Prof. dr. MIHAI VINEREANU: India își apără rromii, considerându-i diaspora lor.


Europa pe cine apără? De România nici nu mai întreb…

La începutul lunii februarie 2016, ministrul de externe al Indiei, Sushma Swaraj a avut fericita idee de a organiza o conferință de trei zile intitulată International Roma Conference and Cultural Festival, la care au fost invitate mai multe personalități de origine romă din întreaga lume, prima conferință de acest fel din toate timpurile

Evenimentul urma să aibă loc, de atunci, din doi în doi ani. În cuvântul de deschidere ministrul a făcut recomandarea ca toți cei circa 20 de milioane de romi aflați în peste 30 de țări din Europa, cele două Americi si în Orientul Mijlociu să devină parte din diaspora indiană spunând: „Sunteți copii ai Indiei care ați migrat și ați trăit în circumstanțe vitrege în țări străine timp de secole. Cu toate acestea, v-ați păstrat identitatea indiană”. Da, după peste 1.000 de ani de peregrinări prin țări străine, romii și-au păstrat atât identitatea culturală, dar mai ales limba.

Pe de altă parte, Jovan Damjanovici, președinte al World Roma Organization, a spus, în încheierea lucrărilor Conferinței de la New Delhi, următoarele: „Am dori să facem parte din diaspora indiană și să contribuim la dezvoltarea țării noastre de origine”.

Vikas Swarup, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe Indian, a adăugat: „Scopul conferinței a fost acela să atragă atenția la nivel global cu privire la romi și să ofere direcții utile de dezvoltare a unor structuri educaționale și stiințifice, dar și să găsească soluții la problemele cu care se confruntă romii în lumea întreagă”. De asemenea, el a mai spus: „Conferința a făcut anumite recomandări guvernului. Guvernul a început deja procesul de evaluare a acestor recomandări”.

Între altele, am înțeles că guvernul indian intenționează să creeze un fond monetar prin care să ajute antreprenori de origine romă să deschidă afaceri în India, precum să ofere și burse de studii tinerilor romi care doresc să studieze în universitățile din India.

Trebuie să adăugăm că India este o țară în plin progres economic, fiind cel mai numeros popor din lume după chinezi. Desigur guvernul indian a aflat de problemele cu care se confruntă țiganii azi, în Europa, și vor să-i ajute la modul real, nu cum fac cei din UE, care se prefac doar că ajută, ca să obțină pe de altă parte beneficii uriașe.

În timp ce, în lume, există un curent general ca fiecare popor să-și cultive valorile naționale iar cei plecați să revină la matcă, în maica Europă toate merg contra curentului. Se bate toba absurdă și păguboasă a multiculturalismului, a homosexualismului cu orice preț, precum și aducerea artificială de imigranți în Europa, imigranți care nu se vor asimila niciodată, și alte asemenea idioțenii. Fără sens.

Quo vadis Europa? Dar, mai ales: încotro Dacia Felix? Deși pe moment există niste vagi (dar false) speranțe de mai bine pentru România într-un viitor apropiat, viitorul rămâne sumbru. UE în formula actuală nu are viitor!

Mă bucur absolut sincer pentru șansa admirabilă care li s-a oferit recent romilor din întreaga lume. Este o șansă mare, istorică, de care romii trebuie să profite din răsputeri. Cu mai mulți ani în urmă, un bun prieten și colaborator, Lucian Cherata, autorul unei gramatici a limbii rome, m-a rugat să fac prefața cărții respective.

Am răspuns chemării cu deosebită plăcere, mai ales că lucrarea este bine scrisă. În finalul prefeței am opinat ceva de genul că, având în vedere problemele majore cu care se confruntă romii din Europa, ar fi bine ca guvernele Europei să negocieze cu India repatrierea acestora, argumentând că acolo romii vor regăsi marea cultură de care ei s-au desprins de mult și pe care, în mare parte, au uitat-o. Și că, în principiu, ar fi benefic în primul rând pentru ei să se întâmple așa ceva. Editura cu pricina a refuzat să publice cartea domnului Cherata cu prefața scrisă de mine pe motiv că… nu era politically correct.

În schimb, India a reușit să fie politically incorrect și să facă, de fapt, ce trebuie: adică ce propusesem eu cu vreo 5-6 ani în urmă. Iată că și de data asta s-a dovedit că am avut dreptate în intuițiile mele, în ciuda tuturor caracterelor oportuniste, lașe și obtuze care au invadat mulțime de poziții cheie din societatea românească de azi. În schimb, toată admirația pentru inițiativa guvernului indian. Dar și disprețul pentru ce se întâmplă azi în UE!

Și nu putem să nu ne amintim, cu rană în suflet, de spusele părintelui istoriei: “Tracii sunt cei mai numeroși după Inzi”.

http://www.cunoastelumea.ro/

Reclame
Publicat în EUROPA ( editoriale) | Lasă un comentariu

7 mituri false despre SUA


Publicat în S.U.A. | Lasă un comentariu

România este leagănul tuturor civilizaţiilor:


Cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri, nu lăsati să ne piară rădăcinile.

Dacii sunt singurul popor din antichitate pe care documentele antice, ca şi arheologia, îi consemnează ca autohtoni.

România este leagănul tuturor civilizaţiilor: În timp ce ionienii, aheii, dorienii, etruscii, romanii şi celelalte popoare italice sunt „venite de undeva”, în timp ce ungurii, bulgarii, ca şi popoarele celtice, germane şi slave s-au preumblat mult până ce şi-au găsit un popas nici o atestare documentară scrisă sau amintiri păstrate în pământ şi nici o legenda nu conţine nici cea mai ştearsă referire despre vreo plecare, venire sau revenire a dacilor în spaţiul în care au fost cunoscuţi dintotdeauna.

Japonezul Minoru Nambara, după o vizită în Maramureş, declara:

Maramureş este satul primordial. Nu ştii precis de unde vine şi te copleşeşte până la urmă acest sentiment. Poate din toate, din port, din bisericuţele de lemn, din făptura omului.

Este un complex de realităţi care converg în a simţi aici că te afli în satul primordial. Ţăranii Maramureşului nu vin de nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct din cer în Maramureş. În alte ţări simţi, ştii că oamenii au venit de undeva, aici nu ai acest sentiment.

Aici, în Maramureş, este omul primordial în nobleţea sa princiară, nu primitivă, în frumuseţea lui de înaltă civilizaţie.

În context, este interesant de reţinut că dacii erau unicul popor din Europa care folosea pentru Dunăre două nume, ambele de origine dacică: Donaris pentru porţiunea de la izvoare până la Porţile de Fier şi Istros de la Porţile de Fier la Marea Neagră. Ultima porţiune a Dunării mai era numită, de elenii migraţi din zonă şi Okeanos Potamos/Fluviul Ocean.

Tot elenii mai spuneau zonei de la Porţile de Fier şi Fântânile lui Achiles. Toponimul Danuvius, folosit pentru întregul fluviu este de dată mai recentă, fiind introdus pentru prima dată de Caius Iulius Cezar, după luptele cu galii.

Zonificarea Dunării sub forma a două fluvii, având ca limită comuna Porţile de Fier, nu este de loc accidentală. În trecutul geologic al ţării noastre, au existat, într-adevăr, două fluvii care izvorau din Munţii Carpaţi, aceştia formând, în epoca geologică numită cuaternar, lanţul neîntrerupt de munţi carpato-balcanic, continuu din Polonia până în vechea Tracie.

Un fluviu – Donaris – culegea apa izvoarelor de pe versantul apusean al acesui lanţ muntos şi se vărsa în Marea Panonică (actuala Câmpie Panonică din Ungaria), iar altul colecta apa din izvoarele versantului răsăritean (v. fântânile lui Achiles) şi se vărsa în Marea Sarmatică, locul pe care s-a format Bărăganul de astăzi, şi care mai păstrează ultimele rămăşiţe ale acestei mări, sub forma lacurilor sărate.

În acea vreme, lărgirea continuă a lui Istros, pe măsura apropierii de vărsarea în Marea Neagră, îi dădea un aspect aparte, de unde şi denumirea de “Fluviul Ocean”. În decursul timpurilor, datorită eroziunilor din zonele superioare montane ale celor două bazine hidrografice, s-a produs fenomenul geo-hidrologic cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de “captarea izvoarelor”:

Istros, situat într-o zonă mai joasă, a captat izvoarele lui Donaris şi astfel a luat naştere Dunărea sub forma pe care o cunoaşteam ieri, cu Cazanele şi Porţile de Fier, cu colţii de stâncă ieşind din apă, rămăşiţe ale unor impunătoare stânci, pe care anticii le-au numit “Coloanele lui Achiles”, după cum şi vechile izvoare erau “Fântânile lui Achiles”.

Romania

Mai trebuie adăugat că, în afara celor două fluvii descrise şi prezentate drept componente ale actualei Dunări, a mai existat şi un al treilea, care izvora din Munţii Pădurea Neagră şi se vărsa în Marea Panonică. Odată cu captarea lui Donaris de către Istros, s-a produs şi captarea primei porţiuni a Dunării de azi, care îşi are acum izvoarele în Munţii Pădurea Neagră.

Fenomenul descris s-a desăvârşit în prima parte a epocii geologice a cuaternarului, deci acum circa 600.000 ani. Ori, omul a trăit pe meleagurile noastre încă de acum cel puţin 1.800.000-2.000.000 ani, potrivit ultimelor descoperiri de la Bugiuleşti, de pe valea lui Grăuceanu, jud. Vâlcea. A se vedea şi uneltele de piatră de acum 1.200.000 de ani, de la Flămânda – Turnu Măgurele.

Numai continuitatea de locuire pe acelaşi teritoriu putea asigura transmiterea, de-a lungul timpurilor, a amintirii despre un atare fenomen al naturii. Numai această continuitate, nicodată întreruptă, putea naşte unitatea de cultură, unică în Europa, precum şi conştiinţa unui singur neam la daci, stăpâni pe pământurile care i-au hrănit de sute de mii de ani.

Pentru cele spuse de autor există dovezi, în afară de aceasta, a existenţei celor două râuri – Donaris şi Istros – care curgeau de o parte şi de alta a lanţului de munţi, neîntrerupt din Polonia până în Balcani, acestea generând câte o mare de fiecare parte a acelor munţi. De la scriitorii greci antici aflăm legenda Argonauţilor, ce au venit în Sciţia să fure lâna de aur a regelui Aiete.

După ce răpesc lâna de aur, Argonauţii, voind să se întoarcă în Elada prin Marea Neagră, nu o pot face pentru că Aiete păzea intrarea în mare… Văzînd asta, ei pornesc în direcţia opusă, spre apus. După ce ajung la izvoarele Istrului, îşi iau corabia în spate şi trec munţii şi dealurile până ajung în celălalt Istru, pe care navighează spre sud, spre Adria (Marea Adriatică), Mediterana şi spre Grecia.

Şi această legendă face referire la cele două fluvii din care va lua naştere Dunărea, unul care curgea spre est, iar celălalt spre sud-vest. Faptul că grecii cunoşteau existenţa a două fluvii înainte de formarea Dunării actuale, este încă o dovadă că aceştia sunt originari din nordul Dunării.

România este leagănul tuturor civilizaţiilor:

O altă dovadă a existenţei celor două râuri separate, este mitul sumerian numit “Zborul lui Ethan spre Cer”, în care regele Ethan este ridicat de vultur în înaltul cerului, tot mai sus, vulturul arătându-i “Marea de lângă cetatea munţilor” de la diferite înălţimi.

Această mare de lângă cetatea munţilor nu corespunde decât unei zone , anume cetăţii naturale numită Ardeal, iar marea din apropierea acestei cetăţi este Marea Panonică, de aici venind numele Okeanos Potamos, adică Fluviul Ocean, atribuit Istrului de greci, după ce a preluat apele Mării Panonice.

Sumerienii au păstrat amintirea acestor locuri, pentru că de aici plecaseră spre Asia oamenii de la Tărtăria cu scrierea, cu credinţele şi cu obiceiurile şi legendele lor.

[Paul Lazăr Tonciulescu a aflat aproape 100 de cuvinte comune între română şi sumeriană.]

În cartea “Poveştile Peleşului” a Reginei Elisabeta a României, există o legendă despre un uriaş numit Caraiman, ce avea puterea să creeze fiinţe vii, să înverzească câmpiile, să producă cutremure şi furtuni; acest uriaş a făcut să se scurgă marea de pe câmpiile acestei ţări.

În “Dacia Preistorică” aflăm următoarele:
Dacă slujba nu mi-i face,
Eu trăsnetului şi fulgerului te-oi da,
În Caraiman ăl mare pe Divan…

“Pe teritoriul Transilvaniei, se ridică un munte numit Căliman. Sub acest munte, un vârf mai puţin înalt portă la poporul român numele de “Scaunul Domnului”, iar în limba Secuilor “Istenszeke”, adică “Scaunul lui Dumnezeu”. Această legendă a uriaşului Caraiman probează existenţa altor legende care vorbesc despre timpurile când ţara noastră era acoperită de o mare.

Numai această conştiinţă a determinat şi le-a menţinut, în stare trează sau latentă, uneori atunci când vitregia soartei s-a abătut asupra lor, îndărătnicia la încercările de deznaţionalizare.

Aceasta este seva nesecată căreia îi datorăm supravieţuirea de azi, iar nu unor influenţe inerente din partea unor popoare care s-au topit, mai repede sau mai lent, în setea de trăire a unui popor împlântat dintotdeauna în acest pământ din care a şi răsărit.

Iată, deci, că Donaris şi Istros nu sunt legende, ci istorie adevărată, ca şi coloanele lui Achiles şi Fântânile lui Achiles, pentru că sunt toponime create de oamenii locului, pe seama unor realităţi trăite. Toate acestea confirmă atât caracterul de autohtoni ai dacilor, cât şi marea lor vechime de existenţă pe acelaşi teritoriu.

România este leagănul tuturor civilizaţiilor: Ni se fură istoria

“România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă (.)

Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii “vechii Europe”, o cultură a unei societăţi de agricultori.

A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană”Maria Gimbutas, “Civilizaţie şi cultură”

Descoperiri care îi reduc la tăcere pe occidentali

Și astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru.

Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Creo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..

Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării.

“Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră.

Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român” (1).

Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului „Porţile de Fier”, au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri.

Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Știinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreună cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.

Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 17 km în aval de Moldova Nouă.

Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.

Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice. Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională „The Iron Gates in prehistory” (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.

“Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (n.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes:

„Reprezentarea înfrângerii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi”. Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată „Biblioteca istorică”, prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).

Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică.

În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava „Argo” şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la „Porţile de Fier”.

Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre.

Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului.

Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate.

Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz.

Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut „Caucaland” situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre.

Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc.

România este la mâna unor “dizidenţi de catifea”, care, după decembrie 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după „reţete” stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional.

În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face?

Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Și să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Și nu mai căutaţi mistere în afara ţării.

Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.

„La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul „naţiunii culturale”.

Prin „naţiuni culturale” autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie modificate, pentru că ele nu mai corespund „criteriilor culturale”, după care ar urma „spiritualizarea” lor, cum le place unora să spună. Primele victime se cunosc: Iugoslavia şi Cehoslovacia”.(2)

Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o „Românie suverană şi independentă”, cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă.

Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E. Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc de pelerinaj.

Din negura timpului

România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este „Grădina Maicii Domnului” şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.

România este leagănul tuturor civilizaţiilor: De ce ne este frică de ceea ce am fost?…

Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti.

La neamurile celtice din regiunea Walace “Marea Britanie” a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:

– în cea mai veche cronică turcească, intitulată „Ogusnam”, adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru.

Se mai menţionează că „Ţara Românilor” s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există!

– în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică „Wahalen oder Rumumy”, pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru.

Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale.

– „descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a „ţării Ardil”, adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely ”(3).

– descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea.

Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!

– a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită „Walahia” între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe.

Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea.

– au fost descoperite sursele documentare ale lucrării „Cosmographie”, scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea

Ne este furată istoria

La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul „conspiraţii”: de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu.

Astfel, „Dacia”, jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; „Getica”, o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; „Istoria geţilor”, scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie. „Getica”, o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită „Istoria Romanilor”.

Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Ammianus a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens.

Și din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 91 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!

România este leagănul tuturor civilizaţiilor: Care au dispărut!

Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o „conspiraţie” împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri!

Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu „cel mai de seamă poet al veacului său”, a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen.

Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea „Dacia antiqua”, inclusiv colindând ţinuturile transilvane.

În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:

„Călcând în goană goţii
Cu alţii-n şir grăbit grăbit
Al Daciei şi-al Romei
Pământ de mult râvnit
Nu şterg a voastre nume
Cum nu v-au nici învins
De v-aţi păstrat lumina
Aşa cum e înscris.

Din depărtate Asii
Venind pe cai gonaci
Pe greci să îi răpună
Pe Misii şi pe Traci,
Cu biciul nici Atilla
Cu hoardele de sciţi
Nu pot frânge neamul
Nepieritoarei ginţi.

Într-un năvalnic tropot
năvala lor zoreşte.
Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte”.

Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia „Codex Rohonczy” (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete.

România este leagănul tuturor civilizaţiilor:

După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a încercat discreditareasa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa „Mitologia dacilor”, să dispară. Nici siturile nu au fost cruţate.

Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii.

„În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena.

În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică:

„Victoria dacică” înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat.

Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar „nu poate divulga adevărul din motive politice” (4).

https://atelieruldeacasa.ro

Publicat în URMASII DACILOR (editoriale) | Lasă un comentariu

«Sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa. Comoara voastră națională este satul românesc. Nimeni în Europa nu are ce are România.»


Peter Hurley, este un irlandez stabilit în România care organizează anual Festivalul „Drumul lung spre Cimitirul Vesel”, la Săpânța, în Maramureș, pentru promovarea valorilor și tradițiilor autentice românești.
Festivalul a fost conceput astfel încât să atingă punctul maxim chiar de Sfânta Maria, când tot satul merge la biserică şi petrece în haine tradiţionale de sărbătoare. Festivalul a încercat să îmbine trei componente esenţiale pentru dezvoltarea şi conservarea satului românesc: cea tradiţională, cea spirituală şi cea turistică.”

Ca mulţi străini stabiliţi aici, printre primele lucruri pe care le-a remarcat a fost ospitalitatea românilor. „Oamenii au fost foarte prietenoşi, primitori. Eu mă simt uşor stânjenit, aşa sunt eu, dar peste tot am fost bine primit”, mai spune Peter.

Întrebat ce iubeşte la ţara noastră, pe primul loc a menţionat limba romană.
Iubesc limba romană. Este ca un cântec. Îmi place să vorbesc. Iubesc istoria şi trecutul României. România este o ţară care aproape miraculos a reuşit să reziste. La câte întorsături a luat istoria şi soarta, drumul României a fost aproape inimaginabil de greu, cu multe tragedii şi multe nedreptăţi.

Iubesc satul românesc. Mi se pare că esenţa României se află la sat şi îmi pare rău când îl văd ocolit, ba chiar batjocorit. Comoara voastră naţională, chiar identitatea naţională, este strâns legată de soarta satului românesc. În măsura în care continuaţi să îl ignoraţi, o să-l pierdeţi în scurt timp. România are cea mai mare civilizaţie rurală autentică, vie din Europa. Nu înţelegeţi că este lucrul care vă defineşte. O să vă pară rău pentru copiii voştri”, a spus Peter Hurley.

România nu a avut niciodată prieteni, doar vecini care au vrut să o folosească. Sunteţi cei mai sufletişti oameni din Europă pe care îi cunosc. Şi nu de azi său ieri. Aşa este neamul vostru construit.”

Dorinţa lui este să ţină viu satul românesc şi tradiţiile acestor locuri. Crede că România este deosebită pentru că păstrează stilul de viaţă pe care bunicii lui îl aveau în Irlanda, pe când el era doar un copil.

Irlanda este o ţară străveche, noi am cam pierdut cultura, civilizaţia noastră ţărănească, străveche, adevărată, autentică. În România, aceleaşi tradiţii de care noi ne amintim le găseşti încă vii şi asta e foarte special şi interesant despre România. Asta e comoara, cred eu, pe care o are România”, afirmă Peter Hurley.

Cu cât te duci mai spre oraş, de la ţară, cu cât te duci mai spre vest, oamenii sunt din ce în ce mai dezrădăcinaţi.”

Oamenii sunt dispuşi şi deschişi să te înţeleagă, să te accepte şi să te ajute aproape necondiţionat. Eu cred foarte mult în această ţară, eu cred în tineretul din România”.

Asta nu e o Românie care se găseşte la televizor, sub nicio formă, nu e o Românie care să se promoveze pe media, dar e România adevărată.”, a spus Peter Hurley.

Cultura produce hrană pentru suflet, te inspiră.

În 20 de ani am realizat că asta chiar e o țară minunată.
România e o țară a extremelor. Încă întâlnesc nu mulți, ci din ce în ce mai mulți oameni extraordinari, care mă inspiră și mă ajută.

În Irlanda găsești o cruce celtică sculptată în piatră acu 1.500 de ani, e splendidă și veche. Dar dacă mergi la Săpânța îl întâlnești pe Dumitru Pop Tincu care, încă și astăzi, sculptează crucea celtică (deși nu o numește astfel), nu pentru turişti, ci pentru că a murit cineva din sat şi îi face mormântul. Civilizaţia asta a voastră străveche, autentică, încă foarte vie v-a ajutat să rezistaţi.

Am descoperit că tradițiile vii sunt ceea ce vă diferențiază pe voi, românii. Şi asta înseamnă enorm. Nimeni în Europa nu are ce are România, nici în măsura și nici în concentrația de aici. Asta are legătură cu ortodoxia, Carpații, latinitatea, cu poziția geopolitică de zonă tampon între imperii, cu moștenirea și rănile (post)comuniste. Are legătură, de asemenea, cu împăcarea, toleranța și cu bucuria. Toate astea la un loc fac minuni în România. Iar Europa are ce învăța de aici.

Legat de festivalul de la Săpânța, în medie turiștii petrec acolo 45 de minute. Nu apucă să cunoască bogăția uriașă de acolo, asta nu se vede nici la televizor, se vede dacă mergi și bați pe la porți. Așa că anul acesta (n.n. 2014) dăm celor care vin acolo harta Săpânței și le spunem: «Bateți la ușă, descoperiți ce există aici.»

În România există un efort real de reducere a discriminărilor și de includere a tuturor etniilor. Ba voi chiar discriminați uneori majoritatea pentru a ajuta minoritățile.

S-au săturat românii de România? Ah nu, eu nu am întâlnit pe nimeni pe drum care să spună asta. Am descoperit, în schimb, că oamenii cei mai săraci sunt cei care au cea mai mare grijă de tine, ei sunt mereu atenți la ce se petrece în jur.

Toată lumea e într-o capcană, inclusiv România, a consumerismului, a motivației strict financiare…

Eu încerc să pun șinele în fața unui tren care e în mișcare. Pentru mine Săpânța simbolizează 12.000 de sate din România, deși fiecare e diferit, cu părți bune și cu părți de te doare mintea, dar cu cât afli mai mult, cu atât te îndrăgostești mai mult.”

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în ROMANIA (frumoasa) | Lasă un comentariu

Comunismul a fost rau, mai ales pentru barbati,


Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

 construiai o casa cu ajutorul statului, plantai un copac, trebuia sa intemeiezi o familie sa mai cresti si 2-3 copii, erai obligat sa fi angajat, nu erau drogati si clanuri pe strazi, paradele nu erau cu baieti imbracati in sodome, in concedii in loc sa te odihnesti la un after in bunker trebuia sa mergi cu familia la herculane, la scoala erai fortat sa mergi si obligat sa porti uniforma, in plus erau foarte multe ore de educatie…femeile nu aveau siliconate si erau imbracate decent,tara era plina de fabrici,idustria duduia iar padurile prea pline de copaci… totul era aiurea….

Acum e viata bo$$, nu ai nevoie sa construiesti o casa caci avem bankeri camatari care ne imprumuta 30 de ani si maresc ratele cum vor pixurile` lor,daca vrei sa faci copii 2,3,6 nu e problema ca ii cumpara americanii,daca vrei sa te angajezi bine daca nu stai la fel de bine pe banii fraierilor care muncesc,cand vrei sa te distrezi poti sa mergi in cluburi sa-ti rupi creierii impreuna cu camarazii de la diicot iar la scoala te duci cum vrei si cand vrei insa de la 12 ani daca nu fumezi mahoarca,tigari si nu bei o bere esti prost sau agarici, acum avem si supermarketuri unde gasesti ce boala vrei,spitalele si scolile cad pe fraieri ca smecherii merg la privat, iar daca esti „ciorditor” din fire si nu te poti abtine trebuie sa faci parte din sistem sau sa ai voce de preot.

Marian Bazavan

Publicat în SOCIALISM | Lasă un comentariu

„Lasă șefu, că ne înțelegem noi !”


Vreau guvernul meu 2

Nu știu cum o fi prin alte zone dar la olteni, când tocmești pe cineva sau negociezi o lucrare, cu o persoană sau chiar firmă privată din alea mai mici, când întrebi cât face lucrarea, deseori auzi răspunsul „lasă șefu că ne înțelegem noi, oameni suntem”. După câteva țepe de genul ăsta, când aud pe unul că îmi spune așa, închei orice discuție și caut pe altcineva. Acest răspuns de regulă vine din gura unui țepar care vrea să îți câștige încrederea, vrea să te convingă că el e meseriaș, că nu îl interesează câștigul ci să facă lucrarea bine și la  timp, când de fapt el este un fel de Celentano, dar cu mai puțin haz. Ce urmează? Urmează o lălăială, abureală, spoială, lucrare de proastă calitate, activitate din când în când și apoi, dacă cumva termină lucrarea, un preț de îți taie răsuflarea, sau (uneori în tandem) o lucrare de toată jena. Eu cu astfel de „meseriași” nu discut, cum aud pe unul că spune „lasă șefu” cum am închis orice negociere. Prefer să știu de la început cât costă, ce implică, ce pretenții are, și mai ales în cât timp e lucrarea gata. Nu tocmesc în condiții de „mai vedem”, sau „ne înțelegem” pentru că această replică este garanția țepei.

Buni la dărâmat, impotenți la construit

Spuneam că nu știu cum o fi prin alte zone dar constat că în zona politică lucrurile merg la fel, e plină zona de țepari. Nu știu cine pe cine o fi tocmit, cine o fi inițiat discuțiile, cine e „meseriașul” și cine „clientul”, dar modul în care s-a „tocmit” moțiunea de cenzură” îmi demonstrează că e plină clasa politică de „meseriași”. Trecând peste faptul că s-a dovedit din nou că e mai ușor să demolezi decât să construiești, să strici decât să repari, să dărâmi un guvern decât să îl instalezi, modul în care se „negociază” acuma formarea, sau mai bine spus susținerea, noului guvern dovedește o lipsă de profesionalism și  seriozitate cum nu mai găsești nici la „meseriașii” locali. Cum este posibil să dărâmi o casă, așa dărăpănată cum e, pe motiv că nu e bună, când tu nu ai materiale să faci alta, nu ai meseriaș care să îți facă alta, nu ai bani să cumperi materiale, nu ai aviz de construcție, nu ai proiect, nu te-ai înțeles nici cu „vecinii” să îți dea o mână de ajutor și mai vine și iarna? Numai un inconștient sau un om căruia nu-I pasă de „familia sa” ar face așa ceva. Ei bine, „opoziția” cu sprijinul „chiriașilor” a făcut asta, a dărâmat guvernul, iar acuma  în pragul iernii și politice și meteorologice, încearcă să „tocmească” meseriași când nici fundația nu o are turnată.

După nominalizarea lui Sică Mandolină pe post de prim ministru de către Frânarul Național, desemnatul se dă de ceasul morții, pentru că oricum ar face nu va reuși să obțină voturile necesare investirii în Parlament. Și asta se întâmplă pentru că atunci când a negociat dărâmarea clădirii, nu a avut în vedere și reconstrucția noii case, adică pe el l-a interesat doar cum să dea jos guvernul Dăncilă, nu cum să construiască noul guvern. Acuma, după ce a dărâmat cu un minim scor vechiul guvern, constată că nu poate forma altul pentru că „meseriașii” cu care a dărâmat pun condiții la reconstrucție iar condițiile puse de ei se bat cap în cap pentru că unul vrea cărămidă, altul vrea BCA, altul vrea beton turnat, iar unii chiar chirpici, să țină până la primăvară, și după aia, „mai vedem șefu”. Iar situația este cu atât mai disperată, cu cât unele pretenții ale unora pentru a participa la reconstrucție – a se citi vot în parlament – constituie motiv de refuz pentru alții, așa cum se întâmplă cu alegerea primarilor. Nu o să intru acuma în amănunte privind motivul pentru care unii vor una și alții vor alta, important este că cel care a „negociat” votul pe moțiune ori nu a avut în vedere, ori nu l-a interesat, ori a promis fără acoperire satisfacerea pretențiilor celorlalți, conștient de faptul că totuși nu le va putea realiza, mergând din start la țeapă. Așa se face politica în România, cu accent pe dărâmare, cu țepe și indiferență totală la cei care rămân în zloată și ger, fără guvern, fără executiv, fără salarii și pensii, poate, fără perspectivă, fără plan, adică în fundul gol, iertată fie-mi expresia.

Un guvern negociat între țepari

Matematic vorbind, dar mai ales practic, realist, guvernul Orban sau de fapt Orban, nu are cum să primească acceptul Parlamentului atâta vreme cât cel puțin două din partidele cu oarece pondere declară că nu vor sprijini guvernul dacă din el va face parte sau va fi „în cârdășie” cu un alt partid, sau dacă nu va iniția anumite măsuri imediate. USR de exemplu, cere alegeri anticipate imediat după alegerile prezidențiale, în primăvară, și cere lui Orban să declare și să promită că declanșează procedura imediat după prezidențiale în condițiile în care nici unul din celelalte partide nu vor asta,pentru că nimeni nu mai e sigur pe poziția sa la viitoarele alegeri și în plus, actualii parlamentari, dacă nu își duc la bun sfârșit mandatul, nu pupă pensie specială. Deci chiar dacă va promite Orban, o va face conştient că este irealizabil şi că îi va da ţeapă lui Barna.

Iohannis, alt „șmecher” a dat de înțeles că el ar fi de acord cu alegeri anticipate, în condițiile în care  el s-ar vedea deja la al doilea mandat, dar se pune întrebarea, cine se uită în gura lui, pentru că deocamdată este un simplu candidat, nu este chiar așa de sigur că va fi noul președinte, chiar cu ajutorul dat de Viorica. Și în ultimă instanță, cei din P.N.L. ar trebui să se gândească de două ori înainte de a-l vota pe Iohannis, pentru că uite, ei îl votează, iar el odată ajuns declanșează alegeri anticipate luându-le pensia. Păi se poate așa ceva? Se poate, pentru că e plină clasa politică de „meseriași” și „clienți” care nu văd mai departe de ziua de ieri, nu văd în perspectivă, o clasă politică atacată de miopie.

Șansele lui Orban cel Alb

E adevărat, pentru a se declanșa alegeri anticipate e nevoie ca Parlamentul să nu valideze două propuneri de premier. Având în vedere că parlamentarii nu doresc asta, (cred că nici chiar toți cei din U.S.R.) înseamnă că oricare a doua propunere va fi obligatoriu votată, chiar dacă ar fi Dincă, pentru că scumpii noștri parlamentari își urmăresc interesul propriu, nu pe al celor care i-au ales. Deci Iohannis poate sta liniștit, poate propune pe oricine a doua oară, dacă la prima strigare nu va trece. Aș putea specula și spune chiar că în mod intenționat l-a numit pe Orban prima oară, ca să îl lase să se zbată ca peștele pe uscat, să înceapă negocierile care vor fi finalizate de al doilea propus, care nu va mai ceda nimic, știind că parlamentarii îl vor vota forțați de perspectiva anticipatelor și pierderea pensiei.

Este posibil totuși ca Orban să treacă din prima? Nu este exclus, și ar fi normal pentru o clasă politică cât de cât conștientă, care ar ști că oricum la a doua strigare vor vota și ar fi posibil să fie tot Orban, dar cred că totuși partidele care au pus umărul la dărâmarea guvernului P.S.D.,  vor trage cu dinții să își obțină cererile și vor forța nota prima oară, mergând până la respingerea primei propuneri. La cât de  abil este Orban, e greu de crezut că va putea să obțină în 10 zile un consens între toate așchiile cu care a dărâmat guvernul Dăncilă unul serios, bazat pe o înțelegere reală, de principii. Dacă va trece, va trece pentru că „meseriașii” vor realiza că nu au altă variantă dar vor vota spunându-și în barbă „lasă că mai vedem noi!”.

Asta ca să nu mai spun de „farmecul personal” al lui Sică, un politician detestat chiar de oameni din propriul partid. Interesant este ce spunea aseară marele „analist” Gușă Cosmin despre Orban. Gușă  trecuse la periat mai ceva ca Ludovic la alegerea lui Iohannis. Zicea Gușă că Orban e Alb ca zăpada, că e singurul prim ministru propus în ultimii 30 de ani, care nu e tras de sfori de către „statul paralel”  că e „lacrima lui Ovidiu” și alta nu, că nu are nici o legătură cu serviciile, cu securitatea, etc.  Să nu fi știut Gușă de Imre Orban, locțiitor al șefului securității raionului Stalin între anii 1948-1956, nimeni altul decât tatăl lui Ludovic Orban, sau de lecțiile de „construcții de partid” luate de Ludovic la Academia „Ștefan Gheorghiu”? Mă îndoiesc. Mai degrabă domnul Gușe încearcă să se dea și el bine pe lângă Mandolină, îi face serenade cu scop bine determinat.

Ce se va întâmpla totuși dacă Orban va trece, chiar din prima, de Parlament? Părerea mea este că va urma o perioadă mai neagră chiar decât cea din perioada Cioloș, căci va fi nu doar un guvern de tranziție, cu scop limitat, dar și unul umplut cu habarniști dornici să își treacă și ei funcția de ministru în C.V. și,  mai ales, fără sprijin parlamentar, care va guverna prin ordonanțe de urgență, pentru că este greu de crezut că o lege serioasă va fi trecută prin Parlament, partidul care va forma  guvernul neavând majoritatea necesară pentru a-și promova legile. Vom asista la cea mai neproductivă activitate parlamentară, cu legi abandonate prin sertare și aprobate tacit, cu frâne și piedici din toate părțile. De aia spun eu că nu va fi votată nici o lege de interes, pentru că nimeni nu va risca să supună dezbaterii o lege serioasă. Va fi perioada în care birourile permanente și liderii camerelor vor avea ocazia să își bată joc de legi pentru că pot aduce în dezbatere orice lege care nu le convine, convinși fiind că nu vor trece. Se va legifera „la mișto”, pe contre.

Nu ar fi exclus ca ceva mai încolo, la câteva luni de la investire, guvernul P.N.L. să fie încercat de niște moțiuni de cenzură unele inițiate chiar de U.S.R. care ține morțiș să se organizeze anticipate, și chiar dacă nu se va ajunge la ele, măcar va pune frâne, să arate cine e el.

Tari+Orban = Love

Și ca să vedeți cât de serioși sunt „meseriașii”, ieri domnul Mandolină a fost surprins cum intra singur, pe furiș în sediul A.L.D.E., singur singurel doar el și prosopul. Lighean avea Tări. Surprins de camerele tv, a declarat că nu are nimic de declarat, că negocierile cu A.L.D.E. vor avea loc zilele următoare. Păi și atunci ce căuta singurică la Tăriceanu? Să divorțeze Tăriceanu din nou?  O fi fost și el să „alimenteze” ca Udrea la Cotroceni ? Dacă negocierile P.N.L.-A.L.D.E. vor avea loc zilele astea, ieri ce a fost? Nu cumva s-au negociat pretențiile personale? Cred că domnul Tări, pe lângă ceea ce declară oficial că cere pentru susținere în parlament, adică un guvern fără P.M.P., fără ordonanțe de urgență (asta chiar e bună, păi cum altfel să mai guverneze, fără majoritate parlamentară?) nenea Tăriceanu își mai negociază și funcția de președinte al Senatului, de fapt singura condiție la care ține cu dinți, celelalte fiind așa de ochii lumii.

Este posibil ca Orban să se fi dus la întâlnire cu Tăriceanu chiar fără știrea colegilor de partid, că prea era deranjat de faptul că a fost surprins acolo. Așa că, oameni buni, să nu sperați că veţi avea un acoperiș deasupra capului în iarna asta,  să nu fiți îngrijorați, „lăsați că ne înțelegem noi”![1]

–––––––––––

[1]https://infobrasov.net/fostul-brasovean-ludovic-orban-un-securist-pur-sange-si-infractor-de-drept-comunachitat/

Col. (r) Marin Neacsu

https://www.art-emis.ro/

Publicat în POLITICA(editoriale) | Lasă un comentariu