SCHINDUFUL (Trigonella foenum graecum), buruiană de leac miraculoasă

Schinduful este un miracol terapeutic al naturii. Chinezii spuneau că e planta tinereţii eterne. Legenda acestei plante s-a născut undeva pe Valea Nilului, în urmă cu mai bine de cinci milenii. Se spunea că fusese adusă pe pământ de însăşi marea zeiţă Isis, având darul nemaivăzut de a readuce femeilor sănătatea, pofta de viaţă şi puterea de seducţie. De aceea, era la mare preţ, în rândul nobilelor de rang înalt de la curtea faraonului. Şi medicii egipteni preţuiau schinduful, pentru că era planta care-i ajuta pe soldaţi să se refacă rapid după rănile primite în luptă, îi ajuta pe cei vârstnici să-şi menţină tinereţea şi vigoarea. Cotat printre cele mai vechi plante medicinale şi culinare din istoria umanităţii, cu 1500 de ani î.e.n., în Egiptul faraonic era utilizat pentru îmbălsămarea morţilor şi pentru purificarea aerului în locaşurile de cult, papirusuri vechi egiptene îl menţionează ca fiind utilizat în procesul mumificării, în timp ce seminţele de schinduf intrau în prepararea pâinii, obicei culinar care se practică şi astăzi în Egiptul modern. În afara proprietăţilor lui digestive, i se atribuiau puteri pentru a combate infecţiile şi inflamaţiile căilor respiratorii, de a stimula fecunditatea şi lactaţia femeilor, de a vindeca rănile, durerile reumatismale.
De altfel, originea schindufului este o mare enigmă pentru cercetătorii de azi, întrucât el era folosit concomitent în Egiptul Antic, în India şi în China- trei leagăne ale civilizaţiei, între care comunicarea era practic inexistentă, cu patru-cinci mii de ani în urmă. Indienii credeau despre schinduf că are capacitatea de a scoate acumulările toxice din organism, ajutând la vindecarea bolilor de plămâni şi a anorexiei. Chinezii, în schimb, spuneau că schinduful conservă şi multiplică în organism energia fundamentală Qi, ajutând astfel la menţinerea tinereţii biologice, până la vârste înaintate. 
Nu se ştie când au ajuns seminţele acestei plante în Dacia, dar cu siguranţă, acum două mii de ani, când Dioscoride a întocmit tratatul său de farmacologie, schinduful era folosit în mod curent de către vracii din Carpaţi. Numele dacic era scindof (de unde şi denumirea actuală) şi îl foloseau contra bolilor de piept şi a celor digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea rănilor şi pentru tratarea ulcerelor.După perioada sa de glorie din antichitate, în mod curios, schinduful a intrat într-un con de uitare, fiind folosit mai mult ca plantă furajeră(!), deoarece stimulează fenomenal creşterea masei musculare a animalelor. De doar câteva decenii, oamenii de ştiinţă şi-au propus să studieze în laboratoare misterul terapeutic al acestei plante atât de apreciate în vechime, iar efortul nu i-a dezamăgit. Se cultivă de mult timp în Africa de Nord, în regiunile mediteraneene, în Asia, mai ales pe solurile calcaroase în India, Pakistan şi în China. Planta este cultivată şi în ţara noastră în judeţele Brăila, Călăraşi şi Constanţa.

Schinduful este întâlnit şi sub denumirea de molotru, schinduţ, sfandig, fenugrec. ”Trigonella“ este diminutivul latinizat al grecescului trigonon (triunghi) şi se referă atât la mirosul de fân al schindufului uscat, cât şi la originea sa est-mediteraneeană. Este o plantă erbacee, anuală, atingând 30-60 cm înălţime, din familia leguminoaselor, cu miros specific pătrunzător, cu frunze trifoliate, cu flori mici de culoare albă sau galben deschis. Din flori se formează păstăile subţiri, în formă de sabie, cu o lungime de 10-15 cm, cu un capăt ascuţit ca un cioc, fiecare purtând câte 10-20 de seminţe tari, cu suprafaţa adânc brăzdată, de culoare maroniu-gălbuie, de formă rombică sau ovală . Gustul este dulce-amărui, foarte aromat şi puternic. Planta are un miros picant, caracteristic; la atingere, mirosul persistă pe mână. Schinduful are o perioadă de vegetaţie de patru luni. Se scoate din pământ, cu rădăcină cu tot, şi este uscat întreg. Seminţele sunt apoi treierate şi uscate. Există varietăţi cultivate şi sălbatice. Climatul cel mai potrivit este unul mediteraneean, dar creşte foarte bine şi la noi, în zona sud-estică a ţării, în special în judeţele Brăila, Călăraşi şi Constanţa.
Schinduful este cel mai puternic energizant. Medicina populară foloseşte această plantă pentru stimilarea metabolismului, stimularea sistemului nervos central şi neuromuscular, stimularea funcţiei sexuale. Principiile active pe care le conţin seminţele plantei, trezesc senzualitatea, amplifică erotismul, stimulează trăirile şi realizarea actelor sexuale, în plus este o sursă bogată în vitamina PP. Seminţele de schinduf sunt lipsite de orice toxicitate şi consumul lor nu prezintă nici un pericol chiar pe termen lung. Preparatele din schinduf nu se administrează femeilor însărcinate. Administrarea a peste 100 de grame de schinduf (o doză de 12 ori mai mare decât cea normală) duce la apariţia unor deranjamente gastro-intestinale. 
Nu se administrează copiilor!

Utilizări ale schindufului

Este folosită ca şi condiment, ca plantă comestibilă, medicinală şi furajeră Frunzele de schinduf se folosesc proaspete, dar si uscate si macinate, pastrate in plicuri. Gustul lor este iute si amarui, cu o aroma subtila de iarba si floare de fan. Este specific Asiei centrale, pana in India, unde a fost adoptat in multe preparate traditionale, precum binecunoscuta supa indiana. Se foloseste si pentru obtinerea amestecului de curry. 
Schinduful se foloseşte la condimentarea şi aromatizarea preparatelor culinare:sarmale, supe, ciorbe, sufleuri cu legume, cereale, pizza, paste, salate, sosuri şi brânzeturi. Tulpina uscată se pune în butoiul cu varză pentru murat. Un condiment folosit încă din antichitate, schinduful este foarte bogat în minerale, vitamine şi alte substanţe. Printre utilizările tradiţionale ale schindufului se numără cea ca plantă furajeră. Î n special în ţinuturi mai uscate din Orientul Mijlociu, Africa de nord şi Spania se cultivă încă în acest scop. În agricultură, planta se pretează şi ca îngrăşământ verde, îmbogăţind solul cu elemente nutritive.
Schinduful este un condiment antic, folosit în genere în ţările din Vestul, Centrul şi Sudul Asiei. În India este popular pentru murături. În Oltenia se foloseşte la prepararea sarmalelor. Este omniprezent în amestecul de condimente. Seminţele amar aromate constituie o parte esenţială din amestecul de cinci condimente numit panch phoron din Bengal. Frunzele uscate de schinduf apar în amestecul de condimente din Georgia khmeli-suneli. Iran are o particulară tradiţie bogată în gătirea cu frunze de schinduf.

Principii active 
Seminţele de schinduf conţin fosfor, fier, calciu, mangan, lecitină, trigonelin, colină (bază organică ce face parte din complexul vitaminei B), cumarine şi mucilagii. 

Proprietăţi tămăduitoare 

Schinduful are proprietăţi digestive, tonice şi afrodisiace.
Stimulează arderea grăsimilor, creşte fermitatea sânilor, măreşte rezistenţa organismului.
De-a lungul timpului, seminţele de schinduf au fost folosite în scopuri medicinale, ele fiind foarte apreciate de catre egipteni, greci şi romani pentru proprietăţile lor medicinale şi culinare. Schinduful este folosit mai ales ca adjuvant digestiv. De asemenea, schinduful este folosit ca galactogog (agent care stimulează producerea laptelui) de către mamele care alăpteaza şi nu au suficient lapte matern. Seminţele sunt foarte hrănitoare şi sunt administrate convalescenţilor precum şi în tratementele de câştigare in greutate, mai ales în cazul persoanelor anorexice. Seminţele nu trebuie prescrise medical femeilor însărcinate întrucat ele pot provoca contracţii uterine. Cercetări în domeniu au dovedit că aceste seminţe pot inhiba apariţia cancerului la ficat, reduce nivelul colesterolului din sânge şi pot avea efecte antidiabetice.

Mai multe teste efectuate pe oameni dar şi pe animale au demonstrat faptul că efectele antidiabetice ale seminţelor de schinduf ameliorează majoritatea simptomelor metabolice asociate cu diabetul de tip 1 şi 2. 

Cercetări recente au demonstrat că seminţele de schinduf protejează împotriva cancerului de sân şi de colon. 

De asemenea, unele experimente au scos la iveală şi proprietăţi hepatoprotectoare ale seminţelor de schinduf.

Seminţele şi frunzele sunt –
anticolesterolemice, 
antiinflamatoare, 
anticancerigene, 
carminative, 
calmante, 
laxative,
emoliente, 
expectorante, 
antipiretice, 
galactogoge, 
hipoglicemice, 
paraziticide, 
fortifiante şi tonice uterine. 

Seminţele produc un mucilagiu puternic, fiind astfel folosite în tratarea inflamaţiior şi a ulcerelor de stomac şi intestine.

Administrate sub formă de decoct, seminţele servesc la deblocarea glandelor sudoripare.
Seminţele sunt foarte hrănitoare şi revigorante, fiind unele din cele mai eficiente tonice în cazurile de debilitate fizică generate de anemie sau boli infecţioase, mai ales cu implicaţii asupra sistemului nervos.

Sunt folosite şi în tratarea diabetului de tip 2, a digestiei lente (mai ales în timpul convalescenţei), a lactaţiei insuficiente, a durerilor menstruale şi a durerilor de nastere. 
Seminţele împrospatează respiraţia şi îmbunătăţesc simţul gustativ.

Se întrebuinţează de peste 6 000 de ani, fiind regăsit în Papirusul Ebers. 

Se utilizeaza la tratarea rănilor, inflamaţiilor, contuziilor, abceselor, dar mai ales ca afrodisiac. 

Depurativ, diuretic, stimulent al lactaţiei, cicatrizant şi antiinflamator, stimulează metabolismul sistemului nervos central, metabolismul glucidic, lipidic, dezinfectează şi cicatrizează epiteliul renal sau cel al pielii în cazul în care se foloseşte extern, stimulează secreţiile salivare, gastrice, intestinale, uşurează digestia, reduce cantitativ menstruaţia, sporeşte numărul leucocitelor, fiind indicat persoanelor suferinde de cancer(mamar, ovarian), reglează funcţionarea pancreasului, stimulează apetitul, detoxifiază organismul, previne şi tratează bronşitele cronice. 
Indicaţii terapeutice

Abcese, alergie, anorexie, astenie fizică şi intelectuală, boala Basedow, cefalee, celulita, cistite, colesterol crescut, colita, colon iritabil, diabet, diaree, dispepsii, dizenterie, fibrom uterin hemoragic, hepatita acută, hipercolesterolemie, hiperglicemie, impotenţă sexuală, inflamaţii ale ganglionilor limfatici, inflamaţii ale mucoasei bucale şi vaginale, obezitate, reumatism poliarticular, sciatica, scleroza în plăci, sterilitate, atât la femei cât şi la bărbaţi.

Preparate pe baza de schinduf

Pulberea 

Se obţine prin macinarea cu râşniţa electrică de cafea, după care se face o cernere prin sita pentru făina albă. Ideal ar fi, spun biochimiştii, să se macine pulberea cu 5-10 minute înainte de administrare, aşa încat oxidarea principiilor active sa fie cât mai redusă. Dacă procedeul e prea dificil, păstraţi pulberea de seminţe de schinduf într-un borcan ermetic închis, ţinut la rece şi la întuneric, nu mai mult de 4-5 zile. Se ia 1 linguriţa rasă de pulbere de schinduf de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub limbă vreme de cîteva minute, dupa care se înghite cu apă. 

Prepararea ceaiului: 
Se face infuzie din o linguriţă de pulbere de seminţe la o cană de apă în clocot. Se lasă 10-15 minute la infuzat, se strecoară, se îndulceşte cu miereşi se bea călduţă.

Se pregăteşte un decoct din o linguriţă de seminţe măcinate la o cană de apă rece. Se lasă 5-6 ore, se fierbe apoi 5-6 minute la foc domol, se strecoară şi se îndulceşte cu miere. Se bea în cursul zilei cu înghiţituri mici.

Infuzia combinată
Cum arată şi numele, se combină extracţia la rece cu cea la cald, procedeu care ajută la conservarea principiilor active. Se prepară astfel: 1-2 linguriţe de pulbere de seminţe de schinduf se lasa la înmuiat într-o jumătate de cană de apă, de seara până dimineaţa, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasă se opăreşte cu o jumătate de cana de apă fierbinte, dupa care se lasă la răcit 20 minute. Se strecoară, se combină cele două extracte şi se beau câte trei cani pe zi, cu un sfert de oră înaintea meselor principale.

Cataplasmele
Se obţin din 2-3 linguri de pulbere fin macinată din seminţe de schinduf, care se combină cu un amestec în proporţii egale de apă calduţa cu oţet, pentru a forma o pastă ce va fi aplicată extern pe locurile afectate. Se leagă deasupra un tifon curat, cataplasma fiind menţinută astfel timp de minimum 2-3 ore. 

Tratamente de uz intern

Diabetul de tip I insulinodependent –
se face o cură de 12 luni cu infuzie combinată de schinduf, din care se beau câte 2-3 cani pe zi. Tratamentul începe gradat: în prima săptămână se bea doar o cană pe zi, în cea de a doua săptămână se beau două căni pe zi, abia în a treia săptămână ajungându-se să se bea zilnic trei căni de infuzie combinată de schinduf. Această gradare a tratamentului trebuie corelată cu un control permanent, zilnic, al glicemiei, şi cu o îndrumare medicală specială. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Atunci când este ţinut şi un regim alimentar corect, este posibil ca graţie acţiunii schindufului, să se poată chiar renunţa complet la dozele de insulină injectate zilnic.

Diabetul de tip I non-insulinodependent –

se face o cură de 3-6 luni cu schinduf, timp in care se iau 4 linguriţe de pulbere pe zi. Pe timpul tratamentului se va verifica glicemia la cel mult două săptămâni, pentru a înregistra progresele şi pentru a putea fi ajustat restul medicaţiei hipoglicemiante. 

Diabetul de tip I (juvenil) –
tratamentul cu schinduf are în acest caz doar rol de adjuvant, ajutând la reducerea dozei de insulină şi contracarând efectele secundare ale diabetului (în special asupra sistemului cardiovascular). Se administrează pe termene lungi (şase luni cu câte o lună de pauză), câte 2 căni de infuzie combinată pe zi. 

Valori crescute ale colesterolului –
se ia cate o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul “colesterol rău” (Ldl), protejând sistemul cardiovascular de apariţia ateromului, arteriosclerozei şi a ischemiei cardiace. Se fac tratamente cu pulbere de schinduf, administrată in doze repetate, cu o durată de 3 luni. Cel mai bun moment pentru efectuarea acestui tratament este la sfârşitul iernii, cand alimentaţia este cea mai bogata in grăsimi saturate. 

Alăptarea –
administrarea seminţelor de schinduf în perioada alăptării este extrem de benefică. Pe lângă faptul că ajută la sporirea cantităţii de lapte, această plantă ajută la menţinerea sănătăţii mamei, îmbunătăţindu-i apetitul şi metabolismul. Se beau zilnic două căni de lapte cald, în care se pune câte o jumătate de lingură de seminţe de schinduf şi de mărar (seminţele celor doua plante se asociază adesea, având o acţiune galactogogă extrem de puternică). 

Anorexia (lipsa patologică a apetitului alimentar) – 
se trateaza cu o doză unică de schinduf: doua linguriţe de pulbere se amestecă bine cu două linguri de miere lichidă, iar preparatul rezultat se consumă cu una-două ore înaintea mesei principale. Acest amestec nu doar că măreşte apetitul, dar ajută şi la o asimilare corectă a alimentelor. Contra anorexiei care apare în bolile grave (cancer, leucemie, scleroza in placi, hepatita acută) se bea infuzia combinată de schinduf – câte o jumătate de cană, cu o ora înainte de masă. 

Menopauza –
infuzia combinată de schinduf este de un imens ajutor pentru menţinerea sănătăţii femeilor de vârsta a treia. Schinduful previne eliminările masive de calciu care duc la apariţia osteoporozei, ajută la menţinerea tonusului ţesuturilor, ceea ce ajută la prevenirea prolapsului (în special uterin), preîntâmpină apariţia cancerului mamar şi ovarian prin reglarea activităţii endocrine. De asemenea, ajută la păstrarea forţei musculare, element foarte important în contextul acestei vârste. Se fac cure a câte 30 de zile, timp în care se beau trei căni de infuzie combinată de schinduf pe zi. Pentru un gust mai plăcut şi pentru potenţarea efectelor schindufului, se poate adăuga la preparare şi puţin busuioc şi fenicul. 

Sterilitatea la femei şi la barbaţi – 
se face un tratament de şase luni, timp în care se iau 6 linguri de pulbere de schinduf pe zi. Este o plantă recomandată mai ales în cazurile de sterilitate care apar la persoanele cu masa corporală redusă, cu mult ţesut adipos sau cu probleme legate de glicemia şi de colesterolul crescute. Este foarte bine potenţat tratamentul şi de administrarea în paralel a unei alte plante celebre: brânca-ursului. 

Colita, colon iritabil – 
se bea dimineaţa jumătate de litru de infuzie combinată de seminţe de schinduf. Are efecte antiinflamatoare asupra intestinului, reduce balonarea şi spasmele, normalizează flora intestinală. In cazul durerilor abdominale are şi efecte uşor calmante. 

Tratamente de uz extern

Cefalee- 
se aplică extern compresa caldă care se va ţine două ore. Se repetă de 2-3 ori pe zi.

Celulita- 
se aplică o cataplasmă cu planta fiartă în care se pun şi puţină mentă şi oţet. Cataplasma se ţine vreme de o oră-două şi apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator şi antipruriginos (combate senzaţia de mâncărime şi poate fi folosit şi pentru intoxicaţii).
Ulcere varicoase – se aplică pe locul afectat cataplasmă cu seminţe de schinduf şi se păstreaza vreme de o oră, dupa care se spală uşor cu apă călduţă şi se lasă să se usuce la aer. Dacă ulcerul are tendinţa de infectare, atunci se face mai întâi un tratament cu tinctură de arnică aplicată local şi abia apoi se trece la cataplasmele cu schinduf, care au efect cicatrizant şi de grăbire a regenerării ţesuturilor. 

Eczeme cu mâncărimi – 
la prepararea cataplasmei cu schinduf, oţet şi apă (diluată anterior) se mai adaugă o lingură de pulbere de mentă. Cataplasma se ţine vreme de o oră – doua şi apoi se îndepărtează. Are efect calmant, antiinflamator şi antipruriginos (combate senzaţia de mâncărime).

Schinduful şi frumuseţea

Creşterea sânilor – 
sânii pot creşte in volum cu pana la 30% prin administrarea de infuzie combinată de schinduf, în care se adaugă tinctură de mărar (1 linguriţă de tinctură la o cană de infuzie), câte trei doze pe zi. Ambele plante acţionează rapid, într-un interval de timp de ordinul săptămânilor, având o acţiune similară hormonilor feminini (estrogeni). Efectele sunt spectaculoase, însa există şi un dezavantaj: este necesară consecvenţa. Aceasta, deoarece pentru menţinerea efectelor este necesară o cură de 21 de zile, reluată la două săptămâni.

Silueta –
în antichitate, schinduful era foarte căutat de femeile foarte slabe, care doreau să-şi rotunjească formele. Secretul plantei este că, de fapt, ea nu favorizează îngrăşarea în sine, ci ajută la creşterea proporţiei de ţesut muscular, adică favorizează dezvoltarea musculaturii în detrimentul adipozităţilor. Mai mult, s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf că celulita se dezvoltă mai lent. Se administrează câte şase linguriţe de pulbere pe zi, în cure de doua luni, cu 2-3 săptămâni de pauză. 

Părul şi unghiile – 
devin mai rezistente atunci când se administrează regulat schinduf. Acesta are efecte remineralizante şi vitaminizante directe şi, în plus, ajută şi la asimilarea acestor substanţe nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia câte o lingură zilnic.

Precauţii şi contraindicaţii

Schinduful este printre cele mai bine tolerate plante medicinale. Singurele contraindicaţii sunt doar în caz de sarcină, întrucât planta poate declanşa în doze medii contracţii uterine. Persoanele bolnave de diabet aflate sub medicaţie vor lua schinduf numai sub supraveghere medicală competentă, pentru că planta scade nivelul glicemiei şi atunci trebuie reduse corespunzător dozele din celelalte medicamente. Administrarea a peste 100 de grame de schinduf (o doză de 12 ori mai mare decât cea normală) duce la apariţia unor deranjamente gastro-intestinale. 
Nu se administrează copiilor!

Pâine egipteană cu schinduf
.
Bucătărie: egipteană
Grad de dificultate: mediu
Cantitate: 4-6 porţii
Durata: 1 oră şi 50 minute

Ingrediente: 
450g făină 1 lingură seminţe de schinduf puţină sare Indicaţii
Se cerne făina împreună cu sarea şi se face o grămăjoară pe masa de bucătărie. Se adaugă seminţele de schinduf şi câteva picături de apă. Se frământă adăugând apa treptat, până se obţine un aluat omogen.
Se presară aluatul cu făină, se acoperă cu un prosop uscat şi se lasă să stea 30 de minute.
Se împarte aluatul în 10-12 bucăţi egale şi se modelează sub formă de discuri foarte subţiri.
Se presară fiecare disc cu făină şi se împătureşte în jumătate; se aşază pe un prosop uscat şi se acoperă cu un altul. Se lasă sa stea 30 de minute.
Se despăturesc apoi discurile şi se aşază pe tăvi de copt. Se dau la cuptor, la 220 C, timp de 8-10 minute.

http://www.crestinortodox.ro/