Statuie a lui Ramses II, sau urias pietrificat?

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA(Egipt) | Lasă un comentariu

Dominatia mondiala din anii 70 pana acum a dollarului se apropie de un final…

The Dollar’s 70-Year Dominance Slowly Coming To An End

Authored by Alex Deluce via,

The US dollar hasn’t been backed by gold since 1971, but that might change soon.

Republican Congressman Alex Mooney is proposing that the US once again place value on the dollar by backing it with physical gold. The problem is, the Federal Reserve has been printing money with the abandon of a drunken copy machine, and the 147.3 million ounces of gold being held in Ft. Knox may not be enough to cover the out-of-control fiat currency currently in circulation.

According to Alex Mooney’s bill, the dollar has decreased 30 percent in purchasing power since 2000. It has lost 96 percent of its value since 1913. On an average, the US is devalued by 50 percent every generation.

If the gold standard were to be reinstated, control of the dollar would revert to free market forces instead of the whim of the Federal Reserve. It would mean that each dollar would have its equivalent in gold, as it did prior to 1913. At that time, the US economy grew at a robust annual rate of 4 percent compared to an average annual growth of 2 percent since 2000.

Officially, the US has 8,133.5 tons of gold in reserves, although the government won’t confirm that number. No one is permitted inside the various vaults to verify. Even the purity of the available gold bars is in question, as many may not conform to industry standards. As other countries contemplate the return to the gold standard, unless the US catches up, the dollar will lose its dominance as the world reserve currency.

China launched its oil futures-backed Petro-Yuan in March.

The oil industry has revolved around the petrodollar since the 1970s. It is expected that the Petro-Yuan will take up to $800 billion worth of trade from the petrodollar. Currently, the petrodollar secures global demand for the dollar. For the US, the petrodollar translates into tremendous purchasing power. China’s Petro-Yuan may change all that.

China is the largest crude oil importer in the world, and that may give it enough leverage to unseat the US dollar when it begins to pay Saudi Arabia for its crude in Petro-Yuan. This provides an opportunity for oil exporters to bypass the current powerful petrodollar arrangement. If this happens, it could mean serious trouble for the US dollar. The value of the dollar is heavily dependent upon US oil imports. If oil exporters become dependent on the Petro-Yuan instead of the petrodollar, it could be the death blow for the dollar. In addition to the Petro-Yuan, China has been quietly building up its gold reserves for years and may have plans to ultimately back the yuan with gold.

President Trump has been discussing tariffs on Chinese imports while attempting to persuade Beijing not to use its crude oil contracts as a means of trade. China is unlikely to agree to this, thus opening the possibility of a nasty trade war between the two countries.

China has much to lose in a trade war. Its economy is overly dependent on exports to the US. Also, the Petro-Yuan is, as yet, an unknown quantity, while the petrodollar has been securely established for decades. In addition, the US is less dependent on oil than China, as it is able to produce more oil for its own needs. While China’s oil futures are a wakeup call to the US, they are still a dice toss.

Additionally, Germany is another country that is rediscovering the value of gold. The Deutsche Bundesbank has recently recalled $28 billion worth of gold previously stored in New York and Paris back to Frankfurt.

The National Bank of Hungary has called back 100,000 ounces of gold back to its Budapest reserves in an effort to strengthen its own market. Other central banks have followed suit. There is a global interest in keeping gold reserves close to home in the event of upheaval in the geopolitical situation.

At this point, it is unknown whether Congressman Mooney’s bill to reinstate the gold standard will pass. What is certain is that the global interest in gold continues to take off. In bettor’s terms, gold is the last ace in the hole for global currency stability.

Publicat în ECONOMIE(engleza) | Lasă un comentariu

Cum sa devii „un apologet al lui Assad”? Doar chestionand retorica din massmedia corporatista, apoi, „bine ai venit in club”!

How to become ‘an Assad apologist’? Just question MSM rhetoric & welcome to the club

How to become 'an Assad apologist'? Just question MSM rhetoric & welcome to the club
Despite there being no clear evidence that the Syrian president launched a chemical attack, anyone who questions the common narrative is described as an „Assad apologist.” Still, some are speaking out against the echo chamber.

Syrians frantically hosing each other down and toddlers with oxygen masks – videos which claim to portray Douma’s alleged chemical attack horrify and shock.

Upon the news breaking, originally from the White Helmets – a group that operates partly in areas under the control of Syria’s opposition militants – French President Emmanuel Macron insisted that they had evidence that Syrian President Bashar Assad had used chemical weapons in the militant-held city of Douma.

US President Donald Trump was eager to announce on Twitter that „smart” bombs would soon rain down on Syrian forces. UK PM Theresa May chipped in with a „significant body of information, including intelligence [that indicated] the Syrian regime is responsible for this latest attack” before joining the allies in a strike in the early hours of Saturday morning, without taking the issue to parliament.

Some are now querying the allies’ line of logic. Are the videos legitimate? Why would Assad, who was about to retake Douma, bomb his own people? And where is the proof from reliable, third-party sources?

Tucker Carlson

In a no-holds-barred monologue on his Fox News program, US journalist Tucker Carlson was quick to slam „genius”politicians, media, intelligence services, and think-tanks that confidently blame Assad for the alleged attack, despite not actually knowing what happened on the ground.

„All the geniuses tell us that Assad killed those children, but do they really know that? Of course they don’t really know that. They’re making it up. They have no real idea what happened,” he said, while reiterating that both sides of the Syrian conflict have access to chemical weapons.

Cenk Uygur

The Young Turks journalist ran a segment in which he acknowledged that he agreed with Carlson about Syria.

„It pains me to say this, but I think Tucker Carlson’s exactly right,” he said after playing the Fox News journalist’s clip, noting that it is rare for him to agree with anchors on the network.

Uygur also replayed a clip of his own, in which he said the mainstream media appear to have been pushing Trump towards war with Syria. „The mainstream media poses as if they are neutral, objective,” but that their perspective is almost always „war is great.”

„So neocons, warmongers, defense contractors, and yes – mainstream media. Thank you very much,” Uygur said on his April 9 broadcast.

Jeffrey Sachs

The economist, UN special adviser, and Colombia University professor told MSNBC’s Morning Joe program that the current situation in Syria is a „US mistake that started seven years ago.”

Those seven years have been a „disaster,” he said, recalling a covert CIA operation called ‘Operation: Timber Sycamore.’ The US „started a war to overthrow a regime.”

„This is what I would call the ‘Permanent State.’ This is the CIA, this is the Pentagon wanting to keep Iran and Russia out of Syria, but we have no way to do that. And so we have made a proxy war in Syria.

„And so, what I would plead to President Trump is: Get out, like your instinct told you… Get out. We’ve done enough damage in seven years,” he said.

Lord West

Retired First Sea Lord, Lord West of Spithead told the BBC he doesn’t understand the narrative that posits Assad as responsible for the attack. „President Assad is in the process of winning this civil war,” he said. „And he was about to take over and occupy Douma.

„He’d had a long, hard slog capturing that part of the city. Just before he goes in and takes it all over, he decides to go and have a chemical attack. It just doesn’t ring true.”

West, who had a seat on the National Security Strategy Committee – wondered what „benefit is there for [Assad’s] military.” He added: „We know in the past some of the Islamic groups have used chemicals and there would be huge benefit in them labeling an attack as coming from Assad.”

Robert Fisk

Multi-award winning journalist Robert Fisk is at the coal face on the ground in Douma, speaking to civilians, doctors, and nurses right there in the Eastern Ghouta city… none of whom, he says, can remember a chemical attack. They did, however, note that a panic was created in the underground hospital by members of the White Helmets while patients were being treated for hypoxia – Oxygen deficiency that was caused by a dust storm.

„I was with my family in the basement of my home three hundred meters from here on the night but all the doctors know what happened,” a Syrian doctor, who was not an eyewitness to the attack, told Fisk. „There was a lot of shelling [by government forces] and aircraft were always over Douma at night – but on this night, there was wind and huge dust clouds began to come into the basements and cellars where people lived.

„People began to arrive here suffering from hypoxia, oxygen loss. Then someone at the door, a ‘White Helmet,’ shouted ‘Gas!’ and a panic began. People started throwing water over each other. Yes, the video was filmed here, it is genuine, but what you see are people suffering from hypoxia – not gas poisoning.”

Peter Hitchens

Mail on Sunday columnist Peter Hitchens has taken to his blog to express his doubts over the Syrian chemical attack. Hitchens points out that publicly available evidence – as in, not the mysterious, unspecified proof from Macron – has no sources or way to verify its accuracy.

„How in that case did they reach their confident conclusion that the Syrians did it?” Hitchens queried. „Unnamed witnesses are cited along with films allegedly recorded at the time on which aircraft sounds have been heard. Since so much weight is given to this evidence, it is frustrating that we are not, in this version, given any details of the sources or of the verification methods used.”

Republishing a previous blog from earlier in April, Hitchens went on to say that: „In my view, a pretty arduous and definitive demonstration that the previous accusation of poison-gas use by Assad’s forces had never been proven, though it had been made to look as if it had been. It is also, though I say it myself, fascinating in many ways, if you are interested in evidence at all.”

Peter Ford

Former British ambassador to Syria, Peter Ford, appeared on Fox News, slamming trigger-happy President Trump and his advisers. “It’s not certain by any means that it was a chemical attack,” Ford said. “There are reports from Western journalists who were in Douma yesterday that they could find no folks that could confirm that there had been a chemical attack.

“They went to the hospital where those videos were filmed and spoke to doctors – named doctors, so this can be checked – who said there was no chemical attack. What there was an ordinary bomb attack which had people streaming into the hospital with smoke inhalation problems.

“The White Helmets – the jihadist medical auxiliaries – started shouting ‘Gas,’ caused panic, and everyone went into gas mode, started with the hoses and the inhalers. Meanwhile, it was all being carefully videoed and put out by rich Arab country propagandists. There’s the distinct possibility that we’ve been deluded,” the former ambassador added.

Ford proceeded to lash out at the Trump administration for taking information from the White Helmets at face value. “I think the president’s advisers have served him extremely badly,” Ford said. “They’ve not been asking the hard questions like who are these White Helmets? Was the president told that these are the people involved with beheadings?”

Jonathan Shaw

There is also retired Gen. Jonathan Shaw of the British Army, whose interview with Sky News prior to the US-led attack was cut short by presenter Samantha Washington about a minute after it started.

Shaw, whose military career spanned three decades and was crowned with leading British troops in Iraq in 2006, said he saw no military reason for Damascus to launch a chemical attack in Douma. “The Syrians are winning, don’t take my word for it, take the American military’s word for it,” Shaw said, adding that he was concerned about the absence of any debate about this apparent lack of a motive.

Then Sky’s Washington interjected with “I am very sorry, you have been very patient for us, but we do need to leave it there,” before going to adverts.

Publicat în INTERNATIONAL (engleza) | Lasă un comentariu

Dublura lui Stalin. Incredibila poveste a lui Felix Dadaev

dublura lui stalin felix dadaev

Zvonuri despre dublura lui Stalin, au circulat timp de decenii in Rusia. In cele din urma, dublura insasi a decis sa vorbeasca. Cu toate ca se pare ca au existat mai multe dubluri ale dictatorului sovietic, doar una a avut curajul sa vorbeasca. Este vorba despre Felix Dadaev, care in anii tineretii a fost un dansator de balet. Timp de o jumatate de secol acesta s-a temut sa vorbeasca de teama sa nu fie condamnat la moarte, dar in 2008, aflat la varsta de 88 de ani, si se pare ca si cu aprobarea regimului Putin, acesta a facut publica povestea sa, publicandu-si autobiografia. Dadaev s-a nascut in zona muntoasa a Daghestanului. Mai apoi s-a mutat impreuna cu familia sa in capitala Ceceniei, Groznii, cand s-a angajat ca dansator . Odata cu inceputul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, Felix Dadaev, a fost recrutat si trimis pe front. In 1942, la luptele de la Groznii, este grav ranit si trimis la un spital de campanie unde reuseste sa supravietuiasca, dar familiei lui i se spune ca a cazut pe front. Aceasta „moarte” a fost pentru Felix inceputul unei alte vieti, aceea de dublura a lui Stalin.

Asemanarea izbitoare a lui Felix cu liderul sovietic Iosif Stalin, a atras rapid atentia serviciilor secrete ruse, dublura-lui-stalin-felix-dadaev-3care au inceput sa-l foloseasca pe post de dublura, pentru a-l salva pe adevaratul Stalin de tentative de asasinat si ceremonii publice plictisitoare. Dar intre Dadaev si Stalin era o diferenta de 20 de ani, diferenta ce a fost atenuata, conform memoriilor acestuia, cu ajutorul machiajului, dar si de suferinta pe care Dadaev o experimentase pe front, suferinta ce il facea sa para mai batran decat era in realitate. Antrenat de catre sovietici, la ordinul expres al lui Stalin, Dadaev a participat la mitinguri si intruniri pe intreg teritoriu svietic. Pentru a-si perfectiona minica si desturile pe care la avea Stalin, acesta urmarea filme cu discursurile dictatorului, si primea lectii de actorie de la celebrul actor Alexei Diky, actor care juca rolul lui Stalin in filme de propaganda.

Intr-o epoca in care mass-media nu era dezvoltata ca in ziua de astazi, dublura-lui-stalin-felix-dadaev 1Dadaev nu trebuia sa inite perfect inflexiunile vocale ale lui Stalin, ci doar manierele acestuia. Dar el a reusit sa-l imite atat de bine, incat nici cei mai apropiati tovarasi ai lui Stalin, nu isi dadeau seama ca nu este insusi Stalin. Dadaev spunea in memorii ca : ” Cu ajutorul machiajului, si a antrenamentelor pe care le-am primit, am fost ca el in toate privintele, cu exceptia poate a urechilor mele care erau mai mici”.

Dupa moartea lui Stalin in 1953, Felix Dadaev s-a mutat intr-un oras de provincie, si-a ras mustata, si a jurat sa pastreze secretul, pentru a nu avea probleme. Dar chiar si asa asemanarea cu Stalin era izbitoare incat, uneori lumea se holba la el pe strada.

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA( personaje) | Lasă un comentariu

9 secte religioase înfiorătoare, ce fac filmele de groază să pară comedii

În acest articol, vei descoperi secte religioase ale indigenilor din Pacificul de Sud, care practică ritualuri cu scopul de a convinge piloții avioanelor să le arunce bunuri. Tot aici vei citi despre culte ale sfârșitului lumii, care plănuiau să cucerească planeta după apocalipsă.

Acestea din urmă au reușit să dobândească înspăimântător de multă putere. Multe dintre aceste secte religioase au dus la pierderi masive de vieți omenești.

1. Secte religioase – Poarta Raiului

secte religioase

Poarta Raiului a fost una dintre aceste secte religioase periculoase. Membrii săi s-au sinucis în masă în 1997, când Cometa Hale-Bopp a trecut pe lângă soare.

Ei credeau că sufletele lor vor ajunge la o navă spațială extraterestră, care urmărea cometa. Apoi, nava extraterestră trebuia să le ducă sufletele la „un nivel de existență superior celui uman”.

Grupul a fost fondat în 1974, de Marshall Applewhite și Bonnie Nettles, care s-au întâlnit într-un spital de psihiatrie. Pentru a se sinucide, 39 de membri au luat fenobarbital amestecat cu sos de mere.

Au băut amestecul cu votcă, și apoi și-au pus saci de plastic pe cap, să se sufoce. Cu toții erau îmbrăcați în cămăși negre cu banderole pe braț, pe care scria „Echipa de deplasare a Porții Raiului”.

Purtau pantaloni de trening asortați și încălțăminte sport Nike. Site-ul sectei este încă funcțional.

2. Secte religioase – Secta John Frum

secte religioase

John Frum este unul dintre cele mai cunoscute exemple de „culturi ale bunurilor din avioane”. Astfel de secte religioase sunt de obicei grupuri de adoratori formate în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial sau imediat după.

Ele s-au format printre locuitorii insulelor care au beneficiat de pe urma prezenței soldaților, care au împărțit bunuri cu ei. Membrii acestora cred că, practicând ritualuri care imită comportamentul soldaților pe care i-au văzut pe insulă, vor primi și mai multe bunuri.

Secta John Frum este alcătuită din locuitori ai insulelor Tanna, din Pacificul de Sud. Înainte ca soldații să ajungă pe insulă, băștinașii nu erau familiarizați cu bunurile moderne, cum ar fi hainele fabricate, medicamentele și mâncarea conservată.

Locuitorii insulelor au văzut cum soldații primeau bunurile din avioane, care le parașutau pe pământ. Așa că, după ce soldații au părăsit insula, membrii sectelor practicau ritualuri care imitau soldații.

Credeau că astfel vor primi noi bunuri. Unele dintre practici includ marșurile, imitarea semnalelor de aterizare și crearea de piste de avion false, radiouri și turnuri de control.

Cultul John Frum venerează un personaj numit John Frum, adeseori descris ca fiind un soldat american din Cel De-al Doilea Război Mondial. Numele John Frum ar putea fi forma stâlcită a cuvintelor „John from” (John din…), din propoziția „John from America” (John din America).

Acest cult al bunurilor parașutate din avion este încă activ și a devenit între timp o atracție turistică.

3. Secte religioase – Family International

secte religioase

Family International este o sectă fondată în 1968 de un fost pastor care se credea profetul lui Dumnezeu. Acesta a format un grup cu niște vederi total neobișnuite legate de sexualitate.

De exemplu, cultul susține incestul cu copiii. De asemenea, membrilor li se spune să își imagineze că fac sex cu Isus.

Secta are o învățătură numită „Isus iubitorul”. Membrii cred că grupul lor este ca mireasa lui Hristos, pe care ar trebui să-l iubească așa cum soția îl iubește pe soț.

Ei sunt încurajați să își imagineze că Isus li se alătură atunci când fac sex sau când se masturbează. Membrilor bărbați li se spune să își imagineze că sunt femei. Aceasta, pentru a evita o relație homosexuală cu Isus.

Secta s-a numit inițial „Adolescenți pentru Hristos”. A fost mai târziu numită „Copiii lui Dumnezeu”, iar în prezent poartă numele de „The Family International”.

Secta a avut câțiva membri notabili. De exemplu, Joaquin Phoenix și Rose McGowan s-au născut în această organizație. Potrivit site-ului oficial al sectei, membri cultului provin din peste 80 de țări.

4. Secte religioase – Narcosataniștii

secte religioase

Narcosataniștii este numele pe care mass-media l-a dat unei secte religioase de traficanți de droguri din Mexic. Membrii acestuia practicau sacrificii umane. Ei credeau că astfel erau protejați de poliție și chiar că gloanțele nu îi puteau străpunge.

Acest cult a fost condus de către un bărbat cubano-american, pe nume Adolfo de Jesus Constanzo. Când Constanzo era adolescent și trăia în Puerto Rico, a început să practice o religie numită Palo Mayombe.

Această religie implică sacrificii de animale. La maturitate, Constanzo s-a mutat în Mexico City. Acolo, a adunat câțiva oameni care să-l urmeze și a pus pe roate o afacere de succes.

În cadrul acesteia, sacrificau animale „pentru a le purta noroc” clienților. Mulți dintre clienții lui erau traficanți de droguri și ucigași plătiți.

În 1988, Narcosataniștii s-au mutat într-o fermă izolată în deșert. De aici, ei desfășurau acțiuni de trafic cu cocaină și marijuana.

Grupul a început apoi să practice sacrificii umane: făceau vrăji despre care credeau că îi apără de poliție. Printre victimele lor se numărau străini și traficanți de droguri rivali.

Crimele lor au ieșit la lumină după ce au răpit și au ucis un student american. Acesta se afla în Mexic in vacanța de primăvară.

Când poliția a făcut un raid la ferma Narcosataniștilor, au fost găsite 15 cadavre umane mutilate. Alături, a fost descoperit un cazan ce conținea o pisică moartă și un creier de om.

5. Secte religioase – Secta fraților Hernandez

secte religioase

Secta fraților Hernandez s-a format în 1963. Câțiva infractori mărunți au susținut că erau profeți ai zeilor incașilor și au convins câțiva săteni din mica localitate Yerba Buena, Mexic.

Infractorii erau frații Santos și Cayetano Hernandez. După ce i-au convins pe săteni că erau profeți, le-au promis că-i vor duce la o comoară ascunsă în peșterile din apropiere.

Frații au angajat o prostituată, Magdalena Solis, care trebuia să ia parte la înșelătorie. Au prezentat-o pe Solis sătenilor ca fiind reîncarnarea unei zeițe Inca.

Curând, Solis a devenit labilă psihic și a preluat conducerea sectei. Când doi săteni au încercat să părăsească grupul, Solis a ordonat să fie uciși.

Apoi, a început să ceară sacrificii umane și a susținut că trebuie să bea sânge ca să rămână tânără. Grupul a sacrificat patru oameni în următoarele șase săptămâni.

Dar apoi, un localnic de 14 ani a asistat la unul dintre ritualurile sectei religioase. A alergat 24 de kilometri, până la cea mai apropiată secție de poliție unde a declarat că a văzut „vampiri”.

Un polițist l-a însoțit pe băiat înapoi a doua zi. Ambii au fost uciși de membrii sectei. Din cauza dispariției lor, și mai mulți polițiști s-au deplasat în sat. Într-o descinedere, mulți dintre membrii cultului au fost împușcați, iar Solis a fost arestată.

6. Secte religioase – Templul Oamenilor

secte religioase

Templul Oamenilor a fost o sectă religioasă care s-a format în Indiana, în 1955. Jim Jones predica un mesaj care împrumuta din creștinism, comunism și socialism.

În 1974, Jones s-a mutat în Guyana cu aproape 1.000 de adepți și a pus bazele localității Jonestown. Comunitatea a început să stârnească comentarii negative în presă.

Aceasta s-a întâmplat după ce niște foști membri au descris practicile brutale pe care le înduraseră acolo. De exemplu, au spus că membrilor li se cerea în mod regulat să participe la un proces de „catharsis”.

În acest proces, o persoană era aleasă pentru a fi criticată și bătută. Pe baza acestor lucruri negative care au ajuns în presă, un congressman american din San Francisco a vizitat Jonestown.

Dorea să investigheze plângerile de abuz. Câțiva membri i-au cerut demnitarului american să plece și l-au însoțit la o pistă de decolare din apropiere.

Dar gărzile de securitate din Jonestown au interceptat grupul: au ucis politicianul, trei jurnaliști și un fost membri al sectei.

În aceeași seară, Jones le-a ordonat adepților săi să se sinucidă prin consumarea de suc de struguri amestecat cu cianură.

7. Secte religioase – Mișcarea pentru Restaurarea celor Zece Porunci

secte religioase

Acesta a fost un cult apocaliptic, care s-a format la sfârșitul anilor ’80, în Uganda. Liderii cultului predicau că lumea avea să se sfârșească pe 31 decembrie 1999.

Totuși, când au observat că noul mileniu a venit fără incidente, liderii sectei au avansat un nou termen pentru sfârșitul lumii: 17 martie 2000. Odată venită și această zi, au organizat o petrecere uriașă și s-au adunat în biserica lor ca să se roage și să cânte.

La biserică a avut loc o explozie și un incendiu. Toți cei 530 de oameni prezenți au murit.

Investigația poliției a ajuns la concluzia că a fost o crimă în masă. Aceasta fusese organizată de către conducerea sectei.

Sute de alți membri au fost, de asemenea, găsiți morți prin otrăvire, pe proprietățile sectei ugandeze. Experții criminaliști au ajuns la concluzia că acești membri fuseseră uciși cu câteva săptămâni înainte.

8. Secte religioase – Familia

secte religioase

Familia a fost o sectă creată de o profesoară australiană de yoga care susținea că este reîncarnarea lui Isus. Aceasta și-a pus adepții s-o ajute să strângă laolaltă 14 copii, cu scopul de a-i transforma într-o „rasă perfectă”.

Din 1968 până în 1975, profesoara de yoga Anne Hamilton-Bryne și adepții ei au adunat 14 copii. Unii dintre aceștia erau urmașii biologici ai membrilor sectei religioase, unii erau adoptați, iar alții fuseseră răpiți.

Copiilor li s-a spus că Hamilton-Bryne este mama lor și trăiau separat de membri adulți ai sectei, într-un complex izolat. Erau îngrijiți de un grup de femei extrem de crude, numite „mătușici”.

Copiilor le-a fost alibit părul cu înălbitor: cu toți trebuia să arate la fel. Erau bătuți și înfometați în mod regulat.

Dacă un copil uda patul, era obligat să facă un duș rece. Un copil care suferea de astm avea o respirație șuierătoare, așa că a fost lăsat în frig noaptea afară.

Copiii erau adesea drogați cu medicamente psihiatrice. Când au ajuns la adolescență, au fost forțați să treacă printr-o inițiere ce implica ingerarea de LSD și abandonul într-o cameră, pe întuneric.

Copiii au fost luați în final de autorități în 1987. Aceasta s-a întâmplat după ce unul dintre ei a fost dat afară din Familie pentru comportament rebel. A fost cel care a alertat poliția.

9. Secte religioase – Secta Aum

secte religioase

Fondatorul sectei, Shoko Asahara, a profețit că lumea se va sfârși în 1997 și că SUA vor începe „al treilea război mondial”, care se va sfârși într-un Armaghedon nuclear.

Acesta susținea că le-a conferit adepților săi „puteri supraumane” în schimbul bunurilor lor materiale. Afirma că lumea este condusă de conspirații puse la punct de francmasoni, evrei, familia regală britanică și de religii japoneze rivale.

Shoko Asahara spunea că secta Aum Shinrikyo va dezvălui lumii adevărul despre aceste conspirații. Pentru scopuri care țineau de PR și publicitate, secta și-a produs propriile benzi desenate și desene animate.

Acestea înfățișau secta ca pe un grup de elită, care folosește arme puternice pentru a lupta împotriva conspirațiilor mondiale.

În 1994, grupul a folosit un camion frigorific modificat pentru a elibera un nor de gaz sarin. Au comis atentatul în apropierea unor judecători care supravegheau un proces cu bunuri imobiliare intentat grupului.

La acel moment, poliția nu știa cine era în spatele atacului. Și-au concentrat investigația pe un localnic nevinovat.

Când poliția a schițat planuri pentru a desfășura un raid asupra clădirilor sectei, Asahara a fost anunțat dinainte. Drept urmare, acesta a organizat un alt atac cu gaz sarin pentru a abate atenția poliției.

Grupul a desfășurat un atac coordonat la cinci metrouri. Au ucis 13 oameni și au trimis mai mult de 5.000 de persoane la spital.

Planul a dat greș, și poliția a desfășurat raiduri asupra clădirilor cultului din întreaga țară. Au descoperit explozibili, arme chimice, un elicopter militar rusesc și laboratoare în care membri sectei fabricau droguri.

Printre „produsele chimice” ale sectei Aum se numărau serul adevărului, LSD și metamfetamine. Membrii sectei le vindeau organizațiilor interlope.

Aum Shinrikyo există încă și astăzi. În 2011, cultul avea 1.000 de membri. În prezent, acesta este sub supravegherea Agenției de Informații pentru Securitatea Publică a Japoniei.

Publicat în RELIGIE(diverse) | Lasă un comentariu

Istorie interzisă! Un zid subacvatic, care împarte Terra în două, a fost descoperit cu ajutorul satelitului

O nouă descoperire fascinantă ridică numeroase întrebări cu privire la istoria îndepărtată a planetei noastre și cu privire la cei care au locuit-o în vremuri demult apuse. Este vorba despre un zid imens, care traversează întreb Oceanul Atlantic, de la Polul Nord la Polul Sud.

Această descoperire a fost realizată cu ajutorul programului Google Earth și este de-a dreptul fascinantă. Bineînțeles că numeroase semne de întrebare s-au născut odată ce descoperirea a fost realizată.

Cine a construit acest zid și cu ce scop? Nu se poate răspunde cu exactitate la această întrebare, dar este cert că acest zid nu poate fi o formațiune naturală. În acest fel, cineva l-a construit cu un motiv bine definit.

Chiar dacă cărțile de istorie cuprind doar o mică parte a istoriei planetei, odată ce semenea descoperiri fabuloase se realizează, putem să ne dăm seama că planeta noastră a avut viață inteligentă încă de la începuturi.

Acest zid subacvatic generează două teorii. Fie a fost ridicat pentru a împărți Terra în două, sau pentru a marca o graniță extrem de fină, care putea fi văzută din spațiu.

Imaginile surprinde cu ajutorul Google Earth sunt grăitoare. Zidul subacvatic este de dimensiuni extrem de mari, dacă el se observă atât de bine din satelit. Întrebarea este de ce nu a fost văzut până acum? Este posibil ca agențiile specializate să cunoască acest aspect, dar nu l-au făcut public niciodată până acum pentru a nu crea întrebări inutile în rândul oamenilor.

Lumea oceanelor este una misterioasă, încă nedescoperită pe deplin, care ascunde orașe pierdute, piramide misterioase și mai nou un zid megalitic, care împarte planeta în două. Această lume nu trebuie deloc ignorată pentru că ea, probabil, ascunde cea mai mare parte din adevărata istorie a Terrei, așa cum nu ne-am imaginat-o niciodată.

zid subacvatic

Oare de ce NASA preferă să exploreze spațiul, când oceanul planetar prezintă atât de multe secrete și lucruri fascinante cu privire la istoria planetei?

Publicat în DESCOPERIRI | Lasă un comentariu

Europa mărșăluieste pe urmele lui Viktor Orban? Este el un lider autoritar de dreapta? Ce înseamnă dreapta autoritară și cum difera fata de „social democrația” capitalistă falsă?

După acest articol, cunsiguranta, multi vor spune ca sunt adeptul ungurilor, ca îl laud pe Orban și dau „apa la moară” ungurilor în procesul creșterii personalității lor și nu în ultima instantă, voi fi criticat ca pot găsi aspecte pozitive în politica maghiară, comparativ cu calamitate politică de pe scena românească.
În Ungaria au avut loc alegeri, iar Viktor Orban și Fidesz au ieșit învingători, situația în Parlamentul maghiar fiind de departe favorabilă Fidesz și lui Orban, pentru a putea rescrie Constituția țării.
Pentru tarile occidentale, știrea a căzut ca o bombă pe care nu și-ar fi dorit-o în parohia lor, o veste care a perturbat întreg vestul. De ce? Pentru ca poate veni ceva care nu mai poate fi ușor controlat de vest sau nu mai poate fi deloc controlat. 
Dar mai mult, vestul este îngrijorat ca acest control prin Constitutie, poate fi preluat de alte forte, din afara zonei de influenta occidentale, deoarece Orban a arătat o abordare duplicitară în multe situații și chiar a „muscat mâna care l-a adus la putere” sau l-a creat, care se numește Soros și pe care pare sa încerce sa îl umilească în fata unui glob întreg, joc care poate fi din nou, unul de finețe politică, dar cu implicații majore pentru soarta politica a lui Orban. Ce se poate aștepta vestul de la un asemenea politician și om, cum este Orban?
Practic, campania lui Orban a fost una anti Soros, un globalist erijat în fals democrat socialist, de fapt un criminal și un sforar al politicii mondiale, care este la o vârstă de natură să nu mai aibă ce pierde și la care dorește sa arate lumii ca poate întoarce pe dos planeta…..Un boșorog criminal și fără scrupule în tot ce face, dar maghiar de origine….evreiască.
Revenind la Orban, trebuie sa spunem ca principala lui coordonată în alegeri, a fost sa oprească în totalitate procesul de cedare a suveranității și independentei Ungariei în favoarea UE, manifestând dorința de a lupta împotriva invaziei africane și islamice orientale în Ungaria. 
Vestul este surprins major de mișcarea lui Orban și a crezut mereu ca ceea ce a făcut el, este un refugiu politic pentru a câștiga electorat. Mișcarea lui Orban este un paradox european și mondial, venit de la liderul unui popor migrator, care a luptat sa își facă loc în Europa, care a luptat pentru existenta lui cu trupele  celei mai mari forte militare ale planetei din acea perioadă , Imperiul Roman.
Este paradoxal, faptul ca ulterior popoare din Europa, cu „state” vechi și chiar creatoare ale continentului european, nu au reactionat autoritar, în timp ce un popor migrator la origine, reacționează dur în fața unei migrații masive.
Dar întrebarea trebuie sa fie, în opinia mea: De ce autocrati de tip Orban se ridica masiv în preferințele electoratului național și nu numai, iar asa ziși liberal democrați creați de sistemul capitalist al „tuturor posibilităților”, intra în disgratia acestor popoare capitaliste, în final acesti perverși „democrați liberali” capitaliști, formați de sistem ca un refugiu al criticilor capitaliste fata de propria construcție, fiind mărul discordiei.
Problema trebuie tratata de la origine și anume de la faptul ca autocrati, de gen Orban, se adresează în fata popoarelor lor prin punerea în evidență a fricii primare și existențiale a societăților civilizate. Ei pun în evidență extremele situației și anume moartea unei civilizații în care popoarele au fost născute și crescute și ai cărui oameni ii aparțin. Este corect? Se pare ca DA, în opinia popoarelor care votează ce gândesc .
De partea cealaltă, acesti asa zișii „democrați liberali progresisti”, construiți de sistemul capitalist cu un design bazat pe falsitate, vad națiunile ca fiind tranzitorii, astăzi într-un loc, mâine într-alt loc…..ceea ce autocrati de tip Orban nu accepta și sint ancorați puternic la un nou curent de tip tribalism și naționalism.
Dar, atunci cind sistemul este în criză, asa cum se întâmplă acum, propavaduitorii minciunii capitaliste numita și înțeleasă de ei ca fiind „democrație”, nu pot sa intre în competiție cu autocrati, aceștia din urma fiind, paradoxal, avantajați de mediul economic precar creat chiar de falși social democrați progresisti capitaliști…. Acești perversi social democrați construiți de capitaliști NU VAD CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN VEST CA FIIND O CRIZA ECONOMICA SI SOCIALA ENORMA, CI CA STARE DE NORMALITATE A UNUI CICLU CAPITALIST, ÎN REALITATE DEVASTATOR……. În același timp, autocratii, vad situația economica actuala ca fiind devastatoare, ei nefiind departe de realitate, ba chiar ancorați corect în ea.
Social Democrații capitaliști ne vad pe noi, oamenii de rând ca mărșăluind pe un drum care duce către o lume noua, unde democrația dorită de ei, diversitatea, tot dorită de ei, și egalitatea, promovata mincinos și fals de ei, vor fi celebrate pe întreg parcursul. Chiar asa sa fie?
Pentru a înțelege urcarea lui Orban in preferintele electoratului, noi trebuie sa vedem pe cei din fata noastră în mod obiectiv și sa ne vedem pe noi înșine asa cum ne vad cei din jurul nostru….ceea ce nu se ușor.
Ungaria este o țară cu un popor mic numeric, în jurul a 10 milioane de suflete cu un DNA propriu de sute de ani, poate chiar mai bine. Ei au propria lor limba pe care o vorbesc, au istoria lor, au eroii lor, asa cum ii gândesc ei, au cultura lor și nu în ultima instanta, identitatea lor. 
Ca și multe țări europene, mai ales est și central europene, peste 2/3 din teritoriul lor a fost călcat de războaie, chiar dacă  istoria arată că au fost duplicitari și uneori au pierdut în fata unei realități care nu le putea da dreptate. 
În schimb, ungurii doresc sa rămână asa cum sunt și sa îndure soarta lor sau sa își ducă singuri crucea, asa cum pot, o cruce comuna multor națiuni dar la care fiecare națiune se închina dorind altceva.
Ungurii nu vor sa deschidă granițele lor pentru alte popoare, dar nici nu vor sa lupte împotriva altor popoare care eventual i-ar invada cultural. Ei nu vor o migrație de masa în tara lor, care ar putea schimba Ungaria în ceva care sa nu le placă. Ei nu vor sa devina minoritate în țara lor și pentru asta, au ales un lider autocrat, care aidoma lui Trump, va pune „Hungary First”.
Americanii perverși, asimilați în totalitate de capitalism, au votat pentru „America First”, dar când vine vorba de munca și sclavagism, discuta de necesitatea „diversității etnice”, punând problema unui „minunat” mozaic etnic, creând o cultură spontană, a locului, dorită de ei și globalistii perversi.
Ungurii își vad existenta în pericol și gândesc ca milioane de unguri, africani, arabi și islamiști de pe toate continentele, dacă ar locui în tara lor, ar însemna anihilarea în totalitate a culturii lor și a unei națiuni istorice pe care ei o îndrăgesc și vor sa o păstreze. Ceva rău până aici??? Se pare ca nu. 
Perversul și „naivul” Macron, un nimeni în ale diplomației și politicii mondiale, spune ca alegerile din Ungaria și unele tari europene, unde autocrati au preluat puterea, reprezintă o manifestare a „egoismului național”. 
Chiar asa sa fie și Franța să își dorească sa devină o Mother Theresa a tuturor națiunilor? Are dreptul perversul Macron sa considere dorința de supraviețuire culturala a unui popor ca fiind „egoism național”? 
Dar întrebarea mea pentru Macron ar fi: Ce ai face Monsieur Macron, dacă alți 5 milioane de refugiati de religii diferite, culturi diferite și atitudini diferite fata de viata, familie și muncă, chiar veniți din Imperiul Francez ar veni în Franța în acest moment și ar profita de altruismul fals arătat de tine? Cu siguranță, Le Pen ar fi câștigătoarea alegerilor anticipate și ar fi pe scaunul de la Palatul Elysee.
America „democrată” trebuie sa privească în urma, când discuta de lideri ca Orban și țări ca Ungaria și sa perceapă sacrificiul și pierderile la care au fost dispuse populațiile native de pe continentul Nord American, pentru a-și apăra cultura lor în fata invaziei europene, iar Europa trebuie sa gândească invers și anume, la o invazie a lumii a treia pe bătrânul și civilizatul continent european…… Fenomen care nu trebuie scăpat unei analize profunde…
 Ma uit la americani și încerc sa ma gândesc unde a greșit Orban. Americani proslăvesc Amendamentele unei Constituții de care se prefac ca sunt mândrii și ne pun tuturor în fata Primul Amendament, în care discută de exprimare libera(Free Speech), care nu există, de libertatea presei, care nu exista, și este total ancorata statului crony capitalist și corporatist american, despre libertatea unei Media jewmericane care protejează blasfemia, pornografia(pentru a o specula când le convine), limbajul murdar, tot când le convine și asupra celor ce le convine și chiar libertatea de a arde propriul drapel national. Aceasi Constituție promovează dreptul femeilor sa aleagă dacă vor sa accepte un avort, dar și căsătoria intre homosexuali….. 
 Asta ar fi exemplul pe care ar trebui sa îl urmeze Orban? Asta este Constitutia care ar aduce succes maghiarilor? Asta este cultura pe care maghiari și europenii ar dori sa călăuzească popoarele lor? Poate ca nu, dar încă mai exista trădători de țară și milogi la Poarta Washingtonului și Poarta Bruxelles lui, de teapa lui Iohannis, cel mai german președinte dintre romani….
Washingtonul oferă în mod pervers lumii, existenta unei societății cu mai multi Dumnezei, pronunțându-se pentru libertatea religiei care interzice copiilor creștini integrarea într-un cadru de respect și chiar călcarea în picioare a unor percepte religioase care au creat o civilizație, liderii americani încălcând în mod flagrant codul moral necesar în școlile din SUA, doar pentru promovarea unui imperiu de carton și umplerea buzunarelor unor mizerii… ASTA VĂD ELITELE AMERICANE CA FIIND UN PROGRES SOCIAL CARE POATE LĂSA ÎN URMA TRECUTUL……. ASTA REPREZINTA EVOLUȚIE ȘI CIVILIZAȚIE?
America perversitatii, a devenit cea mai secularizată și decadentă societate de pe planetă și doreste ca țări de genul Ungariei sa o ia de exemplu și sa implementeze acest gunoi adus de jewmericani, pe care chiar ei, cioclii societăților vestice, nu îl urmează, dar îl doresc pentru alții, punând problema globalizării, dar acești jewmericani se globalizarea umplându-si buzunarele, după care ii gonesc de la ei din țară pe eritreeni și africanii, în general, care au muncit la evrei, în Țara Sfântă, în domeniile cele mai decandente. 
Dacă acești jewmericani din Media, promovează diversitatea etnică, de ce își bat joc de eritreeni și etiopienii creștini ortodocși care a muncit pe rupte în Țara Sfântă, Israel, ajuntându-i?????
Când iranieni spun despre America ca este „Great Satan”, nimeni nu s-a intrebat de ce o fac… Media jewmericană a spus ca este o ofensă imposibil de acceptat de către cea mai dezvoltată „democrație”. 
Dar cum se face ca aceasta democrație impusa de SUA sutelor de milioane de americani și altor populații, a dus chiar în SUA, la izolarea socială a milioane și milioane de americani? De ce alte națiuni ar fi dornice sa îmbrățișeze perversitatea capitalistă a „democrației” americane promovata de mâna lunga a politicii americane, jewmericanii din Media????
Washington Post, publicația minciunii „social liberal democrate” americane, scrie pe prima pagina, legat de alegerile din Ungaria: „Naționalismul și autoritarismul marșează pe străzile europene…” Sau, ca sa se „umfle” și mai mult, continuă :”Democrația ca ideal și practica, pare sa fie sub asediu….”. Chiar asa dragi jewmericani? Dar ceea ce faceți voi, nu este un asediu agresiv, violent, asupra respectului pe care oamenii doresc sa îl prezinte raportat la societatea lor?
Oare nu sunt rațiuni pe care chiar jewmericanii din Media și politica celei mai mari „Democrații” la nivel mondial le-a creat și urmarea cărora Orban a acces la putere?
Constituția americană a fost construită pentru oameni cu o conduita de respect fata de religie și moralitate, dar aceste atribute nu mai pot fi găsite nicăieri în societate, schimbată agresiv și valorificând natura umană, chiar de jewmericani de tip Soros, deci societatea în sine, nu mai există…
În acest moment, în capitalismul la comanda creat pentru a fi valorificat de o mână de criminali, termenul DEMOCRAȚIE nu mai poate conține în definiția lui, termeni pozitivi care sa poată face față forțelor cărora cu adevărat nu le place democrația, dar o trâmbițează….și care transforma cuvântul democrație în ceea ce doresc ei, care nu au nici religie și nici credința în oameni. 
Iar dacă nu au credința și nu cred în Dumnezeu, atunci ei ar trebui sa aibă un respect deosebit pentru Hitler, dar uite ca nici acest respect nu îl au….. Și atunci, ce respecta acești propovăduitori ai capitalismul „înfloritor” din Media celei mai mari “democrații” de pe Planetă?
Mincinoșii din Media jewmericană și politica SUA, și a vestului în general, nu trebuie sa uite, atunci când iau decizii, ca Hitler a fost ales…democratic, de poporul german, în cadrul unor alegeri democrate.
În momentul actual, democrația și-a pierdut masiv din conținut, iar ca sistem politic, nu mai are la baza INIMA, sentimentul…..
Ceea ce vestul trebuie sa înțeleagă, este faptul că, în momentul în care popoarele europene și in special est și central europene, vor vedea liderii lor ca fiind adepții unei UE transnationale, care va duce la pierderea granițelor naționale, acești oameni vor folosi democrația pentru a-si inlocui liderii cu oameni de acțiune…..
Adrian Cosereanu
Publicat în EUROPA | Lasă un comentariu


In urma cu 50 de ani, cand Enoch Powell a rostit nemuritorul lui discurs despre natiunea care-si ridica tremurand de nerabdare rugul funerar, descendentii imigrantilor pakistanezi veniti din Mirpur pentru a coloniza Beeston Hill, care au aruncat in aer metroul londonez, nu se nascusera inca. Nici cei doi “Beatles”, calaii Statului Islamic, si nici cei peste 1000 de alti musulmani britanici care au plecat sa lupte in jihadul sirian nu vazusera inca lumina zilei. In urma cu 50 de ani, Londra nu-l avea primar pe Sadiq Khan si nici peste 12 000 de atacuri cu cutitul si sute de atacuri cu acid inregistrate intr-un singur an, iar aparitia bandelor de predatori sexuali pakistanezi din Rotherham, Telford, Rochdale si Newcastle nu era banuita de nimeni. In urma cu 50 de ani, hate speech-ul nu era condamnat si supra – cetateanul minoritar nu fusese inca inventat; deabia se lucra la asta. Atunci a cerut Enoch Powell oprirea imigratiei si tot atunci a atras atentia asupra celor care promoveaza rasismul si incurajeaza apartheidul votand legi ce combat discriminarea. Pentru acest discurs, Enoch Powell a fost dat afara din guvernul din umbra condus de Edward Heath, iar cariera lui in cadrul partidului conservator  a luat sfarsit. Acum 50 de ani, conservatorismul britanic a murit. Acum, socialista Theresa May doar il ingroapa. Pentru acest discurs, azi, intelectualul, patriotul si profetul Enoch Powell ar fi considerat nazist si condamnat pentru instigare la ura:

<<Functia suprema a unui om de stat este de a proteja societatea de relele previzibile. In aceasta sarcina el se loveste de piedici profund inradacinate in natura umana. Una dintre ele este imposibilitatea de a demonstra realitatea unui pericol inainte ca acesta sa se intample. In fiecare etapa a evolutiei presupusului pericol exista indoieli si dezbateri aupra caracterului sau real sau imaginar. Acest pericol este, dealtfel, subiectul unei atentii minime in comparatie cu problemele cotidiene, care sunt nu numai incontestabile, dar si presante. De aici vine irezistibila  tentatie a politicului de a se ocupa de prezent in detrimentul viitorului. Mai mult de atat, avem tendinta de a confunda prezicerea unei probleme cu originea ei, sau chiar cu cei care provoaca probleme. Ne place sa gandim: “Daca nimeni nu vorbea despre asta, nu s-ar fi intamplat.”

Acesta obisnuinta provine poate din convingerea primitiva ca cuvantul si lucrul, numele si obiectul sunt identitice. In orice caz evocarea pericolelor viitoare, grave dar evitabile, (daca incercam sa le rezolvam), este sarcina cea mai nepopulara pentru un om politic. Dar, cu toate acestea, cea mai necesara.

Politicienii care fug de aceasta sarcina in cunostinta de cauza merita, si adesea le primesc, criticile urmasilor. Acum o saptamana sau doua discutam in circumscriptia mea cu om de 40 de ani, care lucra intr-una din intreprinderile nationalizate. Dupa ce-am vorbit un pic despre vreme, el mi-a spus brusc: “daca as avea posibilitatea as pleca din tara asta”. I-am facut cateva reprosuri si i-am spus ca guvernul laburist nu va ramane vesnic la putere. Dar nu mi-a acordat atentie si a continuat: “Am 3 copii. Toti au terminat liceul, doi dintre ei s-au casatorit si au intemeiat o familie. Dar voi fi fericit numai cand ii voi vedea pe toti plecati in strainatate. In aceasta tara, in 15 -20 de ani, negrii ii vor domina pe albi.”

Aud déjà strigate furioase. Cum pot spune ceva atat de oribil? Cum pot sa caut necazuri si sa dezlantui pasiuni relatand conversatia asta? Raspunsul meu este ca mi-am interzis sa n-o fac. In propriul meu oras, ziua in amiaza mare, un brav si cinsitit compatriot mi-a spus mie, deputatului sau, ca nu mai vede un viitor bun de trait pentru copiii sai. Pur si simplu nu am dreptul sa ridic din umeri si sa merg mai departe. Pentru ca, ceea ce a spus omul asta, mii, sute de mii de oameni o gandesc si o spun. Poate nu in toata tara, dar peste tot unde are loc aceasta transformare radicala la care asistam azi si care nu are niciun echivalent cunoscut in 1000 de ani de istorie.

In ritmul actual, in 15 sau 20 de ani, vor fi in Marea Britanie, numarandu-le si urmasii, 3,5 milioane de imigranti proveniti din Commonwealth. Cifra asta nu-mi apartine: este evaluarea oficiala data Parlamentului de birourile de stare civila. Nu exista previziuni oficiale pentru anul 2000, dar este posibil ca cifra sa ajunga la 5-7 milioane, aproximativ 10% din populatie, aproape echivalentul metropolei londoneze. Aceasta populatie nu va fi desigur distribuita uniform in nord, sud, est sau vest. In toata Anglia, regiuni intregi, orase, cartiere, vor fi locuite de populatii de imigranti sau proveniti din imigratie.

Cu timpul proportia descendentilor imigrantilor nascuti in Anglia va creste rapid. Pana in 1985 cei care s-au nascut in Anglia vor fi mai multi decat cei veniti din strainatate. Este o situatie care ne cere sa actionam imediat si sa luam masuri care pentru un om politic sunt printre cele mai greu de luat, pentru ca aceste decizii delicate trebuiesc luate acum, cand pericolul este departe, nu lasate in seama generatiilor urmatoare.

Cand o tara este confruntata cu un asemenea pericol prima intrebare care trebuie pusa este aceasta: cum reducem amploarea fenomenului? Deoarece nu-l putem evita complet, il putem oare limita stiind ca nu este vorba decat de o problema de numar? Pentru ca sosirea elementelor straine intr-o tara are consecinte radical diferite cand vorbim de 1% comparativ cu 10%.

Pentru o intrebare simpla un raspuns simplu: trebuie sa oprim complet sau aproape complet fluxurile de imigranti care intra si sa le favorizam la maxim pe cele care ies. Ambele propuneri fac parte din Platforma oficiala a Partidului Conservator.

Este greu de imaginat ca in acest moment numai in Wolverhampton intra in plus, in fiecare saptamana, 20—30 de copii de imigranti, care vor fi 20-30 de familii in plus peste 15-20 de ani. “Cand zeii doresc sa distruga un popor incep prin a-i lua mintile”, spune zicala, si trebuie sa fim nebuni, literalmente nebuni de legat, pentru a permite ca in fiecare an sa soseasca in plus peste 50 000 de persoane, care se vor adauga populatiei de imigranti déjà existenta.

Am senzatia ca aceasta tara isi ridica tremurand de nerabdare propriul rug funerar. Am inebunit de permitem celibatarilor imigrati aici sa-si intemeieze o familie, aducandu-si din tara de origine sotii sau logodnice pe care nu le-au vazut niciodata. Sa nu credeti ca acest aflux se  va diminua de unul singur. Dimpotriva, va creste. Chiar si cota asta de 5000 de permisiuni acordate pe an este suficienta ca numarul persoanelor dependente sa creasca cu 25 000, fara sa mai tinem cont si de imensul rezervor de legaturi familiale existent in tarile de origine si fara sa mai vorbim de imigratia clandestina. (Enoch Powell se referea la imigrantii pakistanezi si sikh sositi in anii 60 sa munceasca in minele de carbuni si in industria grea n. tr.)

Al treilea element al politicii Partidului Conservator este egalitatea tuturor in fata legii: autoritatea publica nu practica nicio discriminare si nu face nicio diferenta intre cetateni. Dupa cum a subliniat domnul Heath (liderul Partidului Conservator nu vrem cetateni de prima si nici de a doua clasa. Dar asta nu inseamna ca un imigrant sau descendentii sai trebuie sa dispuna de un statut privilegiat sau special…Nu exista o mai falsa apreciere a realitatii decat cea sustinuta de zgomotosii aparatori ai legilor asa numite “anti-discriminare”. Indiferent ca este vorba de marile condeie, uneori de la aceleasi ziare, care zi dupa zi in anii 30 incercau sa orbeasca tara minimalizand uriasul pericolul pe care l-am avut de infruntat dupa aceea, sau de episcopii izolati in palatele lor, pentru a-si degusta savuroasele dejunuri in spatele draperiilor groase. Toti acesti oameni sunt in eroare, in cea mai absoluta eroare! Nu imigrantii resimt  sentimentul de discriminare, de deposedare, de ura, de neliniste, ci aceia care continua sa-i accepte si sa-i primeasca. Din cauza asta a vota o asemenea lege in Parlament este acelasi lucru cu a da foc prafului de pusca. Ceea ce le putem spune cel mai bine sustinatorilor si aparatorilor unei astfel de legi este ca nu stiu pe ce lume traiesc.

Nimic nu este mai gresit decat sa compare situatia imigrantului din Commonwealth, care soseste in Marea Britanie, cu cea a negrului american. Negrii, care erau déjà prezenti acolo inainte ca America sa devina o natiune, au fost mai intai sclavi in adevaratul inteles al cuvantului. Dreptul de vot, ca si alte drepturi, le-au fost acordate treptat, aceste drepturi fiind exercitate incomplet uneori. Imigrantul din Commonwealth soseste in Marea Britanie ca cetatean cu drepturi depline, intr-o tara care nu practica discriminarea, intr-o tara in care primeste imediat aceleasi drepturi ca absolut toata lumea – de la dreptul de vot la gratuitatea asistentei sociale. Dificultatile pe care le intampina imigrantii nu sunt cauzate nici de legi, nici de politica guvernului sau a administratiei, ci de situatia personala, de evenimentele intamplatoare care fac si au facut intotdeauna ca destinul si experientele oamenilor sa difere de la caz la caz.

Dar in timp ce sosirea in Marea Britanie inseamna pentru imigrant accesul la privilegiile pe care si le-a dorit atata, impactul asupra populatiei autohtone este diferit. Din motive pe care nu le inteleg si din cauza unor decizii asupra carora nu au fost niciodata consultati, locuitorii Marii Britanii se trezesc straini in propria tara. Femeile nu mai gasesc paturi in spital pentru a naste, copiii nu mai gasesc locuri in scoli, vecinii lor au devenit de nerecunoscut, planurile si perspectivele viitoare sunt frante.

Si ei afla astazi ca un privilegiu cu sens unic va fi votat in Parlament. Ca o lege care nu poate si nu intentioneaza sa-i protejeze si nici sa raspunda doleantelor lor, va fi promulgata! O lege care-i va da strainului, nemultumitului, agentului provocator, puterea de a-i tintui la stalpul infamiei in probleme de ordin personal.

Alta periculoasa himera a celor care stau orbi in fata realitatii poate fi rezumata intr-un singur cuvant: integrare. A fi integrat nu inseamna a te distinge din toate punctele de vedere de ceilalti membri ai populatiei. Si din toate timpurile diferentele fizice evidente, in special culoarea pielii, au facut integrarea dificila, desi posibila in timp. Printre imigrantii din Commonwealth veniti aici in ultimii 15 ani exista zeci de mii de persoane care doresc sa se integreze si toate eforturile lor converg spre acest obiectiv. Dar sa crezi ca o astfel de dorinta este prezenta la marea majoritate a imigrantilor sau a descendentilor lor este o idée pe cat de extravaganta pe atat de periculoasa.

Am ajuns la un punct de cotitura. Pana acum, situatia si diferentele sociale au facut insasi ideea de integrare inaccesibila – integrare pe care marea majoritate a imigrantilor nu o concep si nu o doresc. Numarul lor mare si concentrarea lor in comunitati a facut ca presiunea spre integrare care se aplica de obicei in cazul micilor minoritati sa nu functioneze. Asistam azi la dezvoltarea unor forte care se opun direct integrarii, la aparitia unor drepturi dobandite care mentin si accentueaza diferentele rasiale si religioase, in scopul de a exercita o dominatie, intai asupra altor imigranti si dupa aia asupra restului populatiei. Aceasta umbra, la inceput deabia vizibila, intuneca acum cu rapiditate cerul senin. Si acum o vedem la Wolverhampton. Ea da semne de expansiune rapida. Cuvintele pe care am sa le citez nu sunt ale mele, le redau asa cum au parut ele in presa locala pe 17 februarie (1968) si apartin unui deputat laburist, ministru al guvernului actual: “Trebuie sa deplangem campania dusa de comunitatea sikh pentru a-si pastra niste obiceiuri necorespunzatoare. Ei lucreaza in Marea Britanie, pe deasupra si in serviciile publice. Aceste persoane trebuie sa accepte conditiile legate de locul lor de munca. A reclama drepturi speciale pentru comunitatea lor (sau ar trebui sa vorbim de rituri?) poate duce la o periculoasa ruptura in cadrul societatii. Acest comunitarism este un cancer, indiferent ca tabara il revendica, si trebuie condamnat cu severitate.” Trebuie sa-i multumim lui John Stonehouse pentru luciditate si pentru ca a avut curajul sa evoce acest subiect.

Proiectul Legii asupra Relatiilor Rasiale constituie terenul ideal pentru ca aceste periculoase elemente de discordie sa prospere. Pentru ca aceasta este modalitatea de a arata comunitatilor de imigranti cum sa se organize si sa-si sustina membri, cum sa lupte impotriva propriilor concetateni, cum sa-i intimideze si sa-i domine pe altii gratie mijloacelor juridice pe care ignorantii li le-au pus la dispozitie.

Ma uit la viitor si ma cuprinde frica. La fel ca si Romanii vad prin ceata inchipuirii “Tibrul spumegand de sange”. Acest fenomen tragic si nerezolvabil il observam déjà cu groaza peste Atlantic, doar ca acolo este legat intim de istoria Americii, pe cand la noi se instaleaza prin vointa si neglijenta noastra. Este déjà aici. Numeric vorbind va atinge proportiile americane  inainte de sfarsitul secolului. Numai o actiune hotarata si imediata il poate preveni. Nu stiu daca vointa populara va cere sau va obtine astfel de masuri. Dar ceea ce stiu este ca pastrarea tacerii in fata unei astfel de situatii ar fi o tradare majora. >>

Publicat în EUROPA | Lasă un comentariu

Politică externă de navetă

România nu mai are nimic sfânt, guvernanții noștri de mucava vând, cumpără, închiriază, tot, de la tradiții, cultură, armată, flotă, industrii, regii, pământ, resurse strategice, forță de muncă, materii prime, până la conștiință. Nimic nu este imposibil pentru clasa politică românească post-decembristă, nimic nu este sfânt, unii ar fi gata să vândă și relicvele strămoșești,că oricum aurul și tezaurul s-au dat și s-a renunțat la ele  de mult. Ironic, sau culmea nesimțirii, aceeași clasă politică  se supără  când i se spune că este cea mai coruptă clasă politică, din lume, votează legi ”antidenigrare” ca să oprească corul nemulțumirii, continuând însă să facă  sluj în fața marilor potentați ai zilei și execută orbește ordinele ”fraților mai mari” sau partenerilor strategici, pentru simplul motiv că le proptesc scaunele.

Acuma  guvernanții ridică în slăvi orice vine de la Washington sau de la Bruxelles atâta vreme cât aceștia le sprijină guvernarea, baleind de la o capitală la alta, după cum sunt răsplătiți. Așa se face că am ajuns de râsul lumii, să ne dăm cu stânga în dreapta și cu ambele după cap, încât nimeni nu mai știe dacă românii sunt oameni serioși sau circari. De fapt Europa, ”frații noștri de gintă latină”, turcească, slavă, sau indo-europeano-caucaziană știu de mult, de foarte  mult timp cu cine au de a face și profită așa cum au profitat de sute de ani. Iată spre exemplu, ce spunea despre noi generalul Berthelot, marele ”prieten al românilor” cel care ”ne-a ajutat” acum 100 de ani să ne câștigăm independența:„… aceasta țară (România!) va fi o colonie perfectă pentru Franța … Naivitatea românilor merge până la a considera Franța o soră mai mare … Chiar în condițiile grele ale acestui război (primul război mondial) ne-am scos cvintuplat investițiile făcute în armata română … Având în vedere poziția geografică extraordinară a României propun să o transformăm cât mai repede în colonie a Franței …”

Nu știu cât de adevărată este această relatare și dacă aceasta este cu adevărat opinia celui pe care, unii  istorici români îl consideră ”mai român decât românii” dar o remarcă asemănătoare apare și în alte surse, din documente militare se pare, conform cărora Berthelot ar fi spus că România Mare ar fi cea mai frumoasă colonie a Franței. Nu ar fi exclus să fie așa, adică generalul francez să fi gândit și chiar spus aceste cuvinte și atunci istoria ar trebui rescrisă, reanalizată, reinterpretată.  Dar mai ales ar trebui să învățăm din ea, pentru că ea ne învață că nici un stat străin nu ne ajută de dragul nostru și toți cei care azi, indiferent când e acel azi, te sprijină, o fac pentru că au nevoie de ceva de la tine, au un interes personal sau național în ceea ce fac,  iar ”ajutorul” va ține atâta cât va ține și interesul. Odată atins obiectivul, vom deveni ceea ce am devenit deja, o țară colonizată, tratată, folosită, guvernată ca o colonie, gubernie sau stat anex, vasal, ”prieten” sau ”partener strategic”,  tot aia. Fără îndoială, Berthelot a jucat un rol important în sprijinirea armatei române pentru a putea face față primului război, fără îndoială, interesele Franței au fost nu atât de a sprijini România cât de a duce la înfrângerea –inclusiv prin sprijinirea României – dușmanilor ei, dar Berthelot a făcut tot ceea ce a făcut pentru că așa i s-a ordonat, el a slujit interesele Franței, nu a părăsit armata Franței pentru a se înrola în cea a României cum au făcut de exemplu La Fayette și Pacepa pentru SUA. Așa că nu ar fi rău să nu mai cătăm atât în nădragii altora.

Navetistul internațional

Vlădica Werner s-a supărat tare pe Boier Dragnea pentru că a decis să mute ambasada coloniei dela Tel Aviv la Ierusalim. Întâmplarea face –pentru prima oară- să fiu de aceeași parte, dar numai  pe subiectul respectiv, cu Marele Gardirob. Dar altceva vreau să evidențiez aici. Este uimitor cât de ipocrit și uituc poate fi domnul Iohannis. Ipocrit, pentru că se face că nu a știut nimic despre acest subiect, nu a auzit nicăieri despre acest subiect(adevărul este că era și greu, domnia sa a stat în România numai un sfert din timpul cât a domnit). Acuma, după ce guvernul a luat decizia de a începe demersurile oficiale, a aflat și el că în lume, deci și în România se vorbește despre asta. Apăi ori domnul președinte ne crede proști, ori se crede el  mai deștept decât este. Încă de acum 4 luni, adjunctul ministrului de externe israelian,doamna  Tzipi Hotoveli, afirma că Israelul este în discuții cu mai multe țări, printre care nominaliza România, Letonia și Cehia, pentru a-și muta ambasadele la Ierusalim. Asta scriau încă de atunci, presa germană și română, ambele limbi cunoscute și folosite de domnul președinte. Să nu fi aflat domnul Iohannis, de atunci ce înseamnă asta? Dar când a discutat pe 5 Ianuarie 2018 cu Netanyahu la telefon, despre ce a vorbit despre mutarea capitalei României la Sibiu ?

Scandalul de acuma mi se pare o mare minciună și ipocrizie a acestui navetist internațional care acuma face pe inocentul când știe, sau dacă nu știe, e și mai grav, că Dragnea face jocurile,  urmărește interesele oricui,  numai ale țării nu. De fapt aici este singurul traseu pe care se întâlnesc amândoi și uite că se mai întâmplă să se ciocnească. Nu știu ce va face domnul Iohannis când se va ciocni și cu alți români care sprijină varianta Dragnea, nu le dau numele se știe pe sistem. Și mai ciudat este atacul verbal al lui Klauss la adresa mutării ambasadei, când spune :  „Prin urmare, în această etapă, relocarea Ambasadei României în Ierusalim ar reprezenta o încălcare a dreptului internaţional relevant”. Aoleo să înțelegem noi românii că decizia luată de  SUA este o încălcare a dreptului internațional? A câta?Sau cea cu bombardarea Siriei a câta o fi? Despre ea de ce nu a pomenit domnul Iohannis?

Domnul Iohannis uită sau se face că nu știe nimic despre celebra super serată ”între prieteni speciali” a zilei de 21 Decembrie 2017, când ambasadoarea SUA la ONU a dat de băut reprezentanților țărilor care votaseră pro mutare sau se abținuseră de la vot-ceea ce echivala cu un acord laș-  în Adunarea Generală a ONU care condamnase această decizie. De ce nu a sărit în aer  atunci domnul Iohannis și mai ales de ce nu îl chemase de la post pe Ambasadorul Românii la ONU, să îi ceară explicații? Atunci a tăcut domnul Iohannis și a dat din coadă, bucuros că este considerat prieten special al Marelui Licurici. Așa  a crezut el că face ca  diplomatu.

Navestista de Videle

Pe de altă parte, mă oripilează lipsa totală de discernământ, realism și miserupismul guvernului care nu numai că își depășește fișa postului, (căci vrem nu vrem, politica externă a țării nu o face un navetist  din motorul de Videle-Alexandria,  ci impegatul de la Cotroceni) dar mai are și marea nerușinare de a sacrifi.. pardon, secretiza această hotărâre. Oare să nu fi știut Viorica navetista  că nu are nici un motiv să secretizeze acea decizie, dimpotrivă, conform  art 33 din LEGEA nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, care spune că: ”Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției”, îi este chiar interzis?  Probabil s-a gândit domnia sa, că dacă a fost secretizat și apoi pierdut contractul Bechtel și multe altele ca el, iar prostimea a înghițit, sau Anexa 1 de la condițiile de muncă pentru calcularea pensiilor militarilor, ce mare lucru dacă clasifică drept secret și această decizie? S-au cam învățat politicienii noștri să își secretizeze toate actele de trădare și vânzările pe sub mână, ca să nu ajungă prostimea la ele. Ia să vedem acuma mai cere cineva desecretizarea documentului, ca în cazul protocoalelor S(R)I onului ? Eu pun pariu că nu.

La fel de perversă este și abordarea televiziunilor care tratează subiectul prin ricoșet, analizând, sau criticând faptul că navetista Viorica  i-a răspuns  târziu la telefon navetistului Klauss,  fiind la simfonie, de parcă asta era de importanță vitală pentru români, cât de repede îi răspunde Viorica, președintelui. Dar domnul Skywalker ce a făcut din 21 decembrie, de la votul ONU, până acuma? A citit cartea ”pas cu pas” în chineză ?

După Insula șerpilor urmează Insula Mare a Brăilei

Și dacă tot vorbim de afaceri, vânzări, cumpărări și secrete, cine ne poate spune ce se ascunde în spatele vânzării Insulei Mari a Brăilei, ultimul mare combinat,  dar agricol al României ? Că va fi vândut, concesionat pe 99 de ani sau arendat, tot trădare se numește pentru că se aude că a fi dat unui mare șeic din Arabia Saudită care vrea să o transforme în pajiște de nutrețuri pentru  cămilele arabilor. Prețul oficial al trădării ar fi de 200 milioane euro, adică cam cât se poate scoate într-un an de zile din exploatarea celor peste 58 000 de hectare, orice ai cultiva pe ele, chiar și… floarea  calului.  Diferența până la cei 99 de ani îi va lua viitorul ”apropitar”, iar  cei care vor aproba și  intermedia făcătura vor avea și ei onorariul lor, de loc de neglijat. Puneți  pariu că oarece anexe ale contractului vor și și ele secrete? Nu aveți curaj. Dar cei care fac afacerea au, curaj, tupeu, nesimțire, oricum i-ați spune dar au.

Noi nu o să mai avem nimic.

Publicat în POLITICA STIRI | 1 comentariu

Despre onoruri și onoare

A murit Ionela Prodan, o cântăreață aproape la fel de cunoscută ca Gică Petrescu,  dar în Muzica Populară, nu cea ușoară. Dumnezeu să o odihnească, a fost o voce apreciată și o bună promotoare a folclorului.

Nu contest valoarea artistică și nu comentez viața privată, chiar dacă a fost o persoană publică, nici nu mă leg de persoana sa, ci de atitudinea, opiniile, faptele și vorbele celor care pretind că o apreciază și care fără să vrea îi pătează imaginea de artist valoros dar deopotrivă modest și onest.Lumea s-a înghesuit la  slujba de înmormântare, dar nu toți  ca să asiste la slujbă sau să își exprime durerea și compasiunea, au fost mulți care s-au dus să primească și ei gratuit, un disc cu melodiile cântăreței. Nu știu cine a luat decizia acestei … promoții, dar a rivalizat cu promoțiile la tigăi, s-a lăsat cu îmbrânceli, leșinuri, salvări, ca la … ușa Dedemanului.  Probabil asta s-a urmărit, pentru că unele televiziuni chiar încercau să facă un top al morților, pe baza participării lumii la înmormântare. De toată jena și deloc onorabil.

Vorbind de onorabilitate, onoare și onoruri, s-a avansat ”regretul” sau intenția ca decedata să fie înmormântată cu onoruri militare. Nu știu, poate am eu un fix, poate alții au un fix și ambiții care depășesc bunul simț, dar eu când aud că cutare cântăreț, sportiv, artist, știrist, procuror, lider de partid este înaintat de la caporal direct la gradul de colonel, sau înmormântat cu onoruri militare, îmi sar capacele. Măi oameni buni, dacă sunt onoruri militare ele ar trebui să fie pentru militari sau cei care au avut merite deosebite în ceea ce privește istoria românilor,imaginea României în lume, ambasadori, poate savanți de renume mondial, dar să te apuci să tragi salve pentru toți cântăreții sau sportivii care au activat pe plaiurile mioritice, sau au  delectat odraslele nu știu cărui îmbuibat cu pretenții de lider,  mi se pare deja o bătaie de joc la adresa armatei. Nu că ar fi prima, dar nu ne mai oprim? Recent Brigada de gardă a fost scoasă să facă entertainment în pauza meciului Steaua- Rapid. Nu știu cât de legală a fost scoaterea armatei din cazărmi pentru astfel de activități, sau altele cum ar fi trimiterea  fanfarei militare la zilele de naștere ale unor preoți și nici cât de impresionați au fost spectatorii și care a fost câștigul sau rolul acestei ilegalități, cert este că Steaua a mâncat bătaie, ca și unii spectatori, pentru că s-a lăsat cu bătăi în toată regula. Mă întreb și aici, asta s-a urmărit?

Revenind la onoruri, nu știu cum de toată lumea are parte  de onoruri și recunoștință,  numai militarii au parte de pensii tăiate, blocate, schingiuite, și oprobiul public,  ei sunt ”mercenari nesimțiți,” pentru că au îndrăznit să meargă în misiuni de luptă în afara țării și să se întoarcă (unii) pe picioare, nu pe scut. Doar cei care se întorc sub drapel sunt făcuți eroi. Deci militarii sunt buni numai morți, ca indienii lui Custer  cei vii sunt nesimțiți.  Dar domnul Dumitru Prunariu, care era cosmonaut și a fost și el O SINGURĂ DATĂ în spațiu, a fost declarat erou și decorat cu cele mai înalte distincții naționale. Pentru ce? Pentru că și-a făcut meseria și s-a plimbat prin spațiu (lucru absolut normal pentru un cosmonaut și trecut în ”fișa postului”), nu s-a luptat cu nimeni, nu a salvat pe nimeni de la moarte, a stat în banca lui și s-a întors înapoi. Care este marele merit, de ce este erou? Nu știu. Am mai spus eu, făcând eroi oameni care nu au comis nici o faptă de eroism, riscăm să transformăm eroismul în glumă de prost gust, așa cum transformăm  haina militară în livrea  de servitori și ușieri de hotel și la propriu și la figurat.

Militarii sunt efectiv despuiați de tot ce le aparținea cândva. Magistrații le-au ”împrumutat” dreptul la pensie militară și dreptul la actualizare a pensiei după soldele activilor, care apoi au fost acordate doar magistraților. Activiștii de partid, acoperiții, turnătorii și politicienii, cârnățarii și circarii ne-au furat hainele,  și-au pus pe umeri stele în timp ce militarii de profesie sunt forțați să iasă la pensie anticipat pentru că nu își mai găsesc locul și rolul în lumea militară, împănată de ”militari” vârâți în armată pe ușa din dos. Primesc în schimb, haine de servitori.  Marii artiști sunt înmormântați cu onoruri militare, dar pentru militarii profesioniști nu sunt resurse sau nu este armată în localitate. Terenurile și clădirile armatei sunt date ciobanilor, dar asociațiile militarilor nu au sedii iar rezerviștii se târăsc prin încăperi insalubre în care le cade tavanul în cap. Toate firmele private își desfășoară activități în Cercurile Militare, dar militarilor li se prinde mâna în ușă când vor să intre să își desfășoare activități. Aveam spitale militare pentru militari cu medici foarte bine pregătiți și dedicați armatei. O parte au fost desființate, cele rămase sunt pline de civili, toți actorii se tratează acolo,militarii nu mai au loc sau se uită civilii la ei urât și chiar și doctorii. Mai mult, doctorii cei mai buni au plecat la SRI, MI, clinici private, în străinătate sau la pensie forțați de o lege proastă care spunea că dacă au depășit  vechimea în grad sunt trecuți în rezervă. Abia după ce s-au golit spitalele s-au gândit mai marii oștirii să le lungească vârsta de pensionare și să schimbe legea pentru ei. Cam târziu.

De ce să fie înmormântată Ionela Prodan cu onoruri militare? Pentru că a cântat sau pentru că Ana Maria și soțul au avut legături cu echipa Steaua ? Mă lași? Păi dacă continuăm așa, o să îi vedem și pe Guță, Viorel de la Cocargeaua din Deal, Corcodel de la Cloșcani, sau mai știu eu ce manelist, cu pretenții la afet de tun. Dacă le-a plăcut așa de mult armata de ce nu s-au făcut militari sau măcar instrumentiști în Fanfara Militară sau Ansamblul Doina al Armatei? Sau or fi fost acoperiți? Să îi îngroape cine i-a folosit.    Eu zic să ne vedem fiecare de lungul nasului, să-i dăm fiecăruia ce i se cuvine, că nu am auzit până acum nici un militar să ceară să fie făcut Maestru Emerit al Sportului sau Artist Emerit Post mortem pentru că a făcut șpagatul sau vocalize în baie. Din cauza atâtor ”eroi” ai cântecului și circului românesc,  un colonel în rezervă,  fost șef de ATAM de la Oradea nu a putut fi înmormântat cu onoruri militare, nu au mai fost cartușe de manevră și pentru el.

În încheiere, o anecdotă cu cosmonauți.

Se face o echipă mixtă, se pune la cale o ieșire de două săptămâni în spațiu cu  Laika, celebra cosmonaută rusească, Daisy, o cosmonaută USAndeză, cum spunea cineva și o reprezentantă a Românie, să îi spunem….Lenuș.  După ieșirea în spațiu, dorind să verifice cum răspund cosmonauții și ce știu să facă, reprezentanții Rusiei își apelează reprezentanta:

–          Laika, Laika aici Maica Rusie.

–          Ham, răspunde Laika.

–          Laika, mărește viteza la 3 Maci.

–          Ham Ham, răspunde Laika și apasă pe buton mărind viteza.

Urmează partenerul strategic:

–          Daisy, Daisy, aici Unchiul Sam !

–          Ham, răspunde Daisy.

–          Schimbă traiectoria cu 11,56 grade.

–          Ham,răspunde Daisy, și apasă pe buton modificând traiectoria.

Bucureștiul  își apelează  reprezentanta:

–          Lenuș, Lenuș, aici București !

–          Da, să trăiți, răspunde reprezentanta noastră.

–          Ai grijă fata tatii, să hrănești câinii că fără ei nu te mai întorci acasă și nu mai ajungi erou național, plus că o să plătim prietenilor de la Est și Vest toate cheltuielile cu instruirea javrelor și trimiterea voastră în spațiu.

Spre mândria întregii noastre delegații, naveta s-a întors pe Pământ.

PS. Pentru ca era evreica…de aia !

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Un document dă totul peste cap: oamenii CIA și FBI nu erau ofițerii SRI, ci… ceilalți!

Erau cei care implementau politica partenerului strategic, lor li se subordonau Serviciile, nu invers. La fel ca în Italia, primul experiment european de acest fel.

BUCUREȘTI, 23 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. O nouă „bombă” în explodează în cazul „protocoalelor”. De data aceasta este vorba de un protocol semnat între Ministerul Apărării Naționale, condus la acea dată de Gabriel Oprea, și Ministerul Public, condus de procurorul general de atunci, Laura Codruța Kovesi. Protocolul a fost semnat pe data de 4.04.2011.

Precizăm că documentul a fost prezentat în exclusivitate de Mihai Gâdea în emisiunea „Sinteza zilei”.

Interesant este însă ce conține acest protocol. Astfel, la Articolul 1, citim:

„Protocolul se încheie în scopul valorificării eficiente, potrivit competențelor și atribuțiilor prevăzute de lege a informațiilor care vizează securitatea națională în domeniul militar, precum și prevenirea și combaterea infracțiunilor săvârșite de către personalul Ministerului Apărării Naționale”.

Care este sursa acestor informații? Aflăm la articolul 2 care era structura din MApN abilitată în organizarea și coordonarea punerii în aplicare a prevederilor protocolului:

„Pentru Ministerul Apărării Naționale — DGIA (Direcția Generală de Informații a Armatei) — structura centrală cu atribuții și competențe în obținerea, prelucrarea, stocarea și verificarea informațiilor și datelor referitoare la factorii de risc și amenințările interne și externe, militare și nonmilitare, care pot afecta securitatea națională în domeniul militar, coordonarea aplicării măsurilor contrainformative prin structurile sale specializate”.

Așa cum se vede din document, protocolul este aprobat de ministrul Gabriel Oprea și de procurorul general Laura Kovesi și este semnat la final de directorul general al DGIA, și de Tiberiu Nițu, prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.

Documentul schimbă însă toate datele problemei Protocoalelor. Pe scurt, iată despre c ear fi vorba, iar Mihai Gâdea probabil va comenta zilele viitoare.

În primul rând, toate protocoalele au fost realizate la solicitarea și sub îndrumarea „partenerului strategic”, același care a definit „corupția” ca o problemă de prim rang, prioritar zero, a României.

În al doilea rând, s-a bazat prioritar pe relația SRI — FBI și CIA, relație de colaborare oficială, dar, evident, menținută la un grad de secretizare ridicat.

În al treilea rând, în combinație a fost introdus elementul de acțiune directă, DNA, cel care, spre deosebire de SRI, avea puterea legală și efectivă de a face anchete, dar și de a solicita mandate — de ascultare, de reținere, de arestare — dar se și ocupa de punerea în executare a mandatelor, aspect pe care l-a putut transmite, după noul CPP din 2014, și SRI. Dar, vine celebra decizie a CCR din 2016 și joaca se termină, în acest sens.

În al patrulea rând, se încheie protocoale cu un număr impresionant (și poate încă necunoscut) de instituții, totul în scopul declarat al anticorupției, fără a se cunoaște în acest moment ce informații și unde, în ce dosare au fost folosite.

În baza acestor patru etape descoperite, s-a ajuns la concluzia că SRI, George Maior și Florian Coldea erau în spatele unei adevărate rețele informative care avea datele tuturor și le folosea, de multe ori, în mod abuziv, neconstituțional, chiar ilegal etc.

S-a pus accent pe acea prevedere din protocolul SRI-PÎCCJ ca procurorul să prezinte ofițerului SRI cu care lucrase, într-un termen dat, modul în care folosise informațiile primate de la acesta. S-a pus însă problema dacă așa ceva s-a întâmplat vreodată?

Noul protocol aruncă însă o altă lumină asupra afacerii: nu ofițerii de informații erau cei care comandau, ci procurorii. Iată care e logica ipotezei.

Ofițerii din domeniul informațiilor militare — și armata, în general — nu au fost și nu sunt dornici de a se trezi cu civili care se bagă în problemele lor și care mai și fac anchete. Cu alte cuvinte, protocolul a fost impus din afara MApN și DGIA, iar din aceasta cauză punerea în aplicare și valorificarea datelor se făcea nu de către militari — ci de cei impuși (extern și politic) în afacere, procurorii.

  • Protocol semnat între MApN şi Ministerul Public
  • Protocol semnat între MApN şi Ministerul Public
  • Protocol semnat între MApN şi Ministerul Public
1 / 3
Protocol semnat între MApN şi Ministerul Public

Practic, în cazurile speciale, procurorii erau cei ce comandau, iar ofițerii executau. La fel și în cazul relației cu SRI — probabil cu excepția lui Florian Coldea și a unui anturaj secret, situat deasupra „curelei de transmisie”.

Curea care mergea direct la cel care o învârtea — partenerul strategic. Procurorii („de elită”) erau cei care implementau politica partenerului strategic, lor li se subordonau serviciile, nu invers. Așa s-a întâmplat și în Italia, primul experiment european de acest fel.

În plus, să gândim logic — dacă alde Portocală sau Onea, ca să vorbesc de două cazuri notorii, ar fi fost în subordinea, sau sub controlul unui ofițer SRI pe cazurile lucrate, păi se mai împiedicau ei în fustele unor… anchetate, erau înregistrați ca ultimii începători și ajungeau bătaia de joc a presei?! Iar înregistrările le-a făcut deputatul, de capul lui?…

Nu, partenerul a acționat direct prin procurori, iar dezvăluirile care au dus la căderea unei părți a planului se datorează tocmai cuiva mult mai discret, care s-a săturat — sau a început să înțeleagă că… „nu e bine domnu chestor…”!…

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu


Intenționat sau nu, Liviu Dragnea – și mai mult ca sigur consultanții săi israelieni – i-au plasat o capcană uriașă lui Klaus Iohannis prin scandalul mutării ambasadei la Ierusalim. Una care a funcționat, pentru că l-a obligat pe președintele român să pună capăt jocului duplicitar de pînă acum, în plan extern, și să se plaseze în mod ferm de o anume parte, sigur nu cea americană. O ”demascare” ale cărei consecințe pot deveni imprevizibile în viitor și cu posibilă bătaie la alegerile de anul viitor.

Să o luăm metodic.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, lider al PSD, a anunţat ieri că Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a Ambasadei din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim.
Premierul Viorica Dăncilă a confirmat azi știrea, precizând că se vor purta discuţii cu toate instituţiile, inclusiv cu preşedintele Klaus Iohannis.
Preşedintele, în schimb, declară nervos că nu a fost informat sau consultat cu privire la o posibilă mutare și subliniază că un astfel de demers nu se poate face decât în urma unei analize de profunzime, care să ia în considerare toate consecinţele şi implicaţiile politice externe ale acestuia, şi că “în această etapă” ar reprezenta “o încălcare a dreptului internaţional relevant”.

De acum, oștile stau față-n față, pentru că miza e ridicată și drumul înapoi greu spre imposibil de parcurs.

Liviu Dragnea merită pe drept cuvînt reproșul că guvernul său a luat un asemenea demers pe cont propriu, ignorînd nepermis rolul președintelui.
Instituțional, el are de pierdut, din acest punct de vedere.

Din restul punctelor, însă, are de cîștigat.
Tocmai asta va face, probabil, bătălia extrem de dură și de interesant de urmărit.

Inițiativa guvernului, să o spunem din capul locului, l-a pus pe Iohannis într-o poziție fără echivoc: de partea unor forțe precum Germania și Rusia, adversare înfocate ale ideii de capitală israeliană la Ierusalim, și pe poziții adverse cu SUA.

Recunoașterea Ierusalimului drept capitală a statului evreu a fost decisă de statul american încă din 1995, dar aplicarea efectivă s-a tot amînat, din motive obiective ori ținînd de lipsa de fermitate a unor lideri de la Casa Albă.
Trump a promis în campanie că va transpune decizia în viață, iar acum nu face decît să-și respecte cuvîntul dat.

A se poziționa acum împotriva unui punct de-a dreptul incendiar de pe agenda liderului american, în condițiile în care România are cel mai solid parteneriat strategic cu SUA e funest pentru Iohannis.
Atacat, oricum, din toate părțile pentru alte decizii, e sigur că Trump ar fi apreciat orice ajutor venit în această chestiune. Să fii trădat de un mare partener strategic nu e chiar reconfortant.

În plus, trebuie să amintim că o alianță solidă nu e relevată de discursuri sforăitoare, precum cel de ieri în care Iohannis decreta că își dorește mai mulți soldați americani în țara noastră; ea se verifică în momente dificile și care implică și riscuri.

Klaus Iohannis a arătat azi că mult mai aproape decît cămașa americană îi e cea germană, țară care se opune vehement capitalei la Ierusalim. Iar dacă asta e poziția Germaniei, o droaie de alte țări europene se încolonează, cuminți, în spatele ei.

Mai grav, comunicatul oficial al președinției susține că “În această etapă, relocarea Ambasadei României în Ierusalim ar reprezenta o încălcare a dreptului internaţional relevant”.

Ceea ce nu e altceva decît o acuzație indirectă, dar explicită și gravă, la adresa SUA de încălcare a dreptului internațional.
Nici nu mai amintim ostilitatea pe care președintele român și-a produs-o, de azi, în Israel, stat cu o mare influență la nivel mondial, totuși.

Un alt punct unde Dragnea cîștigă e naționalismul: stabilirea unei relații diplomartice și plasarea unei ambasade e o treabă strict între două state, nu e necesar acordul restului continentului. Nici Germania nu a cerut aprobarea Israelului cînd și-a mutat ambasada de la Bonn la Berlin, ca să nu mai vorbim că statul german e cam printre ultimii care ar avea căderea să se pronunțe în ce privește treburile evreiești.

Or, pentru prima dată după multă vreme, România lasă impresia că se pronunță curajos și are o poziție proprie, fie și contra curentului, într-o chestiune internațională majoră.

Asemenea decizii ne-au cam lipsit în ultimii 30 de ani, nici nu e de mirare că mulți români, nu neapărat nostalgici comuniști, își amintesc că România comunistă a fost printre primele țări care au recunoscut oficial noul stat israelian, în 1948, că Ceaușescu a avut curajul să denunțe momentul Praga 1968 ori să antameze discuții prietenești cu americanii în plin război rece, peste capul sovieticilor.

În clipa de față, în presa europeană explodează pozițiile liderilor de la Bruxelles, care declară, iritați, că mutarea capitalei la Ierusalim încalcă rezoluțiile ONU etc.
De parcă încălcarea respectivelor rezoluții nu ar fi sportul internațional nr.1, în diplomație, de decenii.
E sigur că bombardarea Siriei de către Franța, Anglia și SUA a fost profund în spiritul rezoluțiilor ONU.
Ca și anexarea Crimeei de către Rusia ori altele.

În 1956, oare ce rezoluții erau încălcate, ca să luăm un exemplu banal, cînd Marea Britanie și Franța cooptau pe șest Israelul în tentativa de anihiliare a naționalizării Canalului Suez de către Egipt?

Dincolo de toate aceste considerații mai există un aspect extrem de important al problemei, valabil nu doar în cazul României, dar ne vom referi strict la ea: ipocrizia.

Se vorbește depsre faptul că ambasada noastră în Israel trebuie să rămînă la Tel Aviv pînă la clarificarea problemei palestiniene.
În fapt, toate acțiunile politice externe ale țării noastre cu Israelul s-au derulat și se derulează la Ierusalim.

Acordul între România şi Statul Israel în domeniul securităţii sociale, s-a semnat la Ierusalim, la fel și Acordul dintre Guvernul României şi Guvernul Statului Israel pentru promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor.
Ca și Acordul privind cooperarea în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice şi industriale, ori noul Acord de cooperare economică şi tehnică, care înlocuieşte vechile acorduri de cooperare economică, schimburi comerciale şi de plăţi. Ori Convenţia pentru evitarea dublei impuneri şi a evaziunii fiscale.
Tot la Ierusalim au avut loc ședințele comune ale guvernelor României și Israelului, iar vizitele înalților oficiali români, precum cea a premierului Grindeanu, de anul trecut, tot aici au loc.

Mutarea ambasadelor unor state la Ierusalim va crea o breșă în Europa, deja existînd un număr de țări care negociază în secret cu Israelul, potrivit premierului Netanyahu.

O breșă care va agita și mai mult apele politicii europene, și așa tulburi.
Nu știm cînd va începe efectiv marea translație a unor asemenea ambasade de la Tel Aviv la Ierusalim; nici măcar dacă, finalmente, România se va regăsi printre ele.

Un lucru e cert: din cauza manevrei pesediste – care, repetăm, nu e musai să fi fost intenționată – de azi, prin lipsa de tact și prin poziționarea de-a dreptul agresivă, Klaus Iohannis a intrat pe lista (foarte) neagră a Washingtonului.

Un gest care l-ar putea costa scump, pe el și întreaga sa echipă de susținători, în alegerile prezidențiale de anul viitor. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Publicat în POLITICA STIRI | 1 comentariu

Evreu specialist în Nibiru vede în descoperirea sistemului solar Trappist-1 elementul obligatoriu care-l precede pe Mesia

Descoperirea NASA a sistemului hepta-planetar se potrivește descrierii din Zohar a lui «Nibiru» pre-mesianic

„Îl văd, dar nu acum; Îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov, un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.” – Numerii 24:17 (Biblia israeliană)

În imagine este figurat cum ar putea arăta fiecare dintre planetele Trappist-1, pe baza datelor disponibile cu privire la dimensiunile, masele și distanțele lor orbitale

În ultima săptămână a lunii februarie, NASA a anunțat descoperirea unui sistem solar relativ apropiat dar, după părerea cuiva, descoperirea vine la 2000 de ani după ce a fost descrisă pentru prima dată, în detaliu, de către un text evreiesc clasic, ca un element obligatoriu care-l precede pe Mesia.

Cineastul și lectorul israelian care a dezvăluit legătura susține că noua descoperire astronomică se numește în mai multe feluri, dar în videoclipul său pe această temă el o numește cu denumirea cea mai populară: Nibiru.

Cercetările NASA au descoperit șapte planete care orbitează în jurul unei stele pitice, numită Trappist-1, cu dimensiunea de aproximativ opt la sută din cea a Soarelui și situată la 39 de ani lumină depărtare de Terra. Patru din cele șapte planete ale noului sistem solar sunt similare ca mărime și masă cu Pământul, iar trei sunt situate în ceea ce oamenii de știință cred că este o zonă locuibilă.

Recenta descoperire a avut nevoie de cel mai performant telescop NASA, telescopul spaţial Spitzer, pentru a verifica rezultatele, dar sursele evreiești au menționat apariția unui sistem solar hepta-planetar care-l precede pe Mesia, încă de acum mii de ani.

Această afirmație a fost făcută de Yuval Ovadia, un regizor de film israelian care a realizat mai multe filme premiate pe tema Nibiru și Planeta X. Ovadia a vorbit cu Breaking Israel News despre ultimul său video, „Amazing Revelations” („Descoperiri extraordinare”).

Ovadia a subliniat similitudinea dintre recenta descoperire a NASA și descrierea din sursele evreiești antice. Acum 2000 de ani, Zohar-ul, lucrarea fundamentală a misticii iudaice, a prezis apariția unei stele cu șapte „stele” care orbitează în jurul ei. „După patruzeci de zile, când stâlpul se ridică de la pământ la cer în ochii întregii lumi și Mesia a apărut, o stea se va ridica la est, arzând în toate culorile, și alte șapte stele vor înconjura steaua. Și ei îi vor purta război.”

Sursele evreiești spun că acest fenomen astrologic este o parte necesară a geula (răscumpărării)”, a spus Ovadia. El a mai precizat că, în cazul în care steaua nu apare, atunci orice afirmație că Mesia a venit va fi respinsă de Iudaism. Și a dat un exemplu: în urmă cu 400 de ani, rabinul Yaakov Sasportes a folosit absența unei noi stele ca un argument împotriva lui Shabbetai Tzvi, un evreu care a pretins în mod fraudulos că este Mesia.

Credința într-un obiect de dimensiuni planetare, care se va ciocni în mod catastrofal sau va trece foarte aproape de Pământ în viitorul apropiat, a reapărut în ultimii ani, iar corpul astral a fost recunoscut ca fiind Nibiru sau Planeta X. Mulți rabini au afirmat că este posibil ca obiectul să lovească Pământul.

Aceasta nu este o idee străină, care a fost asimilată în Iudaism,” a declarat Ovadia pentru Breaking Israel News. El a menționat că Biblia conține o profeție a unei stele care indică sosirea lui Mesia cel evreiesc.

Îl văd, dar nu acum; Îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov, un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.” – Numerii 24:17

Ovadia cercetează subiectul și l-a urmărit îndeaproape timp de mai mulți ani. El crede că informațiile în legătură cu aceasta au fost cenzurate.

Nu există suficiente informații cu privire la acest subiect, deoarece autoritățile, în special NASA, ascund dovezile,” susține Ovadiah. „Într-o zi, ei vor zice că este imposibil, iar a doua zi vor zice că este foarte departe. Nu pot fi valabile ambele afirmații.

Apariția acestei stele pre-mesianice se preconizează a fi catastrofală, fiind însoțită de dezastre naturale extreme. Vilna Gaon, un savant evreu din sec. al XVIII-lea, a afirmat că puterea acestui sistem solar ar putea distruge lumea. Ovadia a explicat că acest fapt s-ar putea să nu fie cauzat de coliziunea stelei cu Pământul, ci mai degrabă de către Dumnezeu, exercitându-și influența asupra fenomenelor meteorologice globale prin intermediul stelei.

Deja vedem influența sa. În ultimii zece ani am observat o creștere bruscă a numărului și a intensității catastrofelor naturale”, a declarat Ovadia pentru Breaking Israel News. „Autoritățile recunosc că numărul meteoriților care lovesc pământul a crescut enorm în ultimii ani.”

Descoperirea NASA pare să confirme afirmațiile sale, dar pentru Ovadia, concluzia este mai importantă.

Faptul că steaua există este incontestabil,” afirmă Ovadia cu emfază. „Există. Dar am știut acesta de foarte mult timp. Face parte din tradiția noastră. Rabinii care au scris despre aceasta ne arată că evreii au un rol important de jucat. Acțiunile noastre, relația noastră cu Dumnezeu pot influența rezultatul.”

Se stie…se apropie „culegerea”, voi sunteti primii si dupa voi toti din matrix…fie la voi toti

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

NATO face pași spre un Schengen militar pentru a contracara Rusia

NATO vrea să creeze un sistem pentru a facilita deplasările de trupe în Europa, asemănător cu Schengen-ul, sistemul european de liberă circulație a persoanelor, a declarat ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen.

Apariția unui astfel de sistem a fost evocată încă de anul trecut, în condițiile în care amenințarea rusă și necesitatea contracarării acțiunilor Moscovei au fost subliniate în repetate rânduri în mediile politice, militare și în presa occidentală.

Vrem să introducem ceva asemănător cu un Schengen militar în Europa, care ar permite mișcarea rapidă și directă (a trupelor – n.r.), fără mare birocrație și cu o viteză mai mare”, a spus von der Leyen, înaintea unei reuniuni a miniștrilor apărării din cadrul NATO la Bruxelles.

Germania s-a oferit să găzduiască centrul de comandă pentru acest sistem, a adăugat Leyen. Oficialul german a subliniat că țara sa „nu doar că, geografic, este în inima Europei, dar are și o mare experiență logistică și de sprijin”, conform Agerpres, care citează DPA.

Cel mai probabil, miniștrii Apărării urmează să aprobe la reuniunea NATO crearea a două noi centre de comandă.

Unul ar avea ca scop protejarea canalelor maritime între nordul Americii și Europa. Centrul de comandă pentru Atlantic se va concentra „pe protejarea liniilor maritime de comunicare între nordul Americii și Europa, precum și alte infrastructuri critice”, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Potrivit DPA, noul centru ar urma să își aibă sediul în SUA. Printre altele, prin Atlantic trec cabluri esențiale de internet și de comunicații de date.

Al doilea centru de comandă ar urma să fie în Germania și ar avea ca scop „îmbunătățirea mișcării rapide de trupe și echipamente în cadrul Europei”, a mai spus Stoltenberg.

NATO își extinde capacitatea de reacție la noile amenințări de securitate, în special tensiunile cu Rusia și tulburările din Siria și Irak, unde Alianța este implicată în campanii de îndepărtarea a jihadiștilor grupării extremiste Statul Islamic.

Publicat în ARMATA(NATO) | Lasă un comentariu

George Soros vs România

Roger Stone & Alex Jones

Roger Stone-Soros

„Serviciile secrete din România au scăpat de sub control, sunt în cârdășie cu Soros. Jumătate din populație e spionată. Soros vrea totalitarism global, vrea să dea jos guvernul și să vă aducă un sistem mult mai rău decât pe vremea lui Ceaușescu”. (Roger Stone, consultant politic american și colaborator al trei președinți ai S.U.A.: Richard Nixon, Ronald Reagan şi Donald Trump – vizită privată la București).

Crezi că Bashar al-Assad și-a gazat poporul? Eu nu cred!

Fost consilier de campanie al actualului președinte american, Roger Stone a acordat un interviu[1], din care putem afla varianta oficială – practic – a administrației americane asupra unor evenimente de interes maxim pentru România. Roger Stone vorbește despre termeni vânturați cu larghețe în presa din România precum „teoria conspirațieiˮ, influența lui George Soros în politica dâmbovițeană, dar și implicarea serviciilor secrete și a „statului profundˮ în activități ilegale: „Sintagma «Teoria conspirației» este un termen inventat de C.I.A. în 1964 pentru a-i discredita pe toți cei care se îndoiesc de versiunea falsă a guvernului despre anumite evenimente. Nici nu ar trebui folosit cuvântul, te faci de râs. Probabil crezi că Bashar al-Assad și-a gazat poporul. Eu nu cred. De ce și-ar face de râs patronii ruși, fără de care nu poate exista și care i-au susținut afirmația că a predat toate armele chimice. Există dovezi copleșitoare că gazarea cetățenilor din Siria a fost un fals flag, o provocare, pentru a atrage S.U.A. în conflict.

Dacă nu crezi că Lyndon Johnson l-a ucis pe John F. Kennedy, atunci ești nebun. Dovezile sunt copleșitoare, am scris un best-seller despre asta. Johnson avea motiv, mijloace și oportunitatea (să-l ucidă), iar eu am folosit amprente, mărturii de la martori oculari și politica texană profundă pentru a explica cum s-a petrecut. Latinii se întrebau «cui bono»? Cine a profitat cel mai mult după uciderea lui Kennedy? Lyndon Johnson.

George Soros îți oferă o bursă, dar îți ia libertatea

Dacă ai impresia că este rău comunismul, îți poţi imagina o lume dominată de George Soros? Poate că îți oferă o bursă, dar îți ia libertatea. Soros folosește aceste Forumuri « Open Society » (numele fundației mamă înființată de Soros – n.r.) pentru a răsturna guverne alese democratic. Vrea totalitarism global. Vrea să ia libertatea oamenilor și cred că e un infractor internațional. Cred că implicarea sa în S.U.A., în Europa, în România, în Ungaria… urmărește să vă dea jos guvernul și să vă aducă la un sistem mult mai rău decât era pe vremea lui Ceaușescu.

Domnul Soros are sânge pe mâini!

Soros a finanțat insurgenți, a finanțat crearea de violențe la demonstrații pro Donald Trump. Știm asta sigur. De ce n-a fost încă arestat în S.U.A., nu înțeleg. Dar poate că asta se va petrece. Când finanțezi oameni care susțin asasinarea președintelui S.U.A., atunci vorbim de o infracțiune gravă. Avem dovezi absolute în finanțarea violențelor de la mitingurile lui Trump. Domnul Soros are sânge pe mâini! Următorul Watergate va fi faptul că Obama și administrația sa au urmărit și înregistrat ilegal milioane de oameni. Cineva trebuie să meargă la închisoare pentru asta. Și numele acelui cineva este Barack Obama.

Sunteți cei mai ascultați oameni de pe fața Pământului !

Apropo, asta se petrece și aici în România. Sunteți cei mai ascultați oameni de pe fața Pământului. Fiecare român ar trebui să știe că telefoanele și e-mailurile sale sunt potențial urmărite de către statul profund. Am studiat ce se petrece în această regiune și cred că aici, serviciile secrete au scăpat de sub control. Ascultă milioane de oameni. Cred că sub genericul de « corupție » se află de fapt statul profund care își face treburile murdare. Nu spun că nu există corupție, bineînțeles că existăˮ.

Soros trebuie să fie prins, acuzat, judecat și trimis în închisoare
Întors din vizita făcută la București și în Ungaria, Roger Stone a expus într-un mod foarte tranşant, într-un interviu acordat lui Alex Jones de la „InfoWars”[2], situaţia gravă a României aflată sub controlul instituţional al lui George Soros : „George Soros este în cârdășie cu serviciile de informații din România și Ungaria. Serviciile de informații din ambele țări derulează operațiuni ilegale, mai mult în linie cu C.I.A.-ul nostru decât sunt cu propriile guverne. […] Am fost informat despre supravegherea din România. Dumnezeule, jumătate din populația statului este spionată. Este cutremurător ce are de gând Soros. El trebuie oprit. Aceste Open Society (O.N.G.-urile cu acest nume înființate de Soros – n.r.) sunt fațade pentru terorism și pentru ceea ce este mai rău. Trebuie închise. El trebuie să fie prins, acuzat, judecat și trimis în închisoare”, a afirmat Stone.

În continuare, Roger Stone susține că președintele României, în timpul vizitei sale în S.U.A., a discutat cu Donald Trump despre implicarea lui George Soros în România : „Președintele României a pus pe masă cazul Soros când s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite. Cred că ei încep să înțeleagă amenințarea gravă a lui Soros pe care acesta o exercită nu numai în S.U.A., dar și în străinătate. De ce Președintele nu i-a spus încă lui Jeff Sessions (procurorul general al S.U.A. – n.r.) să se îndrepte agresiv împotriva lui George Soros? Este un mister pentru mine”, a mai precizat fostul consilier al lui Donald Trump.

Ambasadele S.U.A. din București și Budapesta sunt complet populate cu oameni loiali lui George Soros

Stone a spus că a fost la București și Budapesta pentru a se întâlni cu forțele anti Soros din guvernele alese democratic : „Și-au dat seama că Soros este un cancer și căută să submineze și să răstoarne guvernele de aici alese democratic, prin violență. El a cheltuit o avere pentru a-și planta oamenii în guverne, nu numai în guvernele din Ungaria și România. Dar permite-mi să fiu foarte clar, Alex: ambasadele S.U.A. din București și Budapesta sunt ambele complet populate cu oameni care sunt loiali lui George Soros. Oameni care fac ceea ce le cere Soros. […] El luptă să submineze aceste democrații”, a susținut Stone.

În interviul acordat pentru „InfoWars”, Roger Stone a mai vorbit despre hackerul român Guccifer, despre Julian Assange, despre faptul că cei din sistemul globalist sunt foarte panicaţi pentru că este evident că pierd rapid teren.

Grafica – I.M.

Publicat în EDITORIALE, EVREI(soros) | Lasă un comentariu

Universitățile de azi?

Mă întreabă cineva ce părere am de supărarea Universităților?

Păi ce părere să am?

Universitățile din România sunt o rușine. Și nu pentru că nu ar fi salarii bune, nu pentru că nu ar fi bani și de cercetare. și de documentare, ci pentru că sunt instituții anchilozate birocratic și în care găștile fac legea din punct de vedere academic. Fiecare facultate găzduiește câteva cuiburi de viespi care poartă războaie între ele și nu produc nici miere, nici lăptișor de matcă, dar sunt generoase în venin.

Acum se supără că primesc bani mai puțini de vită furajată, pardon, de student ”format”.

Dar stați că nu greșesc: Universitățile de stat din România așa își tratează studenții: ca pe niște vite pentru care primesc subvenție, sau pe care le mulg (cele cu taxă).

Drept pentru care facultățile nu sunt în căutarea performanței intelectuale, nici a calității cercetării ci ….la strâns cât mai mulți viței în cireada lor. Pentru unii le dă statul bani, alții scot ei bani pentru facultate.

Studenții buni, care chiar vor să facă carte, se pierd în marea masă a studenților adunați ca să se facă norme- inclusiv norme de licențiați, masteri și doctori, de parcă am vorbi de producție la hectar, nu de elitele viitorului.

Standardele de calitate scad tot mai mult. O lucrare de licență arată acum ca o lucrare de seminar de acum 20 de ani. Aceasta nu pentru că nu am avea studenți capabili, ci pentru pe lângă ei sunt zeci, chiar sute de tineri care nu ar trebui să fie studenți, dar trebuie să treacă, să devină licențiați, masteranzi, doctoranzi, ca să se justifice universitățile de pe urmele lor.

Avem Universități de stat aproape în fiecare județ, când nici măcar cele din cele 3 mari centre universitare: București, Iași și Cluj, nu sunt capabile să genereze elite.

De altfel nici nu se mai dorește generarea de elite. Aici e deja normă europeană și principiu occidental: Universitățile nu trebuie să mai producă elite ci trebuie să dea oricui dorește și plătește (dacă nu intră la fără taxă, să plătească statul pentru el) diplome.

De aceea viitorul erudiției, spiritului intelectual, al reflecției academice, nu mai este de ceva timp în Universități. El trebuie să emigreze în alte zone, să găsească alte căi de supraviețuire.

Școala lui Teodor Paleologu, de exemplu, este un loc unde tânărul care vrea cunoaștere academică poate să o găsească. La Universitate poate găsi diplome…

Pentru însă cine dorește să caute cultura, erudiția, cunoașterea academică, Universitățile sunt asemenea cimitirelor în care cineva ar vrea să găsească oameni vii.

Găsește, dar doar în trecere….

Autor: Bogdan Duca

Bogdan Duca Blog

Publicat în INVATAMANT-EDUCATIE | 2 comentarii

Care e Statutul Internațional al Ierusalimului conform rezoluțiilor ONU din 1948 și până astăzi?

Nota Redacției: O fi citit Dragnea rezoluțiile ONU?

A) Nu le-a citit.

B) Le-a citit, dar nu-i pasă de ele?

C) Întrebarea e fără rost.

Declarația lui Dragnea

Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a ambasadei din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim, a anunţat joi preşedintele PSD, Liviu Dragnea la Antena3.

Dragnea: ”România își mută ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. A început deja procesul de mutare, a fost aprobat un memorandum. Noi practic ne prefăceam că ambasada era la Tel Aviv, practic toată activitatea era la Ierusalim”, a spus șeful PSD la Antena3.

Dragnea: „Acum ceva timp eu am spus că, din punctul meu de vedere, şi România, după anunţul administraţiei americane, trebuie să-şi mute ambasada din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim. (…) Ieri, într-adevăr, informaţia a ieşit, Guvernul a adoptat un memorandum prin care se decide începerea procedurilor pentru mutarea efectivă a ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim. Poate părea un lucru puţin important. Are o valoare simbolică uriaşă acest gest al nostru, în primul rând o valoare simbolică pentru un stat care are o influenţă nemaipomenit de mare în lume, un stat, Israelul, cu care noi avem relaţii speciale de foarte mulţi ani, un stat în care sunt peste 500.000 de români care trăiesc acolo, are o valoare foarte mare pentru administraţia americană”, a afirmat Dragnea, la Antena 3

Nota Redacției: O fi citit Dragnea rezoluțiile ONU?

A) Nu le-a citit.

B) Le-a citit, dar nu-i pasă de ele?

C) Întrebarea e fără rost.

Care e Statutul International al Ierusalimului conform rezoluțiilor ONU?

O eventuală decizie de relocare a Ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim reprezintă o temă de politică externă deosebit de sensibilă și complexă, cu implicații politice și de securitate ample pe plan extern. Pentru că o astfel de decizie depinde de statutul Ierusalimului, care este doar o componentă – este adevărat, centrală – a unui dosar complicat, mult mai amplu, ce face obiectul Procesului de Pace din Orientul Mijlociu. O astfel de decizie nu se poate lua pripit, discreționar, fără un proces riguros de analiză, în care să fie implicate în prealabil toate instituțiile relevante, mai ales Președintele României, care, din punct de vedere constituțional, este factorul care decide liniile directoare ale politicii externe a României.

Este esențial ca poziționarea României, care a fost până acum stabilită în parametri clari, să rămână echilibrată și echidistantă. Încă o dată, vorbim despre o decizie deosebit de sensibilă politic, care nu poate fi luată fără să fie fundamentată solid, în concordanță cu interesele statului român în relațiile cu toți actorii externi implicați.

O eventuală astfel de decizie trebuie să fie în deplină conformitate cu dreptul internațional, anume Carta ONU și rezoluțiile Adunării Generale ONU și ale Consiliului de Securitate ONU, adoptate în perioada 1947-2017. În egală măsură, este utilă și o citire atentă a pozițiilor Uniunii Europene privind Procesul de Pace din Orientul Mijlociu, inclusiv a celor mai recente.

O analiză succintă a acestor rezoluții ale Adunării Generale ONU și ale Consiliului de Securitate ONU ne arată și câte implicații ar putea avea o asemenea decizie din partea României.

(Nefiind scopul prezentei analize, nu mă voi referi aici și la alte efecte, cum ar fi impactul potențial pe care o astfel de decizie l-ar avea asupra unor obiective importante de politică externă, de exemplu asupra eforturilor în curs ale diplomației române pentru a obține un nou mandat de membru nepermanent al Consiliului de Securitate, sau asupra siguranței turiștilor români, a membrilor comunităților românești ori a misiunilor noastre diplomatice în regiune).

Înainte însă de a trece în revistă aceste texte relevante, este important de clarificat de ce nerespectarea rezoluțiilor relevante ale Consiliului de Securitate echivalează cu încălcarea dreptului internațional. Astfel, potrivit Cartei ONU, Consiliul de Securitate are ”răspunderea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale” (articolul 24), iar membrii ONU ”sunt de acord să accepte și să execute hotărârile Consiliului de Securitate, în conformitate cu prezenta Cartă” (articolul 25). De asemenea, este util de precizat că, în conformitate cu articolul 103 din Cartă, ”în caz de conflict între obligațiile Membrilor Națiunilor Unite decurgând din prezenta Cartă și obligațiile lor decurgând din orice alt acord internațional, vor prevala obligațiile decurgând din prezenta Cartă”. Aceste prevederi trebuie citite, cu privire la România, și în conexiune cu articolul 11 din Constituție, care prevede în aliniatul 1 că ”statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”, adică și din Carta ONU (care potrivit aliniatului 2 al articolului 11 face parte din dreptul intern) – deci și din rezoluțiile Consiliului de Securitate privind Procesul de Pace din Orientul Mijlociu.

Până acum, poziția de principiu a României a fost de respectare a dreptului internațional în vigoare, inclusiv în ceea ce privește problematica Procesului de Pace din Orientului Mijlociu, şi, pe această bază – dar şi având în vedere contextul politic foarte sensibil şi interesele divergente ale părților, cuplate cu complexitatea deosebită a dosarului – poziția tradițională a României a fost extrem de echilibrată şi atent calibrată.

În 29 noiembrie 1947 Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 181 (II)[i] prin care era recomandată crearea unui stat israelian și a unui stat arab și care prevedea un regim internațional special pentru orașul Ierusalim: ,,Orașul Ierusalim va fi stabilit ca un corpus separatum ( cu Ierusalimul de Vest aparținând Israelului și cu Ierusalimul de Est aparținând Palestinei), sub un regim internațional separat și administrat de Organizația Națiunilor Unite”.

Aceasta este baza juridică a statutului Ierusalimului din perspectiva ONU, fiind cunoscută şi ca ,,Planul de partiţie al Palestinei”, cu valoare juridică de recomandare, prevederile acesteia fiind reluate ulterior în rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU în materie. În partea a-II-a a rezoluției sunt propuse frontierele pentru ,,Statul Arab” şi ,,Statul Evreiesc”, iar partea a III-a a rezoluţiei prezintă statutul oraşului Ierusalim, pe următoarele capitole: a) Regimul special, b) Frontierele oraşului, c) Statutul oraşului şi d) Durata regimului special. Implementarea Rezoluției nu a fost însă realizată.

În 1948 Israelul și-a proclamat independența, iar, în cele din urmă, orașul Ierusalim a fost divizat între partea de vest, ocupată de Israel, și partea de est, ocupată de Iordania.

Dar în 1967, în urma Războiului de 6 zile, Israelul ocupă Cisiordania, Gaza şi Ierusalimul de Est – ocupație pe care o menține până în zilele noastre.

Ca urmare a acestei situații, Consiliul de Securitate al ONU a cerut, prin Rezoluţia 242[ii] din noiembrie 1967, retragerea trupelor israeliene din teritoriile ocupate (inclusiv, implicit, din Ierusalimul de Est). Elementele Rezoluției 242 au fost reluate după anul 1967 prin următoarele rezoluţii ale Consiliului de Securitate al ONU: 252 (1968), 267 (1969), 271 (1969), 298 (1971), 338 (1973), 446 (1979), 465 (1980), 476, 478 (1980), 1397 (2002), 1515 (2003), 1850 (2008) şi 2334 (2016).

Rezoluția CS ONU 252 din 1968[iii] menționează că ,,orice măsuri și acțiuni administrative ale Israelului, inclusiv exproprierea de proprietăți care au alterat sau își propun alterarea caracterului și statutului Orașului Sfânt al Ierusalimului sunt invalide și nu îi pot schimba statutul”. De asemenea, cere de urgență Israelului să se abțină de la orice acțiuni care au ca obiectiv schimbarea statutului Ierusalimului.

De asemenea, Rezoluția CS ONU 476 din 1980[iv] reia faptul că ,,orice măsuri și acțiuni legislative și administrative ale Israelului, puterea ocupantă, care își propun alterarea caracterului și statutului Orașului Sfânt al Ierusalimului, nu sunt valabile din punct de vedere legal și constituie o încălcare flagrantă a Convenției de la Geneva privind protecția civililor pe timp de conflict armat și, de asemenea, constituie o obstrucționare gravă în calea obținerii unei soluții de pace comprehensive, juste și de durată în Orientul Mijlociu”.

Foarte important, Rezoluţia CS ONU 478[v] din 1980 solicită „acelor state care au stabilit misiuni diplomatice la Ierusalim să retragă aceste misiuni din Oraşul Sfânt” (paragraful 5 lit. b). Textul Rezoluției 478/1980 a CS ONU nu face distincția între misiunile diplomatice aflate în Ierusalimul de Est și cele aflate în Ierusalimul de Vest, incluzând o referire generală la Ierusalim. Așadar, nu ar conta în care dintre părți România și-ar stabili Ambasada, consecințele în raport cu dreptul internațional fiind aceleași.

Rezoluţia CS ONU 2334[vi] din 2016 condamnă orice măsuri vizând modificarea compoziţiei demografice, caracterului şi statutului teritoriilor palestiniene ocupate din 1967, inclusiv a Ierusalimului de Est. Totodată, în paragraful operativ 3 al acestui document, Consiliul de Securitate al ONU subliniază că acordă prioritate unei soluţii agreate direct de către părţile implicate, deși nu recunoaște nicio schimbare în privința liniilor de demarcaţie stabilite la 4 iunie 1967, inclusiv cu privire la Ierusalim, altele decât cele agreate de părţi prin negocieri. În plus, în paragraful operativ 5 solicită statelor să ,,facă distincția în relaționările lor relevante între teritoriul Statului Israel și teritoriile ocupate după 1967”.

Ce mai recentă rezoluție a Adunării Generale a ONU (A/RES/ES-10/19)[vii] privind statutul Ierusalimului a fost adoptată în 21 decembrie 2017. Rezoluția afirmă la paragraful 1 că

(Adunării Generale a ONU (A/RES/ES-10/19)[vii]) ,,orice decizii și acțiuni care modifică caracterul, statutul sau compoziția demografică a Orașului Sfânt al Ierusalimului nu au niciun efect juridic, sunt nule și neavenite și trebuie anulate în conformitate cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate și, în acest caz, face apel la toate statele să se abțină de la stabilirea de misiuni diplomatice în Orașul Sfânt al Ierusalimului, în conformitate cu Rezoluția 478 (1980) a Consiliului de Securitate”.

Aceeași rezoluție solicită tuturor statelor să acționeze numai în conformitate cu rezoluțiile Consiliului de Securitate privind Orașul Sfânt și să nu recunoască nicio acțiune sau măsură contrară acestor rezoluții.

Trebuie reamintit că la adoptarea acestei rezoluţii, la care România s-a abţinut, statul român a reluat – în explicaţia de vot – poziţia tradiţională a României.

Autor: Bogdan Aurescu sursa:


Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Ungaria și-a repatriat ÎN ÎNTREGIME rezerva de aur. Dacă omul băncilor străine, Isărescu, nu repatriază de urgență AURUL ROMÂNIEI, Isărescu trebuie demis iar Parlamentul trebuie să voteze imediat O LEGE despre cum anume trebuie protejat AURUL ȚĂRII NOASTRE

Banca Naţională a Ungariei (NBH) a anunţat în luna martie a acestui an (2018), că a finalizat repatrierea, de la Londra la Budapesta, a rezervei de aur a Ungariei, informează agenţia MTI.

A fost repatriată o cantitate de aproximativ 100.000 de uncii (aproape trei tone) de metal preţios care, la cursul actual de schimb, are o valoare de 130 de milioane de dolari.

În opinia Băncii Naţionale a Ungariei, păstrarea rezervei de aur în interiorul ţării poate consolida şi mai mult încrederea pieţelor financiare în Ungaria. NBH adaugă faptul că şi alte bănci centrale din Europa, precum cele din Olanda, Germania şi Austria, au decis să repatrieze complet sau o parte din rezervele lor de aur.

În cazul României, rezervele valutare ale Băncii Naţionale a României (BNR) au crescut cu 4,7%, la 35,073 miliarde de euro, în februarie comparativ cu nivelul de la finalul lunii ianuarie.

Rezerva de aur s-a menţinut la 103,7 tone, iar în condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale valoarea acesteia s-a situat la 3,6 miliarde de euro.

Totodată, rezervele internaţionale ale României (valute plus aur), la 28 februarie 2018, au fost de 38,673 miliarde de euro, faţă de 37,095 miliarde de euro, la 31 ianuarie 2018.

Mai mult de jumătate din rezerva de aur a Băncii Naţionale a României este depozitată în afara graniţelor ţării, în principal la Londra, acolo unde Isărescu și BNR-ul au decis cu de la sine putere s-o depoziteze de ani de zile, fără nici o dobândă, adică au lasat aurul României altora ca să se folosească 100% de el în toți acești ani.


Publicat în ROMANIA(tezaur) | 1 comentariu

Au apărut noi documente despre controlul minților oamenilor de la distanță prin unde electromagnetice. Aviz amatorilor de mitinguri „spontane” cu organizatori bine ascunși la care sunt adunați brusc sute de mii de oameni.

Conținutul Primei Planșe – Ce efecte se pot induce de la distanță corpului uman, prin unde electromagnetice

Acțiuni de la distanță asupra creierul

1. Forțarea ștergerii memoriei și inducerea de acțiuni false.

2. Inducerea unor schimbări ale auzului – schimbarea aparentă a direcției și a volumului sunetelor percepute și câteodată chiar și a conținutului transmis.

3. Mâncărimi bruște și violente în interiorul pleoapelor

4. Inducerea sau ștergerea unor gânduri

5. Controlul unor visuri

6. Manipularea forțată a căilor respiratorii, inclusiv vorbirea forțată controlată extern

7. Forțarea (apariției) unor viziuni (vedenii) în stare de trezie sincronizate cu inducerea unor mișcări ale corpului

8. Posibilitatea de a auzi ultrasunetele

9. „Pleoape transparente” (pleoape care deși închise, nu mai pot împiedeca inducerea perceperii unor fluxuri de lumină)

10. Țiut și Bâzâit în urechi induse artificial (fără o sursă de sunet)

11. Mișcări forțate ale maxilarului sau a clănțănitului dinților

Acțiuni de la distanță asupra inimii

12. Accelerarea sălbatică a inimii aparent fără nici o cauză

Acțiuni de la distanță asupra pielii

13. Inducerea de la distanță a unor mâncărimi fără erupții cutanate de preferință în zone (ale corpului) dificil de ajuns adesea în timpul unor operațiuni de lucru delicate sau dificile (mâncărimi bruște care pot duce la accidente)

Acțiuni de la distanță asupra mușchilor spatelui, a brațelor și a mâinilor

14. Generarea de „contracții musculare dureroase” mușchilor mari de la spate

15. Împingerea forțată a brațelor în timpul unor operațiuni de lucru delicate sau dificile care să provoace răniri sau sângerări

16. Forțarea unor manipulări de precizie ale mâinilor uneori sincronizată cu generarea de viziuni (vedenii) în stare de trezie

Acțiuni de la distanță asupra organelor genitale

17. Concentrarea asupra organelor genitale, care să provoace mâncărimi, orgasm sau dureri intense

Acțiuni de la distanță asupra picioarele

18. Senzații de durere generală intensă sau generarea de înțepături fierbinți ca de ace induse adânc în carne

19. Inducerea unor sărituri și zbateri sălbatice urmate uneori de o înțepenire completă „ca de mort”

20. Generarea sus și jos, în zone greu de atins, a unor mâncărimi acute (fără urmă de erupții cutanate) care la început seamănă cu niște mici șocuri electrice.

21. Control neuronal „demo”, prin îndoirea fiecărui vârf al piciorului înapoi cu 90, alternativ unul după altul, timp de mai multe minute.

Comenzi generale transmise întregului corp

Efecte generale induse asupra corpului:

22. Încălzire bruscă a întregului corp,

23. Generarea de Dureri în tot corpul,

24. Generarea efectului unei „doze mari de cofeină”,

25. Împiedecarea Somnului,

26. Inducerea Somnului sau Inducerea unei stări de somnolență de tipul „mort în papuci”,

27. Comenzi irezistibile de tipul „Mergi Acolo, Mergi Dincolo”

28. Arsuri cu Microunde

29. Șocuri electrice

Accidente și Experiențe Involuntare induse Subiecților

30. Ciocniri frecvente de mobile, agățări și ruperi de haine, acasă și la serviciu

31. Sabotarea, modificarea sau ștergerea unor documente sau ale unor fișiere din computere

32. Inducerea unor stări psihologice acute (ex. stări depresive, frică, disperare, gânduri de sinucidere) care fac parte din războiul psihologic

Conținutul celei de-a Doua Planșe – Mijloacele prin care se transmit undele electromagnetice supra corpurilor umane țintă

A. Controlul minților de la distanță a unui individ sau a unei mase de oameni prin intermediul unor relee de telefonie mobile sau prin intermediul telefoanelor mobile

B. Controlul minților de la distanță a unui individ sau a unei mase de oameni prin intermediul unor Transportatoare Mobile deghizate în Vehicule de Comunicații care își îndreaptă Armele Psihotronice asupra unor mulțimi de oameni sau asupra unor clădiri țintă

C. Controlul minților de la distanță a unui individ sau a unei mase de oameni prin intermediul unor Elicoptere echipate cu Arme Psihotronice, care zboară deasupra mulțimilor sau desupra unor clădiri țintă.

D. Controlul minților de la distanță a unuia sau mai multor indivizi ce locuiesc în casele lor, prin îndreptarea asupra apartamentelor lor a unor arme psihotronice transportabile, ce se află într-unul sau în mai multe apartamente din aceeași clădire sau din clădirile apropiate

Conținutul celei de-a Treia Planșe – Frecvențele și Spectrul pe care se transmit undele electromagnetice pentru a comanda diverse zone ale creierului.

Ziarul american ZeroHedge, publică documentele primite accidental de un alt ziarist american de la autoritățile americane, despre controlul minților umane de la distanță prin unde electromagnetice.

Iată articolul

„Washington State Fusion Center a publicat accidental înregistrări privind controlul minții umane de la distanță”

„Ca parte a unei cereri înregistrate de eliberare de informații de la autoritățile americane privind activitățile grupurilor Antifa (de orientare progresistă radicală) și WSFC (de orientare „luptători pentru supremația albă”), s-au publicat (în mod bizar și probabil neintenționat) și documente în care e vorba de controlul minții umane la distanță Efectele EM asupra corpului

Când trimiteți mii de cereri FOIA, sunteți obligat să primiți din când în când niște răspunsuri foarte ciudate. Recent, aici, la MuckRock, am avut una dintre cele mai bizare răspunsuri primite: Washington State Fusion Center, a publicat în mod accidental înregistrări despre efectele controlului minții de la distanță.

Ca parte a proiectului meu în curs de desfășurare privind investigațiile centrelor de comanndă ale celor de la Antifa și a diferitelor grupuri ce luptă pentru supremația albă, am depus o cerere la WSFC.

Ca răspuns am primit înapoi multe documente standard, inclusiv e-mailuri, briefing-uri de informații și buletine, rapoarte de la alte centre – și apoi brusc am văzut că am primit și un fișier intitulat „Efectele EM asupra corpului”.

M-am întrebat „Hmmm. Ce ar putea fi asta? Ce înseamnă EM și ce face corpul uman?” Așa că am deschis fisierul și am aruncat o privire:

Am văzut că „EM” reprezintă „unde electromagnetice”.

Mai mult, la ceea ce vă puteți uita în acest fișier sunt armele „psiho-electronice” care presupun că folosesc electromagnetismul pentru a face o mare varietate de lucruri oribile oamenilor, cum ar fi transmiterea de mesaje simple pentru a acționa la comandă, citirea sau scrierea de gânduri, provocarea unei dureri, „rigor mortis” sau cea mai proastă dintre toate, o mare mâncărime.

Acum, pentru a fi mai clar, prezența acestor înregistrări (care nu au fost create de centrul de fuziune și nu sunt documente guvernamentale) nu ar trebui văzută ca o dovadă că „DHS” posedă aceste dispozitive sau chiar că există astfel de dispozitive.

Cine sunt oare generatorii acestor documente?

Știți ce mai apare? Un titlu numit: „Maparea la distanță a creierului”. La distanta. A Creierului. Mapare. Ce-o fi însemnând „maparea creierului” ? Vă vine să credeți cu ce se ocupă unii?

Verificați și detaliile acestor diapozitive. Vedem un Elicopter negru tragând cu armele psihotronice, cartografindu-ți creierul, transmițându-vă gândurile înapoi la un centru de fuziune. A-și ca exemplul de stimulare a creierului ELF, din aceste planșe, să fie puțin mai clar.

Este dificil de aflat care e exact sursa și de unde provin aceste imagini, dar evident nu este material guvernamental.

Unul dintre documente pare să provină de la o persoană numită „Supratik Saha”, care este identificată ca inginer software, diapozitivul de cartografiere a creierului nu are surse și imaginea corpului agresată de armele psihotronice provine de la, care nu și-au mai reînnoit domeniul.

Este înca neclar de unde și cum anume au ajuns aceste documente la ei”

(N.Red. Adică nu se știe dacă e vorba de niște hackeri sau de niște persoane care s-au ascuns sub niște nume false pentru a le publica. Nu se știe nici cum și de unde au intrat în posesia lor autoritățile americane care le-au eliberat acum, se pare accidental, în urma unei cereri legate de Dreptul Constituțional la Informare Publică („Freedom of Information Act” – FOIA care cerea informații despre două organizații radical, Antifa și WSFC, organizații care organizează foarte des mitinguri stradale, deseori violente. Ziaristul care a primit aceste documente de la autoritățile americane, a scris că va face cereri suplimentare pentru ca autoritățile să clarifice întru totul aceste aspecte.).

Sursa-1: – Government Accidentally Releases Documents On Remote Mind-Control

Sursa-2: – Washington State Fusion Center accidentally releases records on remote mind control

Pe 4 februarie 2017 – atrăgea atenția asupra avansului deosebit al armelor psihotronice (deși mass-media progresistă neagă întru totul aceste lucruri) „Arme psihotronice și electromagnetice. Arme de control de la distanță a sistemului nervos uman” – „Psychotronic and Electromagnetic Weapons: Remote Control of the Human Nervous System”

Nota Redacției: este un ziar de analiză serios, nu este vreun tabloid sau vreun ziar senzaționalist. Vom traduce tot articolul. Deocamdată am tradus, în română doar prima parte. „Arme psihotronice și electromagnetice. Arme de control de la distanță a sistemului nervos uman”

În luna martie 2012, ministrul rus al apărării, Anatoli Serdjukov a declarat:

„Dezvoltarea de arme bazate pe noi principii fizice; arme cu energie directă, arme geofizice, arme cu val de energie, arme genetice, arme psihotronice, etc., face parte din programul de achiziții de arme de stat pentru 2011-2020, sursa: „Vocea Rusiei (link între timp mort al site-ului:

Mass-media mondială a reacționat la acest indiciu cu privire la utilizarea deschisă a armelor psihotronice prin publicarea experimentelor științifice din anii 1960, când undele electromagnetice au fost folosite pentru a transmite sunete simple, în creierul uman. Cu toate acestea, cele mai multe dintre ziare au evitat să spună că, de atunci, o cercetarea științifică extensivă a fost efectuată în acest domeniu în întreaga lume. Numai un ziar columbian, El Spectador, a publicat un articol care să acopere întreaga amploarea a realizărilor din acest domeniu.

În Marea Britanie, ziarul Daily Mail, a fost o altă excepție, și a scris că cercetarea în domeniul armelor electromagnetice a fost efectuată în secret în SUA și ]n Rusia din anii 1950 și că „cercetările anterioare au arătat că undele electromagnetice de frecvență joasă, sau fascicule ale unor astfel de unde trimise periodic, pot afecta celulele creierului, provocând modificări ale stărilor psihologice și făcând posibilă transmiterea de sugestii și comenzi direct în procesele de gândire ale cuiva. Dozele mari de fascicule cu astfel de microunde pot deteriora funcționarea organelor interne, pot controla comportamentul sau chiar conduce victimele la sinucidere”.

În 1975, un neuropsiholog Don R. Justesen, directorul Laboratoarele experimentale neuropsihologie de la Administrația Spitalului Veteranilor din Kansas City, a spsu în public, fără să vrea, informații privind securitatea națională. El a publicat un articol în „American Psychologist” privind influența microundelor asupra comportamentului ființelor vii.

În articol el a citat rezultatele unui experiment care i-a fost descris chiar lui de către colegul său, Joseph C. Sharp, care lucra la Proiectul Pandora, un proiect secret al marinei americane.

Don R. Justesen a scris în articolul său:

„Radiindu-se pe ei înșiși cu aceste fascicule de unde electromagnetice ce conțineau „voci modulate în frecvență”, Sharp și Grove au fost capabili cu ușurință să audă, să identifice, și să facă distincția între cele 9 cuvinte transmise. Sunetele auzite nu erau diferite de cele emise de persoanele ce au un laringe artificial ” (pag. 396)

Că acest sistem a fost ulterior adusă la perfecțiune este dovedit de documentul care a apărut pe site-ul web al Agenției de Protecție a Mediului din SUA în 1997, unde Biroul de Cercetare și Dezvoltare al aceste Agenții Federale a prezentat Departamentul Apărării, proiectului : „Comunicarea prin Efectul Microundelor Auditive”. În descrierea proiectului s-a spus:

„În acest studiu, este descrisă o tehnologie inovatoare și revoluționară, care oferă o probabilitate-scăzută-de-a-intercepta comunicațiile de radiofrecvență (RF). Fezabilitatea conceptului a fost stabilită folosind atât un sistem de joasă intensitate de laborator cât și un transmițător RF de mare putere. Numeroase aplicații militare există în zonele de căutare și salvare, în zonele de securitate și de operațiuni speciale ” (a se vedea site-ul

În ianuarie 2007, Washington Post a scris pe aceeași temă:

„In anul 2002, Research Laboratory Air Force a patentat o astfel de tehnologie: utilizarea fasciculelor de unde electromagnetice pentru a trimite cuvinte în capul cuiva … Rich Garcia, un purtător de cuvânt al Direcției de energie direcționată a laboratorul de cercetare, a refuzat sa discute acest brevet sau să spună ceva despre cercetările curente sau conexe din domeniu, invocând politica laboratorului de a nu comenta activitatea sa asupra fasciculelor cu unde electromagnetice.

Ca răspuns la o cerere făcută pe baza Amendamentului ce Garantează Libertatea de Informare depusă pentru acest articol, Air Force a dat publicității documente neclasificate din jurul patentului de brevet al anului 2002 – înregistrări care constată faptul că brevetul a fost bazat pe experimente umane făcute în octombrie 1994 în laboratorul Air Force, unde oamenii de știință au putut transmite fraze în capetele unor subiecți umani, deși aceste fraze aveau doar o inteligibilitate marginală. Cercetarea părea să continue cel puțin în jurul anului 2002. Este neclar dacă acest lucru a încetat de-atunci, – laboratorul de cercetare al Air Force, invocând secretul de stat, pe baza căruia a refuzat să discute sau să elibereze alte materiale „


Iată o traducere completă – dar necorectată încă complet – a întregului articol „Arme psihotronice și electromagnetice. Arme de control de la distanță a sistemului nervos uman” – „Psychotronic and Electromagnetic Weapons: Remote Control of the Human Nervous System”

Acest articol important, publicat inițial de GR în august 2004, aduce în prim plan rolul de arme psihotronice ca instrument al războiului modern.

Ar trebui să se înțeleagă că armele electromagnetice și informaționale sunt pe deplin operaționale și ar putea fi folosite de SUA-NATO în războaiele lor din diferite părți ale lumii.

În octombrie 2000, congresmanul Denis J. Kucinich a prezentat în Camera Reprezentanților un proiect de lege care ar obliga președintele american să se angajeze în negocieri care vizează interzicerea armelor spațiale.

În acest proiect de lege, definiția unui sistem de arme a inclus:

„Orice alt mijloc nerecunoscut sau încă nedezvoltat care provoacă moartea sau rănirea sau distrugerea sau distrugerea unei persoane (sau viața biologică, sănătatea corporală, sănătatea mintală sau bunăstarea fizică și economică a unei persoane) … prin utilizarea sistemele bazate pe sisteme maritime sau bazate pe spațiu, care folosesc radiații, electromagnetice, psihotroane, sonice, laser sau alte energii îndreptate către persoane individuale sau către populații vizate în scopul războiului de informații, al gestionării stării de spirit sau al controlului minții acestor persoane sau populații ” (15).

Ca și în toate actele legislative citate în acest articol, proiectul de lege se referă la stimularea sunetului, a luminii sau electromagnetice a creierului uman.

Armele psihotronice aparțin, cel puțin pentru un laic neinformat în cercetarea militară secretă, în domeniul științei, din moment ce niciunul dintre experimentele științifice publicate nu a fost prezentat într-un mod semnificativ opiniei publice mondiale.

Faptul că este posibil să se manipuleze comportamentul uman prin utilizarea subliminalelor, fie prin mesaje sonore sau vizuale, este în general cunoscut și recunoscut de comunitatea științifică.

De aceea, în majoritatea țărilor, utilizarea acestor tehnologii, fără consimțământul persoanei în cauză, este teoretic interzisă. Nu este nevoie să spunem că utilizarea acestor tehnologii este efectuată în mod ascuns, fără cunoașterea sau acordul persoanelor vizate.

Dispozitivele care utilizează lumina pentru stimularea creierului constituie un alt mecanism prin care lumina care clipește la anumite frecvențe poate fi folosită pentru a manipula psihicul uman.

În ceea ce privește utilizarea sunetului, un dispozitiv care transmite un fascicul de unde sonore, care poate fi auzit doar de către persoanele la care este vizată fasciculul undelor sonore, a fost raportat în mai multe știri. În acest caz, fasciculul este format dintr-o combinație de unde sonore și ultrasunete, care determină persoana vizată să audă sunetul din interiorul capului său. O astfel de procedură ar putea afecta echilibrul mental al individului vizat, precum și să-l convingă că este, ca să spunem așa, bolnav psihic.

Acest articol examinează dezvoltarea tehnologiilor și cunoștințelor legate de funcționarea creierului uman și modul în care se dezvoltă noi metode de manipulare a minții umane.

Energie electromagnetică

Una dintre principalele metode de manipulare este prin intermediul energiei electromagnetice.

În literatura științifică declasificată au fost publicate doar 30 de experimente care susțin această ipoteză (1), (2). Deja în 1974, în URSS, după testarea reușită în cadrul unei unități militare din Novosibirsk, Radioson (Radiosleep) a fost înregistrat la Comitetul guvernamental pentru probleme de invenții și descoperiri al URSS, descris ca o metodă de inducere a somnului prin undele radio (3), (4), (5).

În literatura științifică, fezabilitatea tehnică de a induce somnul într-o ființă umană prin utilizarea undelor radio este confirmată într-o carte a unui om de știință britanic implicat în cercetarea efectelor biologice ale electromagnetismului (6). Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind radiațiile neionizante publicat în 1991 confirmă faptul că:

„Multe dintre efectele biologice observate la animale expuse câmpurilor ELF par să fie asociate, direct sau indirect, cu sistemul nervos …” (2).

Printre experimentele publicate, se numără acelea în care microundele pulsate au cauzat sincronizarea neuronilor izolați cu frecvența de pulsare a microundelor. De exemplu, un fir de neuron la o frecvență de 0,8 Hz a fost forțat în acest fel să declanșeze impulsurile la o frecvență de 1 Hz. În plus, microundele pulsate au contribuit la schimbarea concentrației de neurotransmițători în creier (neurotransmițătorii fac parte din mecanismul care provoacă arderea neuronilor din creier) și întăresc sau atenuează efectele medicamentelor eliberate în creier (1).

Experimentul în care frecvențele principale ale creierului înregistrate de EEG s-au sincronizat cu frecvența pulsului cu microunde (1,2) ar putea explica funcția aparatului rus Radioson. Microundele pulsate în frecvența de somn ar provoca sincronizarea activității creierului cu frecvența somnului și astfel produc somn.

Pulsarea de microunde în frecvența predominantă în creier într-o stare trezită ar putea, prin aceeași procedură, să nege somnul unei ființe umane.

Un raport derivat din programul de testare al Departamentului de Cercetare cu microunde de la Walter Reed Army Institutul de Cercetare prevede

„Impulsurile cu microunde par să cupleze sistemul nervos central și să producă stimulente similare stimulării electrice care nu au legătură cu căldura”.

Într-un experiment repetat de multe ori, microundele pulsate cu o frecvență exactă au determinat efluxul de ioni de calciu din celulele nervoase (1,2). Calciu joacă un rol-cheie în arderea neuronilor, iar Ross Adey, membru al primei echipe științifice care a publicat acest experiment, și-a exprimat public convingerea că acest efect al radiației electromagnetice ar interfera cu concentrarea asupra sarcinilor complexe.

Robert Becker, care a avut parte de descoperirea efectului câmpurilor pulsate la vindecarea oaselor rupte, a publicat extrasele din raportul programului de testare al Institutului de Arme Walter Reed. În prima parte, trebuie să fi fost testate „efectele prompte de debilitare” (8). Nu au fost aceste efecte bazate pe experimentul Ross Adey și alții cu eflux de calciu?

Șeful britanic John Evans, care lucrează în același domeniu, a scris că atât Ross Adey cât și Robert Becker și-au pierdut pozițiile și granturile de cercetare și le-au numit „exilați liberi” (6). În 1975, în SUA, a fost publicat un experiment militar în care microundele pulsate au produs, în creierul unui subiect uman, o percepție audio a numerelor de la 1 la 10 (9). Din nou, posibilitatea de a convinge un individ că este bolnav psihic este evidentă. Programul de testare al Institutului American de Cercetare al Academiei Walter Read, unde experimentul a avut loc, contează cu „stimulare auditivă promptă prin intermediul efectelor auditive” și în final vizează „comportamentul controlat de stimulare” (8).

Să presupunem că cuvintele transmise în creier au fost transcrise în frecvențe ultrasunete. Atunci, subiectul nu ar percepe aceleasi cuvinte ca gandurile lui?

Și nu ar însemna asta că comportamentul său a fost controlat în acest fel prin transmiterea de frecvențe ultrasunete? În acest sens, Forțele Aeriene americane din 1982 „Raportul final privind cerințele de cercetare în domeniul biotehnologiei pentru sistemele aeronautice prin an 2000” prevede:

„În timp ce atenția inițială ar trebui să fie spre degradarea performanțelor umane prin efecte de încărcare termică și de câmp electromagnetic, lucrările ulterioare ar trebui să abordeze posibilitățile de a dirija și interoga funcționarea psihică, folosind câmpuri aplicate extern … ” (10).

Mai mulți cercetători au avertizat că cele mai recente progrese în neurofiziologie ar putea fi folosite pentru manipularea creierului uman.

În iunie 1995, Michael Persinger, care a lucrat la proiectul Armatei electromagnetice neletale, a publicat un articol științific în care afirmă:

„Capacitatea tehnică de a influența direct porțiunea majoră a celor aproximativ șase miliarde de creiere ale speciei umane fără mediere prin modalități senzoriale clasice prin generarea informațiilor neuronale într-un mediu fizic în interiorul căruia toți membrii speciilor sunt scufundați … este acum fezabil la limită” 11).

În 1998, Comitetul național francez de bioetică a avertizat că „neuroștiința este din ce în ce mai recunoscută ca reprezentând o potențială amenințare la adresa drepturilor omului” (12). În mai 1999, la Tokyo, a avut loc conferința privind neurologii, sponsorizată de ONU. Declarația sa finală recunoaște oficial că:

„Avem astăzi resurse intelectuale, fizice și financiare pentru a stăpâni puterea creierului însuși și pentru a dezvolta dispozitive care să atingă mintea și chiar să controleze sau să ștergă conștiința … Vrem să ne mărturisim speranța că o astfel de căutări a cunoașterii servește pacea și bunăstarea” (13).

Pe scena politică internațională, în ultimii ani, conceptul de control de la distanță al creierului uman a devenit o chestiune de negociere internațională și interguvernamentală. În ianuarie 1999, Parlamentul European a adoptat o rezoluție în care a numit „o convenție internațională care introduce o interdicție globală privind toate evoluțiile și desfășurarea de arme care ar putea permite orice formă de manipulare a ființelor umane” (14).

Deja în 1997, nouă state ale Comunității Statelor Independente (CSI) au adresat ONU, OSCE și statelor Uniunii Interparlamentare propunerea de a plasa pe ordinea de zi a Adunării Generale a Națiunilor Unite pregătirea și adoptarea unei Convenția internațională „Prevenirea războaielor informaționale și limitarea circulației armelor informaționale” (16), (3).

Arme Informaționale

Inițiativa a fost inițial propusă, în Duma de Stat a Rusiei, de Vladimir Lopatin (3). V. Lopatin a lucrat consecutiv, în perioada 1990-1995, în comisiile permanente de securitate ale Federației Ruse, ale Duma de Stat a Rusiei și ale Adunării interparlamentare a Comunității Statelor Independente (CSI), specializate în securitatea informațională. ). Conceptul de arme informaționale sau război informațional este destul de necunoscut publicului larg. În 1999, V. Lopatin, împreună cu omul de știință rus Vladimir Tsygankov, au publicat o carte „Armă psihotronică și securitatea Rusiei” (3). Acolo găsim explicația acestei terminologii:

„În raportul privind cercetarea Societății Fizice Americane pentru anul 1993, concluzia este că sistemele de arme psihofizice … pot fi folosite … pentru construirea unui braț strategic de tip nou (arma informațională în războiul informațional) …”

Printre numeroasele referințe pe această temă se referă Materialele audierilor Parlamentului „Amenințări și provocări în sfera securității informaționale”, Moscova, iulie 1996, „Arma informațională ca o amenințare la adresa securității naționale a Federației Ruse” (raport analitic al Serviciului de Informații al Federației Ruse), Moscova, 1996 și un material „Către cine va fi armamentul conștiincios în secolul XXI”, Moscova, 1997. (17).

În anul 2000 V. Lopatin a introdus, după alți doi autori, al treilea proiect de lege privind „securitatea informațională și psihologică a Federației Ruse”. Constatările lui Lopotin au fost revizuite de ziarul rus Segodnya:

„… mijloacele de influență informațional-psihologică sunt capabile nu numai să dăuneze sănătății unui individ, ci și să determine, conform lui Lopatin,” blocarea libertății voinței ființei umane la nivelul subliminal, pierderea capacității de autoidentificare politică, culturală și socială, manipularea conștiinței sociale, care ar putea duce la distrugerea unui sentiment de identificare colectivă de către poporul și poporul rus ” (16).

În cartea „Armele psihotronice și securitatea Rusiei”, autorii propun printre principiile de bază ale conceptului rus de apărare împotriva controlului de la distanță a psihicului uman nu numai recunoașterea existenței sale, ci și faptul că metodele războiul informațional și psihotronic sunt pe deplin operaționale („și sunt utilizate fără o declarație oficială de război”) (18). De asemenea, cita înregistrarea din sesiunea Consiliului Federal al Federației Ruse unde V. Lopatin a declarat că arma psihotronică poate

„Pentru blocarea libertății voinței unei ființe umane la un nivel subliminal” sau „instilarea în conștiința sau subconștiența unei ființe umane a informației care va declanșa o percepție defectuoasă sau eronată a realității” (19).

În acest sens, au propus elaborarea legislației naționale, precum și stabilirea unor norme internaționale legale „menite să protejeze psihicul uman împotriva manipulărilor subliminale, distructive și informaționale” (20).

În plus, propun și declasificarea tuturor studiilor și cercetărilor analitice asupra diferitelor tehnologii. Ei au avertizat că, pentru că această cercetare a rămas clasificată și scoasă din ochii publicului, ea a permis cursei înarmărilor să continue neabătută. A contribuit astfel la creșterea posibilității de război psihotronic.

Dintre sursele posibile de influență de la distanță asupra psihicului uman, autorii enumeră „generatoarele câmpurilor fizice” de „natură cunoscută și necunoscută” (21). În 1999, STOA (Evaluarea științifică și tehnologică a opțiunilor), parte a Direcției Generale Cercetare a Parlamentului European, a publicat raportul privind tehnologiile de control al mulțimii, comandat de acestea cu fundația OMEGA din Manchester (Marea Britanie) (22, http: // stoa / public / pdf / 99-14-01-a_ro. pdf ).

Unul dintre cele patru subiecte principale ale studiului a vizat așa-numitele tehnologii „de a doua generație” sau „neletale”:

„Acest raport evaluează a doua generație de arme” non-letale „care apar din laboratoarele naționale militare și de arme nucleare din Statele Unite, ca parte a doctrinei de război” non-letale „a Administrației Clinton, adoptată acum de NATO. Aceste dispozitive includ arme care utilizează … fascicul de energie dirijat, … radiofrecvență, mecanisme laser și acustice pentru a incapacita țintele umane „(23). Raportul precizează că” cea mai controversată, non-letală „tehnologie de control al … mulțimii … numite arme de radiofrecvență sau de energie orientată care ar putea manipula comportamentul uman … cea mai mare preocupare este cu sistemele care pot interacționa direct cu sistemul nervos uman „(24). Raportul prevede, de asemenea, că „cele mai puternice evoluții rămân încremenite în secret” (25).

Indisponibilitatea documentelor oficiale care confirmă existența acestei tehnologii poate fi motivul pentru care raportul OMEGA face referire, în ceea ce privește tehnologia de control al minții, la publicarea pe internet a autorului acestui articol (26 int / stoa / public / pdf / 99-14-01-a_ro. pdf ).

În mod similar, publicația pe internet a directorului Organizației Americane pentru Drepturile Omului și Controlul Anti-minte (CAHRA), Cheryl Welsh, este menționată de inițiativa comună a Quaker Organizația Națiunilor Unite, Institutul Națiunilor Unite pentru Cercetare în domeniul Dezarmării și Programul pentru Strategic și studiile internaționale în domeniul securității, cu privire la armele non-letale (27).

La 25 septembrie 2000, Comitetul pentru Securitate al Dumei de Stat a Rusiei a discutat addendumul la articolul 6 al Legii federale privind armele. În rezoluție citim:

„Realizările științei contemporane … permit crearea unor metode măsurate de influențare secretă, îndepărtată asupra psihicelor și fiziologiei unei persoane sau unui grup de oameni” (28). Comitetul a recomandat aprobarea acestui addendum. Actul adițional la articolul 6 al Legii Federației Ruse „Despre arme” a fost aprobat la 26 iulie 2001. Acesta prevede:

„Pe teritoriul Federației Ruse este interzis circulația armelor și a altor obiecte … efectele a căror funcționare se bazează pe utilizarea radiațiilor electromagnetice, luminoase, termice, infrasunece sau ultrasonice …” (29) .

În acest fel, guvernul rus a făcut un prim pas pentru a-și susține devotamentul față de interzicerea tehnologiei de control al minții.

În Doctrina securității informaționale a Federației Ruse, semnată de președintele Putin în septembrie 2000, printre pericolele care amenință securitatea informațională a Federației Ruse, este menționată

„Amenințarea la adresa drepturilor și libertăților constituționale ale oamenilor și cetățenilor în sfera vieții spirituale … conștiința individuală, a grupului și a societății” și „utilizarea ilegală a mijloacelor speciale care afectează conștiința individuală, de grup și a societății” (30). Printre principalele direcții ale cooperării internaționale pentru garantarea securității informaționale se numără „interzicerea producerii, difuzării și utilizării” armei informaționale „” (31).

Declarația de mai sus trebuie interpretată ca angajamentul continuu al Rusiei față de interzicerea internațională a mijloacelor de influențare la distanță a activității creierului uman.

În mod similar, în raportul menționat mai sus, publicat de STOA, versiunea inițială propusă a rezoluției Parlamentului European solicită:

„O convenție internațională privind interzicerea globală a tuturor activităților de cercetare și dezvoltare … care urmărește aplicarea cunoștințelor despre vibrațiile chimice, electrice, sonore sau alte funcționări ale creierului uman asupra dezvoltării de arme care să permită manipularea ființelor umane, interzicerea oricărei desfășurări efective sau posibile a acestor sisteme. „(32)

Aici termenul „real” ar putea însemna cu ușurință că asemenea arme sunt deja implementate.

Printre țările cu cele mai avansate tehnologii militare se numără SUA, care nu a prezentat nicio inițiativă internațională care să ceară interzicerea tehnologiilor care să permită controlul de la distanță al minții umane. (Versiunea originală a proiectului de lege de către Denis J. Kucinich a fost schimbată.)

Totuși, potrivit studiului publicat de STOA, SUA este principalul promotor al utilizării acestor arme. Tehnologia non-letală a fost inclusă în doctrina militară a NATO datorită efortului lor: „La inițiativa SUA, în cadrul NATO, a fost format un grup special pentru utilizarea în perspectivă a dispozitivelor de efecte non-letale” sesiunea Comisiei pentru securitate a Duma de Stat a Rusiei (28).

Raportul publicat de STOA afirmă: „În octombrie 1999, NATO a anunțat o nouă politică privind armele non-letale și locul lor în arsenalele aliate” (33). „În 1996, instrumentele non-letale identificate de armata americană au inclus … sistemele energetice direcționate” și „armele cu frecvență radio” (34) – aceste arme, așa cum sa sugerat și în raportul STOA, sunt asociate cu efectele asupra oamenilor sistem nervos.

Potrivit agenției informaționale FAPSI din guvernul rus, în ultimii 15 ani, cheltuielile SUA pentru dezvoltarea și achiziționarea mijloacelor de război informațional au crescut de patru ori, iar în prezent ocupă locul întâi printre toate programele militare (17), ).

Deși există posibile utilizări ale războiului informațional, care nu implică controlul minții, administrația americană nu a vrut să se angajeze în negocieri privind interzicerea tuturor formelor de manipulare a creierului uman. Această respingere ar putea sugera într-adevăr că administrația SUA intenționează să utilizeze tehnologii de control al minții atât în ​​SUA, cât și în plan internațional, ca un instrument de război.

O consecință clară a continuării politicii evidente a secretului care înconjoară tehnologiile care permit controlul de la distanță al creierului uman este că guvernele, care dețin astfel de tehnologii, le pot folosi fără a trebui să consulte opinia publică. Nu este nevoie să spun că orice democrație semnificativă din lumea de astăzi ar putea fi perturbată, prin operațiuni secrete și sub acoperire. Nu este de neconceput că în viitor grupurile de populație întregi supuse tehnologiilor de control al minții ar putea trăi într-o „democrație falsă” în care propriul lor guvern sau o putere străină ar putea să-și modeleze în profunzime opiniile politice prin intermediul tehnologiilor de control al minții.

Autorul Mojmir Babacek este fondatorul Mișcării Internaționale pentru interzicerea manipulării sistemului nervos uman prin mijloace tehnice, el este autorul a numeroase articole despre problema manipulării minții.

1) Manual de efecte biologice ale câmpurilor electromagnetice, 1996, CRC Press Inc., 0-8493-0641-8 / 96, – pag. 117, 119, 474-485, 542-551, 565 în primul și al treilea și ultimul paragraf
2) Raportul Organizației Mondiale a Sănătății privind radiațiile neionizante din 1991, pg. 143 și 207-208
3) V. Lopatin, V Cygankov: „Psichotronnoje oružie i bezopasnost Rossii”, SINTEG, Federația Rusă, Moscova, ISBN 5-89638-006-2-A5-2000-30, lista cu publicațiile editurii pe care le veți găsi la adresa cataloghead.htm
4) G. Gurtovoj, I. Vinokurov: „Psychotronnaja vojna, ot mytov k realijam”, Federația Rusă, Moscova, „Mysteries”, 1993, ISBN 5-86422-098-1
5) Cel mai probabil, de asemenea, cotidianul rus TRUD, care a organizat căutarea documentelor, Moscova, între august 1991 și sfârșitul lui 1992 6) John Evans: Mintea, corpul și electromagnetismul, Burlington Press, Cambridge, 1992, ISBN 1874498008, pag.139
7) Robert Becker: „Organismul electric: electromagnetism și fundația vieții”, William Morrow și comp., New York, 1985, pg. 287
8) Robert Becker: „Curenții Cross, Efectele Erofizării Radiației Electromagnetice asupra Sănătății”, 1991, Bloomsburry Publishing, Londra, Marea Britanie, ISBN 0- 7475-0761-9, pg. 304, Robert Becker se referă la Bioelectromagnetics Society Newsletter, ianuarie și februarie 1989
9) Don R. Justesen, 1975, Microunde și comportament, psiholog american, martie 1975, pag. 391 – 401
10) Dr. Nick Begich și Jeane Maning: „Îngerii nu joacă acest HAARP, avansuri în tehnologia Tesla”, Earthpulse Press, 1995, ISBN 0-9648812-0-9, pg. 169
11) MA Persinger: „Cu privire la posibilitatea de a lăca direct fiecare creier uman prin inducția electromagnetică a algoritmilor fundamentali”, percepția și abilitățile motorii, iunie 1995, sv. 80, str. 791-799
12) Natura, vol.391, 22.1.1998, str.316, „Avansurile în neuroștiințe pot amenința drepturile omului”
13) Referința pe Internet de la site-ul Universității Națiunilor Unite și Institutul de Studii Avansate din Tokyo nu mai funcționează, pentru a verifica informațiile necesare pentru găsirea documentului din conferința sponsorizată de ONU din 1984 a neurologilor din Tokyo, puteți întreba la adresa: 14) home / default_en.htm? redirecționat = 1 . faceți clic pe sesiunile plenare, derulați în jos până la Rapoartele cu numere A4-clic, alegeți 1999 și completați 005 până la A4 sau căutați Rezoluția privind mediul, securitatea și politica externă din 28 ianuarie 1999
15) și căutați pentru Legea conservării spațiului, apoi faceți clic pe HR2977
16) Cotidianul rus Segodnya, 11 februarie 2000, Andrei Soldatov: „Vsadniki psychotronitscheskovo apokalypsa” (Călăreții apocalipsei psihotronice)
17) Vezi ref. 3), pag. 107
18) Vezi ref. 3) pg. 97
19) Vezi ref. 3), pag. 107
20) Vezi ref. 3), pag. 108
21) Vezi ref. 3) pg. 13
22) stoa / publi / pdf / 99-14-01-a_ro. pdf
23) vezi ref. 22 pg. XIX sau 25
24) vezi ref. 22 pg. LIII sau 69
25) vezi ref. 22 pg. XLVII sau 63, precum și pg. VII-VIII sau 7-8, pg. XIX sau 25, pag. XLV sau 61
26) vezi ref. 22) pg. LIII sau 69, nota 354
27) Media% 20Guide% 20 CAHRA și Cheryl Welsh sunt listate la pagina 24
28) Document trimis de Comitetul de Ecologie al Locuințelor din Moscova. Telefon: Federația Rusă, Zelenograd, 531-6411, Emilia Tschirkova, directrice
29) Căutați , căutați „poisk” și căutați „gosudarstvennaja duma” (este necesar să scrieți în alfabetul rus), pe pagina care apare alegeți „informacionnyj kanal gosudarstvennoj dumy” (Channelul Informațional al Dumei de Stat a Rusiei), acolo „federalnyje zakony podpisanyje prezidentom RF”, alegeți anul 2001 și căutați 26 ijulja, nr. N 103-F3 (26 iulie 2001, numărul N 103-F3), „O vnesenii dopolnenija v statju 6 federalnogo zakona ob oružii” (addendum la articolul 6 al Legii federale privind armele)
30) Căutați și apoi introduceți (în alfabetul rusesc) „gosudarstvennaja duma”, următorul „informacionnyj kanal gosudarstvennoj dumy” (canal informațional al Dumei de Stat), urmăriți căutarea prin poisk Doktrina informacionnoj bezopasnosti Rossii „” Doctrina securității informaționale a Federației Ruse „, vezi pg. 3 „Vidy informacionnych ugroz bezopasnosti Rossijskkoj federacii” (tipuri de amenințări la adresa securității informaționale a Federației Ruse)
31) Vezi ref. 30, pag. 19, „Cooperarea internațională a Federației Ruse în asigurarea securității informaționale”, „Mijdunarodnoje sotrudnièestvo Rossijskoj Federacij v obespechenija informacionnoj bezopasnoti”
32) A se vedea ref.22, pag. XVII sau 33
33) Vezi ref.22, pg. XLV sau 61
34) A se vedea ref.22 pag. XLVI sau 62

Sursa originală a acestui articol este Global Research Autor: Mojmir Babacek , Global Research , 2017 „Psychotronic and Electromagnetic Weapons: Remote Control of the Human Nervous System”

In March 2012 the Russian defense minister Anatoli Serdjukov said:

“The development of weaponry based on new physics principles; direct-energy weapons, geophysical weapons, wave-energy weapons, genetic weapons, psychotronic weapons, etc., is part of the state arms procurement program for 2011-2020,” Voice of Russia

The world media reacted to this hint on the open use of psychotronic weapons by the publication of scientific experiments from the 1960‘s where electromagnetic waves were used to transmit simple sounds into the human brain. However, most of them avoided saying that since then extensive scientific research has been carried out in this area throughout the world. Only a Colombian newspaper, El Spectador, published an article covering the whole scale of the achievements of this (computerized English translation).

Britain’s Daily Mail, as another exception, wrote that research in electromagnetic weapons has been secretly carried out in the USA and Russia since the 1950’s and that „previous research has shown that low-frequency waves or beams can affect brain cells, alter psychological states and make it possible to transmit suggestions and commands directly into someone’s thought processes. High doses of microwaves can damage the functioning of internal organs, control behaviour or even drive victims to suicide.”

In 1975, a neuropsychologist Don R. Justesen, the director of Laboratories of Experimental Neuropsychology at Veterans Administration Hospital in Kansas City, unwittingly leaked National Security Information. He published an article in “American Psychologist” on the influence of microwaves on living creatures’ behavior.

In the article he quoted the results of an experiment described to him by his colleague, Joseph C. Sharp, who was working on Pandora, a secret project of the American Navy.

Don R. Justesen wrote in his article:

“By radiating themselves with these ‘voice modulated’ microwaves, Sharp and Grove were readily able to hear, identify, and distinguish among the 9 words. The sounds heard were not unlike those emitted by persons with artificial larynxes” (pg. 396).

That this system was later brought to perfection is proved by the document which appeared on the website of the U.S. Environmental Protection Agency in 1997, where its Office of Research and Development presented the Department of Defense’s project:“Communicating Via the Microwave Auditory Effect”.In the description it said:

“An innovative and revolutionary technology is described that offers a low-probability-of-intercept radiofrequency (RF) communications. The feasibility of the concept has been established using both a low intensity laboratory system and a high power RF transmitter. Numerous military applications exist in areas of search and rescue, security and special operations” (See

In January 2007 the Washington Post wrote on the same subject:

“In 2002, the Air Force Research Laboratory patented precisely such a technology: using microwaves to send words into someone’s head… Rich Garcia, a spokesman for the research laboratory’s directed energy directorate, declined to discuss that patent or current or related research in the field, citing the lab’s policy not to comment on its microwave work. In response to a Freedom of Information Act request filed for this article, the Air Force released unclassified documents surrounding that 2002 patent — records that note that the patent was based on human experimentation in October 1994 at the Air Force lab, where scientists were able to transmit phrases into the heads of human subjects, albeit with marginal intelligibility. Research appeared to continue at least through 2002. Where this work has gone since is unclear — the research laboratory, citing classification, refused to discuss it or release other materials“

We can only stress again that the world media avoid publishing the full scale of the progress in the research of the remote control of human nervous system. Dr. Robert Becker, who was twice nominated for Nobel Prize for his share in the discovery of the effects of pulsed fields at the healing of broken bones, wrote in his book “Body Electric” about the experiment from 1974 by J. F. Schapitz, released due to the Freedom of Information Act request.

J.F. Schapitz stated:

“In this investigation it will be shown that the spoken word of hypnotist may also be conveyed by modulated electromagnetic energy directly into the subconscious parts of the human brain – i. e. without employing any technical devices for receiving or transcoding the messages and without the person exposed to such influence having a chance to control the information input consciously.”

In one of the four experiments subjects were given a test of hundred questions, ranging from easy to technical ones. Later, not knowing they were being irradiated, they would be subjected to information beams suggesting the answers to the questions they had left blank, amnesia for some of their correct answers, and memory falsification for other correct answers. After 2 weeks they had to pass the test again (Dr. Robert Becker: Body Electric: Electromagnetism and the Foundation of Life, William Morrow and comp., New York, 1985,. The results of the second test were never published. It is rather evident that in those experiments the messages were sent into human brain in ultrasound frequencies which the human brain perceives, but of which the subject is unaware. Dr. Robert Becker, due to those publications and his refusal to support the building of the antennae for the communication with submarines in brain frequencies, lost financial support for his research which meant an end to his scientific career.

Transmitting human speech into the human brain by means of electromagnetic waves is apparently, for the researchers, one of the most difficult tasks. It must be much easier to control human emotions which motivate human thinking, decision making and actions. People who claim to be victims of experiments with those devices complain, aside of hearing voices, of false feelings (including orgasms) as well of aches of internal organs which the physicians are unable to diagnose.

In November 2000 the Committee on Security of the Russian State Duma stated that capabilities enabling remote control of the human nervous system or the remote infliction of health impairment are available to many modern governments .See

It is rather evident that those technologies are used, in conflict with the Nuremberg code, for experiments on unwitting human subjects. In 2001 the newspaper of the U.S. army, Defense News, wrote that Israel was experimenting with those weapons on Palestinians. Ibid

As well ousted Honduran president Manuel Zelaya, while under siege in Brazilian embassy in Honduras, complained that he had been subjected to an “electron bombardment with microwaves” which produces “headache and organic destabilization” The Guardian, October 2008

When asked by Amy Goodman from Democracy Now: „

As president, do you know about this in the Honduran arsenal?” He replied: „Yes, of course“

The use of those weapons is time and again reemerging in times of political crisis. According to Russian daily newspapers, during the failed putsch against Mikhail Gorbachov in 1991, general Kobets warned the defenders of the Russian White House that mind control technology could be used against them (Komsomolskaya Pravda, September 7,1991, O. Volkov, „Sluchi o tom chto nam davili na psychiku nepotverzdalis. Poka“).

After the putsch, the vice president of the League of Independent Scientists of the USSR, Victor Sedlecki, published a declaration in the Russian daily Komsomolskaya Pravda where he stated:

As an expert and a legal entity I declare that mass production … of psychotronic biogenerators was launched in Kiev (this is indeed a very serious issue). I cannot assert for sure that that were exactly Kiev generators that were used during the putsch… However, the fact that they were used is obvious to me. What are psychotronic generators? It is an electronic equipment producing the effect of guided control in human organism. It especially affects the left and right hemisphere of the cortex. This is also the technology of the U.S. Project Zombie 5“. He further stated that due to the inexperience of the personnel who operated them the attempt to use the generators failed

(Komsomolskaya Pravda, August 27,1991, “Avtory programy Zombi obnaruzheny v Kieve”,

See also

In the USA, at present several hundred people complaining of the remote manipulation of their nervous system are preparing a class action lawsuit against the FBI, Department of Defense and other agencies, requesting them to release files pertaining to their persons, detect the harmful radiations aimed at their bodies and sources of those radiations. As well perhaps over 2000 people are complaining in Russia, over 200 in Europe, over 300 in Japan and tens of people in China and India. Russian politician, Vladimir Lopatin, who was working on Committee on Security of the Russian State Duma and introduced there a bill banning the use of those technologies, admitted in his book „Psychotronic Weapon and Security of Russia“ (publishing house Sinteg, Moscow, 1999) that in Russia experiments on unwitting citizens are carried out, when he wrote: „

Compensation of damages and losses connected with social rehabilitation of persons suffering from destructive informational influence must be realized in legal trial“ (excerpts from the book in English

(, pg. 113).

It should be understood that most of those people pass through mental hospitals. Vladimir Lopatin visited the USA in 1999 as a chairman of the Military Reform Subcommittee of the USSR Supreme Soviet Committee for Issues of Defense and State Security and met with Richard Cheney. At that time he was described as the “leader of a new breed of Soviet dissidents”. Then he disappeared from top ranks of Russian politicians.

Why has this research remained classified until present time? There are two explanations for this: First there is a secret arms race in progress in the world where the superpowers compete to gain decisive supremacy in this area and in this way master the control of the whole world. Second the governments keep those technologies in store for the case that they would not be able to control, by democratic means, the crisis that may arise as a result of their poor decisions. In both cases the era of democracy and human freedom in history will come to an end. According to the declaration of the former Russian Defense minister Serdjukov, there are maximally eight years left within which those weapons will officially become a part of the Russian military arsenal. For democracy this would mean a beginning of the end.

Anyway, in the past Russians were not resolved to put those means to work. When the construction of the American system HAARP was launched, with the system supposedly being able to target large regions of the planet by vibrating the ionosphere in brain frequencies (in this experiment the brain frequencies were not used, but the HAARP system can transmit in brain frequencies as well), Russia declared its willingness to ban mind control technologies. The Russian State Duma and consequently , the Interparliamentary Assembly of the Union of Independent States addressed the United Nations, OBSE and the European Council with a proposal for an international convention banning the development and use of informational weapons. According to the Russian newspaper Segodnya in March 1998, the matter was discussed with U.N. secretary general Kofi Anan, and included on the agenda of the General Assembly of the U.N. web.iol,cz, op cit

It is most likely the USA refused to negotiate this convention and in consequence the ban of informational weapons was not discussed by the United Nations General Assembly. Even in the U.S. congress appeared a bill proposing the ban of mind control technologies

But this was only for a very short period of time. The bill was then changed and in the new bill the ban of those technologies was left out of the Space Preservation Bill. Neither the U.S. congress nor the U.S. president made ever an effort to ban mind control weapons. The European Parliament reacted as well to the launch of the HAARP system construction, when it called in 1999 for the ban of manipulation of human beings.

The resolution was passed after the testimony of the American author of the book “Angels Don’t Play this HAARP”, Nick Begich, which apparently convinced the European Parliament of the possible use of this system to manipulate minds of whole populations. In the report by the European Parliament’s STOA (Science and Technological Options Assessment) panel “Crowd Control Technologies” the originally proposed text of the European Parliament’s resolution is quoted. There the European Parliament calls “for an international convention and global ban on all research and development , whether civilian or military , which seeks to apply knowledge of the chemical, electrical, sound vibration or other functioning of the human brain to the development of weapons which might enable any form of manipulation of human beings, including a ban on any actual or possible deployment (stressed by the author of the article) of such systems“. (40, pg CII, ref. 369). But apparently at the same time the European countries resigned on this intention when accepting the NATO politics of non-lethal weapons.

The same STOA report claims that the USA is a major promoter of the use of those arms and that:

“In October 1999 NATO announced a new policy on non-lethal weapons and their place in allied arsenals” (pg. xlv) and it goes on:

“In 1996 non-lethal tools identified by the U.S. Army included… directed energy systems” and “radio frequency weapons”European Parliament

(at the bottom of the page, second reference pg. Xlvi).

Directed energy system is further defined by the STOA document: „

Directed energy weapon system designed to match radio frequency source to interfere with human brain activity at synapse level“ (at the bottom of the page, first reference, Appendix 6-67). Since 1999 those weapons have been upgraded for another 13 years. European Parliament

In 1976 the future National Security advisor to president Carter, Zbygniew Brzezinski, wrote a book “Between Two Ages, America’s Role in the Technetronic Era” (Penguin Books, 1976, Massachusets). In the book he predicted “more controlled and directed society” based on the development of technology, where an elite group will play a leading role, which will take advantage of persisting social crises to use “the latest modern techniques for influencing public behavior and keeping society under close surveillance and control”.

The use of mind control technologies was predicted as well in the publication of Strategic Studies Institute of the U.S. Army War College, published in 1994

The scenario for the year 2000 expected the growth of terrorism, drug trafficking and criminality and drew a conclusion:

“The president was thus amenable to the use of the sort of psychotechnology which formed the core of the RMA (revolution in military affairs)… it was necessary to rethink our ethical prohibitions on manipulating the minds of enemies (and potential enemies) both international and domestic… Through persistent efforts and very sophisticated domestic ”consciousness raising”, old-fashioned notions of personal privacy and national sovereignty changed. As technology changed the way force was applied, things such as personal courage, face-to-face leadership, and the ‘warfighter’ mentality became irrelevant.”…

“Potential or possible supporters of the insurgency around the world were identified using the comprehensive Interagency Integrated Database. These were categorized as ‘potential’ or ‘active’, with sophisticated personality simulations used to develop, tailor and focus psychological campaigns for each“. So the Institute of Strategic Studies supposed that in the year 2000 those technologies would be that advanced that it will be possible to deprive human being of his freedom and adjust his personality to the needs of ruling elite. Most probably those technologies were at this level already in 1994.

The attempts to make the general public acquainted with the existence of those weapons are, with respect to the fact that it is evident that democratic public would require immediate ban of those technologies, systematically suppressed. Vladimir Lopatin wrote:

„The arms race is speeding up as a consequence of classification. Secrecy – this is in the first place the way to secure cruel control over the people… the way how to curtail their creativity, turn them into biorobots…”, and that psychotronic war “is already taking place without declaration of war, secretly… Only if the work on mind control problem is no more covered by the screen of secrecy, extraordinariness, mysteriousness, if complex, open scientific research with international participation, is carried out, the psychotronic war including the use of psychotronic weapon can be prevented”.

The article “Informacni zbrane ohrozuji demokracii a lidstvo” was deleted from the website of the Czech internet newspaper Britske Listy ( The sharing of the original web address of the English version of the same article – Means of Information War Threaten Democracy and Mankind – is blocked on Facebook and a similar article was deleted from the webpage of the Australian magazine “New Dawn”.

There exist no legislations punishing the use of those technologies by governments. Only in Russia and some of the states in the USA there are legislations punishing the ownership or trading with those technologies by non governmental entities. For example in the state of Michigan the sentence for this crime is equal to the sentence for ownership or trading with weapons of mass destruction.

The readers who will be reached by this article and prefer democratic political system would help its preservation if they forwarded the article to their friends.

The original source of this article is Global Research was posted by
Mojmir Babacek, Global Research, 2014


Publicat în VIATA LIBERA(manipulare) | Lasă un comentariu

Românii sunt majoritatea șomeri de la 55 de ani în sus dar se pot pensiona doar la 65 de ani. Ce mănâncă 10 ani? Eurostat: 57% dintre români nu au de lucru de la 55 ani în sus, deși pensionarea se face la 65 de ani.

Românii sunt majoritatea șomeri de la 55 de ani încolo dar se pot pensiona doar la 65 de ani. Ce mănâncă 10 ani?

România, printre țările UE cu cele mai puține joburi ocupate de persoanele cu vârsta între 55 și 64 de ani

57% dintre români nu au de lucru de la 55 ani în sus, deși pensionarea se face la 65 de ani.

Cele mai mici rate de ocupare a forței de muncă au fost înregistrate în:
Grecia (38,3%),
Luxemburg (39,8%),
Croația (40,3%),
Slovenia (42,7%) și
România (puțin peste 43%, adică aproape 57% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani nu au de lucru).

La polul opus, rata cea mai înaltă de ocupare a locurilor de muncă pentru această grupă de vârstă a fost observată în:
Suedia (76,4%), urmată de
Germania (70,1%),
Danemarca (68,9%),
Estonia (68,1%),
Lituania (66,1%),
Țările de Jos – Belgia și Olanda (65,7%) și
Regatul Unit (64,1%).

Comparativ cu 2016, rata de ocupare a forței de muncă pentru cei cu vârste cuprinse între 55 și 64 ani a crescut în 2017 în toate statele membre și peste jumătate din populația cu vârste între 55 și 64 de ani a fost angajată în 20 de state membre ale UE, arată studiul.

În privința persoanelor mai tinere, în 2017, rata de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani în UE a fost de 72,2% (comparativ cu 2016, când fusese 71,1%).

Strategia Europa 2020 urmărește atingerea unei rate totale a ocupării forței de muncă de cel puțin 75% pentru persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani. Acest obiectiv a fost transpus în diferite obiective naționale pentru a reflecta situația și posibilitățile fiecărui stat membru de a contribui la obiectivul comun, potrivit Eurostat.




Publicat în LOCURI DE MUNCA | Lasă un comentariu

Băsescu, despre decizia lui Dragnea de a mutat ambasada României din Israel: Un neisprăvit din Teleorman a făcut praf și pulbere 60 de ani de diplomație consistentă și inteligentă în Orientul Apropiat

Fostul președinte Traian Băsescu comentează în termeni duri scandalul referitor la mutarea Ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim și declarațiile liderului PSD Liviu Dragnea pe acest subiect, afirmând că „un neisprăvit din Teleorman a făcut praf și pulbere 60 de ani de diplomație consistentă și inteligentă în Orientul Apropiat”. El mai spune despre premier că „biata Dăncilă” este în postura „marionetei nevinovate”, iar despre ministrul de Externe Teodor Meleșcanu afirmă că „este în situația ticălosului care își pune piciorul în ghips crezând că scapă de responsabilitate”.

„Un neisprăvit din Teleorman a făcut praf și pulbere 60 de ani de diplomație consistentă și inteligentă în Orientul Apropiat, în relațiile cu Israelul și cu țările arabe. Cu siguranță, Dragnea nu are cum să înțeleagă implicația declarațiilor lui. Dragnea a fost mânat pur și simplu de propriile interese, lovind crunt în interesele pe termen lung ale României. Biata Dăncilă este pur și simplu în postura „marionetei nevinovate”,dar cu putere, iar Meleșcanu este în situația ticălosului care își pune piciorul în ghips crezând că scapă de responsabilitate”, scrie Băsescu într-o postare pe Facebook.
În opinia sa, decizia mutării ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim este una cu efecte capitale în politica externă a României.
„Printre multe altele, odată cu declarația lui Dragnea, România a pierdut statutul de „honest peace broker” (broker de pace onest) atât pentru Israel cât și pentru toată Lumea Arabă, a călcat în picioare dreptul international, se leapădă de poziția Uniunii Europene, crește riscul terorist pe teritoriul României, răstoarnă încrederea pe care în mod egal o aveau în România și țările arabe și Israelul. Nu mai vorbim de interesele pentru dezvoltarea relațiilor economice cu țările arabe”, spune fostul președinte, care se întreabă „care din atribuțiunile președintelui Camerei Deputaților îl îndreptățesc pe acesta la o astfel de decizie”.
Băsescu afirmă că președintele Iohannis are obligația să acționeze și imediat și ferm.
Fostul șef al statului are și un Post Scriptum în care subliniză, „pentru amatorii de speculații”, că este „un admirator al poporului evreu și al istoriei lui zbuciumate și un susținător fără rezerve al unei soluții de pace în Orientul Apropiat”.
Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

Noaptea minții: Institutul Cultural Român a sărbătorit 450 de ani de la Edictul de la Turda, document prin care s-a pecetluit statutul de tolerați pentru românii din Transilvania. Jurnalistul Dorin Suciu: Despre funie în casa spânzuratului

Noaptea minții: Institutul Cultural Român a sărbătorit 450 de ani de la Edictul de la Turda, document prin care s-a pecetluit statutul de tolerați pentru românii din Transilvania. Jurnalistul Dorin Suciu: Despre funie în casa spânzuratului

Biserica Unitariană, în parteneriat cu Institutul Cultural Român și Universitatea din București, au organizat pe 19 aprilie un „eveniment festiv” pentru a celebrai450 de ani de la Edictul de la Turda.
La sediul ICR din Aleea Alexandru s-a lansat volumul de studii și eseuri intitulat Libertatea conștiinței și conștiința libertății. Despre unitarianism, apărut în parteneriat cu Programul de Studii Religioase – Texte și Tradiții a Universității din București.
Despre acest eveniment a scris jurnalistul Dorin Suciu în textul intitulat: „450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda: despre funie în casa spânzuratului”.
Iată articolul:
Sâmbătă, 13 ianuarie 2018, cu ocazia împlinirii a 450 de ani de la proclamarea așa-numitului Edict de la Turda, episcopii bisericilor tradiționale maghiare din Transilvania au elaborat un document prin care cer parlamentelor României și Ungariei, precum și Parlamentului European ca data de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertății Religioase”.
„Noi, conducătorii cultelor evanghelice-luterane săsești și maghiare, reformate și unitariene din Transilvania, propunem ca Parlamentul României să adopte o Rezoluție Solemnă privind însemnătatea istorică a Edictului de la Turda emis de către Dieta Transilvaniei în anul 1568. Întrucât Edictul de acum 450 de ani exprimă năzuința spre pacea interconfesională, iar conviețuirea națiunilor coexistente din Transilvania (?! s.n.) este o realitate istorică importantă, solicităm Parlamentului României să declare Edictul de la Turda ca fiind o valoare socială și spirituală de importanță fundamentală, și să statueze data de 13 ianuarie ca Zi a Libertății Religioase. Solicitarea este adresată și Parlamentului Ungariei și Parlamentului European”.
În data de 13 ianuarie 1568, la Turda, Dieta Transilvaniei a proclamat prin lege toleranța religioasă și libertatea conștiinței, se arată în document. „Edictul izvorât din ideile Reformei a garantat consolidarea protestantismului, dar a recunoscut tacit și existența altor confesiuni. Astfel, pe lângă religia romano-catolică, și-au câștigat existența instituțională alte trei religii recepte, cea luterană, reformată și unitariană. Ulterior, în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfințit și existența credinței ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (s.n.).”
Această ultimă aserțiune este un neadevăr flagrant, ca să folosesc o formulare eufemistică, și voi demonstra acest fapt mai jos. Deocamdată, trebuie a arătat că, în fapt, adunarea Dietei întrunită la Turda în 1568 a fost în primul rând un act politic îndreptat împotriva Contrareformei promovate de imperialii habsburgici catolici. În ceea ce-i privește pe românii ortodocși din Transilvani, efectul edictului a fost pecetluirea definitivă a statutului lor de națiune tolerată. Dieta stabilea că, alături de cele trei religii de stat «recepte» – catolicismul, luteranismul și calvinismul -, mai este recunoscută a patra, unitarianismul, considerat în Europa acelui timp o erezie pentru că nega Sfânta Treime și originea divină a lui Iisus Christos. Trebuie subliniat că, în consecință, cu toată proclamarea formală a libertății de credință, prin edictul Dietei din 1568, religia ortodoxă rămânea pe mai departe doar o religie tolerată, în acest fel menținându-se pentru populația majoritară românească o condiție cetățenească inferioară!
Marele istoric care a fost David Prodan pune degetul pe rană în cartea sa „Supplex libellus valachorum”. „Recunoscând religiile recepte, Dieta de la Turda interzicea orice altă inovație religioasă (…) cu aceasta se stabileau cele patru religii legale: catolică, calvină, luterană și unitariană. (…) ele erau religiile celor trei națiuni etnice, ale ungurilor, secuilor și sașilor. Rămânea pe dinafară, acum, religia ortodoxă. Sistemul politic se completează, se definitivează, se așează pe trei națiuni și patru religii recepte. (…) Națiunile și religiile constituționale lăsau acum pe dinafară întreg poporul român, și mai precis, ortodox”.
Hotărârea Dietei de la Turda se datorează în mare parte principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, care, după ce a fost pe rând catolic, luteran și calvin, s-a convertit la unitarianism sub influența lui Giorgio Blandrata, medicul său personal și promotor al acestui curent radical al reformației. Departe de a fi fost un semn de toleranță religioasă, recunoașterea unitarianismului era înlesnită de motive politice, pentru că el se opunea cu tărie habsburgilor catolici care încercau să-și extindă dominația în Transilvania pe când, nobilii unguri, secui și sași preferau să-și păstreze privilegiile chiar cu prețul rămânerii sub suzeranitate turcească!
Revenind la aserțiunea din documentul semnat de episcopii bisericilor tradiționale maghiare din Transilvania cu privire la faptul că „ (..) în spiritul edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfințit și existența credinței ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (?!)” este suficient să citez din câteva documente ale vremii.
Primul, numit „Aprobatae et compilatae constitutiones”, votat cu un secol mai târziu, tot de Dieta Transilvaniei, cuprindea legile publicate între 1653 și 1669 și care au rămas în vigoare până în 1848. Acestea prevedeau în continuare că „Românii sunt tolerați numai, și aceasta numai provizoriu (pro tempore), în această țară, atâta timp cât va place principelui domnitor și nobililor” (Usque bene placitum principum et regnicolarum).
Așa că nu este de mirare că în 1711, Congregatione Totius, Universitatis Nobilium Oppidi Thorda. – Congregația tuturor nobililor din Turda – ia decizia de a-i izgoni pe români din oraș, nobilii fiind îngrijorați de faptul că datele demografice se modificaseră în defavoarea maghiarilor și sașilor: „Aflăm ca românii se înmulțesc foarte tare printre noi, în paguba noastră. Orașele și satele vechi, frumoase și locuite de maghiari și sași, intru atât sunt pustiite de locuitori, prin înmulțirea românilor, ca acum nu mai auzim de ele.” (Orbán Balázs, „Torda város és környéke”, pp. 270 – 271, Budapesta, 1889. ).
Că, în urma edictului din 1568 al Dietei de la Turda, Transilvania nu a devenit nici pe departe un tărâm al libertății religioase și al toleranței interconfesionale, așa cu pretind episcopii bisericilor tradiționale maghiare, o dovedește și al treilea document: un decret privind orașul Târgu-Mureș, emis cu două secole mai târziu – „Leges sen decreta opidi Szekely Vásárhely”. El arată că „În anul 1759, ziua 15 a lunii decembrie, fiind adunare festivă, atât a marelui consiliu cât și a comunității celor o sută de bărbați, s-a hotărât că (…) orice om de neam valah (deci nu numai cei de religie ortodoxă ci și aceia care în 1697 au trecut la greco-catolicism! s.n.) nu poate, cu nici un preț, cumpăra proprietate în oraș, ba nu poate căpăta nici pământ din hotarul orașului, fie acesta de fânaț sau arător; nimeni din cetățenii orașului să nu-i ajute să prospere, ori să-i primească la lucru și cu atât mai vârtos să nu le dea loc să se așeze în oraș (…) ci să-i denunțe primarului. Cei care vor contraveni acestui ordin, vor fi aspru pedepsiți.” (Documentul de află în depozitul Arhivelor Naționale din Târgu-Mureș.)
Vor mai trece aproape trei secole de la edictul Dietei de la Turda când, la 29 mai 1848, o altă Dietă, cea de la Cluj, va declara că în Transilvania există o singură națiune, cea maghiară, și va proclama unirea acesteia cu Ungaria. Anexarea la Ungaria a unui teritoriu care nu-i aparținuse niciodată, fără să țină cont de dorințele și protestele celorlalte două națiuni, românii și sașii, a constituit germenele unui război civil nimicitor. În cursul său, conform istoricului Gelu Neamțu, „ca expresie a intoleranței religioase au fost arse complet 41 de biserici ortodoxe și 30 de biserici greco-catolice, iar 12 biserici greco-catolice arse parțial, numai pentru că erau românești.” 319 biserici ortodoxe și 396 biserici greco-catolice au fost jefuite în întregime. („Religia română” în Transilvania 1848-1849, Ed. Argonaut, 2010, p. 27.)
Nu va trebui să treacă decât un secol când, în partea de Transilvanie „retrocedată” Ungariei prin Dictatul de la Viena din septembrie 1940, în județele Covasna, Harghita, Mureș, Sălaj și Bihor vor fi distruse prin dărâmare, dinamitare și incendiere bisericile ortodoxe din Vârghiș, Biborțeni, Racoșul de Sus, Herculian, Doboșeni, Comolău, Căpeni, Ocland, Crăciunel, Merești, Borsec, Sălard și bisericile greco-catolice din Boroșneul Mare, Filia, Ilieni, Aldea, Mărtiniș, Pănet și Ditrău. Alte 32 de biserici ortodoxe și greco-catolice din județele Covasna, Harghita, Mureș, Sălaj, Cluj, Bihor și Satu Mare au fost devastate și jefuite.
Cel mai dramatic este cazul bisericii greco-catolice din Pănet, județul Mureș, ridicată de credincioși între anii 1937 și 1938 și pe care tot ei au fost siliți de autoritățile ungare horthyste să o dărâme într-o noapte vijelioasă de noiembrie 1940. Faptul că această comună a devenit, începând cu anii 50, localitatea cu cel mai mare procentaj de sinucideri la numărul de locuitori din România s-ar putea să nu fie întâmplător…
Că edictul Dietei de la Turda nu a inițiat vreo „pace între confesiunile religioase”, fiind doar un act politic conjunctural, o dovedește cel mai bine tragedia evreilor de religie mozaică din Transilvania de nord deportați în masă la Auschwitz în mai-iunie 1944 pentru a fi exterminați. Operațiunea de „dezevreizare”, pusă în operă de autoritățile Ungariei fascisto-horhyste în colaborare cu Obersturmbannfuhrer-ul SS Adolf Eichmann, a dus la dispariția a peste 90% din cei aproape 160.000 de evrei livrați «fabricilor morții» pentru „vina” de a fi fost de o altă religie și rasă.
Cam atât, deocamdată, despre viziunea episcopilor bisericilor tradiționale maghiare despre acea Transilvanie care ar fi devenit prin edictul din 1568 al Dietei de la Turda „tărâmul libertății religioase și al păcii interconfesionale” și despre „aportul” edictului la „conviețuirea națiunilor coexistente din Transilvania (care) este o realitate istorică importantă.”
Și astfel se naște o falsă dilemă: În cazul că Parlamentul nu va aproba propunerea episcopilor bisericilor istorice maghiare din Transilvania ca ziua de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertății Religioase”, României i se va reproșa că nu respectă drepturile religioase, îndeosebi pe cele ale minorităților și, în general, valorile europene!
Iar dacă ziua de 13 ianuarie – data în care Dieta de la Turda a decis ca ortodoxia și odată cu ea toți românii să rămână pro tempore doar tolerați în Transilvania – va deveni prin votul Parlamentului României „Ziua Libertății Religioase”, faptul va reprezenta un nou pas spre Europa. Spre Europa Evului mediu…
Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Artefact Maya ce sta marturie interventiei extraterestre

Un artefact bizar, care au apartinut civilizatiei Mayase, au fost facut public decurand. Conform ufologilor, acest artefact este dovada vie ca civilizatia mayasa a colaborat, intr-un fel sau altul, cu o specie extraterestra. La inceputul anului 2013, guvernul Mexican a prezentat opiniei publice un set de tablite pe care sunt desenate OZN-uri sau creaturi extraterestre. Aceste artefacte au apartinut civilizatiei mayase si au fost tinute la secret de guvernul Mexican timp de 80 de ani, pentru ca omenirea nu era pregătita sa afle adevarul. Pana la aparitia acestor artefacte, au existat numerosi specialisti, printre care si scriitorul american Zecharia Sitchin, care au sustinut ca civilizatia mayasa a facut contactul cu extraterestrii. Aceasta teorie a starnit numeroase controverse, dar pentru ca nu existau dovezi clare a fost greu de digerat. Odata cu aparitia artefactelor lucrurile au devenit clare si astfel teoria tinde sa prinda contur.

Cel mai interesant desen este cel care in mijloc este o planeta, inconjurata de un inel. Aceasta este Terra si atmosfera sa. Spre sud se poate vedea Luna, care nu are atmosfera. In cele patru puncte cardinale, se observa patru nave extraterestre sau OZN-uri. In partea de est este desenata o cometa, care se indreapta spre Terra. In spatele ei, un OZN o urmareste, iar în fata sa, un altul, invaluit într-un scut imens, pare ca se indreapta spre ea pentru a-i devia cursul. La aparatul de zbor extraterestru din partea de sus, se poate vedea un detaliu impresionant. Este prezentata o fiinta extraterestra, care pare sa controleze nava cu puterea mintii. Această fiinta extraterestra ori este in transa, ori pare adormita.

Acest artefact este unul sugestiv, care confirma faptul ca in trecut, oamenii realizasera contactul cu o specie extraterestra, care le-a oferi o mana de ajutor in dezvoltarea lor. Intrebarea firească este: Unde au disparut acesti extraterestrii si din ce cauza in prezent prefera sa pastreze anonimatul, daca in trecut ne-au ajutat stramosii?

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA(civilizatii), SPATIU - EXTRATERESTRI | 3 comentarii

Tragica poveste a lui Ota Benga, omul expus într-o grădină zoologică

Familia i-a fost ucisă, a fost luat sclav și a trăit în țarcul maimuțelor de la o grădină zoologică, drept exponat uman. Aceasta este povestea lui Ota Benga.

La 20 martie 1916, un bărbat african de 32 de ani, pe nume Ota Benga, se împușca în inimă, după o viață în captivitate, în Statele Unite. Viața tristă a lui Benga a fost rezultatul lăcomiei coloniale justificate de bizara știință a eugeniei.

Ota Benga a făcut tot ce a putut pentru a-și păstra demnitatea intactă, în ciuda faptului că a fost supus celui cel mai degradant tratament pe care ni-l putem imagina. Povestea lui, pe care te invităm să o descoperi în acest articol, începe în Congo, țară cunoscută pe vremea aceea drept Statul Liber Congo.

Să cunoaștem Congo-ul belgian prin ochii lui Ota Benga

ota benga

Ota Benga expus la Zoo Bronx în 1906. Foto: Wikimedia Commons

Țara numită astăzi Republica Democrată Congo era cândva un mare spațiu gol pe hartă. Pădurea tropicală densă și un râu nenavigabil au făcut aproape imposibilă explorarea.

Asta, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când regele Leopold al II-lea al Belgiei a hotărât că i-ar plăcea să aibă acest loc (cu tot cu resursele sale enorme de cauciuc). Leopold a ordonat o serie de expediții în regiune (inclusiv una condusă de prestigiosul explorator dr. Livingstone) pentru a cartografia terenul și pentru a estima ce valoare are locul.

Deși noua colonie urma să fie numită Statul Liber Congo – o zonă în care România ar fi încăput de câteva ori – nu avea nimic de-a face cu libertatea. A fost proprietatea personală a regelui Leopold al II-lea.

Sub conducerea supraveghetorilor lui Leopold, Congo-ul belgian a plonjat în iad: muncă forțată, biciuiri, amputări și crime în masă. Situația s-a înrăutățit atât de mult, încât până și alte puteri coloniale au început să reclame modul în care erau tratați băștinașii.

Marea Britanie a lansat o anchetă oficială în 1903, care a ajutat la impunerea unor reforme. Dar, în cele din urmă, cele mai optimiste estimări arată că aproximativ 10 milioane de congolezi au fost uciși sub regimul terorist al lui Leopold. Aceasta a fost mizeria în care s-a născut Ota Benga.

Înainte de belgieni

ota benga

Mulți congolezi forțați să muncească s-au ales cu mâinile tăiate pentru că nu au atins cotele de cauciuc impuse de belgieni în timpul ocupației coloniale a teritoriului lor. Foto: YouTube

Benga s-a născut în Pădurea Ituri, în nord-estul extrem al coloniei, în tribul pigmeilor Mbuti. Aceștia trăiau grupuri de familii de câte 15-20 de persoane, mutându-se dintr-un sat temporar în altul, odată cu trecerea anotimpurilor și a oportunităților de vânătoare.

Benga s-a căsătorit devreme și a avut doi copii. Își întemeia propria familie, iar asta l-ar fi putut transforma cândva într-un lider al propriului său grup, așa cum se organizau pigmeii Mbuti de mii de ani.

Familia lui Ota Benga este măcelărită în sălbăticie

ota benga

Doi bărbați congolezi țin mâinile tăiate ale unor oameni care nu au recoltat suficient cauciuc

Dar, n-a fost să fie… Benga nu avea să conducă niciodaă vreun grup. Pe când era încă un adolescent, în estul statului Congo a izbucnit într-un război care a dus la deportări în masă, atacuri din partea negustorilor arabi de sclavi și o invazie a Force Publique.

Aceasta era o armată de ocupație condusă de belgieni și comandată de unii dintre cei mai sadici oameni pe care îi putea da Belgia. Force Publique a fost inițial creată pentru a impune cotele de cauciuc și pentru a-i bate cu biciul din piele de hipopotam pe cei care îndrăzneau să se plângă de condițiile în care erau ținuți.

La fel ca multe ale miliții coloniale, erau drojdia societății: au ucis, au violat localnice și chiar au colecționat mâini și capete tăiate. Cândva pe sfârșitul anilor 1890, soldații Force Publique au găsit tabăra lui Benga și i-au ucis întreaga familie.

Ota Benga era la vânătoare, așa că a văzut doar ce a mai rămas după masacru.

Pentru un vânător-culegător ca Benga, familia era însăși viața. Fără ea, avea două opțiuni: să rătăcească de unul singur până la moarte sau să caute un nou grup de familii, pe care să le implore să-l accepte ca ajutor.

Prețul omului: un pumn de sare, o bucată de pânză

ota benga

Un congolez privește mâna și piciorul fetei sale. Tocmai fuseseră retezate

Cu toate acestea, pe lângă moarte sau găsirea unei noi familii, soarta i-a pregătit lui Benga o a treia cale. La scurt timp după ce și-a pierdut familia, a fost luat de comercianții de sclavi care l-au pus în lanțuri și l-au târât din pădure, singura casă pe care o cunoscuse vreodată.

L-au pus să lucreze ca sclav într-un sat agricol. Aici avea să fie locul unde – dintre toți oamenii – tocmai Samuel Verner, afacerist american și explorator amator, avea să-l descopere pe Ota Benga, în 1904.

Verner fusese trimis în Congo într-o expediție comandată de statul american Louisiana, care urma să organizeze o expoziție la Târgul Mondial din St. Louis, prin care să „educe” publicul într-o ramură rasistă de antropologie.

Misiunea lui Verner era să găsească niște pigmei africani autentici, pe care să-i prezinte drept „veriga lipsă” din evoluția omului. Privindu-l pe Benga, negru ca tăciunele, scund, cu dinții piliți ca niște colți de animal, Verner știa că descoperise exact „specimenul” de care are avea nevoie.

L-a cumpărat pe Benga pentru o jumătate de kilogram de sare și o bucată de pânză.

Viața de animal în marele circ de dincolo de mare

ota benga

Ota Benga își arată dinții piliți. Oamenii plăteau 5 cenți pentru ca „animalul” să deschidă gura

Grupul lui Verner l-a adus pe Benga la St. Louis, unde a fost atracția principală a Târgului Mondial din 1904. El și ceilalți africani ținuți în captivitate și-au dat seama repede că mulțimea dorea să vadă „sălbatici” africani, așa că au început să imite dansurile și luptele pe care le-au văzut la amerindienii din apropiere.

Benga chiar s-a împrietenit cu liderul indian Geronimo și le cerea 5 cenți vizitatorilor din ce în ce mai interesați să îi vadă dinții. La un moment dat, Garda Națională a trebuit să fie chemată să controleze mulțimea, atât de multă lume se aduna să vadă „veriga lipsă”.

După târg, Benga a călătorit cu Verner și chiar a revenit în Africa pentru o vreme. În 1905, s-a alăturat uni alt trib congolez, Batwa, și s-a căsătorit cu o femeie din trib.

Căsătoria lor a durat doar câteva luni, pentru că soția lui Benga a murit mușcată de un șarpe. La scurt timp după aceea, Benga s-a întors cu Verner în Statele Unite.

Ororile din muzeu și ce s-a petrecut după


„Spectacolul om-maimuță este condamnat de cler. Pigmeul are drept companie un urangutan. Numărul său încântă mulțimile din Bronx.” Textul unui articol din New York Times care prezintă expoziția cu Ota Benga. Foto: Blogspot

La întoarcerea în Statele Unite în 1906, prima oprire a lui Benga a fost o cameră liberă la Muzeul American de Istorie Naturală, unde a „încântat” din nou vizitatorii, prefăcându-se că este o creatură pe jumătate umană.

Toată lumea de la muzeu îl plăcea pe Benga, dar directorul refuza să-i plătească lui Verner salariul solicitat, așa că în cele din urmă perechea s-a mutat la grădina zoologică din Bronx, care căuta să-și extindă țarcul de maimuțe.

Lui Benga îi era îngăduit să se miște liber prin grădina zoologică, dar hamacul său a fost agățat în țarcul primatelor. A fost afișat ca parte a expoziției Societății Antropologice din New York privind evoluția umană.

Expoziția i-a revoltat pe preoții locali de culoare, care au cerut eliberarea lui Benga. A fost plasat în cele din urmă în custodia lui James Gordon, pastorul care a condus campania de eliberare a lui Benga.

La 27 de ani, internat într-un orfelinat

ota benga

Ota Benga (al doilea de la stânga la dreapta) alături de alți pigmei

În vârstă de 27 de ani, pigmeul a ajuns să locuiască la orfelinatul lui Gordon. Nefericit cu viața sa, Benga s-a mutat în cele din urmă în Virginia, pentru a trăi cu o familie de prieteni de-ai lui Gordon.

Acesta a aranjat ca dinții lui Benga să fie acoperiți și l-a înscris într-o școală pentru copiii negri. De asemenea, i-a aranjat un loc de muncă la o fabrică locală de tutun, unde se pare că a fost foarte popular.

Cu toate acestea, în 1914, Benga își planifica întoarcerea definitivă în Africa. Decisese că viața în America nu era pentru el. Cu banii pe care-i câștigase, Benga a început să își aranjeze plecarea și să caute cea mai rapidă rută spre țara sa natală.

Între timp, Leopold al II-lea murise, iar guvernul belgian intervenise pentru a curăța o parte din mizeria pe care regele o lăsase în urma sa. Părea că, în sfârșit, în Congo urma să răsară soarele sub care să-și găsească și Ota Benga un loc. Era timpul să plece acasă pentru totdeauna.

Dar această călătorie de întoarcere nu a mai avut loc. Izbucnirea Primului Război Mondial a bulversat transportul transatlantic, iar ocupația germană din Belgia a aruncat Congo într-un haos birocratic: nimeni nu putea intra, nimeni nu putea ieși din țară.

La 20 martie 1916, deprimat de gândul că nu se mai putea întoarce acasă, Ota Benga s-a împușcat în inimă.

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA( personaje) | Lasă un comentariu

3 înșelătorii și descoperiri științifice false care au zguduit lumea

Noile descoperiri științifice îi pot aduce autorului faimă, celebritate și prestigiu. Dar pentru fiecare cercetător sau inventator autentic, mii de oameni de știință, inventatori aspiranți și persoane care se voiau a fi descoperitori au muncit în zadar.

Ei au încercat cu disperare, fără să reușească să găsească următoarea mare descoperire, care să le aducă faimă, bogăție și prestigiu.

Nu este surprinzător că unii dintre ei au recurs la mijloace lipsite de etică în încercarea de a dobândi renumele, respectul sau averea pe care nu le puteau câștiga pe merit.

Pe scurt, au falsificat, au mințit și au inventat povești. Urmează cele mai remarcabile trei înșelătorii și descoperiri științifice false care au marcat istoria.

1. Descoperiri științifice false – Viața pe Lună

descoperiri științifice

Marea înșelătorie cu Luna: Ilustrații dintr-o versiune italiană din 1836. Foto: Smithsonian Magazine

În vara lui 1835, entuziasmul cuprinsese America. Un ziar din New York, The Sun, a anunțat recenta descoperire a faptului că există viață și civilizație pe Lună.

Într-o serie de șase articole, începând din 25 august, ziarul a povestit cum Sir John Herschel, astronomul de frunte al epocii, folosise telescoape puternice pentru a studia suprafața Lunii.

Ceea ce a văzut l-a uimit și a schimbat toate cunoștințele de până atunci ale omenirii. Reușitele astronomului erau cu adevărat uimitoare:

„Folosind un telescop de dimensiuni imense, bazat pe un principiu cu totul nou, Sir John Herschel a descoperit planete în alte sisteme solare și a stabilit noi teorii revoluționare. De asemenea, a rezolvat sau a corectat aproape orice problemă de astronomie”.

Dar toate acestea erau doar vârful aisbergului: Herschel descoperise viață pe Lună. Potrivit ziarului The Sun, telescopul lui Herschel a descoperit că Luna fojgăia cu forme de viață.

Din observatorul său din Capul Bunei Speranțe, astronomul a văzut oceane, râuri și arbori. O varietate întreagă de animale umblau pe suprafața lunară, inclusiv capre, bizoni, castori care umblau pe două picioare și unicorni.

Și deasupra tuturor zburau creaturi care semănau cu oamenii, aveau aripi de liliac și construiau case și temple. După cum detalia The Sun într-o serie în șase părți, preluată din Jurnalul Științelor din Edinburgh, Herschel călătorise până la Cap în 1834.

Făcuse asta pentru a cataloga stelele din Emisfera de Sud.

descoperiri științifice

Marea înșelătorie cu Luna: Detaliile înfățișează oameni-lilieci, bizoni, castori pe două picioare și inorogi

Totuși, el a descoperit mult mai mult decât stele cu telescopul său puternic, atunci când l-a îndreptat înspre Lună. Mai întâi, a descoperit vegetație, o întindere de ape, o plajă și un șir de pirmaide.

După ce a ajustat telescopul pentru a obține mai multe detalii, a văzut turme de animale asemănătoare cu bizonii. Au urmat capre albastre, care semănau cu unicornii.

Și mai multe animale, cum ar fi castorii umblători, au fost descrise în cel de-al treilea articol. Cel mai mare șoc a venit în cel de-al patrulea articol, care a anunțat descoperirea hominizilor.

Aceștia erau înalți de 1.2 metri și zburau cu aripi de liliac. „I-am denumit științific Vespertilio-homo, sau omul-liliac; și sunt, fără îndoială, creaturi inocente și fericite”, continua articolul.

Acesta a fost momentul în care entuziasmul a ajuns la paroxism. A fost și momentul în care autorii au descoperit că subestimaseră cu mult naivitatea publicului.

Articolele se voiau a fi o satiră, lucru pe care autorii îl credeau evident. Dar lucrurile au sfârșit prin a fi luate de bune. Până la urmă, autorii au pus capăt poveștii prin distrugerea accidentală a telescopului.

Acesta fusese lăsat expus la soare, ale cărui raze au dezlănțuit un incendiu care a distrus telescopul și observatorul. Nu mai trebuie să spunem că Sir John Herschel nu a revendicat niciodată acele descoperiri științifice care i se atribuiau sau că nu făcuse niciodată astfel de observații legate de Lună.

2. Descoperiri științifice false – Farsa omului de Piltdown

descoperiri științifice

Omul de Piltdown, o struțo-cămilă care ar fi trebuit să satisfacă pretențiile științifice rasiste ale britanicilor

În 1912, Charles Dawson, un arheolog amator englez, a anunțat una dintre cele mai importante descoperiri științifice din istorie: fosilele umanoide din Piltdown, Marea Britanie. Într-un strat de nisip din pleistocen, Dawson găsise rămășițele fosilizate ale unui craniu, un maxilar și alte părți ale corpului.

Cel dintâi paleontolog al Marii Britanii a spus că fosilele erau dovada unei specii necunoscute proto-umane. Acestea au fost numite „veriga lipsă” dintre primate și om.

Astfel, ele dovedeau teoria controversată care susținea că omul descinde din primate. Toate acestea au fost acceptate cu un spirit lipsit de critică de către mulți oameni de știință britanici de frunte.

În continuare, s-au făcut săpături în zonă în 1913 și 1914 și au fost descoperite unelte de piatră. La o distanță de 3 kilometri, au fost dezgropați dinți și alte fragmente de craniu.

Au fost găsite și rămășițe de animale și un misterios os cioplit care semăna cu o bâtă de cricket. Entuziasmul a crescut cu fiecare descoperire nouă.

Rasismul și etno-naționalismul endemic din epocă au încurajat confirmările partizane ale oamenilor de știință britanici. Aceștia au interpretat „probele” în lumina cea mai favorabilă pentru prejudecățile lor.

La acea vreme, era în creștere convingerea științifică potrivit căreia evoluția de la primată la om a avut loc în Africa. Acolo fuseseră descoperite fosilele de homo erectus, un hominid timpuriu.

Asta însemna că leagănul omenirii era în Africa și că toți oamenii erau de origine africană. Ideea că erau, în ultimă instanță, africani, era prea iritantă pentru mulți europeni, inclusiv pentru mulți reprezentanți ai comunității științifice britanice.

descoperiri științifice

Opt savanți de seamă ai vremii examinează craniul omului de Piltdown. Pe perete, în fundal, veghează portretul lui Charles Darwin. Pictură de John Cooke, 1915

Omul de Piltdown a oferit o alternativă fezabilă. Acesta a reprezentat o ieșire convenabilă din dificultățile pe care originea africană a omului o reprezenta pentru teoriile rasiste ale vremii.

Mai mult, dacă „veriga lipsă” descoperită în Anglia era autentică, aceasta însemna că Anglia jucase un rol de seamă în evoluția omului. De asemenea, autenticitatea „verigii lipsă” sprijinea credința că europenii, sau cel puțin britanicii, evoluaseră separat și nu erau de origine africană.

Astfel, teoriile rasiste conform cărora europenii erau o ramură distinctă și superioară a familiei europene puteau continua neabătute. De fapt, descoperirea de la Piltdown era o farsă crudă.

Totuși, din cauza unei combinații de inepție și rasism, descoperirea de la Piltdown a fost îmbrățișată cu fervoare. Ea a fost apărată de mare parte din cercurile științifice britanice.

A durat patru decenii până când omul de Piltdown a fost demascat. Astfel, acesta a fost una dintre cele mai de succes înșelătorii științifice ale lumii.

Dar a fost și una dintre înșelătoriile care au provocat cele mai multe pagube. În timpul acelor decenii, puține resurse au fost direcționate pentru studierea evoluției omului în Africa.

Până la urmă, acolo au fost găsite adevăratele „verigi lipsă”. În ciuda finanțării slabe pentru explorarea arheologică a Africii, mai mulți proto-hominizi au fost descoperiți în Africa în anii ’30.

Aceste așa-zise descoperiri științifice, cuplate cu alte descoperiri referitoare la omul de Neanderthal, l-au transformat pe omul de Piltdown într-o deviație ciudată a evoluției umane. Totuși, înșelătoria avea apărătorii ei vehemenți și abia în 1953-1954 fosilele au fost supuse unei reexaminări științifice riguroase.

S-a dovedit că acestea erau fragmente ale unui craniu uman modern vechi de 600 de ani, maxilarul și dinții unui urangutan și un dinte de cimpanzeu. Testele chimice au arătat că oasele fuseseră pătate pentru a părea mai vechi.

De asemenea, dinții de primată fuseseră piliți pentru a fi mai asemănători celor umani. Cât despre făptaș, s-a dovedit că acesta era un angajat nemulțumit al muzeului.

El se răzbuna astfel pe șeful său, paleontologul de frunte al Marii Britanii, fiindcă acesta îi refuzase o mărire de salariu.

3. Descoperiri științifice false – Uriașii din Patagonia

descoperiri științifice

O gravură din 1766 înfățișează întâlnirea britanicilor cu uriașii din Patagonia

În timpul călătoriei în jurul lumii, expediția spaniolă condusă de Fernando Magellan a aruncat ancora pe țărmul Patagoniei. Acesta era o regiune puțin populată din capătul sudic al Americii de Sud.

Acolo, europenii au făcut una dintre cele mai neobișnuite… descoperiri științifice: au întâlnit un uriaș dezbrăcat, care cânta și dansa pe țărm. Magellan i-a ordonat unuia dintre oamenii săi să ia contact cu acesta.

Omul a făcut asta în timp ce cânta și dansa la rândul lui, pentru a-și dovedi prietenia. Uriașul a fost dus ca să-l întâlnească pe Magellan.

Iată cum descrie evenimentul un scrib care a ținut un jurnal transformat mai apoi într-o carte care povestea călătoria:

„Când a ajuns înaintea noastră, a început să se minuneze și să-i fie frică. A ridicat un deget în sus, deoarece credea că am venit din ceruri. Și era atât de înalt, încât cel mai înalt dintre noi îi ajungea numai până la brâu.”

Exploratorii au continuat și au întâlnit restul tribului. În săptămânile următoare, au vânat cu ei și au construit o casă pe țărm în care să-și depoziteze proviziile.

Când Magellan s-a pregătit să plece, a vrut să ia cu el niște patagonezi pentru a-i prezenta în Spania. Așa că a invitat câțiva pe vasele lui, ademenindu-i cu daruri.

Acolo i-a îmbătat până când și-au pierdut cunoștința și i-a pus în lanțuri. Când patagonezii și-au revenit, vasele plecaseră și se îndepărtau deja de pământurile lor.

Din păcate, patagonezii răpiți nu au supraviețuit călătoriei. De altfel, nici Magellan nu a supraviețuit. Totuși, marinarii care au dus la bun sfârșit călătoria și s-au întors în Spania au adus cu ei înapoi povestea fantastică a unui tărâm locuit de uriași.

descoperiri științifice

Un cuplu de uriași de Patagonia (cu bebeluș) primește un dar de la vizitatorul european

Povestea a continuat să ia amploare. Călătorii de mai târziu au descris întâlniri cu patagonezi care aveau 3 metri înălțime.

Alții au întâlnit patagonezi care aveau înălțimea de 3.6 metri. Și alții au întâlnit patagonezi care se ridicau cu mult deasupra oamenilor obișnuiți și măsurau 4.5 metri în înălțime.

Mărturii despre uriașii din America de Sud au fascinat imaginația europenilor pentru mai bine de 250 de ani. Prima provocare la adresa poveștilor cu uriași a venit din partea celebrului marinar și pirat englez, Sir Francis Drake.

Acesta întâlnise patagonezi în timpul propriei sale călătorii în jurul lumii. Iată ce spune nepotul său:

„Magellan nu s-a înșelat cu totul când i-a numit pe aceștia uriași, fiindcă ei diferă în general de oamenii obișnuiți atât în statură, mărime și forță a corpului, cât și în hidoșenia vocii lor. Dar nu sunt deloc atât de monstruoși și de gigantici cum au fost prezentați. Unii dintre englezi erau la fel de înalți cât cel mai înalt dintre ei. Dar spaniolii nu au crezut că vreun englez va veni aici ca să-i dezmintă, și de aceea au mințit cu îndrăzneală.”

Totuși, poveștile despre uriașii sud-americani au persistat. Chiar până în 1766 au circulat zvonuri potrivit cărora echipajul unui vas al Marinei Regale Britanice întâlnise un trib de indigeni înalți de 2.7 metri.

Totuși, când darea de seamă a călătoriei a fost publicată, s-a consemnat că indigenii aveau înălțimea de 2 metri. Erau destul de înalți, dar nu incredibil de înalți și în mod sigur nu erau uriași.

În realitate, membrii tribului vizat, numit Tehuelche, erau mai mari decât media. Înălțimea lor era de aproximativ 1.8 metri.

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Evul Mediu dezvăluit: 10 pericole mortale care te pândeau la tot pasul

Evul Mediu nu a fost supranumit degeaba Epoca Întunecată. A trăi în acele vremuri însemna să te supui constant riscurilor.

Fie că era vorba de bolile care făceau ravagii, de violența omniprezentă în viața de zi cu zi sau de gândirea limitată a societății, Evul Mediu a fost în mod cert una dintre cele mai grele perioade ale istoriei omenirii.

În cele ce urmează, vă prezentăm câteva exemple ale pericolelor cu care se confruntau oamenii acelor vremuri.

1. Ciuma a făcut ravagii în Europa

Evul Mediu - Ciuma


Ciuma a fost unul dintre cele mai importante cauze de deces în Evul Mediu. Boala a avut un efect devastator asupra populației Europei în secolele al XIV-lea și al XV-lea. Cunoscută și sub numele de Moartea Neagră, ciuma era transmisă de purici și, cel mai adesea, de șobolani.

A ajuns în Europa în 1348 și a făcut zeci de mii de victime în Italia, Franța, Germania, Scandinavia, Anglia, Spania și Rusia. Ciuma bubonică se manifesta prin apariția de umflături extrem de dureroase pe întregul corp, care, din cauza hemoragiilor din țesut, deveneau de culoare albastru închis până la negru.

Forma septicemică, ce avea o rată de mortalitate de 90-100% la bolnavii netratați, se manifesta prin febră ridicată, dureri de cap, frisoane și hemoragii puternice. Unele forme de ciumă erau atât de contagioase încât se transmiteau printr-un simplu strănut sau prin salivă.

Moartea Neagră a ucis între un sfert și o jumătate din populația Europei, iar oamenii vremii nu știau nici ce o cauza, nici cum se puteau proteja. Cei infestați aveau doar 20-30% șanse să supraviețuiască primei săptămâni.

În Anglia, 35-40 de oameni din 100 riscau să moară de ciumă. În perioada în care ciuma făcea ravagii, în Florența speranța de viață era de 20 de ani.

2. Călătoriile: condiții groaznice și risc de atacuri

Evul Mediu - Calatorii


Oamenii din Evul Mediu se expuneau la multiple pericole atunci când călătoreau. În primul rând, spațiile de cazare curate erau greu de găsit. Din această cauză, călătorii erau forțați să doarmă adesea sub cerul liber, iar pe timpul iernii riscau să moară de frig.

În timp ce cei care călătoreau în grupuri erau cât de cât protejați, jafurile sau chiar crimele erau o constantă a vieții din Evul Mediu. O altă problemă cu care se confruntau cei ce se aflau în deplasare era dificultatea de a găsi mâncare sau băutură.

Dacă nu aveau în drum vreun han sau o mănăstire, oamenii recurgeau la furt pentru a-și potoli foamea. Bolile erau și ele periculoase: dacă te îmbolnăveai pe drum, nu aveai nicio garanție că vei primi îngrijiri medicale.

În medie, un călător din Evul Mediu făcea pe jos aproximativ 16 – 32 de kilometri pe zi sau 26-38 de kilometri călare, călătoriile cu barca erau ceva mai spornice, ajungând la 120-200 de kilometri într-o singură zi.

3. Foametea, la ordinea zilei în Evul Mediu

Evul Mediu - Foamete


Foametea era un pericol real pentru oamenii din Evul Mediu. Confruntându-se cu crize alimentare din cauza vremii proaste și a recoltelor slabe, oamenii mureau de foame sau abia supraviețuiau, mâncând scoarță de copac, fructe de pădure sau grâu mucegăit.

Mulți sufereau de malnutriție și deveneau vulnerabili în fața bolilor, astfel că, dacă nu mureau de foame, mureau în urma epidemiilor. Boli precum tuberculoza, sudoarea engleză, variola, dizenteria, febra tifoidă și infecțiile intestinale făceau ravagii în Evul Mediu.

Marea Foamete din secolul al XIV-lea a fost cea mai grea. Schimbările climatice au dus la o scădere drastică a temperaturilor medii, iar timp de șapte ani, între 1315 și 1322, Europa de Vest a fost măturată de ploi abundente.

Fermierii se chinuiau să planteze, să crească și să recolteze culturile, care și așa erau de o calitate slabă. Din cauză că nu aveau ce mânca, aproape 15% din englezi au murit în această perioadă.

4. Nașterea se solda adesea cu… moarte

Evul Mediu - Nastere


În zilele noastre, tehnologiile avansate au făcut ca riscul la care se supun mama și fătul în timpul sarcinii să fie minime. Cu toate acestea, în Evul Mediu, nașterea era un eveniment extrem de periculos.

Travaliul putea dura chiar și câteva zile, unele femei murind de epuizare. Tehnica cezarienelor era cunoscută la acea vreme, dar era utilizată doar în cazuri extreme, atunci când mama era pe moarte sau deja moartă.

Femeile însărcinate erau asistate de cele mai multe ori de asistente, și nu de doctori. Acestea le ajutau pe femei în timpul travaliului și, dacă era nevoie, îi puteau boteza de urgență pe copiii în pericol să moară.

Cele mai multe asistente nu aveau nici un fel de formare și se bazau doar pe experiența câștigată de-a lungul vremii. Dacă supraviețuiau travaliului, mamele riscau să moară de infecții postnatale sau din cauza complicațiilor.

Ustensilele medicale erau rudimentar, multe operațiuni fiind realizate cu mâna.

5. Copilăria, cea mai vulnerabilă perioadă

Evul Mediu - Copilarie


Copilăria era o perioadă plină de riscuri în Evul Mediu, iar mortalitatea era extrem de ridicată. Conform statisticilor, 20-30% dintre copiii sub 7 ani mureau.

Această categorie de vârstă era cea mai vulnerabilă în fața malnutriției, bolilor și infecțiilor. Cauzele de deces variau de la variolă, tuse convulsivă, accidente, varicelă și până la tuberculoză și infecții.

De asemenea, din cauza malnutriției cronice, laptele mamelor din Evul Mediu era slab calitativ și nu ajuta prea mult la creșterea imunității. Copiii nu erau mai protejați nici dacă se nășteau în familii cu situație bună.

De exemplu, între 1330 și 1479, o treime din copiii familiilor de nobili englezi au murit înainte de a împlini 5 ani.

6. Intemperiile cauzau tragedii

Evul Mediu - Clima


Majoritatea populației din Evul Mediu trăia în mediul rural, iar vremea era foarte importantă pentru cei care lucrau pământul sau depindeau de el. Condițiile meteo nefavorabile, întinse pe perioade îndelungate, cauzau probleme în semănat și creștere și, în final, la o recoltă slabă.

Dacă verile erau reci și umede, multe culturi erau distruse. Aceasta era o problemă majoră, având în vedere că cerealele erau principala sursă de mâncare pentru majoritatea.

Asta s-a întâmplat în special în secolele XIV-XVI, când calota glaciară a crescut. Până în 1550, ghețarii crescuseră în dimensiuni, iar oamenii se confruntau cu efectele devastatoare ale climei, care era tot mai caldă și tot mai umedă.

Față în față cu această problemă, oamenii din Evul Mediu făceau orice pentru a se asigura de vreme bună. În Europa existau ritualuri pentru arat, semănat și recoltă, dar și rugăciuni speciale, slujbe și procesiuni pentru vreme bună și fertilitate.

Mai mult, oamenii credeau că vremea este mai mult decât un fenomen natural. Se credea că vremea rea este adusă de păcatele oamenilor – crime, incest sau certuri în familie.

Uneori, ei dădeau vina pe vrăjitoare, care, în opinia omului medieval, controlau vremea și distrugeau recoltele. Conform Malleus Maleficarum, tratatul despre vrăjitoare publicat în 1487, vrăjitoarele puteau produce furtuni, vijelii și fulgere fatale pentru oameni și animale.

7. Violența era peste tot

Evul Mediu - Violenta


Violența era un pericol omniprezent în viața oamenilor din Evul Mediu. Conform registrelor vremii, violența îmbrăca forme diverse: bătăi pe străzi sau în taverne, revoltele vasalilor împotriva stăpânirii, răscoalele țărănești, violuri, atacuri și crime.

Rivalitățile dintre familii se întindeau pe mai multe generații și îmbrăcau forme dintre cele mai sângeroase.V inovăția sau nevinovăția se stabileau în mod regulat prin dueluri, iar în Țara Galilor nobilii puteau să-și mutileze, castreze sau ucidă rivalii politici fără nicio problemă.

De asemenea, mulți oameni sfârșeau sângeros în războaie, fie ele regionale sau internaționale, sau în cruciade. De exemplu, în timpul Războiului Rozelor, în bătălia de la Towton au murit 30.000 de oameni.

8. Erezia era aspru pedepsită

Evul Mediu - Erezia


În Evul Mediu, putea fi periculos și să nu fii de aceeași părere cu ceilalți. Cei care aveau opinii teologice sau religioase diferite erau priviți drept eretici, care se împotrivesc învățăturilor creștine.

Aceste grupuri includeau evrei, musulmani, dar și creștini cu opinii considerate neortodoxe, cum ar fi catharii. În secolul al XI-lea, regi, misionari, cruciați, comercianți și oameni simpli luptau pentru a asigura victoria creștinismului în zona Mării Mediterane.

Evreii și musulmanii au fost și ei persecutați, expulzați și uciși în Europa creștină. În Anglia, Edward I a interzis prezența evreilor în Anglia în 1290, iar această interdicție a fost înlăturat abia în anii 1600.

La fel s-a întâmplat cu evreii și în Spania, iar musulmanilor li s-a permis să rămână doar dacă se converteau la creștinism. Tot în Europa Evului Mediu s-a născut și teribila Inchiziție Spaniolă, menită să-i descopere și pedepsească pe toți ereticii.

9. Vânătoarea, ocazie bună pentru accidente

Evul Mediu - Vanatoare


Vânătoarea era un hobby important pentru regii și aristocrații din Evul Mediu, iar cei mai pricepuți vânători erau foarte admirați. Cu toate acestea, acest „sport” venea și cu riscurile aferente.

Vânătorii erau adesea răniți sau uciși în accidente: cădeau de pe cal, erau străpunși de săgeți rătăcite, atacați de cerbi, mistreți sau urși.

Există multe exemple de regi și nobili care au sfârșit tragic în timpul partidelor de vânătoare: împăratul bizantin Vasile I a murit în 886 după ce a fost străpuns de coarnele unui cerb și târât peste 24 de kilometri.

10. Moartea prematură sau subită

Evul Mediu - Moarte subita


Moartea prematură sau subită era obișnuită în Evul Mediu. Majoritatea oamenilor mureau tineri, dar mortalitatea depindea de statut, stare financiară sau locul de domiciliu.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, speranța medie de viață a nobililor din Anglia era de doar 24 de ani pentru bărbați și 33 pentru femei. În Florența, în anii 1400, bărbații trăiau în medie 28,5 ani, iar femeile 29,5.

Publicat în LUMEA ANTICA SI MEDIEVALA | Lasă un comentariu

5 urmași ai lui Hitler trăiesc și astăzi, dar vor să omoare dinastia

Există cinci descendenți direcți ai familiei Hitler. Dorința lor este să fie ultimii urmași. Peter Raubal, Heiner Hochegger, Alexander, Louis și Brian Stuart-Houston sunt oameni foarte diferiți.

Peter a fost inginer, Alexander a lucrat în domeniul asistenței sociale. Louis și Brian au o firma de amenajări exterioare. Peter și Heiner trăiesc în Austria, în vreme ce frații Stuart-Houston trăiesc în Long Island, la mică distanță unul de celălalt.

S-ar părea că cei cinci bărbați nu au nimic în comun, în afară de un detaliu extrem de important. Sunt ultimii descendenți ai familiei lui Adolf Hitler. Și toți sunt foarte hotărâți să rămână cei din urmă urmași.

urmasii lui hitler - adolf hitler eva braun

Adolf Hitler alături de iubita sa, Eva Braun, cea care avea să-i fie soție timp de 45 de minute, înainte de a se sinucide amândoi

Adolf Hitler a fost căsătorit doar 45 de minute înainte de a se sinucide, iar sora sa, Paula, nu s-a căsătorit niciodată. În pofida unor zvonuri că Adolf ar fi avut un fiu ilegitim, nici Fuhrerul, nici sora sa nu au avut copii, făcându-i pe toți să creadă pentru mult timp că bagajul genetic al familiei Hitler murit odată cu ei.

Cu toate acestea, istoricii au descoperit că, chiar dacă familia lui Adolf a fost mică, cinci descendenți ai acesteia sunt încă în viață. Înainte de a se căsători cu Klara (care avea să-l nască pe Adolf), tatăl său, Alois, a fost însurat cu o femeie pe nume Franni.

Cu Franni, Alois a avut doi copii, Alois jr. și Angela. Alois jr. și-a schimbat numele după război și a făcut doi copii, William și Heinrich. William este tatăl fraților Stuart-Houston.

urmasii lui hitler - alois si klara

Părinții lui Adolf Hitler, Klara și Alois

Angela s-a căsătorit și a avut trei copii, Leo, Geli și Elfriede. Geli (Geli Raubal) a intrat în istorie în urma relației „nepotrivite” pe care ar fi avut-o cu unchiul său Adolf, care s-a soldat cu sinuciderea ei.

Leo și Elfriede s-au căsătorit și au avut fiecare copii, băieți. Peter este fiul lui Leo, iar Heiner este băiatul Elfridei.

Încă din copilărie, frații Stuart-Houston au știut din ce familie se trag. Pe când era copil, tatălui lor i se spunea Willy. Fuhrerul îi spunea „nepotul meu scârbos”.

„Nepotul scârbos” al lui Hitler

În copilărie, nepotul scârbos a încercat să facă bani de pe seama faimei unchiului său, încercând chiar să-l șantajeze pentru bani și cerându-i să-l angajeze pe diverse funcții. Totuși, pe măsură ce norii războiului se adunau pe cerul Germaniei, iar adevăratele intenții ale unchiului său au început să fie din ce în ce mai clare, Willy s-a mutat în America.

urmasii lui hitler - angela si geli

Sora lui Adlf, Angela, alături de fiica sa, Geli

În cele din urmă, după război, și-a schimbat numele. A ajuns să nu mai vrea să aibă nicio legătură cu Adolf Hitler. S-a stabilit în Long Island, s-a căsătorit și a avut patru copii, dintre care unul a murit într-un accident de mașină.

Vecinii lor și-i aminteau pe toți ca fiind „extrem de americani”, însă unii își mai aminteau și că Willy semăna foarte bine cu un anumit personaj sumbru… Cu toate acestea, băieții au remarcat că legăturile de familie ale tatălui lor erau rareori discutate cu străinii.

Imediat ce au aflat adevărata poveste a familiei lor, cei trei frați au făcut un pact: niciunul nu va avea copii, iar genealogia familiei Hitler va muri odată cu ei. Verii lor din Austria au luat aceeași decizie.

Peter Raubal și Heiner Hochegger nu s-au căsătorit, nu au făcut copii și nici nu intenționează să facă. La fel ca frații Stuart-Houston, nu sunt deloc interesați să ducă mai departe moștenirea lui Adolf Hitler.

urmasii lui hitler - arborele genealogic

Arborele genealogic al familiei Hitler

În 2004, când identitatea reală a lui Heiner a fost descoperită, s-a pus problema dacă descendenții lui Adolf Hitler vor primi bani din drepturile de autor al cărții „Mein Kampf” („Lupta mea”), scrisă de Hitler și vândută în milioane de exemplare în toată lumea. Toți cei care mai sunt încă în viață spun că nu vor să aibă nimic de-a face cu așa ceva.

„Da, știu despre povestea moștenirii lui Hitler, dar nu vrea să am nimic de-a face cu asta. Nu voi face nimic în această privință. Vreau doar să fiu lăsat în pace”, a declarat Peter pentru cotidianul german Bild am Sonntag.

Toți cei cinci urmași ai familiei Hitler au aceeași atitudine. Așadar, se pare că ultimele vlăstare ale familiei lui Adolf Hitler se vor stinge… Cel mai tânăr dintre ei are 48 de ani, iar cel mai bătrân, aproape 90 de ani.

Probabil că nu există o ironie mai mare: omul care și-a făcut un țel în viață din crearea unei noi rase prin eliminarea altora a ajuns să-și stârpească propria familie, involuntar…

Publicat în ISTORIE RECENTA (europeana) | Lasă un comentariu

Zeul Soarelui și secretele îngropate ale preoților din antichitate

Soarele este unul dintre cele mai vechi simboluri ale divinității. Numeroase civilizații antice au plasat această stea în centrul universului lor spiritual, guvernat de zeul Soarelui.

Soarele dă viață, ne reamintește că suntem muritori și ne dă speranța că renașterea este posibilă. Arheologii din întreaga lume au descoperit o mulțime de obiecte enigmatice.

Multe dintre ele sunt indicii despre modul în care concepeau universul aceste civilizații prefăcute în praf.

10. Cea mai veche descriere a unei eclipse solare

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate


Pe 30 noiembrie 3340 î.e.n., membrii unui cult al Soarelui de pe teritoriul de astăzi al Irlandei au sculptat prima reprezentare cunoscută a unei eclipse de Soare. Megaliții pe care a fost reprezentat acest fenomen se află la situl arheologic Cairn L, din regiunea irlandeză Meath.

Cercetătorii au descoperit că, pe 1 noiembrie și 2 februarie, soarele iluminează o cameră specială din acest complex, marcând astfel mijlocul perioadei dintre solstiții și echinocții. Cu ajutorul calculelor astronomice, experții au putut să determine vârsta exactă a acestor gravuri.

Din cele 92 de eclipse pe care le-au analizat, singura care s-a potrivit cu locul în care se află megaliții a fost cea din 3340 î.e.n. Astfel, gravura de pe pietrele de la Cairn L a devenit cea mai veche reprezentare a unei eclipse solare.

Ea o depășește ca vechime pe cea realizată de chinezi în 2800 î.e.n. În situl de la Cairn L au fost descoperite o mulțime de artefacte, inclusiv două sfere de piatră finisate cu mare precizie.

Poți afla mai multe despre misterioasele sfere de piatră care apar peste tot în lume din acest articol: Această enigmatică sferă de piatră ar putea rescrie istoria. A existat o civilizație avansată în Balcani?

9. Sacrificii umane la mayași

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate

Imaginea celor doi frați gemeni, care s-au transformat în Soare și Lună, descoperită pe o bucată de ceramică mayașă. Foto:

La situl Tikal, arheologii au descoperit mai multe elemente care par să indice că civilizația mayașă obișnuia să facă sacrificii umane, pentru a aduce astfel ofrande zeului soarelui. Într-o groapă din Tikal au fost descoperite corpurile unui băiat cu vârsta între 10 și 14 ani și al unui bărbat de 35-40 de ani.

Ambii au fost uciși și arși într-un ritual elaborat. Lamele din obsidian descoperite lângă cadavre și leziunile de la nivelul toracelui uneia dintre victime sugerează că cei doi au fost uciși înainte de a fi arși.

Cercetătorii cred că ritualul în care au fost sacrificați cei doi era menit să pună în scenă mitul a doi gemeni care au murit, iar apoi au renăscut pentru a deveni Soarele și Luna.

Deși această legendă este răspândită pe întregul teritoriu al Americii Centrale, nu există dovezi concrete ale sacrificiilor umane asociate cu acest mit.

8. Zeul soarelui și mormântul preotesei sale

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate


În 1921, arheologii au descoperit, în Danemarca, mormântul unei preotese care făcea parte dintr-un cult care îl venera pe zeul soarelui. Denumită „Fata din Egtved”, preoteasa a fost îngropată într-un sicriu de stejar, împreună cu copilul ei. Tânăra avea între 16 și 18 ani la momentul morții.

Avea înălțimea de 1,60 metri și a fost înmormântată purtând o curea cu catarama de bronz, în forma Soarelui. Aceste elemente indică faptul că tânăra era preoteasă într-un cult care se închina la pe zeul soarelui.

Analiza izotopică a danturii Fetei din Egtved a arătat că, cel mai probabil, tânăra s-a născut în Pădurea Neagră, la 800 de kilometri mai la sud. Hainele ei erau caracteristice acelei epoci în Danemarca, însă au fost confecționate din piei de animale care se găseau în altă parte.

Cel mai probabil, „Fata din Egtved” a ajuns în Danemarca în urma căsătoriei cu un șef de trib local și a fost înmormântată în țara ei adoptivă.

7. Aurul magic al Britaniei

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate


Pentru a confecționa artefacte sacre, civilizațiile care venerau zeul soarelui și care trăiau în epoca bronzului pe teritoriul de astăzi al Irlandei se aprovizionau cu aur „magic”, pe care-l transportau peste mare. După ce au analizat aurul folosit la realizarea de artefacte vechi de 4.000 de ani, cercetătorii au descoperit că materialul a fost adus din sud-vestul Britaniei.

Din informațiile strânse până acum reiese că regiunea de sud-vest a Britaniei era o sursă bogată în aur. De aici se aprovizionau multe popoare care trăiau în celelalte zone ale insulei.

Se pare că aurul extras de aici era de o calitate superioară și de aceea era utilizat pentru confecționarea obiectelor importante, cu semnificație aparte. De aceea, aurul din sud-vestul Britaniei era cel mai adesea modelat în forme care reprezentau soarele.

Aceste obiecte erau folosite în ritualurile de venerare a divinității supreme, zeul soarelui.

6. Carul solar de la Trundholm

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate

Foto: Malene Thyssen

În 1902, într-o mlaștină din Danemarca, arheologii au descoperit ceea ce se numește acum Carul solar de la Trundholm. Datat între 1800 și 1600 î.e.n, artefactul cu o lungime de 53 de centimetri este format dintr-un cal, șase roți și un disc, toate confecționate din bronz.

De asemenea, o fațetă a discului era poleită cu o foiță subțire de aur. Deși pare a avea funcții ritualice, obiectul ar putea fi mai mult decât atât. Klaus Ramdsborg, profesor de arheologie la Universitatea din Copenhaga, a avansat teoria conform căreia Carul de la Trundholm ar fi un calendar.

El a explicat că fațeta poleită cu aur, reprezentând „fațeta Soarelui”, reprezintă o treime din anul solar, iar fațeta închisă la culoare, „fațeta Lunii”, reprezintă șase luni. Ideea „Soarelui călător” apare în numeroase mitologii antice.

În religiile nordice, hindusă, celtică, grecească sau egipteană, Soarele era „transportat” pe cer de o zeitate sau un animal solar. Așadar, calul care trage Carul solar de la Trundholm ar putea fi exact un astfel de animal mitologic.

5. Cimitirele navale de la Abydos

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate


În anul 2000, în timp ce excavau orașul antic Abydos, din Egipt, arheologii au descoperit epavele a 14 nave vechi de milenii. Printre ele, una ce datează de mai bine de 5000 de ani.

Cimitirul naval de la Abydos se află în apropierea monumentului funerar al unui faraon din a doua dinastie egipteană, numit Khasekhemui. Potrivit unui articol publicat de, experții cred că navele au fost îngropate înaintea lui Khasekhemui și că, de fapt, erau menite să-l însoțească în viața de apoi pe un faraon mult mai vechi, chiar din prima dinastie.

La fel ca în cazul Carului solar de la Trundholm, navele de la Abydos au legătură cu credința vechilor egipteni. Potrivit acesteia, Ra, zeul Soarelui, călătorea pe cer într-o arcă solară, voiajul reprezentând ciclul regenerării zilnice a lui Ra.

Nimeni nu știe dacă navele au fost folosite înainte de a fi îngropate. Ele sunt suficient de mari încât să încapă 30 de vâslași pe fiecare parte și au fost cândva funcționale.

4. Templul danez al Soarelui

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate


Arheologii cred că pe insula daneză Bornholm s-a aflat, acum peste 5500 de ani, un complex de temple destinate venerării Soarelui. Potrivit, intrarea în complex era aliniată cu solstițiul de vară, iar cercetătorii au descoperit aici o multitudine de discuri de piatră, pe care sunt gravate raze solare.

Unii afirmă că discurile solare ar fi, de fapt, hărți vechi, iar alții spun că este vorba de obiecte magice, folosite în timpul ritualurilor. În afară de discurile solare, numeroase, dar majoritatea sparte sau deteriorate, excavările au mai scos la iveală vase de ceramică și oase de animale.

Discurile solare au fost descoperite în mai multe situri de pe insula Bornholm, printre care Rispebjerg și Vasagard, fapt ce arată că pe insulă au existat mai multe temple dedicate zeului Soarelui.

3. Discul solar de la Monkton Farleigh

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate


În 1947, arheologii au descoperit un disc solar misterios, de aur, alături de rămășițele unui om îngropat în apropiere de Stonehenge. Cu o vechime de 4.500 de ani, foița subțire de aur înfățișează un cerc ce are în mijloc o cruce.

Istoricii sunt de părere că acest disc, lat de cinci centimetri, este o reprezentare a Soarelui, o practică întâlnită în ritualurile specifice epocii bronzului. Până acum, doar șase astfel de discuri au fost găsite.

Având în vedere raritatea sa, experții sunt de părere că discul solar i-a aparținut unei căpetenii locale. Pentru proprietar, discul a fost atât de prețios, încât nu s-a despărțit de el nici după moarte.

De asemenea, la Monkton Farleigh au fost găsite și resturi de ceramică și vârfuri de săgeți. Discul datează din perioada când a fost ridicat inelul central de piatră de la Stonehenge.

Pentru acești oameni care se închinau la zeul Soarelui, un disc de aur era mult mai mult decât un obiect decorativ. Cele două orificii de pe disc par să indice că obiectul era purtat ca un talisman.

2. Cercul din Goseck

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate


În 2002, câțiva studenți la arheologie au descoperit cel mai vechi observator solar din lume. Ei se aflau într-o tabără de practică și efectuau săpături lângă universitatea din Goseck, Germania.

Săpăturile au scos la iveală un monument preistoric circular cu două portaluri de piatră. Ambele erau aliniate cu poziția Soarelui la momentele solstițiilor de vară și de iarnă.

Cercul din Goseck are diametrul de 70 de metri. Un zid circular de lemn înconjoară un șanț îngust. Arheologii știau de aceste elemente, însă nu le-au descifrat niciodată funcțiile.

Catalogat drept „Stonehenge din Germania”, situl a devenit o fenomenală atracție turistică. Oamenii care au construit Cercul din Goseck aparțineau unei culturi care cunoștea roata olarului, care a dominat Europa Centrală timp de două secole, acum 6.600 de ani.

Cercuri similare de lemn au mai fost descoperite în Germania, Austria și Cehia. Credințele religioase ale acestor oameni de mult dispăruți sunt și astăzi un mister.

Cu toate acestea, descoperirea recentă sugerează că populația care a construit Cercul din Goseck venera obiecte celeste, constelații și – cel mai important – pe zeul Soarelui. Această arhitectură monumentală a fost ridicată cu mii de ani înainte ca egiptenii să fi construit piramidele.

1. Templul Soarelui al lui Ramses al II-lea

zeul soarelui si secretele ingropate ale preotilor din antichitate

Foto: NBC News

În 2006, arheoloii au descoperit un străvechi templu al soarelui sub o piață din Cairo. Templul a făcut cândva parte din orașul Heliopolis – centrul cultului solar antic egiptean. Inscripțiile descoperite nu au lăsat dubii în privința fondatorului: Ramses al II-lea.

O statuie în poziție așezată îl înfățișează pe conducătorul celei de-a 19-a dinastii, îmbrăcat în piele de leopard, veșmântul unui mare preot al lui Ra – zeul Soarelui și zeitatea supremă a egiptenilor. Unii cercetări sunt de părere că meșterii pietrari au modificat o statuie mai veche, astfel încât să semene cu Rames al II-lea.

Experții sunt de părere că acest cult solar egiptean își trăgea rădăcinile din Vechiul Regat, între anii 2700 și 2200 î.e.n. Rames al II-lea era renumit pentru campaniile militare pe care le-a desfășurat împotriva hitiților și sirienilor, dar și pentru proiectele sale arhitectonice uluitoare.

De-a lungul domniei sale (1279 – 1213 î.e.n.), faraonul a ridicat mai multe temple și statui, pentru a-și cinsti onoarea. Templul lui Ra din Heliopolis este cel mai mare dintre templele lui Ramses al II-lea descoperite până acum.

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Istoria a trei secole a fost falsificata, Teoria timpului fantoma

Teoria timpului fantoma este o alta teorie a conspiratiei, dezvoltata pentru prima data la inceputul anilor ’90, de catre teoreticienii germani Heribert Illig si Hans-Ulrich Niemitz. Acestia au incercat sa demonstreze ca anumite evenimente din istoria omenirii au fost inventate de Biserica Catolica. „Teoria timpului fantoma” este o incercare de a demonstra ca istoria a fost falsificata in mod grosolan. In ziua de astazi folosim calendarul Georgian. Adoptarea s-a a fost facuta in 1582 si motivatia principala a fost ca Pastele trebuia sa apara in mod corect in calendar. La prima vedere, singura problema a fost ca acest nou calendar a deviat timpul cu doar 10 zile. Heribert Illig a analizat cei 1582 de ani din calendarul Iulian si a ajuns la concluzia ca eroarea era de fapt de 13 zile. Aceasta descoperire a dat peste cap intreaga poveste a istoriei umanitatii. De ce au gresit astronomii bisericii cand au facut aceasta trecere de la un calendar la altul?  Illig a dat un raspuns simplu, pentru ca numarul de secole este mai mic decat cel real. Consiliul de la Niceea. Cand a avut loc consiliul de la Niceea? Ati ghicit, in anul 325; 1257 de ani inainte de schimbare, destul pentru a devia cu 10 zile. Ipoteza timpului fantoma a lui Illig a fost bazata pe gresita interpretare a unei observatii valide. Illig sustine ca secole intregi de istorie false au fost introduse de conducatorii de atunci si astfel intre anii 614-911 AD au fost adaugati nu mai putin 297 de ani care nu au existat in realitate si care au prelungit artificial istoria pana la cei peste 2000 de ani care credem noi, in mod complet eronat se pare, ca s-au scurs de la anul 1.

Cei care se fac vinovati de aceasta manipulare a istoriei sunt Imparatul roman Otto al II-lea, in complicitate cu Papa Silvestru al II-lea si probabil si cu Imparatul bizantin Constantin al VII-lea. Motivatia este una simpla si ciudata cel putin la prima vedere. Otto al II-lea vroia sa fie reprezentantul lui Cristos pe pamant in zorii mileniului al 7-lea (6.000 de ani dupa Creatie). Pentru ca aceasta falsificare sa fie dusa la bun sfarsit era nevoie ca cei trei sa inventeze mai multe evenimente istorice. In acest fel s-a nascut o poveste despre existenta unui mare imparat, Charlemagne (Carol cel Mare). Acest Carol cel Mare, se spune ca a fost incoronat pe 25 decembrie 800, o zi care a fost determinata, in urma cu 497 de ani, a fi ultima zi a lumii. Exista o serie de argumente istorice ce sustin aceasta teorie: Arheologii nu au descoperit nicio cladire care sa fi fost construita intre acesti ani. Exista constructii din perioada iustiniana, adica secolele V si VI, dar si din perioada lui Otto, adica secolele IX sau X. Oare cum este posibil? Timpul fantoma incepe in anul 614, intrucat acesta este anul in care Imperiul Bizantin a pierdut Ierusalimul si Sfanta Cruce. Interesant este faptul ca in anul  614 apare regele merovingian Clothar al II-lea, care s-a confruntat cu o rebeliune si a impus sistemul de conducere cu regenti „major domus”. Dar acest sistem a aparut pentru prima data in anul 911. Cum este posibil? Si bineinteles existenta regelui  Charlemagne (Carol cel Mare), care conform teoreticianului german nu a existat niciodata si a fost inventat pur si simplu. Terminarea perioadei fantome are loc in anul 911, conform cercetatorului german, cand a avut loc tratatul de pace intre ducele viking Rollo si regele Carol cel Simplu, prin care Normandia apartinea normanzilor.

articol preluat de pe

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Vetrele dacice din Danemarca

vatra dacicaFormula As: Bun venit în Danemarca! Poarta grea, de lemn, scârţâie tânguit, ca şi cum ar anunţa, sub văzduhul înalt al toamnei, întoarcerea fiului rătăcitor. Lucrătură de meşter dibaci, un drug zdra­văn o trânteşte pe dată la loc, între uluci. N-ai timp să dai înapoi dar nici n-ai de ce. Fiecare detaliu ce-ţi iese în cale te îmbie să intri, căci totul e la fel ca în amintirile tale din anii copilăriei, totul are rânduiala aceea veche a satului bunicilor după care tân­jeşti, totul are fami­liaritatea bună şi ocro­titoare a lui „acasă”. Şi gardul înalt, ca o palisadă, şi măştile păgâne, sculptate pe stâlpi, ca să alunge spi­ritele rele, şi iarba frumos cosită, şi curtea rânduită, cu fiecare unealtă pusă la locul ei. Şi casele, mai ales casele. Pitite de soare sub aco­perişuri înalte, din paie groase, acoperite cu muşchi, par mai mult nişte bordeie. Cobori cocârjat prin uşa joasă, ca să dai înăutru peste răcoarea lutului reavăn, cu care e podită casa: bârne groase, nuiele mi­gălos împletite, laviţe din scânduri negeluite, acope­rite cu pături de lână la fel de aspre, iar sus, în pod, maldăre de blănuri miţoase de oaie, atârnând de voie, ca-n stâna unui cioban. Pe dreapta cum intri e „poiata” animalelor. „Casa cea bună”, unde trage familia seara, istovită după o zi de muncă, se află în stânga, îndărătul unei uşi masive, cioplită dintr-un singur lemn. Pe cât de frust e locul, pe atât e de învăluitor. Feres­truicile, mici ca la bisericile maramureşene, aruncă în casa întunecată suliţe lungi de lumină, ce prefac colbul din aer, în pulbere fină, de aur. Raze miraculoase, ce duc, pre­cum steaua din Bethleem, exact înspre vatra de foc din mijlocul casei, pentru care ai bătut atâta amar de drum. Da, acea vatră este exact ce cauţi: vatra dacică, identificată de arheo­logii danezi.

– „Iată!”, îmi citeşte gândurile, într-o engleză molcomă, arheologul danez Torben Egebjerg. „A­ceas­ta este una dintre vetrele pe care le cauţi. Şi cam aşa arătau, acum două milenii, casele în care au fost găsite aceste vetre, aici, la noi”

Mă aflu la Muzeul „Dejbjerg Jernalder”, de lângă Skjern, în Danemarca, iar ceea ce ar putea fi foarte bine un colţişor dintr-un mu­zeu al satului românesc este o reconstrucţie, cât se poate de fidelă, a modului de viaţă al oamenilor din acea zonă a Jutlandei, pe vremea lui Burebista sau Decebal. Sunt trei locuinţe inspirate de descope­ririle arheologice făcute la Dejbjerg, iar în mijlocul fiecăreia dintre ele stă câte o replică a unei vetre de foc. Domnul Torben Egebjerg, are pe chip un entu­ziasm copilăresc. Se bucură sincer de bucuria noastră, participă din tot sufletul la căută­rile noastre, uimit să afle că faimoasele vetre orna­mentate din vestul extrem al Danemarcei, atât de aproape de Marea Nordului, sunt identice cu vetrele găsite în vechile teritorii ale tracilor şi dacilor, în Ro­mânia de azi. „E cu adevărat uimitor!”, repetă Torben Egebjerg, în vreme ce ne plim­băm prin bătăturile bordeielor de pe vremea da­cilor. Miroase a fân cosit şi a iarbă arsă de soarele încăpăţânat de mijloc de septembrie, miroase ca în vechea curte a bunicilor mei de la Ştrucut, în ini­ma Ardealului. Mă reazem de un gard de lemn şi, în timp ce inspir emoţia mo­men­tului, un gând îmi zâmbeşte. „Cum am ajuns să caut ve­tre dacice în Ţările Nordice, în ţările vi­kingilor, la aproape 3.000 de kilometri de ţară? De unde a por­nit această adevărată nebunie?”.


Călăuzele noastre – arheologii danezi Torben Egebjerg şi Palle Eriksen

Spre Nord, fără scepticism. „Să ţinem nordul! Acolo e adevărata comoară pe care o căutăm!”, profeţise Sânziana Pop, ani la rând, după extraordinarele noastre călătorii pe urme româ­neşti, prin Croaţia şi Franţa, prin nordul Italiei şi Aus­tria, prin Cehia sau prin Ţările Baltice. „Să ţinem nordul!”, spunea mereu, călindu-şi entuziasmul, ori de câte ori dădeam, prin muzeele sau prin anticariatele străine, peste hărţi vechi, medievale, în care numele „Dacia” trona peste teritoriul de azi al Danemarcei. „E un semn!”… Dar până să ajungem acolo, am luat-o, sistematic, în sus, spre locul unde se agaţă în cui harta Europei, chiar pe drumul pe care îl vor fi făcut, acum două milenii şi mai bine, dacii pe care îi căutam. Am fost în primăvara aceasta în Ucraina, la Mala Ko­panya, cea mai nordică cetate dacică şi cel mai bine cercetată dintre toate, iar argumentele aflate acolo, de la arheologii ucraineni (mari fani ai civilizaţiei dacice, nu ca cei de pe la noi) ne-au fost de mare folos în deplasarea din toamna aceasta, prin Gemania, Dane­marca şi Suedia. Dar pista cea mai serioasă a rămas tot Polonia, o ţară în care istoria veche se cercetează in­ten­siv, de decenii, şi unde urme ale prezenţei dacice se găsesc tot mai multe, an după an. Sunt pline lucrările arheologilor polonezi de detalii spectacu­loase, legate de pre­zen­ţa şi influenţa civiliza­ţiei dacice pe malurile Vistulei, de la Cracovia şi Varşovia până sus, în nord, la Gdansk, şi chiar mai departe, în Germania vecină, lângă Rostock, pe malul Mării Baltice. Dar, Gdansk-ul şi Rostock-ul nu erau, nicidecum, cele mai nordice locuri în care arheologi străini desco­periseră obiecte care rezonau cu lumea traco-dacă. Erau încă multe, multe altele. Dintre toate, Norre Fjand suna cel mai exotic.

„Norre Fjand”, mi-am tot repetat, silabisit, încercând să-l aşez, undeva, pe o hartă a nordului din mintea mea. Iar când, în fine, am găsit pe o hartă mi­cuţa localitate cu acest nume, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Mult mai la nord de Hamburg şi mult mai la vest de Copenhaga, Norre Fjand avea, pe o parte, ieşi­re la un superb fiord, iar pe partea cealaltă, avea des­chidere, cât vezi cu ochii, la Marea Nordului, pe unde poţi ajunge, imediat, în Nor­vegia. Un îndepărtat picior al unui pod imaginar care leagă, într-o lungă diago­nală, de peste 2.500 de kilo­metri peste Europa, Marea Neagră de Marea Nordu­lui.

vatra dacica 1

Ca în curtea bunicilor din Ardeal

Primul care a făcut demonstraţia ştiinţifică a legă­turii acesteia incredibile, dintre lumea dacică şi vestul extrem al Danemarcei, este profesorul şi arheo­logul polonez (cum altfel?) Tadeusz Makiewicz. În­tinse pe durata a patru decenii, de prin 1970 până după 2000, cercetările sale sunt literă de lege în literatura de spe­cia­litate şi sunt citate cu mare respect de noua gene­raţie de arheologi din Polonia. În anii ’70, pro­fesorul a descoperit nişte obiecte cu ornamente enig­matice – care semănau a altare sau a vetre de foc – despre care îşi imaginase că puteau aparţine ritua­lu­rilor unui cult religios. Şi cum, de la o vreme, „obiec­tele” acestea apă­reau tot mai des în Polonia, istoricul decide să trea­că la cercetarea lor minuţioasă. Con­cluzia lui Makie­wicz e absolut spectaculoasă! Vetrele din Polonia prezentau asemănări remarcabile cu obiecte prove­nind din teritorii altădată tracice sau dacice. Mai mult, „vetrele de pe teritoriul Poloniei nu sunt decât un lanţ, în difuzarea acestor structuri din zona dacică, în Ger­mania şi chiar în Danemarca, la Norre Fjand”, suna teza savantului polonez. „Norre Fjand”! Acest nume bizar, cu asprimi nordice, mi-a atras imediat atenţia. Drumul spre „Nord”, la care visam de ani de zile, avea, de-acum, o desti­naţie exactă…

Palle şi Torben. Ne-am încercat ani de zile răbdarea de a vedea nordul, atât de des profeţit în convorbirile noastre, şi iată-ne acum şapte oameni de la „Formula AS”, la Skjern, în curtea „ţără­nească” din spatele mu­zeu­lui de arheologie care a coordonat, în anii inter­belici, săpă­turile de la Norre Fjand. Cercetătorii danezi, Palle Erik­sen şi Torben Egebjerg ne pri­mesc ca pe unii de-ai lor. Nu au pâine şi sare, dar au pregătit cozonaci şi ceaiuri din plante aromate. „Câţi veniţi?”, m-a tot întrebat Palle, iar acum îmi dă­deam seama de ce. Voia să fie sigur că oaspeţii din România, jurnaliştii veniţi – „cu maşinile!?” – atâţia mii de kilometri, ca să se convingă, la faţa locului, de existenţa vetrelor orna­mentate de care vorbea profesorul Tadeusz Makie­wicz, se vor simţi ca acasă. Nu doar că ne-au făcut un ghidaj emoţionant prin mu­zeul lor şi prin com­plexul de locuinţe din epoca dacilor, dar ne-au pregătit şi un consistent „dosar de presă”, cu tot ce ar putea avea legătură, din infor­maţiile lor, cu tracii sau cu dacii de pe teritoriul Da­nemarcei.

ciprian rus

Reporterul, la gardul casei

Palle şi Torben sunt exact opusul cercetătorilor scorţoşi, care le ştiu ei pe toate şi care privesc cu sus­piciune orice întrebare. Sunt senini şi deschişi, curioşi să afle idei şi teorii noi. Intru cu ei în biblioteca mu­zeului şi căutăm consistentul raport de săpătură, reali­zat de istoricul Gudmund Hatt, după excavările de la finele anilor ’30, de la Norre Fjand. „Vetrele origi­nale găsite la Norre Fjand sunt supuse unui strict regim de conservare şi e foarte complicat să ajungem la ele. Dar aici, în lucrarea lui Hatt, sunt fotografii foarte conclu­dente de la faţa locului, cu vetrele ornamentate”, îmi explică cei doi cercetători, în timp ce constatăm cât de asemănătoare sunt vetrele de la Norre Fjand cu cele descoperite în Polonia şi în România. Vetre simple, din lut, pătrate sau rotunde, încadrate de un desen la fel de simplu, unele tăiate de cruci mari, în diagonală, altele ştanţate cu un obiect dur. La început, pe vremea tracilor, cu patru secole înainte de Hristos, fuseseră mult mai frumos ornamen­tate, după moda grecească. Cu timpul, însă, dacii le-au simplificat desenul şi aşa au ajuns, prin Polonia şi Germania, până în Danemar­ca. „Să ştiţi că avem astfel de vetre nu doar la Norre Fjand, ci şi la Ginderup, Hurup sau Tofting”, spune victorios Torben Egebjerg. „Tocmai am sunat la Mu­zeul Thy, iar colega de acolo, care are o adevărată colecţie de fotografii cu vetrele ornamentate care vă interesează, mi-a promis că vi le va trimite cât de re­pede”. Savurăm împreună un ceai fierbinte, din ierburi nordice, şi ne lăsăm, la rândul nostru, intervievaţi de gazdele noastre, uimite de „nebunia” drumurilor prin Europa ale unui grup de jurnalişti.

„Pe lângă ce aţi găsit la noi, veţi vedea, la Copen­haga, şi alte urme, cum ar fi căldarea de la Gundestrup sau cupele de argint de la Mollerup. Cupele sunt foarte asemănătoare cu nişte exemplare din tezaurul dacic de la Sâncrăieni şi au fost descope­rite tot aici, la noi, în Jutlanda, în zona în care s-au găsit şi vetrele. Sunteţi pe mâini bune dacă vă în­tâl­niţi aco­lo cu arheologul Flem­ming Kaul, de la Muzeul Na­ţional din Co­pen­haga. Sunt sigur că veţi afla multe alte lucruri inte­resante!”, mă încu­ra­jează, la ple­care, Tor­ben Egebjerg.

vatra dacica 2

Spectaculoasa vatră ornamentată de la Ginderup

vatra dacica 3

Vatră dacică, cu motive rotunde, descoperită la Norre Fjand

Ceaşca miraculoasă. Încercasem toamna aceasta, până în ultimul moment dinaintea plecării spre Danemarca, să mă în­tâl­nesc la Poznan cu profesorul Ta­deusz Makiewicz. Retras din acti­vitatea ştiinţifică de câţiva ani, din pricina vârstei înaintate, pro­fe­sorul Makiewicz nu a mai apă­rut în pu­blic decât o singură dată, în decem­brie anul trecut, când a fost săr­bă­torit pentru întreaga carieră de că­tre Insti­tutul de Istorie al Uni­ver­sităţii „Adam Mikie­wicz” din Poznan. Starea de sănătate nu i-a permis profesorului să ne vedem, însă cel mai bun prieten al său, arheo­logul Andrzej Mi­halowski, mi-a pus la dispoziţie, cu mare bucurie, toate lucrările aces­tuia pe tema vetrelor dacice din Europa. Le-am trimis îndată la tradus, în ţară, iar argumentaţia în limba română a teoriilor lui Tadeusz Makiewicz avea să îmi parvină tocmai la timp de acasă, pentru pregătirea în­tâl­nirilor cu specialiştii da­nezi de la Skjern şi Copen­haga.

Reputatul cercetător da­nez Flemming Kaul, de la Muzeul Naţional din Copen­haga, este, şi el, convins de lucrurile pe care le afirmă. „Sincer, nu îmi imaginasem că sunt atât de mari ase­mă­nările între vetrele noastre şi cele din România. E o po­veste foarte interesantă”. Îi povestesc şi lui istoria cer­cetărilor profesorului Makie­wicz, aşa cum o aflasem de la colegii acestuia de la Poz­nan. În 1970, la Janikowo, în Polonia, s-au găsit rămăşi­ţele unei clădiri cu o „podea” de lut, în centrul căreia era gra­vat un pătrat cu laturi duble. Profesorul Makiewicz a ve­nit imediat să inspecteze locul. „Obiec­tele acestea au analogii foar­te clare în culturile tracică şi dacică. Ca­racterul lor identic, ornamen­tarea lor, tipul clădirilor în care au fost găsite, situaţia cronologică, toate arată că obiectele de la Janikowo sunt rezultatul influenţelor care îşi au izvo­rul în spaţiul traco-dacic”, afir­mă profe­sorul Makie­wicz. Dar cum ajun­se­seră acele vetre de tip traco-dacic în Polo­nia şi, mai departe, în Germania şi Dane­mar­ca? Asta era întreba­rea care îl frământa pe istoric. Prima şi cea mai la îndemână explicaţie era că obiectele respective sunt rezultatul contactelor direc­te cu teritoriile locuite de daci şi traci. La scurt timp, un argument major înclină şi mai mult balanţa în favoa­rea dacilor: chiar la Janikowo, cer­ce­tătorii dau, lângă o vatră ornamentată, similară cu cele din România, peste urme de ceramică aparţinând unei ceşti dacice! Pre­zenţa acestei ceşti, un vas ciudat, pe care, se ştie, doar dacii îl foloseau în Antichitate, este argumentul su­prem care certifică o locuire dacică în zonă. Argumen­te peste argumente, răsărite parcă dinadins din pă­mânt, ca să demonstreze limpede, pentru cei mai pre­ten­ţioşi, legătura dintre spaţiul dacic şi cel scandinav, legătură care, aşa cum constata cu amărăciune şi Tadeusz Makiewicz în lucrările sale, îi lasă cam reci pe cercetătorii din zona fostei Dacii


Piatra blestemată de la Norre Fjand

Deşi îmi erau clare argumentele profesorului Ma­kie­wicz, nu puteam pleca din Danemarca fără să ajung, totuşi, la Norre Fjand, fără să dau viaţă ace­lui loc imaginar pe care-l încercuisem pe harta nordului din mintea mea. „Nu ai ce să vezi la faţa locului. Pământ uscat. Urmele să­pă­tu­ri­lor au fost acoperite”. Auzisem de atâ­tea ori re­plica aceasta standard, pe care ţi-o dau cei mai mulţi dintre arheologi când îi în­trebi despre lo­curile în care şi-au făcut săpă­turile. Dar danezul Palle Eriksen e din alt lut. Aerul său de gospodar încăpăţânat trăda faptul că pusese ceva la cale. Ţinea morţiş să ne ducă la faţa locului, aşa că ne-am încolonat în spa­tele maşinii sale vechi şi am stăbătut, cu 60 la oră, regulamentar, cei aproa­pe 60 de kilometri până la Norre Fjand…

Oprim pe marginea unui drum de ţară. Palle o ia înainte, prin spatele unei case. Tere­nul pe care s-au gă­sit vetrele dacice de la Norre Fjand aparţine urmaşilor lui Borge Bor­gesen, un bătrân pescar foarte pasionat de isto­rie. După ce a găsit tot felul de pietre ciudate în bătă­tura lui, i-a bătut atâta la cap pe mai marii arheologiei daneze din anii interbelici, până când, într-o zi, faimo­sul Gud­mund Hatt, s-a ivit în pragul casei. Trei ani nu s-a mai dat dus Hatt de acolo, atât de multe vestigii desco­perise în sătucul pescăresc de la Marea Nordu­lui. Palle Eriksen a săpat şi el acolo, câteva săptămâni, acum mai mulţi ani. Ne ţinem după el, în timp ce ne explică pe unde erau casele vechilor locuitori antici ai locului şi pe unde s-au găsit vetrele de foc similare cu cele din Dacia. „Dacă ne uităm bine, şi acum putem găsi pietre sau frag­men­te cera­mice”, spune Palle, scor­mo­nind, ca un arheolog veritabil, prin­tre bulgării mari de pământ nisipos. Are cu el pla­nul vechilor săpături, aşa că ne descur­căm fără probleme prin pădurea de mărăcini care aco­peră o culme de deal din spatele curţii. Intrăm printre bălării ca niş­te veritabili explo­ratori, căci pen­tru Palle, toată expediţia aceasta are un tâlc. „Vedeţi bolovanul acesta uriaş?”, ne întreabă retoric, după ce-şi prop­teş­te piciorul într-o pia­tră mare, frumos şlefuită. „Se zice că sub el stă ascuns un mare tezaur. Aşa se vorbeşte prin părţile astea, de când e lumea, şi tot aşa mi-a povestit şi mie bătrânul Borge Borgesen”, spune Palle, căţărat pe bolovan ca pe un soclu. „Păi şi nu a verificat nimeni ce se află sub el?”, întrebăm.

„Povestea e com­plicată”, explică Palle, „toţi cei care au încercat să mute bolovanul au păţit-o rău de tot, le-au ars casele, s-au înecat, au avut acci­dente. Mulţi nu mai îndrăz­nesc nici măcar să calce prin zonă!”. Ne aflăm într-un loc special, un sătuc din nordul civilizat şi laicizat al Europei, unde s-a săpat, riguros, piatră cu piatră, mai puţin bolovanul bleste­mat de pe coama dealului!

locul descoperirii
Norre Fjand. Locul descoperirii vetrei dacice

Sim­ţisem atracţia magică a poveştii încă de când am auzit prima oară numele acesta ciudat, Norre Fjand. Mă înfioară şi acum, când scriu, povestea lui Palle Erik­sen. Vreau să o mai ascult o dată, să reintru în at­mosfe­ra creată de bătrânul pescar. Iau reportofonul şi-o caut. Discuţiile de la Cracovia, interviurile de la Gdansk şi Rostock, dezba­terile cu Palle şi Torben la muzeul din Skjern: sunt toate acolo, numai înregis­trarea de pe „Dealul Co­morii” din Norre Fjand nu se aude. În locul vorbelor lui Palle, banda reportofonului scoate un şuuuuier prelung, ca vâjâitul vântului bân­tuind peste Nissum. Un şuier bizar, care îmi aduce în casă, în mijlocul Bucureştiului, în loc de vorbe, briza mării de la Norre Fjand. Miroase a nisip, miroase a alge, se simte, peste toate, aerul tare venit peste mare dinspre gheţari. Sunt din nou acolo, pe mal, cu ghetele în nisip şi pletele în vânt, înghiţit de stufărişul de la Norre Fjand. Miroase a „Nord”.

Ciprian Rus
Sursa: Formula As

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Simfonia minților pierdute

Pitești, „Simfonia Lalelelor“ 2018. În mod normal, aici n-ar trebui să existe niciun text. Ceea ce citiți e doar un avertisment pentru imaginile care urmează, așa cum anunță crainicii de știri la televizor: „Atenție, imagini care vă pot afecta emoțional!”. De data asta nu e vorba doar despre politicieni rupți de realitate, e și despre profesori, părinți și cetățeni veniți să aplaude acolo unde nu era nimic de aplaudat. E despre o țară care și-a pierdut demult reperele, iar acum pare că începe să-și piardă și mințile.

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Încrederea românilor în Biserică, posibile explicaţii

Fotografia postată de Florescu Marilena.

Cam de când se fac sondaje de opinie în România, Biserica este instituţia care se bucură de cea mai mare încredere. Românii par a fi, cel puţin după standardele occidentale, un popor extrem de religios. O atestă şi faptul că proporţiile înregistrate la ultimul recensământ publicat în dreptul categoriilor „fără religie” şi „atei” însumează, în România, cea mai mică valoare din Uniunea Europeană (0, 1%). Cu alte cuvinte, nu greşim mult dacă afirmăm că „toţi românii sunt religioşi”. În Parlamentul României se jură cu mâna pe Biblie, icoanele sunt omniprezente în şcolile de stat.

Dacă însă priveşti bulucelile şi înghiontelile deloc creştineşti de la fiecare expunere de moaşte sau distribuire de apă sfinţită („daţi numai câte una, să se ajungă la toată lumea!”), apar unele semne de întrebare. Întrebaţi de reporterii insistenţi, oamenii spun că se roagă pentru sănătatea lor şi a copiilor, pentru o viaţă mai bună, să-şi păstreze/recapete slujba/iubitul şi alte asemenea împliniri, mai mult sau mai puţin nobile.

În general, participantul la asemenea manifestări aşteaptă ca, în schimbul unei anevoioase prestaţii, să primească un ce beneficiu. Uite, Doamne, eu postesc, stau la rând, tremur de frig, îmi julesc genunchii; Tu, în schimb, alină durerile provocate fiului meu de boala căreia medicii nu-i dau de leac, convinge patronul să‑mi mărească leafa, găseşte un bărbat bun pentru fiica mea. E un fel de troc cu divinitatea, asemănător în esenţă mai degrabă cu jertfele aduse de vânătorii amazonieni înainte de a pleca la vânătoare. Întreaga poveste e redusă la o simplă relaţie funcţională (acţionez – se produce efectul dorit). Aş spune deci că aserţiunea corectă nu e că românii sunt religioşi, ci mai degrabă mistici.

O altă ipoteză care ar putea explica plasarea bisericii în topul instituţiilor care se bucură de încredere, urmată de obicei de armată, ar putea porni de la tipul de organizaţie reprezentată. Biserica, ca şi armata, sunt organizaţii cu ierarhii stricte, impuse de la vârf către bază, în care ordinul este executat fără şovăire („nu cerceta…”). Dacă coroborăm aceste elemente cu tipul de conducător preferat (şi votat) de regulă în România, despotul luminat, avansăm către ideea că, din păcate, conaţionalii noştri manifestă, chiar dacă nu o declară direct, o periculoasă apetenţă către totalitarism. Mircea Kivu, sociolog

Cam de când se fac sondaje de opinie în România, Biserica este instituţia care se bucură de cea mai mare încredere. Românii par a fi, cel puţin după standardele occidentale, un popor extrem de religios. O atestă şi faptul că proporţiile înregistrate la ultimul recensământ publicat în dreptul categoriilor „fără religie” şi „atei” însumează, în România, cea mai mică valoare din Uniunea Europeană (0, 1%). Cu alte cuvinte, nu greşim mult dacă afirmăm că „toţi românii sunt religioşi”. În Parlamentul României se jură cu mâna pe Biblie, icoanele sunt omniprezente în şcolile de stat.

Dacă însă priveşti bulucelile şi înghiontelile deloc creştineşti de la fiecare expunere de moaşte sau distribuire de apă sfinţită („daţi numai câte una, să se ajungă la toată lumea!”), apar unele semne de întrebare. Întrebaţi de reporterii insistenţi, oamenii spun că se roagă pentru sănătatea lor şi a copiilor, pentru o viaţă mai bună, să-şi păstreze/recapete slujba/iubitul şi alte asemenea împliniri, mai mult sau mai puţin nobile.

În general, participantul la asemenea manifestări aşteaptă ca, în schimbul unei anevoioase prestaţii, să primească un ce beneficiu. Uite, Doamne, eu postesc, stau la rând, tremur de frig, îmi julesc genunchii; Tu, în schimb, alină durerile provocate fiului meu de boala căreia medicii nu-i dau de leac, convinge patronul să‑mi mărească leafa, găseşte un bărbat bun pentru fiica mea. E un fel de troc cu divinitatea, asemănător în esenţă mai degrabă cu jertfele aduse de vânătorii amazonieni înainte de a pleca la vânătoare. Întreaga poveste e redusă la o simplă relaţie funcţională (acţionez – se produce efectul dorit). Aş spune deci că aserţiunea corectă nu e că românii sunt religioşi, ci mai degrabă mistici.

O altă ipoteză care ar putea explica plasarea bisericii în topul instituţiilor care se bucură de încredere, urmată de obicei de armată, ar putea porni de la tipul de organizaţie reprezentată. Biserica, ca şi armata, sunt organizaţii cu ierarhii stricte, impuse de la vârf către bază, în care ordinul este executat fără şovăire („nu cerceta…”). Dacă coroborăm aceste elemente cu tipul de conducător preferat (şi votat) de regulă în România, despotul luminat, avansăm către ideea că, din păcate, conaţionalii noştri manifestă, chiar dacă nu o declară direct, o periculoasă apetenţă către totalitarism. Mircea Kivu, sociolog

Publicat în RELIGIE(ortodoxa) | 7 comentarii

Starea de constiinta in raport cu centrii energetici

A trai doar pe primii 3 centri sau a trai pe ceilalti 4 reprezinta invariabil o sursa de suferinta, neajunsuri, limitare, dezechilibru.

Atunci cand esti axat mult prea mult pe atributele centrilor inferiori (adica pe primii 3 centri energetici), esti prins in materialitate. Pe acest nivel, suferinta, drama si limitarea acapareaza campul constiintei si nu exista adancimi ale perceptiei care sa indulceasca durerea psihica, neajunsul si lipsa. Este nivelul la care armonia planurilor superioare nu poate fi simtita, adusa in manifestare, inoculata in planul concret al experientei, deoarece atitudinea fata de evenimente nu integreaza gratia in campul perceptual. Lucrurile la acest nivel se limiteaza la EU EXIST (de cele mai multe ori), EU DORESC (uneori), EU INTREPRIND (rareori).

Pe de alta parte, atunci cand centrii superiori sunt cei care domina existenta individului ramanand deconectati intr-o masura semnificativa de centrii inferiori, persoana este adesea perceputa de cei din jur ca fiind “rupta de realitate”, “cu capul in nori”, “agasanta si ciudata”. Ce inseamna acest lucru? E destul de simplu: neavand racordaje solide intre cele doua realitati (subtila si concreta), adica un mod de a se raporta la realitatea superior dimensionala prin prisma celei tridimensionale si viceversa, persoana in cauza este perceputa ca o umbra palida bantuind prin existenta. Adesea o astfel de persoana evita sa isi faca simtita prezenta deoarece nu reuseste sa-si manifeste individualitatea printr-o stare vitala, decisiva si coeziva, capabila sa isi stabileasca si sa isi urmareasca niste obiective clare in existenta. Persoanele care aspira la stari inalte dar nu au fundamentul unor experiente solide pe primele 3 chakre, vorbesc adesea pe deasupra lucrurilor, dau exemple din carti despre cum se traieste viata, sunt labile emotional, evita sa isi afirme punctul de vedere si considera ca atitdudinea detasata pana la abrutizare fata de oameni si lucruri, pasivitatea lipsita de initiativa, non implicarea dusa la extrem este calea catre iluminare. Aceste persoane sunt adesea adepte ale sloganului”Eu nu trebuie sa mai fac nimic”. Aproape ca le aud spunand “Eu nu trebuie nici macar sa ma obosesc sa mai gandesc”. A sta in lotus – inert, anchilozat si apatic – este o practica incetatenita printre adeptii neglijarii lumii materiale in numele unei asa zise iluminari spirituale.

In acest context, cum arata interconectarea celor doua lumi si o viata traita unitar in cadrul ambelor zone de-o potriva? O sa raspund printr-o metafora: “De ce exista furtunile? Datorita pasiunii Cerului pentru Pamant.”

Intr-un cuvant: Daca tot suntem aici, pe Pamant, de ce sa neglijam aceasta viata, pe aceasta planeta, in aceasta lume, fiind cu ochii doar la Cer? Si daca tot ne dorim cu ardoare Cerul in viata noastra pamanteana, de ce sa ne izolam de el plonjand intr-o rutina zilnica ingrozitoare pana cand ajungem sa nu-l mai percepem? Fara conexiunea dintre Cer si Pamant cadem in apatie. Atunci potentiala noastra existenta furtunos de proaspata ajunge sa fie o palida adiere de aer statut.

A nu interconecta cele doua sfere, desparte incercarile Pamantului de inefabilul Cerului.

PAMANTUL spune: vino sa traiesti in forta aici si adu cu tine gratia de dincolo. Iar CERUL spune: mergi sa te umpli de seva Pamantului si ia cu tine diafanul meu nesfarsit. Cand in constiinta omului ambele jumatati se intalnesc – Pamantul de la baza existentei umane (Muladhara, Svadhisthana, Manipura) si cerul de deasupra lui (Anahata, Vishuda, Ajna, Sahashrara) – se intampla o alchimizare in urma careia, printre multe alte realizari, ajungem sa unificam in constiinta noastra conceptele CRESTERE ECONOMICA, FERICIRE PE CAP DE LOCUITOR, CONSERVAREA BIOSFEREI, OBIECTIVE SPIRITUALE aflate cu mult dincolo de planul imediat al intamplarii lucrurilor.

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Trista istorie a industriei româneşti

Fotografia postată de Nicolae Ceauşescu.

Foto: Tractoare româneşti în portul Constanţa în anul 1964

Asistăm în prezent la sfârşitul unei ere: un secol de eforturi pentru a pune pe picioare o industrie românească. Şi este vorba de 100 de ani aruncaţi la gunoi. Românii sunt mână largă cu timpul şi averea lor.


Vreme de 500 de ani statele româneşti au fost state feudale bazate pe agricultură. Mecanismul era simplu: un monarh proprietar al întregii suprafeţe de pământ pe care o conceda unei clase nobiliare şi obştilor de ţărani liberi. Agricultura era una extensivă: pământul era mult şi putea suporta creşterea populaţiei care fonda periodic noi sate. Aşa numita înapoiere nu s-a datorat apartenenţei la confesiunea ortodoxă sau unei presupuse inferiorităţi rasiale de genul „românii nu sunt buni pentru industrie”. Mai degrabă situarea geopolitică ar fi de vină: teritoriile românilor au fost în permanenţă un ambreiaj între imperii. În secolul al XVIII-lea mai ales ruşii, austriecii şi turcii preferau să îşi ducă războaiele pe teritoriul ţărilor române. Politica britanică a mărilor deschise şi Războiul Crimeei ne-au scos din această situaţie plus efortul colosal al paşoptiştilor de a-i apropia pe români de Europa occidentală.


Românii şi-au adoptat primele legi referitoare la industrie la sfârşitul secolului al XIX lea şi începutul secolului al XX lea. Ideea de bază era promovarea unei industrii autohtone cu sprijinul statului. Primele forme industriale au fost cările ferate şi exploatările petroliere.

După crearea României Mari s-au purtat dezbateri intense asupra industriei româneşti. Pentru toată lumea era clar un lucru: creşterea populaţiei depăşise capacităţile de susţinere din agricultură, se punea problema mecanizării şi trecerii la o producţie agricolă ştiinţifică (din punct de vedere strict economic reforma agrară din 1923 a fost un dezastru, marile exploatări agricole au fost distruse pentru a asigura pacea socială în lumea rurală). Clasa politică românească se confrunta cu fenomenul creşterii populaţiei, iar această forţă de muncă nu putea să fie absorbită decât de industrie, plus că era clar că produsele industriale sunt mai profitabile decât cele agricole. Dilema era modalitatea prin care să fie clădită această industrie, iar aici liberalii susţineau teoria „prin noi înşine” (subvenţii de la buget pentru iniţiativele private), ţărăniştii mergeau „cu porţile deschise” (credite externe, permisivitate pentru iniţiativele străine).

Indiferent de guverne, industria românească a crescut în perioada interbelică. Agricultura a rămas la nivelul calului şi boului, însă fabricile au continuat să se deschidă şi să absoarbă surplusul de populaţie din spaţiul rural. Tot în perioada interbelică au fost studiate marile proiecte ale industriei româneşti: hidrocentrala de la Porţile de Fier, cea de la Bicaz, aprovizionarea cu gaze naturale a marilor oraşe, punerea pe picioare a unei industrii de construcţii de automobile (Malaxa mergea pe mâna Ford, s-a făcut cu Renault), construirea unui mare combinat siderurgic pe Dunăre (Malaxa îl vroia la Brăila, s-a făcut la Galaţi), canalul Dunăre-Marea Neagră, electrificarea tuturor localităţilor, refacerea şi modernizarea reţelei de cale ferată şi a celei de şosele. Toate acestea au fost continuate de regimul comunist, însă studiile preliminare şi chiar unele începuturi au fost făcute în perioada interbelică – sunt proiecte deasupra oricărui regimului politic. Şi toate au nevoie de o producţie industrială internă masivă. Din păcate al Doilea Război Mondial a deviat producţia industrială de la proiectele de modernizare către producţia de armament.


În mare, regimul comunist din România a continuat proiectul de modernizare prin industrializare. Gheorghe Gheorghiu Dej a refuzat să participe la planul Valev prin care România urma să fie cuprinsă într-un grânar al spaţiului sovietic care mai cuprindea Bulgaria şi Ungaria, coordonat de la Chişinău. Industrializarea României a continuat centralizat de-a lungul liniilor stabilite în perioada interbelică. În 1989 România deţinea un ansamblu industrial care îi putea acoperi nevoile interne.

După 1989 au fost promovate în spaţiul public câteva teze care retează din rădăcină acest proiect al industrializării României. Prima teză: comuniştii au adus la oraş ţărani needucaţi care nu s-au adaptat la regimul industrial. Aici vorbim de rasism curat: locul românilor ar fi la sapă şi la plug. Este adevărat că mentalitatea rurală se modifică greu într-un spaţiu industrial, însă acesta nu este un motiv să renunţi la un proiect desfăşurat pe 100 de ani. A doua teză: produsele industriale româneşti erau de calitate proastă şi nu aveau căutare pe pieţele internaţionale. Posibil şi probabil – însă pasul logic pentru această problemă era îmbunătăţirea producţiei, nu închiderea fabricilor.


Una din primele măsuri ale lui Ion Iliescu după 1989 a fost direcţionarea investiţiilor din industrie către consum. Toată lumea şi-a cumpărat televizoare color, gumă de mestecat şi ciocolată, după care au intrat în şomaj. Toate fabricile româneşti au fost vândute ieftin, tăiate în bucăţi şi vândute la fier vechi. Un secol de eforturi a fost aruncat la gunoi. Cele două războaie mondiale prin care a trecut România nu au lăsat în urmă dezastre de asemenea anvergură.

A rămas problema surplusului de populaţie, care a fost rezolvată prin emigraţie şi avorturi. România a devenit exportatoare de sclavi post-moderni, de la prostituate la muncitori necalificaţi sau supracalificaţi. Însă problema cea mai mare este că nu există un proiect pentru România. Preocuparea de bază a clasei politice româneşti este alternanţa la putere pentru administrarea unui buget din ce în ce mai restrâns. Basarabia este subiect doar în anii electorali, industria românească nu mai există. Naziştii nu au reuşit să-l facă pe Malaxa să renunţe la proiectul de industrializare a României, nici sovieticii nu au reuşit să-l lămurească pe Gheorghe Gheorghiu Dej. Ion Iliescu ne-a vândut pe nimic.…

Așa plecau camioanele românești la export din portul Constanța. Amintiri din Epoca de Aur.

Fotografia postată de Florescu Marilena.

Publicat în comunism | Lasă un comentariu

Ziua în care OZN-urile au oprit un meci de fotbal. Ce au văzut oamenii pe cer în timpul partidei dintre Fiorentina și Pistoiese din 1954?

În data de 27 octombrie 1954, un meci desfășurat pe stadionul din Florența, a fost întrerupt de niște vizitatori misterioși. OZN-urile văzute de cei 10.000 de oameni prezenți pe stadionul Artemio Franchi la întâlnirea dintre Fiorentina și Pistoiese, face parte dintr-un val de observații în masă semnalat în întreaga Europă în acele zile, ne informează BBC. Conform documentelor oficiale semnate de arbitru: „Meciul a trebuit să fie suspendat deoarece spectatorii au văzut ceva pe cer care i-a speriat”

Potrivit mărturiei unuia dintre jucătorii prezenți în acel meci, fundașul Ardico Magnini, jucător la Cupa Mondială din 1954 pentru Italia, OZN-urile au lăsat pe Pământ un material ciudat și lipicios: „Îmi amintesc totul de la A la Z. Era ceva ca un ou uriaș care se mișca încet, încet, încet. Toată lumea se uita în sus și, de asemenea, era ceva lucitor care coborau din cer. Am fost surprinși, nu am mai văzut așa ceva până atunci. Am fost absolut șocați, nu știam cum să reacționăm”


Această substanță necunoscută nu numai că a căzut pe stadion, dar a acoperit o bună parte din Florența înainte de a se evapora. Cei care au intrat în contact cu acest material îl descriu ca fiind asemănător cu bumbacul. O explicație hilară dată acestui fenomen, în încercarea de a localiza sursa lui pe Terra, a fost dată mulți ani mai târziu: aceste ouă misterioase ar fi putut fi rețele de păianjeni purtate de vânt, mai ales că octombrie coincide cu timpul migrației păianjenilor din emisfera nordică.

În ciuda acestei explicații, materialul căzut a fost analizat în laborator iar elementele găsite nu coincid cu cele care fac parte dintr-o pânză de păianjen. Prin urmare, până în ziua de astăzi, orice ar fi plutit deasupra stadionului Artemio Franchi, rămâne un mister; și nu unul oarecare, ci unul care este susținut de mărturiile a mii de martori oculari.



traducere si adaptare: Radu Ungureanu

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Un document istoric tulburător: JALBA LUI MOȘ ION ROATĂ DIN 1857

 Așa cum se știe, în războiul Crimeii (1853 – 1856), Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. În 1857, în contextul discuțiilor despre unirea celor două principate românești, Moldova și Țara Românească, Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) pe tema Unirii. În acest scop, s-au constituit acele adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

Reamintim că, în Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei) Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc. Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată de soția sa, Cocuța Vogoride (fostă Conachi) și publicată în presa europeană, la Bruxelles

Acesta era contextul istoric în care și-a făcut apariția, în conștiința publică, celebrul Moș Ion Roată, cunoscut din povestirile lui Ion Creangă. Cât de real și de realist era personajul Moș Ion Roată, putem deduce din jalba adresată de țăranii moldoveni în Divanul Ad-hoc, la 26 octombrie 1857. Rezoluția era semnată de cei  15 deputați țărani în frunte cu Moș Ion Roată. (M.M.)

„În puterea legăturii încheiete de catră cele şapte Puteri la scaunul Marelui Împarat al Francezilor la Paris, noi trimișii, deputații săteni a locuitorilor pontaşi a patru-spre-zece ţinuturi ale Moldovei, întrunindu-ne pentru a rosti dorinţile treptei noastre în privirea noului aşazamânt şi a nouei rândueli ce are a se pune în ţară şi chibzuindu-ne noi între noi despre nevoile si durerile a două-spre-zece sute de mii de suflete, cari ne-au trimis să fim răsunetul geamătului lor la marea Adunare alcătuită din toate treptele ţării, în numele acelora glasul nostru cel slab rădicându-1, adevărul ca înaintea lui Dumnezeu mărturisim:

Că pâna în ziua de azi toate sarcinile cele mai grele numai asupra noastră au fost puse, și noi mai de nici unele bunuri ale ţării nu ne-am îndulcit, iară alţii fără să fie supuşi la nici o povară, de toată mana ţării s’au bucurat; că noi biruri grele pe cap am plătit, oameni de oaste numai noi am dat; ispravnici, judecatori, privighitori şi jandarmi numai noi am ţinut; drumuri, poduri si şosele, numai noi am lucrat; beilicuri, podvezi si havalele numai noi am făcut; boierescuri, zile de meremet numai noi am îndeplinit; clacă de voie și fără de voie numai noi am dat; la Jidovul orândariu ca să ne sugă toată vlaga numai noi am fost orânduiţi; băutura scumpă şi otrăvită numai noi am băut; pîne neagră şi amară şi udată cu lacrimi numai noi am mâncat; bătălii şi resmeriţe când au fost, tot greul numai noi l’am dus; oşti când au venit noi le-am hrănit, noi le-am slujit, noi le-am’ purtat ; că cel cu putere ţara îşi părăsia, peste hotare trecea; şi când dela Dumnezeu se făcea pace și linişte şi ţara se îmbielşuga, cu toţii se întorceau de se desfătau, de nevoe nu ştiau; nevoia şi greutatea o făceau cei ce rămâneau la vatra lor; iarna era grea, oşti multe, cărături multe și la loc depărtat, căram la Dunăre şi peste Dunare, boii degerau şi cădeau, alăturea cădea şi omul cu dânşii, acasă copiii flămânziau, căci ceea ce nu lua ostaşul la nevoia sa, luau zapciii cei din ţară de se îmbogăţiau.

Iară dacă puhoiul oştirilor se scurgeau şi furtuna se calma, holdele se semăna, grânele înverzia, câmpurile înfloria, că sudoarea noastră le uda. Țara asta nici băi, nici măestrii nu are, nici meşteşuguri multe ca alte ţări nu are ; toată bogăţia, toată îmbielşugarea, brațele şi sapele noastre le aduc. Câtu-i Dunărea de mare şi de largă curge râul sudorilor noastre, se duce peste mări şi peste hotare, acolo se prefac în rîuri de aur şi de argint şi curg iarăş înapoi de se revarsă în ţara noastră; iar noi nici randuială, nici dreptate nu am avut. Când ne-am jăluit, când ne-am tânguit păsurile, când ne-am spus nevoile: ispravnicul ne-a bătut, privighitorul ne-a bătut, jandarmul ne-a bătut, zapciul ne-a bătut, vătăşelul ne-a bătut, vechilul ne-a bătut, posesorul ne-a bătut, boierul ne-a bătut; cine s’a sculat mai de dimineaţa, cine a fost mai tare, acela a fost mai mare. Boul şi vaca, munca ostenelilor noastre, nu ştiam de sunt ale noastre ; puiul şi găina, laptele dela gura copiilor noştri de multe ori cu nedreptul ni-au fost luat. Boierescul era odinioară şase şi apoi douăsprezece zile de la răsăritul şi pâna la asfinţitul soarelui. Apoi au făcut lege ca să tălmăceasca ziua lăsată de Dumnezeu câtu-i de mare, şi boierescul s’a mărit:

În urmă iar s’a mai tălmacit, şi boierescul s’a tot îngreuiat. Acuma sunt douăsprezece zile de pont, ziua cât luna: lucrăm din primavara pană în toamnă, lucrăm de când să ià omătul până ce dă înghețul tot la boieresc. Lucrăm cât zice legea şi mai des şi peste lege, lucrăm şi nu mai mântuim, nu-i nici sărbătoare, nici lucrătoare.

Holdele cele mari şi întinse se fac frumoase şi mănoase, iar când treci pe lîngă pamânturile noastre se rupe inima ; ogoarele ni rămân în paragină, popuşoii ni se îneacă în buruiană şi rămân necopţi de-i bate bruma; cei boiereşti așazaţi de noi în coşere şăd ca aurul de frumoși. Când dă frigul, când bate crivăţul, când ne bate nevoia, ne ducem de ne răscumpărăm însuşi munca noastră ca să ne hrănim copiii cu dânsa, şi de multe ori pe lîngă nacazul nevoiei, unii tari de inimă ne ţineau de leneşi, că nu am putut a ni lucra ogoarele.

Înainte de Reglement, săteanul avea  zece, cinci-spre-zece și peste două-zeci de fălci; rădicam vite, ne prindeam nevoia și era ţara folosită, cirezile cele multe cari ieșiau din ţară noi le creşteam. Cu Reglementul munca ni s’a împovărat, iar pământurile ni s’au micşorat. Ni s’au dat numai patru fălci celor cu doi boi, celor fără de boi li s’au dat şi mai puţin. Tot Reglementul zice, că unde boierul de moşie nu va avea pământ de ajuns de dat locuitorilor, acolo să aibă a li da două treimi din întregul moşiei; unii dau, alții nu dau, care cum vroiau. Noi nici la facerea legii aceștia, nici la celelalte nu am fost chemaţi, nici întrebaţi, nici la o învoială nu am stătut. Domnia lor boierii de moşii singuri le-au făcut, noi le-am urmat, și de greu și amar ni-au picat. Dar fiind-că Dumnezeu și-a adus aminte și a dat în minte celor şapte puteri de s’au îndurat ca de astă-dată ca să fim şi noi întrebaţi despre păsurile și durerile ce le avem, uitat fie și șters din inimile noastre tot trecutul cu chinurile sale, departe fie toată ura, toată vrajba și toată împărăcherea de pe sufletul nostru ; o seamă şi din boieri au fost cu frica lui Dumnezeu ; şi mai din vechi, pe când toți de-a valma ne luptam și ne vărsam sângele pentru apărarea credinţii şi a moşiei stramoşești, ei ne erau ca părinţi şi noi ca fii lor. Noi încă ştim, de cand cu Domniile greceşti, de atunci ni s’au stricat și dresele ţării şi ale noastre. De aceea noi nu facem nici imputare, nici înfruntare nimănui, şi să avem iertare dacă spuind adevărul, vom fi scăpat o vorba care să vie greu la auzul cuiva. Noi dorim ca tot poporul român să se înfrăţească şi să trăiască în pace şi în liniște pe pământul strămoşesc al României, pentru mărirea şi fericirea neamului, căci precum e scris la carte, toată cetatea împărechiata va pieri.

Însă pentru ca în viitor să lipsească orice prilej de neînţelegere şi de nemulţămire între treapta sătenilor și între boierii de moşii, în numele Prea Puternicului Dumnezeu și a sfintei dreptăţi, cerem şi cu umilinţă ne rugăm ca să ni se audă. Pe lângă cele mari dorinţi, care d’impreună cu celelalte le-am arătat în Adunarea obştească a ţării, treapta locuitorilor pontaşi cere ca pe viitorime săteanul să fie și el pus în rândul oamenilor, să nu fie ca până acum asămăluit cu dobitoacele necuvântătoare ; bătaia, care atîta amar de timp ne-a umilit și ovilit, biciul şi varga, care de multe ori au batjocurit părul cel alb al părinţilor noştri, şi câte o dată au făcut pe femeile noastre să-şi peardă pruncii din pântecele lor, să se rădice pentru totdeauna deasupra noastra. Pentru orice vină să ni se pue pedepsi, ca la cealaltă lume, și să nu mai fim osândiţi fără judecată.

De asemene, ne rugăm ca pe viitorime toate beilicurile, scrise și nescrise în lege, toate havalele precum și birul pe cap să fie pentru totdeauna oborîte. În locul acestora să se puie un singur bir pe averea fiecui, fără osebire în ţară, iar nu ca până acum ; căci cei ce nu aveau de unde, dau mult, iar cei ce aveau mult, dau puţin sau nimic.

Ne rugăm iarăș ca satele să-şi aibă de acum înainte dregătorii alese chiar din sânul lor însuşi, dregătoriile acele să aibă a căuta sub privigherea cîrmuirii de toate nevoile satului, precum ţinerea rânduelii în sat, la câmp și la drumuri, privigherea, hotărîrea şi apărarea asupra avutului, venitului dărilor, cheltuielilor lucrărilor, alcătuirilor și a tuturor drepturilor săteşti. Să nu mai fie ca pînă acum, că noi vornicii și paznicii aleşi de sat i-am avut, dar nici într’o samă nu au fost ; că cutii săteşti încă am avut, bani am tot dat, ar fi să fie mii şi mii de lei, dar cutiile au fost ca și sparte, cum punea se şi strica, munca noastră Dumnezeu ştie pe a cui mână intra ; pentru sate nici şcoală nici vre-o altă îmbunătăţire nu s’a făcut. Apoi suspinul, durerea noastră de toate zilele, dorinţa cea mai mare pentru care ne rugăm zi şi noapte lui Dumnezeu ca să se îndure, este căderea boierescului; de aceea vrem să răscumpărăm boierescul şi toate acelea cu cari suntem împovăraţi de către boierii de moşii. Vroim să scăpăm, să ne răscumpărăm de robia în care sîntem, vroim să ne răscumpărăm. să nu mai fim a nimănui, să fim numai ai ţării, şi să avem şi noi o ţară ; am îngenunchiat, am îmbrâncit cu toții, cum suntem nu o mai putem duce îndelung. Nu voim să jignim drepturile nimănui, dar nici al nostru să nu se întunece.

Din buni şi străbuni noi am avut dreptul de a ni lucra pământul trebuitor pentru hrana noastră şi a vitelor noastre, fară să ne poată alunga nimenea de pe dînsul. Toate uricile ţării, toate aşezămintele vechi şi noi, ni sfinţesc acest drept precum acela de a se da copiilor noştri pământuri pînă la acoperirea a două treimi din moşie; iar pînă la Regulament aveam dreptul de a lucra cît vom putea. De asemenea, boierii de moşie au avut dreptul de a ne cere boieresc. Să fie deci o adunare obştească, unde să avem şi noi oamenii noştri, să se cearnă şi să se desbată drepturile boierilor și drepturile noastre, și ceea ce o ţară va găsi că suntem datori, cu sudorile noastre vom plăti; că omul ca să scape din robie şi să fie stăpân la casa, vatra şi ogorul său, cu tragere de inimă va lucra și se va răscumpăra.

Iată plecatele noastre rugăminţi şi cereri. Noi rugăm ca marea Adunare a ţării să ia aminte la durerile noastre şi la sfânta dreptate, să desbată întru înțelepciunea sa ce este şi ce nu este cu cale, şi socotinţa să o trimeată, pe lîngă cererile noastre, la cei şapte trimişi adunaţi în Bucureşti, cari înfăţoșează chipul celor şapte puteri.

Iară pe aceste prea înalte feţe le rugăm, ca ajungînd glasul nostru la auzul lor, să nu-şi întoarcă urechea dela plângerile şi cererile noastre, a două-spre-zece sute de mii de suflete, ci să le pue la picioarele împărăteştilor lor măriri, căci mântuirea noastră, după Dumnezeu, dela sfatul Puterilor o aşteptăm. Ele au luat şi ţin sorții României în puternica lor mînă, numai ei pot împlini măreaţa faptă de a scoate un popor din mormântul în care a zăcut pînă acum. Biruinţile mari, cele cîştigate, se vor şterge de pe stâlpii cei înalţi pe cari sunt scrise, pietrile se vor preface iarăş în nisip; dar unirea României, săpată în inimile tuturor Românilor, trecând din strănepoţi în strănepoţi, vor binecuvînta timpurile viitoare numele întemeietorilor unui popor”.

Iaşi, 26 Octombrie 1857.

Subscrişi: loan Roată, Simion Stanciu, Răducanu Saca, Danilă Balan, Constantin Ostahi, Toader sin Pavel, Ion a Babei, Dumitru Savin, Pandelachi Croitoriu, Timoteiu Sacalov, Ioniţă Olariu, Vasile Balaiş, Ion Levărdă, Ioan Roşca, Vasile Stan]

(Extras din cartea lui Radu Rosetti, „Pentru ce s-au răsculat ţăranii”, Atelierele Socec, București, 1907)

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | 2 comentarii

La 27 august 1883, omenirea a „tresărit” după ce pe Pământ s-a produs cel mai puternic sunet din istorie. S-a auzit de la 5.000 de km depărtare

La 27 august 1883, omenirea a „tresărit” după ce pe Pământ s-a produs cel mai puternic sunet din istorie, cel puțin de când se efectuează astfel de măsurători și inregistrări. Produs pe insula Krakatoa, care se află între insulele Java și Sumatra din Indonezia, sunetul ar fi fost auzit extrem de clar de la o distanță de circa 5.000 de kilometri. Potrivit celor de la, la aproximativ 3,200 kilometri distanță de Krakatoa, locuitorii din Noua Guinee și Australia de Vest au raportat că au auzit „o serie de pocnituri puternice, asemănătoare cu cele ale artileriei, în direcția nord-vest”. Și la peste 4800 de kilometri pe insula Rodrigues din Oceanul Indian, localnicii au relatat ceea ce li se părea a fi sunetul produs de niște arme de foc în depărtare.

 Sunetul a fost cauzat de o erupție vulcanică record, a cărei cenușă a căzut în ocean pe o distanță de 20 de kilometri. Lava ieșită din gura vulcanului Krakatoa a atins o viteză de până la 2.575 kilometri pe oră, ceea ce reprezintă mai mult decât dublul vitezei sunetului. Potrivit lui The Independent, forța exploziei a fost de 10.000 de ori mai mare decât cea a unei bombe cu hidrogen, iar sunetul a fost înregistrat ca având 172 de decibeli la peste 160 kilometri distanță de insula Krakatoa. Trebuie să specificăm faptul că sunetul unui motor cu reacție, când stați chiar lângă acesta, este de 150 de decibeli, iar la sunete mai mari de 130 decibeli, urechea umană are de suferit

Evenimentul a fost declarat cel mai mare dezastru natural al secolului al XIX-lea. Undele de șoc au făcut de mai multe ori înconjorul planetei, iar în urma erupției un tsunami de peste 45 de metri înălțime a ajuns să lovească țărmurile din Java și Sumatra, distrucând complet fauna și flora din regiune, și luând viața câtorva mii de oameni, numărul lor real nefiind niciodată investigat.


traducere și adaptare: Radu Ungureanu


Publicat în MISTERE | Lasă un comentariu

Enigma populației Ket. O populație siberiană cu origini incerte, ale cărei legende relatează despre strămoșii… veniți „din stele”

Populația Ket viețuiește în îndepărtata Siberie, în apropierea fluviului Enisei și constituie un grup etnic de mici dimensiuni. Niciunul dintre studiile efectuate asupra acestui mic grup etnic nu a putut stabili cu precizie care îi sunt originile. S-a afirmat că populația Ket ar proveni din America de Nord, fiind înrudită cu amerindienii. O legendă a acestor oameni simpli, ce au dus multă vreme un trai seminomad, pretinde că strămoșii lor ar fi venit, în vechime, de undeva „din stele”.

Acești oameni aspri își câștigă existența din creșterea renilor, vânat și pescuit, locuind în sate mici. Se estimează că populația Ket are mai mult de 1000 de membri. Însă limba Ket, considerată „o fosilă lingvistică” (dat fiind că toate limbile înrudite au dispărut), este vorbită de tot mai puține persoane.


Unii oameni de știință opinează că strămoșii populației Ket ar fi fost membri ai unui trib amerindian care a migrat în Siberia cu mii și mii de ani în urmă. Ce spun membrii populației Ket despre locul de origine al propriilor strămoși? Opiniile sunt diverse, precum meleagurile pe care s-au perindat înaintașii lor.

Unele legende sugerează că locurile de baștină ale populației Ket s-ar fi aflat în sudul Siberiei, altele că s-ar fi aflat undeva în munții Altai sau munții Sayan ori între lacul Baikal și Mongolia. Legenda cea mai fermecătoare, dar și cea mai puțin luată în seamă către știința oficială, este cea potrivit căreia strămoșii îndepărtați ai populației Ket ar fi fost ființe celeste, venite „din stele”. Nu este singura populație ce-și atribuie origini extraterestre prin propria mitologie, un alt asemenea exemplu fiind Dogonii (un grup etnic din Republica Mali, faimos pentru tradițiile sale).

Alte legende relatează că, în vechime, populația Ket a fost nevoită să își părăsească pământurile din cauza unei invazii. E posibil ca invadatorii care i-au alungat să fi fost războinici ai stepelor, poate chiar înaintașii hunilor – migratori nemiloși care, peste veacuri, aveau să terorizeze și popoarele europene.


Limba Ket este diferită de oricare altă limbă vorbită în Siberia de azi. Ea este încadrată în grupul limbilor eniseiene. Acestea au fost folosite în zonele străbătute de către fluviul Enisei. Singura limbă a acestui grup care mai este folosită și azi este limba Ket. Limbile Kott și Arin au dispărut în secolul XIX, odată cu ultimii lor vorbitori. Nu este exclus ca același lucru să se întâmple și cu limba Ket, în următoarele decenii.

Populația Ket este stabilă, fără scăderi sau creșteri importante ale numărului de membri. Scade continuu numai numărul de vorbitori. În 1989 populația Ket număra 1113 membri declarați. Doar jumătate mai vorbeau graiul strămoșesc, restul fuseseră aproape rusificați. Într-un reportaj realizat în urmă cu doi ani se relata că au mai rămas „doar câteva duzini” de persoane capabile să vorbească limba Ket în mod fluent, cei mai mulți dintre ei fiind oameni vârstnici.

Unii lingviști consideră că existau asemănări consistente între limba proto-eniseiană și limbile vorbite de către triburile Navajo și Tlingit, din America de Nord. Astăzi, mulți dintre membrii comunității Ket sunt creștini, însă mai persistă și practicile șamanice.


Ke 1



Autor: Tomi Tohaneanu
Publicat în MISTERE | Lasă un comentariu

O decizie istorică a Guvernului care… poate pune România în pericol!

Liviu Dragnea

Ion Cristoiu consideră că este cea mai importantă decizie a săptămânii, „e o decizie istorică”, dar se întreabă, neliniștit, dacă nu este o mișcare „scoasă din burtă”.

BUCUREȘTI, 20 apr — Sputnik, Dragoș Dumitriu. Una dintre cele mai grele decizii diplomatice a fost luată, discret, de Guvernul României, cel mai probabil la solicitarea expresă a președintelui PSD, Liviu Dragnea.

Aseară, la „Sinteza zilei”, Liviu Dragnea a confirmat că Guvernul a adoptat un memorandum prin decide începerea procedurilor pentru mutarea ambasadei României în Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim.

„Acum ceva timp eu am spus că, din punctul meu de vedere, şi România, după anunţul administraţiei americane, trebuie să-şi mute ambasada din Israel, de la Tel Aviv, la Ierusalim”, a spus Dragnea.

Într-adevăr, la foarte puțin timp după ce Administrația Trump a anunțat decizia mutării ambasadei SUA la Ierusalim, Liviu Dragnea a surprins opinia publică declarând că și România ar trebui să facă acest pas. În aceeași perioadă, majoritatea țărilor UE s-au pronunțat împotriva uneor asenea demersuri.

Dar iată ce a mai declarat Liviu Dragnea la emisiunea lui Mihai Gâdea:

„Are o valoare simbolică uriaşă acest gest al nostru, în primul rând o valoare simbolică pentru un stat care are o influenţă nemaipomenit de mare în lume, un stat, Israelul, cu care noi avem relaţii speciale de foarte mulţi ani, un stat în care sunt peste 500.000 de români care trăiesc acolo, are o valoare foarte mare pentru administraţia americană”.

Pe de altă parte, Dragnea recunoaște că România este, una dintre primele ţări care face această mutare. Desigur, șeful PSD a vorbit de „beneficii pe termen scurt, mediu şi lung foarte mari„ pe care le va aduce acest gest — dar asemenea promisiuni se tot fac de ani de zile, iar în ultimul an chiar au fost în exces, fără rezultate concrete.

Trecând la dezavantaje sau chiar la pericole, am menționat deja desprinderea greu justificabilă a României de poziția precaută sau refractară a țărilor puternice din UE; în al doilea rând, relaționarea cu țările arabe va avea aproape sigur de suferit.

În acest sens, cel mai cunoscut journalist român, Ion Cristoiu, consideră această decizie ca fiind cea mai importantă a săptămânii, „este chiar o decizie istorică”, dar se întreabă, neliniștit, dacă s-a discutat și cu țările arabe, sau este o mișcare „scoasă din burtă”.

În fine, nu este de neglijat aspectul relevant de mulți diplomați și comentatori, că România este considerată o oază de pace pentru țările arabe și pentru Israel, aceasta datorită lui Nicolae Ceaușescu. Aici s-ar regăsi și explicația totalei imunități a României la extensiile terorismului Islamic.

Pe scurt, fără alte comentarii, se poate pune întrebarea dacă nu cumva gestul prea puțin explicat al lui Liviu Dragnea ar putea afecta buna relaționare menționată?

În concluzie, mutarea lui Liviu Dragnea se face fără a explica ce demersuri diplomatice s-au făcut, dar și ce garanții există că România va avea de câștigat, nu de pierdut. Ca și context, singura țară care s-a raliat demersului lui Trump este… Guatemala. A doua — România lui Dragnea, dar și a noastră.

Publicat în POLITICA STIRI | 1 comentariu

Trăinicia unei alianțe se măsoară după capacitatea membrului său cel mai puternic de a-și ajusta pasul în funcție de suflul membrului cel mai slab

Nimeni nu își poate spori securitatea pe seama securitații altuia, adică creând altuia insecuritate.

A sporit, oare, securitatea SUA prin aplicarea strategiei “loviturilor de pedeapsă” menite să intimideze statele-țintă și să le facă a accepta agenda geopolitică americană? Răspunsul este dat de măsurile de securitate luate de SUA atât acasă cât și în străinătate și care reduc drastic (vizibil și invizibil) libertatea propriilor cetățeni. (E suficient să privim zidurile cu sârmă ghimpată care fac ambasadele americane din întreaga lume să semene cu pușcăriile, sau măsurile de control de pe aeroporturile pe care operează aeronavele americane civile.) Acestea spun că, pe măsură ce acțiunile militare americane de succes reduc securitatea altora, securitatea americanilor scade, ei simțindu-se tot mai amenințați.

Ce se întâmplă însă cu securitatea partenerilor / aliaților unei puteri cu securitatea în scădere? Ne-au spus-o chiar americanii pe când România voia să intre în NATO: “dacă vreți să vă aliați cu noi având probleme de securitate cu puteri terțe (în speță cu vecinii),veți importa insecuritate în cadrul alianței, sporind insecuritatea noastră; caz în care nu vrem să ne aliem cu voi.”

Cu alte cuvinte, dacă prin atacul împotriva Siriei, dat în afara convențiilor din care izvora dreptul internațional, adică încălcând regulile convenite ale jocului, SUA, partenerul strategic al României, și-a micșorat securitatea în raport cu o parte a lumii arabe, Rusia (care a și anunțat contramăsuri, fie asta doar din vârful buzelor), China, Iranul, Turcia etc., înseamnă că și securitatea românilor s-a diminuat corespunzător.

Iată un bun motiv pentru ca liderii statului român să își declare susținerea pentru intervenția americană, acceptând astfel post factum (respectiv pentru un demers în legătură cu care România nu a fost nici măcar consultată) coresponsabilitatea cu autorul acțiunii. Nu-i așa?

Este firesc ca, primind un nou aliat, o alianță să dorească a-și spori securitatea, iar nu a și-o micșora. Nu este, oare, tot atât de firesc,atunci, ca, intrând într-o alianță cu alții, cel care aderă la aceasta să dorească a-și menține măcar, dacă nu chiar a-și spori securitatea?

Când puterea membrilor unei alianțe este profund asimetrică, aventurile celui mai puternic îl fac pe cel mai slab să achite, în termeni de securitate / insecuritate, o notă de plată invers proporțională cu dimensiunea puterii sale. Altfel spus, sub aspectul cantității de insecuritate dobândite, prin simpatie, costurile intervenției militare americane în Siria sunt mai mari pentru România, care nu a participat la ea, decât pentru SUA, care a inițiat-o. De aceea trăinicia unei alianțe se măsoară după capacitatea membrului său cel mai puternic de a-și ajusta pasul în funcție de suflul membrului cel mai slab. Ceea ce se justifică și este fezabil atunci când sunt îndeplinite trei condiții și anume: interesele strategice ale membrilor să coincidă; membrii să se afle în raporturi de egalitate suverană; conduita tuturor membrilor să stea sub semnul bunei credințe și al respectului reciproc.

Că avem probleme la aceste capitole este clar. Întrebarea este, la care din ele?

Oricum, cât timp securitatea este indivizibilă, creșterea insecurității în oricare parte a lumii ne afectează pe toți.

Autor: Adrian Severin

 Adrian Severin Blog

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu