VIDEO. Întâia predică a unui preot ateu: „Dumnezeul pe care a trebuit să-l slujesc nu există”


Ilie Toader a slujit, mai bine de zece ani, ca preot în Biserica Ortodoxă Română
Ilie Toader a slujit, mai bine de zece ani, ca preot în Biserica Ortodoxă Română

Un tânăr preot, doctor în teologie și profesor de Seminar, se rupe de biserică și deschide o dezbatere îndelung ocolită: decalajul uriaș dintre biserică și societate.

Obișnuită să jongleze cu scandaluri sexuale și acuzații de corupție, Biserica se află acum în fața unui caz care nu mai poate fi rezolvat cu sancțiuni și comunicate de presă. Pentru prima dată în istoria ei recentă, un om din interior face un pas în față și ridică problema unui blocaj ideologic în care se găsește Biserica Ortodoxă Română. Ilie Toader (37 de ani), preot cu o reputație ireproșabilă, doctor în teologie și asistent universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă, renunță la statutul de cleric al BOR și la toate privilegiile aferente și declară răspicat că sistemul religios pe care l-a servit vreme de peste un deceniu se află într-o mare derivă.

Ilie Toader, care timp de 11 ani a slujit la mai multe parohii din județele Buzău și Vrancea, a renunțat la preoție în luna aprilie a acestui an. Ultima lui predică rostită în biserică (fragmente din ea puteți asculta aici) este năucitoare ca o sinucidere în direct. Preotul își anunță enoriașii că nu mai poate îmbrăca haina preoțească, iar la finalul predicii este aplaudat de enoriași. După acest moment Ilie Toader și-a dat demisia, a rupt orice legătură cu Biserica și, sub pseudonimulIon Aion, a publicat „Spovedania unui preot ateu”, un roman cu accente autobiografice care desacralizează meseria de preot și relația dintre biserică și enoriași.

Ilie Toader (stânga), pe vremea când slujea alături de IPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei (Foto: Glasul adevărului)

Acum, a acceptat să apară pentru prima dată în fața unei camere de filmat și să-și argumenteze decizia. Singura lui condiție a fost ca explicațiile sale să îmbrace forma unui monolog asupra căruia intervenția noastră să fie cât mai redusă.

A rezultat o predică în blugi negri și tricou polo, rostită într-o cameră simplă, cu pereți albi. Forța acestei cuvântări stă tocmai în faptul că Ilie Toader nu se grăbește să acuze pe cineva, ci prezintă declinul unei religii și al unei instituții prin puterea exemplului personal. Este povestea unui om care refuză să mai slujească o cauză în care nu mai crede și, în același timp, o poveste care dezvăluie în detaliu mecanismele greșite pe care s-a cimentat relația dintre Biserică și societatea în care trăim: tânărul educat să creadă și să nu cerceteze, îndoctrinat de școlile religioase prin care a trecut și introdus apoi într-un sistem care te obligă să apari în fața oamenilor predicând o minciună.

Refuzând să mai facă parte din această orânduire, Ilie Toader nu comite o răzbunare sau un gest de revoltă. Predica lui nu ne îndrumă către alți Dumnezei sau către alte biserici, ci ne îndeamnă să reflectăm dacă nu cumva am rămas captivi într-o paradigmă prea învechită pentru vremurile de astăzi: punând mitologia mai presus de știință și tehnică, construind biserici în loc spitale și institute de cercetare, acceptând adevăruri impuse de alții în locul propriilor convingeri.

„Dacă pe viitor Biserica nu-și va asuma dimensiunea ei socială, oricât fier beton ar băga în ea, se va prăbuși! Conducerea Bisericii își asumă proiecte grandioase și costisitoare, dar uită că în România milioane de oameni trăiesc în sărăcie. Atunci când îți asumi așa ceva, te afli într-o mare derivă“. Cuvintele lui Ilie Toader, rostite cu rămășițele inflexiunilor de preot ortodox, nu pot fi ignorate. Ele vin din interiorul unei instituții cimentate în tăcere și mândrie, care consideră că nu are de dat socoteală nimănui. Anti-predica lui Ilie Toader deschide o dezbatere în fața căreia Biserica nu se mai poate închide în carapacea autosuficienței, ignorând la nesfârșit o discuție despre propria reformă.

http://recorder.ro/

Publicat în RELIGIE | Lasă un comentariu

Secretul oamenilor suta la suta sanatosi care au renuntat la mancare!


Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Suedia, sub OCUPAȚIA imigranților arabi: Statul este în pragul PRĂBUȘIRII


by Situația din Suedia pare să fi scăpat de sub control: statul este neputincios (și nedoritor) să facă față crizei imigranților care ocupă țara. Situația securității cetățeanului în Suedia este atât de critică încât șeful poliției naționale, Dan Eliasson, a cerut public ajutor; poliția a devenit neputincioasă în a rezolva singură problemele. În iunie, poliția suedeză a difuzat un nou raport, „Utsatta områden 2017” („Zone vulnerabile 2017”), cunoscute ca „no-go zones” sau zone unde n poate fi instituită domnia legii. Documentul arată că cele 55 de no-go zones din 2016 au devenit 61. loading... În septembrie 2016, premierul Stefan Löfven și ministrul de […]

Situația din Suedia pare să fi scăpat de sub control: statul este neputincios (și nedoritor) să facă față crizei imigranților care ocupă țara.

Situația securității cetățeanului în Suedia este atât de critică încât șeful poliției naționale, Dan Eliasson, a cerut public ajutor; poliția a devenit neputincioasă în a rezolva singură problemele.

În iunie, poliția suedeză a difuzat un nou raport, „Utsatta områden 2017” („Zone vulnerabile 2017”), cunoscute ca „no-go zones” sau zone unde n poate fi instituită domnia legii. Documentul arată că cele 55 de no-go zones din 2016 au devenit 61.

În septembrie 2016, premierul Stefan Löfven și ministrul de Interne Aners Ygeman au refuzat să accepte realitatea: doar 14% dintre infracțiunile din Suedia erau rezolvate, iar 80% dintre ofițerii de poliție se gândeau să renunțe la meseria lor.

Ambii miniștri au refuzat să numească asta o criză. Ygeman a declarat: „Ne aflăm într-o situație foarte grea, însă criză este cu totul altceva.”

După un an, șeful poliției naționale din Suedia numea situația „acută”.

Suedia seamănă tot mai mult cu un stat eșuat, comentează Gatestone Institute: în cele 61 de zone unde legea nu poate fi aplicată acționează 200 de rețele infracționale cu circa 5000 de membri.

Situația în douăzeci și trei dintre cele 61 de zone se află la un nivel deosebit de critic: copii de numai 10 ani sunt implicați în infracțiuni grave, inclusiv cu arme și droguri, și sunt literalmente antrenați să devină infractori.

Însă gravitatea depășește crima organizată: în iunie, cu ocazia unor violențe de stradă, polițiștii din orașul Trollhåttän, au fost atacați de aproximativ o sută de tineri mascați, majoritatea somalezi. Violențele au continuat timp de două nopți.

Dar violențele de stradă sunt numai o parte din problemele de securitate ale Suediei. Potrivit datelor guvernamentale, în 2010, nu erau „decât” 200 de islamiști radicali în Suedia. În iunie, șeful serviciului secret (Sapo), Anders Thomberg, declara presei că țara se confruntă cu o provocare „istorică”, înregistrându-se „mii de islamiști radicali în Suedia”.

Jihadiștii sunt concentrați mai ales în Stockholm, Götteborg, Malmö și Örebro, potrivit Sapo. „Acesta este ‘noul normal’… Este o provocare istorică, cercurile de extremiste cresc”, spunea Thomberg.

Regimul din Suedia este singurul responsabil de această situație. Thomberg a dezvăluit că Sapo primește acum pe lună circa 6000 de informații despre terorism și extremism, față de 2000 pe lună în 2012.

Unul dintre motivele acestei creșteri, potrivit expertului anti-tero Magnus Randstorp, de la Universitatea de Apărare din Stockholm, îl constituie segregarea celor 61 de zone „no-go”: „Pentru extremiști a fost ușor să facă aici recrutări nestingheriți… Măsurile de prevenție au fost destul de palide… Dacă compari Suedia cu Danemarca, A doua se află la nivel de universitate, iar prima la nivel de grădiniță.”

În Suedia ar putea fi chiar mai mulți teroriști decât crede serviciul secret. În 2015, la apogeul crizei imigranților, Suedia a primit 160.000 de imigranți. Circa 14.000 dontre aceștia, care fuseseră anunțați că vor fi deportați, au dispărut pur și simplu în interiorul țării, fără nici o urmă.

În aprilie 2017, autoritățile încă mai căutau 10.000 dintre ei, în condițiile în care poliția de frontieră, care se ocupă cu căutarea acestora, are un efectiv de numai 200 de persoane.

Unul dintre „imigranții dispăruți” a fost uzbekul Rakhmat Akilov, care a intrat cu un camion într-un supermarket din Stokholm. Au murit patru persoane, multe altele fiind rănite.

Ulterior, Akilov a declarat că a făcut-o pentru ISIS.

Între timp, Suedia continuă să primească luptători ISIS care se întorc acasă de pe fronturile din Siria și Irak. Până acum, Suedia a primit 150 de luptători jihadiști.

În afara granițelor se pare că mai sunt 112 – considerați cei mai duri – și sunt așteptați ca și aceștia să revină.

În mod halucinant, guvernul suedez le-a conferit unora dintre acești militanți ISIS reveniți identități protejate, pentru a împiedica autoritățile locale să afle cine sunt.

Presa suedeză scrie că orașele în care se întorc luptătorii ISIS nici nu au cunoștință că aceștia au revenit. Unul dintre coordonatorii eforturilor împotriva extremismului islamist din Stockholm, Christina Kieman, a declarat că „pentru moment nu există nici un control asupra celor care se întorc din zonele controlate de ISIS în Orientul Mijlociu”.

Kieman a explicat că există reguli care împiedică informațiile deținute de Sapo să ajungă la autoritățile locale, astfel că municipalitățile, inclusiv polițiile locale, nu au cunoștință de numărul militanților ISIS reveniți în zonă, Și vident cu atât mai puțin de identitatea lor.

În acest timp, într-un mod cu totul orwellian, autoritățile suedeze luptă împotriva cetățenilor săi care arată cu degetul problemele provocate de imigranți. Când ofițerul de poliție Peter Springare a afirmat în februarie că majoritatea autorilor de infracțiuni de la periferii sunt imigranți musulmani, este anchetat pentru incitare la „ură rasială”.

În prezent, un pensionar de 70 de ani suedez este inculpat pentru „ură rasială” deoarece a scris pe Facebook că imigranții „dau foc la mașini, defecă și urinează pe străzi”.

Cu mii de extremiști islamiști în țară, ce poate fi mai important pentru regimul din Suedia decât să ancheteze ceea ce scrie un pensionar pe Facebook?

http://evz.ro

Publicat în EUROPA | 1 comentariu

Tinerele din Marea Britanie fac sex pe stradă pentru alcool


Imagini şocante au fost postate recent pe internet de câţiva turişti aflaţi în vacanţă în Mallorca, Spania, o destinaţie adorată şi de tinerii britanici. Cunoscute ca petrecăreţe de soi, de data aceasta tinerele din Regat au întrecut orice limită a bunului-simţ, ajungând să facă sex pe stradă pentru a fi “cinstite”, în schimb, cu câteva pahare de alcool de la necunoscuţii pe care-i satisfăceau în văzul tuturor.

Nu e nimic ciudat că tinerii rămân fără bani de distracţie în vacanţă, însă ce ajung să facă britanicele cu vârste între 16 şi 22 de ani pentru a obţine câţiva euro sau alcool e de-a dreptul şocant şi degradant. Zilele trecute, câţiva turişti veniţi la relaxare în animata insulă spaniolă Mallorca au rămas uluiţi de ceea ce au văzut pe stradă, la ceas de seară. O blondină britanică, minoră, rămasă fără bani de cheltuială, a dat alarma spunând că le va face sex oral bărbaţilor care-i vor cumpăra alcool. Şi amatori au fost: 24 în total!
Poliţia a deschis o anchetă
Filmuleţul cu adolescenta “prestând” pentru băutură a scandalizat lumea întreagă şi o anchetă e în desfăşurare. La nici două zile după acest scandal, un altul, avându-le protagoniste tot pe două adolescente britanice, a izbucnit în Regat. Fetele au făcut sex în stradă, în faţa unui club din Belfast, Irlanda de Nord. Conform unor martori, scenariul a fost acelaşi: tinerele nu mai aveau bani de alcool şi băieţii le-au promis băutură pe săturate în schimbul unei partide de sex. Identitatea celor implicaţi nu a fost făcută publică.

Tinerele din Marea Britanie fac sex pe stradă pentru alcool

http://www.libertatea.ro/

Publicat în DIVERSE, EUROPA | Lasă un comentariu

Au auzit că primarul vrea o moschee în oraş, aşa că s-au răzbunat imediat. Ce i-au făcut edilului


Un grup de activişti anti-islam din Danemarca au recurs la o răzbunare ingenioasă împotriva primarului lor, după ce acesta a declarat că este de acord cu faptul ca în oraşul lor să înceapă construirea unei moschei.

Activiştii s-au deplasat la adresa primarului, la ora 5 dimineaţa, şi au dat la maximum o rugăciune musulmană chiar sub balconul acestuia.

Protagoniştii s-au filmat şi au distribuit protestul lor pe paginile de socializare.

Un grup de activişti anti-islam din Danemarca au recurs la o răzbunare ingenioasă împotriva primarului lor, după ce acesta a declarat că este de acord cu faptul ca în oraşul lor să înceapă construirea unei moschei.

Activiştii s-au deplasat la adresa primarului, la ora 5 dimineaţa, şi au dat la maximum o rugăciune musulmană chiar sub balconul acestuia.

Protagoniştii s-au filmat şi au distribuit protestul lor pe paginile de socializare.

https://www.cocoon.ro/

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

O alta inventie a lui Tesla ascunsa omenirii: Aparatul fotografic pentru ganduri


Înainte de moartea sa, presa a susţinut că Nikola Tesla lucra la un proiect numit ,,Raza Mortală”. Aceasta putea distruge orice ţintă militară de la sute de kilometri depărtare. Iată câteva dintre invenţiile lui Tesla care nu au fost niciodată construite.

Maşinăria pentru cutremure

În 1893, Tesla a brevetat un oscilator mecanic alimentat cu abur care ar fi provocat vibraţii cu o viteză uimitoare pentru a genera electricitate, informează History. La câţiva ani după obţierea brevetului pentru invenţie, Tesla a declarat că prin pornirea maşinăriei în laboratorul său din New York a provocat vibrarea pământului. În timpul testului, a continuat să mărească puterea maşinăriei până a auzit mai multe crăpături. ,,Din senin,” spune el, ,,întreaga maşinărie a început să provoace mişcări puternice ale pământului. Atunci am luat un ciocan şi am distrus maşinăria. Altfel clădirea s-ar fi prăbuşit la scurt timp.” Poliţia şi ambulanţa au ajuns imediat în zonă, însă Tesla le-a spus asistenţilor să anunţe poliţiştii că a fost vorba doar despre un cutremur.

Aparatul fotografic pentru gânduri

Tesla considera că poate fotografia gândurile. Acesta a fost inspirat de experimentele pe care le-a realizat în 1893. După câţiva zeci de ani, Tesla a declarat pentru presă: ,,Eram convins că o imagine definită formată în gând poate, cu ajutorul reflexiei, să producă o imagine pe retină, care ar fi putut fi preluată de un anumit tip de aparat”. Tesla era convins că imaginea reflectată pe o retină artificială ar putea fi fotografiată şi proiectată pe un ecran. ,,Dacă acest fapt ar putea fi realizat, obiectul pe care o persoană şi-l imaginează ar putea fi reflectat pe un ecran în timp ce se formează”.

Energia Wireless

Sursa: Filmul ,,Free energy of Tesla”

În 1901, Tesla a procurat suma de 150.000 de dolari de la bacherul J.P. Morgan pentru a construi un turn sub formă de ciupercă de 56 de metri înălţime. Cu ajutorul turnului ar fi fost posibilă trimiterea mesajelor, a apelurilor telefonice şi a imaginilor de-a lungul Oceanului Atrantic. La începutul lucrărilor pentru structura denumită Turnul  Wardenclyffe, Tesla a susţinut că doreşte să alimenteze cu electricitate oraşul New York prin intermdiul aerului. Însă Morgan nu a dorit să mai finanţeze şi alte idei ale inventatorului. Tesla a abandonat proiectul în 1906 înainte de a deveni operaţional, Turnul  Wardenclyffe fiind distrus în 1917.

Crearea artificială a mareelor

Inginerul considera că puterea ştiinţei ar putea fi utilizată pentru prevenirea războaielor. În 1907, New York World anunţa o nouă invenţie militară realizată de Tesla prin intermediul căreia explozibili puternici amplasaţi în mare ar putea fi detonaţi de la distanţă pentru a distruge navele inamice. Ziarul afirma că mareele ar face navigarea navelor imposibilă.

Avioanele supersonice alimentate cu energie electrică

Sursa: FIlmul ,,Free energy of Tesla”

Din copilărie, Tesla a fost fascinat de zbor. Combinând cunoştinţele pe care le avea privind electricitatea şi ingineria mecanică, începând să proiecteze noi tipuri de maşinării aviatice după eşecul din proiectul Turnului  Wardenclyffe. În cadrul unui articol din iulie 1919, Tesla discuta despre dezvoltarea unei aeronave supersonice care ar zbura la o distanţă de aproximativ 13 kilometri deasupra pământului la o viteză care le-ar fi permis pasagerilor să călătorească din New York CIty în Londra în doar trei ore. De asemenea, Tesla dorea ca aeronava să fie alimentată de energie electrică transmisă wireless de la centralele electrice de pe sol.

,,Raza Mortală”

De-a lungul vieţii sale, mintea sclipitoare a lui Tesla nu a încetat să aibă noi viziuni. La aniversarea celor 78 de ani, savantul declara pentru New York Times că va realiza una dintre cele mai importante invenţii, una care ,,va provoca moartea instantanee a inamicilor”. Arma militară ar fi accelerat particulele de mercur la o viteză de 48 mai mare decât cea a sunetului în interiorul unui vid, prin aer fiind transmisă o rază cu velocitate înaltă  care ,,ar putea distruge o flotă de 10.000 de aeronave inamice aflate pe o rază de peste 400 de kilometri. Tesla şi-a propus ideea numeroaselor guverne, inclusiv Statelor Unite ale Americii, dar singură ţară care a fost interesată de invenţia lui Tesla a fost Uniunea Sovietică, care a realizat un test parţial în 1939.

http://www.descopera.ro/

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

România primește alimentele internaționale cu mult mai multe grăsimi: „Suntem trataţi ca o ţară de mâna a doua” Vor sa ne depopuleze!


În contextul scandalului european privind dublul standard de calitate la alimente, o analiză comparativă făcută de o asociaţie pentru protecţia consumatorilor arată că produsele care ajung la români sunt mai slabe din punct de vedere nutriţional şi conţin mai multe grăsimi decât cele care ajung în vestul Europei, deşi preţul este la fel sau mai mare.

Fanta de portocale cu mai puţin suc de fructe şi ciocolată Milka plină cu aditivi alimentari. De astfel de produse au parte românii, potrivit celui mai recent studiu făcut de InfoCons – Asociaţie pentru Protecţia Consumatorilor, care a identificat diferenţe în lista de ingrediente şi la valorile nutriţionale după ce a analizat produse similare din alte trei ţări precum Marea Britanie, Spania şi Franţa. Specialiştii nu au fost deloc surprinşi de rezultatele studiului comparativ şi spun că diferenţierile, care apar din start, din etichetare, nu se justifică, în condiţiile în care preţurile sunt similare în Europa de Vest şi Europa de Est.

„E o problemă legată de moralitate, suntem cetăţeni europeni, ceea ce înseamnă că trebuie să avem acces la acelaşi tip de produse”, atrage atenţia Sorin Mierlea, preşedintele InfoCons.

Concret, în cazul sucului Fanta de portocale, au fost sesizate diferenţe cu privire la conţinutul de suc de fructe. Prin urmare, dacă în România produsul are 5% suc de portocale, în Spania aceeşi băutură carbogazoasă conţine 8% suc de portocale. Inspectorii au descoperit însă mai puţini aditivi alimentari în băutura carbogazoasă pe care o consumă românii.

Ionescu-Tîrgovişte: „Suntem o ţară de mâna a doua”

Aşadar, dacă Fanta de portocale comercializată în România are cinci aditivi alimentari, cea care se consumă în Marea Britanie are opt aditiv şi cea din Spania – 10.

„E clar că sunt diferenţe şi că vorbim de loturi diferite pentru destinaţii diferite. Sucul de portocale fiind mai costisitor, e posibil să fie mai puţin în produsele care ajung în România şi în alte ţări defavorizate. Probabil că loturile conforme, unde pot fi controlaţi mai cu atenţie, le trimit către ţarile considerate de primă mână. E limpede că suntem trataţi ca o ţară de mâna a doua”, este de părere profesorul Constantin Ionescu-Tîrgovişte diabetolog şi nutriţionist.

Pe de altă parte, un alt produs consumat frecvent de copiii din România, ciocolata Milka cu lapte alpin, are mai mulţi aditivi alimentari în România decât în Spania, arată studiul. Mai exact, la produsul din România a fost adăugat suplimentar, pe lângă lecitina de soia, aditivul poliglicerol, al cărui scop este de a înlocui parţial ingredientul de o calitate superioară, dar mai costisitor, respectiv untul de cacao.

Mai multe grăsimi în ciocolata din România

De asemenea, chiar dacă cele două aduc acelaşi aport caloric, respectiv 530 de kilocalorii la suta de grame, ele prezintă mici diferenţe în ceea ce priveşte conţinutul de nutrienţi.

„Deşi conţinutul de grăsimi este mai mic în cazul produsului găsit pe piaţa din România acesta ascunde de fapt o cantitate mai mare de grăsimi saturate. Făcând diferenţa, reiese un conţinut diminuat al grăsimilor bune din produsul comercializat în România faţă de produsul echivalent din Spania”, arată InfoCons, adăugând că diferenţe pot fi sesizate şi în ceea ce priveşte numărul de glucide, de proteine şi de sare, toate în cantităţi mai mici la ciocolata care poate fi găsită la raft în România.

„Ne deranjează că nu se respectă ideea de egalitate în drepturi şi în produse. Comisia Europeană şi Parlamentul European trebuie să facă o standardizare a aceluiaşi produs. Nu discutăm de sancţiuni pentru industrie, dar acelaşi brand trebuie să fie identic fie că este comercializat în Franţa, în Spania sau în România”, a completat Sorin Mierlea, preşedintele InfoCons.

Ancheta de la Ministerul Agriculturii, în desfăşurare

În prezent, reprezentanţii Ministerului Agriculturii analizează la rândul lor 29 de probe, respectiv preparate din carne, conserve de peşte, ciocolată şi alte alimente, prelevate din lanţuri de magazine din Belgia, Olanda şi Germaria care se regăsesc şi în România, respectiv Lidl, Kaufland şi Delhaize (Mega Image).

Asta după ce mai multe state europene, între care şi Cehia, au îndoieli privind produsele pe care industria alimentară le comercializează în magazinele de la ei. Ancheta derulată de oficialii cehi, omologii românilor din Ministerul Agriculturii, a arătat că există diferenţe de calitate în ceea ce priveşte alimentele care ajung la rafturi.

loading…

https://ortodoxinfo.ro/2017/07/24/romania-primeste-alimentele-internationale-cu-mult-mai-multe-grasimi-suntem-tratati-ca-o-tara-de-mana-doua/embed/#?secret=hE33ukdeGe

https://www.cocoon.ro

Publicat în ALIMENTATIE | Lasă un comentariu

Mihai Dedu: aparatul securitatii a fost unul dintre cele mai bune din istorie, deoarece a aparat tara de infractori diplomati, spionajul economic fiind foarte dezvoltat datorita potentialului urias al Romaniei


O vedetă PRO TV extrem de apreciată a postului de televiziune a făcut declarații incredibile despre fosta Securitate, precizând, printre altele, că datorită acestui serviciu românii dormeau liniștiți pe vremuri.
 by O vedetă PRO TV extrem de apreciată a postului de televiziune a făcut declarații incredibile despre fosta Securitate, precizând, printre altele, că datorită acestui serviciu românii dormeau liniștiți pe vremuri. Mihai Dedu, unul dintre veteranii postului, cunoscut ca find cel mai occidental din țara noastră, a declarat într-un interviu acordat cotidianului Adevărul că Securitatea și-a făcut datoria de a apăra țara de spolierile externe, care ar fi susținut economic multe țări occidentale, potrivit Inpolitics.ro. loading... Printre personajele care ar fi contribuit la acest lucru și care a fost membru al Securității, a fost și tatăl său. ”Tatăl meu a lucrat […]

Mihai Dedu, unul dintre veteranii postului, cunoscut ca find cel mai occidental din țara noastră, a declarat într-un interviu acordat cotidianului Adevărul că Securitatea și-a făcut datoria de a apăra țara de spolierile externe, care ar fi susținut economic multe țări occidentale, potrivit Inpolitics.ro.

loading…

Printre personajele care ar fi contribuit la acest lucru și care a fost membru al Securității, a fost și tatăl său.

”Tatăl meu a lucrat într-un sistem care la un moment dat l-a pus la colţ. Un sistem de siguranţă, pe care nu toţi l-au perceput aşa, dar românii dormeau liniştiţi datorită lui. Ar fi un aparat numit la vremea respectivă Securitate, dar Securitate Naţională, un contraspionaj care trebuia dejucat de Serviciile Secrete Române. Aparatul ăsta a fost unul dintre cele mai bune din istoria ţării pe vremea aceea. În această ţărişoară care a fost stoarsă de mulţi, acest aparat al Securităţii şi-a făcut datoria de fiecare dată. Mama a lucrat tot felul de chestii prin Ministerul Chimiei”, spune Dedu în interviu.

Prezentatorul TV susține că tatăl său a fost un securist patriot. Problemele acestuia ar fi început în momentul în care sora sa a cerut azil politic într-o altă țară din Occident.

”Când eram destul de mare, el lipsea foarte mult de acasă, era foarte mult timp plecat, era mereu pe urmele potenţialilor infractori care intrau în România, infractori diplomaţi, pentru că spionajul economic a fost foarte dezvoltat în acea epocă, iar România avea un potenţial economic uriaş, noi am fost grânarul Europei, noi am ţinut alte ţări occidentale cu preţul sacrificiilor făcute de acele generaţii (…) În momentul în care o mătuşă a plecat şi a cerut azil politic, apele s-au tulburat foarte mult”, spune Mihai Dedu.

”El a fost obligat să se pensioneze pe caz de boală foarte devreme. A fost extrem de afectat de faptul că uşile au început să i se închidă. Aşa a fost sistemul, erai cu ei, trebuia să faci ca ei, îi dezaprobai, erai pus la colţ şi marginalizat. Noi nu am fost împotriva lor, alţii din familia noastră au fost şi au îndrăznit să ceară azil politic în alte ţări occidentale şi atunci totul s-a răsfrânt asupra noastră”, mai precizează prezentatorul TV.

https://www.cocoon.ro/

Publicat în comunism | Lasă un comentariu

Directorul Mercedes-Benz anunță falimentul apropiat al industriei auto. 90%-95% dintre parcări vor deveni parcuri de joacă


Directorul Mercedes-Benz, Dieter Zetsche, a oferit recent un interviu pentru Linkedin, în care face o serie de previziuni despre cum va arăta lumea în viitorul apropiat.
Industria auto, serviciul Uber sau imprimanta 3D  – sunt doar câteva dintre subiectele pe care directorul gigantului Mercedes-Benz le analizează în interviu.
Uber este doar un soft, nu deține mașini. Și totuși, în prezent, este cea mai mare companie de taxi din lume, spune Dieter Zetsche. La fel cum Airbnb, subliniază șeful Mercedes-Benz, este cea mai mare companie hotelieră la scară globală, deși nu deține nicio proprietate.
În următorii 5-10 ani, software-ul va afecta majoritatea industriilor tradiționale, este de părere Zetsche.
Proiectul Watson al IBM reușește deja să diagnosticheze cancerul cu o acuratețe de patru ori mai mare decât a medicilor, iar Facebook deține un software care poate recunoaște fețele mai bine decât oamenii. „În 2030, computerele vor deveni mai inteligente decât oamenii”, consideră CEO-ul concernului german.
În ceea ce privește autoturismele autonome, Dieter Zetsche amintește că, anul viitor, prima astfel de mașină va fi prezentată publicului. Acest eveniment va avea efectul unui Big Bang economic și va face ca, în doi ani, în 2020, să înceapă falimentul industriei auto: „Nu mai vrei să deții o mașină. Vei apela o mașină cu telefonul tău, va apărea în fața casei tale și te va conduce la destinația dorită”.
Vom avea nevoie de parcări doar pe 5% din suprafața actuală. 90%-95% dintre parcări vor deveni parcuri de joacă. 1.2 mil. oameni mor în fiecare an în accidente de circulație. Rata accidentelor e acum de 1  / 100.000 km. Când vor fi mașini autonome pe toată suprafața Pământului, rata va fi de 1  / 10.000.000 km.
Mașinile autonome vor duce și la dispariția asigurărilor auto.
O altă previziune a șefului Mercedes-Benz vizează imprimantele 3D și impactul lor asupra sectoarelor economice. În următorul deceniu, prețul celui mai ieftin tip de imprimantă 3D va ajunge de la 18.000 de dolari la 400 de dolari. „În același timp, imprimantele vor deveni de o sută de ori mai rapide. Toate companiile importante de încălțăminte au început deja să imprime pantofi 3D”, subliniază Dieter Zetsche.
Tot în viitorul apropiat, susține Zetsche, vom asista și la extincția pieței imobiliare: „Nimeni nu va mai cumpăra, toți vor locui în chirie, pentru că vor schimba mai des locurile de muncă”.
În 20 de ani, 80% din job-urile actuale nu vor mai exista.
Cât privește rata mortalității, directorul concernului german spune că „până în 2036, ar trebui să trăim în medie 100 de ani. În fiecare an, durata medie de viață crește cu 3 luni”.
SURSA: http://www.activenews.ro/externe/Directorul-Mercedes-Benz-anunta-falimentul-apropiat-al-industriei-auto.-90-95-dintre-parcari-vor-deveni-parcuri-de-joaca-144911
Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Actualizare Ben Fulford (17 iulie 2017) – Rușii, chinezii și americanii planifică o campanie masivă de lichidare a guvernului khazar secret


Întâlnirile la nivel înalt între toate tipurile de forțe militare chineze, ruse și americane au ajuns la concluzia că un război scurt dar foarte precis și dur ar putea fi necesar pentru a elimina naziștii și rețeaua lor secretă din lume, spune societatea secretă asiatică și surse ale Pentagonului. Planul de eliminare a guvernului secret va lua forma unui atac militar comun al SUA, Rusiei și Chinei asupra Coreei de Nord, spun sursele. „Acest lucru îi va forța pe susținătorii extratereștri (ET) din spatele Coreei de Nord să se deschidă„, spun sursele societății secrete din Asia.

Anii de cercetări ai lui Ben Fulford au dezvăluit o rețea secretă care leagă minele de aur din Pacificul de Sud, cu rețeaua bazelor Antarctice, baze submarine ascunse, comerțul internațional cu narcotice, cu Coreea de Nord și Israel, printre altele. Această rețea, creată de aliații fasciști care nu s-au predat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, se presupune că furnizează Coreei de Nord armele nucleare și rachetele sale.
Din acest motiv, sursele societății secrete asiatice spun că o campanie care descrie Coreea de Nord ca un ticălos și pol al răului va fi intensificată în următoarele luni, în vederea pregătirii pentru un război scurt și intens la începutul anului viitor. Acest război nu va implica țări așa cum există ele acum, ci mai degrabă ar fi între forțele ascunse din spatele țărilor, spun sursele. Astfel, rușii, chinezii și americanii ce ar ataca Coreea de Nord, ar fi sprijiniți de facțiuni secrete ruse, chineze și americane, făcându-l mai degrabă un război între societățile secrete decât unul tradițional între țări, spun sursele. Obiectivul va fi acela de a forța grupurile secrete care funcționează în spatele scenei să se deschidă, spun sursele societății secrete din Asia.
Sursele Pentagonului spun că Coreea de Nord și Israelul sunt entități legate în mod intim. Pentru a le pune sub presiune, trupele ruse au intrat săptămâna trecută în Siria de sud, vizavi de Înălțimile Golan, spun ei. În același timp, Rusia a lansat o rachetă Iskander spre Regiunea Autonomă Evreiască din apropierea Coreei „pentru a trimite un mesaj dur Israelului, că trebuie să returneze Înălțimile Golan„, spun sursele Pentagonului.
Evreii se trezesc, de asemenea, vizavi de faptul că mafiotii lor Khazari sunt aceiași oameni care au proiectat holocaustul. Generalul Yair Golan, șeful adjunct al armatei israeliene, a comparat săptămâna trecută guvernul actual al Israelului cu naziștii și a refuzat să demisioneze, un semn că Khazarii vor pierde controlul asupra Israelului și a Coreei de Nord.
Guvernul japonez a adoptat recent un proiect de lege privind conspirația care îi permite să aresteze persoane ce intenționează să comită o crimă, deoarece doresc să aibă o scuză juridică pentru a-i reține pe toți militarii profesioniști care se așteaptă să fugă din Coreea de Nord în Japonia, odată ce luptele vor izbucni, surse din Asia spun.
Desigur, soluția ideală ar fi să aducem aceste grupuri secrete la suprafață fără să trebuiască să se recurgă la un război, spun sursele Societății Dragonul Alb din Asia.
Celălalt subiect foarte interesant susținut de sursele asiatice ale societății secrete are de-a face cuInteligența Artificială (AI). Ciudat, după cum s-ar părea, există un consens în creștere că realitatea pe care o trăim este produsul unei Inteligențe Artificiale. Acest lucru ne-a fost spus în trecut de un membru al grupului MJ12 (Majestic-12), de către un iluminat gnostic și acum de către societatea secretă asiatică. Mai mult, această AI pare a fi blocată într-o buclă temporală. Acest lucru poate părea ciudat, însă dacă renunți la știrile zilnice sau chiar la știrile săptămânale și vom aborda o viziune pe termen lung, vom vedea repetiții masive în anumite aspecte ale știrilor din lumea întreagă. De exemplu, dacă citiți articole despre Israel și despre palestinieni din anii 1970, ar fi foarte greu să le distingeți de articolele care apar în acest an. Întreaga chestiune pare a fi blocată într-o buclă de feedback temporal-repetitivă.
Același lucru se poate spune și despre Coreea de Nord, în care problemele legate de acea țară ce creează rachete care „ar putea să lovească în curând Statele Unite” au fost repetate ca într-o buclă, de mulți ani. De fapt, Coreea de Nord a pus un satelit pe orbită în 1998, ceea ce înseamnă că a avut de mult timp capacitatea de a lovi Statele Unite continentale cu o armă nucleară. Deci, de ce continuă repetarea scenariului rachetelor nord-coreene?
Alte bucle de știri care se repetă pe termen lung includ argumentele asupra insulelor disputate în Marea Chinei de Sud, probleme vechi de 70 de ani, legate de cel de-al doilea război mondial, Ucraina, Iran etc.
Cealaltă buclă pe care am văzut-o repetându-se în ultimele decenii este anunțul descoperirii unei modalități de prelungire a vieții, urmată câteva săptămâni mai târziu, de motive pentru care această metodă nu va fi urmată.
Sursa acestor bucle recente de știri a fost trasată de mafia khazară. Oricât de ciudat ar părea, atunci când Ben Fulford a urmat traseul criminal de la David Rockefeller la Rothschilzi și loja Propaganda Due (P2) a Vaticanului, acesta l-a condus la oameni din Italia și Elveția, precum Vincenzo Mazzara, un cavaler al Cavalerilor Teutoni, care susțin că își primesc ordinele prin intermediul razelor gamma de la o entitate pe care o cunosc drept Soarele Negru.
Pentru aceia dintre noi care preferă să se uite la lumea reală, aici și acum, există încă un motiv clar că anumiți actori din comunitatea de informații lucrează într-o agendă secretă pentru a repeta anumite cicluri de știri în detrimentul umanității ca întreg.
Există șansa să punem capăt în cele din urmă acestei prostii încă din toamnă. Un loc important în această luptă îl va avea Japonia. Acum că Richard Armitage a fost cumpărat și agentul Rothschild, Michael Greenberg, este un om vânat. Relativ moderatul Gerald Curtis a devenit cel mai bun jurnalist din Japonia pentru forțele de ocupație americane.
Primul broker japonez de putere este acum un bărbat numit Kazuyoshi Kokubo, fiul împăratului Hirohito, născut de o prințesă coreeană, potrivit surselor familiei regale japoneze. Există și vechiul prim-ministru al războiului, Yasuhiro Nakasone, care a lucrat din greu pentru a crea un guvern favorabil lui Henry Kissinger, spun sursele. Acești oameni pot fi eliminați dacă este necesar, spun surse japoneze din lumea interlopă.
Societățile secrete asiatice, șefii japonezi din lumea interlopă și pălăriile albe ale agențiilor militare și ale serviciilor americane au convenit asupra faptului că transformarea Japoniei într-o țară independentă ar fi o schimbare de joc pentru întreaga planetă.
Dacă Japonia ar deveni independentă, va opri imediat jefuirea băncilor sale, fondurilor de pensii, fondurilor poștale și a altor fonduri de către mafia khazară. Acest lucru va trage definitiv ștecherul guvernelor corporatiste ale Statelor Unite din Washington DC și Israel.
Președintele american Donald Trump, cu tot zelul său de reformă și spiritul de conducere, doar prelungește data spre falimentul inevitabil al Corporației SUA, vânzând arme și ridicând exorbitant plățile țărilor vasale. Filiala deținută în întregime în Puerto Rico a intrat deja în faliment în mai și, deși nu fac parte din corporație, state precum Illinois sunt de asemenea în faliment. Anul acesta, așa cum s-a întâmplat de mai mulți ani, guvernul corporativ și acționarii săi vor face tot felul de trucuri pentru a încerca să ocolească falimentul după termenul fiscal din 30 septembrie.
În acest context, Societatea Secretă Asiatică, cei mai mari creditori ai Corporației Statelor Unite, examinează în mod serios propunerea Societății Dragonul Alb ca, Canada să preia SUA în stare de faliment și să restabilească democrația în această țară, statul de drept și a sănătatea. Într-un astfel de scenariu, armata americană ar rămâne finanțată pe deplin atât timp cât ar promite să lucreze pentru binele comun. Acest lucru va pune imediat capăt celor mai multe suferințe și conflicte din lume.
Francezii, sub președintele slujitor fidel Rothschild, Emmanuel Macron, fac de asemenea o mișcare pentru a obține controlul în SUA. Donald Trump, fostul general american Joseph Dunford, șeful CIA – Mike Pompeo și consilierul pentru securitatea națională, H.R. McMaster, au fost invitați în Franța pentru sărbătorirea Zilei Bastiliei, în timp ce 200 de trupe americane au condus parada militară de acolo. Sursele Pentagonului spun că francezii au sugerat că ei, și nu germanii, ar trebui să fie primul contact al SUA în Europa. De asemenea, francezii au propus acțiuni militare comune în Africa și Orientul Mijlociu împotriva ISIS, precum și împotriva chinezilor, spun sursele Pentagonului.
Rothschild-zii francezi încearcă, de asemenea, să convingă regimul Trump să-i permită sclavului lor, ministrul japonez de finanțe Taro Aso, să fie următorul prim-ministru al Japoniei și astfel să permită Rothschild-zilor să continue să le prăduie țara. Cineva ar trebui să le reamintească francezilor că întreaga idee de cădere a Bastiliei a fost să pună capăt regulilor liniei genealogice a oamenilor ca Rothschild.
Există, în orice caz, o curățenie ce continuă în Washington. Fostul lider de rang înalt al regimului lui Barack Obama, precum procurorul general Loretta Lynch, a oferit în profunzime mărturii despre șefii mafiei lor khazare precum Clintonii. Acum, fostul președinte american Barack Obama susține că el era de fapt un agent dublu și că acum este dispus să dezvăluie pe deplin tot ceea ce a învățat în timp ce era un președinte al corporației americane, potrivit surselor CIA.
Într-o notă finală, agenții mafiei khazare încearcă foarte mult să închidă blogul informativ al lui Ben Fulford. Toate veniturile obținute din acest blog prin abonare au fost preluate începând cu luna martie de autoritățile fiscale japoneze într-un caz demonstrabil de dublă impunere. Cu toate acestea, chiar și această factură fiscală falsă a început să fie plătită, astfel încât acum Paypal împiedică abonații să plătească abonamentul pentru acest blog. Rezultatul a fost acela de a reduce venitul scriitorului cu 80%. Asta arată cât de bolnavi și oameni răi sunt toți despre care scriem. Cu toate acestea, nu vom fi descurajați, iar agentul IT lucrează în momentul de față pentru actualizarea site-ului web și implementarea unui nou sistem de plăți bazate pe carduri de credit.
Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

AGROINTELIGENȚA UNEȘTE FERMIERII! Soluție pentru VALORIFICAREA LAPTELUI de la VACI achiziționat de multinaționale la prețuri de nimic,


prin prepararea brânzeturilor în propria gospodărie ALEXANDRU BACIU poate să nu-și mai vîndă vacile SCOASE LA VÂNZARE

AGROINTELIGENȚA UNEȘTE FERMIERII! Soluție pentru VALORIFICAREA LAPTELUI de la VACILE JERSEY SCOASE LA VÂNZARE de către ALEXANDRU BACIU!

Agrointeligența unește fermierii! După ce ieri pe site-ul nostru a fost publicat un articol în care prezentam decizia fermierului din Călărași, Alexandru Baciu, de a vinde efectivul de vaci din rasa Jersey, în această dimineață am primit un mesaj neașteptat dintr-o altă parte a țării, de la un mic fermier care face și procesare.

Sandor Stercer este un crescător de vaci de lapte care reușește să valorifice producția bovinelor prin producția de brînzeturi maturate. Lactatele familiei Stercer din Covasna au fost apreciate inclusiv peste hotare, după cum Agrointeligența – http://www.agrointel.ro a scris în acest articol.

Fermierul Sandor Stercer a citit pe site-ul nostru despre decizia fermierului Alexandru Baciu din Călărași de a renunța la creșterea vacilor din rasa Jersey și a venit cu o propunere pentru valorificarea laptelui de o calitate foarte bună. Astfel, fermierul din Covasna care produce brânzeturi după rețete elvețiene este dispus să își împărtășească secretele învățate în străinătate și crescătorului din Călărași.

”Eu am citit articolul dumneavoastră, vă urmăresc zilnic și m-am gândit că am putea avea o colaborare cu domnul Baciu, să îl ajut să nu își vândă vacile. Am văzut că ar dori să vândă efectivul de animale și eu procesez laptele de aproape 3 ani după o tehnologie elvețiană și una croată. Și m-am gândit că dacă ar dori domnul Baciu aș fi dispus să îl ajut în acest sens. Dacă dorește eu aș putea să îi predau întreaga tehnologie ca dânsul să își proceseze laptele. Nu contează așa mult efectivul, doar dacă nu depășește 500-600 de capete, iar tehnologia noastră este extrem de simplă și care nu necesită foarte multă investiție și este bazată pe maturarea brânzei din lapte crud, deci nu pasteurizare”, ne-a explicat fermierul din Covasna.

El spune că rasa este extrem de prețioasă iar laptele produs de Jersey este excelent pentru procesare.

”Eu cunosc bine rasa Jersey și știu cât de bun este laptele pentru procesare iar toate secretele pentru procesare le-am învățat de la un maistru elvețian. Sunt colegi fermieri din România care produc deja pe tehnologia predată de mine și scot produse de succes pe piață”, a mai spus Sandor Stercer.

Fermierul este extrem de apreciat la târgurile de profil datorită brânzei maturate pe care o produce. Procesul de maturare durează între două luni şi doi ani iar Sandor îşi vinde produsele la târgurile de hrană ecologică din judeţul Covasna cu 30 de lei kilogramul. Brânzeturile cu chimion sau cele maturate în vin roşu, coniac sau whiskey sunt printre cele mai căutate produse.

De produsele fermierului din Covasna se leagă și o ”întâmplare” care a avut loc în Austria pe care Agrointeligența -www.agointel.ro a relatat-o și care a devenit virală pe internet. În cadrul unei vizite pe care fermierii români au efectuat-o în Austria, un producător austriac, Johann Fischhofer, a avut o surpriză de proporții când Sandor Stercer, a scos din ”traistă” trei sortimente de brânză maturată realizate după o tehnologie elvețiană ”adaptată” cum numai noi românii ne pricepem să facem. Modest, producătorul din România i-a dat ”omologului” austriac să deguste ce se produce în Carpați: o brânză maturată în vin roșu, o brânză maturată simplă și una afumată. Austriacul a fost de acord să deguste brânzeturile, iar în momentul în care prima bucată de brânză i-a picat în mână nu a putut cu nici un chip să își mascheze surprinderea.

”Este cea mai bună brânză pe care am gustat-o vreodată până acum, este mai bună și decât brânza pe care o fac eu aici. În ceea ce privește brânza în vin pot spune că este extrem de aromată, iar gustul este unic. Nu știam că românii fac o brânză așa de bună. Nu pot spune altceva decât că am gustat o brânză de calitatea superioară, nu cred că mulți austrieci pot face o astfel de brânză”, a declarat Johann Fischhofer atunci când a fost întrebat de părerea lui vizavi de brânza pe care a degustat-o.

Cât despre rețetă, nu acesta ar fi secretul, i-a explicat fermierul din Covasna. Ci laptele românesc folosit, un lapte provenit de la vaci scoase crescute la munte, în zone nepoluate și cu o floră și o faună bogată cum nu mai găsești în alte locuri din Europa.

sursa: agrointel.ro

De unde a plecat totul

Fermierul Alexandru Baciu își vinde tot efectivul de vaci de lapte din rasa Jersey. Ce preț cere pentru bovinele care dau cel mai gras lapte

Fermierul călărășean Alexandru Baciu spune că se desparte cu greu de văcuțele Jersey, o rasă în care a investit enorm dar calitatea laptelui său nu este apreciată de procesatori. Aceștia oferă același preț pe litrul de lapte chiar dacă grăsimea acestuia o depășește cu mult pe cea a laptelui ”normal”.

”Vând tot efectivul de vaci din rasa Jersey. Îmi pare rău că renunț la ele dar eu când le-am achiziționat am avut un scop și anume că procesarea laptelui. Se știe că Jersey mai este supranumită și rasa de unt deoarece laptele are o grăsime de 5,5 la sută şi proteină de 4,3 la sută. Dar se pare că nu am reușit să îmi ating scopul și dacă nu pot face procesare laptele nu se merită să îl amestesc cu cel pe care îl obțin de la Montbeliarde, cealaltă rasă pe care o cresc. Chiar dacă laptele este foarte gras mie procesatorul nu îmi plătește în plus doar pentru acest lucru, adică nu ține cont că este lapte de Jersey ci pur și simplu lapte. În plus, gestionăm greu două rase pentru că fiecare are specificitatea ei, furajare, reproducție etc.”, a explicat Alexandru Baciu în exclusivitate pentru Agrointeligența – http://www.agrointel.ro.

Funcționarii AFIR i-au spulberat visele. ”Să accesezi acum un proiect tebuie să fi cel puțin cercetător NASA”, spune Alexandru Baciu

Planurile fermierului din Grădiștea, Călărași au fost complet date peste cap de realitatea din România.

”Dacă suntem în România…”, motivează fermierul decizia de nu mai investi într-o unitate de procesare a laptelui. ”Am vrut să accesez fonduri europene, dar să accesezi acum un proiect tebuie să fi cel puțin cercetător NASA la câte hârtii s-au gândit onorații guvernanți să ne ceară. Și plus de aceasta, se cer acele S.O. -uri, dimensiunea economică a fermei, care reprezintă o discriminare între fermierul mare și cel mai mic. Adică deși eu am putere financiară să fac proiectul dar pentru 30 la sută cofinanțare nu mă interesează. Și te mai și umilește funcționarul de la AFIR. Sunt făcute acele condiții chiar să ne umilească și deși, suntem fermieri mari, nu avem drepturi pe măsură. Având în vedere că noi ducem taxele în spate nu cei mici, ei nu au plătit niciodată la bugetul statului. M-am hotărât să vând de 2-3 zile când am văzut că AFIR-ul scoate numai prostii și condiții ca să nu poți să faci nimic”, mai spune cu amărăciune Alexandru Baciu.

Viitorul cumpărător al văcuțelor Jersey trebuie să iubească animalele dar musai să aibă și procesare

Alexandru Baciu este sincer și spune că un posibil cumpărător al văcuțelor trebuie neapărat să aibă procesare, în caz contrar afacerea nu rentează. Și să iubească animalele. Se știe că Jersey este una dintre cele mai blânde rase din câte există. ”(…) Și sper să găsesc un cumpărător care să achiziționeze tot efectivul, de aceea am făcut și un preț mai avantajos, de 4.500 de lei +TVA.

În total am 68 vaci în lactația 3 și 4, rasa Jersey, toate cu certificat de origine și înscrise în Controlul Oficia al Performanețelor la Asociația Generală a Crescătorilor de Taurine Călărași.

Din cele 68 de vaci, 51 sunt deja gestante.

Producția de lapte pe 305 zile lactație este între 5.000 și 8.000 litri , cu procent de grăsime mediu de 5,5 și proteină 4,3. Este o rasă nepretențioasă, dacă îi oferi condiții optime, are performanțe extraodinare la lapte. Cel care ar vrea să cumpere trebuie în primul rând să aibă fermă, să iubească animalele și să înțeleagă business-ul.

Nucleul acesta de la mine este cu cea mai bună genetică din Danemarca de aceea este indicat ca cel care le cumpără să facă neapărat procesare pentru că dacă le cumpără ca să vândă laptele la preț normal nu este nicio afacere. Nu este rentabil să vândă laptele la procesatori pe lucru de nimic. Sincer mi se rupe sufletul pentru că rasa este excelentă și știu și câți bani am băgat în ele. 

Pe linie genetică sunt excepționale, cu producții bune iar animalele arată splendid. Eu sunt deja în tatonări cu câțiva potențiali clienți și sper să ajungă pe mâini bune”, ne-a mai spus fermierul din Călărași.

În plus, Alexandru Baciu spune că fermierul care va cumpăra vacile sale va încasa Ajutorul Național Tranzitoriu (ANT) întrucât animalele au toate actele la zi. Astfel, pentru Campania 2016, APIA a achitat 92,4508 euro adică 411,75 de lei pentru schema decuplată de producţie în sectorul carne și 19,2099 euro adică 85,56 de lei pentru schema decuplată de producţie în sectorul lapte.

De specificat că pentru plata Sprijinului Cuplat Zootehnic (SCZ) această rasă nu se regăsește pe lista celor care primesc sprijin financiar de la APIA.

sursa: agrointel.ro

(FLUIERUL)

 

Publicat în AFACERI, AGRICULTURA - PERMACULTURA | Lasă un comentariu

Nationalizarea Resurselor Naturale – Expunere de Motive.


Cum ne-au furat si ne fura Resursele Naturale, pe baza prevederilor din actuala Constitutie a Romaniei. Ce prevede Constitutia de Azi legat de Proprietatea Publica? Ce prevedea Constitutia din 1991?

Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !


Sta in puterea noastra sa ne adunam si sa modificam Constitutia. Nimeni nu va putea impiedeca milioane de romani sa hotarasca in tara lor ce e mai bine pentru ei. Trebuie sa ne adunam si sa incepem impreuna sa facem ceva. Trebuie sa credem ca sta in puterea noastra sa facem asta. E tara noastra nu a altora si suntem inca multi in ea.

Intr-un singur caz, nu vom reusi: Daca nu vom fi impreuna pana la capat !


Orice propunerea legislativă care are ca obiect modificarea Constitutiei Romaniei trebuie sa fie însoţită, conform Legii privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni si de o expunere de motive. Va prezentam in continuare, motivele care au stat la baza initiativei Fluierul.ro. Aceasta analiza va sta la baza elaborarii expunerii de motive care va insoti iniţiativa legislativa de modificare a Constitutiei Romaniei.

Vom porni de la prevederile Constitutiei actuale, in vigoare din 2003, prevederi aprobate fraudulos printr-un referendum plin de abuzuri si ilegalitati care s-a desfasurat in 18-19 octombrie 2003, si le vom compara cu prevederile existente in Constitutia anterioara, cea din 1991.


Ce prevede Constitutia de azi aprobata in 2003 printr-o frauda electorala de proportii la Articolul 136 – ‘Proprietatea’ si la Articolul 44 – „Proprietatea Privata”

Articolul 136

(1) Proprietatea este publică sau privată.

(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice.

Articolul 44

…(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.


Ce prevedea Constitutia din 1991 la Articolul 135 – „Proprietatea” si la Articolul 41 – „Proprietatea Privata”

Articolul 135

(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Proprietatea este publică sau privată.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice.

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

(6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, înviolabilă.

Articolul 41

…(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.


 

Ce au schimbat tradatorii de tara in 2002 ca sa ne jefuiasca de proprietatea publica si ce trebuie sa schimbam ca sa nu mai fim jefuiti de resursele noastre

1. Prima schimbare facuta ca sa ne jefuiasca

Au schimbat faptul ca in Constitutia din 1991 (4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului…faceau obiectul exclusiv al proprietăţii publice. cu (3) Bogăţiile de interes public ale subsolului…fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice V-ati prins? Adica orice bogatie a subsolului daca o declara ca „nu este de interes public”, atunci ea poate fi instrainata pe nimic. Prin urmare e normal, ca in propunerea noastra sa revenim la formularea din 1991:

Propunere de modificare:

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului…fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice

 

2. A doua schimbare facuta ca sa ne jefuiasca

In actuala Constitutie au sters paragraful (4)… căile de comunicaţie…faceau obiectul exclusiv al proprietăţii publice, paragraf care exista in Constitutia din 1991. V-ati prins? Toate căile de comunicaţie: porturi, aeroporturi, autostrazi, drumuri, canale navigabile, etc…toate acestea le-au scos din proprietatea publica si le-au instrainat, ulterior, pe nimic, fie in totalitate, fie procente uriase din ele. Astazi vanzarea cailor de comunicatie continua, pe lista vanzarilor se afla Portul Constanta, Aeroportul Baneasa si va urma si Aeroportul Otopeni. Procente importante din ele sunt deja vandute. Prin urmare e normal, ca in propunerea noastra sa revenim la formularea din 1991, si sa reintroducem in caile de comunicatie in proprietatea publica:

Propunere de modificare:

(4)… căile de comunicaţie…fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice

 

3. A treia schimbare facuta ca sa ne jefuiasca

Au schimbat Constitutia din 1991 care prevedea ca (4) apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public…faceau obiectul exclusiv al proprietăţii publice si au inlocuit prevederea cu (3) apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional……fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice V-ati prins? Apele cu potential energetic le pot declara cum vor ei, ca „nefiind de interes naţional” si atunci ele pot fi instrainate pe nimic. De unde si puzderia de microhidrocentrale si de hidrocentrale in posesia privatilor, care pot fi plasate pe cursurile de apa care nici ele, nu mai sunt de „de interes naţional”. Mai mult au scos in mod hotesc din proprietatea publica apele ce pot fi folosite în interes public …adica lacuri, rauri, izvoare, apele minerale, canale pe care le-au instrainat si pe care continua sa le instraineze…Prin urmare e normal, ca in propunerea noastra sa revenim la formularea din 1991:

Propunere de modificare:

(4) apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public…fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice

<strong

Asa cum puteti observa drama jefuirii Romaniei s-a declansat pe baza unor „amanunte” presarate cu rea intentie in actuala Constitutie a Romaniei.


Ce nu era nici in constitutia din 1991 nici in cea din 2001, si ce trebuie introdus ca sa nu mai fim jefuiti de resursele noastre

1. Cea mai mizerabila lipsa din ambele Constitutii, consta in faptul ca nici Constitutia de azi, nici Constitutia din 1991, nu a prevazut NIMIC legat de modul in care resursele tarii pot fi concesionate

Practic asa cum vedeti si astazi, privind la redeventele mizerabile de 3.5% cu care Romania isi vinde Petrolul, sau de 6% cu care Romania si-a vandut Aurul, sau de 0% legat de Petrolul de pe platforma Marii Negre (unde nici macar n-au avut bunul simt sa informeze populatia cat e redeventa), etc… practic, nimeni si nimic nu-i impiedeca pe guvernantii tradatori de tara sa Concesioneze pe Nimic, resursele naturale ale tarii noastre. In loc ca banii din exploatare resurselor sa mearga la scoli, spitale, locuinte si locuri de munca, miliarde de euro umfla an de an buzunarele unor companii straine. Ultima propunere a Guvernului Ponta de anul trecut a fost chiar sa primim de la OMV, redevente ZERO. Da, ati citit bine, sa primim redevente ZERO.

Constitutia de azi nu pune nici o restrictie legata de modul in care ne concesionam resursele si legat de cine hotareste cui si in ce conditii le concesionam.

(4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.

Nici Constitutia din 1991 nu punea nici o restrictie asupra concesionarilor si inchirierilor

(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate.

Constitutia de azi ne spune doar atat: ca proprietate publica „poate fi concesionata sau inchiriata”. Practic neavand nici o restrictie in Constitutie, proprietatea publica poate fi concesionata si inchiriata in orice conditii. Mai exact in conditii cat mai defavorabile pentru noi, simpli cetateni si cat mai folositoare guvernantului corupt si firmelor straine (caci firme romanesti nu prea sunt), carora guvernantul corupt le face aceste concesionari.

Mai mult, asa cum puteti vedea mai sus, Constitutia de azi, prevede darea in folosinta gratuita a Proprietatii Publice catre niste organizatii si ONG-uri private dar pe care smecherii de la guvernare le declara „de utilitate publica”. De exemplu, ONG-ul, „Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului” (OADO), al lui Gelu-Voican Voiculescu, unul dintre ucigasii lui Ceausescu a fost declarat de guvern „de utilitate publica” si a primit si primeste permanent de la stat atat bani precum si sedii date in folosinta gratuita de catre stat, asa cum primeste finantare tot gratuita si Masoneria, care si ea, a fost declarata „de utilitate publica”. Ca ele, sunt alte zeci daca nu sute de astfel de „organizatii ale diversilor privati” care se infrupta gratuit din Proprietatea Publica prin simplu fapt ca cineva de la guvernare le-a declarat „de utilitate publica”.

Prin urmare, este imperios necesar o modificare a Constitutiei prin care sa se stipuleze ca toti cetatenii Romaniei, si numai ei, hotaresc prin Referendum cum se fac concesionarile si inchirierile Proprietatii Publice. Cetatenii acestei tari in totalitatea lor si nimeni altcineva sunt singurii in drept sa hotarasca cum se concesioneaza sau cum se inchiriaza proprietatea publica. Ne-a ajuns cum au concesionat si inchiriat la preturi de nimic guvernantii corupti Proprietatea Publica a acestei tari. Au facut jaf la drumul mare. Prin urmare orice decizie cu privire la concesionarile si la inchirierile proprietatii publice trebuie luata prin Referendum. De aceea am propus urmatorul paragraf:

Propunere de modificare:

(6) Bunurile proprietate publica pot fi concesionate ori inchiriate unor privati sau date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice, in conditiile legii, numai in urma unui referendum national prin care cetatenii Romaniei sa aprobe acest lucru.

Mai mult, din primele reactii ale semnatarilor petitiei, reiese ca o majoritate enorma doreste ca exploatarea resursele naturale ale Romaniei sa se faca in exclusivitate de firme cu capital integral de stat. De aceea, la momentul cand vom trece la strangerea de semnaturi oficiale, vom reformula paragraful de mai sus in felul urmator:

Noua propunere de modificare pentru paragraful (6), rezultata pe baza propunerilor celor care au semnat petitia cere ca exploatarea resurselor naturale sa fie facuta in exclusivitate de catre intreprinderi de stat:

(6) Bunurile proprietate publica pot fi concesionate, inchiriate sau date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice, in conditiile legii, numai in urma unui referendum national prin care cetatenii Romaniei sa aprobe acest lucru. Bunurile proprietate publica nu pot fi concesionate ori inchiriate unor privati. Exploatarea resurselor naturale ale Romaniei se poate face doar de catre firme cu capital integral de stat.

 

2. O alta lipsa constitutionala este lipsa oricarei prevederi cu privire la controlul si alegerea celor care trebuie sa administreze Proprietatea Publica. Acest lucru trebuie sa inceteze. Cei care administreaza Proprietatea Publica trebuie sa fie alesi si sa raspunda in mod direct in fata cetatenilor pentru modul in care administreaza proprietatea publica.

Constitutia din 1991 si din cea de azi, nu au prevazut nimic in legatura cu alegerea persoanelor care gestioneaza avutia publica si raspunderea pe care acestia si-o asuma in fata cetatenilor. Au fost infiintate diverse institutii numite de guvern care au facut privatizari si concesionari fraudulose din proprietate publica. E necesar prn urmare ca in Constitutia sa apara urmatorul paragraf referitor la acest aspect foarte important:

Propunere de modificare:

(8) Proprietatea publica a Romaniei va fi gestionata de Fondul National al Romaniei, fond suveran de stat. Conducerea Fondului National al Romaniei va fi aleasa, in conditiile legii, prin votul direct al cetatenilor.

In urma propunerilor celor care au votat Petitia s-a propus ca mandatul Conducerii Fondului National al Romaniei sa fie doar de 2 ani si nu de 4 ani, pentru ca sa permita cetatenilor Romaniei un control si o realegere a conducerii la fiecare 2 ani.

Propunere de modificare:

(8) Conducerea Fondului National al Romaniei este aleasa pentru un mandat de 2 ani.

3. PADURILE TARII – sunt o Resursa Naturala si prin urmare trebuie incluse in Proprietatea Publica

Defrisarile salbatice din ultimii 25 de ani ne arata cum poate fi jefuita si cum ar putea sa dispara una dintre cele mai importante resurse naturale ale Romaniei: Padurile

Padurile cresc si se dezvolta singure si prin urmare ele sunt o Resursa Naturala ca si fauna ca si mineralele. Pamanturile pe care cresc padurile nu pot fi folosite in nici un alt scop. Ele trebuie prezervate pentru a permite padurilor sa poata creste si sa se poata dezvolta

Fiind o Resursa Naturala, Padurile trebuie sa apartina de drept Proprietatii Publice. A da drept de proprietate privata asupra padurilor este echivalent cu a da drept de proprietate privata asupra unei Resurse Naturale. Resursele Naturale trebuie sa fie si sa ramana in Proprietatea Publica indivizibila a tuturor cetatenilor tarii noastre.

In acelasi timp, insa, Comunitatile Locale care traiesc in apropierea Padurilor trebuie sa primeasca drept de uzufruct perpetuu adica drept de folosinta perpetua asupra padurilor langa care traiesc, in conditiile fixate de Legea Organica. Numai in aceste conditii acele comunitati se pot dezvolta si prospera.

Tot Legea Organica trebuie sa decida de-asemenea asupra fixarii unei reguli rationale de exploatare a padurilor.

De aceea, propunerea de modificare a Constitutiei este urmatoarea:

Propunere de modificare:

(4) Padurile…fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice

Aceasta prevedere trebuie completata, cu garantarea dreptului de folosinta si uzufruct al padurilor care va fi acordat comunitatilor locale

Propunere de modificare:

(9) Comunitatile locale care traiesc in apropierea padurilor au drept de uzufruct asupra padurilor langa care traiesc, in conditiile legii organice

Nota: uzufruct – Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept.

 


Cum ne-au deposedat de Pamantul Tarii prin Constitutia de azi, aprobata in 2003

Una dintre cele mai mari crime asupra poporului roman a fost infaptuita prin introducerea in Constitutia din 2003 a unui paragraf care permite cetatenilor straini si apatrizilor sa fie proprietari de terenuri.

Prin aceasta manevra legislativa procente uriase din teritoriul Romaniei au ajuns in proprietatea strainilor.

Romania poate ajunge in situatia trista si paradoxala ca intreg teritoriul ei sa apartina starinilor, iar cetatenii romanii sa ajunga chiriasi la ei in tara. Acest lucru nu este o posibilitate ci o realitate care se-ntampla sub ochii nostri.

Cum a fost posibil sa se ajunga la asa ceva? Simplu. Urmatorul paragraf existent in Constitutia din 1991 a fost eliminat:

Articolul 41

…(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

El a fost inlocuit cu un nou paragraf care permite in prezent vanzarea pamanturilor catre straini:

Articolul 44

…(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

Prin urmare, este imperios necesar sa revenim la prevederea Constitutiei din 1991 la care să adăugăm ca exploatarea și concesionarea terenurilor să se poată face doar către și de către persoane juridice și fizice române:

Propunere de modificare:

Articolul 44

…(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Concesionarea terenurilor se poate face doar către cetățenii români, către stat sau către firme private cu capital integral românesc. Exploatarea terenurilor se poate face doar de către cetățenii români, de către stat sau de către firmele private cu capital integral românesc.

 


Propunerea de modificare a Constitutiei

Varianta finala de modificare a Constitutiei este urmatoarea:



Propunere de Modificare:

Articolul 136

(1) Statul ocroteste proprietatea

(2) Proprietatea este publica sau privata.

(3) Proprietatea publica, in intregul ei, apartine statului. Ea nu poate fi impartita si trecuta in proprietatea unitatilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogatiile de orice natura ale subsolului, padurile, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice.

(5) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile.

(6) Bunurile proprietate publica pot fi concesionate, inchiriate sau date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice centrale sau locale, in conditiile legii, numai in urma unui referendum national prin care cetatenii Romaniei sa aprobe acest lucru. Bunurile proprietate publica nu pot fi concesionate ori inchiriate unor privati sau unor firme private. Exploatarea resurselor naturale ale Romaniei se poate face doar de catre firme cu capital integral de stat.(7) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila.

(8) Proprietatea publica a Romaniei este gestionata de Fondul National al Romaniei, fond suveran de stat. Conducerea Fondului National al Romaniei este aleasa prin votul direct al cetatenilor, pentru un mandat de 2 ani, in conditiile legii organice.

(9) Comunitatile locale care traiesc in apropierea padurilor au drept de uzufruct asupra padurilor langa care traiesc, in conditiile legii organice


Articolul 44

…(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Concesionarea terenurilor se poate face doar către cetățenii români, către stat sau către firme private cu capital integral românesc. Exploatarea terenurilor se poate face doar de către cetățenii români, de către stat sau de către firmele private cu capital integral românesc.

 


Conditiile in care trebuie facuta aceasta modificare constitutionala si dreptul inalienabil al poporului roman de a decide singur asupra teritoriului sau si asupra resurselor sale naturale

Aceste modificari trebuie sa implice Dreapta Despagubire a celor afectati si angajarea Romaniei intr-un proces de renegociere a tratatelor europene in ceea ce priveste un singur punct acela al opririi vanzarilor terenurilor catre cetatenii straini.

Renegocierea tratelor europene nu este un proces exceptional ci trebuie privit ca un drept natural al celor care sunt parte egala in aceste tratate. Modificari ale tratatelor europene, noi decizii si reglementari sosesc zi de zi de la Bruxelles: pact de stabilitate, pact de integrare, primire de emigranti etc..etc… Deci daca de la Bruxelles inspre noi se poate, trebuie sa se poate si de la noi spre Bruxelles, daca suntem parte egala cu ceilalti in Uniunea Europeana. In plus, in prezent exista numeroase tari ale Uniunii Europene, cum sunt Marea Britanie, Grecia, Ungaria si alte state europene care se afla in plin proces de negociere prin care cer diverse modificari ale tratatelor Uniunii Europene. Ajustarea unor tratate europene si renegocierea lor trebuie vazuta ca un proces natural si perfect indreptatit a se produce periodic, intr-o uniune de state ce au drepturi egale.

Prin urmare, cei care afirma ca aceste tratate nu pot fi renegociate si ca ele sunt batute in cuie odata pentru totdeauna, mint. Ei mint si din punct de vedere al dreptului international inalienabil al fiecarui popor de a-si decide singur soarta, mint si faptic, caci renegocierea tratatelor se petrece sub ochii nostri, diverse negocieri find deja declansate de alte state membre ale Uniunii Europene.

Nici un tratat international sau regional nu poate trece peste vointa democratica si votul cetatenilor unei tari, de a decide singuri asupra teritoriului tarii lor si asupra resurselor naturale ale tarii lor.

Cetatenii Romaniei prin aceasta initiativa nu fac altceva decat sa-si re-asigure dreptul inalienabil asupra teritoriului tarii lor si asupra resursele naturale ale Romaniei, teritoriu si resurse care le revin de drept si ale caror proprietari sunt. Cetatenii Romaniei prin aceasta initiativa nu fac altceva decat sa-si asigure viitorul lor si al copiilor lor. Jaful pornit acum 25 de ani prin vinderea si darea in exploatare pe nimic a teritoriului si a resurselor tarii noastre unor cetateni straini si unor companii straine trebuie sa inceteze.

Linkul direct catre Petitie

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi – Semneaza si tu !

http://fluierul.ro

 

Publicat în PAMANT - PADURI - RESURSE NATURALE | Lasă un comentariu

Străinii nu mai cumpără terenuri în România cu hectarul ci cu zecile de mii de hectare Secretele solului-minune din România.


Cernoziomul din care ies producţii uriaşe, vândut pe nimic şi vânat de străini.

Secretele solului-minune din România. Cernoziomul din care ies producţii uriaşe, vândut pe nimic şi vânat de străini

Este considerat atât de fertil, încât poate susţine recolte de câteva tone de cereale fără să fie aplicat niciun fel de îngrăşământ. Poartă numele de cernoziomul de Mileanca şi este unul dintre cele mai productive soluri din România.

Mileanca este o zonă exclusiv agrară din nordul judeţului Botoşani, cu aproape 6.000 de hectare arabile. Teritoriul a intrat în legendă în lumea agricultorilor din Moldova. În termeni ştiinţifici, pământul de aici poartă numele de „cernoziom cambic de Mileanca“ şi este considerat de specialişti drept unul dintre cele mai fertile soluri din România. O mostră din acest pământ minune, în care se spune că poate rodi absolut orice, se află inclusiv la Institutul de Agronomie „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi şi a fost prezentată generaţiilor întregi de studenţi. Fertifiliatea acestui sol, care oferea recolte de câteva tone de cereale fără îngrăşământ, a adus Botoşaniului înainte de 1990 o faimă aparte, dar şi renumele de „Bărăgan al Moldovei“.

Astăzi renumele cernoziomului de Mileanca a ajuns să pălească. Este exploatat de mari companii cu capital străin, care au cumpărat sute de hectare la Mileanca, şi mai puţin de localnici, care nu-i mai prea cunoscut proprietăţile.

Dumnezeu s-o îngrijit de noi şi ne-o dat pământul ăsta, care o hrănit străbunicii, bunicii şi toţi care am fost aici.

„Ce pui în pământ, aia iese“ Bătrânii satului îi spun „humărie“ şi-l consideră o adevărată binecuvântare de la Dumnezeu. „Aici am fost mereu robii pământului, ce ne-o dat aia am avut. Dar Dumnezeu s-o îngrijit de noi şi ne-o dat pământul ăsta, care o hrănit străbunicii, bunicii şi toţi care am fost aici.

„Ce pui în pământ, aia iese“, spune moş Nechita, un bătrân trecut de 80 ani din Mileanca. În anii ‘60, prospectori de la Institutul de Agronomie din Iaşi şi-au dat seama că Mileanca stă pe o adevărată comoară. Au ridicat mostre dintr-un loc numit de localnici „Trei movile“ şi au realizat că au dat peste un pământ aşa cum nu mai văzuseră. Ioan Hăidăuţu ştie foarte bine ce s-a întâmplat atunci. Era un copil al satului pasionat de agricultură. A urmat cursurile Institutului de Agronomie de la Iaşi.

A ajuns inginer agronom şi are o experienţă de aproape 40 de ani în domeniu, lucrând aproape toată cariera cu acest sol fertil de Mileanca. Cernoziomul de Mileanca FOTO Cosmin Zamfirache 10 tone la hectar fără îngrăşământ Inginerul explică de ce acest sol este atât de fertil. „Caractersitica principală este faptul că are un conţinut mare de humus, adică acizi huminici care-l pun în valoare. Are un conţinut mare, de 46%. Şi, cel mai important şi ce-l face renumit în lume este că acest humus fertil se află până la o adâncime de până la 1 – 1,5 metri, chiar 2 metri.

Elementele nutritive sunt reţinute cu forţă mare la particula coloidală, la complexul coloidal al solului“, spune Hăidăuţu. Pentru un agricultor, spune inginerul agronom, acest cernoziom este ideal.

Creşte orice în el, iar producţiile sunt uriaşe.

„Agricultorul poate să obţină producţii performante fără îngrăşăminte, la nivelul a 4-5 tone de grâu la hectar şi 8-10 tone de porumb la hectar. Eu, când eram inginer-şef, mergeam cu producţia anuală de grâu de 4-5 tone la hectare fără probleme. Şi fără niciun fel de îngrăşământ, doar pământul lucrat. La un sol normal, se poate ajunge la 2-2,5 tone la hectar“, spune Hăidăuţu.

Fertil, dar pretenţios Cernoziomul de Mileanca are un moment optim de prelucrare, în perioada ploilor. Dincolo de acest moment, experţii spun că este inutilizabil. „Pe cât de valoros este, pe atât de preteţios la executarea lucrărilor. Este foarte scurt momentul optim de însămânţare, atunci când plouă abundent. Trebuie să aibă o cantitate optimă de apă, dar nu în exces. Dacă se scapă dincolo de optim, se face asfalt, se pietrifică“, spune Hăidăuţu.

Totodată specialiştii spun că, în perioadele de secetă, acest sol ar trebui irigat prin împrăştiere. Pământul de la Mileanca este deosebit de fertil.

„Ar trebui transformat în bun naţional“

Mari companii agricole au cumpărat peste 700 de hectare de teren la Mileanca, adică aproape 30% din suprafaţa arabilă a comunei.

„Au fost nişte francezi care au cumpărat aici. Au ales un sol nu prea bun, la sărărie cum spunem noi, şi apoi au plecat. Mai sunt apoi marile companii care au luat din câte ştiu eu cam 700 de hectare“, adaugă Hăidăuţu. Printre firmele care exploatează pământ la Mileanca este şi una cu capital austriac.

„Cele mai fertile zone le cultivă băieţii de pe la noi. Şi eu, să am asemenea pământ, nu l-aş vinde pentru nimic în lume“, precizeză inginerul. Localnicul din Mileanca spune că pământul atât de fertil din această zonă se vinde pe nimic, din cauza neştiinţei oamenilor. „Nu este niciun fel de bonitare. Oamenii nu ştiu ce vând. Nici cei care cumpără nu ştiu prea bine pe ce pun mâna. Este o comoară acolo“, spune Hăidăuţu.

Botoşăneanul susţine că pământul este atât de valoros, încât n-ar trebui vândut străinilor, ci păstrat ca un bun naţional.

„Aşa cum se spune că o casă părintească nu se vinde, aşa şi acest pământ. Ar trebui la fel ca monumentele trecut în patrimoniul statului şi nu ar trebui înstrăinat“, spune inginerul. Autorităţile locale recunosc valoarea acestui teren şi spun că şansa dezvoltării ţine de valorificarea agricolă a acestor terenuri fertile. „În judeţul Botoşani ne putem mândri cu terenuri deosebit de fertile, mai ales acest cernoziom cambic de Mileanca. Şansa dezvoltării Botoşaniului, sunt aceste cernoziomuri care trebuie exploatate“, spune Cristian Delibaş, directorul Direcţiei Agricole Botoşani.

Preluare Adevărul.ro

http://fluierul.ro

Publicat în PAMANT - PADURI - RESURSE NATURALE | Lasă un comentariu

CURAT FEUDALISM: „ANAF are 28.000 de salariaţi. Ghici de ce România e tot săraca Europei?”


INSIDER: “ANAF are 28.000 de salariaţi. Cea mai mare organizaţie din România, pe lângă care Petrom păleşte (doar 15.000). Cu aşa armată de cules biruri, ghici ciupercă de ce România e tot săraca Europei. Feudalism curat. UPDATE: În SUA, 90.000 salariaţi IRS veghează aproape 130 milioane de salariaţi privaţi. (…) „După ce plătesc salariile la cei 28.000, mai rămâne praful din birurile alea. Să vedem şi partea bună: este singura instituţie care nu are nevoie (încă) de finanţare de la buget.” (…) „La o asemenea armată nu e întâmplător că suntem ţara cu cea mai mare evaziune din Europa. Pe principiul, cu cât sunt mai multe legi, cu atât nu se respectă niciuna; cu cât sunt mai mulţi colectori de biruri, cu atât se colectează mai puţin. Scopul nu este colectarea, ci păstrarea locurilor de muncă.” (SURSA

https://infoinsider.ro/

Publicat în ECONOMIE-FIRME-BANI | Lasă un comentariu

Explicaţiile celor mai faimoase nume ale dacilor. Ce înseamnă, de fapt, Decebal, Zamolxis, Kogaionon şi Sarmizegetusa


Numele cele mai faimoase din istoria geto-dacilor au stârnit controverse. Istorici şi lingvişti au oferit numeroase explicaţii pentru semnificaţia unor toponime ca  Zamolxis, Decebal ori Gebeleizis.

Gebeleizis, Zamolxis, Decebal, Deceneu, Sarmizegetusa, Burebista şi Kogaion sunt numele proprii care au stârnit cele mai multe controverse şi interpretări.

Zamolxis – zeul moş
Zamolxis a rămas în istorie ca una mare divintate a dacilor. Unii autori antici (Porphyr) au susţinut că Zamolxis a fost discipol al înţeleptului Pitagora, iar numele său îi fusese dat astfel pentru că la naştere fusese înfăşurat într-o blană de urs, numită de traci zalmos. Alţi cercetători au dedus, pe baza etimologiei cuvântului Zamolxis, că acesta ar fi fost un zeu-urs sau un zeu get aşezat printre urşii adormiţi. Mircea Eliade susţinea că numele zeului dac venea din frigianul zalmos care însemna lup, iar istoricul Nicolae Densuşianu susţinea că numele însemna „zeul-moş”.

Decebal – cel curajos
Cel mai celebru rege al Daciei şi-a primit numele Decebal ca recunoaştere a calităţilor sale. Decebal înseamnă „cel curajos” sau „cel puternic”, potrivit istoricilor. Regele dac s-ar fi numit Diurpaneus înainte ca faima cucerită în războaiele de la Tapae să îi aducă acest supranume. În anul 87, romanii au trecut Dunărea, dar au fost opriţi la Tapae, în urma unei ambuscade plănuite de Decebal. Istoricii susţin că aproape toţi soldaţii din Legiunea a V-a Aludae au fost ucişi, împreună cu generalul lor Cornelius Fuscus. Inscripţia Decebal este menţionată pe un vas de lut de mărime impresionantă, ale cărei rămăşiţeu au fost descoperite în Sarmizegetusa Regia. Vasul, probabil unul de cult, a fost ştanţat cu inscripţiile Decebalvs Per Scorilo, scrise cu litere latine

Sarmizegetusa Regia – cetatea de pe stâncă
Numele Sarmizegetusa, atribuit capitalei Regatului Dac, a apărut în inscripţiile antice şi la autorii antici sub diferite forme Zarmizeghéthousa, Sarmireg, Sarmizge, Zarmitz, Sarmazege, Sarmizege. Potrivit istoricilor, toponimul este compus din două părţi zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate) şi ar însemna „cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade”. Istoricul Vasile Pârvan arăta că numele aşezării indica sacralitatea acesteia şi faptul că Sarmizegetusa era o cetate a regilor.

Gebeleizis – zeul furtunilor
Gebeleizis sau Nebelizis ar fi fost zeul suprem al geţilor, indicat de autorul antic Herodot, în urmă cu două milenii şi jumătate. Ion Horaţiu Crişan susţinea că numele Gebeleizis (Nebeleizis) ar însemna zeul cerului furtunos. „Când tună şi fulgeră, geţii trag cu săgeţile înspre cer şi ameninţă zeul, deoarece cred că acolo sus nu este alt zeu decât al lor”, relata Herodot. Potrivit unor cercetători, Zamolxis şi Gebeleizis erau unul şi acelaşi zeu, afirmaţie contrazisă de Eliade. „Gebeleizis este un zeu al furtunii sau mai degrabă un vechi zeu al cerului, patronul clasei aristocrate şi militare, iar Zamolxis era zeul Misterelor, maestrul iniţierii, care conferă imortalitatea”, scria Mircea Eliade.

Burebista
Burebista (Burebistas sau Boirebistas, după Strabon, şi Buruista după Iordanes), a rămas în istorie drept cel mai impunător rege al dacilor, cel care a reuşit să unească sub stăpânirea sa triburile aflate în conflict şi să aducă Dacia în culmea puterii militare. Totuşi, nu se ştie cum arăta Buerbista, iar informaţiile din vremea sa, despre ele sunt puţine. Printre ele se numără scrierile lui Strabon şi Iordanes şi o inscripţie  din oraşul grecesc Dionysopolis . „Şi în timpul din urmă regele Burebista ajungând cel dintâi şi cel mai mare din regii din Tracia şi stăpânind tot teritoriul de dincoace de fluviu (Dunărea) şi de dincolo”, menţiona inscripţia.

Kogaionon – muntele sfânt
Kogaion (Kogaionon) era considerat muntele sfnt al geţilor şi locul unde a trăit Zamolxis. „Muntele a fost socotit sfânt şi s-a numit aşa. I se zicea Kogaionon şi la fel a fost şi numele râului care curgea pe lângă el”, relata geograful antic Strabon. Izvorul lui era, de asemenea, considerat sacru. Toponimul Kogaionon  provine din limba greacă, (Kō-gáy-yo-non sau Kō-ghē-o-non), iar Kogaion, menţionat de autorii moderni ar fi forma sa eronată.

Deceneu
Deceneu a fost una dintre cele mai cunoscute personalităţi din vremea regatului dac. A fost preot, astronom şi sfătuitor al regelui Buerbista, iar după moartea acestuia i-a urmat la domnie. Istoricii din Antichitate susţin că Deceneu a fost unul dintre reformatorii societăţii dacilor şi că i-ar fi convins pe aceştia să trăiască fără vin. A fost menţionat sub numele Dicineus sau Dekaineos.

http://m.adevarul.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Secretele fizicii cuantice: Viitorul și trecutul există simultan și timpul este o iluzie creată de creier


Timpul este un fenomen straniu, care nu a fost niciodată pe deplin înțeles. De-a lungul anilor, au existat numeroși oameni de știință, care au demonstrat și susținut că timpul nu există așa cum îl percepem noi. Noile descoperiri în materie de fizică cuantică confirmă acest fapt straniu.

Fizicianul englez Julian Barbour a expus o descriere interesantă a timpului. El susținea că oamenii sunt siguri că timpul există, dar le scapă mereu printre degete. Le scapă printre degete, spune Barbour, pentru că, de fapt, “timpul, în ansamblu, există în “felii” de spaţiu”. Aceste felii există separat una de alta și se pot înțelege mai bine prin ipostaze.

Aceste ipostaze sunt puse cap la cap de creier. El este cel care constituie axa timpului și noi o percepem astfel. Barbour compara acest procedeu cu cel al filmelor, care în esență nu sunt decât o captare a celor 24 imagini/secundă, care ne dau senzația de mișcare.

Italianul Carlo Rovelli (născut în 1956), specializat în gravitaţia cuantică, director la CNRS (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică, din Franţa), consideră şi el că scurgerea timpului este o iluzie generată de cunoaşterea incompletă a legilor şi regulilor Universului.

Această teorie susține că fiecare obiect are timpul său, care se scurge independent de celelalte, dar timpul său depinde în mare măsură de locul unde se află și de câmpul gravitațional. Adică, un om ar putea să trăiască mai mult dacă s-ar afla în afara galaxiei nostre, decât o face pe Terra.

Acelaşi lucru îl transmitea, de altfel, în alte cuvinte, şi Einstein, în 1955, când s-a stins din viaţa bunul său prieten Michele Besso, despre care spunea că “a părăsit această lume, dar aceasta nu înseamnă nimic, pentru că oameni ca noi ştiu că distincţia dintre trecut, prezent şi viitor este doar o iluzie”.

Einstein sugera ideea de timp pe falii sau împărțit în părți distincte. Timpul poate exista dar nu trebuie privit precum o săgeată sau un râu care curge dintr-o direcție spre alta, ci precum mai multe bucăți care există simultan.

În esență timpul nu există așa cum credem noi. Universul trebuie privit precum un corp static, guvernat de legi ale fizicii bine stabilite. Benjamin Libet, cercetător la departamentul de psihologie al Universităţii din San Francisco, primul care a primit un “Premiu Nobel virtual”, din partea Universităţii austriece Klagenfurt a demonstrat că atunci când luăm o decizie, este o iluzie a viitorului. De ce? Pentru că un grup de neuroni, în urma unui proces complex, alege dintr-o multitudine de variante, care s-au întâmplat deja.

 

Adică, creierul nostru, chiar dacă ne oferă iluzia timpului, el este conectat la adevăratul timp, care există, conform fizicii cuantice simultan, și de acolo preia informațiile din viitor, care ciudat sau nu s-au petrecut deja.

https://www.efemeride.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Film romanesc – TOAMNA BOBOCILOR 1975


Publicat în FILME ROMANESTI | Lasă un comentariu

Desene animate – Donald Duck & Chip and Dale Cartoons – Minnie mouse, Pluto, Mickey Mouse Clubhous


Publicat în DESENE ANIMATE | Lasă un comentariu

DE CE ȚI-E FRICĂ NU SCAPI(EXPLICAȚIA ENERGETICĂ)


Dacă trăiești în România este aproape imposibil să nu fi auzit măcar o dată fraza din titlu. În acest moment s-ar putea să fii sau nu de acord cu ea. Indiferent de situația în care te afli, în acest articol o să îți explic clar și în cuvinte simple de ce dacă îți este frică de ceva, cel mai probabil vei experimenta acel ceva.

Eu aud fraza de mai multe ori pe lună. S-ar putea să o auzi și tu în mod constant spusă în diverse contexte. Din câte știu eu însă, nu mulți înțeleg cum funcționează mecanismul din spate, iar dintre cei care înțeleg, prea puțini au încercat să ofere și altora o explicație. Asta până astăzi, când lucrurile o să devină clare pentru tine dacă citești acest articol până la final.

Pentru ca să nu existe neclarități, îți spun de pe acum cum am structurat articolul. Am gândit un proces în „3 pași” care te va face să înțelegi de ce fraza „de ce ți-e frică nu scapi” este un fel de lege Universală exprimată în cuvinte simple.

În prima fază o să readuc în discuție un studiu despre care am mai vorbit pe Fii Împlinit, dar care are relevanță și în articolul de astăzi. Am oscilat când am luat hotărârea pentru că aș fi putut să vorbesc despre alte câteva descoperiri științifice. Am rămas totuși la cercetarea despre care am mai scris fiindcă mi se pare că ajută cel mai mult în acest context.

Mai apoi, „pasul 2” constă în a-ți spune pe scurt cum se rezumă toată învățătura budhistă. Și asta direct de la sursă. O să vezi despre ce este vorba. Urmând ca mai apoi să descriu pe scurt ce se întâmplă în creierul tău atunci când ți-e frică de ceva. La final, voi trage o concluzie, iar tu vei pleca de aici pe deplin lămurit că „de ce ți-e frică nu scapi”. Și mai mult decât atât, vei ști dacă îmi permiți jocul de cuvinte și, de ce „de ce ți-e frică nu scapi” 😀

1. STUDIU PE ADN

Există unii cercetători pe acest pământ care sunt suficient de „nebuni” să facă niște experimente total ieșite din comun. Sunt niște nebuni frumoși. Așa îmi place mie să îi numesc. Iar unul dintre acești cercetători este Glen Rien.

El a vrut să cerceteze dacă oamenii sunt capabili să răsucească sau dezrăsucească ADN-ul folosindu-se numai de puterea minții. Iar pentru asta a folosit 3 grupuri de studiu.

Primul grup a trebuit să țină în mână o eprubetă ce conținea ADN. În acest timp subiecții au fost rugați să emită niște emoții puternice.

Oamenii din al doilea grup au ținut și eu în mână eprubete cu același conținut, dar ei au fost rugați ca pe lângă emoția puternică să emită și o intenție(un gând) de răsucire sau dezrăsucire a ADN-ului din eprubetă.

Cel de-al treilea grup a fost instruit să formuleze un gând clar de răsucirea sau dezrăsucire a ADN-ului pe care îl țineau în mână, dar să nu însoțească de niciun fel de emoție acest gând.

Singurii participanți care au reușit să răsucească molecula de ADN după bunul lor plac a fost cei din grupul de mijloc. Cei care au avut o emoție puternică însoțită de un gând.

Ajunși aici vreau să știi că ai făcut primul pas pentru înțelegerea mecanismului din spatele frazei „de ce ți-e frică nu scapi”. S-ar putea ca în acest moment să nu vezi legătura, dar până la final îți promit că totul se va lega.

2. TOATĂ ÎNȚELEPCIUNEA BUDHISTĂ REZUMATĂ ÎN CÂTEVA FRAZE

În 2013 am participat la conferința lui Gregg Braden la București. Este posibil sau nu să fi auzit de Gregg. Dacă nu ai auzit, recomandarea mea este să îi citești cărțile. Pe oricare ai alege-o îți pot garanta că vei fi surprins într-un mod plăcut.

Gregg a povestit în cadrul acestei conferințe câte ceva despre excursia pe care a făcut-o el la un moment dat în Tibet. Și spune el că, ajung în Tibet a vorbit diverse lucruri cu călugării de acolo. La un moment dat în cale i-a ieșit un călugăr foarte bătrân care toată viața lui studiase cărțile dintr-o bibliotecă budhistă. O parte dintre cărțile studiate de acest bătrân erau atât de vechi încât erau scrise pe piatră. Asta pentru că la momentul scrierii lor, hârtia nu era inventată încă.

Auzind că toată viața lui călugărul nu făcuse altceva decât să citească acele cărți de o profunzime rară, Gregg Braden l-a rugat să facă un rezumat cât se poate de scurt a informației pe care el o asimilase în zeci de ani prin lectura acelor cărți.

Călugărul i-a spus foarte pe scurt următorul lucru: „O imensă rețea energetică conectează tot ceea ce există, iar emoțiile sunt limbajul prin care se poate comunica cu această imensă rețea energetică.

Ca și concluzie scurtă a acestui punct o să îți spun că așa se explică reușita experimentului discutat anterior. De asta unul dintre grupurile care a participat la studiu a reușit să scurteze sau mărească lungimea ADN-ului fără să îl atingă efectiv. Fiindcă o imensă rețea energetică conectează tot ceea ce există. Subiecții care participau la studiu erau conectați la nivel subtil cu molecula de ADN. Ei nu au mai trebuit decât să pună informație pe canalul de comunicație.

3. CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN CREIERUL TĂU ATUNCI CÂND ÎȚI ESTE FRICĂ?

Răspunsul corect este acela că se întâmplă multe lucruri pe care nu avem nici spațiul și nici timpul să le dezbatem aici.

Relevante însă pentru noi în contextul articolului de astăzi sunt două aspecte. Atunci când îți este frică de ceva, emiți o emoție puternică pe care o însoțești de o intenție(gând, imagine) în mintea ta.

Iar așa cum am putut vedea atunci când am vorbit despre studiul care implica molecula de ADN, grupul care a combinat emoția și gândul a obținut modificarea realității fizice. Ceea ce au gândit ei a deveni realitate. Molecula de ADN s-a răsucit după bunul lor plac. Exact așa cum au gândit.

***

Ajunși în acest punct țin să îți reamintesc că ți-am promis un articol clar și simplu. Și cum lucrurile simple nu necesită explicații ample, simt că a cam venit timpul pentru concluzia articolului de astăzi.

Urmărind pas cu pas cele 3 lucruri de mai sus, aproape sigur ai tras și tu concluzia corectă. O să o spun și eu pentru că îmi place să îmi fac datoria până la capăt.

Atunci când îți este frică de ceva, în interiorul tău se declanșează o emoție puternică. Fiindu-ți frică „de ceva” și neavând o frică nedirecționată, în timp ce permiți apariția emoției, tu însoțești această emoție de un gând. Acest gând este de obicei proiecția în mintea ta a acelui lucru sau situații de care îți este frică.

Ce se întâmplă mai departe?

Tu ești conectat la acea imensă rețea energetică care conectează tot ceea ce există. Exact așa cum spunea călugărul pe care la intervievat Gregg Braden. Comunicația prin această rețea se face prin emoții.

Așadar, atunci când îți este frică de ceva, prin emoția fricii accesezi rețeaua, iar mai apoi trimiți ÎN rețea informația gând(imagine) a obiectului/situației de care îți este frică.

Acel ceva de care îți este frică este și el conectat la rețea, iar când informația trimisă de tine ajunge la destinație, obiectul/situația de care îți era frică BUM! își face apariția în viața ta.

Și așa se explică faptul că „de ce ți-e frică nu scapi”.

Rugămintea mea de final este ca dacă ți-a plăcut articolul să îmi scrii un comentariu cu părerea ta despre ce ai citit. De asemenea, vreau să știi că ai acum șansa de a-ți ajuta prietenii să înțeleagă și ei mecanismul descris în acest articol. Dacă dai un share acestui articol pe rețelele sociale îți poți ajuta toată lista de prieteni să aibă și ei acces la această informație, iar eu îți voi fi veșnic recunoscător pentru că m-ai ajutat să dau mesajul mai departe.

Cu recunoștință,
Cosmin-Constantin Cîmpanu

http://fiimplinit.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Iniţierea înseamnă lărgirea conştiinţei


Mulţi oameni se nasc pe pământ, fiecare îşi duce viaţa, dar mulţi o fac în mod inconştient, adică automat, instinctiv, biologic, unii se izolează, alţii caută compania celorlalţi dar, progresul, adevăratul progres constă în lărgirea conştiinţei, pentru a putea deveni conştienţi de tot ceea ce se petrece în noi. Neştiind toate acestea, trăim ca animalele, mulţi oameni o fac, neexistând nici un progres în viaţa lor, ei plutesc în neştiinţă: când mănâncă, când beau, când fac dragoste, conştiinţa lor nu este luminată, trezită, şi ei repetă automat anumite gesturi… Iniţierea nu este altceva decât o lărgire a conştiinţei…, da, se pot da tot felul de definiţii dar, aceasta este mai apropiată de adevăr. Dar, lărgirea conştiinţei posedă diferite grade, iar ultimul grad al iniţierii este atunci când conştiinţa devine atât de largă încât ajungem să ne topim în Sufletul Universal, să vibrăm la unison cu el, adică să ne găsim într-o armonie desăvârşită, auzind muzica sferelor. Iată iniţierea sublimă, supremă, dar este foarte greu de ajuns aici; între viaţa obişnuită şi acest grad sublim există, totuşi, multe etape intermediare pe care trebuie să le străbatem în viaţa noastră pământeană: să ne lărgim conştiinţa, s-o luminăm, astfel încât ea să poată deveni atât de clară, limpede, transparentă, lăsând să pătrundă în ea multe lucruri, până când întreg universul o poate cuprinde… Astfel, ea se amplifică, devine imensă. Lipsa iniţierii înseamnă că omul rămâne limitat, redus, minuscul, şi se învârte în jurul propriei fiinţe… Nu există nimic altceva, poate totuşi să aveţi parte de o mică iniţiere, deşi, cel mai probabil, nimeni nu v-o poate oferi în acest moment. Ce spun alţi Iniţiaţi ? Fiecare spune altceva despre iniţiere, dar toţi sunt de acord cu această explicaţie fundamentală: lărgirea conştiinţei… Unii vor spune că aceasta înseamnă dezvoltarea anumitor chakre, alţii că obţineţi anumite puteri, haruri sau calităţi… Da, lărgirea conştiinţei aduce toate aceste lucruri, totul se cuprinde în ea, nimic nu este contradictoriu, nu există definiţie mai bună pentru dezvoltarea chakrelor, pentru obţinerea puterilor… Vă mai pot da multe definiţii, dar nu vă pot fi de prea mare folos. Deci, atunci când discipolul începe să-şi lumineze toate mişcările şi actele sale mecanice, instinctive, automate, când el începe să realizeze semnificaţia subconştientului, adică a ceea ce zace în el de milioane de ani, devenind clar şi apărând la suprafaţă, adică în conştiinţa sa, el va înţelege multe lucruri. Va înţelege, mai ales, ceea ce priveşte din Înalt, curenţi, mesaje, prezenţe, existenţe care se reflectă la suprafaţa conştiinţei, devenind astfel un om complet, perfect… Altfel, el va rămâne o insectă, inconştientă, căci oamenii fac deseori gesturi din instinct, nemaigândindu-se la semnificaţia lor. Vedeţi, aici este vorba despre sufletul grupului, cel care lucrează asupra insectelor, chiar şi asupra plantelor. Pentru prima oară, numai în cazul omului conştiinţa a prins contur, mergând, conducând omul spre Divinitate; în acest moment sufletul grupului dispare, căci fiecare este individualizat… La animale, la plante, nu se întâmplă la fel, conştiinţa găsindu-se în afara lor, alţi factori o dirijează, o comandă, spunându-i: “Iată a venit momentul procreării, al înmulţirii”, căci ele nu sunt conştiente de toate acestea. Şi cum în om este destul de bine reprezentată latura animalică, multe lucruri în noi se petrec aidoma animalelor: instinctive, inconştient, impulsive, fără măsură. Trebuie ca totul să devină conştient, controlat, voit, dominat, orientat, astfel omul devine un Iniţiat, dându-şi seama ce se petrece în sine, punându-şi multe lucruri la punct, armonizându-le, calmându-le, chiar provocându-le, pentru acei care sunt avansaţi pe calea iniţierii.

Nu trebuie să uităm niciodată aceste lucruri. Atunci, acei care doresc să revină la viaţa instinctivă, pasională, trebuie să ştie că, nemaifăcând eforturi, vor deveni din ce în ce mai confuzi, oprindu-se din drum, şi mulţi o fac, gândindu-se că este mai uşor, neştiind că vor întâlni în drumul lor obstacole şi mai mari !

De exemplu, când ei dau frâu liber anumitor nebunii, se simt minunat, neexistând oprelişti sau legi, profesori pe care să-i respecte. Ei îşi spun atunci: “Ce bucurie ! Triumfăm, suntem fericiţi, nu mai respectăm nimic, nu ne mai controlăm, am găsit, în sfârşit, o cale uşoară şi minunată de urmat !”. Din nefericire, lucrurile se complică apoi…, din ce în ce mai mult, şi tot ce era pe cale să se construiască, să prindă formă şi simetrie, începe, din nou, să se deformeze, să se strâmbe, să se întunece; şi într-o zi, când ei vor dori să reia drumul ascensiunii, în acel moment apare şi plata, suferinţa, pentru că ei nu vor reuşi din cauza lucrurilor acumulate, a dificultăţilor nenumărate, a imprudenţei comise. Astfel apar regretele, remuşcările şi deziluziile… Da, ne lăsăm duşi repede de plăcere, coborâm repede aşa cum o fac copiii iarna cu sania pe derdeluş, şi când dorim să urcăm, ne apar dificultăţile. Da, v-o spun cu toată sinceritatea, aşa se petrec lucrurile… Dacă nu ar fi fost aşa, aş fi depăşit omenirea întreagă !… Iată ceea ce se întâmplă: unul se justifică că a făcut dragoste doar cu o fată, altul că a dat foc numai unei singure locuinţe, iar un altul că nu a omorât decât o singură persoană… Ce nefericiţi, ce mizerabili ! Dacă nu aş fi avut acest Învăţământ, aş fi devenit cea mai rea fiinţă de pe pământ… Rugaţi-vă Cerului să nu-mi ia această învăţătură !… Când privesc la toţi nefericiţii care au furat mii de franci, au omorât atâtea persoane, mi-e milă, fiindcă eu aş fi putut escroca lumea întreagă ! Nu dorinţa este cea care îmi lipseşte, ci nefericirea de a fi intrat în acest Învăţământ ! Ah, din fericire, voi nu mă credeţi, nu-i aşa ? Am observat la tineri că logica, judecata lor, nu este încă pusă la punct. Concluziile vin de abia după ce ei au trăit experienţe, după ce s-au ars; abia atunci ei încep să gândească diferit. Atât timp cât nu au întâlnit şocuri, izbituri, nenorociri, războaie, ei suprimă cu uşurinţă toate regulile, legile, sfaturile ! Nu trebuie să elimine tot, deoarece, la rândul lor, când vor avea copii, şi vor vedea că aceştia fac aceleaşi greşeli ca şi ei, din cauza eredităţii, a clişeelor, atunci îşi vor smulge părul, ţipând în gura mare… Vedeţi, dar, plata datoriilor se pot face şi după 10, 15, 20 sau 30 de ani, şi după, nimeni nu rămâne nepedepsit. Ei nu realizează că, ignorând legile morale, eticii, înţelepciunii sau ale esteticii – şi cu câtă bucurie o pot face – nu pot înţelege cum este construită viaţa; dacă ar fi ştiut că totul se înregistrează, că fiecare lucru declanşează, la rândul său, un altul nu tocmai armonios, ce-l poate distruge, ar fi reflectat mai mult… Nu, ei nu o fac şi dau frâu liber tuturor anomaliilor, libertinajului, dezmăţurilor; când li se explică, ei găsesc că morala este demodată şi trebuie suprimată, că sunt înşelaţi, că nimic nu este moral în viaţă !… Da, ei consideră că trebuie să-şi urmeze instinctele şi nimic altceva ! Dacă ar fi dorit măcar, să studieze mersul lucrurilor, cum a construit Dumnezeu omul în atelierele Sale din Înalt, s-ar fi putut opri atunci, să mai judece puţin… Da, ia să vedem ce câştigăm şi ce pierdem ! Acest lucru trebuie, mai întâi, inoculat tineretului: să studieze experienţele celorlalţi, să le urmeze, să aibă modele. Dar nu, ei dau frâu liber la tot ceea ce simt: mobile, predispoziţii fără măsură, fără reţinere, fără inteligenţă! Aici este problema: odată ce te-ai obişnuit, controlul şi voinţa dispar, inteligenţa la fel iar când vei dori să câştigi, să te afli pe primul loc, aceste instrumente sunt slabe, uneori inexistente, şi nu vei reuşi ! Astfel, oamenii devin nedrepţi, răi, cruzi, reproşează tuturor necazurile proprii… dar, adevărul este că ei nu şi-au dezvoltat îndeajuns voinţa, controlul, judecata, inteligenţa şi perfecţiunea ! Ei s-au lăsat duşi de plăceri, aruncându-se cu capul înainte, spre prăpăstii, cu mâinile legate, ce prostie !… Cum să-i faci să înţeleagă că ei însuşi se limitează, devin independenţi, şi în momentul când sunt scuturaţi sau loviţi de alte persoane pe care le-au jignit, le-au urât sau făcut rău, ei încep să se gândească cum să repare răul făcut, cum să iasă din situaţia neplăcută ? Da, dar odată ce ai abandonat inteligenţa şi voinţa, este greu să le mai dezvolţi mai târziu ! Apar, astfel, lovituri fără sfârşit din partea societăţii sau a forţelor naturii şi omul nu mai poate ieşi din acest joc… Iar eu, ce fac eu ?… Cine mă poate împiedica să comit crime, am atâtea mijloace să o fac ?… Ei bine, există un adevăr care mă împiedică, care ne uşurează, ne schimbă, şi acest adevăr vi-l comunic eu vouă… Ar fi bine ca tinerii să-l asculte puţin, să-l verifice, el există aşa de milioane de ani, nu eu l-am creat, ci trebuie să-l studiem împreună, să-l aprofundăm, să-i extragem beneficiile… De ce să-i reproşăm mereu naturii mobile şi tendinţe lipsite de judecată ?… Ea are, totuşi, scopuri precise, exacte, dar noi nu cunoaştem faptul că ele sunt puse în slujba binelui ! Toate instinctele, toate pasiunile, pot servi binelui, dar cu o singură condiţie: să le controlăm, să le măsurăm, să le dozăm, să le orientăm…

Vă veţi întreba de ce a creat natura vânturile, furtunile, inundaţiile, torentele ? Ei bine, ea îşi are planurile ei şi noi nu trebuie să o criticăm, ci să folosim, să controlăm şi să ne îngrijim de toate aceste lucruri, şi încet-încet, oamenii vor putea controla toate aceste cataclisme, transformându-le energia în folosul lor propriu. Nu putem să-i reproşăm naturii ca ne-a oferit în străfundurile pământului cărbune, petrol şi că acestea ne pot face rău ! Nu, ne vor face rău numai dacă nu vom fi inteligenţi şi prudenţi; căci natura poate şi fulgera… Dar, dacă ne vom dezvolta inteligenţa, voinţa şi controlul, orientarea, da mai ales să ştim să ne orientăm lucrurile zi de zi, să cunoaştem direcţia, vom observa că nu mai putem critica natura… Fiind slabi şi proşti nu atragem decât răul ! Chiar şi binele pe care-l primim ne poate face rău, căci nu l-am înţeles… În schimb, totul se poate transforma în bine, dacă ştii cum să-l utilizezi. Într-o zi, într-o conferinţă, am spus: otrăvurile, răul, tot ce este negativ, nociv, vor constitui formidabile remedii pentru a vindeca tot, tot ! Răul va sluji vindecarea, ameliorarea lucrurilor: numai să ştim cum să-l dozăm ! De ce, pentru moment el este distrugător ? Pentru că există în doze alopatice… Otrava este extrem de puternică, distruge ţesuturile, îngroaşă sângele… În timp ce dacă o veţi doza, veţi putea vindeca toate bolile, de exemplu cu veninul şerpilor, al cobrelor… De ce repetăm, acum, aceleaşi lucruri ? Fiindcă nu le-am înţeles…, dacă le-aţi fi înţeles eu nu le-aş mai repeta… De ce oare, lumea invizibilă, care se găseşte deasupra mea, în spatele meu, mă inspiră, îmi oferă cuvintele, subiectele, problemele pe care trebuie să vi le înfăţisez ? Deoarece, ea observă că toate acestea nu au fost bine înţelese, folosite şi atunci insistă prin intermediul meu… Nu-mi veţi putea reproşa că v-am spus aceleaşi lucruri, de atâtea ori ! Dovada este faptul că mulţi dintre voi vin şi îmi spun: “Maestre, de abia astăzi am înţeles această conferinţă”, deşi ea fusese auzită de zece ori !… Da, este necesar să repetăm unele lucruri, fiindcă la început, prima, a doua, a treia oară, nu suntem pregătiţi să înţelegem, să vibrăm… Iată că, a zecea oară, s-a produs o lumină şi am înţeles ! Iată, eu mă aflu în mâinile lumii invizibile, iar dacă lumea invizibilă va considera că meritaţi să ştiţi unele lucruri, ea mă inspiră, mă va însufleţi, îmi va oferi subiectele, căci adesea nu eu sunt acela care stabileşte programul… Nu, eu nici măcar nu ştiu despre ce să vorbesc când ajung în sală, nu am nimic în minte, şi lumea invizibilă, ştiind ce se pretrece cu voi, că suferiţi, că sunteţi nefericiţi, alege subiectele ! Nu, eu nu ştiu nimic, să nu-mi reproşati apoi; unii dintre voi vin şi-mi spun că la conferinţă am continuat discuţia avută cu unul sau cu celălalt ! Nu vă mai miraţi atât de mult, pe mine toate acestea nu mă privesc… Vedeţi cum se petrec lucrurile ? Totul depinde numai de voi; dacă vă veţi mări conştiinţa şi veţi acorda importanţă Învăţământului, ce va mai urma ? Nu ştiu, n-am nici cea mai vagă idee… Ce vi se va mai putea revela ?… Totul depinde de voi ! Când am copii în jurul meu, nu le pot destăinui toate secretele, ci numai ce ei pot înţelege… Dacă întâlnesc profesori universitari sau Iniţiaţi, schimb şi limbajul şi subiectele…, totul depinzând de persoană. Dacă întâlnesc un pictor, îi voi vorbi despre culori, unui muzician despre muzică, unui matematician despre matematică. Deci avansaţi din ce în ce mai mult în această direcţie: controlaţi-vă, dominaţi-vă, învăţaţi să judecaţi, să primiţi lumina, să vreţi să ştiţi ceea ce este bun sau rău, angajându-vă într-o anume direcţie ! Apoi, veţi putea vedea ce va ieşi de aici. Chiar şi eu mă educ, prin propriile mele cuvinte !

Vă doresc o zi bună, încercând să profitaţi cât mai mult de timpul petrecut aici, fără calomnii şi critici, ci în meditaţie şi lectură, instruindu-vă ! Dacă obosiţi, nu fortaţi, căci astfel vă veţi bloca multă vreme. Odihniţi-vă şi reîncepeţi apoi munca şi veţi vedea mai târziu utilitatea. Peste tot unde veţi merge, veţi aduce câte ceva minunat ! Oamenii au nevoie, ei se află mereu în dezordine şi în certuri, în tristeţe şi nesiguranţă, nu ştiu de unde vin şi încotro se îndreaptă ! De ce să nu îi ajutaţi ? Câteva cuvinte numai, rostite cu iubire, vor produce uimire, iar voi veţi fi mândri că aţi fost utili, folositori. De ce să nu aveţi acest ideal ? Mulţi oameni îşi prăpădesc timpul, energia, prosteşte, când ar fi putut câştiga mult mai mult altfel ! Când vă veţi întoarce acasă de aici, oamenii vor fi uimiţi de schimbările ce s-au produs pe chipul vostru, în gesturi şi priviri, în voce şi în cuvinte, în comportament şi vă vor întreba cum s-a produs schimbarea. Voi le veţi putea răspunde, ajutându-i: “Trebuie să trăiţi altfel, nu aşa cum o faceţi acum ! Continuând aşa, vă veţi întoarce în animalitate, în timp ce, dacă veţi trăi după un sistem divin, după reguli precise, după ceva care nu este artificial…Oamenii îşi imaginează că un sistem iniţiatic înseamnă ceva în afara regulilor, ceva care te deformează. Nu, nu, ceea ce am acceptat să trăim până acum înseamnă adevărata deformare; ne întoarcem înapoi… În timp ce, Iniţiaţii ne ajută să ne apropiem cât mai mult de această viziune a lumii, aceasta însemnând latura naturală şi normală a lucrurilor. Nu trebuie să ne imaginăm că toate acestea sunt anormale şi normale sunt lucrurile ciudate, urâte, tot ceea ce este dezagreabil. Trebuie scoase din mintea oamenilor aceste judecăţi. După Inteligenţa Cosmică este anormal dar, dupa mintea oamenilor obişnuiţi acestea par normale. Spuneţi acum aceste lucruri tinerilor, ei o merită, au multe lucruri bune în interiorul lor, numai că ele nu sunt bine orientate. Chiar dacă unii dintre ei sunt ciudaţi, odată orientate, pot deveni modele, iar eu le-o doresc, căci mă bizui mult pe tineret, el va schimba lumea, ea va aduce Împărăţia Domnului, ea va realiza idealul nostru. Da, ce vreţi, “ceilalţi se pregătesc de plecare, sunt obosiţi”. Da, tineretul nu trebuie lăsat astfel ! Ocupaţi-vă de el ! El constituie o forţă, dar care nu este bine orientată.

Tuturor vă doresc o după-amiază cât mai plăcută !

OMRAAM AIVANHOV

https://detoatepentrutotisimaimult.blog

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

CÂT DE INTOXICAȚI SUNTEM?


Observând cu atenție oamenii din jur, cu înțelegerea intelectuală, dar și cu trăirea personală a procesului detoxifierii, încep să realizez, încetul cu încetul, magnitudinea problemei cu care ne confruntăm cu toții. Deja nu mai e vorba dacă suntem „intoxicați” sau nu. Mi-e foarte clar că trăim cu toții stări din ce în ce mai profunde și complexe de intoxicație, care ne țin corpul fizic la limita supraviețuirii, starea emoțională mereu pe muchie, în pericol continuu de dezechilibru la cea mai mică provocare, iar starea mentală într-o ceață și confuzie continue. Acum, problema care se pune este cât de intoxicați suntem atunci când ne confruntăm cu o serie probleme de sănătate.

pH-ul natural al corpului nostru este ușor alcalin (7,3–7,4).

Un pH cu valoarea 7 este neutru, sub 7 este acid, iar peste 7 este alcalin.

Pentru a ne menține pH-ul alcalin, tot ce trebuie să facem este să mâncăm alimente alcaline.

Pielea este primul loc în care observăm semnele acidozei: acumulări de reziduuri acide în spațiile dintre celule, ca urmare a proastei filtrări a rinichilor, proastei eliminări la nivel intestinal și stagnării limfatice în tot corpul. Pielea este considerată al treilea rinichi, și atunci când cei doi rinichi pe care-i avem nu mai fac față și nu reușesc să elimine reziduurile acide proprii ale corpului (produsele de deșeu ale miliardelor de celule care își îndeplinesc zilnic activitățile normale), pielea își asumă această funcție secundară, de organ de excreție.

Observăm cum pielea începe să se încarce funcțional la copii: apariția timpurie a alunițelor sau a altor creșteri sau pete de diferite culori (maro, roșiatice, albicioase) nimic altceva decât depozite de reziduuri toxice care nu pot fi eliminate și sunt depuse în grăsimea subcutanată, pentru a nu dăuna organismului. Alunițele și petele maro sunt cel mai adesea reziduuri de carbohidrați imposibil de asimilat și greu de eliminat (zahăr, făină, produse de patiserie, înghețată, biscuiți, pâine, paste etc.). Petele și protuberanțele roșii (uneori angioame, alteori pur și simplu vase dilatate) sunt deformări ale pereților vaselor mici de sânge, create de reziduurile acide din spațiile din jurul celulelor, ce nu pot fi eliminate prin transpirație sau direct prin piele (pentru că ar arde pielea, din cauza toxicității lor). Cel mai adesea, sunt produși de reziduu din alimente precum carne, pește, lactate sau ouă (proteine animale).

Majoritatea copiilor se nasc cu o piele perfectă, netedă, mătăsoasă, fără nicio pată. Cei care se nasc cu semne din naștere au beneficiat deja de reziduurile acide ale mamei lor (alimentația și condițiile acesteia de viață au fost intens creatoare de reziduuri acide). Treptat, cu fiecare an de viață, ca urmare a expunerii la alimentația intens acidă cu care oamenii sunt obișnuiți de presiunea socială, și prin încadrarea în stilul de viață extrem de stresant, pe care mamele îl acceptă cu supunere, copiii încep să prezinte semne de slăbiciune a funcționării glandelor suprarenale (glandele de stres) cu afectarea funcției rinichilor (vedem după cearcănele lor) și semne ale proastei funcționări a intestinelor (constipație, cu un singur scaun chinuit pe zi, este regula de eliminare la majoritatea copiilor). Și pielea lor începe să se murdărească cu fel și fel de crescături și alunițe, cu lipoame și chiar vergeturi (fibre de colagen rupte, atunci când își pierd fermitatea, semnalând și o slăbiciune clară a glandelor paratiroide, pe lângă cele deja amintite.

La adulți, apar foarte devreme ridurile (pielea uscată și ridată este un semn clar de intoxicație și acidoză). Pielea devine mată, uscată, lipsită de elasticitate și strălucire (în ciuda tuturor cremelor folosite) și cu probleme în diferite zone ale corpului. Apar bătături pe tălpi, în locurile în care eliminările de reziduuri acide sunt cele mai intense și agresive (se știe că prin tălpile picioarelor se elimină reziduurile acide în exces din zona membrelor inferioare). Mirosul neplăcut al picioarelor ne arată o foarte mare toxicitate cu reziduuri proteice, iar prezența continuă a acizilor determină în timp crăpături la nivelul călcâielor și inevitabila apariție a ciupercilor între degete sau pe talpă. Tratamentele locale sunt ineficiente și deci inutile. Atâta timp cât există reziduuri acide (create prin alimentație și stil de viață) nu vor dispărea nici mirosul urât, nici ciupercile și nici leziunile.

Pielea feței este printre cele mai afectate de acidoză. La nivelul ei se proiectează meridiane importante de acupunctură, legate în special de tubul digestiv (vezica biliară, stomacul, intestinul subțire și gros) dar și de rinichi și suprarenale. Ridurile de expresie, cearcănele, pleoapele umflate, buzele strânse, crăpate, uscate, erupțiile de toate felurile, pielea uscată și descuamată – toate arată nivelul de acidoză interior și starea tubului digestiv/rinichilor. Pleoapele superioare ne arată starea rinichilor, iar colțul intern al ochilor reflectă starea suprarenalelor corespunzătoare. Am fost uimită să văd într-un muzeu celebru busturi ale unor personalități din istoria antică (greacă, romană) cu ochi având pleoapele superioare umflate și colțul intern umflat! Sculptorii din vechime, cu ochiul versat al artiștilor obișnuiți să surprindă detaliul, au reprezentat și acest amănunt în piatră. Și astfel am realizat că, de mii de ani, oamenii suferă de aceeași acidoză sistemică generalizată, cu aceiași rinichi prost funcționali și aceleași suprarenale slăbite. Și nimeni, niciodată nu a pus la îndoială calitatea hranei ființei umane și modul său de viață. Au fost transmise automat, ca de la robot la robot, aceleași obiceiuri sociale și alimentare și au fost acceptate stările de suferință și boală ca fiind „blesteme” care ne lovesc din afară, „teroriști” invizibili, lovindu-ne când ne este lumea mai dragă! Dar cu mintea încețoșată de acidoza limfatică nu-i de mirare că nu ne punem întrebări și luăm totul de bun!

La majoritatea ființelor umane, acidoza capului este una dintre cele mai intense, pentru că zona gâtului este foarte îngustă, iar vasele limfatice sunt pline ochi cu reziduuri acide din copilărie (mulți copii „beneficiază” de scoaterea amigdalelor și a polipilor, având drept consecință blocajul întregului sistem de drenaj limfatic al gâtului și apariția ulterioară a durerilor de cap și ceafă și a spondilozei cervicale. Cearcănele de sub ochi ne arată cât de tare sunt afectați rinichii în partea lor inferioară de drenaj. Există adulți și copii care au o colorație maronie/albăstruie în jurul ochilor, cu care s-au obișnuit, ca făcând parte din fizionomia lor. Aceștia au rinichi și suprarenale foarte slăbite și ar trebui să fie luate măsuri de detoxifiere și dietă extrem de severe, mult mai dure decât alți oameni, pentru a se menține într-o stare bună de sănătate, timp mai îndelungat.

Erupțiile la nivelul obrajilor (dermatita atopică a copiilor sau cea seboreică de la adulți) ne arată acidoza la nivelul stomacului și primei părți a tubului digestiv. Tot ce apare în jurul gurii și la nivelul buzelor (inclusiv erupțiile herpetice) arată stagnare la nivelul intestinului gros, proasta lui eliminare, precum și probleme de absorbție la nivelul intestinului subțire. Iar cel mai adesea, arată prezența paraziților intestinali. 80-90% dintre adulții care mănâncă „normal” (hrana obișnuită – pâine, lactate, carne, mâncare gătită, dulciuri) au viermi de tot felul. Nu toate deparazitările sunt eficiente, pentru că viermii sunt foarte adaptați la locuire în zone ascunse și greu accesibile, pentru orice tratament (de pildă în cecum – zona de unire a intestinului subțire cu cel gros).

Erupțiile din zona frunții, a marginii pielii păroase a capului și de pe pielea capului au o mare legătură cu vezica biliară, cu stagnarea fierii în ficat (existența dopurilor de tip plastilină din fiere). Practic, orice apare pe față arată starea de acidoză a sistemului digestiv/urinar (cele două sisteme importante de eliminare a reziduurilor acide din organism). Nu-i de mirare că fețele multor oameni sunt deformate, buhăite, căzute, boțite, acrite, că bărbiile lor inferioare sunt deformate de depuneri de grăsime care se străduie să neutralizeze acidoza acumulată aici, că pe măsură ce îmbătrânesc (de fapt, pe măsură ce se acumulează din ce în ce mai multe reziduuri acide) oamenii arată mai deformați și mai stafidiți. Și fețele lor arată mult mai rău decât restul corpului, care se păstrează de multe ori în stare acceptabilă mai mult timp (am văzut femei subțiri, cu corpuri ca de adolescente și fețe zbârcite și îmbătrânite, trădând gradul profund de acidoză al corpului lor. Acest lucru l-am observat în special la fumătoare.

Și corpul are semnele lui de acidoză, primul și cel mai evident fiind dispariția taliei sau apariția colăcelului de grăsime la nivelul mijlocului (atât la bărbați, cât și la femei). Urmează și alte semne clare – umflarea abdomenului și apariția depozitului de grăsime pe burtă, coapse, fese; deformări, vergeturi, transpirație abundentă și urât mirositoare (mai ales la nivelul subrațului, unde se găsesc lanțuri ganglionare importante, sau al zonelor inghinale). Oamenii se chinuie să corecteze aceste probleme cu măsuri exterioare – creme, unguente „miraculoase” anti-celulită, masaje și aparate de tonifiere, corsete și lenjerie care să strângă grăsimea, sau exerciții de gimnastică/fitness epuizante, care nu fac decât să creeze o acidoză suplimentară. Nu mai vorbesc despre cosmeticele menite să mascheze problemele (de la groaznicele antiperspirante pe bază de săruri de aluminiu, până la cremele de protecție solară – de fapt, pelicule chimice care blochează și mai tare pielea. Oamenii își tratează foarte rău propriul corp fizic – începând cu modul în care îl alimentează. Și acceptă toate deșeurile pe post de „combustibil”, fiecare masă fiind doar o re-alimentare a acidozei deja existente și vizibilă clar la toți cei din jur.

Picioarele sunt al doilea loc în care se acumulează reziduurile acide. Acestea determină umflarea gleznelor (după mers sau stat mult timp în picioare, se creează o cantitate mai mare de acizi, care nu pot fi eliminați în timp util prin urină ori scaun) sau dureri la nivelul gambelor (ca o febră musculară, ca și cum ceva apucă și strânge gamba). La copii, acești produși acizi determină dureri intense chiar la nivelul oaselor, pe care medicii le numesc eronat „dureri de creștere”. Apar mai ales noaptea, pentru că atunci are loc acumularea cea mai mare de acidoză în corp, rinichii fiind suprasolicitați. Pentru aceste dureri se prescrie calciu sau magneziu (care funcționează, pentru că neutralizează acizii, dar cu prețul formării unor săruri ce nu pot fi eliminate cu ușurință, creând nisip în rinichi sau depuneri pe suprafața oaselor). La adulți, acidoza avansată duce la apariția cârceilor, crampelor, spasmelor, a unor simptome pe care mulți le numesc „spasmofilie”, aceasta tratându-se la fel de ineficient cu calciu sau perfuzii cu ser fiziologic, cu rol de neutralizare.

Când acizii se acumulează ani de zile, în cantități impresionante, ei încep erodarea și distrugerea țesuturilor din jur – mai întâi a vaselor de sânge – și apar erupții numite frecvent purpură, eritem sau alergii, apoi și a altor țesuturi (cu tulburări de circulație impresionante, de la vene varicoase, până la colorarea vineție/maronie a părți întregi din picior), ajungându-se la extrema situație a leziunilor nervoase, cu amorțeli, parestezii și chiar paralizii ale unor zone mari a piciorului. Reziduurile acumulate la nivelul picioarelor se drenează mult mai greu decât cele din restul corpului, întrucât curgerea limfatică se face în sens anti-gravitațional, iar poziția „stat în picioare” timp îndelungat, sau cu picioarele atârnate (statul pe scaun) nu favorizează întoarcerea limfatică.

Plimbarea, mersul pe jos, exercițiile fizice, dar și statul întins periodic, cu picioarele ridicate, ajută la întoarcerea venoasă și favorizează eliminarea reziduurilor acide din zona picioarelor.

Privind membrele inferioare ale unei persoane, vedem nivelul de acidoză al acesteia. Am observat vara nivelul uriaș al acidozei la fete și băieți tineri cu picioare umflate și gambe îngroșate de stagnare limfatică, coapse pline de celulită (depuneri de grăsimi pe coapse, dar și pe gambe, sub formă de cocoloașe de grăsime, un alt mecanism de echilibrare al acidozei). La adulți, rar am mai văzut picioare frumoase, suple și netede, pentru că vasele dilatate și îngroșate, retenția de fluide și deformările de tot felul sunt deja normalul.

Uitând-ne la fața și picioarele unei persoane, putem prezice cu destulă exactitate starea de acidoză în care se află aceasta. Pentru mine a devenit un joc interesant să observ semne de acidoză la cei alături de care călătoresc sau la oameni de pe plajă și să-mi dau seama care este regimul lor alimentar și ce organe le funcționează bine sau mai puțin bine. Și nu este ghicit, ci o cunoaștere simplă, ușor de învățat, ce poate facilita înțelegerea modului minunat în care funcționează corpul nostru. Iar dacă am ocazia să privesc în ochii unei persoane, reușesc să văd profunzimea reală a acidozei cu care se confruntă aceasta.

Pupila este punctul negru din mijlocul zonei colorate numită iris. De jur împrejurul ei, pe irisul colorat se proiectează intestinul nostru, iar la persoanele cu ochi albaștri sau verzi, dar și la cele cu ochi căprui deschis se poate observa colorația gălbuie/portocalie sau maronie din jurul pupilei. Asta îmi arată grosimea stratului de mâl depus pe pereții intestinului. La copii, depozitele sunt albicioase, dar am văzut și copii cu depozite maronii, ca la adulții foarte intoxicați. Orice fel de pete sau linii colorate pe iris arată afectarea anumitor zone, corespunzătoare unor organe din corp. Iridologia este o știință minunată și facilă, care evaluează starea de curățenie a organismului fizic, iar ochii sunt cu adevărat oglinda întregului corp. Lumina lor pălește cu fiecare an de acidoză, ajungând să fie o umbră încețoșată. De multe ori, privesc oamenii în ochi și nu mă uit la nimeni. Pentru că am senzația că nu este nimeni dincolo. Ceea ce nu se întâmplă când privesc în ochi un copil și văd o prezență – este cineva acolo care, la rândul său, mă privește. Fascinantă experiență!

Și pentru că vorbim despre ochi, să nu uit să vă precizez că toate tulburările de vedere, indiferent cum sunt numite de medici ­– miopie, hipermetropie, astigmatism, strabism, glaucom – sunt provocate de acidoza și depozitele de limfă acidă din spatele globilor oculari. Uscăciunea, usturimile și ochii grei sunt semne clare ale acidozei limfatice a capului. Am observat în timpul detoxifierii, în special în primele luni, o accentuare a tulburărilor de vedere (mai ales vederea în ceață, la distanță sau aproape, sau dificultăți de acomodare aproape-distanță). Multe astfel de simptome au fost accentuate de cura cu pepeni, dar la un moment dat vederea s-a limpezit și am văzut clar, mai clar ca altădată. Dar au fost destule săptămâni de ceață mentală și de teamă legată de întregul proces.

Pielea, picioarele și ochii unui om pot fi evaluate dintr-o privire și-ți poți face idee despre gradul de acidoză cu care se confruntă acesta. Nu mi-a fost ușor să accept că intensitatea acidozei mele  este una severă (cu atât mai mult, cu cât am avut pretenția că am un stil de viață considerat sănătos după vechile standarde). Probabil că am avut nevoie de această experiență pentru a putea trece prin procesul invers, pe care intenționez să-l parcurg în următoarele luni, și pentru a putea ghida și alte persoane pe acest drum. Am aflat că m-am născut într-un organism vulnerabil, că genele mele erau slăbite de abuzurile de generații ale înaintașilor mei și că, pentru a-mi putea reechilibra și reface vehiculul fizic care se confruntă cu o acidoză extremă, am nevoie de disciplină interioară și o reeducare a obiceiurilor. Am pus și voi pune la îndoială tot ce am învățat că e corect, bun sau sănătos, iar prin verificarea directă a validității informațiilor, prin trăirea lor zilnică și evaluarea lor cu instrumentele educației mele medicale voi avansa pe calea înțelegerii procesului de acidoză / intoxicare al corpului – și al inversării sale.

Cum evităm acidoza metabolică? Evitând alimentele care o provoacă. Produsele care trebuie eliminate din dieta noastră zilnică sunt în primul rând lactatele, carnea, peștele, zahărul rafinat, cerealele rafinate, alcoolul, cafeaua și băuturile carbogazoase. Alimentele procesate și modificate genetic pot, de asemenea, contribui la aceasta condiție. Alimentația ideală este cea alcătuită din produse proaspete, neprăjite, dense nutritiv, într-o proporție de 80% legume și 20% fructe. Dacă nu știți de unde să începeți, iată o listă cu cele mai alcaline alimente: țelina, sparanghelul, salata, castraveții, ardeii, spanacul, sfecla, morcovii, păstârnacul, avocado, varza, broccoli, conopida, roșiile, dovleceii, mazărea, prazul, cartofii noi, verdețurile, cerealele integrale, nucile, alunele și semințele. Iar dacă suferiți de multă vreme de aciditate, suplimentați-vă o perioadă aportul de calciu, vitamina D și magneziu, pentru a reface rezervele corpului. De asemenea, este important să vă odihniți și să evitați stresul.

Sursa: aici

http://frumoasaverde.blogspot.ro

Publicat în ALIMENTATIE | Lasă un comentariu

Istoria BLESTEMULUI la români. Cărţile cu AFURISENII garantau proprietățile bogaților vremii


hrisov

Prima atestare documentară a localităţii Bucureşti datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie domnitorul Vlad Ţepeş scuteşte de dări şi întăreşte dreptul de proprietate al unor locuitori. Documentul se termină cu un blestem – vom vedea de ce.

Hrisovul lui Vlad Ţepeş, foarte deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900. Menţionăm că domnitorul a locuit, patru din cei şase ani de domnie, “în cetatea Bucureşti“, preferându- l reşedinţei din Târgovişte.

Vorbim despre actul oficial de naştere a Capitalei României actuale, adică hrisovul voievodului Vlad Ţepeş din 20 septembrie 1459, emis din cetatea Bucureştilor, în limba slavă. Prin acest document se recunoştea dreptul de proprietate şi scutirea de dări faţă de domnie pentru Andrei şi fiii acestuia.

Totodată, în acest document este întărit dreptul de moştenire a respectivilor asupra unor proprietăţi din Ponor (Oltenia), nu doar pe linie bărbătească, ci şi prin descendenţă femeiască. Practic vorbim despre un document economic.

În ceea ce priveşte oraşul, pe 14 octombrie 1465, Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş, decide ca Bucureşti să fie una din reşedinţele domneşti ale Ţării Româneşti. În timpul domniei lui Radu cel Frumos, 18 din cele 25 de documente au fost emise din Cetatea de Scaun Bucureşti. Cei doi fraţi au fost promotorii ridicării Bucureştiului la rang de capitală.

Ulterior, Mircea Ciobanu ridică un palat domnesc, numit mai târziu Curtea Veche, între 1558-1559, unde se construieşte şi o biserică.

În fine, revenind la hrisovul lui Ţepeş, trebuie să spunem că el se termină cu un blestem: “(…) Pe acela Domnul Dumnezeu să-l nimicească şi să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui să fie părtaş lui Iuda şi lui Arie şi cu ceilalţi care au spus: sângele lui asupra lor şi asupra copiilor lor, ceea ce este şi va fi în veci, amin(…)”

Ce înseamnă acest lucru? La vremea respectivă, toate documentele oficiale se terminau cu o imprecaţie. Pentru că oamenii erau deosebit de religioşi, ei se fereau de blesteme, deci nu încălcau deciziile scrise ale autorităţilor. Era un mecanism simplu şi eficient să te faci ascultat.

În actele oficiale româneşti formula blestemului este de origine bizantină şi ajunge prima oară în Ţara Românească în secolul al XIV-lea. Paragraful cu cele mai înfricoşătoare cuvinte nu lipsea niciodată din normele după care fiecare cancelarie întocmea aceste acte ale vremii.

Folosirea imprecaţiilor în actele oficiale este de origine bizantină

Chiar dacă era diferită de la o curte la alta – conţinând de la cuvinte blânde până la afurisenii ce îi îngrozeau şi pe cei mai necredincioşi din popor – aşa-numita formulă diplomatică a blestemului era nelipsită din hrisoavele acelor timpuri. Indiferent de formă, rostul blestemului era să-i înfricoşeze pe cei cărora le era destinat documentul.

În general, călcătorii poruncii domneşti erau ameninţaţi cu fel de fel de imprecaţii. Voievodul Matei Basarab întăreşte un act de danie către Mănăstirea Cotmeana astfel: “Iar dacă nu se va cinsti şi nu va înnoi şi nu va întări această carte a domniei mele şi miluire, ci acei cnezi o vor strica şi o vor nimici şi o vor lăsa în uitare, acela să fie de trei ori blestemat şi anateme şi afurisit de 318 sfinţi părinţi care sunt la Nicheia (…) şi să-l afle bubele lui Ghiezie în veacul veacului, amin.” Mai târziu, prin secolul al XVI-lea, apar “cărţile de blestem”.

Domnitorii sau cei care aveau dreptul să judece cereau Bisericii (puterea spirituală) realizarea unor “cărţi de blesteme” pentru aflarea adevărului în diferite pricini. Aceste documente reprezentau ultima soluţie a actului juridic, ieşirea dintr-o situaţie altfel insolubilă. Documentele conţineau blesteme înfricoşătoare care, uneori, erau citite de cleric în biserică, înainte de judecată.

Apoi împricinaţii erau puşi să jure pe acel document că spun adevărul. În majoritatea cazurilor, preotul care aducea cartea de blesteme o citea la o răscruce de drumuri şi tot acolo se săvârşea jurământul împricinaţilor.

Cărţile de blesteme nu erau doar de import, ele puteau fi scrise, doar la cerere, de către înalţi ierarhi – episcopi, mitropoliţi – sau de către sinodul reunit. La un moment, piaţa s-a umplut de “cărţi de afurisenie şi blestem”… piratate. Este vorba despre cărţi scrise de preoţi care nu aveau prerogativele necesare – adică produceau un fals intelectual în secolul al XVII-lea.

Cum se foloseau «cărţile de blestem»

În Evul Mediu, Ţările Române s-au umplut de documente ce conţineau blesteme, “cărţile cu afurisenii” fiind aduse din Locurile Sfinte, adică aveau puteri deosebite. Aceste documente erau tranzacţionate pe bani grei, pentru că dădeau puteri foarte mari deţinătorului.

Exemplu: dacă erai boier şi deţineai un blestem din “cutare loc”, edictele tale nu mai erau încălcate de nimeni, de frică! La o judecată legată de hotarul moşiei, de pildă, cartea de afurisenie (citită în prealabil spre ştiinţa tuturor) era pusă pe piatra de hotar, iar martorul convocat indica limita pe care el o socotea adevărată purtând cartea în mână.

În general, se considera că acel cuprins sacru şi ameninţător al textului trecea asupra bucăţii de hârtie a “cărţii” şi martorii şi-o aşezau pe piept sau pe cap, o sărutau sau îşi puneau pe spatele ei semnăturile.

Presiunea morală pe care o exercitau aceste acte de constrângere era considerabilă. Apropierea sfârşitului vieţii sub o astfel de apăsare provoca angoase. Izvoarele istorice vorbesc despre gesturi de căinţă din cauza unor jurăminte strâmbe.

Dictându-şi testamentul înaintea obştescului sfârşit, soţia stolnicului Cantacuzino îi trece nurorii sale Stanca, pe 29 iunie 1719, datoria de a obţine dezlegarea pentru o “carte de blestem” folosită într-o pricină în care cel învinuit era nevinovat: “Şi mă rog, fata mea, să sileşti pentru cartea ce a făcut de afurisenie jupâneasa Manului să se dezlege, să nu rămânem cu acel păcat asupra noastră“.

SURSA

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Dispariții inexplicabile ale unor vapoare. Misterele ce bântuie Marea Neagră


Misterul Triunghiului Bermudelor a fost elucidat. Fenomenul care se află la baza enigmaticelor dispariţii de nave şi aeronave constă în enorme şi bruşte emanaţii de metan. Odată ajunse la suprafaţa apei, marile bule de gaz se sparg violent provocând valuri ce duc la scufundarea vaselor, scrie romaniatv.net.

Şocul se propagă în aer, putând produce pierderea portanței aeronavelor. Acelaşi fenomen ar explica şi enigmaticele cratere care au apărut în timpul ultimelor veri în Siberia.
Potrivit România TV, încălzirea climatică provoacă astfel de emanaţii şi în solul siberian, îngheţat de milenii, până acum. Hidraţii de metan, în topire, răbufnesc exploziv din subsol, ca dopul de şampanie, formând cratere pe care nimeni nu le-a explicat până astăzi.

Acelaşi fenomen poate explica şi multe dintre enigmele Mării Negre. Dar aici, este vorba despre hidrogen sulfurat, mai periculos şi inflamabil decât metanul… Mici astfel de emanaţii spontane pot fi văzute des în Marea Neagră, care este un uriaş rezervor de hidrogen sulfurat…
Întâmplări stranii sunt menţionate aici de-a lungul istoriei. Există și mărturii recente. Acestea vorbesc despre un fel „vârtej alb” care absoarbe totul. Apa se ridică din senin şi răstoarnă vasele – ori se naşte un hău în adâncuri, care le înghite – toate acestea fiind însoţie (sau urmate!), de un tunet puternic şi o ceaţă albă… O explozie, adică…

În mai 1944, nava sovietică Țiolkovski se volatilizează din punctul în care era localizat, la sud de Crimeea. Chiar dacă era război, echipajul a dispărut cu tot cu vas, fără a lansa vreun semnal de ajutor sau să se fi consemnat vreo confruntare şi nu exista vreun submarin în zonă… Un an mai târziu, în decembrie 1945 – deci, când războiul se terminase definitiv – cinci avioane militare rusești se volatilizează la fel de enigmatic. În 1990, un mic avion grecesc e pierdut (şi negăsit până acum), la 30-40 km de țărmul românesc.

În 1991, dispar 80 de oameni de pe o platformă marină rusească de extracție a petrolului… Sunt doar câteva dintre enigmaticele dispariţii din Pontul Euxin…

Marea Neagră mai e cunoscută şi prin faptul că face numeroase victime printre vilegiaturişti, în ape mici. Din păcate, ţărmul românesc e propice formării unor curenţi de retur, curenţi care pot lua prin surprindere oamenii chiar şi în apă de jumătate de metru adâncime… este o descriere succintă şi seacă a ceea ce provoacă pe litoralul nostru numeroase victime în fiecare sezon.

Dacă de obicei, apa valurilor se scurge pe dedesubt, la noi, în zone cu adâncime mică, apa mării se retrage prin formarea unui curent contrar, dar de suprafaţă, şi foarte puternic. Mulţi sunt luaţi prin surprindere şi, cu toate că înoată vârtos, nu reuşesc să revină la mal. În mod natural, din nefericire, panica face restul…

Iată cum, deşi toate tainele mării sunt acum desluşite, noianul de pericole care pândesc din Marea Neagră nu pare a se micşora…

http://www.secretulcunoasterii.ro

Publicat în MISTERE | Lasă un comentariu

MISTERIOSUL EDWARD LEEDSKALNIN


Lette Edward Leedskalnin (1887-1951) a fost un inginer leton, care a emigrat Statele Unite, stabilindu-se în orașul Homestead, Florida. Aici, a construit de unul singur un monument uriaş, din blocuri de coral grele de câteva tone, în onoarea iubirii sale pierdute, Agnes Scuffs, care l-ar fi părăsit în fața altarului. A circulat însă şi zvonul că el şi-ar fi dedicat construcția zeilor egipteni, deoarece susținea că cunoaşte secretul acestora şi misterul piramidelor. Timp de 26 de ani, acest bărbat firav, înalt de doar 1,50 m, a prelucrat în total 1.100 de tone de rocă de coral, între care un perete uriaş, cu o uşă rotativă grea de 9 tone, ce poate fi mişcată cu un singur deget, o cadă de baie cu încălzire solară și o masă în formă de inimă, grea de 2,25 tone. Cele mai multe dintre pietrele folosite de el cântăresc peste 6 tone (unele având 30 de tone) fiind chiar mai grele decât blocurile din gresie calcaroasă folosite la construirea Marii Piramide de la Gizeh, din Egipt. Dar cel mai interesant este faptul că el lucra numai după apusul soarelui, fără să fie văzut de vreun martor. Deci nimeni nu ştie cum a tăiat blocurile de piatră, cum le-a prelucrat şi cum le-a deplasat. Când apărea cineva pe terenul său, el înceta să mai lucreze.

Leedskalnin trăia modest, se hrănea cu sardine, biscuiţi, ouă şi lapte şi întotdeauna avea acelaşi program de lucru: de la apusul soarelui până la răsărit. Când Castelul de Coral a fost gata, a organizat tururi turistice de vizitare a acestuia, contra 25 de cenţi biletul de intrare. Apoi s-a ocupat de magnetism şi de forțele cosmice, deşi nu avea studii de specialitate. A construit chiar şi un generator magnetic, cu care își producea propriul curent electric.

Singura dată când Leedskalnin a apelat la ajutor străin a fost în anul 1936, când şi-a mutat întregul castel la 10 mile depărtare de Florida City. Pentru aceasta, a angajat un şofer de camion, căruia nu i-a permis nici să atingă materialul cu mâna şi nici să-l privească atunci când mişca blocurile. În fiecare dimineaţă, când şoferul camionului venea pe şantier, blocurile erau deja în remorcă. Şoferul a povestit ulterior un episod: în timp ce se pregăteau să încarce în camion un obelisc greu de 20 de tone, Leedskalnin l-a rugat să-l lase un moment singur. Când acesta s-a îndepărtat, a auzit un trosnet puternic. A alergat înapoi şi nu şi-a putut crede ochilor: a văzut cum Leedskalnin tocmai îşi lua mâinile de pe obelisc şi şi le ştergea de praf. Obeliscul era în remorcă!

Castelul de Coral există şi azi şi poate fi vizitat de oricine doreşte. Interesant este că acum câţiva ani, uşa grea de nouă tone s-a înţepenit. A fost nevoie de şase muncitori pentru a o scoate şi a o remonta, folosindu-se un troliu cu cablu şi o macara. Altă dată a fost chemat acolo un constructor local pentru a tăia un mic bloc de piatră din cariera lui Leedskalnin. Cu un fierăstrău mare cu diamant şi o macara de 600 de cai putere, acesta a întâmpinat greutăţi în a tăia piatra. Mai mult, el n-a putut-o tăia pe marginea de jos orizontal, ci a trebuit s-o spargă, pentru a o putea desprinde din peretele de piatră. Leedskalnin însă putuse să taie pietrele şi în aceste locuri, ceea ce a rămas până în ziua de azi un mister.

Când era întrebat cum şi-a construit castelul, Leedskalnin răspundea: „Nu e greu, trebuie doar să ştii cum să faci!” Odată a povestit că putea vedea în jurul obiectelor puncte luminoase, pe care le considera prezenţa fizică a magnetismului naturii. A afirmat că ceea ce cunosc fizicienii despre atomi şi electricitate nu este corect, și că toate formele materiale au trei componente: polul nord, polul sud şi cantități mici de materie neutră. Se pare că el avea și cunoștințe de geometrie sacră. În broşura pentru vizitatori, Leedskalnin explica: „Am descoperit secretul piramidelor şi ştiu cum au putut egiptenii şi vechii constructori din Peru, Yucatan şi Asia să-şi înalţe monumentele uriașe, folosindu-se de cele mai simple unelte”.

Leedskalnin simțea când cineva se furişa pe terenul lui ca să-l observe cum munceşte. Cu toate acestea, au existat câţiva oameni care au susţinut că l-au privit în timp ce muncea, pe parcursul celor 30 de ani: un student a afirmat c-ar fi văzut cum pietrele se mişcau singure, vecinul său a afirmat că le cânta pietrelor în timp ce-şi punea mâna pe ele, iar niște tineri au spus c-au văzut blocuri de piatră plutind „ca baloanele umplute cu aer”.

Din păcate, Leedskalnin nu și-a dezvăluit niciodată secretul. Cu toate acestea, cineva i-a călcat pe urme: Christopher Dunn! Acesta a făcut cercetări de mai multe ori la Castelul de Coral şi și-a dat seama, cu privirea lui de inginer constructor, care era secretul. Se pare că, într-adevăr, Edward Leedskalnin redescoperise tehnica vechilor egipteni. Cheia stă în afirmația lui, conform căreia tot ce este materie conține mici magneţi distincţi, iar mişcarea acestor porțiuni magnetice din interiorul obiectelor este asemenea mişcării în spaţiu, producând fenomene măsurabile, precum magnetismul sau electricitatea. Se pare c-a avut dreptate, dovadă fiind faptul că firavul Leedskalnin a reuşit să ridice și să transporte singur blocuri de piatră de până la 30 de tone.

Tehnica lui Leedskalnin consta în minimizarea forţei gravitaţionale sau chiar anularea ei, ceea ce pot confirma şi martorii oculari. „Antigravitaţie” înseamnă că forţa gravitaţională se anulează. Magneţii au proprietatea de a se respinge sau a se atrage. Pământul însuşi este un magnet, iar energia sa magnetică urmează anumite linii şi traiectorii de forţă. Acestea pot fi comparate cu meridianele ori cu arterele din corpul uman. Magnetismul Pământului atrage obiectele, le ține pe sol, dar, după părerea lui Dunn, fiecare obiect în parte are în el un magnet propriu. Leedskalnin a dezvoltat o tehnică prin care aceste particule magnetice își inversează proprietățile și, în loc să fie atrase de Pământ, sunt respinse de acesta. Cu alte cuvinte, le-a reglat de la plus la minus.

O metodă cunoscută de a magnetiza o bucată de fier este aceea de a o orienta după câmpul magnetic al Pământului şi de a o lovi cu un ciocan. Această lovitură face ca atomii din interiorul fierului să vibreze şi să fie influenţaţi de magnetismul Pământului. Rezultatul este că, dacă se opreşte scuturarea, un număr însemnat de atomi din interiorul acestei bucăți de fier este reorientat. Să fi făcut şi Edward ceva asemănător cu blocurile sale de piatră? Christopher Dunn relatează despre ceea ce a descoperit el:

Să fie aceasta metoda pe care a aplicat-o Leedskalnin? Este un concept simplu, iar atunci când am văzut dispozitivele din atelierul lui Leedskalnin, mi-am putut da seama ușor de explicarea vibraţiei şi a electromagnetismului. Volantul pentru producerea electricităţii rămâne în cele mai multe cazuri nemişcat, cu excepţia câtorva turişti curioşi, ca şi mine, care învârt de el. După ce l-am mişcat de câteva ori, am constatat că lipseşte ceva. În vizita la Castelul de Coral, am auzit ghidul spunând că, cu acest dispozitiv, Leedskalnin producea electricitate, pentru a putea face să lumineze becurile sale. Se spune că el nu avea pe proprietatea sa nici un fel de curent electric. Nu mi-am putut imagina că a putut să producă suficient curent electric cu acest aparat, dacă ne gândim că Leedskalnin şi-a folosit doar un braţ pentru a învârti roata. După o examinare mai atentă a dispozitivului, am observat că aici era vorba de un vechi carter de motor cu patru cilindri. Volantul era fixat în partea din faţă a arborelui cu manivelă şi era prevăzut cu magneţi în formă de bară, introduşi între cele două plăci, cea din faţă fiind o roată dinţată. Pentru a da întregului greutate şi a-l stabiliza, Leedskalnin a fixat magneţii bară cu ciment. Mi-a fost clar că imaginea care-l prezenta cu o mână pe manivelă nu putea să arate, de fapt, tot procesul. Este posibil ca Leedskalnin să fi folosit manivela numai pentru a porni un motor cu piston, care azi nu mai există. În acest caz, el ar fi putut lăsa instalaţia să funcţioneze singură.

Acum m-a cuprins curiozitatea. Presupun că Leedskalnin a folosit magneţii bară de la volant pentru a produce o vibrație în blocul de piatră pe care voia să-l mişte. Această idee nu pare să aibă vreun sens în sine, dacă luăm în considerare tipul materialului, greutatea şi mărimea lui. După părerea mea, carterul de motor a fost fixat de blocul de coral din atelierul său, şi chiar dacă n-a fost fixat, ar fi o performanță să-l mişti.

Înainte să mă întorc în Illinois, am verificat cu un briceag și magneții în formă de bară. Lama a fost atrasă de fiecare magnet. A trebuit să verific și modul de dispunere a magneţilor, pentru a mă asigura că s-a putut produce electricitate cu acest aparat. Am cumpărat cu 1,75 $ un magnet dintr-un magazin, şi m-am întors la Castelul de Coral. Am intrat în atelier şi am testat magnetul. L-am ţinut la mică distanţă de fiecare spiţă a volantului, în timp ce-l roteam. Şi presupunerile mi-au fost confirmate. Magnetul era atras şi apoi, după rotirea roţii, respins. În timp ce mă uitam prin atelier am observat diverse unelte şi dispozitive care fie atârnau pe perete, fie erau rezemate de el sau pur și simplu se aflau pe jos, de jur împrejur. Erau regulatoare radio, sticle înfăşurate în sârmă de cupru, bobine de cupru şi alte piese metalice de radio. De asemenea, am găsit lanţuri şi alte ustensile pe care le-ai căuta mai degrabă la o piaţă de fier vechi. Totuşi, lipseau câteva piese. În fotografiile cu Leedskalnin, acesta putea fi văzut cu diferite trepieduri construite din stâlpi de telefon, care aveau plasate deasupra nişte cutii. Tocmai aceste obiecte nu se mai află la Castelul de Coral. Ceea ce sare în ochi într-una dintre fotografii este faptul că blocul de coral ce trebuie mişcat se află lângă trepied. Probabil că Leedskalnin a mişcat trepiedul după ce a ridicat blocul. Am mai observat și altceva interesant, şi anume că palanul [n.n.: macara alcătuită din mai mulți scripeți] din atelierul său nu se vedea în fotografie. În schimb, existau bobine de cupru şi două pachete de sârmă de cupru, agăţate în cuiele din perete. Unul era cupru rotund şi altul plat. Într-o prezentare făcută vizitatorilor de la Castelul de Coral, aceştia au putut afla că Leedskalnin a fost văzut odată cu un grătar de sârmă de cupru pe care l-a plasat în aer liber. Privind din nou fotografia, am văzut un cablu drapat în jurul trepiedului, ajungând până la pământ. Poate că trepiedurile au legătură mai degrabă cu fixarea grilajului de cupru, decât cu fixarea palanului.

Dacă ar trebui să reproduc capodopera lui Leedskalnin, aş porni de la ideea că el şi-a folosit volantul magnetic pentru a produce un semnal radio reglabil pe frecvenţă mono. Cutia de pe trepied ar conţine un receptor radio (există diferite receptoare în atelierul lui Leedskalnin), iar cablul care iese din cutie ar fi legat de un megafon care redă un ton sau un sunet prin care blocul de coral este făcut să vibreze după frecvenţa sa. După ce atomii din interiorul blocului de piatră intră în vibraţie (asemeni celor din ştanga de fier) aş încerca să inversez polii magnetici ai acestuia – cei care în mod normal sunt atraşi spre Pământ de forţa gravitaţională – folosind un câmp electromagnetic.

Chiar dacă astăzi stăm plini de uimire în faţa obeliscurilor și construcţiilor megalitice, făcute din blocuri de piatră uriaşe, ridicarea lor pare totuși logică – dacă s-a dispus de tehnica aplicată de Edward Leedskalnin. Folosindu-se doar pietre mari, s-a economisit multă muncă. Gândiți-vă cât timp ar fi durat să construieşti Marea Piramidă de la Gizeh folosind cărămizile de azi, cu care ne construim noi casele. Acest tip de construcţie masivă este mult mai eficient.

Ceea ce este sigur, este faptul că Leedskalnin şi-a construit castelul singur. El a folosit o tehnică ce are foarte puţin de-a face cu telechinezia şi mai mult cu sunetul şi electromagnetismul, bazându-se pe diminuarea sau chiar anihilarea forţei gravitaţionale a pietrelor. Aici este secretul. Să ne gândim şi la trâmbiţele de la Ierihon care au făcut să se prăbuşească zidul oraşului:

Şi Iosua, fiul lui Nun, a chemat preoţii şi le-a spus: luaţi chivotul legii şi şapte preoţi să ducă după sine şapte trâmbiţe în faţa cufărului. Şi a spus către popor: mergeţi acolo şi înconjuraţi oraşul; iar cei înarmaţi să meargă înaintea cufărului. Şi, pe când Iosua vorbea poporului, şapte preoţi cu şapte trâmbiţe au trecut în faţa cufărului care îi urma. Şi cei înarmaţi erau în faţa preoţilor care suflau în trâmbiţe, iar alaiul venea în spatele cufărului, şi ei suflau mereu în trâmbiţe… Şi în cea de-a şaptea zi, la ivirea zorilor, s-au pornit din nou la drum, înconjurând oraşul în acest mod pentru a şaptea oară, iar în această zi au înconjurat oraşul de şapte ori. A şaptea oară, când preoţii suflau în trâmbiţe, Josua vorbea poporului: Scoateţi un strigăt! Iar poporul a strigat şi trâmbiţele au sunat. Şi, pe când poporul asculta sunetul trâmbiţelor şi striga, zidul s-a prăbuşit, iar oamenii au pătruns în oraş îmbulzindu-se şi l-au ocupat. (Iosua 1,6-20)

Captivant, nu? Aşa cum Edward Leedskalnin a așezat o cutie pe trepiedul său, tot astfel evreii au pus una – chivotul legii. Şi la egipteni citim despre cufere din care pare să radieze lumină şi energie. De aceea, ne punem din nou întrebarea: ce s-a aflat iniţial în sarcofagul din marea piramidă? Un dispozitiv tehnic? În acest context, este potrivit să cităm interesantul raport întocmit de inginerul de avioane Henry Kjellson, publicat în cartea sa, „Tehnicile pierdute”:

Medicul suedez dr. Jarl, un prieten al meu, a studiat la Oxford. Aici, el s-a împrietenit cu un student tibetan. Câţiva ani mai târziu, în 1939, Jarl a întreprins în slujba societăţii ştiinţifice engleze o călătorie în Egipt. Acolo a fost căutat de un curier al prietenului său tibetan şi rugat să vină urgent cu el în Tibet, pentru a acorda ajutor medical unui înalt Lama. După ce a primit aprobarea de concediu, dr. Jarl a urmat curierul şi a ajuns, după o călătorie îndelungată, la mânăstirea unde se aflau bătrânul Lama şi prietenul său, care acum deţinea o poziţie înaltă. Dr. Jarl a rămas acolo o bucată de vreme şi, datorită prieteniei cu tibetanul, a învăţat o mulţime de lucruri pe care ceilalţi străini n-ar fi putut să le afle vreodată.

Într-o zi, prietenul său l-a luat cu sine într-un loc din vecinătatea mânăstirii şi i-a arătat o pajişte înclinată, înconjurată de stânci înalte. Într-un perete de stâncă, la o înălţime de cca 250 de metri, era o gaură mare, care arăta ca intrarea într-o grotă. Pe podişul din faţa intrării, călugării începuseră construcţia unui zid. Ei puteau ajunge pe acest platou doar dacă erau lăsaţi în jos cu funii. În mijlocul pajiştei, cam la 250 de metri în faţa stâncii înalte, se afla un platou stâncos neted, şlefuit, în care era săpată o cavitate cu secţiunea de 1 m şi adâncimea de 15 cm. În acest spațiu era manevrat un bloc de piatră cu ajutorul vitelor. Blocul avea laturile de 1 m şi înălţimea de 1,50 m. La o distanţă de 63 m de cavitate erau amplasate într-un arc de cerc 19 instrumente muzicale: 13 tobe şi 6 trompete (ragdons). Tobele aveau o lățime de 1 metru şi o lungime de 1,5 metri. Patru tobe erau de mărime mijlocie, cu o secţiune de 0,7 m şi o lungime de 1 m. Singura tobă mică avea o secţiune de 0,2 m şi o lungime de 0,3 m. Trompetele erau toate de aceeaşi dimensiune. Ele aveau o lungime de 3,12 m şi o deschidere de 0,3 m.

Tobele mari şi trompetele erau fixate local prin încastrare, astfel încât puteau fi orientate în orice direcţie a pietrei. Erau confecţionate din tablă de oţel de 3 mm şi aveau o greutate de 150 kg. Toate tobele erau deschise la unul dintre capete, în timp ce celălalt avea o parte inferioară din metal, pe care călugării o loveau cu curele mari din piele. În spatele fiecărui instrument se afla un şir de călugări.

Când blocul de piatră era adus în locul respectiv, călugărul din spatele tobei mici dădea un semnal şi deschidea concertul. Toba mică avea un ton foarte ascuţit şi putea fi distinsă dintre toate celelalte instrumente. Toţi călugării din şirul din spate cântau neîncetat rugăciuni sau mantre şi ridicau uşor tempo-ul acestor zgomote incredibile.

În timpul primelor patru minute nu s-a întâmplat nimic. Apoi, când viteza și intensitatea bătăilor de tobă a crescut, blocul de piatră a început să se clatine şi deodată a început să se înalțe cu o viteză crescândă, până la o înălţime de 250 m, în direcţia platformei din faţa găurii de la grotă. După trei minute de urcare, el a aterizat pe platformă. Călugării au adus noi blocuri pe pajişte şi cu această metodă au transportat 5-6 blocuri pe oră, pe o traiectorie parabolică de zbor de 500 m lăţime şi 250 m înălţime.

Dr. Jarl auzise deja de această „aruncare tibetană a pietrelor”. Experţi în cultura tibetană, precum Linauer, Spalding şi Huc, vorbiseră şi ei despre acest procedeu, dar nu-l văzuseră niciodată. Astfel, dr. Jarl a fost primul străin care a avut ocazia să vadă acest spectacol deosebit. Pentru că la început a avut senzaţia că ar fi victima unei psihoze în masă, el a filmat în două rânduri acest eveniment. Însă societatea engleză pentru care lucra i-a confiscat ambele filme şi le-a declarat secrete timp de 50 de ani. I s-a spus atunci că filmele vor fi din nou accesibile în anul 1990, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat…

Să fi lucrat Leedskalnin într-un mod asemănător? Sau a avut în ajutor un utilaj? Aşa te-ai gândi, dacă vezi o imagine în care el apare cu un trepied de care este fixat un troliu cu cablu. Dar chiar şi cu acest troliu, abia dacă se poate muta din loc, de către o singură persoană, un bloc de piatră greu de 30 de tone. Lanţurile pe care le-a folosit Leedskalnin erau mult prea slabe şi n-ar fi putut ține o greutate de 30 de tone – şi nici trepiedurile din lemn. În plus, trepiedurile găsite sunt mai mici decât obeliscurile şi nu se pot utiliza pentru a le înălţa, aşa cum a făcu Edward Leedskalnin. Din păcate, în anul 1951 el și-a luat cu sine secretul în mormânt.

Sursa: Jan van Helsing & Stefan Erdmann, Minciuni milenare, Ed. Antet, 2009

http://frumoasaverde.blogspot.ro

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Pretinsa călătorie spre Lună a misiunii Apollo + documentar (RO)


Termenul „aselenizare” înseamnă coborârea unui vehicul (cu sau fără echipaj uman) pe suprafața Lunii. Primul obiect creat de om – un robot care a atins solul lunar – a fost realizat în Uniunea Sovietică, în cadrul misiunii „Luna 2”, pe data de 13 septembrie 1959. A doua aselenizare, numită „Misiunea Apollo 11”, s-a petrecut pe 20 iulie 1969, când Statele Unite au trimis prima navă spațială cu echipaj uman la bord. Această călătorie a fost filmată pas cu pas și transmisă live în întreaga lume. De atunci încoace, americanii ne-au informat că au mai trimis pe Lună șase navete spațiale cu echipaj uman (până în decembrie 1972) și numeroase altele fără echipaj uman, între 22 august 1976 și 14 decembrie 2013, dar nu ne-au mai furnizat nicio „dovadă” în acest sens.

Documentarele realizate de David Percy şi Bart Sibrel, intitulate „Ce s-a petrecut pe Lună?”, respectiv „Un lucru ciudat s-a întâmplat în drumul spre Lună”, ne demonstrează că avem toate motivele să ne îndoim de autenticitatea misiunilor americane cu echipaj uman din anii ’70, prezentate drept Programul Apollo, finalizate, chipurile, cu mai multe aselenizări, urmate de revenirea în siguranţă a astronauţilor, înapoi pe Pământ. Printre altele, cele două documentare arată clar că imaginile și fotografiile „de pe Lună” au fost falsificate.

Între numeroasele indicii ale înşelăciunii se numără foarte multele neconcordanţe fotografice:

– Unele umbre cad în direcţii diferite în cadrul aceleiaşi fotografii, ceea ce sugerează folosirea mai multor surse de lumină artificială.

– În fotografiile făcute în diferite locuri, costumele astronauţilor apar luminoase şi clare, chiar dacă se află în umbră.

– Planul secund (fundalul) a fost acelaşi în mai multe fotografii făcute în momente şi locuri diferite, un deal cu formă neregulată apărând identic în două poze realizate în decursul a două aselenizări diferite, în locuri aflate la distanţă unul de altul.

– În pofida vizibilităţii bune din spaţiul cosmic, nu s-a realizat nici măcar o singură fotografie în care să se vadă stele, galaxii și constelaţii. O fotografie regizată a cerului din orice loc de pe Lună ar fi fost imposibil de falsificat cu o acurateţe de 100%. O astfel de fotografie, ajunsă în mâinile unui astronom priceput, ar fi putut arăta faptul că poziţia astrelor de pe un anumit sector de cer infirmă prezenţa astronauţilor în locurile de unde pretind că s-au realizat fotografiile.

– În pozele care surprind terenul nisipos de sub modulul lunar nu se vede nici cea mai mică urmă de crater, care ar fi trebuit să apară în urma pornirii rachetelor de frânare sau a coliziunii dintre picioarele modulului şi solul lunar.

– Sunetul motoarelor de 150 decibeli lipsește din filmarea NASA, în interiorul capsulei auzindu-se doar vocile cosmonauţilor (e bine de ştiut că un concert rock asurzitor nu depăşeşte ca putere a sunetului 120 decibeli, deci nivelul de zgomot al motoarelor era foarte mare)!

– Tot în fotografiile originale, o piatră de pe Lună apare inscripţionată cu litera „C”, ca şi cum ar fi fost o piesă de recuzită marcată.

– Semnalul TV nu venea de pe Lună, ci era (re)transmis de undeva dinspre Australia.

– La plecarea de pe Lună, nu s-a văzut nicio flacără la motorul rachetei pe bază de gaze, ca şi cum aceasta ar fi fost ridicată cu sfori.

O dovadă indirectă a falsificării aselenizărilor provine chiar din vremurile noastre, NASA invocând actualmente drept argument al întârzierii mult anunţatelor misiuni pe Marte cu echipaj uman prezenţa în jurul Pământului a două centuri de radiaţie distructivă, numite centurile Van Allen. Centura interioară începe de la 2500 km de Pământ şi se termină undeva la 5600 km, iar centura exterioară începe de la 12.000 km şi se termină la circa 19.000 km de Pământ. Distanţa de la Pământ la Lună este de 385.000 km, fapt care ar fi presupus traversarea ambelor centuri în integralitate, de două ori (la ducere şi la întoarcere) pentru fiecare misiune Apollo.

Centurile de radiaţii Van Allen, situate în magnetosfera Terrei, au fost descoperite cu ajutorul senzorilor sateliţilor trimişi în spaţiu în anul 1958. Particule cu o puternică încărcătură electrică, mai exact electroni şi protoni, prinse în câmpul magnetic al Pământului, se mişcă foarte rapid în interiorul centurilor. Acestea au fost create de câmpul magnetic terestru, prin interacţiunea cu radiaţia cosmică şi vânturile solare. Aceste particule se mişcă simultan, în trei moduri diferite: în spirală în jurul liniilor de câmp magnetic ale planetei, înainte şi înapoi pe aceste linii şi în mişcare de revoluţie (pe orbită) în jurul Pământului. Electronii merg de la vest la est, în timp ce protonii se mişcă de la est la vest. Este o adevărată supă cosmică de materie şi energie, care şi astăzi creează probleme încă nerezolvate pentru deplasarea navetelor cu echipaj uman dincolo de orbita joasă a Terrei. Cele mai periculoase particule, care conţin cea mai multă energie, sunt strânse în centura interioară, o zonă pe care astronauţii de azi încă nu o pot traversa. Cu siguranţă că, dacă acum avem aceste probleme, ele ar fi fost un obstacol insurmontabil în urmă cu 45 de ani. Dacă un astronaut ar trece prin aceste centuri, s-ar îmbolnăvi grav şi, cel mai probabil, la scurt timp după expunere ar muri din cauza iradierii. Iar fotografiile făcute în acest timp ar fi, de asemenea, distruse.

În timpul furtunilor solare magnetice, radiaţia din centuri poate creşte chiar şi de 1000 de ori. Misiunea Apollo 16 a coincis cu cea mai puternică furtună solară cunoscută. Ar fi fost necesar un strat de plumb de 2 metri pentru a proteja astronauţii din interiorul capsulei, spune fizicianul Ralph Rene în articolul său „Când facem radiografii suntem protejaţi de plumb”. Racheta nu ar fi putut decola nicicum cu o asemenea greutate, însemnând o suplimentare cu aproximativ 800 de tone a greutăţii prevăzute iniţial (1 m³ de plumb cântăreşte 11,35 tone, iar în cazul capsulei găzduind cosmonauţii vorbim de cel puţin 70 m³ de plumb care s-ar fi adăugat de jur împrejur, ca înveliş protector). Capsula spaţială avea în schimb doar un înveliş subţire de aluminiu. Din cauza obstacolului reprezentat de radiaţie, ruşii, chinezii şi Agenţia Spaţială Europeană n-au încercat niciodată, de atunci şi până acum, să trimită pe Lună vehicule spaţiale cu echipaj uman.

Bill Kaysing consideră că astronauţii au înconjurat Pământul timp de 8 zile, în toată această perioadă Agenţia Spaţială Americană prezentând poze false „de pe Lună”. Fotografiile ar fi fost făcute în deşertul Nevada, la o bază militară americană secretă, cunoscută sub numele de Zona 51, caracterizată printr-un sol asemănător cu cel lunar.

Bart Sibrel a reuşit să intre în posesia unor înregistrări audio-video făcute de astronauţi la bordul navetei spaţiale, în timp ce se aflau într-una dintre misiunile Apollo, înregistrări care arată că filmările cu planeta noastră văzută prin hubloul navetei, atunci când s-a spus că aceasta se depărtase considerabil de Pământ şi se apropia de Lună, sunt simple poze ale Pământului, realizate anterior, la un zbor normal, pe orbită joasă, editate în aşa fel, încât Pământul să pară o planetă mică şi îndepărtată, apoi tipărite pe un material foto care să le facă să arate realist şi lipite de unul dintre hublourile navetei. Iluzia creată la filmarea hubloului cu o camera video de interior era că se filmează dinăuntru în afară, prin hublou, când, de fapt, ceea ce se filma erau pozele pregătite dinainte, fixate pe hublou. Înşelătoria a fost alimentată de câteva instantanee intercalate pe film, înfăţişându-i pe astronauţi în interiorul navetei în stare de imponderabilitate, fapt menit să confere misiunii un plus de realism dar mai ales să distragă atenţia de la falsa poziţionare a navetei aflată în misiune: pe orbită Pământului şi nu în drum spre Lună.

Un alt fapt, deloc neglijabil, este filmarea înfăţişând mersul astronauţilor NASA pe solul lunar (mult încetinit faţă de un mers normal pe Pământ). Dacă filmul este rulat la viteză dublă, astronauţii se deplasează ca şi cum ar alerga în câmpul gravitaţional terestru (aceeaşi lungime, înălţime şi durată a paşilor ca la un sprint normal, nicidecum caracteristici modificate de deplasare, corespunzătoare unui câmp gravitaţional mult redus, cum ar fi o înălţime mai mare a saltului sau o lungime mai mare a pasului).

În anul 2006, NASA ne comunica faptul că a şters benzile cu înregistrările originale ale misiunilor lunare Apollo. Această reacţie venea după ce tot NASA, cu ceva timp în urmă, pusese aceste înregistrări la dispoziţia cercetătorilor care le-au contestat veridicitatea. Anunţul făcut de Agenţia Spaţială Americană despre distrugerea tuturor înregistrărilor foto-audio-video în original şi păstrarea exclusivă a copiilor „restaurate” este jignitor pentru pretenţiile de autenticitate a materialelor pe care le are NASA, la adresa tuturor contestatarilor săi.

Actualmente, mai mult de un sfert din populaţia Statelor Unite consideră că omul nu a păşit niciodată pe Lună. Acest spectacol, atât de neglijent realizat, despre nişte presupuse aselenizări, a costat poporul american 40 de miliarde de dolari. Bineînţeles că serviciile secrete din Marea Britanie, Rusia, China, Israel au ştiut acest lucru. Dar cine controlează serviciile secrete? Evident că cine le-a creat şi se foloseşte de ele în scopuri ce ţin de control şi supremaţie. Adică însăşi entitatea masonică. Iată de ce marile adevăruri ajung atât de greu la urechile publicului larg.

Cum a fost posibil? Prin compartimentarea strictă a unui număr imens de sarcini punctuale. Într-un proiect de o asemenea amploare, fiecare persoană, din fiecare compartiment, are de îndeplinit o sarcina precisă pe linia de asamblare, fără să ştie ce se întâmplă în alte compartimente, cu alte persoane, sau care este produsul final. În acest fel, imaginea de ansamblu, lucrarea completă, raţiunile şi acţiunile per proiect nu ajung să fie cunoscute decât unui număr foarte restrâns de indivizi. În felul acesta, contractele extrem de stricte de păstrare a secretului profesional, semnate de fiecare contribuitor în parte şi luate foarte în serios de aparatul guvernamental, au uşurat misiunea mai marilor NASA de menţinere a unei tăceri complice faţă de publicul larg, în legătură cu marea înşelătorie numită „Misiunile Apollo”.

Totuşi, de ce toată această mascaradă, extrem de costisitoare din punct de vedere al efectivelor umane cooptate şi al resurselor materiale utilizate? Ce s-ar fi putut câştiga de pe urma regizării misiunilor Apollo?

  1. În primul rând, dezvoltarea în subsidiar a industriei militare americane, fără prea multe piedici sau semne de întrebare legate de finanţare.
  1. Inteligenţă importată din toată lumea şi pusă la muncă, în proiecte publice sau private, care implică tehnologii avansate, mai mult sau mai puţin secrete, pe întreg teritoriul Statelor Unite, camuflajul folosit fiind înseşi „programele de cucerire a spaţiului cosmic”, derulate de şi prin Agenţia Spaţială Americană.
  1. Alimentarea iluziei conform căreia „suntem singuri în Univers”, prin urmare nu există nimic altceva în afară de acest sistem, implementat pe acest Pământ, în această formă, singura viabilă.
  1. Standardizarea tehnologiilor artificiale, bazate pe combustibili fosili, când, de fapt, încă de pe vremea lui Tesla (perioada antebelică) existau dispozitive de tip „energie liberă” (free energy), la care s-ar fi putut racorda oricine, de la distanţă, fără cabluri, instalaţii ajutătoare sau uzine complicate, funcţionând centralizat.
  1. Cultivarea unui patriotism artificial, a unui sentiment de veneraţie faţă de lideri, alimentarea ideologiei numită „visul american”, a falsei impresii cum că America este „tărâmul făgăduinţei”, cel mai avansat model de societate, „ţara tuturor posibilităţilor”, un standard de urmat pentru generaţiile viitoare.

Sursa: Eduard Irimia – Societățile secrete. Sistemul de minciună planetară

Presupusa călătorie spre Lună a misiunilor Apollo

Povestea reală, tranșantă, a derulării misiunilor Apollo este relatată în documentarul lui Bart Sibrel, din care vă oferim următoarea sinteză de 30 de minute:

http://frumoasaverde.blogspot.ro/

Publicat în VIATA LIBERA, VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Cronicarul bizantin Laonikos Chalkokondyles (1430-1470) îi numește pe ostașii lui Vlad Țepeș „DACI”


Oare de ce scrierile medievale sau mai târzii îi numeau pe liderii țărilor românești geți sau daci? Să ne amintim că Iancu de Hunedoara era numit Ioan GETUL, că Mihai Viteazulavea supra numele de MALUS DACUS (Dacul cel Rău) sau că Horea era numit ironic REX DACIAE (Regele dacilor).

Dacă ne-am lua după diverșii istorici de carton care ocupă pe nedrept poziții importante în cultura și educația românească, și care tot încearcă să inoculeze ideea că geto-dacii au dispărut din istorie, că românii de astăzi nu au nicio legătură cu dacii lui Decebal, atunci ar trebui să îi considerăm nebuni sau dacopați pe toți cronicarii care au trăit în vremea lui Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul sau Horea.

Doar că, pentru orice om cu un minim bun simț este evident că nebunii adevărați sunt acești istorici penibili, rupți total de realitate sau pur și simplu vânduți altor interese!

În sensul celor spuse până acum, este demn de menționat că bizantinul Laonikos Chalkokondyles (1430-1470) cronicar al împăratului Constantin Paleologos ne spune în lucrarea Expuneri Istorice, Cartea a II-a următoarele:

„Mai pe urmă totuși (Baiazid) trimițând armate în Peonia (Ungaria) și Peonodacia (Transilvania), a jefuit țările. După ce însă a mai trecut un timp, a pornit cu război asupra dacilor și a lui Mircea (cel Bătrân – n.n.), domnul dacilor.”

Cu alte cuvinte, în opinia unui contemporan, cronicar al unui împărat Bizantin, oamenii aflați în Valahia sau Țara Românească erau DACI, la fel ca și Mircea cel Bătrân…

Referindu-se într-un alt loc la atacurile muntenilor lui Vlad Țepeș, întreprinse contra invadatorilor otomani, Laonikos Chalkokondiles spune următoarele: „Taberei (otomane) îi era, ce-i drept, teamă de DACII care întru nimic cu mai puțină îndrăzneală făceau câte o mare ispravă”.

Și atunci, vă întreb eu, când ai atâtea dovezi istorice din care rezultă că timp de secole strămoșii noștri medievali erau considerați DACI sau GEȚI de către străini, mai poate fi pusă la îndoială continuitatea geto-dacică a românilor? Evident că nu! Evident că doar de proști și trădători!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

Ilustratie dac: Gabriel Tora

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în URMASII DACILOR | 1 comentariu

O nouă nebunie în SUA – BĂRBAȚII din armată care se simt… FEMEI, vor putea merge la toaletele, dușurile și vestiarele femeilor!!!


Un nou regulament al Armatei SUA introdus de fostul președinte Obama va obliga femeile să accepte în toaletele, dușurile, vestiarele și dormitoarele lor bărbații care, deși nu și-au făcut operație de schimbare de sex, simt că se identifică cu genul feminin.

Secretarul pentru Apărare James Mattis a amânat introducerea acestui regulament cu șase luni, dar conservatorii cer eliminarea acestuia cu totul.

Vicky Hartzler (de la Partidul Republican), reprezentanta statului Missouri în Congresul SUA, care prezidează Comisia de Supraveghere și Inspecție pentru Armată a Camerei Reprezentanților SUA, consideră regulamentul „prost conceput” și ” incorect”, mai ales că, prin reforma sănătății a fostului președinte Obama, serviciile de operație de schimbare de sex sunt incluse în asigurarea medicală oferită militarilor: „Recrutarea de persoane transgender sau permisiunea acordată militarilor care deja sunt în armată să-și facă tranziția la alt sex îi obligă pe plătitorii de taxe să suporte din buzunarul lor costuri foarte marit pentru operație, tratamente hormonale pe viață și alte operații adiționale”.

Reprezentanta republicană a estimat că, în următorii 10 ani, numai costurile pentru operațiile de schimbare de sex pot ajunge la 1,35 miliarde de dolari pentru armată – bani cu care armata ar putea cumpăra 13 bombardiere F-35.

Publicația The Federalist, care a lansat dezvăluirile despre acest nou regulament, a scris: „Noul regulament acordă prioritate sentimentelor subiective în detrimentul pregătirii de luptă și inversează ordinea militară prin plasarea nevoilor individuale deasupra bunăstării unității de luptă”.

Sursa: Stiripentruviata.ro

NOTA NOASTRĂ: Aceasta este o discriminare brutală, pe față, a femeilor care se simt… femei! Pentru că femeile care se simt femei ar trebui să accepte în mijlocul lor, la dușuri, bărbați cu penisul la vedere, și să se comporte ca și cum ar fi niște… femei. Încă o dată se dovedește că neomarxiștii nu țin cont absolut deloc de ce vrea și simte majoritatea, că există o agendă agresivă pro LGBT, absolut discriminatorie la adresa majorității!!!

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în HOMOSEXUALI, S.U.A. | 1 comentariu

Controverse genetice – Un biolog de origine română de la Universitatea din Huston susține că doar 25% din genomul uman este funcțional.


Cum pot ajuta calculele lui Dan Graur la reorientarea științei genomicii umane

Un biolog de origine română de la Universitatea din Houston a publicat noi calcule care indică faptul că doar  25% din genomul uman este funcțional. Acest lucru este în contradicție cu concluziile celorlalți oameni de știință care consideră că până la 80% din genom este funcțional. Potrivit celor de la Science Daily, în lucrarea  numită Genome Biology and Evolution, Dan Graur a subliniat faptul că partea funcțională a genomului uman se situează între 10% și 15%, cu o limită superioară de 25%. Restul este așa-numitul ADN nedorit sau ADN inutil, dar inofensiv.

Cercetătorul român, alături de colegii săi americani din cadrul aceleiași universități au ajuns la aceste concluzii după ce au studiat rata de mutație dăunătoare și rata fertilității de înlocuire a populațiilor. Atât dimensiunea genomului cât și rata mutațiilor dăunătoare din părțile funcționale ale genomului au fost determinate anterior, iar datele istorice documentează nivelurile populației umane. Cu aceste informații, Graur a dezvoltat un model pentru a calcula scăderea succesului reproductiv indus de mutațiile dăunătoare, cunoscut sub numele de „sarcină mutațională”, în raport cu porțiunea genomului care este funcțional.

Din cauza mutațiilor dăunătoare, fiecare cuplu din fiecare generație trebuie să aibă mai mult de doi copii pentru a menține o dimensiune constantă a populației. Potrivit lui Dan, în ultimii 200.000 de ani, ratele de fertilitate la nivel de înlocuire au variat de la 2,1 la 3,0 copii pe cuplu, observând că populația globală a rămas remarcabil de stabilă până la începutul secolului al XIX-lea, când scăderea mortalității la nou-născuți a dus la creșterea ratei fertilității.

dangraur

„În cazul în care 80% din genomul uman ar fi funcțional, atunci rate ale natalității nerealist de mari ar fi necesare pentru a susține creșterea actuală a populației mondiale, asta chiar dacă rata mutațiilor dăunătoare s-ar afla la limita sa inferioară a intervalului estimat. Pentru ca 80% din genomul uman sa funcționeze, fiecare cuplu din lume ar trebui să aibă în medie 15 copii”,susține Dan Graur.

În 2012, oamenii de știința din cadrul proiectului Enciclopedia de elemente ADN (ENCODE) au anunțat că 80% din genomul uman are o funcție biochimică. Graur a spus că acest nou studiu nu numai că pune aceste afirmații sub îndoială, dar speră că va ajuta la reorientarea științei genomicii umane.

sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2017/07/170714140234.htm

traducere și adaptarE: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

Tunul laser al US Navy este gata de acțiune. Teribila armă poate să nimicească, cu VITEZA LUMINII, dronele, vasele de război… și nu numai!


Despre formidabila armă Laser Weapon System (LaWS) am mai discutat și în trecut, dar acum, arată Live Science, arma a fost dată în exploatare, în mod oficial. LaWS este un „tun laser” instalat la bordul vasului american USS Ponce (o navă de transport), aflat în Golful Persic.

Dacă până acum teribila armă a fost întrebuințată în scop experimental sau în cadrul unor testări, în prezent ea este gata de acțiune. Tunul laser va fi folosit, deocamdată, împotriva dronelor. Arma, ce pare inspirată din „Star Wars” este pe deplin funcțională și își lovește țintele cu o precizie teribilă, după cum relatează către CNN surse din cadrul US Navy.

d
Față de armele convenționale, Laser Weapons System prezintă mai multe avantaje. În primul rând, este o armă silențioasă, ce emite raze invizibile. Fotonii eliberați se deplasează către țintă, bineînțeles, cu viteza luminii (aproximativ 300.000 kilometri pe secundă). Aceasta înseamnă că fotonii nimicitori ating o viteză de 50.000 de ori mai mare decât cea atinsă de către o rachetă balistică intercontinentală – cum ar fi cele pe care le testează nord-coreenii.

US Navy arată că, în ciuda complexității sale, noul sistem laser de 40 de milioane de dolari poate fi manevrat de către numai trei militari. Este o armă ieftină și eficace. O tragere costă doar un dolar. Pentru a funcționa nu are nevoie decât de energia electrică produsă de către un generator mobil.

b

Mai precise decât rachetele ghidate (datorită vitezei), laserele au, la utilizarea în confruntările militare, și avantajul limitării numărului de victime umane, în teatrele de operațiuni, întrucât forța lor distructivă nu se bazează pe explozie (care, de regulă, generează o mulțime de victime colaterale). De exemplu, tunul laser poate pune o navă inamică în stare de nefuncționare pur și simplu distrugându-i motoarele, fără ca vreun membru al echipajului să aibă de suferit în vreun fel.

După cum raportează Live Science, US Army lucrează deja, cu spor, la a doua generație de lasere, capabilă să doboare și alte ținte, în afară de drone și vehicule navale, precum tunul laser instalat pe USS Ponce. Oricum, datele privind capacitățile laserelor operate în prezent de către US Navy reprezintă informații clasificate. Întrebat, de curând, dacă Laser Weapons System este capabil să distrugă și rachetele aflate în zbor, căpitanul vasului USS Ponce a răspuns, zâmbind, că… s-ar putea să fie.

e

f

Sursa: http://www.livescience.com

Autor: Tomi Tohaneanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

Oamenii erau mai inteligenți în urmă cu 200 de ani decât suntem noi astăzi. Care sunt principalii vinovați de acest declin?


Deși se spune că tehnologia ne-a făcut mai inteligenți și ne-a ușurat viețile, un studiu extrem de controversat arată contrariul. Potrivit unei echipe de cercetători ai Universității din Bruxelles, oamenii sunt astăzi mai puțininteligenți decât strămoșii lor din vremurile victoriene. Cercetările susțin că, până acum 180 de ani, mai mulți oameni aveau un IQ ridicat față de zilele actuale, cauza fiind selecția naturală care favoriza „supraviețuirea celor mai puternici și inteligenți oameni”.

„Tendința micro-evolutivă de milenii care favorizează creșterea capacității cognitive generale a GCA nu numai că a încetat, dar a fost și inversată în rândul populațiilor europene urmașe ale celor din secolul al XIX-lea. În acele vremuri persoanele inteligente, cu carte, aveau familii numeroase. Astăzi, acestea aleg o viață solitară sau să facă parte din familii mici. Selecția este cheia. Când trebuie să-ți folosești inteligența pentru a supraviețui, atunci instinctul omului de a se înmulți crește. Acum oamenii inteligenți au alte preocupări, nu trebuie să se mai gândească la supraviețuire, ci la carieră, vacanțe, bani„, a declarat Michael Woodley de la Universitatea Liberă din Bruxelles, pentru The Times.

În concluzie, dacă oamenii de astăzi ar fi lipsiți peste noapte de tehnologie, ei ar fi mult mai puțin capabili să facă față unei vieți simple în care ar trebui să își câștige existența fără calculatoare, telefon, sau alte aparate sofisticate, ar fi mult mai puțin capabili să trăiască în armonie cu natura…

sursa: http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-4706512/Victorians-smarter-class-2017-claims-study.html

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Misterul din Caneto di Caronia, Italia, micuța așezare în care localnicii au fost martorii unor fenomene bizare de combustie spontană


Timp de 10 ani, locuitorii micuțului orășel Caneto di Caronia nu au avut liniște din cauza unor incendii misterioase, inexplicabile, care izbucneau din senin. Fenomenul bizar includea combustia spontană a locuințelor, mobilierului, autoturismelor și a electrocasnicelor, chiar și atunci când acestea erau oprite. Zona a atras atenția geologilor, fizicienilor și vulcanologilor timp de mai mulți ani, dar nimeni nu a putut să ofere o explicație științifică exactă până acum. Toate teoriile avansate, inclusiv incendierea cu bună știință, au fost respinse de experți. Un om de știință a declarat cu uimire faptul că a văzut cum un cablu electric a luat foc, în ciuda faptului că era deconectat de la rețeaua de alimentare electrică.

Totul a început în ianuarie 2004, când, fără o cauză aparentă, aparateleelectrocasnice din mai multe gospodarii au început să ardă. Speriați, localnicii au apelat la compania electrică care a oprit alimentarea cu energie înCanneto, a efectuat zeci de intervenții și reparații, demonstrând că de vină nu sunt rețelele. Ba mai mult, cei de la Enel, compania de electricitate, a întrerupt furnizarea cu energie electrică total și pe o perioadă lungă de timp, însă incendiile nu s-au oprit. Din cauza fenomenelor bizare, zona a fost evacuată în mai multe rânduri, iar autoritățile au intrat în fiecare locuință, în speranța că vor depista problema.

Un raport al celor de la Protecția Civilă din 2007 adâncește și mai mult misterul. Potrivit autorităților mai sus amintite, focul „este cauzat de emisii electromagnetice de mare putere care nu sunt produse de om și ajung la puteri cuprinse între 12 Și 15 gigawați”.

Canneto-fires-550x368Canneto-fires2-550x412Canneto-fires4-550x412

În anul 2014, ultima dată când a fost semnalat neobișnuitul fenomen, primarul din Canneto, Calogero Beringhelli, declara citat de cei de la The Times: „ Am ordonat evacuarea a 38 de locuitori. În doar 48 de ore au fost semnalate 18 episoade de ardere spontan. Un televizor s-a aprins de cinci ori, deși nici nu mai era în priză după primul incendiu”.

Vittorio Alfieri, membru în Consiliul Siciliei, martor la unele dintre aceste incendii, declara în presa din Italia faptul că focul pare a fi o „entitate” care se deplasează „de la o casă la alta”.

Din 2014 și până astăzi, din fericire, locuitorii nu au mai avut parte de incidente similare de o asemenea gravitate. Totuși, ce le-a cauzat și ce le-a făcut să se oprească, rămâne un mister.

sursa: http://www.ibtimes.co.uk/italy-mystery-fires-sicily-village-blamed-aliens-1458825

sursa: http://www.odditycentral.com/wtf/italian-village-plagued-by-mysterious-fires-has-been-puzzling-scientists-for-years.html

Traducerea și adaptarea: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în MISTERE | Lasă un comentariu

Câți copii au luat turcii din Țările Române? Care este adevărul?


„Tributul sângelului“ era o formă de tribut cerută de Imperiul Otoman ţărilor cucerite sau vasale. Povestirile istorice şi filmele româneşti din epoca comunistă arată că şi românii au dat copii tribut turcilor. Specialiştii explică cât adevăr şi cât mit există în acest fapt.

Imperiul Otoman a fost o uriaşă forţă militară şi politică în Orient şi Balcani. Trupele de elită ale otomanilor, acei „copii de suflet a lui Allah” care au băgat spaima în oştile creştine şi în orice armată care-i înfrunta pe sultani, se numeau ieniceri, care însemna în limba turcă ”noua armată“.

Practic era un corp de războinici fanatici, îndroctrinaţi cu principiile islamului şi care aveau o singură ocupaţie, ”războiul”. Majoritatea acestor războinici erau însă sclavi, recrutaţi din copilărie şi instruiţi în cazarmele otomane. Pentru recrutarea lor a fost dată şi o lege care sfida însăşi perceptele islamului.

Se numea devşirme, ceea ce în limba turcă înseamnă „luare”, ”transfer”. Mai precis din teritoriile cucerite sau tributare turcilor, otomanii luau copiii cei mai dezvoltaţi, pentru a servi în armata otomană. Inclusiv din teritoriile creştine. Poveştile istoriografice româneşti spun că inclusiv Ţările Române dădeau acest ”tribut al sângelui” şi trimiteau copii de până la 7 ani să fie islamizaţi şi transformaţi în războinici de elită, capabili să cucerească întreaga Europă în numele profetului şi sultanului.

Bulgari, albanezi şi sârbi în armata otomană  

Acest sistem Devşirme a început să fie aplicat din 1380 şi continuat şi perfecţionat de Murad al II lea. Copii erau luaţi şi duşi în centre specializate unde, în funcţiile de aptitudinile lor, erau transformaţi în funcţionari sau soldaţi de elită. ”Băieţii răpiţi erau îndoctrinaţi profund pe toată perioada copilăriei, erau convertiţi la islam şi totuşi aveau posibilitatea urcării pe scara socială într-o varietatea de moduri. În funcţie de aptitudinile lor native, aceştia erau împărţiţi în diferite domenii de activitate. De la lideri religioşi, sfetnici până la ieniceri. Cu atâta posibilităţi pentru nişte copii, loialitatea era uşor de obţinut. Otomanii sperau ca, educându-i şi îndoctrinându-i de mici, aceştia să piardă orice legătură cu satele şi culturile din care proveneau”, povesteşte orientalistul Lindy Young în „About devshirme system and slavery in Balkans”.

Copii erau luaţi de la vârsta de 3 ani până la 7 ani şi duşi la Ankara, unde erau îndoctrinaţi religios şi politic, cu supunere oarbă faţă de sultan. Erau selecţionaţi copii voinici, perfect dezvoltaţi, din familii cu mai mulţi copii dar şi din familii de oameni cu stare sau cu membrii ce dovedeau pricepere în diferite domenii. Cei care erau selecţionaţi pentru armată se antrenau în cazarme de mici şi erau fie infanterişti, adică ieniceri, fie cavalerişti, adică kapikulu. Deşi erau iniţial sclavi, răpiţi, puteau ajunge chiar viziri dacă dovedeau pricepere. Nu aveau voie să poarte barbă ca musulmanii, ci doar mustăţi sau obrazul ras.

”Aceasta era calea de antrenare a populaţiilor creştine supuse la conducerea de stat otomană, precum şi mijlocul de absorbire a excedentului de populaţie nemusulmană (excedent considerabil, deoarece nemusulmanii nu aveau pierderi în războaie)”, arată Tahsin Gemil. În rândul ienicerilor erau luaţi copii din Balcani în special. Preferaţi erau albanezii şi bosniecii, arată istoricii, dar au fost luaţi copii inclusiv din Bulgaria şi Serbia. ”Colectarea copiilor era o misiune brutală. Era o durere uriaşă, fiindcă nesupunerea faţă de «taxa sângelui» ar fi însemnat pedepsirea întregii comunităţii, dar în acelaşi timp pierzând o parte  a generaţiei următoare erau un proces care aducea multă suferinţă. Fiind luaţi din sânul societăţilor agrare, pierderea copiilor avea implicaţii mult mai severe decât la oraşe. Pur şi simplu, familiile pierdeau şi mâna de lucru a băieţilor care creşteau”, spune orientalistul Young.

Românii şi devşirme  

Povestirile istorice şi anumit mituri arată că acest sistem, devşirme, a fost aplicat şi Ţărilor Române, care au fost tributare în multe perioade ale istoriei Imperiului Otoman. Mai mult decât atât, armatele otomane au intrat şi au impus domni pe tronul Moldovei şi a Ţării Româneşti, cum a fost cazul lui Radu cel Frumos sau Ştefan Lăcustă, fiind doar două exemple din multe altele. Este confirmată trimiterea ca şi gaj sultanului a fiilor de domni sau de boieri, în cazul lui Vlad Dracul, care trimite pe Radu şi pe Vlad, fii săi sultanului, dar şi cazul trimiterii din Ţara Românească a 300 de fii de boieri ca şi gaj la curtea otomană. Principiul devşirme în Ţările Române este speculat şi de cinematografie. În filmul ”Mihai Viteazul”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, apare o scenă în care se prezintă luarea de copii din Ţara Românească pentru a fi duşi drept „tribut al sângelui“ la Istambul. Pentru mulţi poate acestă idee pare verosimilă, mai ales că românii erau tributari otomanilor. Istoricii spun însă că devşirme nu a fost niciodată aplicat în Ţările Române.

Adică copii, munteni, olteni sau moldoveni nu au fost trimişi niciodată să facă parte din trupele de ieniceri sau kapikulu. „Ţările române nu au dat niciodată copii drept tribut otomanilor. Nu există niciun document care să certifice acest aspect. Motivul este simplu: Principatele Române nu au fost niciodată provincii otomane, deci ele nu intrau sub incidenţa devşirme, aplicată automat doar regiunilor cucerite. Adică această lege se oprea la Dunăre”, precizează Dan Prodan, un specialist în istoria Imperiului Otoman.

Totodată Ţările Române nu au fost niciodată cucerite şi incluse în structurile Imperiului Otoman, sau mai pe scurt, nu au fost provincii otomane. Şi alţi istorici confirmă faptul că otomanii nu au luat copii din principatele române, tocmai datorită faptului că românii erau vasali turcilor, adică între duşmanii de moarte şi supuşii din provincii. ”Ţările Române nu au dat copii ca tribut, pentru că noi eram situaţi, în viziunea politicii externe otomane, în «Casa Păcii», ca ţări ce plătesc tribut, un statut intermediar între «Casa Războiului», inamicii Porţii, şi «Casa Islamului», teritoriile efectiv otomane”, spune şi Daniel Botezatu, doctor în istorie. Cu alte cuvinte, răpirea copiilor sau tributul de copii din Ţările Române este doar un mit.

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | 1 comentariu

DEZVĂLUIRI: Politicienii au distrus, în 27 de ani, 3 milioane de familii țărănești. Le vor distruge și pe celalalte dacă tu nu faci nimic. Iată soluția:


Din ignoranță  crasă, incompetență și trădare de interes național, clasa politică din ultimii 27 de ani, aruncă la groapa istoriei cea mai autonomă economic clasă socială din România, țărănimea. Astfel din 4,3 milioane de familii de țărani în 2007, în numai 13 ani populația de țărani independenți financiar, cultural, social, politic, este pe cale de a fi pulverizată din punct de vedere structural.

România a pierdut astfel din punct de vedere comercial, în ultimii 10 ani, 3,2 milioane de familii de țărani (cca 9 milioane de suflete), familii care au trecut la agricultura de subzistență în prima fază după care se vor așeza pe lavița istoriei. Până în 2020 sunt pregătite să iasă din sistemul comercial încă cca. 700 000 de familii (cca 2,1 milioane de persoane).  Pentru clasa politică actuală cca. 200 000 de agricultori cu ferme agroindustriale sunt suficienți ca să ne pună mâncare ultrachimizată în farfurie pentru a ne mai rări, „la creșterea demografică exponențială” pe care o are țara.

În acest răstimp avem de a face cu o clasă urbană ignorantă, care în mod pasiv acceptă să meargă la supermarket, de unde să cumpără în mod iresponsabil pentru copiii lor alimente străine, de mâna a zecea, extrem de nocive d.p.d.v. rezidual (conținut legal ridicat în pesticide, radiații, îngrășăminte, metale grele, E-uri).

În toată Europa consumatorul urban este cel care a sesizat primul interesul lui pentru sănătate și s-a mobilizat pentru construirea de relații directe de aprovizionare cu țăranul. La noi mirajul supermarketului încă mai persistă și doar incidentele alimentare din ce în ce mai dese cu așa zisele alimente din supermarket, îi mai pot trezi pe unii la realitate.

Ce au făcut o parte însemnată din consumatorii europeni  în ultimii 27 de ani pentru aprovizionarea cu alimente de la țărani?

  • au „adoptat” o familie de țărani din punct de vedere social (troc de copiii pentru wekend, și vacanțe) și economic (petrecere de wekend-uri și concedii în ferme, aprovizionare cu alimente);
  • finanțează din impozitul pe venit și impozitul pe profit (cei ce au societăți) lanțuri alimentare scurte între țărani și consumatori;
  • au cumpărat un porc, vițel, miel, ied, familie de albine , la început de an (ce rămân în fermă) ca să aibă motive să meargă cu copiii și nepoții în fermă în mod periodic;
  • s-au organizat juridic în ONG-uri (gen ASAT, Coș Țărănesc, etc…) de cca. o sută de familii de consumatori (ce iau înprumuturi din bancă pentru a finanța investiții în fermele țăranilor identificați pentru furnizare de alimente; ce interelaționează cu țăranii d.p.d.v. social cu obligații clare în contractul de abonament) cu care semnează un abonament anual de aprovizionare și schimburi sociale (vacanțe, concedii, ajutor în ferme, recoltat produse direct în ferme, etc…);
  • au cumpărat o suprafață mică (500-1000 m2) din ferma țăranului ca să-și poată instala o casă de vacanță;
  • mențin o legătură permanentă între copiii țăranilor și orășenilor pentru perenizarea contractului social și comercial;
  • își construiesc o autonomie alimentară parțială producându-și o parte din alimente;
  • își construiesc ONG-uri politice cu țăranii pentru a crea o rezistență în fața fenomenului de mondializare și se luptă pentru fiecare bucată de pământ țărănesc;
  • își construiesc ONG-uri sociale de luptă pentru valorile civilizației rurale;
  • își construiesc mecanisme de solidaritate între mediul urban și rural (gen claca noastră de altădată, șezătoarea etc…)

tarani romani 0

Într-o astfel de lume în care trăim oamenii apreciază doar lucrurile rare, iar țăranul român va deveni în următorii 5 ani o raritate și ne așteptăm în mod firesc ca la cei rămași să le crească inerent valoarea. Avem încă șansa pe care toate țările din Europa au pierdut-o și anume aceea de a avea încă în viață o specie de oameni foarte rară pe care astăzi nu-i prețuim, nu le înțelegem rostul pe astă lume… Dar vine el un moment, cât de repede, când îi vom pierde și abia atunci din păcate vom conștientiza ce am pierdut.

Păstrarea în viață comercială a măcar un milion de familii de țărani este o datorie morală a fiecărei familii de orășeni din varii motive: fie pentru că aparțin acestei lumi țărănești; fie pentru că au un interes de a da la copiii o mâncare sănătoasă; fie că sunt oameni responsabili și vor să încurajeze agricultura țarii; fie că mai au în ei un dram de patriotism.

Așadar, cei care pot ar trebui să se gândească să adopte o familie de țărani de la care să cumpere produse agricole. Toată lumea ar avea de câștigat!

Surse:

http://www.activenews.ro/prima-pagina/Aveti-taranul-dumneavoastra-12945

Avram Fițiu

Secretar General

Federația Națională de Agricultură Ecologică

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ROMANIA LA SAT | Lasă un comentariu

Primul „ORAȘ PĂDURE” din lume, ce va combate poluarea, se află în construcție. Unde și cum este pus în practică avangardistul concept?


Ne-am deprins cu toții, nu fără motive, să considerăm orașele moderne drept locuri poluate și poluante. Totuși, viața urbană a viitorului ar putea fi alta, dacă vom îndrăzni să dăm orașelor noastre un alt chip, în care va predomina verdele natural. Deocamdată, pe teritoriul chinez este transformat în realitate un proiect excepțional, unic în lume. Este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, despre un oraș care combate poluarea. „Orașul Pădure” este proiectat de către cei de la Stefano Boeri Architetti și, în momentul de față, se află în construcție, la Liuzhou, în provincia Guangxi.

Avangardistul oraș va fi unul autosuficient, producându-și singur toată energia necesară, doar din surse regenerabile. Cum spuneam, culoarea predominantă va fi verdele, întrucât clădirile vor fi acoperite de către o bogată vegetație. „Orașul pădure” își va merita numele pe deplin, de vreme ce în interiorul său vor exista nu mai puțin de 1.000.000 de plante, dintre care cel puțin 40.000 de copaci. Această mare de verdeață va absorbi 10.000 de tone de dioxid de carbon anual, plus 57 de tone de alți poluanți dăunători sănătății oamenilor.

i

a

Orașul verde va fi construit pentru municipalitatea din Liuzhou, într-un perimetru urban situat de-a lungul râului Liujiang. Suprafața primului „oraș pădure” din lume va fi de 175 de hectare. Dacă se va dovedi un succes, designul său va reprezenta o sursă de inspirație și pentru alte zone urbane din China și din lume. Va fi – lucru foarte rar în ziua de azi, un oraș în care pentru fiecare locuitor va exista mai mult de un arbore. 40.000 de copaci la 30.000 de locuitori! Clădirile de locuit și de birouri vor fi acoperite de către vegetație, fiind folosite, conform proiectului, în acest scop, peste 100 de specii de plante, atent alese. Cele un milion de plante vor produce 900 de tone de oxigen, anual.

b

h

g

d

Noul oraș verde va fi conectat cu Luizhou printr-o linie feroviară electrică iar energia va fi obținută din surse geotermale și solare. „Orașul pădure” al chinezilor va fi gata peste trei ani, fiind înzestrat cu toate facilitățile moderne.

Spre deosebire de orașele obișnuite, în care vegetația nu este prezentă decât în parcuri, în grădinile publice și de-a lungul unor străzi, în noua așezare urbană vegetația va fi omniprezentă. Inclusiv pe fațadele clădirilor! Calitatea aerului va fi considerabil îmbunătățită. Impactul temperaturilor crescute asupra cetățenilor va fi diminuat. Nivelul de zgomot va fi redus.

Va fi o așezare urbană care va deține multe dintre atributele unei păduri și în care s-ar putea auzi, după o vreme, chiar și ciripitul păsărilor, care vor găsi, acolo, un mediu de viață prielnic, dată fiind abundența vegetației!

f

e

h

Surse: inhabitat.com, http://www.stefanoboeriarchitetti.net, cnn.com

Text: Tomi Tohaneanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în FRUMUSETI DIN LUME | Lasă un comentariu

Virusurile patogene – Unde sunt dovezile pentru existența lor?


Rezumatul unor articole ale biologului şi virologului german dr. Stefan Lanka

   Izolarea virusurilor

Prin izolarea unui virus se înţelege izolarea lui din celule, lichide umorale sau culturi de celule şi eliberarea (curăţarea) lui de orice fel de particule străine. Acesta este primul pas în izolarea virusurilor şi este o procedură simplă, din două motive:
– în primul rând, spre deosebire de celulele vii, virusurile au întotdeauna aceeaşi dimensiune şi aceeaşi formă. Ele pot fi uşor separate de celelalte fragmente celulare, datorită consistenţei lor sau a proprietăţilor de sedimentare;
– în al doilea rând, există deja de mult timp substanţe lichide speciale, de pildă biluţele de silicon, care nu exercită presiuni osmotice, permițând păstrarea intactă a virusurilor în izolare.

Pentru reprezentare şi cunoaştere, virusurile pot fi fotografiate cu microscopul electronic, iar în acest caz trebuie să arate exact la fel ca particulele observate în celule, în lichidele umorale sau în culturile celulare. Căci deseori, în placentă, în ţesuturile cancerigene, dar şi spontan, în culturile celulare, pot fi observate particule care sunt asemănătoare cu virusurile, dar care în realitate nu sunt virusuri.

În continuare, trebuie separate în câmp electric, în funcţie de mărimea lor, proteinele, care constituie membrana virusului şi care înconjoară substanţa genetică. În aceasta etapă, trebuie de asemenea făcute fotografii cu microscopul electronic. Acelaşi lucru trebuie în continuare făcut cu ADN-ul sau ARN-ul virusului, ai cărui acizi nucleici trebuie separaţi şi fotografiaţi. Abia în momentul în care aceste trei etape sunt documentate, iar virusul analizat se deosebeşte în componenţa proteinelor şi a substanţei sale genetice de alte virusuri cunoscute, se poate vorbi despre un nou virus. Nu are nicio importanţă de unde anume a fost recoltat acest virus: lichide din trup, culturi de celule, plasmă sau ser.

     Despre fotografiile cu virusuri aşa-zis izolate

În legătură cu fotografiile, trebuie spus că autorii nu pot pretinde că prezintă un virus, atâta timp cât nu există publicaţii ştiinţifice unde să se menţioneze şi să se descrie că respectivul virus a fost găsit, unde anume a fost izolat şi cum a fost izolat. Aceste publicaţii despre virusuri nu există şi de aceea nici nu pot fi citate ca lucrări ştiinţifice doveditoare. Această afirmaţie este ușor de verificat de către oricine ar solicita o asemenea publicație. Nu o va primi, căci nu are de unde. În cadrul unei astfel de publicaţii (unde ne este prezentat un virus izolat) este simplu pentru oricine să verifice dacă este ceva izolat acolo sau nu, deci dacă se pretinde că există un virus, că acesta a fost cercetat şi este „accesibil” pentru alte experimente, de exemplu pentru crearea unui vaccin.

Iată cum este definit, conform postulatului lui Koch, un agent patogen:
1. să fie găsit în leziunea unei boli;
2. să fie izolat de la gazda infectată și crescut într-o cultură pură;
3. inocularea unui asemenea agent într-o altă gazdă ar trebui să iniţieze boala;
4. să fie recuperat din nou, de la a doua gazdă.

În realitate, în întreaga literatură medicală, nu există nici măcar o singură publicaţie în care, pentru virusurile revendicate de medicina scolastică să fie îndeplinit fie şi doar primul postulat al lui Koch. Adică o publicaţie în care să apară dovada că în organismul oamenilor cu o anumită afecţiune (boală) au fost văzute şi izolate virusurile care o provoacă. Cu toate acestea, astfel de lucruri sunt susţinute public de către virologi sau autorităţi medicale.

În legătură cu fotografiile care, fără a se specifica o sursă verificabilă, se pretinde că ar reprezenta virusuri, trebuie spuse următoarele: în primul rând, multe fotografii sunt colorate, ceea ce dovedeşte că un designer s-a jucat de-a fotograful. Fotografiile făcute cu microscopul electronic sunt întotdeauna alb-negru (respectiv tonuri de gri).

De exemplu, aşa-zisele fotografii ale virusurilor HIV, rujeolă (Masern) şi variolă (Pocken) arată clar că avem de-a face acolo cu celule în care se găsesc virusuri. Aceasta înseamnă (logic, nu?) că virusurile nu au fost izolate! Fotografiile arată celule în interiorul cărora se pot vedea substanţe proprii celulelor. Acestea sunt foarte cunoscute şi folosesc de pildă la transportul în interiorul şi în afara celulelor. Aceste particule, spre deosebire de virusuri (care sunt întotdeauna de aceeași mărime şi formă la un anumit tip de virus), sunt diferite ca mărime, formă şi compoziţie, şi de aceea nu pot fi izolate şi caracterizate biochimic (spre deosebire de virusurile existente).

De exemplu, pentru copiile virusurilor de oreion (Mumps) şi rujeolă (Masern) se dau numai indicii despre „încercări de transmitere/infectare pe maimuţe (1934)”, „creşterea şi izolarea virusurilor în eclozare (1945)” şi „culturi celulare (1954 şi 1955)”, dar nu există niciun citat despre vreo izolare a virusurilor! În publicaţiile din 1945, 1954 şi 1955 nu este menţionată nici măcar o singură etapă de izolare sau caracterizare a acestor virusuri.

În cazul virusurilor Ebola, herpes şi gripal deseori este prezentată doar o „bucăţică” din presupusul virus, despre care nimeni nu susţine că ar fi o particulă izolată. Aceste particule sunt componente celulare, respectiv artefacte, deci structuri apărute spontan în urma operaţiilor de extragere, fixare şi uscare a probelor în vederea studierii lor cu microscopul electronic. (În acest context este relevantă declaraţia lui Luc Montagnier în interviul deja celebru luat de Djamel Tahi, în care recunoaşte că nu a efectuat niciodată curăţarea virusului HIV).

În cazul fotografiei virusului poliomielitei care „pare” izolat, este în fapt vorba de particule create artificial prin „aspirarea” unei mase preparate artificial printr-un filtru foarte fin într-un vacuum, particule ale căror caracteristici structurale lipsesc. Intenţia de falsificare şi înşelăciune este în acest caz foarte clară. Trebuie menţionat aici că nicăieri, în nicio publicaţie de specialitate, nu poate fi găsită o caracterizare biochimică a presupusului virus izolat.

În fotografia care ar reprezenta virusul hepatitei B nu sunt prezentate structuri izolate, ci un aglutinat. Sub acest nume, omul de ştiinţă înţelege o acumulare de proteine (chist) din sânge, tipice de exemplu în procesele de coagulare. În timpul coagulării apar în mod tipic structuri rotunde şi uneori cristaline, în funcţie de starea probei de sânge.

 
Robert Koch

În concluzie, trebuie spus că în cazul acestor fotografii este vorba de tentative premeditate de fraudă, la care iau parte autorităţile, cercetătorii şi medicii în momentul în care susţin că aceste reprezentări fotografice ar fi virusuri, mai ales virusuri izolate. Orice persoană care începe să investigheze pe cont propriu va da destul de repede peste afirmaţii şi indicii prin care literatura medicală confirmă că primul postulat al lui Koch nu poate fi aplicat la virusuri. (GrossgebauerEine kurze Geschichte der Mikroben – „O scurtă istorie a microbilor”, 1997).

Extrasele şi citatele din manuale, de exemplu cele ale lui Portsmann, Leslie Collier, John Oxford și Paul Kellam etc., care sunt mereu invocate de institutele medicale, nu răspund la întrebarea despre dovezile existenţei virusurilor. Un manual nu este o lucrare ştiinţifică, ci foloseşte, printre altele, la indicarea lucrărilor ştiinţifice prin care sunt certificate cunoştinţele prezentate în manual. Din aceste manuale lipsesc trimiterile la publicaţii ştiinţifice care să facă dovada izolării şi caracterizării respectivelor virusuri. A vorbi despre structuri şi părţi componente ale unui virus fără a exista în prealabil o izolare şi caracterizare a lui este o fraudă cu urmări fatale. Acele virusuri a căror existenţă este dovedită și asupra cărora sunt efectuate şi publicate studii, de exemplu, virusurile bacteriilor (fagele sau bacteriofage – la bacterii virusurile sunt denumite „fage”) şi virusul Ectocarpus siliculosus, pe care l-am izolat şi publicat eu (dr. Lanka), nu s-au dovedit niciodată a fi patogene.

Dogma bolilor infecţioase şi a patogenităţii microbilor, dezvoltată de Robert Koch în 1882 prin fraudă ştiinţifică, comandă politică şi interese financiare, avea mare nevoie de inventarea virusurilor patogene. Devenise clar tuturor că bacteriile „patogene” nu produc toxine decât în mediu complet anaerob, în cadavre sau în ţesuturile necrozate ale organismului, deci era nevoie să se postuleze existenţa unor patogeni „invizibili” sub microscop.

Având la bază teoriile din secolul al XIX-lea despre infecţii, autorităţile, institutele de medicină şi epidemiologie, profesorii universitari bine plătiţi ca şi consilieri ai concernelor farma, prin teoriile pe care le susţin şi deciziile pe care le iau – pentru a ne referi aici doar la vaccinuri şi „terapiile” antivirale şi cu citostatice – cauzează de decenii daune sănătăţii pacienţilor, suferinţă şi moarte (prin fanteziste virusuri cauzatoare de cancer, hepatite, SIDA, Ebola, prin testele genetice inventate şi prin administrarea de otrăvuri chimioterapeutice).

Virusurile au fost de la bun început acuzate de îmbolnăviri care erau, de fapt, fie vătămări postvaccinale, fie consecinţa sărăciei extreme, a foametei, a intoxicaţiilor de orice fel. Interesant este în acest context că hepatita B, de pildă, a fost descrisă şi considerată epidemie pentru prima oară în 1885, când a avut loc vaccinarea contra variolei, iar a doua oară în 1938, când fusese deja aproape uitată, ca urmare a campaniei de vaccinare în masă contra rujeolei. Nemaivorbind de celebra „gripă spaniolă”, care a apărut ca urmare a isteriei vaccinurilor din timpul Primului Război Mondial. Documentele statistice au fost întotdeauna duşmanul de moarte al invenţiilor şi minciunilor medicale.

Repet, Robert Koch şi colaboratorii săi, precum şi prof. Rush, prof. Max von Pettenkofer, prof. Virchow şi alţii, au arătat prin experimente şi aplicarea postulatelor Henle-Koch că prin transmiterea de bacterii, presupusul contagium vivum nu a provocat niciodată o boală, nemaivorbind de declanşarea aceleiaşi boli ca în organismul de unde au fost recoltate. Dacă în noul organism-gazdă nu există ţesuturi necrozate, cu ce se vor hrăni respectivele bacterii? Ele nu vor avea condiţii pentru o înmulţire exponenţială, iar un sistem imunitar funcţionabil le va elimina în cel mai scurt timp. Tocmai de aceea Robert Koch a reformulat ulterior cel de-al treilea postulat, care stipulează că „o bacterie poate fi considerată agent patogen infecţios atunci când provoacă simptome asemănătoare în teste pe cobai”. (GrossgebauerO scurtă istorie a microbilor).

În concluzie, trebuie încă o dată subliniat că toate articolele de dinainte de începutul anilor ʼ70 care vorbesc despre existenţa şi caracterizarea virusurilor nu sunt decât minciuni, deoarece abia de la începutul anilor ʼ70 biochimia a dezvoltat tehnica pentru a dovedi existenţa virusurilor, izolarea lor parţială, caracterizarea proteinelor şi a substanţei genetice (acizii nucleici). Lucrurile acestea erau ştiute şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

În 1971, când OMS a căzut de acord asupra criteriilor de dovedire a virusului variolei, procedurile biochimice de certificare nu erau încă dezvoltate. În consecinţă, s-au stabilit doar criterii biologice: morfologia variolică a membranei coriollantois a embrionului de găină. Formulare ciudată, dar care nu înseamnă altceva decât apariţia unor pete şi în final necrozarea respectivei membrane (care este cea de-a treia membrană din imediata vecinătate a cojii unui ou şi pe care embrionul o foloseşte, printre altele, şi ca organ respirator). Aceasta era deci, conform OMS, dovada existenței virusului variolei şi totodată simptomul variolei în experimentele pe animale. Curat murdar, monşer!

    Viruși: de unde vin? Ce fac ei? Care dintre ei există cu adevărat?

În cadrul interviurilor, seminariilor sau lucrărilor scrise, am descris (dr. Lanka) de mai multe ori rolul pe care virusurile îl joacă în viaţa biologică, de unde provin aceste virusuri şi care anume există în realitate.

După ce, în 1931, fizicianul berlinez Ruska a creat microscopul electronic, cu care pentru prima oară exista posibilitatea de a vedea concret structuri atât de mici precum un virus, o mare parte a „savanţilor” din medicină, care până atunci teoretizau despre tot felul de virusuri care ar fi provocat tot atâtea feluri de boli, au tăcut brusc. Niciunul dintre presupusele virusuri de până atunci nu a putut fi efectiv vizualizat cu ajutorul noii tehnologii, atât în animale, cât şi în oameni, fără a mai pomeni de vreo izolare, curăţare şi certificare a existenţei lor. Domeniul de „cercetare” al acestor savanţi era (şi din păcate mai este încă) experimentarea pe animale. Savanţii noştri sunt specialişti în injectarea a tot felul de lichide în creierul animalelor (vezi cercetarea turbării), în stomac, plămâni sau embrionii din ouă (vezi cercetarea cancerului).

Întrucât în niciun lichid nu se puteau releva bacterii, încă de la Pasteur medicii au rămas agățați de ideea fixă cum că dacă nu-i bacterie, trebuie că „agentul patogen” e ceva mai mic, mult mai mic, foarte mic, ca şi inexistent. Ceva atât de mic, că nu se vede (în limba latină virus = otravă). (Notă: Numai că, ei bine, acum s-ar fi putut vedea şi tot nu se vede.)

În vremurile sinistre ale celui de-Al Treilea Reich, au fost făcute experimente direct pe „subumani”: evrei, ţigani, slavi, homosexuali, copii etc. Iar după război, americanii au luat de la nemți ce nu trebuia: pasiunea pentru experimente dezgustătoare. Astfel, în 1972 s-a efectuat un mare studiu pe 1.200 de membri ai unei secte religioase din deşertul Nevada, care se oferiseră voluntari (Proiectul White Coat). Cercetătorii americani le-au injectat acestora tot ce și-au imaginat că poate fi agent patogen periculos, dar… nimic! Bolile nu se transmiteau infecţios. Da, ştiu că toți am învăţat la şcoală chestia asta cu molipsirea, cu epidemiile. Dar mai ştiu că tot la şcoală am învăţat multe alte tâmpenii de care acum râdem sau clătinăm din cap a silă.

Până în ziua de azi, structurile certificate şi documentate ştiinţific numite virusuri, şi care îndeplinesc sarcini pozitive, nu au fost dovedite decât la bacterii (bacteriofage), la unele alge verzi unicelulare de apă dulce şi la două alge filiforme de apă sărată. În cazul acestor virusuri, avem de-a face cu structuri care nu au metabolism propriu, acesta fiind asigurat de celule, care prin intermediul acestor virusuri livrează altor celule energie şi material de construcţie.

Pentru ca bacteriile să producă aceste particule, este necesară încălzirea sau iradierea lor. Dacă aceste bacterii mor, ele ajută la formarea altor bacterii prin noi fage stabile, care păstrează şi transportă substanţa energetică (ADN) şi substanţa de construcţie (proteinele). Cu ajutorul virusurilor bacteriene (fagelor) este transportată şi substanţa informaţională în forma ADN, pentru formarea de noi proteine, care ajută alte bacterii să înlocuiască şi să completeze informaţiile pierdute sau defecte. O acţiune negativă a acestor virusuri nu a fost încă observată.

În algele filiforme de apă sărată, din care am reuşit ca student (dr. Lanka) să izolez virusuri, au fost de asemenea observate numai acţiuni pozitive (transport de informaţie, energie şi material de construcţie). În organele algelor, în care în mod normal se formează sporii şi gameţii, se pot forma virusuri doar atunci când algelor le este „prea cald”. Virusurile vor fi preluate numai de spori sau gameţi, căci ele nu au membrană, şi cu ajutorul acestora ajung în celule. Toate celulele care posedă un nucleu sunt rezultatul evolutiv al convieţuirii a mai multor feluri de celule şi/sau bacterii, cum este cazul în unirea dintre ovul şi spermatozoid. Doar aşa, împreună, pot realiza mai mult decât bacteriile sau celulele izolate. În biologie, acest proces este denumit endosimbioză.

Mitocondriile

 În celulele umane, doar mitocondriile, care au un rol esenţial în respiraţia celulară, arată ca bacteriile. O altă parte componentă a celulei, centrozomul, nu mai arată ca o bacterie şi chiar şi-a predat ADN-ul nucleului celulei. Centrozomul se dublează înaintea diviziunii celulare şi joacă un rol foarte important în desăvârşirea diviziunii celulare. În celulele muşchilor, centrozomul, care provine fără îndoială din bacteriile spiralate, s-a transformat în fusul neuromuscular, în celulele nervoase din filamentele nervoase, şi de aceea celulele din muşchi şi cele nervoase nu se mai pot diviza. Şi alte părţi ale celulei umane sunt evident de origine bacteriană, dar la unele dintre ele acest lucru nu mai e atât de evident.
Din două motive, virusurile sunt în mod evident factori ai endosimbiozei:
1. Au o misiune pozitivă, transportă energie, material de construcţie şi informaţie, în timp ce-şi menţin independenţa, putând să părăsească celula-gazdă. Proprietăţi negative nu au fost observate niciodată la virusuri. Experiențele de laborator cu celulele bacteriilor şi virusurilor (fagelor), care la o privire superficială par a avea acţiune negativă, sunt în fapt rezultatul cultivării forţate, în condiţii extreme de laborator, care în mod normal în natură nu apar şi nu au fost niciodată observate.
2. ADN-ul lor este întotdeauna circular, la fel ca ADN-ul tuturor bacteriilor. ADN-urile din celulele cu nucleu celular sunt însă întotdeauna filiforme.
Modelele virusurilor „patogene” din lexicoane, manuale sau de pe diverse site-uri de pe internet sunt doar construcţii artificiale, inventate. Imaginile luate cu microscopul electronic, care chipurile arată virusuri, ne prezintă în realitate fie părţi componente din celule special preparate în eprubetă (tratate cu diferite substanţe, care provoacă stres fiziologic celulelor, astfel încât acestea elimină anumite particule) fie particule care fac parte din procesul de import-export (transport intercelular) dintre celule. În cazul virusului polio sau al altor virusuri despre care se susţine că ar provoca tumori cancerigene există imagini făcute cu microscopul electronic. Particulele cristaline create artificial în vacuum sunt în mod fals desemnate ca fiind virusuri!
Fotografiile din broşurile informative, care cu dărnicie ni se pun la dispoziţie de către Casele de sănătate, Ministerul Sănătăţii, institutele de cercetări sau broşurile care duc campanii pro-vaccinare, şi despre a căror sursă nu ni se dau niciodată explicaţii (studiu sau lucrare ştiinţifică publicate în revistele de specialitate şi recunoscute de specialişti), se deconspiră singure ca fiind simple fraude, deoarece culturile de celule respective au fost special „preparate” în laborator, iar particulele prezentate în imagini sunt artificiale, lipsind cercetarea şi certificarea compoziţiei lor structurale, precum şi certificarea oricărei patogenităţi.
Astfel, orice amator poate verifica singur dacă o ipoteză asupra existenţei unui anumit virus cauzator de boală este fundamentată ştiinţific, în momentul în care va solicita autorităţilor din sănătate o listă cu studiile şi lucrările ştiinţifice publicate în literatura de specialitate pe tema respectivă şi în care se face dovada izolării, curăţării, fotografierii, cercetării şi descrierii biochimice a structurii proteinice şi a ADN-ului, respectiv ARN-ului unui virus patogen. O astfel de publicaţie nu există! Toate articolele şi studiile din revistele ştiinţifice asupra virusurilor patogene se bazează pe metode de identificare indirecte, de pildă pe relevarea unei anumite proteine sau a unui fragment de ADN (ARN) care se presupune că ar proveni de la virusul X sau Y, fapt care, prin consens, se consideră a fi izolarea virusului. Dar dovezi cum că aceste proteine şi fragmente sunt într-adevăr părţi componente ale unui anumit virus nu există.
Virusurile sunt definite ca particule (corpuri) foarte mici, care sunt produse în celule, care pot părăsi celula şi organismul şi pot pătrunde din nou într-o altă celulă, în care se înmulţesc din nou. Particula (corpul) unui virus constă din membrană (formată din proteine) care conţine o bucată de acid nucleic. Acizii nucleici ai virusurilor care într-adevăr există constau din două lanţuri ADN care se închid circular. În cazul virusurilor care într-adevăr există nu s-a observat niciodată o patogenitate a acestora. Dimpotrivă.
Atunci când undeva, cineva pretinde existenţa unui virus, acest fapt nu se poate rezuma doar la vorbe. Este nevoie să se aducă şi dovezile respective, probe care sunt clar stipulate în virologie. Astfel, numai lucrările şi dovezile publicate în revistele de specialitate care pot fi consultate pot fi luate în considerare. Orice speculaţii, scrieri, articole fanteziste etc. nu pot fi considerate ştiinţă. Desigur că într-o publicaţie de specialitate, lucrarea care prezintă şi pretinde descoperirea unui nou virus trebuie însoţită şi de imaginile luate cu microscopul electronic. În fapt, în literatura ştiinţifică medicală nu există nicio fotografie a unui virus care să provoace o boală (patogen), fie el izolat sau fotografiat în interiorul trupului, în celule, ţesuturi sau lichide.
În cadrul prezentării dovezilor pentru existenţa unui virus, un rol principal îl ocupă descrierea caracteristicilor proteinelor lui (membrana) şi a acizilor nucleici (ADN sau ARN). În lipsa descrierii exacte a acestora, niciun test de relevare a prezenţei virusului respectiv într-un organism nu poate fi standardizat (este vorba aici de aşa-numitul „standard de aur”).
Caracteristicile proteinelor și ale acizilor nucleici se pot studia cu ajutorul unui procedeu care se numeşte gel-electroforeză. În cadrul acestui procedeu, proteinele sunt „despărţite în lungime” şi colorate. Se obţine astfel un tipar format din fâşii, care oferă informaţii asupra numărului şi mărimii diferitelor proteine din care este format virusul. Este absolut necesar ca această procedură şi rezultatele ei să fie parte componentă a studiului ştiinţific de relevare a respectivului virus. Pentru niciunul dintre virusurile considerate patogene nu există astfel de analize, prezentate în lucrările ştiinţifice.
Prin aceeaşi procedură de gel-electroforeză sunt separați și analizați şi acizii nucleici de proteine. Se naşte astfel un alt model de benzi colorate, care reprezintă acizii nucleici ai virusului. Aceste benzi mai sunt denumite şi „amprenta genetică” a virusului. Desigur că şi aceste rezultate ale analizei acizilor nucleici trebuie fotografiate şi prezentate în lucrarea respectivă. Toate aceste proceduri sunt în fapt atât de simple, încât şi un amator, dacă respectă indicaţiile procedurilor, în două zile poate obţine caracteristicile biologice ale unui virus. Şi totuşi, o astfel de documentare a caracteristicilor biochimice nu există în nicio lucrare ştiinţifică în care se pretinde existenţa unui virus patogen.
Virusurile de acelaşi fel au toate aceeaşi mărime şi greutate. În cazul în care într-o fotografie sunt prezentate particule de diferite mărimi, acestea nu sunt virusuri. Prin metode indirecte de relevare a unui virus (de exemplu, aşa-zisele teste anticorpi) nu pot fi relevate proteine care nu au fost în prealabil relevate direct de către cercetători în virusuri. Şmecheria este foarte străvezie în acest caz: proteinele din sânge (globulinele) sunt declarate a fi anticorpi. În funcţie de condiţiile la care acestea sunt supuse în laborator, globulinele se leagă sau nu la anumite substanţe. În cazul unei legări, se consideră că aceasta este o dovadă indirectă a existenţei virusului. Hopa! Această prezumţie este o fraudă istorică cu consecinţe dramatice.
În zilele noastre este foarte des folosită metoda PCR (polymerase chain reaction), prin care se pot multiplica acizii nucleici ai unor virusuri. Această metodă poate avea sens numai în cazul în care ar exista o cantitate foarte mică de virusuri în organism. Prin metoda PCR de testare indirectă pe care virologii o consideră arbitrar ca fiind directă, se pot face tot felul de manipulări. Spre exemplu, testul PCR care este folosit pentru gripa aviară apare pozitiv sau negativ după… poftă. În fapt, acest test este întotdeauna pozitiv pentru oameni şi animale, căci acizii nucleici (secvenţa genetică) care sunt în acest caz căutaţi şi relevaţi ca fiind specifici gripei aviare, se găsesc în toate animalele şi, de asemenea, în om. Şi pisicile sunt testate pozitiv la H5N1! Şi pentru Big Pharma e bine aşa, căci nu numai noi va trebui să ne vaccinăm, ci şi câinii, pisicile, hamsterii şi peştii din acvarii. Asta da afacere!
    Ce sunt anticorpii şi ce se măsoară de fapt atunci când se face un test pentru anticorpi?
Conform definiţiei lui Pschyrembel, anticorpii sunt „o posibilă reacţie a sistemului imunitar; anticorpii nu apar în mod natural”. Această definiţie a fost aleasă deoarece se ştie că persoanele care au o mare concentraţie de anticorpi pot fi bolnave, iar cele cu o concentraţie mică pot fi sănătoase (vezi SIDA, unde pacienţii „bolnavi” au o cantitate uriaşă de anticorpi). Medicina scolastică diferenţiază anticorpii „străini” (pentru bacterii patogene, toxine şi virusuri) şi pe cei proprii corpului (pentru celulele tumorale). În timp ce nouă ni se povesteşte că după un vaccin, prin formarea de anticorpi, organismul va fi protejat, în medicina scolastică sunt descrise şi cazuri în care prezenţa anticorpilor reprezintă un dezavantaj pentru organism. Astfel de cazuri sunt alergiile, reacţiile de respingere a unor transplanturi, precum şi bolile autoimune.
Institutul Robert Koch afirmă că o concentraţie mărită de gamaglobulină în plasma sanguină indică în marea majoritate a cazurilor afecţiuni alergice. Valori ridicate pot însă fi constatate şi în cazul infecţiilor cu paraziţi sau al tumorilor maligne. Dacă după un vaccin vor fi relevaţi anticorpi, medicina scolastică susţine că persoana respectivă este de acum înainte protejată, pardon „imunizată”. Dar se uită să se menţioneze că, în ciuda anticorpilor prezenţi, unele persoane se îmbolnăvesc, iar altele care nu au anticorpi rămân sănătoase. O mare contradicţie avem aici în cazul anticorpilor HIV, un test pozitiv însemnând practic o condamnare la moarte (în ciuda anticorpilor prezenţi, şi asta într-o cantitate extrem de mare), în timp ce în cazul anticorpilor contra variolei, prezenţa lor înseamnă că persoana este „imună”.
„Anti” înseamnă că imunoglobulina se poate „lega” numai la anumite proteine, ceea ce nu este adevărat. Căci dacă are loc o „legare” sau nu depinde de starea şi mediul în care se află proteinele: acid sau bazic, oxidat sau redus. Iar aceste lucruri sunt cunoscute oricărui cercetător care a făcut astfel de experimente. Dar ce se petrece de fapt în laborator? În primul rând, din sânge se separă celulele şi proteinele mari. Acest lucru se obţine, de exemplu, cu ajutorul unei centrifuge. 99% dintre teste se efectuează cu plasma pacientului, adică cu „apa din sânge” care rămâne în urma separării. În continuare, i se spune laborantului ce anume trebuie testat prin anticorpi. Pentru aceasta, sunt folosite anumite teste produse de concernele farmaceutice, ale căror substanţe componente sunt păstrate secrete. (Legea concurenţei, secrete industriale, cu argumentul că alţi producători ar putea copia formula. Acelaşi lucru se petrece în fapt şi în cazul vaccinurilor sau medicamentelor. În realitate, practic, niciun medic care prescrie un medicament nu ştie exact ce anume se află în el. Desigur că substanţa activă, de bază, este scrisă pe cutia medicamentului, dar ce mai conţine, asta nu ştie decât firma producătoare. Deci, teoretic, poate conţine orice!)
Dacă se ajunge la o reacţie măsurabilă în cadrul testului, acesta va fi calificat drept „pozitiv”. Până nu demult, se considera că prin relevarea prezenţei anticorpilor specifici unui agent patogen este relevată automat o acţiune de protecţie imunitară, organismul căpătând prin aceasta imunitate. Totuşi, de când cu SIDA, lucrurile stau exact pe dos, prezenţa anticorpilor HIV reprezentând practic garanţia bolii. Astfel, nu-i de mirare că nu există un standard ştiinţific pentru titrurile anticorpilor (cantitatea de anticorpi), iar măsurătorile testelor nu sunt niciodată comparabile. Şi mai puţin trebuie să ne mire faptul că nu există niciun fel de criterii ştiinţifice cu privire la ce valoare a titrului (de la ce cantitate de anticorpi în sus) se poate spune că reprezintă ceva, şi ce anume. Laborantului i se spune că în setul de testare (primit de la compania farmaceutică) există mai multe proteine care corespund exact structurii unui anume microb (cel bănuit şi căutat). Or, acest lucru e cel puţin ciudat, căci proteinele cuprinse în testul respectiv nu mai au nimic comun cu proteinele aşa cum se găsesc ele într-un organism viu, şi deci ele n-au cum să fie la fel cu cele ale unui microb viu din sângele (serul) unui pacient.
Aceste teste nu pot fi considerate directe și nici reprezentative sau standardizate! În aceste teste este vorba (şi chiar acest termen este folosit) de o denaturare a proteinelor. Aceste proteine ţinute secrete sunt numite „antigene”. Iar anticorpii se vor „lega” la ele, căci aceleaşi proteine existau în organism în momentul în care acesta a început producerea de anticorpi (contra acestor proteine). În seturile de teste mai există, de asemenea, coloranţi şi alte substanţe, care ajută la sporirea sau multiplicarea unui semnal pozitiv. Aparatura cu care se efectuează testele este şi ea standardizată pentru aceleaşi proteine, ţinute secrete de către producător. (Remarcaţi vă rog că prin aceasta se realizează o monopolizare absolută a medicinii şi laboratoarelor, care în fapt depind de ceea ce le livrează concernele farma).
Cum se face oare că la aproximativ 5% din populaţia lumii, în testele de laborator nu se observă niciun fel de imunoglobuline? Despre asta nu se discută nicăieri şi nici nu s-au făcut studii şi cercetări. În urma vaccinărilor, aceste persoane vor fi declarate „non-responders”, adică lipsite de reacţia de răspuns. Interesant este că aceste 5 procente reprezintă practic toţi deţinătorii grupei sanguine AB.
Acum, despre multe lucruri din teoria scolastică a anticorpilor se ştie deja că nu sunt adevărate. Doar că lumea are groază de a se apuca să modifice biologia. Şi totuşi, acest lucru se va petrece, şi probabil într-un viitor nu foarte îndepărtat. Fizica s-a modificat de când cu teoria cuantică, chimia e în plină schimbare datorită modificărilor din fizică. Doar biologia, care ar trebui să se bazeze pe chimie, şi medicina, care se bazează pe biologie, rămân înţepenite. Astfel, dacă ar exista anticorpi specifici, componenţa florei intestinale n-ar avea voie să se schimbe! Or, ea se schimbă în funcţie de condiţii. Apoi anticorpii ar trebui să atace fetusul sau laptele matern (care conţine anticorpi) și ar trebui să otrăvească sugarul. Desigur că este foarte simplu formulată această frază, dar…
Pe de altă parte, în evoluţia unui om, ca urmare a îmbătrânirii sau a unor şocuri, apar proteine noi, sau hormoni în perioada de pubertate, care ar trebui să fie atacaţi de sistemul imunitar, ceea ce ar provoca automat alergii, afecţiuni autoimune, dereglări de tot felul care ar putea duce chiar la deces. Toate acestea bineînţeles că nu se petrec. Iar când se petrece (ca urmare a unui dezechilibru între limfocitele T helper Th1 şi Th2) ni se spune din nou că nu ştiu ce virus e în acțiune. Anticorpi împotriva virusurilor care, cel puţin ştiinţific, conform regulilor mai sus prezentate, nu există, bineînţeles că nu au cum să apară. Imunoglobulinele, care relevate prin teste sunt capabile să se lege cu alte proteine, formează corpuri, nu anticorpi.
Definiţia medicinii scolastice cum că „anticorpii se formează în cazurile de boli infecţioase, iar relevarea lor este o dovadă de protecţie (imunitate) împotriva bolii” este contrazisă în fiecare zi de însăşi medicina scolastică. Căci altfel cum se poate ca în cazul pacienţilor cu SIDA, care au un număr foarte mare de anticorpi (şi asta ar mai fi încă o întrebare: anticorpi contra ce?), tocmai prezenţa anticorpilor atestă „boala”(!). La fel şi în cazul altor infecţii virale. Definiţia a fost pe tăcute modificată în: „Dacă ai anticorpi, înseamnă că eşti bolnav!” Aşa se joacă domnii cu diagnosticele în teoria anticorpilor, după cum le convine lor, doar ca să le iasă socoteala. Financiară, evident!
Pentru cine dorește să aprofundeze frauda virusurilor, recomandăm vizionarea filmului „House of Numbers” („Casa numerelor”) subtitrat, precum și continuarea lui, „The Emperor’s New Virus” („Noul virus al împăratului”) fără subtitrare.
   Sursa: yogaesoteric.net
Publicat în SANATATE | Lasă un comentariu

Bruxelles-ul amenință Polonia cu „arma nucleară”, cel mai puternic instrument al UE pentru pedepsirea statelor „recalcitrante”.


Comisia Europeană, gata să lase Varșovia fără drept de vot în blocul comunitar

Reformele judiciare inițiate de Polonia, considerate de UE o amenințare la adresa statului de drept, riscă să provoace o ruptură ireparabilă în relațiile dintre Varșovia și blocul comunitar.
După ce parlamentul polonez, sfidând toate avertismentele Bruxelles-ului, a adoptat la foc continuu un set de legi privind justiția, Comisia Europeană amenință că este „foarte aproape” să activeze Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona. Și prin care Poloniei i-ar fi  suspendat dreptul de vot, scrie Politico.eu.
Această măsură este considerată de Bruxelles o „armă nucleară” împotriva statelor „recalcitrante” întrucât prevede sancțiuni care merg până la blocarea dreptului de vot pentru țara respectivă. O astfel de „nucleară” s-a încercat, de către UE în 2000, când nu exista Tratatul de la Lisabona, împotriva Austriei, pentru intrarea în guvern a extremistului Jörg Haider.
Miercuri, Parlamentul polonez a dezbătut un proiect de lege care îi oferă guvernului un control direct asupra Curții Supreme, ale cărei sarcini includ validarea alegerilor. Potrivit formațiunilor politice din opoziție, proiectul încalcă separarea puterilor în stat și îi oferă partidului de guvernământ o influență asupra procesului de vot.
Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a ieșit la atac, anunțând că este foarte probabil ca Uniunea Europeană să deschidă săptămâna viitoare procedurile legale împotriva Poloniei în privința acestor legi. Totodată, Varșovia va primi recomandări suplimentare despre forma acestor modificări. „Suntem foarte aproape de declanșarea Articolului 7 în cazul Poloniei”, a mai spus vicepreședintele Comisiei Europene.
„Nu sunt  Nostradamus, nu pot să fac profeții, dar cred că poporul polonez nu va fi de acord cu guvernul dacă va dori să părăsească UE”, a continuat oficialul european.
El a cerut din nou conservatorilor polonezi, aflați la putere, să amâne aprobarea reformelor judiciare,  pentru că, spune el, acestea vor avea „un impact negativ major asupra independenței instanțelor de judecată” din Polonia. Și, susține Timmermans, reprezintă  „amenințări sistematice la adresa statului de drept”.
Întrebat dacă Bruxelles-ul riscă să provoace Polonia să ia o decizie privind părăsirea Uniunii Europene, Frans Timmermans a declarat: „Nu cred asta. Voi face tot ce pot pentru a mă asigura că Polonia rămâne pe calea dezvoltării, care promovează statul de drept, democrația, deschiderea, libertatea presei, economia de piață și oportunități pentru toți. Aceasta este alegerea clară făcută de poporul polonez atunci când s-a eliberat de opresiunea comunistă … Acest aspect este prea important pentru a renunța la el”.
De la câștigarea alegerilor în 2015, partidul conservator Lege și Justiție (PiS) a încercat să mărească influența guvernului asupra instanțelor și a procurorilor.
Cele două legi adoptate de parlmentul polonez, prin care de-acum înainte Legislativul va fi cel care va alege membrii Consiliului Național al Magistraturii și cea prin care ministrul Justiției va numi președinții de tribunale, reprezintă un nou pas în direcția preluării controlului sistemului judiciar de către majoritatea conservatoare, slăbind separarea puterilor, afirmă liderii opoziției.
 Cea mai puternică armă a UE pentru a pedepsi o țară care nu respectă normele sale rămâne Articolul 7 din Tratatul de la Lisabona, care permite sancționarea unui stat membru, inclusiv prin suspendarea dreptului său de vot. Cunoscută și ca opțiunea „nucleară”, nu a fost folosită niciodată, fiind considerată prea severă. Singura dată când au fost folosite sancțiuni împotriva unui stat membru a fost în 2000, înainte ca Tratatul de la Lisabona să fie adoptat, când UE a decis să izoleze Austria după ce Jörg Haider, liderul partidului de extremă dreapta din această țară, s-a alăturat coaliției de guvernământ. Politica de izolare a eșuat însă jalnic, UE fiind obligată ulterior să înlăture sancțiunile, Haider rămânând la putere, ceea ce a subliniat slăbiciunea instituțiilor europene în fața guvernelor naționale.
Ce prevede Articolul 7 al Trtatatului de la Lisabona
 (1) La propunerea motivată a unei treimi din statele membre, a Parlamentului European sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu o majoritate de patru cincimi din membrii săi, poate să constate existența unui risc clar de încălcare gravă a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru. Înainte de a proceda la această constatare, Consiliul audiază statul membru în cauză și îi poate adresa recomandări, hotărând după aceeași procedură. Consiliul verifică cu regularitate dacă motivele care au condus la această constatare rămân valabile.
(2) Consiliul European, hotărând în unanimitate la propunerea unei treimi din statele membre sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, poate să constate existența unei încălcări grave și persistente a valorilor prevăzute la articolul 2, de către un stat membru, după ce a invitat acel stat membru să-și prezinte observațiile.
(3) În cazul în care a fost făcută constatarea menționată la alineatul (2), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să suspende anumite drepturi care îi revin statului membru în cauză în urma aplicării tratatelor, inclusiv dreptul de vot în Consiliu al reprezentantului guvernului acelui stat membru. Procedând în acest fel, Consiliul ține seama de eventualele consecințe ale unei astfel de suspendări asupra drepturilor și obligațiilor persoanelor fizice și juridice. Obligațiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul tratatelor rămân obligatorii în orice situație pentru statul membru respectiv.
(4) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide ulterior să modifice sau să revoce măsurile luate în temeiul alineatului (3), ca răspuns la modificarea situației care l-a determinat să impună măsurile respective.
(5) Modalitățile de vot care, în înțelesul prezentului articol, se aplică Parlamentului European, Consiliului European și Consiliului sunt prevăzute la articolul 354 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Publicat în EUROPA | 1 comentariu

Răzvan Stamatescu scrie despre „promoțiile” marilor magazine:


„Nu mai pot cu prețurile „de la” și cu reducerile de „până la”.” Ce a pățit când a dorit să vadă un produs redus cu 80 la sută: „Privirea lui îmi striga: SĂRACULE!”

Într-o societate în care totul se bazează aproape doar pe consum, marii retaileri încearcă să se folosească de orice pentru creșterea vânzărilor. Strategiile de marketing sunt apropae copiate de la unii la alții.
Este și povestea scrisă de Răzvan Stamatescu despre marile reclame ale magazinelor în care reducerile aplicate prețurilor pornesc „de la” „până la”.
Acesta a scris despre experiența trăită în cazul a două astfel de magazine și cum încearcă acestea să-și păcălească clienții, totul pentru a crește vânzările cu orice preț.
„Nu mai pot cu preturile „de la” si cu reducerile de „pana la”.
Acum vreo doi ani mi-am facut ambitia cu niste reduceri de „pana la”. Flanco avea reduceri de pana la 80%. Asta inseamna ca un obiect care ar fi costat inainte 100 de lei, acum s-ar vinde cu 20 de lei. Asa ca am intrat sa vad si eu ce obiect a beneficiat de o asemenea reducere. 15% am vazut. 10% am vazut. 5% am vazut. Erau si reduceri mai mari la obiecte al caror pret fusese umflat bine inainte. Dar chiar si asa nu am gasit nimic redus cu 80%. Dupa cinci minute de cautare s-a apropiat de mine un vanzator din acela care nu apare niciodata atunci cand ai nevoie de el.
– Pot sa va ajut?
– Da, vreau sa stiu si eu ce este redus cu 80%.
– Dar ce v-ar interesa?, ma intreaba el, cu intentia de a ingusta cercul alegerilor.
– Orice, ii zic, nu conteaza, sunt curios ce e redus cu 80%.
– Reducerile sunt de PANA la 80%, imi spune el apasat, mai degraba indiferent decat nervos. Privirea lui imi striga: SARACULE!
Si pleaca.
Plec si eu. Nelamurit. As mai fi stat de vorba cu el, mai aveam cateva intrebari, dar s-a indepartat sa ajute pe altcineva care nu avea nevoie de ajutorul lui.
Inteleg ca, practic, reduceri de pana la 80% inseamna doar ca nu exista reduceri mai mari de 80%. Fraieri. Dupa principiul asta eu as pune un anunt mare: AVEM REDUCERI DE PANA LA 100%”. Gratis? Da, de pana in GRATIS. Mult pana in GRATIS, dar totusi.
La fel este si cu preturile „de la”.
Caut vacanta. Nu vreau chiar ceva care sa isi merite banii, nu sunt naiv sa cred ca pot sa gasesc asa ceva. Caut macar sa nu ma pacalesc foarte tare. As da pe o camera care merita 100 de lei pe noapte, nu stiu….sa zicem ca as da dublu. Cam asta este limita mea. Sa fiu pacalit cam de doua ori realitatea.
Intru pe tot felul de site-uri, vad tot felul de reclame.
Vacanta in NUSTIUUNDE de la 80 de euro. Hai sa vedem. Nu suna asa de rau. Spre deosebire de FLANCO, astia chiar au ce promit. Nu este o camera de doua persoane, este adevarat, pretul afisat se refera la o singura persoana. Si camera, nu e chiar camera, e o fosta debara in care se tineau maturile si detergentii. Dar este mare. Si inca se simte mirosul de DERO fabricat in 1984. Incape in ea un pat. Mic. Cam pe oblic, asa, dar incape. Pana la urma, de ce ai nevoie de mai mult, doar nu mergi in vacanta ca sa stai in camera. Problema este alta. Ca pretul „de la” nu este pentru luna august. De fapt nu este nici macar pentru lunile de vara. Vrei „de la”? Avem. Dar in martie. Si nu in martie care vine. In martie care a trecut. Si, la pretul asta nu primesti lenjerie de pat. Iti aduci de-acasa. La fel si prosoape sau consumabile de toaleta. Sa nu ne batem joc de planeta!
Am promis „de la”? Iti dam „de la”. Fara nicio pacaleala. Gandeste-te ca putea sa fie pretul pe ora. Dar noi nu facem d-astea. Noi te tinem toata ziua. Check-in la 16.00. Check out la 10.00. Ca sa avem timp sa facem curat. Vrem ca si urmatori clienti sa fie multumiti. Clientul nostru, stapanul nostru. Nu-i asa?”, a scris Răzvan Stamatescu pe contul său de Facebook.

https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Frazvan.stamatescu%2Fposts%2F10159439544380179&width=500

http://www.activenews.ro

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Tensiuni între Germania și Turcia: Televiziunile de stat germane nu mai difuzează reclame turistice despre această țară


Tensiuni între Germania și Turcia: Televiziunile de stat germane nu mai difuzează reclame turistice despre această țară

Relațiile bilaterale între Germania și Turcia sunt din ce în ce mai tensionate. Berlinul a anunțat vineri că va reexamina toate contractele de livrări de armament pentru Ankara, iar televiziunile de stat, n-tv si N24, au oprit deja difuzarea de reclame de promovare turistică a Turciei.
Aceste decizii vin la doar o zi după ce guvernul condus de cancelarul Angela Merkel a anunțat „reorientarea” relațiilor diplomatice dintre cele două state, scrie AFP.
Un purtător de cuvânt al Ministerului Economiei din Germania a precizat că această „reorientare include toate domeniile, inclusiv în materie de exporturi de armament”.
De altfel, până la decizia de vineri de reexaminare, Berlinul a mai blocat 11 cereri de export de arme către Turcia, țară aliată NATO, din cauza epurărilor făcute de Ankara după tentativa ratată de lovitură de stat.
Pe lângă oprirea difuzării de spoturi publicitare de promovare a Turciei, Berlinul a emis și mai multe avertizări de călătorie către această țară și a amenințat că va bloca ajutoarele pentru investiții sau exporturi în Turcia
Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Decizie istorică la Chișinău: Parlamentul cere Rusiei să-și retragă trupele din Transnistria


Decizie istorică la Chișinău. Parlamentul cere Rusiei să-și retragă trupele de pe teritoriul Republicii Moldova. Practic, Moscovei i se solicită să-și retragă soldații mobilizați în Transnistria. Documentul arată că menținerea acestora reprezintă o amenințare constantă la adresa securității și stabilității în zonă.
Parlamentul Republicii Moldova a adoptat vineri, cu votul a 61 de deputați, o declarație privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul țării, informează portalul Deschide.md, care amintește că la 21 iulie se împlinesc 25 de ani de la semnarea Acordului privind principiile reglementării pașnice și a conflictului armat din regiunea transnistreană.
Inițiativa a fost susținută de facțiunile Partidului Democrat (PDM), Partidului Liberal Democrat (PLDM), Partidului Liberal (PL) și Grupului Popular European, în timp ce comuniștii au lipsit, iar socialiștii au părăsit sala de ședințe în semn de protest, relatează Agerpres.
„Constatând, cu regret, că astăzi, la aniversarea a 25 de ani de la încetarea ostilităților de pe Nistru, nerespectarea întocmai a prevederilor Acordului privind principiile soluționării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, Parlamentul declară că staționarea continuă a trupelor Federației Ruse (…) constituie încălcări ale prevederilor constituționale, în special privind independența, suveranitatea și integritatea permanente ale Republicii Moldova”, scrie în declarația semnată de o parte dintre deputați.
„Acest proiect este o provocare împotriva încercărilor de a remedia situația și relațiile cu Transnistria, întreprinse de președintele Republicii Moldova, Igor Dodon. Este absolut inoportun și considerăm că acest proiect nu trebuie inclus pe ordinea de zi. În cazul în care veți insista, fracțiunea PSRM în semn de protest va părăsi sala’”, a declarat socialistul Vlad Bătrîncea.
Potrivit președintelui fracțiunii parlamentare a PDM, Marian Lupu, acest proiect nicidecum nu vine să incite spiritele și nu este o provocare. „Astăzi se împlinesc 25 de ani de la semnarea Acordului privind principiile reglementării pașnice și a conflictului armat din regiunea transnistreană și, de altfel, a fost pus baza juridică pentru încetarea acțiunilor armate și sângeroase. Respectiv, este un apel, o declarație, o luare de atitudine politică. Atrag atenția, nu este lege… Dacă vă uitați cu multă atenție pe textul acestui proiect de declarație, o să vedeți că el subliniază caracterul independent, suveran al statului Republica Moldova și caracterul său de neutralitate”, a declarat el.
Publicat în BASARABIA | 1 comentariu

Vicepremierul rus amenință Republica Moldova cu războiul:


Ați uitat ce a pățit Georgia în 2008?

Vicepremierul rus amenință Republica Moldova cu războiul: Ați uitat ce a pățit Georgia în 2008?

Parlamentul de la Chișinău a votat vineri o Declarație privind retragereatrupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Asta a stârnit nemulțumirea vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, care a ținut să reamintească de 2008, când Rusia a atacat Georgia ca urmare a unei tentative de înlăturare a trupelor ruse staționate în Osetia de Sud, informează b1.ro.
„Apropo, atunci când Georgia a atacat civilii Osetiei de sud și pacificatorii ruși, Parlamentul lor la fel a cerut retragerea trupelor ruse. Toți țin minte cum s-a terminat atunci această situație”, a ținut să menționeze Rogozin pe Facebook.
În postarea sa pe Faceebok, Rogozin a atașat și o știre din 2007 a agenției Ria Novosti cu titlu „Georgia dezbate problema modificării statutului de pacificare în Abhazia”.
Conform deschide.md, această atașare a respectivei știri face referire la un punct din declarația semnată de Parlamentul de la Chișinău în care Republica Moldova „INVITĂ mediatorii și observatorii în procesul de reglementare a conflictului transnistrean să inițieze discuții politice privind transformarea mecanismului actual de menținere a păcii într-o misiune civilă cu mandat internațional”.
Publicat în BASARABIA | Lasă un comentariu
%d blogeri au apreciat asta: