierdem din vedere că, venind de nicăieri, nu se ştie niciodată unde pot ajunge aceşti viitori-foşti-profitori ai veşnicei noastre tranziţii. Ţara condusă de o mână de jefuitori, merge spre prăpastie, iar ei, atunci când vor simţi că li se apropie funia de par, vor urca în avioane şi vor zbura spre paradisurile fiscale de ei ştiute, unde vor toca, nestânjeniţi, miliardele furate. În douăzeci de ani nu am învăţat, să fim uniţi pentru a elimina răul. Singura speranţă de stopare a avalanşei demolatoare a rămas votul lucid de la finele acestui an.

A sosit momentul să spunem: ajunge cu mita, cu zaharicalele, făina şi uleiul împărţit de papagalii cu eşarfe colorate! Treziţi-vă, Români

Ion Maldarescu  

http://www.art-emis.ro/

Încotro ne îndreptăm, Doamne?

O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori.

Este cazul României.

După decembrie 1989 a avut loc lichidarea, la propriu, a peste 90% din industria românească, odată cu reducerea masivă a producţiei meşteşugăreşti, în timp ce întreprinzătorii autohtoni par mai curând ignoraţi de forurile de decizie.

În prezent, la ordinea zilei este privatizarea (vânzarea) resurselor minerale şi energetice, însoţită de afirmaţia – nedemonstrată – a independenţei energetice a ţării!

Harta întocmită de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale arată că toate zonele României, inclusiv platoul aferent al Mării Negre, sunt cuprinse în perimetrele de exploatare acordate la 26 companii străine.

Cu ce rămân cetăţenii acestei ţări în urma acestui val de explorări-exploatări? După contractele aflate în lucru, cu foarte puţin şi, în plus, la cheremul celor care efectuează forajele. Adio, independenţă energetică!

Sistemul bancar este controlat în proporţie de peste 90% prin sucursalele din România ale băncilor din alte ţări. Recapitalizarea CEC-ului – capital românesc – este refuzată de instanţele europene. Oare se pregăteşte să moară şi cea mai veche bancă populară românească?

Prin împrumuturile contractate de la Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Banca Europeană, asupra cetăţenilor apasă cea mai mare datorie din istoria contemporană a României.

Instituţiile statului – atât la nivelul superior decizional, cât şi pe trepte intermediare – sunt direcţionate de reprezentanţi ai cercurilor de interese transpartinice constituite de mulţi ani. Încercările de a repune legea în drepturile ei se izbesc de refuzul net al acestor reprezentanţi, sub felurite „motivări“. Nu au reuşit până în prezent nici încercările de a clarifica şi eventual sancţiona multiplele „combinaţii“ pe seama avuţiei publice. Vorbim însă repetat şi insistent de independenţa justiţiei.

Rolul şi menirea parlamentului – bine definite şi formulate în teorie – rămân a fi verificate şi în practică.

Ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română se operează, de mai mulţi ani, direct asupra tinerilor prin învăţământ, mai ales prin disciplinele umaniste – limba şi literatura şi istoria românilor. Operaţiunea se efectuează prin stabilirea curriculei şi a unor tipare obligatorii pentru manuale, care, prin însăşi alcătuirea lor, îndepărtează încet şi sigur tineretul de la disciplinele respective.

Ţelul educaţiei globaliste este astăzi formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un „pălmaş“ modern.

Deteriorarea sistemului public de sănătate din multiple cauze a devenit vizibilă iar exodul medicilor şi a personalului sanitar continuă.

Încorporarea cetăţeanului într-un sistem de asigurări prin companii internaţionale înseamnă supunerea acestui cetăţean în final unor reguli standard fără legătură cu posibilităţile şi evoluţia ţării respective, în cazul de faţă, România. Procesul este în curs.

Asemenea evoluţii sunt limpede influenţate de tendinţele integratoare ale Uniunii Europeneconduse de o birocraţie cu reguli proprii. Reglementările succesive – care merg până la reţeta de preparare a „mititeilor“ – ca şi impunerea regionalizării continentale (obligatorie) – duc spre ştergerea identităţii statelor europene.

În ultimă instanţă vine opţiunea esenţială a fiecărui om politic român. Câtă voinţă are – dincolo de apartenenţa la un partid – de a păstra şi apăra valorile proprii româneşti – materiale, morale şi culturale? Cât de mult mai este dispus să se plece, repetat, în faţa directivelor, regulamentelor şi grupurilor de presiune din interior şi din afară?

Cu prea puţine semne pozitive, atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare. Tendinţa merge spre slăbirea în continuare şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.

Apare ca şi cum s-ar dori să nu se schimbe ceva fundamental, ca starea existentă în 2011-2012 să rămână încă o generaţie cel puţin.

Vom merge în continuare spre destrămare sau dimpotrivă spre o redresare – deocamdată greu de întrevăzut?

Încotro ne îndreptăm, Doamne?

24 iunie 2013

8 răspunsuri la Romania

  1. Tudor spune:

    las`ca domnu stie unde va indreptati (respectiv unde va indreapta el) – sau credeti ca se intampla pe lumea asta ceva care sa nu vina din voia Lui? Eu unul va salut din mers si ma indrept (din voia mea!) cu pasi repezi, vertiginosi spre noi orizonturi de cultura si civilizatie!

    Apreciază

    • Lupul Dacic spune:

      drum bun
      si poate o sa inveti in „lumea civilizata” sa nu mai iei ceva ce nu-ti apartine…macar o adresa de mail…una a ta…nu a mea.

      Apreciază

    • IQ100 spune:

      1) Domnul nu exista; e o creatie a „angloizilor” ca sa isi unifice, conduca si stapaneasca propriul popor si apoi, altele; idee buna si eficienta, preluata si de dizidentii/concurentii crestini.Dovada si azi multi cred ca ar fi Cineva care le aranjeaza pe toate. Este , adica sunt, niste cineva cu „c” mic.
      2)Tudore, nu era vorba unde te duci dumneata , esti liber sa te duci unde iti place…. Ideea articolului este unde se duce Romania…mi se pare clar ca este dusa spre disparitie….

      Apreciază

  2. bogdan spune:

    Buna,va felicit pt acest blog si Sper astfel in timp sa aveti din CE in CE mai multi cititori si astfel sa se trezeasca in ei nationalismul,e un drept si o obligatie a fiecarui cetatean Roman din Tara si Peste hotare,suntem condusi de niste,,hiene,,in care demnitatea exist a numai in portofelul lor Nesimtiti porci lepre,cu ceva timp sau bandit cu razboiul din crimeea sa faca noi recrutari sa observe CE stare de spirit are romanul de rand si au descoperit ca 99℅daca pun mana pe arme direct la casa poporului vor stationa….,

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s