O metaforă video care ar trebui să ne dea de gândit. Merită văzută!


Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Brățările dacice din Polonia – „Formula As” ne surprinde din nou cu descoperiri extraordinare


O muncă importantă cât opera a 100 de istorici sau chiar mai mult! În acest fel am putea defini uriașa însemnătate a muncii jurnaliștilot de la Formula As, în frunte cu directoarea revistei, Sânziana Pop. O echipă extraordinară care, de mai bine de 10 ani, descoperă urmele dacilor și vlahilor din toată Europa, rescriind pentru noi istoria.

Desigur, o astfel de investigație ar trebui să fie făcută de istoricii și arheologii noștri. Doar că mulți dintre ei sunt prea comozi, prea incompetenți, prea blazați, prea în slujba altor interese… Fără îndoială că avem destui arheologi și istorici cu vocație care slujesc adevărul și națiunea română dar, din păcate, ei sunt o minoritate; una adeseori oprimată de sistemul care vrea să ne șteargă identitatea.

Noroc cu entuziaștii de la Formula As care ne uimesc în fiecare toamnă cu rezultalele muncii de teren pe care o fac dincolo de granițele României. Întorși din țările aflate la nord de noi – Polonia, Germania, Suedia și Danemarca, ne-au adus daruri de suflet care trebuie prețuite. Să le dăm cuvântul…

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

FORMULA AS:

Brățările dacice din Polonia

Drumul nostru spre Nord a început cu Polonia. Încă de anul trecut, când o porniserăm spre Ţările Bal­tice, dovezile dacice cele mai limpezi şi argumentele cel mai greu de pus sub semnul întrebării veneau din Polonia. Dacă în reportajele noastre putem proba im­pre­sionantul areal de expansiune şi de influenţă al lumii dacice, până inclusiv în Danemarca şi Suedia, e pentru că ne bazăm pe probe strânse, vreme de dece­nii, de pasionaţi arheologi şi profesori universitari polonezi, pe teoriile lor pe care le-au apărat în lucrări ştiinţifice şi în conferinţe publice, la cel mai înalt nivel.

În anii ’70, când profesorii Tadeusz Sulimirski şi Tadeusz Makiewicz vorbeau despre influenţa şi despre prezenţa dacilor pe teritoriul Poloniei de azi, mulţi cercetători vor fi considerat aiuri­toare şi avân­tate din cale-afară argumen­tele lor. Numai că timpul şi, mai mult decât el, realitatea arheologică de netăgă­duit a ultimilor ani, le-a dat dreptate celor două somi­tăţi ale istoriografiei poloneze.
„Acum 10 ani, discuţiile despre daci nici nu exis­tau în lumea ştiinţifică din Polonia, iar acum, găseşti urme dacice pe tot locul. Să te aştepţi să afli şi alte noi şi spectaculoase urme dacice în zona aceasta a Europei, cât de curând. Acesta este doar începutul!”. Cu vor­bele acestea mă despărţisem, în urmă cu un an, de tânărul arheolog polonez Marcin Rudnicki. Îl vizita­sem chiar la el la birou, în mansarda modernă a „In­stitutului de Arheologie” al Universităţii din Varşo­via.

Pornind de la descoperiri făcute de el însuşi în faimo­sul sit arheologic de la Pelczyska, Marcin Rud­nicki şi-a pus problema contextului acestor desco­periri. Astfel a ajuns să afle că fragmentele de brăţară pe care le găsise sunt similare cu unele produse în Transil­vania sau că, întregite, cioburile ceramice pe care le avea în biroul său formau o superbă „ceaşcă dacică”, un tip de veselă „marcă înregistrată” a stră­moşilor noştri. „Prezenţa ceştilor dacice e un argu­ment sufi­cient ca să putem susţine prezenţa fizică a dacilor în zona dintre Cracovia şi Varşo­via, în bazinul Vistulei”, îmi spunea atunci Marcin Rudnicki. Vasile Pâr­van, marele istoric ro­mân care afimase acelaşi lucru, era confirmat! Şi cum literatura de spe­cialitate, oricât de frumos ar fi transpusă sau explicată de istorici, rămâne tot pagină de car­te, am vrut să vedem cu ochii noştri dovezile, obiectele, nu­me­roasele artefacte dacice des­pre care vorbesc în lucrările lor arheo­logii po­lonezi. Ce urma să desco­perim avea să-i dea mare dreptate lui Marcin. Adevăratele des­coperiri dacice abia acum încep să apară…

Dacii din subsolul Muzeului din Cracovia

Am început periplul nostru de trei mii de ki­lometri spre Ţările Nor­dice, la Cracovia, primul punct important pe harta lumii dacice, la nord de Transilvania. Deşi plasat într-o zonă cu mare trecere turistică şi într-un decor de vis, Muzeul de Arheologie părea să fi intrat în vacanţă, lăsat pe mâna unor ghizi de de­cor, lipsiţi de informaţii de specialitate. Ce ve­deam în vitrine era, însă, uluitor: ceramică, arme, podoabe, vase funerare din lut, care aduceau izbi­tor cu ce avem şi noi în muzeele noastre, doar că nu exista nicăieri o explicaţie a provenienţei lor. Într-un colţ, o sculptură în piatră cu cavalerul trac… identic cu cel pe care îl gă­sisem în Lituania.

muzeu-polonia

Ghidul nostru în muzeul din Gdansk, Olga Krukowska, alături de reporterul Formulei AS

Am solicitat să vorbim cu un specialist. Demersul a durat câtva timp, dar rezultatul a fost peste aşteptări. Un lucrător al muzeului ne-a pus la dispo­ziţiile lucrări extraordinare realizate… împre­ună cu istorici români, facilitându-ne, ulterior, accesul spre per­sonalul specializat în pe­ri­oada dacică. Astfel, arheo­loaga Malgorzata Wa­wer a petre­cut două zile în depo­zitele Muzeului de Ar­heolo­gie de la Cracovia, pen­tru a scoate la iveală re­lic­vele dacice care sunt ţi­nute sub cheie. „Păcat că nu am avut mai multă vre­me să caut, pentru că avem foarte multe ele­mente de origine dacică la noi în muzeu. Ma­joritatea sunt fragmente ceramice ale unor vase ti­pice pentru area­lul dacic, cum e ceaş­ca daci­că, dar şi bi­ne­cunoscutele fructiere cu picior înalt sau di­verse ca­pace ceramice or­na­mentate. S-au găsit obiec­te de acest fel în cel puţin şase situri arheo­logice im­por­tante din ju­rul Cracoviei. Avem însă şi vase foarte bine păstrate, pe care le-am moştenit dintr-o exca­vaţie de la Lipica Gorna, şi care ţin de cultura Lipiţa, asociată tribului dacic al costobocilor”, afirmă Malgor­zata Wawer.

De altfel, după cum dovedesc şi foto­grafiile din arhi­va muzeului, ast­fel de artefacte dacice sunt pre­zente, din timp în timp, în expo­ziţiile organizate de muzeul din Cracovia.

Când cauţi o brăţară şi descoperi trei!

Dar adevăratele descoperi da­cice aveam să le gă­sim, la mo­dul propriu, la Gdansk. Muzeul de Arheo­logie de la Marea Baltică e o adevărată bijuterie. Si­tuat în cen­trul vechi al oraşului, el este găzduit într-o clădire-simbol, una dintre puţinele care au rezistat după bombardamentele criminale ale armatei sovie­tice din Al Doilea Război Mondial. Un muzeu uriaş, înălţat pe mai multe nivele, cu săli în­tregi dedicate perioadei antice.

Urne dacice mortuare şi săbii îndoite (sice), depuse ca ofrandă (exact cum am găsit în primăvară, la cea mai nordică cetate da­cică, cea din Ucraina, de la Malaya Kopanya), co­lane, brăţări, fibule care seamănă cu inventarul multor descoperiri de la noi, dar, din nou, nicio explicaţie relevantă sub obiectele afişate şi, din păcate, niciun specia­list în epoca romană prezent la faţa locului. „Atât şefa departamentului, doamna Malgor­zata Tus­zynska, cât şi asistenta dânsei, doam­na Ewa Adamska, sunt plecate. „Ewa este pe un şantier, la mai bine de 100 de kilo­metri de aici”, s-a scuzat arheoloaga Olga Kru­kow­ska, străduindu-se să ne ofere informaţii şi să ne fie ghid. Ne preia şi ne con­duce prin întreg muzeul, în vreme ce încearcă să afle unde au dispărut brăţă­rile de tip „Şimleu Sil­va­niei”. „Nu sunt expuse”, constatăm împreună, în faţa vitrinei în care ele s-au găsit până acum trei săptămâni. „S-a făcut o mare expoziţie şi am luat unele dintre exponatele de valoare. Mai e doar această brăţară, cu cap de şarpe, care pare să fie şi ea tot dacică, deşi e clar că nu e cea pe care o căutaţi”. La finalul ghida­jului, Olga stabilise deja toate detaliile pentru întâlnirea mea de a doua zi cu Ewa Adamska, chiar pe şantierul de la Pudlowiec, unde se afla la săpat. „Ewa vă poate da toate detaliile pentru ceea ce căutaţi”, ne-a asigurat, la plecarea de la Mu­zeul de Arheologie din Gdansk, Olga Krukowska.

Ne-am pornit cu noaptea în cap spre Pudlowiec şi bine am făcut. GPS-ul ne-a scos în cu totul altă parte, iar de acolo, de-abia cu ajutorul unor instalatori polo­nezi, cu practica făcută în Marea Britanie şi cu engleza bine învăţată, am ajuns pe drumul cel bun. Numai că Pudlowiec-ul e un sătuc mut. Cu greu găsim pe cineva la un mic atelier auto. „Nu e aici şeful”, era singura replică într-o limbă străină a femeii de serviciu care pă­­­zea birourile. Dar înţelege ce căutăm, „Aaa, ar­cheo­­logiczne!!!” şi, în lipsă de cuvinte, ne trage după ea în mansarda atelierului, de unde se văd frumos câm­purile agricole, impecabil cultivate, ale Poloniei. Ne arată cu degetul spre nişte baloţi de paie, iar de acolo, nu mai e mult până la şantierul arheologic.

Ajun­­gem în 5 minute în mijlocul unui loc ce aduce mai degrabă a deşert decât a şantier. Bate un vânt as­pru, care ridică colbul făcut de muncitorii ce trudesc cot la cot, lângă cercetătoarea noastră. Ewa Adamska ne întâmpină, ca o veritabilă arheoloagă, cu hârleţul în mână şi cu faţa bătută de praf şi de soare. Vorbeşte greu engleză, iar gesturile de care se ajută ca să se facă înţeleasă o obosesc mai rău ca datul la lopată. Dar are încăpăţâ­narea specifică meseriei pe care şi-a ales-o şi nu ne lasă să plecăm de aco­lo nelă­muriţi. Nu îi e foarte clar ce cău­tăm de fapt, cu ce ne poate ajuta, dacă sun­tem arheologi sau jurna­lişti. O con­vingem că nu facem spionaj ştiin­ţific şi că, pur şi sim­plu, căutăm să aducem noi in­for­maţii pentru cititorii noştri, des­pre cele mai noi descoperiri legate de civi­li­zaţia da­cică. Îi explicăm faptul că încer­căm să găsim o bră­ţară anume, iar Ewa îmi cere pixul şi îmi desenează pe agendă capul de şarpe al brăţării pe care o vă­zusem cu o zi înainte la Gdansk. Extra­ordinar! Căutam o brăţară dacică şi gă­sim o alta! Apoi îi arăt imaginea cu brăţa­ra de tip „Şimleu Silvaniei”. Pufneşte în râs. „Nu pot să cred că asta căutaţi voi! Căutaţi «brăţări cu feres­tre»? Tocmai am găsit două astfel de brăţări pe şan­tierul de la Skars­zewy, acum câteva luni”, spune Ewa. E o informaţie exclusivă, avea să îmi confirme şefa ei. Nimeni în afară de cele două arheoloage nu ştie despre această descoperire.

Ewa Adamska urmează să publice în cu­rând cercetarea legată de cele două brăţări cu ferestre. „Sunt nişte exemplare foarte spe­ciale şi foarte impor­tante pentru noi, aşa că ţinem totul la secret, dar vă promitem că vă vom pune la dispo­ziţie imagini cu ele, în momentul când studiul nostru va fi gata”, îmi ex­plică la telefon Malgorzata Tus­zyn­ska, superioara Ewei la Muzeul de Arheo­logie din Gdansk.

castel-0

Faimosul castel teuton de la Malbork, locul în care s-a descoperit una dintre brăţările dacice din nordul Poloniei

Informaţia legată de cele două noi brăţări dacice cu ferestre este extraordinară: pe harta lui Marcin Rudnicki, în nordul Poloniei, pe lân­gă Gdansk, erau cunoscute până acum trei exem­plare. Din start, acum avem cinci brăţări la Gdansk, plus cele 11 din Româ­nia! Dacă le pu­nem la socoteală şi pe cele două din nordul Ger­maniei, avem la Bal­tica aproape la fel de multe bră­ţări „tip Şimleu Silvaniei”, câte au fost găsite la noi în ţară! Şi, la cât de cu spor şi de serios se face arheologie în Polonia, n-ar fi exclus ca în doi ani să avem mai multe brăţări dacice la Ma­rea Baltică decât în Ardeal! Mar­cin Rudnicki avea mare dreptate: „Acesta este abia înce­pu­tul!”. N-a trebuit decât să ne punem la drum, ca să găsim trei noi dovezi fabuloase ale influen­ţei lumii dacice la Marea Balti­că. Iar Gdansk-ul şi Lalendorf-ul erau, la fel ca în promisiunea lui Marcin, doar începutul aventurii noastre pe urme dacice în nordul continentului…

Ciprian Rus

Foto: Ciprian Rus, Florentin Popa (2)

Sursa: Formula As

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Americanii au o ambarcațiune care plutește… pe verticală. La ce folosește?


Naval Research SUA deține una dintre cele mai ciudate ambarcațiuni din lume. Lansat de mai bine de 50 de ani, FLIP a fost conceput și dezvoltat de către Marine Physical Laboratory la Institutul de Oceanografie Scripps din cadrul Universității din California. Care este rolul FLIP? Ei bine cercetătorii de la bordul acestuia studiază mișcarea curenților de apă și aer din oceanul planetar.

FLIP are o lungime de 108 metri și un balast lung, gol la interior. În cazul în care rezervoarele sunt umplute cu aer, FLIP plutește în poziția orizontală. Însă, atunci când sunt umplute cu apă de mare, vasul se ridică pe verticală . La finalul unei misiuni, aerul comprimat este pompat în tancurile de balast din secțiunile inundate iar nava revine la poziția sa orizontală, astfel încât să poată fi remorcat către o nouă locație.

flipflip2

La interior, totul este aranjat pentru a corespunde ambelor poziții. Cele mai multe camere au două uși pentru a fi folosite și pe orizontală și pe verticală, iar mobilierul este construit pe roți pentru a putea fi repoziționat cu ușurință. Unele lucruri, precum ar fi chiuvetele sau dușurile sunt construite de două ori astfel încât unul este întotdeauna în poziția corectă. Întreaga operațiune de ridicare pe verticală a FLIP durează douăzeci și opt de minute. Atunci când FLIP stă pe verticală, se ridică cu mai mult de cinci etaje deasupra apei.

FLIP a fost creat în urmă cu 50 de ani, în 1962, de oamenii de știință Fred Fisher și Fred Spiess. Aceștia declarau că au nevoie de un loc mai liniștit și mai stabil decât o simplă navă de cercetare pentru a studia modul în care circulă curenții de aer sau se formează valurile.

flip3flip4flip1

sursa: sio.ucsd.edu/voyager/flip/index.html

sursa: amusingplanet.com/

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în CURIOZITATI | Lasă un comentariu

Dezvăluiri incendiare: extremismul maghiar din așa numitul Ținut Secuiesc. Ce relatează Dan Tănasă…


tanasa-extremism-maghiar

Șovinism și antiromânism, cultul unor criminali de război antiromâni și antisemiți, încălcarea legilor țării, tentativă de act terorist, discriminarea românilor pe criterii etnice în Covasna și Harghita – iată o parte din tabloul realizat de extremismul maghiar în așa numitul Ținut Secuiesc.

Culmea este că, împotriva realității (precum în cazul Cofariu al anilor 90), tot ei, prin vocea unui Lazlo Tokes sau a altor manipulatori sovini, strigă în toată Europa că maghiarii sunt supuși de statul român la acte inumane de distrugere a identității, că nu au drepturi (deși România este dată drept exemplu în UE în ceea ce privește legislația dată în favoarea minorităților) și că sunt discriminați…

Ei bine, pentru că adevărul trebuie cunoscut, vă invit să vizionați o emisiune cu adevărat incendiară, în care se spun lucruri pe care mulți jurnaliști le evită sau le spun cu teamă (și chiar și atunci arareori și voalat). Împreună cu activistul civic Dan Tănasă, în acest episod al emisiunii Adevăruri Tulburătoare, vă prezentăm mizeria din spatele scenei, aia care poate arunca într-o zi totul în aer, aia care pune sub semnul întrebării viitorul României în actualele hotare.

O emisiune pe care trebuie să o vedeți!

Daniel Roxin

http://adevaruldespredaci.ro/

Publicat în UNGURI | Lasă un comentariu

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR EXTRASENZORIALE ALE OMULUI


Vasile Rudan

Preambul la cursul de teledecţie extrasenzorială.

Oricine poate deveni operator extrasenzitiv, dacă îndeplineşte câteva condiţii minimale.

– Să aibă o sănătate fizică şi psihică corespunzătoare.

         – Să fie odihnit mental.

         – Să păstreze higiena corporală şi vestimentară. Amânunt important: şi biosenzorii din pielea omului contribuie la actul detecţiei extrasenzoriale.

– Să aibă răbdare. La unii indivizi supersimţul biodetecţiei se activează mai repede, la alţii mai lent.

Ca metodă de investigare, detecţia extrasenzorială – după alţi autori, biodetecţia – este definită drept ansamblul operaţiilor efectuate cu mijloace şi procedee specifice biosinergeticii, cu implicarea directă a biocâmpurilor vieţuitoarelor (vegetale, animale, umane) în scopul obţinerii de informaţii funcţionale, spaţiale şi/sau temporale asupra unui fenomenfizic, chimic, biologic, social. Enunţul elaborat de omul de ştiinţă român, profesor univ. dr. Alexandru Măruţă, acoperă în mod satisfăcător plajele teoretică şi aplicativă ale detecţiei extrasenzoriale.

Ca pricipiu, detecţia extrasenzorială constă în reacţia organismului uman la nivel celular la impactul vibraţiilor materiei. Biodetecţia are la bază cele trei elemente fundamentale ale Naturii: materia, energia şi informaţia. Creierul uman captează prin terminalele sale senzoriale şi extrasenzoriale şi decodifică informaţia corpusculară generată de materie,   în procesul de transformare fizică şi chimică. Memoria corpusculară conţine informaţii despre materia din care provine. Creierul uman transmite practic instantaneu rezultatul decodificării informaţiei corpusculare prin terminale nervoase specializate, care determină închiderea subconştientă a dispozitivelor tehnice de reacţie (biolocatoare).

Abilităţile extrasenzoriale pentru domeniul telepatiei şi detecţiei extrasenzoriale se pot activa la orice vârstă, îndiferent de sex, rasă sau convingeri religioase. Este un atribut natural al omului, asemănător cu supersimţurile din regnul animal. Randamentul maxim în comunicaţii telepatice şi în detecţie extrasenzorială se obţine când supersimţurile aflate în stare latentă în subcontientul uman sunt activate şi dezvoltate  începând cu vârsta copilăriei. Performanţele adulţilor, realizate în urma activării supersimţurilor umane la vârsta adultă, sunt şi ele remarcabile.

În privinţa accesării ţintei de către subconştientul operatorului extrasenzitiv, există trei procedee aflate în uz curent.

1.Detecţia extrasenzorială a pierderilor corpusculare ale materiei din care este făcută ţinta.

Materia pierde în procesul natural de trasformare nanocorpusculi, care se răspândesc omnidirecţional în spaţiu. Memoria corpusculară deţine informaţii despre ţinţă. Informaţiile corpusculare sunt decodificate de către subconştientul operatorului extrasenzitiv. Rezultatul decodificării infomaţiilor corpusculare este transmis cvasi-instantaneu prin terminale nervoase specializate, către dispozitivele tehnice de reacţie (biolocatoare).

2.Detecţia extrasenzorială prin emiterea unui fascicul de unde telepatice din emisfera cerebrală dreaptă, cu care se baleiază spaţiul în care se caută ţinta.

Extrasenzitivul baleiază omidirecţional terenul, asemănător radarului, până găseşte ţinta. Localizarea ţintei are loc în momentul închiderii subconştiente a biolocatoarelor.

3.Detecţia extrasenzorială cu mostră.

Detecţia extrasenzorială cu mostră necesită lansarea comenzii pentru localizarea ţintei, în raport cu caracteristicile fizice şi chimice ale mostrei.

Sub aspectul ţintelor ce pot fi accesate prin detecţie extrasenzorială, recomand a se detecta vestigii arheologice în subteran, căi antice subterane de acces, ape subterane, petrol, zăcăminte de gaze naturale, cavităţi carstice şi alte ţinte materiale şi energetice de interes civil, aflate în subsol şi la suprafaţa solului.

În foto: Vestigii arhelogice din epoca bronzului, detectate în subteran de copii extrasenzitivi în Curbura Buzăului. În urma antrenamentelor, copii au dezvoltat vederea subconştientă şi au descris forma, culoarea, impresiunile şi inciziile artefactelor aflate în pământ.

http://jurnalparanormal.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Cu mult timp înainte de folosirea pastilelor ce se bazează pe sinteza chimică, strămoşii noştri utilizau aceste 12 antibiotice perfect naturale…


Antibioticele sunt o grupă de medicamente care se folosesc în tratarea bolilor infecțioase provocate de bacterii. Bacteriile sunt organisme unicelulare care, atunci când reuşesc să treacă de filtrele sistemului imunitar, încep să se multiplice, provocând diferite afecţiuni.

Sistemul medical actual, în complicitate cu mafia conspiraționistă a marilor proprietari de concerne farmaceutice (numită în limba engleză, cu o sintagmă deja consacrată, Big Pharma), a prescris în ultimii zeci de ani în mod excesiv antibiotice de sinteză chimică, ceea ce a dus treptat la apariţia unor „super-germeni“ (noi tulpini bacteriene cu multiple rezistenţe la antibioticele folosite). De fapt, nu ar fi deloc nepotrivit să ne gândim că, la un moment dat în viitor, utilizarea abuzivă a antibioticelor ar putea duce la o asemenea creștere a rezistenței și la o evoluţie a germenilor patogeni până la punctul în care nimic de pe planeta Pământ nu i-ar mai putea ucide.

În acest sens, iată ce spun unii specialiști din domeniu despre viitorul antibioticelor de sinteză chimică:
În aceste condiții, eficiența medicaţiei bazate pe antibiotice continuă să scadă la nivel mondial, iar experţii anunţă că celebrul medicament (penicilina), care a salvat în trecut milioane de oameni, a ajuns deja la sfârşitul erei sale.“ – publicaţia Daily Mail

De o bună bucată de timp, diferitele ziare şi publicații care scriu articole despre antibiotice au titluri care se termină cu semnul întrebării, referindu-se la viitorul acestor medicamente. Acum suntem siguri că am ajuns într-adevăr la finalul erei antibioticelor.“ – medicul Arjun Srinivasan, din cadrul CDC (Center for Disease Control and Prevention) din SUA

Bacteriile se adaptează şi găsesc căi să supravieţuiască la antibiotice, devenind în cele din urmă rezistente şi făcând medicamentele inutile. Cu cât folosim mai multe antibiotice de sinteză chimică, cu atât mai multe bacterii dezvoltă rezistenţă la ele.“ – profesor Dame Sally Davies

Sunt profund îngrijorat de faptul că antibioticele, care ne-au permis să tratăm infecţii bacteriene ce se soldau anterior cu moartea şi care încă salvează multe vieţi, devin în prezent din ce în ce mai puţin eficiente.“ – comisarul european pentru sănătate Tonio Borg

Există multe pericole ascunse ale antibioticelor de sinteză chimică. Antibioticele luate frecvent și la întâmplare fac mai mult rău decât bine. Din cauza utilizării excesive a antibioticelor, anumite bacterii devin rezistente la unele dintre cele mai puternice antibiotice disponibile în prezent. Uneori, bacteriile neafectate se înmulţesc necontrolat ca urmare a dispariţiei concurenței pentru hrană, iar infecţiile pot apărea astfel foarte ușor. Tratarea acestor bacterii rezistente sau a infecțiilor necesită doze mai mari de medicamente sau de antibiotice puternice… și astfel, apare un cerc vicios în care bacteriile devin din ce în ce mai rezistente, iar oamenii trebuie să suporte pe lângă boala infecțioasă și efectele adverse ale antibioticelor.

Unele antibiotice pot fi toxice pentru rinichi, ficat sau aparatul auditiv. Dar problemele apar și la nivelul florei bacteriene intestinale normale, pe care antibioticele o anihilează, deoarece ele distrug nu numai bacteriile nefaste, ci și pe cele binefăcătoare. Drept urmare, este afectată activitatea membranei intestinale și se dereglează absorbția elementelor minerale și a celorlalte principii active nutritive. În acest fel, este grav afectat și sistemul imunitar.

Totuşi, cu mult timp înainte de descoperirea antibioticelor de sinteză chimică ce sunt fabricate pe scară largă în laboratoarele farmaceutice, au existat numeroase alimente, precum şi plante medicinale şi condimentare care i-au ajutat pe strămoșii noștri să evite în mare măsură apariţia infecțiilor şi a diferitelor boli în viaţa de zi cu zi. Desigur, multe dintre aceste substanţe naturale cu efect antibacterian, antiviral, antioxidant, bacteriostatic, antimicrobian, bactericid, antiparazitar, antiseptic, detoxifiant, antifungic, antitumoral, imunomodulator sunt şi astăzi la îndemâna noastră, fiind folosite de către terapeuţii holiști din întreaga lume. Antibioticele naturale folosite în trecut sunt la fel de eficiente şi în prezent.

Antibiotic înseamnă anti-viață. Când se consumă antibiotice, nu numai „bacteriile rele“ sunt ucise, ci și multe dintre „bacteriile bune“, lăsând intestinul lipsit de o floră benefică ce este capabilă să regleze imunitatea și, prin urmare, compromițând serios sistemul imunitar ca întreg. Cel puțin 80% din sistemul imunitar este localizat în sistemul digestiv și reglat prin flora intestinală, alcătuită din numeroase bacterii prietenoase care viețuiesc acolo. Consumul de antibiotice este așadar foarte dăunător sănătății, deoarece distruge tocmai mecanismul natural al organismului care ne protejează de toate bolile – sistemul imunitar.

Cele mai bune alimente și băuturi care mențin o floră intestinală sănătoasă și, prin urmare, un sistem imunitar sănătos, sunt alimentele ce conțin „probiotice“, care, așa cum sugerează și numele, sunt pro-viață. O sursă zilnică de probiotice este suficientă pentru sistemul imunitar, care devine astfel, un veritabil scut împotriva bolilor.

Majoritatea alimentelor pe care le folosim îndeplinesc un rol dublu. Acestea nu doar ne bucură papilele gustative, ci sunt și remedii naturale cu multiple funcții terapeutice, care ne pot ajuta la tratarea unei mari diversități de tulburări, dezechilibre și boli. Vă prezentăm în continuare, pe scurt, 12 din aceste remedii tămăduitoare.

Mierea de albine

Anticii cunoșteau multiplele efecte antibacteriene ale mierii, folosind-o atât pentru a trata rănile, cât şi pentru a preveni infectarea acestora. Şi în zilele noastre, în întreaga lume, mierea de albine este considerată a fi unul dintre cele mai bune remedii naturale cu efecte antibiotice, antiinflamatoare şi antiseptice. S-a afirmat recent că mierea de manuka (o varietate de arbore de ceai), produsă în Australia și Noua Zeelandă, conține una dintre cele mai mari proporții de principii active antioxidante şi proprietăţi curative extraordinare, având un efect remarcabil până și asupra lui Staphylococcus aureus. Cercetătorii au observat că virusurile și bacteriile tratate cu miere de albine nu au devenit rezistente la acțiunea ei. Mierea de manuka poate trata și ulcerul, rănile deschise infectate, răcelile și gripele comune, dar și tusea. Dintre sortimentele produse în România, mierea de mană (în special cea din mană de conifere), precum şi unele varietăţi de miere polifloră (cele care conţin nectar provenit de la plante medicinale cu proprietăţi antibiotice, cum ar fi menta – Mentha sp. şi lavanda – Lavandula sp.) au cele mai importante proprietăţi antibacteriene. Pentru a avea toate aceste efecte benefice, este absolut necesar ca mierea să fie naturală, nefalsificată şi să fie procesată la rece (să nu fie încălzită la temperaturi de peste 40 grade Celsius).

Măslinul (Olea europea)

Frunzele de măslin, extractul din frunze de măslin și uleiul de măsline presat la rece au o puternică acțiune antibiotică, antivirală și antioxidantă. Extractul din frunze de măslin conține oleuropeina, al cărei ingredient activ, acidul oleanolic, are puternice proprietăți antibacteriene și antivirale. S-a demonstrat că este eficient în lupta contra infecțiilor bacteriene și virale, a oboselii cronice, a alergiilor și a afecţiunilor cutanate. Pentru că acționează ca un antibiotic natural cu spectru larg, extractul din frunze de măslin este un remediu de bază în caz de răceli și gripe, afecțiuni respiratorii și sinuzită. Acesta are capacitatea de a scădea nivelul de zahăr din sânge, de a normaliza aritmia cardiacă, de a inhiba oxidarea celulară și de a relaxa arterele. Măslinul este totodată un antiinflamator puternic.

Oregano (Origanum vulgare) şi uleiul esenţial de oregano

Dacă am consumat vreodată mâncare din bucătăria italiană, probabil că am consumat și oregano, fără a fi însă avizați asupra efectelor sale benefice. Unul dintre compuşii activi conţinuți în uleiul esenţial de oregano, ce este numit carvacrol, s-a dovedit a avea efecte inhibitoare asupra dezvoltării şi înmulţirii multor bacterii Gram-pozitive (de exemplu, Staphylococcus aureus, Bacillus subtilis, Streptococcus piogenes etc.) şi Gram-negative (de exemplu Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus vulgaris, Pseudomonas aeruginosa etc.). În plus faţă de efectele sale antibacteriene, antivirale şi antiparazitare, oregano are, de asemenea, efecte stimulente digestive şi ajută la reducerea greutăţii excesive. Iar planta de oregano măcinată fin se folosește la condimentarea diferitelor mâncăruri, în timp ce uleiul esenţial de oregano este necesar să fie administrat în dozele recomandate de un specialist, fiind utilizat cu precauţie sau chiar evitat în cazurile de gastrită sau ulcer gastro-duodenal, deoarece, datorită puterii sale antibiotice și antivirale, poate fi coroziv pentru mucoasa gastrică sensibilă.

Turmericul (Curcuma longa) și uleiul de turmeric

Acest condiment galben-strălucitor, cunoscut şi sub numele de curcuma sau şofran indian, pe lângă faptul că are o aromă deosebită, prezintă de asemenea efecte protectoare, antimicrobiene şi antioxidante pentru întregul organism. Mai mult decât atât, turmericul poate fi folosit atât în administrare internă, cât şi externă, ceea ce îl face unul dintre cei mai puternici inamici ai germenilor infecțioși. Pentru o protecţie eficientă, se poate face o pastă din pulbere de turmeric şi miere de albine care se aplică pe piele. De asemenea, amestecul din pudră de turmeric şi miere se poate administra şi intern.

Oţetul de mere

Acesta are multiple efecte benefice. Folosirea lui zilnică are efecte antibiotice, antiseptice şi de alcalinizare a organismului. Poate, de asemenea, să ajute la controlul greutăţii trupești, la reducerea colesterolului, precum şi la scăderea riscului de apariţie a cancerului. Conţine multe elemente minerale folositoare, precum potasiu, magneziu, calciu şi fosfor. Poate fi folosit prin adăugarea la salate sau se poate consuma o lingură de oţet de mere diluată într-o cană cu apă dimineaţa pe stomacul gol.

Extractul din seminţe de grepfrut (Citrus paradisi)

În conformitate cu rezultatele unui studiu publicat în Jurnalul de Medicină Complementară şi Alternativă, extractul din seminţe de grepfrut este eficient împotriva a peste 800 de virusuri şi bacterii cunoscute, precum şi a peste 100 de tipuri de fungi şi paraziți. Pe lângă efectele antibacteriene, acest extract are, de asemenea, efect alcalinizant asupra organismului şi de îmbunătăţire a florei intestinale.

Usturoiul (Allium sativum)

Și această plantă, pe lângă faptul că este un excelent condiment, are multiple efecte terapeutice. Poate, spre exemplu, ajuta la protecţia împotriva răcelilor. Un compus chimic din compoziția usturoiului numit alicină are efecte antibacteriene, antifungice, antiparazitare, hipocolesterolemiante şi antitumorale; această substanţă volatilă (ce face parte din clasa principiilor active numite alicine) este cea care conferă şi mirosul specific înțepător al usturoiului.

Echinacea (Echinacea sp.)

Echinacea este o plantă care poate fi cultivată chiar şi în ghivece sau jardiniere. Ea are excelente efecte antibacteriene. S-a dovedit că folosirea acestei plante poate să reducă atât incidența răcelilor, cât şi durata de manifestare a acestora, dar cel mai bine este să fie utilizată în scop profilactic, deoarece ea stimulează puternic imunitatea organismului.

Varza (Brassica oleracea)

La fel ca și conopida, gulia, varza kale şi broccoli, care fac parte din familia cruciferelor, varza este eficientă în lupta contra cancerului, datorită compușilor sulfului pe care îi conţine. Varza conţine şi o mare cantitate de vitamina C, o farfurie de varză asigurând mai mult de 75 % din doza zilnică recomandată. Se cunoaşte faptul ca vitamina C are proprietăţi imunomodulatoare în caz de agresiune virală sau bacteriană.

Uleiul de cocos extras la rece (Cocos nucifera)

Este recomandat să consumăm ulei de cocos în loc de uleiuri vegetale rafinate sau hidrogenate, deoarece este mult mai sănătos, fiind extras prin presare la rece. Uleiul de cocos „extra virgin“ are importante proprietăți antimicrobiene, antifungice şi antioxidante, îmbunătățind funcţionarea sistemului imunitar. Uleiul de cocos conţine o mare cantitate de acizi grași cu lanţ mediu, care îi conferă proprietăţi antimicrobiene puternice şi îl fac uşor de asimilat și de digerat.

Alimentele fermentate prin metode naturale

Varza murată nepasteurizată, murăturile preparate în casă, chefirul şi iaurtul – toate acestea ajută la refacerea florei intestinale, care la rândul ei protejează împotriva cancerului şi oferă o capacitate mărită de a lupta cu bacteriile patogene.

Argintul coloidal

Acest antibiotic natural este o suspensie de nanoparticule şi ioni de argint, fiind utilizat de secole. Deoarece argintul coloidal este alcătuit din particule foarte mici, el nu este reținut în organism şi nu prezintă toxicitate. Argintul coloidal se administrează în doze mai mari în infecţiile acute, pe termen scurt, şi în doze mai mici ca tratament de întreţinere, pe termen mai lung. O echipă de oameni de ştiinţă conduşi de James Collins, un specialist în inginerie biomedicală de la Universitatea Boston, a descris modul în care argintul poate ataca bacteriile şi a arătat că acest tratament străvechi poate ajuta la combaterea fenomenului rezistenţei la antibiotice.

Spre deosebire de argintul coloidal, sărurile de argint (de exemplu, nitratul de argint) pot avea, prin depunerea în ţesuturi, efecte toxice în cazul supradozării și de aceea nu se recomandă administrarea argintului sub această formă.

Efectul antibacterian și antiviral al argintului coloidal este dat de dezactivarea enzimei care intervine în multiplicarea bacteriilor unicelulare. El este eficient şi în cazurile de infecţii cu germeni patogeni care au dezvoltat rezistenţă la antibioticele de sinteză. De asemenea, are efect antiviral si de refacere a imunităţii.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în SANATATE-VINDECARE | Lasă un comentariu

UMOR NECESAR ȘI STENIC PENTRU TOATE VÂRSTELE


☺ * ☺ * ☺

Un medic chinez şi-a deschis o clinică privată în SUA. La intrare, a afişat un banner pe care scria: „Tratamentul costă 20 de dolari. În cazul în care boala nu vă trece, vă vom returna 100 de dolari”.
Un avocat, considerând aceasta o foarte bună ocazie de a face rost de 100 de dolari, intră în clinică:
– Mi-am pierdut complet gustul.
Chinezul: Soră, aduceți-mi medicamentul din cutia nr. 22 şi picuraţi-i pacientului în gură 3 picături.
– Ptiu, este benzină!
– Felicitări, v-aţi recăpătat gustul, vă costă 20 de dolari.
Avocatul plăteşte iritat şi pleacă, clocind o răzbunare… Vine înapoi a doua zi.
– Mi-a dispărut memoria, nu-mi mai amintesc nimic.
– Soră, aduceți-mi medicamentul din cutia nr. 22 şi picuraţi-i pacientului în gură 3 picături.
Avocatul, enervat: Nuuu, pentru că știu că acolo este benzină… mi-aţi dat tot aceasta şi ieri.
– Felicitări, v-aţi recăpătat memoria, vă costă 20 de dolari.
Avocatul, gata să pleznească de ciudă, plăteşte cei 20 de dolari, dar se întoarce a treia zi pentru a recupera banii.
– Am o vedere foarte proastă, aproape că nu pot să văd nimic.
– Din păcate, nu am nimic pentru tratarea acestei boli. Poftiţi cei o sută de dolari.
Avocatul, fericit, ia bancnota, dar… când se uită vede că-i una de 20 de dolari…
– Dar… aici nu sunt decât 20 de dolari!
– Felicitări, iată că v-aţi recăpătat vederea, vă costă 20 de dolari.

☺ * ☺ * ☺

– 90% dintre voi pică anul ăsta la matematică!
– Domn profesor, daʼ noi nici nu suntem atâția…

☺ * ☺ * ☺

Copilul, către tatăl lui:
– Tată, trebuie să avem o discuţie serioasă. A venit momentul să o satisfaci mai bine pe mama, că-mi tot fură bateriile din maşinuţa cu telecomandă, pentru vibratorul ei…

☺ * ☺ * ☺

– Măi, Vasalie, dă-mi un kil de palincă până ce-o fac pe a me.
– Ia, măi, Ioane, că doar suntem preteni.
Ion, după două zile:
– Măi, Vasalie, mai dă-mi un kil de palincă mă, că n-am reuşit s-o fac pe a me.
– Ia, mă, Ioane, că o s-o faci azi, mâne şi tu.
Ion, după o săptămână, venea spre poarta lui Vasalie care era la masă cu Maria lui şi zice:
– Tu, Marie, dacă vine la noi zi-i că nu-s acasă (şi se băgă sub pat).
Vine Ion şi zice:
– Ziua bună, Marie!
– Ziua bună, Ioane.
– Apăi Vasalie une-i?
– Nu-i acasă, zice ea.
– No, eu am vinit cu ale două kile de palincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre preteni din palinca nouă. Dacă Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treaba amoroasă.
Vasalie, de sub pat, aude, simte oarece supărare şi apoi cugetă adânc: „Mama ei de treabă! Ce să fac? Puşcă am, gloanţe am, dar nu-s acasă.”

☺ * ☺ * ☺

– Cine a fost primul bărbat care a spus: „E nevoie de o femeie în casă”?
– Meşterul Manole.

☺ * ☺ * ☺

Puțini oameni știu că Poşta Română a inventat caşcavalul cu mucegai, oțetul şi stafidele.

☺ * ☺ * ☺

Dimineaţa, la micul dejun, fiul îşi întreabă tatăl:
– Tată, tu spui că familia e o mică ţară. Tu cine eşti?
– Preşedintele, desigur!
– Iar mama?
– Puterea!
– Şi bunica?
– Siguranţa!
– Hm… şi atunci eu cine mai sunt?
– Tu eşti poporul!
O oră mai târziu, fiul îşi sună tatăl la birou:
– Domnule, la putere a venit un alt preşedinte, siguranţa e adormită şi iată că poporul îşi face griji!

☺ * ☺ * ☺

Tânăra soție o sună pe mama ei:
– Mamă, iubitul meu iar nu vrea să mănânce pastele ce au fost pregătite de mine!!!…
– Draga mea, nu te enerva, ia-l cu binișorul, spune-i că ai depus mare efort când ai pus la fiert pastele…
– Cum adică? Ce vrei să spui? Chiar trebuiau să fie fierte înainte de a le pune în farfurie?!

☺ * ☺ * ☺

– Ce v-ar plăcea? Mă întreabă barmanul.
– Ce mi-ar plăcea?… Păi, o casă mai mare, bani mai mulţi şi o soţie tânără mult mai frumoasă.
– Nu, zise barmanul calm, am vrut să zic: „Ce doriţi?”
– Îmi doresc să câştig la loterie, să moară soacră-mea şi copilul meu să se nască sănătos.
– Ce să fie??… zise barmanul începând să-şi piardă răbdarea.
– Băiat sau fată… nu contează, îți spun.
– Domnule, (enervat de-a dreptul), m-ai înţeles greşit, te-am întrebat doar: „Ce vrei să bei??!”
– Aaa… îi zic, păi de ce nu spui aşa?!… Ce ai?
La care barmanul răspunde:
– Absolut nimic! Sunt perfect sănătos!

☺ * ☺ * ☺

– Bunico ai dinţii buni?
– Nu, dragule!
– Atunci, te rog, ţine-mi şi mie merele astea până mă întorc de la joacă.

☺ * ☺ * ☺

Un turist vizitează Franţa şi, bineînţeles, intră într-un restaurant cu specific franţuzesc. Ospătarul îl întâmpină cu un zâmbet larg, îi aduce meniul şi aşteaptă comanda.
Meniul… în franceză… Citeşte toată lista şi nu înţelege nimic. Până la urmă, de jenă, arată cu degetul ceva în meniu, cu speranţa că preparatele franţuzeşti sunt foarte gustoase şi sigur i se va aduce ceva miammm-miammm, de neuitat.

Vine ospătarul, în sfârşit, cu un platou plin de frunze de salată, sferturi de lămâi şi cinci melci vii care se lăfăiau pe sub frunzele de salată. Turistul se uită în jur jenat, dar ospătarul îl felicită pentru alegerea făcută şi pleacă. După vreo 10 minute, revine la masa clientului, care încerca să tragă în ţeapă, cu furculiţa, melcii care plecaseră la plimbare pe faţa de masă.

– Nu vă place preparatul???
– Ba daaaa… îmi plac enorm… numai că nu reuşesc să-i prind în furculiţă!
– Aaa. Păi nu aşa se servesc… Pur şi simplu stoarceţi zeama de lămâie în gaura cochiliei… Țineţi melcul cu ajutorul frunzei şi sugeţi conţinutul.
– Merci.

Se apucă omul de treabă şi totul mergea strună. Preparatul era foarte gustos. Ultimul melc însă începe să-i facă probleme. Stoarce zeama de lămâie, suge… nimic. Mai stoarce zeamă, suge, tot nimic. Melcul se încăpăţâna să nu iasă din cochilie.

Nervos, se uită în gaură să vadă ce se întâmplă şi ce de nu iese melcul afară când suge el. Deja îl dureau fălcile de la atâta supt şi melcul îi făcea figuri. Când se uită atent în gaura cochiliei, îl vede pe melc ţinându-se strategic cu mâinile de pereţii interiori ai cochiliei, cu ochii lungiţi cât China, în stare de extaz şi îl aude cum se roagă de el:
– Hai, te rooooog, încă o datăăăăă… mai sugeeeee, te roooogggg.

☺ * ☺ * ☺

O femeie a vrut să-i facă soțului ei testul suprem. Tânăra i-a scris o scrisoare în care i-a spus că s-a săturat de el și că l-a părăsit, a lăsat-o la vedere, apoi s-a ascuns sub patul din dormitor.

Bărbatul a ajuns acasă, a citit scrisoarea, a scris ceva, apoi a început să cânte și să danseze. Și-a luat telefonul și a sunat pe cineva: „Bună, iubito, tocmai îmi schimb hainele și vin la tine. Cât despre proasta cealaltă, s-a prins în sfârșit că îmi băteam joc de ea și a plecat. Am făcut o greșeală imensă când m-am însurat. Îmi doresc să te fi întâlnit mai devreme. Ne vedem în curând, iubito!”, a spus soțul, apoi a părăsit camera.

Plângând, soția a ieșit din ascunzătoare și a citit ce i-a scris el: „Ți se vedeau picioarele, iubito. Mă duc acum după pâine”.

☺ * ☺ * ☺

Un ţigan se duce să se angajeze în port la Constanța pe o navă.
– Ai ceva experienţă? îl întreabă căpitanul.
– N-am dom’ căpitan, dar sunt cinstit – zice ţiganul.
– Bine, mă, ţigane, te angajez, i-a răspuns căpitanul. Peste trei săptămâni, în timp ce spăla puntea, un val uriaş îl aruncă pe ţigan peste bord.
Văzând asta, unul dintre marinari fuge repede la căpitan:
– Dom’ căpitan, ştiţi ţiganul ăla pe care l-aţi angajat acum trei săptămâni, ăla cinstitu’?
– Da, zice căpitanul.
– Ei, tocmai am constatat că a fugit cu mopul nostru!!

☺ * ☺ * ☺

Un bucureștean se adresează unui ardelean:
– Spune, uncheşule, care este cel mai rapid drum spre Bucureşti?
– Sunteţi pe jos sau cu maşina?
– Cu maşina.
– Apăi, după părerea mea, cu maşina.

☺ * ☺ * ☺

O casă curată este un semn clar că ți s-au stricat computerul şi telefonul.

☺ * ☺ * ☺

Merge Bulă la un magazin alimentar şi întreabă:
– Bună ziua, fiţi amabilă, aveţi pâine?
– Da avem, de care doriţi?
– Păi aveţi mai multe feluri?
– Da, de azi, de ieri şi de alaltăieri.
– Bineînţeles că doresc una de azi!
– Reveniţi vă rog peste 2 zile!

☺ * ☺ * ☺

– Domʼ doctor, de câte ori îmi scot sutienul, mi se ridică sânii şi mi se întăresc sfârcurile.
– Ia să vedem!
– Femeia scoate bluza, apoi sutienul şi sânii, zvâc!
– Fantastic, se minună doctorul.
– E grav, domnule doctor?
– Grav nu e, dar e molipsitor…

☺ * ☺ * ☺

Un evreu plecat din Moldova în America se întoarce, după mulţi ani, la Iaşi. Pe aeroport, fiindu-i sete, se duce la un automat de băuturi. Vrea o cola, deci introduce pentru aceasta nişte fise. Nu iese nimic. Mai bagă nişte fise, tot nu iese nimic. Încă o dată, procedează la fel, tot nimic…
După un moment de derută, chipul evreului se luminează şi apoi exclamă:
– Genial!

☺ * ☺ * ☺

Poliţistul: De ce n-ai raportat mai devreme cardul de credit ca fiind furat?
Eu: Hoţul cheltuia mai puţin decât nevastă-mea.
Poliţistul: Şi-atunci, de ce reclami abia acum furtul?
Eu: Am impresia că nevastă-sa a început să-l folosească…

☺ * ☺ * ☺

– Camarade, dacă ai avea două case, ai da una Revoluţiei?
– Da, răspunde tovarăşul.
– Camarade, dacă ai avea două maşini de lux, ai da una Revoluţiei?
– Da, răspunde tovarăşul.
– Dar, camarade, dacă ai avea un milion de euro, ai da jumătate Revoluţiei?
– Da, răspunde tovarăşul.
– Camarade, dar dacă ai avea două găini ai da una Revoluţiei?
– Nu, răspunde tovarăşul.
– Dar cum se poate, ai o casă, ai o maşină, ai jumătate din bani, de ce să nu vrei acum să dai o găină?!
– Pentru că găinile acelea chiar le am.

☺ * ☺ * ☺

Ora 8 dimineața.
Soţia: Scoală, dragă, că iată, sună ceasul!
Soţul: Lasă… că îl sun eu mai târziu…

☺ * ☺ * ☺

Am fost azi la control, la medicul de familie şi am aflat că noul meu medic e o tipă super sexy.
Văzându-mă că sunt un pic stânjenit, îmi spune:
– Spune-mi ce problemă ai. Chiar dacă sunt încă tânără, am o experienţă de 10 ani ca doctor. Am văzut multe până acum, doar zi-mi ce problemă ai şi apoi eu verific.
După o clipă de gândire, o privesc galeș și apoi îi răspund:
– Nevastă-mea chiar crede că lingamul meu are un gust ciudat…

☺ * ☺ * ☺

Un evreu se mută într-un orășel de catolici și în fiecare vineri când toată lumea ținea post și mânca doar pește, el îi înnebunea pe toți cu fripturile la grătar. Disperați, catolicii se decid să îl convertească și, după multe tratative reușesc să îl convingă. Îl duc cu mare alai la Biserică, unde preotul îl stropește de trei ori cu apă sfințită, intonând:
– Născut evreu, crescut evreu, acum creștin!
Vinerea următoare, în timp ce catolicii mâncau iar peşte, din casa evreului convertit mirosea teribil a friptură. Înnebuniți de ceea ce se petrece s-au dus la casa păcătosului să-l certe și iată că l-au găsit în faţa unui grătar mare, plin cu carne, pe care o stropea de zor cu apă, intonând cu o voce gravă:
– Născut porc, crescut porc, acum ești peşte!

☺ * ☺ * ☺

– De ce toate prezervativele sunt transparente pentru cei care nu practică deloc continența sexuală amoroasă?
– Pentru ca spermatozoizii să se poată bucura măcar de privelişte.

Publicat în BANCURI (umor) | Lasă un comentariu

Popoarele europene își iau țările înapoi. Urmează Franța: liderul naționalist Marine Le Pen conduce în toate sondajele


Un sondaj realizat în Franța relevă faptul că în toate scenariile posibile, candidata Frontului Național, Marine Le Pen, ar câștiga alegerile prezidențiale, fiind urmată în turul doi de către reprezentanții Partidului Republicanilor (centru dreapta), informează presa franceză citată de Agerpres. Candidații stângii nu prind nici turul 2.

Candidata dreptei conservatoare, Marine Le Pen, ar obține, în cel mai pesimist scenariu, 28% dintre voturile electoratului, dar tot ar fi suficient pentru a conduce în cursa electorală. În cea mai optimistă variantă, candidata Frontului Național ar obține 33% dintre voturi. În această situație, candidatul de pe locul 2 ar fi Francois Fillon, cu 18,5% din opțiunile electoratului.

Actualul președinte, Francois Hollande, nu ar prinde turul 2 în nicio situație, scorurile sale oscilând între 9% și 14%.

Cel mai puternic contracandidat al lui Marine Le Pen se anunță, conform anchetei realizate de BVA, fostul prim-ministru Alain Juppé, care ar merge braț la braț în turul 2 cu candidata Frontului Național, fiind despărțiți de doar două procente.

Marine Le Pen și-a deschis o filială și în România, liderul francez sprijinind înființarea Partidului „Forța Națională” de către europarlamentarul Laurențiu Rebega. De altfel, la Sinaia a avut loc întrunirea Europa Noastră – Europa Națiunilor, găzduită chiar de europarlamentarul respectiv.

Franța urmează trendului din Marea Britanie, acolo unde naționaliștii au obținut o victorie răsunătoare în referendumul privind părăsirea Uniunii Europene, dar și din Germania, acolo unde partidul Alternativa pentru Germania s-a clasat pe locurile 2 și 3 în alegerile regionale ținute recent în trei din landurile germane, depășind partidul Angelei Merkel.

În Est, Polonia și Ungaria au adus la putere partide conservatoare, cu puternice politici naționale.

Scrutinul prezidențial din Franța va avea loc peste aproximativ șase luni, în primăvara anului viitor.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în EUROPA (U.E.), EUROPA -FRANTA | Lasă un comentariu

Avarii pur-sânge englezesc. Povestiri adevărate despre cumplita prostie omenească


Cei Zgârciți adună ca și când ar trăi veșnic.”
Aristotel

Un avar se dovedeşte
O fiinţă nefirească,
Ce de toate se lipseşte
Ca… nimic să nu-i lipsească
.”
Virgil Scărlătescu

Avarii nu-și dezleagă baierele pungii decât ca să și-o îndese și mai tare. „Crescit amor nummi, quantum ipsa pecunia crescit” (Patima de bani crește odată cu cantitatea lor), spunea poetul latin Juvenal. Din constatarea lui, se poate trage concluzia că numai acela care are bani poate fi cu adevărat zgârcit. Pe cei mai mulți avari îi vom întâlni deci în rândul oamenilor care au bani din belșug. Înainte de a fi întrecută de America, Anglia era țara cea mai bogată a epocii moderne; deci acolo trebuie să investigăm, dacă dorim să evidențiem tipul reprezentativ al avarului.

Ziarele engleze de pe vremuri rezervau întâmplărilor cu zgârciți faimoși un spațiu considerabil. În toamna anului 1852, ziarele londoneze relatau despre moartea lui John Camden Neild, un faimos avar care a murit la vârsta de 72 de ani. Conform datelor biografice, și-a făcut studiile la Cambridge, devenind avocat; într-un cuvânt a pornit în viață ca un om cumsecade. Când a împlinit 34 de ani, a moștenit de la tatăl său uriașa avere de 250.000 de lire. După ce a intrat în posesia banilor, și-a schimbat cariera, devenind un zgârcit cum scrie la carte: nu-i plăcea să-și achite datoriile, se tocmea pentru fiecare para, nu făcea nimănui niciun serviciu și nu era cu adevărat fericit decât atunci când obținea ceva gratis.

Odată, iarna, călătorea într-un poștalion împreună cu niște oameni sărmani. În timp ce se schimbau caii, călătorii au intrat în cârciumă să se încălzească cu un păhărel de brandy. Economul domn însă, dârdâia mai departe în trăsură. Celorlalți li s-a făcut milă de el și, punând mână de la mână, i-au cumpărat și „sărmanului domn” un păhărel de băutură, pe care i l-au trimis ca să se dezmorțească și el. Sărmanul domn a mulțumit frumos și l-a băut.

Ca orice zgârcit pur-sânge, se trata și pe sine ca pe un concurent în afaceri. Nu mânca decât pâine uscată, ouă tari și puțin lapte. Dormea pe scândura goală, iar pentru spălat nu-și îngăduia decât o cojiță de săpun. Nu permitea să i se perie hainele, fiindcă s-ar fi tocit postavul.

În anul 1828, asupra lui s-a abătut o mare nenorocire: pe neașteptate, i-au scăzut acțiunile la bursă. În disperare, s-a răzbunat tot pe el însuși: și-a tăiat beregata! Ar fi murit de hemoragie dacă o anume doamnă Neal, soția unui chiriaș de-al său, nu i-ar fi sărit în ajutor, ca să-l salveze pentru anii ce-i mai avea de trăit în zgârcenie.

Toate acestea n-ar fi fost însă suficiente ca să ajungă în rubricile ziarelor; se mai găseau în Anglia destui avari asemănători. Adevărata surpriză s-a produs la deschiderea testamentului său. A ieșit la iveală că Neild sporise averea rămasă de la tatăl său până la fabuloasa sumă de 500.000 de lire, bani pe care i-a lăsat moștenire reginei Victoria. N-a cerut nimic în schimb: a rugat-o pe regină să primească suma și s-o întrebuințeze în scopuri personale. Victoria, cum era de așteptat, a acceptat moștenirea. I-a făcut bătrânului avar o înmormântare ca lumea, a renovat biserica lăsată în paragină de pe moșia lui și i-a fixat o pensie viageră acelei doamne Neal, care a salvat viața bravului domn atunci când și-a tăiat beregata, dându-i astfel bătrânului posibilitatea să se înfrupte încă un sfert de veac din plăcerile economiei, sporindu-și în continuare averea.

Un om tot atât de ciudat a fost și Daniel Dancer, vlăstarul unei distinse familii. S-a purtat la fel de dușmănos cu el însuși ca toți avarii veritabili. N-avea decât o singură cămașă, pe care o purta până ce putrezea pe el. Acest lucru trebuie luat aproape ad litteram, pentru că și spălatul îl concepea la fel ca și colegii săi zgârciți, adică-i era milă de banii cheltuiți pe săpun. În zilele însorite se ducea până la malul râului din vecinătate, unde se freca cu nisip și se usca la soare. Locuia împreună cu sora lui, care duminica gătea toată mâncarea pentru o săptămână: supă de oase și 14 budinci, socotite câte două pentru fiecare zi a săptămânii. Asta au mâncat ei zi de zi, săptămână de săptămână, an de an, până când bătrâna lady s-a îmbolnăvit. Atunci, fratele ei a fost cuprins de o pioasă religiozitate, care s-a manifestat prin faptul că n-a chemat medicul. A spus: „Aș comite un sacrilegiu dacă m-aș amesteca în sentința providenței”. Presupunând că zilele bătrânei doamne erau hotărâte „de sus”, era firesc să n-o mai poată ajuta nicio intervenție terestră. Bineînțeles că în aceste condiții providența a chemat-o la ea pe ființa înfometată, astfel încât domnul Daniel a fost obligat să ducă tratative cu firma de pompe funebre. După îndelungi târguieli, afacerea s-a încheiat în felul următor: firma va confecționa coșciugul, dar cu scândurile domnului Daniel. Mult timp după înmormântare, îndoliatul frate s-a zbuciumat, deoarece fuseseră folosite prea multe cuie, deși ar fi fost de ajuns și mai puține.

Daniel Dancer a trăit până la vârsta de 78 de ani și, cum nu putea proceda la fel ca avarul despre care Jozsef Aszalay spune că s-a desemnat pe sine însuși drept moștenitorul său, domnul Daniel și-a lăsat întreaga avere verișoarei sale, Lady Tempestre. Era o avere considerabilă, însă a trebuit să fie adunată pe bucăți: în staulul vacilor au fost găsite ascunse 2.500 de lire sterline; din grajduri a ieșit la iveală aur în valoare de vreo 500 de lire sterline; în horn se aflau 200 de lire sterline iar într-un ibric vechi era pitit un sul de bancnote în valoare de 600 de lire sterline. Toate aceste date sunt autentice. Cei pe care-i interesează latura anecdotică a întâmplărilor cu zgârciți, pot apela la culegerea intitulată Harpagoniana.

În literatură, după cum se știe, tipul clasic al avarului a fost creat de Plaut și de Molière. Mai puțin cunoscută este însă acea avalanșă de cărți care s-au ocupat cu regulamentul de funcționare și viața inexistentului club al avarilor. Gluma a fost lansată cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea, în Italia. Onorabilul club a avut numele de Compagnia della Lesina (Asociația avarilor). Se spunea, printre altele, că membrii clubului se obligau: să nu-și schimbe cămașa vreme de 45 de zile, să-și taie unghiile de la picioare până la carne, ca nu cumva să le găurească ciorapii, să nu presare praf de uscat pe scrisori, spre a nu le îngreuna, ca să plătească o taxă poștală mai mică; să nu pună punctul pe litera „i” ca să economisească cerneala…

S-ar mai putea vorbi și despre o categorie curioasă de avari, și anume despre cerșetorii bogați. Mai demult, apărea prin ziare știrea că la moartea vreunuia dintre cerșetorii de la colțul străzilor s-au găsit, dosite prin saltele, pungi întregi cu bani și pachete de bancnote. Poate că cel mai vestit dintre avarii de acest soi a fost un profesor berlinez. Acesta, în timpul zilei, preda lecții de limbi străine, iar noaptea cerșea. A murit în 1812. Sub pragul casei lui au fost găsiți, ascunși, 20.000 de taleri. Scoțianul William Stevenson (mort în 1817) și-a petrecut 87 de ani cerșind cu sârguință. În mizerabilul său bordei a fost găsită o adevărată colecție de bani de aur și de argint. Au ieșit la iveală și multe polițe, unele în valoare de 1.000 de lire sterline. Pe acești cerșetori, însă, nu i-aș trece în categoria avarilor pur-sânge, pentru că ei nu adunau banii de dragul banilor. Îi stârnea la economii mai degrabă grija pentru asigurarea bătrâneții sau în caz de boală.

L-am lăsat anume la urmă pe baronetul englez Sir John Elwes, regele zgârciților din toate timpurile, a cărui faimă va rămâne pe veci nepieritoare. Sir John, membru al Parlamentului englez, a murit la 26 noiembrie 1789. Moștenirea pe care a lăsat-o în urma lui a fost evaluată la 800.000 de lire sterline. Personalitatea lui parcă era alcătuită din doi oameni cu firi opuse.

Biografii lui îl prezintă ca pe un domn cu maniere foarte plăcute – totdeauna gata să-și servească prietenii, chiar și cu bani. Dar ciudatul lui fel de a fi s-a manifestat în cea mai caracteristică formă cu prilejul curselor de cai de la Newmarket. L-a invitat la acest eveniment pe preotul de pe moșia sa. Au pornit la drum călare, dimineața la ora 6. La plecare, preotul n-a mâncat nimic, socotind că oricum, pe timpul desfășurării curselor va fi musafirul bogatului moșier. Acesta însă, în focul emoțiilor, a găsit cu cale să uite de stomacul invitatului său. S-a făcut după-amiază și, în drum spre casă, bietul popă a anunțat timid că lui zău, îi este foame; probabil că aerul proaspăt de la Newmarket îi provocase această stare excepțională… „Sigur, sigur”, i-a răspuns Sir John și a scos din buzunar o bucată uscată de cozonac, despre care, împărțind-o cu preotul, l-a asigurat că, deși fusese adus de la Londra cu 6 luni în urmă, era la fel de gustos de parcă ar fi fost copt de curând. Au ajuns acasă seara la ora 9. Sir John s-a culcat bine dispus, pentru că, sustrăgându-se de la obligațiile sale de gazdă, a putut economisi 3 șilingi. În schimb, cu prilejul acelorași curse, s-a întâmplat ca Lordul Abington, prietenul domnului avar, să piardă 7.000 de lire sterline pe care nu le putea onora. Sir John s-a obligat, fără să tresară măcar, să plătească în locul lordului datoria, știind precis că n-o să-și revadă banii în veci.

Despre el se scria că este penny-wise and pound-foolish: înțelept când era vorba de a economisi un bănuț de aramă și nesăbuit când era vorba de aur. Nopți întregi juca, la clubul său, cărți. Câteodată pierdea mii grele, dar dimineața se întorcea acasă pe jos, ca să economisească banii de birjă. Dormea într-o cameră neîncălzită, dar odată a investit 26.000 de lire sterline într-o dubioasă afacere americană cu niște mine de cărbuni. A pierdut banii, dar a suportat mult mai ușor această pagubă decât știrea că i-au pierit câțiva berbeci.

Avea la Londra o mulțime de case. Cu una dintre ele a avut mare bucluc, fiindcă, dând faliment, chiriașul nu-i mai plătea chiria. Într-o zi, casa s-a aprins și a ars până-n temelii. Sir John a primit știrea cu un suspin de ușurare: „Slavă Domnului c-a ars, fiindcă altfel n-aveam cum să mă descotorosesc de neghiob și ar fi trebuit sa-l las să stea gratis”.

Dacă vreunul dintre chiriașii săi rezilia contractul și Sir John nu reușea să reînchirieze imediat casa, se muta el însuși în locuință până o închiria din nou. Din cauza aceasta, nu avea la Londra o locuință ca lumea, fiindcă tot timpul se muta dintr-un loc într-altul. Nu-i venea greu s-o facă, deoarece în afară de două paturi, două scaune și o masă, nu avea nicio altă mobilă și, în afară de o bătrână care îi făcea curățenie, nici alți servitori.

Ca toți avarii reglementari, și Sir John își considera propria persoană ca pe un dușman. Trăia cu ouă răscoapte și morfolea pâine uscată. Nu îngăduia să i se lustruiască cizmele ca să nu i se tocească prea repede. Nu s-ar fi suit pentru nimic în lume într-o birjă, fie că ploua cu găleata, fie că ningea. Acasă stătea ore întregi cu hainele ude pe el până se uscau. Odată a găsit pe stradă o perucă năpârlită, ca vai de lume, pe care probabil o aruncase vreun cerșetor, fiindu-i și lui rușine să se mai arate în lume cu ea. Sir John a pus mâna pe neașteptata pradă și de atunci încolo a purtat-o mereu.

Dacă mergea călare la una dintre moșiile sale, în buzunar cu proverbialele ouă răscoapte, lucrul se petrecea în felul următor: pe cât posibil, nu călărea decât pe iarbă, pentru ca potcoavele calului să se tocească mai puțin. Când trecea pe vreun drumeag mărginit cu mărăcini, încetinea, lăsând calul să mănânce firele de paie agățate în mărăciniș. Cu riscul de a-și frânge gâtul, își conducea calul prin toate hârtoapele, ocolind de departe barierele, ca să nu plătească taxa de drum. Dacă, în vreo iarnă deosebit de friguroasă, era totuși obligat să încălzească unul din castelele lui, punea să se adune pentru foc toate rămășițele de lemne, paie, oase etc. Odată, vecinul lui de moșie l-a surprins smulgând cuiburile de ciori din copaci. „E de-a dreptul scandalos, a explicat el omului perplex, cât material pot să risipească ciorile astea pentru un cuib. Ar putea fi mai econoame...”

Dintre toate cheltuielile pe care le socotea inutile, cea mai mare groază îi era de banii pe care i-ar fi băgat în buzunarul medicului. Odată a ajuns totuși pe mâna lui. Într-o noapte, conform obiceiului, întorcându-se pe jos de la o ședință a Parlamentului, s-a împiedicat de ceva și, în cădere, și-a rănit ambele picioare. Acasă, a răbdat el cât a răbdat, până când vărul său, trecând din întâmplare pe la el, l-a convins să cheme medicul. A cedat cu mare greutate și a îngăduit să fie consultat. Dar, ca să economisească jumătate din onorariu, a mințit că-l doare doar un picior, indicându-i-l spre a-i fi tratat; pe celălalt l-a lăsat în seama mamei Natura. Mare i-a fost nefericirea când a constatat că plătise degeaba tratamentul, deoarece piciorul tăinuit s-a vindecat cu două săptămâni mai repede decât cel pe care medicul își exercitase profesia.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

De ce jignesc unele persoane? Ce ascunde o jignire?


„Un om care jigneste sufera. De fapt, jignirea nu este altceva decat manifestarea frustrarilor anterioare. De multe ori, cel caruia i se adreseaza jignirea nu ii greseste cu nimic celui care jigneste. Un om impacat cu el insusi nu va jigni niciodata.
Ce ascunde o jignire?
Suntem aici, acum, pentru a ne bucura din plin de cadoul suprem: viata. Insa, in aceasta lume schimbatoare, exista uneori situatii si circumstante in care calmul nostru interior este pus la incercare. Cu totii ne-am intalnit cu experiente mai mult sau mai putin dorite, dar important este ca odata cu inaintarea in viata, suntem mai bogati din punct de vedere al experimentarii.
Daca te-ai intrebat de ce jignesc unele persoane, raspunsul este foarte simplu: orice om ofera ceea ce are. Totul pleaca din interior. Lumea exterioara este oglindirea lumii interioare. Prin intermediul unei jigniri, un om isi prezinta starea sa interioara, care se caracterizeaza printr-un veritabil disconfort. Si, in niciun caz, nu este de condamnat, pentru ca nimic nu este “rau” sau “bun”. Totul Este.
Acumularile anterioare joaca un rol fundamental in fabricarea unei jigniri. Bagajul de nereusite, suparari si frustrari adunate pe parcursul vietii, dau nastere unor serii de reactii negative in trupul nostru, iar aceste reactii fabrica anumite ganduri si sentimente de care ajungem cateodata sa nu fim tocmai mandri. Insa, oricand avem la dispozitie posibilitatea de a ne observa propriile manifestari.
Poate ca in dese randuri, un om ajunge sa jigneasca fara sa fie constient de acest lucru. Poate ca acest om jigneste chiar persoana pe care o iubeste cel mai mult.
Daca te intalnesti cu un om care traieste intr-o tensiune interioara constanta, vei observa ca pacea sa interioara se poate pierde foarte usor in comunicarea voastra. De multe ori, cel caruia i se adreseaza jignirea nu ii greseste cu nimic celui care jigneste. Tensiunea emitatorului poate fi atat de intensa, incat el poate izbucni oricand si oriunde, fara a mai tine cont de imprejurimi.
De fapt, aceasta actiune, jignirea, poate fi perceputa ca o binecuvantare, deoarece este o lectie de viata atat pentru emitator, cat si pentru receptor. Daca esti tinta unei jigniri, ai ocazia sa admiri procesul prin care cel de langa tine se elibereaza de blocajele energiilor negative pentru a trai pacea interioara catre care tindem cu totii.

Observa-i tensiunea celui care incearca sa te jigneasca, percepe-i tristetea, admira acest proces si multumeste pentru faptul ca te poti inalta deasupra tuturor aparentelor. Trimite gandurile tale de pace si armonie catre cel care incearca sa te atace si deschide-i usa pacii, chiar daca doar prin caile lumii interioare. Nu este nevoie sa vorbesti cu cineva pentru a-i transmite ceea ce simti. O privire adanca este mai mult decat suficienta. Printr-o privire, poti spune totul.
Priveste-i ochii inlacrimati de confuzie si mangaie-l cu puritatea sufletului tau. Tu esti in pace, iar prin privirea ta, ii daruiesti si lui pace.
Manifestarea lumii exterioare este oglindirea lumii interioare. Tot ceea ce tu traiesti a fost creat chiar de gandurile si sentimentele tale.

Fiecare element al realitatii tale a fost pus acolo, constient sau nu, chiar prin puterea ta creatoare. Accepta rezultatul creatiei tale, binecuvanteaza Tot Ceea Ce Exista si alege cu bucurie ceea ce te inalta. Daca un om iti provoaca tristete, nu incerca sa ripostezi, pentru ca nu vei rezolva nimic. Pacea nu se creeaza prin razboi. Pacea se mentine prin pace. Fii tu omul care deschide usa pacii! Fii tu schimbarea! Fii tu Pacea, in mod constient!
Un om impacat cu el insusi nu va jigni niciodata.
Stiu ca nu este tocmai simplu sa iti mentii linistea cand in jurul tau este agitatie, insa, nu uita niciodata ca razboiul a fost creat pentru a aprecia pacea. Poti experimenta pacea in mijlocul razboiului. Poti trai lumina in mijlocul intunericului. De fapt, intunericul nu este altceva decat lumina sub forma intunericului.”

http://ampress.ro/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Nu lasa frica sa te domine… (Do not let fear dominate you.)


Frica te domina de multe ori. Tu ai creat frica, deci tu poti sa o elimini. Elimina aceea frica si vei putea sa realizezi lucruri pe care nu ti le-ai putut vreodata imagina..
Nu uita: Atata timp cat continui sa ai frica, niciodata nu vei urca mai sus.

 

Publicat în VIATA INTERIOARA ( video) | Lasă un comentariu

„De ce nu reusesc sa imi gasesc fericirea?” – sau despre increderea in sine si autosabotare. In iubire. Si nu numai.


self-esteem-nathaniel-branden

„Nu exista o bariera mai mare in calea fericirii romantice decat teama ca nu meritam dragostea si ca vom avea de suferit.” Nathaniel Branden

Pentru ca deseori intalnesc, in viata mea profesionala si chiar si in cea personala, oameni frumosi, dar care candva au fost raniti in adancul sufletului datorita faptului ca au iubit si au fost dezamagiti… am sa redau ideile lui Nathaniel Branden – psiholog, psihoterapeut si scriitor axat pe tema self-esteam-ului. Cartea din care citez si imi permit sa fac anumite comentarii este „Cei 6 stalpi ai increderii in sine”.

„Daca am un sentiment ridicat de eficienta si valoare a propriei persoane si cred ca pot fi iubit, atunci am si fundamentul pentru a-i aprecia si iubi pe ceilalti. Relatia de dragoste este ceva firesc; bunavointa si grija sunt ceva firesc. Am ceva de oferit, nu am sentimentul ca imi lipseste ceva; am tipul acela de surplus emotional pe care il canalizez spre dragoste. Iar fericirea nu ma face sa devin anxios. Increderea in competenta si valoarea mea, dar si in capacitatea celuilalt de a vedea si aprecia aceste lucruri, fac, de asemenea, ca profetiile sa se materializeze.”

Cand ai incredere si te respecti pe tine, nu ai evoie sa cauti asta la ceilalti, ci pur si simplu oferi tu. Pentru ca atunci esti plin.Imagineaza-ti ca ai fi un pahar cu apa. Poti sa dai din tine daca esti plin. Si stii, ai gasit metoda, caile de a fi plin tot timpul. Plin din tine, nu din ceea ce iti ofera ceilalti. Si fiind plin si stiind cum sa fii plin tot timpul, iti este simplu sa oferi. Pentru ca nu ti-e frica de gol.

„Daca nu am respect si nu ma bucur pentru ceea ce sunt, am foarte putin de oferit – cu exceptia nevoilor mele neimplinite.”

Continuand metafora cu paharul de apa, daca esti gol sau mai tot timpul gol, daca nu stii cum sa te umpli tu pe tine, ci doar astepti sa te umple ceilalti… evident ca ti-e teama sa oferi. Sau oferi pentru a primi. Cauti sa iti satisfaci nevoile neimplinite, dar nu prin tine, ci prin ceilalti.

„Din cauza lipsurilor mele emotionale, am tendinta sa-i consider pe ceilalti in principal surse de aprobare sau dezaprobare. Nu ii apreciez pentru ceea ce sunt in realitate. Ii vad doar din punct de vedere a ceea ce pot sau nu pot face pentru mine.”

Cand nu ai incredere in tine, cand nu iti stii valoarea sau nu esti sigur de valoarea ta, in mod automat subconstientul tau te ghideaza ca in orice experienta, in relationarea cu orice persoana sa cauti validare. Respect. Incredere. Adica sa cauti in afara ta ceea ce tu nu iti oferi tie.

„Nu caut persoane pe care sa le pot admira sau cu care sa pot imparti bucuriile vietii. Caut oameni care nu ma condamna – si care probabil vor fi impresionati de persoana mea si de fata pe care o arat celorlalti. Capacitatea mea de a iubi ramane subdezvoltata. Este unul dintre motivele pentru care incercarile mele de a avea o relatie esueaza adesea – nu pentru ca viziunea mea asupra unei relatii de dragoste pasionala este irationala la nivel interior, ci pentru ca respectul de sine este absent.”

Atunci cand a cauta in afara, la ceilalti, este singurul mod de a-ti oferi tie… se creeaza aproape o dependenta de a cauta asiduu la acestia increderea, validarea, respectul. Si tendinta este sa le tot arati, sa le tot demonstrezi cat de bun esti. Si sa capeti dezgust fata de cei care nu iti ofera apreciere. Dar chiar si cu acest dezgust, subconstientul te va manevra catre a le demonstra si lor. Pe unii chiar ii ambitioneaza si mai mult sa capete de la cei care nu ofera. Dar acestia deja au o minima incredere si respect fata de ei insisi.

„Chiar daca refuz sa recunosc in mod constient sentimentul ca nu pot fi iubit, chiar daca insist ca sunt minunat, parerea proasta despre mine ramane una profunda si va submina incercarile mele de a avea o relatie. Devin pe nesimtite un sabotor al dragostei.”

Am intalnit persoane care se autosaboteaza cu o indemanare fantastica. Si nici macar nu isi dau seama cat de bine o fac si cat de bine le iese😦 .

O clienta. Care a trait 20 de ani intr-o relatie toxica, in care s-a obisnuit sa nu fie apreciata, ea insasi neapreciindu-se pe sine. Lucram de ceva timp. Si mai lucrase acum cativa ani si avea senzatia ca si-a recapatat increderea si respectul. Pana cand intr-o sedinta a constientizat cat de mult se saboteaza si cat de mare este neincrederea si lipsa de respect. Pentru ca si acum, desi a incheiat relatia de 20 de ani, a ales o alta relatie in care cel cu care, chiar daca ii ofera aprciere, nu-i ofera suficient. Si a constientizat si ca, de fapt, ea nu-si ofera.

O alta persoana. Barbat. De data asta din afara ariei profesionale. S-a indragostit. Si cand a constientizat ca pierde controlul, ca se lasa dus de val, s-a ‚” trezit”. Si a inceput sa saboteze relatia. Devenind foarte rece si detasat, criticand-o pe cea cu care era, inseland-o etc.

„Astept dragostea, dar fundamentul securitatii interioare nu exista. In schimb, exista o teama secreta, aceea ca sunt menit sa traiesc doar durere. Asa ca aleg pe cineva care in mod inevitabil ma va respinge sau ma va abandona. Sau, daca aleg pe cineva cu care exista posibilitatea de sa fiu fericit, slabesc relatia cerand asigurari si garantii nesfarsite, fiind extrem de posesiv, provocand tot timpul catastrofe sau mici frictiuni, incercand sa controlez totul prin dominare, gasind cai de a-mi respinge partenerul inainte ca partenerul sa ma respinga pe mine.”

Pe asta am trait-o personal. Cu un barbat extrem de gelos si posesiv. Pana la aceea ca vroia sa participe la sesiunile mele individuale de coaching pentru ca presupunea ca acolo eu vorbesc altceva si flirtez. Vroia sa controleze totul. Eu era suficient sa exist. El crea scenarii, el imi cumpara rochii in care sa ma imbrac asa cum vroia el. El programa diverse plecari in alte locuri in care ma potriveam scenariului pe care il facea. Nu cred ca am intalnit pana acum o persoana mai nesigura de ea!

„Daca ma iubesti, cu siguranta nu esti destul de bun pentru mine. Doar cineva care ma va respinge este un destinatar acceptabil al devotamentului meu.”

Aici voi exemplifica tot din viata profesionala. Un cuplu. Minunat. Dar ambii gelosi si ambii cautand mereu sa isi demonstreze unul altuia ca nu sunt suficient de buni. Se respingeau desi se iubeau. Chiar isi stimulau unul altuia gelozia. Scenarii si jocuri. Exact pe principiul de mai sus.

„Daca STIU ca soarta mea este sa fiu nefericit, nu trebuie sa permit sa devin confuz, in cazul in care realitatea imi poate arata ca pot fi fericit.”

Sunt doua principii conform carora noi, oamenii, functionam. Principiul durerii si principiul placerii. Eros si thanatos. Si, desi tot timpul cautam placerea, de fapt, functionam conform principiului durerii. Toti am crescut sau macar am auzit de sacrificiul lui Dumnezeu si al lui Isus. Dumnezeu si-a sacrificat Fiul ca sa ne mantuiasca. Isus s-a sacrificat pe sine. Si asa invatam aprioric ca trebuie sa suferim. Sa ne spalam pacatele. Sa ne mantuim. Si cand dam de fericire… o traim cat o traim, apoi incepem sa cautam durerea. Cu diverse scuze si motive. Inconstiente.

Ori adevarul este ca tocmai asta nu vrea Dumnezeu pentru noi. El ne vrea fericiti. Si-a sacrificat deja Fiul pentru asta. Intelegi???

„Anxietatea provocata de fericire este ceva curent. Fericirea poate declansa voci interioare care sa ne spuna ca nu meritam acest lucru sau ca acest lucru nu va dura mult, ca vom da gres, ca parintii mei vor suferi sa auda ca sunt mai fericit decta au fost ei vreodata, ca viata nu este asa, ca toti ceilalti vor fi invidiosi sau ca ma vor ura, ca fericirea este doar o iluzie, ca, daca nimeni nu este fericit, eu de ce as fi?”

Adica, in loc sa ne vedem de viata si de fericire, fericirea noastra, incepem sa cautam, asa cum spuneam mai sus, motive pentru care sa nu fim fericiti. Sa ne refuzam fericirea. Si mai ales daca in familie am trait sau doar am simtit ca parintii nostri nu sunt fericiti, cu atat mai mult! Ca sa nu-i ranim, ne ranim pe noi insine. Sau, daca nu am avut o familie nefericita, am invatat din diverse preconceptii si prejudecati ca fericirea este o iluzie. Ca e foarte greu sa fii fericit. Ca majoritatea nu sunt. Si tot asa. Ganduri care se inradacineaza in subconstient si care hranesc de acolo actiunile noastre. Autosabotarea propriei fericiri.

Cand ai incredere in tine si te respecti, iti este foarte usor sa dai la o parte aceste prejudecati si preconceptii si nu te mai indoiesti de dreptul tau la fericire. Dimpotriva. Il cauti relaxat si stii ca va veni. Fericire. Implinirea. Starea de bine. Stii ca este deja in tine si o scoti usor la suprafata.

„Ceea ce trebuie sa facem cei mai multi dintre noi, indiferent cat de paradoxal ar putea suna, este sa avem curajul sa toleram fericirea fara sa ne sabotam pe noi insine, pana cand nu ne va mai fi frica si ne vom da seama ca nu ne va distruge si nici ca nu trebuie sa dispara.”

Spuneam candva intr-un alt articol, ca singura metoda autentica de a gestiona o frica este sa faci exact ceea ce ti-e frica. Oamenilor cu incredere si respect de sine, cu stima de sine, le este foarte usor sa faca asta. Pentru ca este deja in ei. Pe ei nu-i preocupa fricile. Sau chiar daca mai au anumite temeri, imediat gasesc o cale de a o gestiona.

Uite, am un amic. Tot timpul cand ne vedem ma surprinde cu cata relaxare si detasare priveste viata. si el are provocari. Tot in Romania traieste. Tot in acest vremuri. Si tanar (in jur de 33 ani). Nu are nici o temere. Nici o frica. Sau cand are, instinctual si instantaneu se gandeste la sotutii. Pare de pa alta planeta🙂 .

Asa a fost educat. De mic i s-a dat foarte multa incredere si libertate.Controlata, evident. Dar el nu simtea ca este controlata. Asta este secretul, ca parinte, cand vrei sa cresti un copil cu incredere in sine.

Si uite, am sa ma dau si pe mine exemplu legat de asta. Ai mei doar in clasa a I-a m-au supravegheat cu temele. In rest, doar ma intrebau si ma controlau. Iar eu nu le faceam pentru ca ei ma controlau. Ci pentru ca imi dadeau incredere si libertate. Sa decid. Eu. Asa era in mintea mea. Asa ca din perspectiva aceasta am fost intotdeauna un elev model si mi-a placut sa invat. Si am avut incredere in mine pe aceasta arie din viata mea.

Doar ca sunt mai multe arii ale vietii. Vreo 7 sau chiar 9, depinde de specialisti. Eu lucrez cu 7: familie, cariera, social, sanatate, mental/intelectual, financiar, spiritual. Pentru a-ti creste stima de sine la modul autentic, ai nevoie sa intervii in toate cele 7 arii.

In cartea sa, Nathaniel Branden descrie pe larg cele 6 practici prin care iti poti dezvolta stima de sine:

  1. Practica unui trai constient
  2. Practica acceptarii propriei persoane
  3. Practica propriei responsabilitatii
  4. Practica increderii in sine
  5. Practica unei vieti in care ti-ai stabilit scopuri
  6. Practica integritatii personale

Dupa cum vezi, Branden le-a numit practici. Adica nu este suficient sa le faci o data. Ci sa devina stiluri de comportament. De a fi, de a trai. Sa devina parte din tine. Incetul cu incetul. In timp. Dar un timp constient.

Si am sa revin asupra fiecareia in alte articole. Insa, daca ai citit pana aici ai facut pasul cel mai important: constientizarea. Si Branden numeste ca prima practica acest lucru. Este baza. Fara constientizare, nu ai cum sa faci nimic. E ca si cum nu stii daca sa aprinzi becul pentru ca nu stii daca este intuneric sau lumina. Sau, mai dur putin, nu vei aprinde becul pentru ca nu iti dai seama ca este intuneric😦 .

Si inchei tot cu un citat de la Nathaniel Branden: „Ceea ce face un individ determina nivelul respectului de sine”. Adica, daca vrei un nivel de respect, incredere si stima de sine mai ridicat, e nevoie sa iti schimbi in primul rand actiunile. Sa faci altceva decat ai facut pana acum. Sau, asa cum spunea Einstein, „nebun este acela care face acelasi lucru si se asteapta sa obtina altceva”🙂 .

https://loredanavladareanu.wordpress.com

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

N-am nevoie să demonstrez. Nimănui. Nimic. Doar să fiu. Și tu la fel.


„Tu ești apă. Iei forma vasului în care ești pusă. Te conectezi la celălalt, îi preiei starea și devii ca el. Dacă el e nesigur, devii nesigură. Dacă el este nesigur, tu intri în rolul de salvator.”

Când viața este despre putere și nu despre iubire, apar cele trei roluri dintr-o relație de doi: agresor, victimă și salvator. Și de cele mai multe ori, rezolvarea conflictului de putere se finalizează cu victima care intră în rolul de salvator. Adică își spune cu resemnare: eu sunt de vină. Și-l absolvă pe agresor. Și asta nu face decât să-i confirme și să-i întărească rolul. De agresor. Care și data viitoare va merge pe același tipar.

Nu vorbesc de o agresiune fizică. Vorbesc de cea emoțională. În care e vorba de putere. Pentru că dacă ar fi vorba de iubire, n-ar mai fi nici un rol. Ar fi doar doi oameni care simt iubire. Se dăruiesc și se primesc unul pe celălat așa cum sunt.

Și prietena mea avea dreptate. În patternul meu de suferință, am fost dintotdeauna victima. Doar pentru că eu trebuia să sufăr. Pentru că paradingma mea era că prin suferință ajung la Dumnezeu. Până când am înțeles și am acceptat că și prin iubire ajungi la Dumnezeu.

Da, sunt apă. Mă adaptez oricărei forme în care sunt pusă. Și asta pare bine până la un momendat. Când forma aceea nu e forma mea. Eu îmi știu forma. Este armonioasă, cu contururi clare, care curg lin și frumos. Doar că în frica mea de a nu mă disipa, am căutat cu disperare și încrâncenare întotdeauna o formă. Și cum o găseam, mă lăsam turnată în ea. Și de multe ori forma aceea nu-mi era potrivită. Nu-mi era suficientă. Era mai mică decât volumul meu. Și curgeam. Pierdeam câte ceva din mine, tot lăsându-mă pusă în forme nepotrivite.

Până când am acceptat și am învățat să-mi asum. Să fiu eu cea care își alege forma. Forma potrivită. În armonie cu mine însămi.

„Tu ai nevoie de o bază. De copacul de care să te sprijini. Tu ai nevoie de omul care să fie alaturi de tine pentru Binele tău Suprem.”

Un alt pattern al meu a fost cel de nesiguranță. Neincredere. Ne-iubire de mine însămi. Și căutam să demonstrez. Că pot. Că sunt. Ce sunt. Nici măcar știind ce sunt. Și mă aruncam în situații, relații, experiențe ca să demonstrez. De una singură. Aparent. Dar, de fapt, dependentă. De alții. Și nu acceptam că am nevoie de o bază, nu de un corp-suflet gazdă.

Și am acceptat-o și am învățat-o și pe asta. Că n-am nevoie să demonstrez. Nimănui. Nimic. Doar să fiu. Eu pentru mine, cea mai bună variantă a mea. Cea mai fericită. Cea mai împlinită. Eu pentru mine. Căci, fiind așa, eram și în afara mea la fel. Adică și pentru ceilalți, nu doar pentru mine. Dar mai întâi crezând în mine. Autentic. Și fiindu-mi mie însămi bază.

Iar pentru alte roluri (iubită, prietenă, profesionist), să-mi găsesc bazele potrivite. Puternice. Nu nesigure. Nu manipulative. Nu gata să se surpe la orice urmă de EGO. Că de-aia li se spune „baze”. Clădești cu ele. Pe ele.

„ – Care este scopul tău?

– Să îi ajut pe ceilalați.

– Ca să faci asta, ai nevoie să fii tu puternică, linistită.”

Astăzi accept. Mă accept. Sunt socială și afectivă. Așa funcționez. Mi-am înțeles scopul spiritual. Știu că sunt un canal prin care Dumnezeu a ales să-și trimită iubirea. Către oameni. Și mă las să fiu acest canal. Și am nevoie să ajung la oameni. Și am nevoie să păstrez puritatea acestui canal. Fără frici, îndoieli, neliniști. Fiind ca apa, preiau. Și am nevoie de un „el” care să-mi dea puterea de a filtra. Și de a păstra canalul curat.

„Tu ai nevoie de curățenie. De un om curat, nu care să-ți stârnească neliniștile, să te facă să te simți nesigură. Chiar dacă este într-o altă cameră.”

Ha, cum a fost asta! Copacul de care mă sprijin, îmi da aer. Îmi dă lumina, dar îmi dă și umbră. Ca să nu mă ardă soarele prea puternic. Și nu lasă toate picăturile să treacă atunci când plouă. Îmi dă sevă, dar îmi dă și liberatea de a-mi lua ce am nevoie din seva lui. Și rămâne. Bine înfipt, cu rădăcinile lui puternice. Ăsta este omul curat, din spusele ei. Prietena mea de-o viață. Cu adâncă recunoștință. Tu știi.

Morala scurtei noastre discuții, împărtășită aici?

Suntem ființe sociale. Unii ne sunt surse, alții resurse. Pentru unii suntem surse, pentru alții resurse. Și avem nevoie să ne umplem pe noi înșine ca să putem fi așa fără să ne pierdem vitalitatea, bucuria, energia, iubirea, liberatea.

Avem nevoie să știm când să ne umplem și de unde. Să ne știm forma = cine suntem. Să ne știm rolurile și să ni le facem în iubire, nu în putere. Să ne știm copacii de sprijin = oamenii de lângă noi. Cu adevărat lângă = nu care să ne stârnească neliniști, îndoieli, nesiguranță, temeri, frici.

Și să ne știm curățenia. Din suflet, din minte, din trup, din spirit. Din viața de zi cu zi. Curățenia care înseamnă să renunțăm la ce nu ne mai este de folos ca să putem face loc la ce ne trebuie. Gânduri toxice, emotii negative, persoane/relații toxice. Sau care pur și simplu nu ne mai aduc nimic. Nimic-nimic sau nimic bun. Curățenia care înseamnă doar iubire. De noi înșine și de ceilalți.

https://loredanavladareanu.wordpress.com/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Surpriză: Filmul documentar TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ nu este contestat de unguri!!! Le e frică de nenumăratele documente maghiare invocate în el?


Lansat în urmă cu 5 zile pe internet, filmul TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ s-a bucurat de foarte multă apreciere, ajungând în acest moment la 25.700 de vizionări, adică la o medie zilnică de peste 5.000 de vizionări

Cu toate că filmul se anunță unul cu o audiență foarte mare, fiind un film care spulberă falsurile istorice cu care a fost mistificată istoria Transilvaniei, el nu a fost luat la țintă încă de revizioniștii maghiari și nici de mistificatorii „români” ai istoriei noastre. Oare pentru că filmul conține prea multe citate din cronicarii maghiari care le stau în gât extremiștilor unguri și istoricilor români cu doctorate luate la Budapesta? Le este teamă că, atacându-l, vor atrage atenția supra lui și vor avea mai mult de pierdut, decât de câștigat? S-ar putea!

Cele câteva comentarii supărate de pe facebook sau de pe canalul de youtube nu înseamnă nimic…

Una dintre tehnicile de limitare a pagubelor atunci când apare un material care lovește in falsurile istorice este ignorarea lui, pentru a-i diminua influența, fiind știut că atunci când ataci un astfel de proiect, implicit vei stârni curiozitatea în legătură cu el. Iar dacă omul nu este prost, un astfel de film îl va pune pe gânduri.

Doar că noi suntem pregătiți să îl facem foarte cunoscut: în acest moment se lucrează la traducerea lui în engleză, franceză și spaniolă și sper să găsim o soluție și pentru traducerea lui în maghiară. De asemenea, îl vom propune cu titlu de difuzare gratuită tuturor televiziunilor din România, fie ele naționale sau locale.

Rămâneți aproape pentru că urmează și celelalte două părți ale filmului. Până atunci, sprijiniți-l și voi cum puteți – cu un share, cu postarea pe propriul blog sau site. Mulțumim!

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/
TRANSILVANIA, ISTORIE FURATĂ – filmul documentar care aruncă în aer revizionismul maghiar!

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA, UNGURI | 1 comentariu

Arme, Virusi si Otel | DOCUMENTAR IMPRESIONANT RO


Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Povestea unei doamne avocat. .. Doamna cu pantofi albastri


Ora 8:45 … Clienta mea, mama a unui baietel de apoape 8 ani, isi zareste copilul dosit de taica-sau, intr-un colt al Judecatoriei. Nu l-a mai vazut pe R. de 1 an si 6 luni.
Mama izbucneste in plans si merge tinta catre pustiul ei, se apleaca pana ajunge perfect egala cu inaltimea lui, si-i sopteste cu inima: “R.! Vaaaai, ce mare ai crescut! O mai stii pe mama? Da-mi manutele, sa ti le pupe mama!”. Fostul sot al femeii isi bruscheaza fiul si-l trage tare, mai aproape de el, urland spre clienta mea sa plece de unde a venit, ca ei doi, baietii, se descurca singuri. Se ridica tonul, copilul incepe sa planga, apare jandarmul, ii spun ca nu-i niciun risc de scandal, dispare jandarmul.
Ora 8:55 … Reusesc, intr-un final, sa o linistesc pe mama copilului, care s-a lasat aproape fara viata in banca din sala de judecata, avand sufletul sfasiat si privirea pierduta undeva, departe… tare departe.
Ora 9:00 … Reusesc si eu, cu mare greutate, sa-mi tin in frau lacrimile… as fi plans in hohote, dar nu-mi permiteam luxul asta … aveam nevoie de concentrare maxima pentru audierea a 4 martori si luarea interogatoriului tatalui copilului, probe de care eram constienta ca va depinde, de-acum incolo, legatura mama – fiu. Nu-i usor deloc sa fii responsabil de asa ceva, credeti-ma!
Orele 9:05 – 10:45 … Se audiaza cei 4 martori, tatal baiatului raspunde la cele 9 intrebari care am avut grija sa fie „capcana”.
Speta e asta: in timp ce clienta mea era in strainatate, la munca, sotul a obtinut si divortul, si custodia exclusiva asupra copilului. Am vazut dosarul: proces facut repede, cu hei-rup-ul, sa dea bine la bilant.
Reintoarsa in tara, femeia a gasit totul ferecat. Usa locuintei. Inima fiului ei., tinuta sub lacat de catre fostul sot. Martorii nostri au aratat ca, de nenumarate ori, mama a venit sa-si vada copilul, i-a adus plase cu daruri, l-a sunat incontinuu, individul interzicandu-i total fostei sotii orice forma de acces la minor. Asa, de-a naibii! Martorii lui au spus lectia dinainte invatata: nu tatal e cauza, ci copilul, domle, care nici nu vrea sa auda de mama.
Ora 10:46 … Instanta dispune audierea minorului. De-aici incolo, incepe mesajul pe care vreau sa-l transmit prin scriitura asta…
O doamna judecator, in jur de 40 de ani, cere jandarmului sa-i fie adus copilul in sala. Cand il vede pe pusti, magistratul coboara de pe podium, parcurge sala pana aproape de usa, se apropie de micut si-i spune, facand un gest larg cu mana: „Vezi, R., am pantofi albastri! Tu ai pantofiori albastri? Uite, am si pelerina! Da-mi manuta si hai cu mine, sa-ti arat cat de maaare e castelul asta!”. Copilul, cu ochii mari, negri, si extrem de tristi, se uita cand la doamna, cand la taica-su, de care statea lipit, pana ce acesta ii da ok-ul sa mearga cu doamna.
Ora 11:20 … Se deschide usa de acces a instantei, magistratul intra in sala, de mana cu copilul, ii spune sa coboare atent de pe podium, sa nu se loveasca, si-l trimite la mami sau la tati, unde vrea el. Baietelul trece pe langa mama sa, care hohotea de plans in prima banca, isi trece usor manuta peste piciorul ei drept, ca din intamplare, dupa care fuge catre tata si-i cauta acestuia privirea, sa nu cumva sa-l fi suparat ca s-a dezlipit de langa el. Se dispune, din nou, evacuarea minorului din sala.
Ora 11:25 … Instanta ne citeste, pe scurt, ce a declarat copilul in cursul audierii si ne da sa lecturam, mie si avocatului partii adverse, cele cateva cuvinte scrise pe o foaie de catre baietel: „Mama…tata zice sa scapam de tine. R.”…
Se inchide cercetarea judecatoreasca, ni se da cuvantul final, pe fondul cauzei. Eu ma lupt pentru ca mama sa obtina dreptul de a-si vedea copilul, de a-l lua la ea in weekenduri si in vacante. Ceilalti se lupta ca mama sa nu-si poata vedea fiul decat in prezenta tatalui sau, si doar in locuinta acestuia. Un fel de arest la domiciliu, ce mai!
Ora 11:40 … Magistratul inchide dosarul, cade pe ganduri pret de cateva secunde si spune: „Instanta suspenda sedinta 15 minute!”.
Si … doamna judecator cu pantofi albastri coboara de pe podium, traverseaza sala, iese pe usa destinata oamenilor obisnuiti, si, ajunsa in hol, intinde mana stanga catre clienta mea, iar cea dreapta catre copil. Uite asa, toti 3, ca intr-o poveste din cea mai frumoasa carte, intra in camera destinata Arhivei si nu mai ies de acolo decat dupa un sfert de ceas. Ce camere mirifice sunt in castelul asta – imi zic in gand.
De-acum, nu mai aveam nevoie de niciun pic de concentrare, asa ca mi-am permis sa plang in hohote, fara sa-mi pese ca oamenii cu roba nu trebuie sa lacrimeze din cauza problemelor clientilor… si, in niciun caz, nu plang niciodata in fata acestora… da-le-ncolo de reguli!
M-am pravalit pe un scaun de la prima terasa, colt cu Judecatoria, si-am asteptat-o pe femeia pentru care m-am luptat azi, ca o leoaica. Am batut recordul la nicotina pe secunda, pana a venit. Clienta mea a aparut radiind de fericire, pentru ca avusese sansa sa-si tina copilul in brate, dupa 1 ani jumate… fix optsprezece luni.
Ce dialog au avut mama si copilul, sub ochii doamnei judecator cu pantofi albastri? „Te iubesc, mami! Am nevoie de ochelari noi, ca tati nu mi-a cumparat, si astia sunt rupti! Sa vii la mine! Sa ma iei la tine, mami! Te iubesc, mami!”.
Cand a scapat de sub influenta total irationala a tatalui, copilul s-a cuibarit in bratele mamei sale, ca si cum nu ar fi fost despartiti nici macar o secunda. Asta a vrut sa verifice magistratul, pentru a fi sigur ca va da o solutie corecta, ca-si va pune semnatura pe o hotarare corecta, ca va putea dormi impacat, ca a decis corect si nu s-a jucat de-a justitia, cu vietile oamenilor. Doamne, ce fiinte nemaintalnite or fi in castelul asta?!
– „Vreti o bomboana, doamna avocat?”
– „Aaaa….”
– „Doamna judecator i-a dat lui R. un pumn de bomboane, iar inainte sa plec, copilul mi-a dat si mie cateva… ”
– „Si… a vazut doamna judecator gestul asta?”
– „Daaa, pai, cum sa nu? Stati sa va arat, ca ne-a facut si poza, mie si lui R.”
– „Cine? Doamna judecator?”
– „Daaa. Pai, am scos telefonul si i-am zis lui R. sa zambeasca, sa-i fac o poza. Si, imediat, doamna ne-a spus sa trecem unul langa altul, sa ne faca una la amandoi. Uitati poza! Doamne, am poza cu R., nu-mi vine sa cred!”
– „Eu, gata, sunt praf! Nici mie nu-mi vine sa cred!”
– „Daaa. Si, stiti, eu mi-am cerut scuze fata de doamna, ca statea dupa noi… aveam atatea de vorbit cu R., dupa un 1 an jumate… da` doamna a zis ca pentru ea nu e nicio graba… Nu vreti o bombonica de la R., doamna avocat?”.
N-am trait asa ceva in 10 ani de avocatura. Am vazut magistrati pentru care audierea minorului insemna urmatorul dialog, purtat fix in fata usii salii de judecata, asa, din voleu, cum ar veni: – „Cati ani ai, cu cine vrei sa stai, cu mama sau cu tata? Bine, pa!”.
Doamna cu pantofi albastri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind constienta ca lucreaza cu destinele oamenilor, cu sufletele lor, iar nu cu chei de 14.
Domnilor magistrati, permiteti-mi o sugestie: cumparati-va pantofi albastri, poate in asta sta magia! Nu exista nici castel, si nici pelerina, fara un strop de magie, nu-i asa?

Publicat în POVESTI ROMANESTI | Lasă un comentariu

Casele naturale din pământ şi paie din Africa


case africa 14

La prima vedere pare a fi un decor de film. Sau poate că e un loc desprins din altă lume. Aceste case sunt construite din pământ de femei, cu cele mai simple metode. Și mai impresionante sunt desenele de pe case. CasoTeca îți prezintă casele naturale din pământ şi paie din Africa.

Într-un colț îndepărtat din Africa de Vest se află un sat care nu este obișnuit. Zidurile de lut ale clădirilor joase alcătuiesc Tiébélé din Burkina Faso, din apropierea graniţei cu Ghana, decorate cu fresce elaborate și modele geometrice, transformând fiecre formă circulară într-o adevărată operă de artă.

Satul izolat este casa poporului Kassena, unul dintre cele mai vechi grupuri etnice din Burkina Faso, care s-a stabilit în regiune încă din secolul al XV-lea.

Tiébélé Cour Royale este un complex de case din pământ care acoperă o suprafață de circa 1,2 hectare de teren, înconjurat cu ziduri circulare, la baza unui deal de unde se poate admira savana africană. Aici este reședința ofcială a șefului tribului. Zidurile de lut ale clădirilor sunt acoperite cu modele pentru a se diferenția de casle oamenilor. Bineînțeles, casa șefului tribului este cea mai decorată și este echivalentul unui palat regal. Dar nu toate casele sunt locuite.

Poporul Kassena și-a construit casele în întregime din materiale locale: pământ, lemn și paie. Pământul amestecat cu paie și bălegar de vacă este umezit până la o stare de plasticitate perfectă pentru a modela suprafețele aproape verticale. Astăzi, această tehnică este înlocuită de folosirea cărămizilor din pământ cu fundații pe pietre mari. Casele din Tiébélé sunt construite cu ziduri de apărare, fie că e vorba de potențiale inamici sau capriciile vremii. Pereții sunt de obicei ceva mai groși de 30 de centimetri, iar casele sunt proiectate fără ferestre, cu excepția unei mici deschizături, sau chiar două, pentru a lăsa înăuntru lumină suficientă pentru a vedea. Ușile de la intrare sunt înalte de doar 60 de centimetri , care nu lasă razele soarelui să pătrundă foarte mult în interior. Acoperişurile sunt protejate cu scări de lemn care sunt uşor de retractat, iar berea locală, dolo, este fabricată acasă.

După construcţia caselor, femeile desenează pe pereţi folosind noroi colorat şi cretă albă. Motivele şi simbolurile sunt fie luate din viaţa de zi cu zi, fie din religie şi credinţă. Pereţii terminaţi sunt apoi lustruiţi uşor cu pietre, fiecare culoare fiind lustruită separat, pentru ca acestea să nu se estompeze şi să se combine. La final, întreaga suprafaţă este acoperită cu un lac natural, produs din păstai de Nere, un arbore african. Decorarea pereţilor se face de obicei înaintea sezonului ploios. Adăugarea de bălegar de vacă, compactarea straturilor de pământ, lustruirea stratului final şi lăcuirea, toate aceste elemente fac din aceste structuri să fie rezistente la vremea umedă şi permit caselor să reziste mai mult timp.

case africa10

case africa11

case africa12

case africa13

case africa 14

case africa

case africa4

case africa5

case africa6

case africa8

http://casoteca.ro/

Publicat în ASEZARE ECOLOGICA, CONSTRUCTII | Lasă un comentariu

Aparatul de chirurgie fotonică, inventia doctorului Codrut Rădută. S-ar putea economisi anual o cisternă de sânge


În ciuda asediului guvernamental, managerial și mediatic la care este supus Spitalul Clinic CF 2 din 2010 încoace, doar-doar va ceda, doar-doar va fi prins în ofsaid sau va cădea la pace cu „pofticioșii” imobiliari (privați sau ministeriali), spitalul își vede de treaba și de sănătatea lui, cu dezinfectanți de înaltă clasă și cu performanțe așișderea, nemediatizate de nimeni și chiar trecute sub tăcere.

Vârful de lance al actualelor performanțe este chiar noul manager al spitalului, Prof. Univ. Dr. Daniel Cochior, chirurg de talie mondială, așa cum rezultă din recunoașterile internaționale, inventator prodigios și salvator de vocație. Împreună cu profesorul Silviu Constantinoiu de la Spitalul Clinic Sf. Maria din București, a reușit să dea speranțe fără precedent bolnavilor de pancreas. Ceea ce au reuşit ei, pe un eşantion de 104 operaţii de pancreatită acută severă infectată  (din peste 2.000 de internări cu diagnosticul de pancreatită), este mai mult decât spectaculos: reducerea mortalităţii de la 80% la 20%. De aceea, Daniel Cochior încearcă, de ani de zile, să deschidă un centru de chirurgie laparoscopică pancreatică chiar în spitalul CF 2, unde lucrează din 1999.

Din echipa de „comando” care-l susține în acest demers fac parte Denisa Popovici (profesor de Kinetoterapie, președintele Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR), Bogdan Streza (șeful secției Urologie), Diana Ciuc (șefa Ambulatoriului de specialitate), Adrian Comănici (șeful secției Endocrinologie), Liliana Dobrescu (șefa secției Interne), Florin Guran (șeful secției Neurologie), Radu Leon (BFTR) etc.

Pentru realizarea acestui centru lipsește însă o semnătură, un acord al Ministerului Sănătății. Tergiversarea fără explicații a acestui acord se traduce în perpetuarea la scară națională a procentului de mortalitate de 80% la cazurile de pancreatită acută severă ceea ce, pe cale de consecință, înseamnă genocid sau complicitate la genocid din partea Ministerului Sănătății.

Profesorul Daniel Cochior nu este însă singurul reper de performanță al Spitalului CF 2. Foarte puțină lume știe, de pildă, că la Spitalul CF 2 se fac operații fotonice cu un aparat inventat de doctorul Codruț Răduță de la secția de urologie (condusă de doctorul Bogdan Streza). Aparatul e folosit în principal pentru operațiile de prostată, dar și la operațiile grele de rinichi, marele avantaj fiind precizia și eliminarea pierderii de sânge în timpul intervenției. Anul trecut, de pildă, un cunoscut medic de la Spitalul Fundeni și-a salvat o jumătate de rinichi operându-se la Spitalul CF 2, ceea ce nu s-ar fi putut realiza la spitalul unde este angajat.

Aparatul se numește Cvintall TM 120 și este un dispozitiv cu laser Thulium care, prin precizia şi prin funcţiile lui, ne-ar ajuta să „economisim”, numai în cazul operaţiilor de prostată, o cisternă de sânge în fiecare an. Aparatul reprezintă o premieră mondială în domeniul medicinei.

Cvintall TM 120 poate face incizii de mare precizie şi, în acelaşi timp, poate fragmenta pietrele formate la nivelul rinichilor. Dispozitivul a fost conceput cu precădere pentru afecţiunile urologice, însă se poate folosi în aproape toate ariile medicinei.

Invenţia este cu atât mai preţioasă cu cât, în timpul operaţiei pierderile de sânge s-ar reduce considerabil.

„Am calculat că doar la nivelul României, pacienţii operaţi de prostată pierd într-un an aproximativ o cisternă de sânge. În plus, fiecare astfel de procedură scurtează cu până la trei zile recuperarea postoperatorie în spital a pacientului”, a spus medicul urolog Codruţ Răduţă, inventatorul laserului.

Implementarea dispozitivul în sistemul sanitar românesc ar putea duce la economii serioase. Este vorba de circa 13,5 milioane de lei anual, numai în cazul operaţiilor de prostată.

O sumă deloc de neglijat, care ar putea fi folosită pentru a rezolva alte probleme cu care se confruntă sistemul sanitar, iar inventatorul garantează că în maximum 10 luni investiţia este amortizată. Deocamdată autorităţile române nu par foarte interesate.

„Organismul de certificare din România ne-a spus că sunt foarte ocupaţi. Probabil in România se produc foarte multe dispozitive medicale şi sunt foarte ocupaţi cu aceste evaluări. Evaluarea unui astfel de produs durează între şase luni şi doi ani. (…) Şi atunci ne-am adresat unor alte organisme din străinătate, unde am găsit mai multă înţelegere şi în 3-4 luni am obținut certificatul”, a completat medicul.

Echipa care operează cu Cvintall TM 120: Dr. Bogdan Streza, Dr. Codruț Răduță, Dr. Boris Batâr, Dr. Mihai Bucur

Dispozitivul, produs în colaborare cu specialişti de la Institutul de Fizică Atomică, dar şi din străinătate, costă aproximativ 60.000 de euro, adică de două ori mai puţin decât preţul altor lasere similare existente pe piaţă la ora actuală. Medicii care operează cuCvintall TM 120 sunt, în afară de Codruț Răduță, doctorul Bogdan Streza (șeful secției Urologie), Boris Batîr și Mihai Bucur.

http://www.certitudinea.ro/

 

Publicat în ROMANI DESTEPTI, SANATATE | Lasă un comentariu

Fă-ți un bine, vezi-ți de treaba ta!


  1. Zice Cartea Cărților: cere și ți se va da, deci cine are nevoie de ajutorul tău ți-l cere, iar dacă nu ți-l cere nu-i treaba ta să-l ajuți. Ajutorul nesolicitat este agresiune și mai mult creează dezechilibre care se vor întoarce la tine, pentru că tu ești sursa care le-a generat…
  2. Proverbul spune: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! Amintește-ți cum te simți când alții încearcă să-ți impună dorințele și credințele lor. Așa cum nu ști când celălalt are nevoie de hrană și apă, nu ai cum să ști ce este mai bine pentru el, lasă-l să conștientizeze nevoia și apoi, dacă vrea, îți solicită ajutorul…
  3. Te-ai născut pentru lecțiile tale de viață. Dacă te ocupi mai mult cu băgatul de seamă și băgatul în seamă nu mai ai timp pentru ale tale…
  4. A te face util mai mult decât este cazul crește orgoliul, îți arogi o importantă pe care nu o ai – rolul celui omniprezent, amintește-ți că e plin cimitirul de oameni de neînlocuit
  5. Nu ești pe post de ceas deșteptător și nu toată lumea se trezește la accesași oră. Dacă tu te-ai trezit și ți-ai dat seama că viața e mai mult decât alergătura zilnică asta nu înseamnă că trebuie să-i trezești și pe ceilalți. Oricum, la fel ca și tine, ei se află pe cale, calea lor… Nu-i cazul să le tragi tu perdelele sau să să le aprinzi becul în ochi. Se vor trezi la vremea lor și până la urmă dacă-ți vezi de ale tale poți să fii un exemplu prin propria viață, prin a practica ceea ce propovăduiești și cine vede, vede…
  6. A ajuta nu înseamnă a face lucrurile în locul altora. Învață-i pe oameni să pescuiască, nu le da tu de mâncare că pe urmă se auto-invită la masă și mai sunt și revoltați dacă nu le dai ceea ce așteaptă de la tine…
  7. Dacă într-adevăr ai menirea să schimbi lumea începe cu tine, acest lucru te va împiedica să te mai bagi în viața celorlalți. Mai mult poți să inspiri schimbarea celorlalți prin ceea ce ești. Oamenii vor veni către tine, nu e cazul să dai tu buzna în viața lor…

Până la urmă în lumea asta sunt 3 treburi – a mea, a ta și a lui Dumnezeu. Dacă eu mă ocup de a mea și tu de a ta nu ne călcăm pe picioare, cât despre partea lui Dumnezeu sunt sigură că și-o face și încă foarte bine, nu-i cazul să-i purtăm de grijă nici eu, nici tu…

Cu bine!

Prima pagină

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Tipul de femei care atrag bărbații cu o putere nebună


Tot ce este scris aici, este pentru tine și pentru viața ta viitoare. Pentru a citi și a te gândi la viitor începând de acum. Sunt cuvinte pentru a te simți iubită, fericită și de succes.

ttz[1]

Femeia care se ghidează de aceste reguli, le pune în aplicare în fiecare zi, cu siguranță va avea alături un bărbat adevărat, care o va iubi din toată inima și o va dori cu toată ființa. Citește, și vei înțelege de ce.

O asemenea femeie:

  • nu se schimbă după modelul altor oameni, pentru că se apreciază și vrea să rămână mereu ea însăși.
  • nu se desparte de visele sale doar pentru că cineva nu-i apreciază ideile; ea încearcă să-și realizeze visele.
  • nu-i este frică să iubească, deși știe că iubirea poate aduce cu ea multe surprize.
  • este liniștită și știe că timpul le pune pe toate la locul lor.
  • nu permite nimănui să o trateze fără respect.
  • trăiește așa, de parcă astăzi ar fi ultima zi din viața ei; de parcă nu va mai fi tânără, trăiește cu aici și acum.
  • niciodată nu fuge de trecut, mai degrabă înțelege că aceasta a fost o experiență de neprețuit, și datorită ei, va deveni mai înțeleaptă și va putea folosi în viitor această experiență;
  • nu permite nimănui să-i facă dezordine în gânduri, să-i răvășească ideile și să-i taie aripile; dragostea pe care o are față de viață o ajută să meargă înainte;
  • nu se îndoiește de faptul că trebuie să-și facă planuri pe care le va putea realiza; ea știe că realizarea acestora îi va schimba viața;
  • nu-i este frică de dragostea. Dragostea este misiunea  oamenilor curajoși! Ea riscă și pariază pe sentimente, pentru a-și umple viața de relații frumoase în pofida la toate.
  • nu uită de un lucru important: nu merită să încerce să pară mai bună pentru a place cuiva. Principalul este să fie ea însăși și să știe că este unică. Este un dar deosebit, care îi face pe bărbați să te iubească la nesfârșit;
  • nu-i este frica de viață pentru că știe: orice s-ar întâmpla, o va face mai puternică și mai sigură pe sine;
  • nu pierde timpul cu lucruri care nu-i provoacă plăcere. Ea știe clar spre ce tinde și ce merită. Nu permite nimănui să manipuleze cu viața ei.
  • nu-și pierde demnitatea.
  • este liberă în tot ce face;

O femeie care trăiește așa, impresionează și emană energie.

Un bărbat adevărat și demn va simți neapărat acest lucru și va vrea să-și petreacă întreaga viață alături de ea. Pentru că este o femeie…liberă!

http://ecolady.eu/

Publicat în SEX - FAMILIE | Lasă un comentariu

Mihai Eminescu – Rugăciunea Unui Dac


Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

„Timpul” nu există


Experimentul care a demonstrat că timpul nu există și nici nu a existat vreodată

time

În anul 2012, Yakir Aharonov, câștigător al US National Medal of Science, considerat unul dintre cei mai buni teoreticieni ai fizicii cuantice din lume, a publicat în revista Nature Physics o lucrare în care arată că prezentul este determinat de trecut și de viitor.
Acest lucru înseamnă că ceea ce se întâmplă în prezent poate depinde de ceea ce s-a întâmplat în viitor, ceea ce pare un non-sens…la fel cam cu tot ceea ce prezintă fizica cuantică. Totodată, asta înseamnă și că ceea ce s-a întâmplat în trecut poate afecta prezentul…ciudat, nu-i așa?!
Cu siguranță că minții îi este greu să înțeleagă aceste adevăruri.
Am ales să cercetăm un fenomen ce pare aproape imposibil de explicat de către știința clasică, oricare ar fi modelul folosit, fenomen care prezintă esența mecanicii cuantice. În realitate, el conține însăși Misterul.” (Richard Feynman, laureat al Premiului Nobel)
Acesta nu a fost primul experiment de fizică cuantică în care s-a studiat structura timpului.
Un alt experiment revoluționar, oarecum ciudat, a demonstrat natura realității noastre, cu implicații majore vizavi de ceea ce știm despre „timp”. Acest experiment, cunoscut ca Experimentul “Delayed-choice” sau “Quantum eraser”, poate fi considerat o versiune modificată a Experimentului Fanta Dublă.
Pentru a înțelege Experimentul “Delayed-choice” trebuie să înțelegem Experimentul Fanta Dublă: particule mici de materie (fotoni, electroni, etc) sunt trimise către un ecran prevăzut cu două fante. De cealaltă parte a ecranului, o cameră video performantă înregistrează mișcarea fotonilor și locurile în care aceștia ating ecranul. După ce oamenii de știință au astupat una dintre fante, camera video a surprins pe ecran ceea ce ei se așteptau…un singur tipar (o singură fantă de lumină). În schimb, atunci când ambele fante au fost deschise a apărut un tipar la care nu se așteptau…un „tipar multiplicat”, în care fotonii au prezentat o imagine ca și când ar fi fost inițial emiși sub formă de fascicule de undă. Asta nu înseamnă că particulele atomice sunt observabile cu ochiul liber ca o undă, ci că ele se comportă chiar în acest mod.
Experimentul a arătat că fiecare foton trece prin ambele fante, simultan, interferând apoi cu el însuși, dar în același timp trece și printr-o singură fantă, separat. Mai mult decât atât, conform aranjării fantelor de lumină de pe ecran ar fi însemnat că același foton n-a trecut printr-o fantă…cu alte cuvinte, fotonul nu a întâlnit în calea sa vreun obstacol!
Așadar, o particulă de materie devine ea însăși un „val” de stări potențiale, putându-se manifesta sub forma unor multiple posibilități și, datorită acestui fapt, se va obține acest model de interferență.
Cum poate o particulă de materie să existe și să manifeste o multitudine de stări non-fizice, până când nu este „măsurată” sau „observată”?! Mai mult decât atât: cum ar alege acea particulă starea pe care o va manifesta, din multitudinea de posibilități existente? Apoi, atunci când un „observator” decide să măsoare și să privească cum acea particulă trece printr-o fantă, „valul” de stări potențiale devine o singură stare de manifestare.
Particula trece de la starea de „val” de potențiale la o singură stare, ca și cum ar ști că este urmărită/privită de cineva/ceva. În acest caz, „observatorul” produce un efect asupra particulei și modului ei de manifestare.
Potrivit fizicianului Andrew Truscott, experimentul sugerează că „Realitatea nu există decât atunci când este observată.” (studiu publicat de Australian National University). Asta sugerează că trăim într-un Univers de tip holografic. (sursa)
 „Consider Conștiința ca fiind ceva fundamental. Consider că materia derivă din Conștiință. Nu putem obține nimic, fără Conștiință. Toate discuțiile despre existență și tot ceea ce noi considerăm ca fiind existența sunt postulate de această Conștiință.” (Max Planck)
În conformitate cu legile mecanice cuantice care guvernează domeniile subatomice „această incertitudine cuantică este definită ca fiind capacitatea unei particule de a exista într-o stare latentă de infinite posibilități (să fie oricând, oriunde sau nicăieri) până atunci când este detectată…de o privire, sau într-un experiment de laborator.” (New York Times)
Care este relevanța acestor informații, în ceea ce privește conceptul de timp?
La fel cum Experimentul Fanta Dublă a ilustrat modul în care factorii asociați conștiinței manifestă principii asemenea cu cele ale fenomenului undă cuantică (o particulă de materie poate exista într-o stare de multipotențialitate), chiar și discutând numai despre o singură particulă de materie ce prezintă proprietăți fizice bine determinate, Experimentul “Delayed-choice” ilustrează modul în care ceea ce se întâmplă înprezent poate schimba ceea ce se întâmplă sau s-a întâmplat în trecut.
De asemenea, experimentele au arătat modul în care timpul poate curge înapoi, cum pot fi inversate cauza cu/și efectul, precum și modul în care viitorul determină trecutul.
În anul 2007, oamenii de știință din Franța au trimis un fascicul de fotoni către un dispozitiv, rezultatul experimentului demonstrând că acțiunea fotonilor poate schimba ceva ce deja se întâmplase (revista Science, nr. 315 și 966 – 2007).
„Dacă încercăm să atribuim un sens obiectiv stării cuantice a unui singur sistem, ies la iveală niște paradoxuri: efectele cuantice observate denotă nu numai acțiunea instantanee, la o mare distanță, ci, de asemenea, așa după cum s-a văzut, demonstrează și influența pe care acțiunile viitoare o au asupra evenimentelor din trecut…chiar și după ce aceste evenimente au produs un efect irevocabil.” – Asher Peres, un deschizător de drumuri în Teoria Informației Cuantice (sursa)(sursa)(sursa)
Primul cercetător care a prezentat o astfel de teorie a fost John Wheeler, în anul 1978. El a propus un exercițiu de imaginație, la o scară cosmică…un exercițiu ce poate fi explicat acum, în prezent, de aceste două experimente.
Să ne imaginăm o stea care, în urmă cu miliarde de ani, a emis un foton către Pământ. Între Pământ și respectiva stea există interpusă o galaxie. Urmare a fenomenului cunoscut sub denumirea de „lentilă gravitațională” lumina va trebui să ocolească acea galaxie…prin stânga sau dreapta ei, ori pe deasupra sau dedesubtul ei.
Miliarde de ani mai târziu, în cazul în care acel foton este „capturat” de un dispozitiv construit pe Pământ, imaginea rezultată va fi un tipar de interferențe luminoase (conform cu ceea ce Experimentul Fanta Dublă a demonstrat). Acest lucru demonstrează că fotonul a ocolit galaxia respectivă, urmând una dintre căile descrise mai sus.
Să mai presupunem și că cineva anume din respectiva galaxie hotărăște să „captureze” acel foton, construind câte un telescop la fiecare capăt al galaxiei, pentru a determina traiectoria pe care fotonul o va alege spre Pământ.
Acțiunea de a determina sau „a privi” traiectoria fotonului conduce la concluzia că acesta nu poate veni decât dintr-o singură direcție. Imaginea astfel rezultată nu va mai reprezenta un model de interferență, ce presupune o multitudine de traiectorii posibile, ci un model unic, ce prezintă „o singură” traiectorie a fotonului.
Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că modul în care alegem să măsurăm „acum” (în prezent) va afecta traiectoria pe care fotonul deja a luat-o, cu miliarde de ani înainte. Alegerea noastră, în momentul prezent, afectează ceea ce deja s-a întâmplat în trecut. Dintr-o perspectivă a modului în care noi percepem timpul, acest lucru este un non-sens…din perspectiva fizicii cuantice însă, este un fenomen cosmic ordinar, comun. Indiferent de capacitatea noastră de percepție a fenomenului, aceasta este realitatea.
De asemenea, acest experiment sugerează că dincolo de realitatea noastră fizică există un câmp cuantic ce nu presupune existența timpului. Asta înseamnă că două minuscule particule de materie, ce există „în prezent”, pot exista simultan și „înapoi, în timp”.
Timpul, așa după cum îl cunoaștem și-l măsurăm, nu există cu adevărat.
Sursa articolului

https://lumeacarnavalului.wordpress.com/2016/10/06/timpul-nu-exista/

Publicat în VIATA LIBERA | 1 comentariu

Ce este frumusetea?


” Intotdeauna visul oamenilor a fost de a avea un corp perfect,de a fi asemanatori zeilor. Deseori avem sentimentul ca nu suntem destul de frumosi pentru a fi admirati,iubiti ,acceptati.Uneori avem sentimentul ca trebuie sa ne ascundem anumite defecte fizice  in spatele hainelor. Defecte care sunt neinsemnate in ochii celorlalti dar care in ochii nostrii sunt adevarate handicapuri: nasul prea mare,talia prea groasa,sanii prea mici etc…. Ne creem singuri adevarate complexe pentru ca nu aratam intr-un fel sau altul.Ne place parul drept cand il avem ondulat, ochii verzi cand ii avem caprui si lista poate continua,insa natura nu ne-a inzestrat pe toti asa cum ne-am fi dorit. Expresia din ochii nostrii e mai importanta decat culoarea lor,zambetul de pe buze mai important decat forma lor, miscarea mainilor este mai reprezentativa decat lungimea lor. Admiram in continuare ochii albastrii,corpul suplu,parul blond  dar noi nu suntem asa. Si ce daca? Suntem mai puternici pentru ca apreciem frumusetea chiar daca nu e a noastra.Chiar daca nu suntem perfecti. Suntem mai frumosi pentru ca ne acceptam asa cum suntem! ”

https://iana20.wordpress.com

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Importanta obiectivelor


Învingătorii şi…restul…

Cum se face că unii oameni reuşesc în tot ce-şi propun şi trăiesc viaţa pe care şi-o doresc, în timp ce alţii se zbat să îşi asigure existenţa de pe o zi pe alta? De ce două persoane care au aceeaşi destinaţie (ideal) şi pornesc din acelaşi loc, în acelaşi timp ajung în locuri cu totul diferite? Ce îl diferenţiază pe ÎNVINGĂTOR de cel care pare să plutească în derivă? Cu siguranţă, ceva din atitudinea şi acţiunile învingătorului îl propulsează pe culmile succesului. Iată ce…

Succesul este o stare de conştiinţă

Printre primele cărţi care mi-au deschis ochii cu privire la importanţa obiectivelor pe care ni le stabilim în viaţă a fost aceea a autorului Robert Anthony, Dincolo de gândirea pozitivă. Am fost impresionată şi am primit adevărurile pe care le-am aflat acolo fără să stau nici 2 secunde pe gânduri. Totul începea să capete sens. Am avut acel AHA!!! care apare de puţine ori în viaţă… Am pus în practică, iar şi iar şi iar… şi a funcţionat de fiecare dată! Pur şi simplu, ceva măreţ părea să se pună în mişcare şi să lucreze pentru mine fără ca eu să fac prea mult efort. Succesul a devenit apoi o stare de conştiinţă pentru că am înţeles în profunzime care sunt principiile lui şi am acceptat faptul că depinde doar de mine dacă ajung sau nu să trăiesc viaţa aşa cum mi-o doresc.

Obiectivele încep cu clarificarea dorinţelor

Ce anume mi-a deschis ochii? Importanţa stabilirii obiectivelor. Ce presupune acest lucru? Presupune întâi o interiorizare, o autoanaliză sinceră. Ca să ne putem stabili un obiectiv (pe plan personal, profesional, relaţional, etc.) trebuie întâi să clarificăm CE NE DORIM CU ADEVĂRAT! În lipsa unei viziuni clare asupra a ceea ce vrem să obţinem, rezultatele nu pot fi decât amestecate. Şi pentru că mintea umană este mai predispusă la a cultiva idei şi gânduri negative (din cauza contextului social în care trăim şi care nu ne susţine să ne dezvoltăm o atitudine mentală pozitivă) rezultatele noastre vor fi slabe.

Pe ce fel de dorinţe ne focalizăm atenţia şi energia?

Fiecare dintre noi avem aspiraţii şi dorinţe. Nimeni nu visează să eşueze. Toţi ne dorim să reuşim în ce ne propunem şi să obţinem ce ne dorim. La urma urmei, dacă alegem să trăim în interiorul societăţii, trebuie să ne adaptăm ritmului său. Iar în acest context, fericirea înseamnă şi succes în acţiunile pe care le întreprindem. Avem aşadar dorinţe, unele mai puternice, altele mai superficiale. Datoria noastră este să ne clarificăm ce ne dorim cu adevărat în viaţă şi care sunt acele lucruri pe care le vrem cu toată fiinţa. Doar aceste dorinţe şi nevoi merită atenţia, energia şi timpul nostru!  Cum ştim care sunt dorinţele noastre cele mai arzătoare? Simplu. Indiferent că sunt pe termen scurt sau lung, adevăratele dorinţe ne motivează, ne mobilizează şi reprezintă un TREBUIE care nu acceptă îndoieli, amânări, tărăgănări, frică, etc.  Numai după ce identificăm acest gen de nevoi şi dorinţe ne putem stabili obiective.

O forţă universală care lucrează pentru noi

Odată ce ne-am scris clar pe hârtie ce vrem să obţinem, într-un domeniu sau altul al vieţii, se pune în mişcare o forţă universală care va lucra în permanenţă pentru ca noi să trăim experienţa dorită. Din momentul în care ne-am clarificat obiectivul (fie pe termen scurt, fie pe termen lung) ni se revelează şi paşii pe care trebuie să-i facem pentru a ajunge din locul A (unde suntem) în locul B (unde ne dorim să fim). Cu alte cuvinte, creăm un PLAN DE ACŢIUNE pe baza obiectivului stabilit. Acest lucru în sine este ceva magic. De cele mai multe ori, Universul ne vine în întâmpinare şi ne propulsează spre ce ne dorim chiar înainte ca noi să fi parcurs toţi paşii stabiliţi. Aici este frumuseţea procesului…

Orice ne dorim este posibil cu condiţia să ştim clar ce vrem!

Noi suntem sculptorii propriei vieţi. Avem puterea şi resursele necesare să devenim ce aspirăm! Primul pas este să ne întoarcem atenţia în interiorul nostru şi să identificăm acele dorinţe şi nevoi care ne însufleţesc şi ne entuziasmează!

CIOBOTARU Anca

Home

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Cum ne ”omorâm” bărbații…


Atunci când nu ești mulțumită de relația pe care o ai, întreabă-te: ”Ce fac eu?”. Înțeleg că probabil te vei gândi că nu ai nicio legătură, și că de fapt bărbații  sunt vinovați. Îți propun un articol care va încerca să explice care este legătura cauză-efect, și cum ”omorâm” bărbăția din bărbații noștri.

ubm[1]

Să vedem care sunt cele mai populare plângeri ale femeilor:

1. VREM CA BĂRBAȚII SĂ NE FACĂ CADOURI, DAR NU ȘTIM SĂ LE ACCEPTĂM.

Vrei ca soțul tău să-ți facă cadouri fără motiv, dar de fiecare dată când le primești, îl întrebi câți bani a cheltuit, și îi spui că banii ar fi putut fi investiți în altceva?

Când bărbații fac anumite lucruri, ei așteaptă de la tine emoții pozitive. Dacă te vede mereu supărată și nemulțumită, crede că nu mai are rost să încerce să te bucure.

2.  VREM CA BĂRBAȚII SĂ RESPECTE FEMEILE, ÎN TIMP CE PRIN TOATE ACȚIUNILE NOASTRE MANIFESTĂM LIPSĂ DE RESPECT FAȚĂ DE SEXUL FRUMOS.

Deseori ne plângem că bărbații nu respectă femeile. În același timp, vorbim urât despre alte femei, le criticăm, facem haz pe seama lor. Dacă vrei să fii respectat, respectă!

 

3. VREI CA BĂRBAȚII SĂ FIE ATENȚI ȘI GALANȚI, DAR LE BLOCĂM CHIAR ȘI CEA MAI MICĂ MANIFESTARE.

Vrei să ți se ofere locul în transportul public? Să ți se deschidă ușile când intri? Să fii ajutată cu bagajele? Acum amintește-ți cum reacționezi când bărbații fac acest lucru.  Ești recunoscătoare pentru ajutorul oferit, sau încercă să scapi cât mai repede de ei?

 

4. VREM SĂ FIM AJUTATE ÎN GOSPODĂRIE, DAR ÎI CRITICĂM PENTRU FIECARE SCĂPARE.

Atunci când oferim o mână de ajutor cuiva, ne-ar place să fim apreciați pentru ceea ce facem. Nu știu de ce uităm să-i mulțumim bărbatului nostru atunci când ne ajută să facem ceva la bucătărie, dar nu uităm niciodată să-l criticăm. Data viitoare încearcă să zâmbești și să-i mulțumești. .

5. VREM SĂ NE REALIZEZE VISELE, DAR NU LE SPUNEM CE NE DORIM.

Din motive neînțelese sperăm că partenerul nostru are capacități de extrasens și ar trebuie să știe ce ne dorim. Adevărul este că dacă nu-i vom spune despre dorința pe care o avem, el nu are de unde să o cunoască.

 

6. VREM CA BĂRBAȚII NOȘTRI SĂ NE IUBEASCĂ, SĂ AIBĂ GRIJĂ DE NOI, SĂ NE ALINTE, ÎN TIMP CE NU AVEM GRIJĂ DE NOI, ȘI ÎN ADÂNCUL SUFLETULUI CREDEM CĂ NU MERITĂM SĂ FIM IUBITE.

Dacă vrei să fii alintată și iubită, începe să te alinți singură. Cei din jur se poartă cu noi așa cum ne purtăm noi cu propria persoană. Probabil ai observat că dacă o femeie economisește pentru propriile plăceri, și se simte vinovată atunci când cheltuiește bani, bărbatul ei, cât de generos ar fi, va începe cu timpul să cheltuiască mai puțin pentru ea.

Există o singură ieșire din situație: învață să te accepți, să-ți accepți dorințele. Încetează să te lași pe ultimul loc.

http://ecolady.eu/

Publicat în SEX - FAMILIE | Lasă un comentariu

☼ The Spirit Of Night ☼


Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Viata mea (video motivational)


Vei lupta si vei transpira dupa visele si dorintele tale sau vei lupta si vei transpira dupa dorintele celor din jurul tau.
Tu alegi..

In fiecare zi, cu fiecare lucru pe care-l faci, fie este pentru visul tau, fie este pentru visul celui de langa tine…

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

20 de citate profunde de Carl Jung care te ajuta sa te intelegi mai bine


Unul dintre lucrurile pentru care Carl Jung este apreciat este gandirea sa filozofica si introspectia profunda asupra aspectelor sinelui in scrierile sale despre experienta umana. Asa cum se poate vedea in citatele de mai jos, pentru Jung era foarte clar ca suntem fiinte spirituale si ca dezvoltarea unei relatii spirituale cu noi insine ne ajuta sa intelegem mai profund toate aspectele fiintei noastre.

Pentru unii, aceasta idee este echivalenta cu definitia religiei — a gasi consolare intr-o existenta mai presus de tine — desi pentru altii aceasta forma de spiritualitate nu ii ajuta in mod necesar pe oameni sa inteleaga mai bine cine sunt (sau, dimpotriva, cine nu sunt).

Dupa cum se mentioneaza pe site-ul www.cgjungpage.org: “Carl Jung a fost unul dintre creatorii psihologiei moderne profunde, care cauta sa faciliteze o conversatie cu energiile subconstiente ce salasluiesc in fiecare dintre noi. El si-a adus contributia cu multe idei  care continua sa serveasca drept sursa de informatii pentru viata contemporana: complex, arhetip, persona, umbra, suflet si suflete, tipologii de personalitate, interpretarea viselor, individuatie, si multe alte idei. A avut o consideratie profunda fata de creatia vietii si a considerat spiritualitatea o parte centrala a vietii omenesti.”

  • ”Nu atingi iluminarea daca iti imaginezi jocuri de lumini, ci doar daca poti constientiza intunericul.”
  • “Nu te agata de persoana care pleaca, altfel nu vei putea intampina persoana care soseste.”
  • “Pana nu vei reusi sa-ti constientizezi subconstientul, acesta iti va calauzi viata si tu vei crede ca e soarta.”
  • “Tot ceea ce ne irita la altii ne poate ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine.”
  • “Intalnirea intre doua personalitati este ca si contactul dintre doua substante chimice: in prezenta unei reactii, ambele se transforma.”
  • “Nu sunt ce mi s-a intamplat, sunt ceea ce aleg sa fiu.”
  • “Sa cunosti partea intunecata din propria ta fiinta e metoda cea mai buna de a infrunta partea intunecata din altii.”
  • “Daca esti o persoana inzestrata, nu inseamna ca esti castigat. Inseamna ca ai multe de oferit.”
  • “Greselile sunt, pana la urma, fundamentul adevarului si daca un om nu stie ce este un anumit lucru, cel putin dobandeste ceva mai multe cunoastinte despre ce nu este.”
  • “Viziunile tale devin clare numai cand poti privi in propria ta inima. Cine priveste in exterior, viseaza; cine priveste in interior, se trezeste.”
  • “Oamenii ar face orice, indiferent cat de absurd ar fi, ca sa-si evite propriile suflete.”
  • “Singuratatea nu inseamna sa nu ai oameni in jur, ci sa nu poti comunica lucruri care conteaza pentru tine, sau sa te abtii sa exprimi anumite puncte de vedere pentru ca altii le gasesc imposibil de acceptat.”
  • “Depresia e ca femeia in negru. Daca apare, nu o alunga. Invit-o inauntru, roag-o sa se aseze pe scaun, trateaz-o ca pe un musafir si asculta ce are de spus.”
  • “Un barbat care nu a trecut prin infernul pasiunilor sale, inseamna ca nu si le-a depasit.”
  • “Perceptia devine clara numai cand privesti in sufletul tau.”
  • “Nu sunt ceea ce mi s-a intamplat, sunt ceea ce aleg sa devin.”
  • “Lucrurile carora le opui rezistenta vor persista.”
  • “Visul este usa aceea mica si ascunsa in cel mai profund si intim sanctuar al sufletului, care se deschide catre acea noapte primordiala care este sufletul, cu mult inainte sa apara egoul constient.”
  • “Poate ni se pare ca detinem pe deplin controlul asupra noua insine. Cu toate acestea, un prieten poate sa descopere cu usurinta ceva despre noi insine despre care noi nu aveam niciun habar.”
  • “Ceea ce ne nemultumeste la alti oameni ne ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine.”

 

http://filedelumina.ro/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Nu crede nimic! Caută singur/ă adevărul!


În urmă cu câteva luni un nume începea să fie tot mai des utilizat de către unele persoane cu o gândire nonconformistă – Calogero Grifasi. De origine italiană, Calogero organizează regresii hipnotice prin skype și postează mare parte dintre ele pe canalul său de youtube; vorbește fluent spaniolă și engleză, iar unele dintre aceste ședințe sunt făcute și în alte limbi cu translatori. Aproape 40 de videoclipuri sunt subtitrate în română și îi mulțumesc traducătorului sau echipei care se ocupă cu asta.

Faptul că planeta noastră este o rezervație pentru anumite entități, că aceștia ne folosesc precum baterii sau că oamenii sunt ținuți în iluzie, îl descopeream în urmă cu ceva ani. Confirmarea a venit din multe alte locuri, însă Calogero a reușit, zic eu, să dea ceața la o parte pentru a vedea o imagine mai clară.

Nu avem nevoie de ființe de lumină, de maeștrii iluminați, de mesia sau mântuitori pentru a ieși din iluzie, pentru a ne face un scop în viață, pentru a rupe conexiunile cu entitățile vampirice ce ne folosesc! Avem nevoie doar să conștientizam ce mare forță zace în noi! Pentru a vă putea face o idee clară, părerea mea este că trebuie să urmăriți cel puțin 5-6 sesiuni, dacă nu chiar pe toate.

Pentru cei care vor să exploreze subiectul îi invit sa vizioneze un interviu tradus in limba româna cu Calogero Grifasi :

https://conspiratiisimistere.wordpress.com/

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

LIMBA ROMÂNĂ SACRĂ


”Limba Română, Nașterea și falsurile istorice, Taina formării cuvintelor, Recuperarea originilor reale, este o carte documentată, teoretizată și scrisă de Lucian Costi și care se constituie într’un demers al unui intelectual român revoltat de falsurile pe care este așezată istoria și limba națională fabricate ori de nepricepuți, ori de habarniști, ori chiar de câțiva falsificatori conștienți de munca lor de mistificare și care se petrece de’a lungul a două milenii, și care din nefericire este consimțită de autoritățile române de ieri și de azi.

Istoria României a fost falsificată prin fracturarea parcursului istoric după războiul geto-roman din anul 106 când, din nu știu ce amestec cu romanii, s’ar fi născut un popor nou care a început să vorbească într’o limbă nouă.

Este primul mare fals lingvistic și istoric. Învinșii nu puteau accepta limba invingătorilor care le distruseseră din temelii fortărețele și lăcașurile de cult, simbolurile sacre ale credinței lor. Istoria universală nu cunoaște nici un caz similar de pieire a limbii unui popor ca urmare a unui război și a unei stăpâniri parțiale și vremelnice.

Al doilea mare fals lingvistic, născut în niște vremuri tulburi și echivoce în sec. IX, se referă la limba slavă veche. Nici alfabetul și nici cuvintele așa zisei limbi slave vechi nu erau slave. Într’o haină de împrumut, noua limbă de cult adoptată de biserica ortodoxă conținea numeroase cuvinte românești. Introducerea în biserica ortodoxă română a acestui cal troian a fost un pas politic cu efecte geopolitice catastrofale.

Al treilea fals. În secolul XIX, falsificarea utilizează lucrările de gramatică și dicționarele. Autorii lor sunt de obicei alogeni. Aceștia pun bazele falsificărilor etimologice. Limba româna este considerată nouă pe scena istoriei și neproductivă, iar lexicul său este din împrumuturi. Așa-zișii donatori sunt vecinii care deși au venit mai târziu pe scena istoriei, le’au dat totuși cuvinte. Nici un cuvânt din limba română adevărată nu este creditat. Ceea ce nu apare ca împrumut este taxat ca etimologie necunoscută. Aceasta idee a fost conceptul de bază în lingvistica românească de după război și mai ales în timpul comunismului, când ideea de limbă română debitoare, mai ales limbii ruse, a fost amplificată.

Cumulate, aceste trei mari falsuri, au creat o istorie pocită a poporului și a limbii române, care, cu largul concurs al instituțiilor de specialitate, s’a consolidat și a devenit o fortăreață a confuziei naționale. Pornită dintr’un elan demistificator, aventura lingvistică în care se angajează autorul scoate însă la iveală altceva: un sistem de comunicare străvechi și rafinat, cu o productivitate internă extraordinară și suficient sieși.

Aceasta este marea surpriză a cărții lui Lucian Costi care poate fi numită Cartea Mare a limbii române.

În continuare puteți urmări un colaj format din părerile autorului, editorului, Gen. Chelaru și al lui Gabriel Gheorghe.

Vizionare plăcută:

Sursă: youtube.com

https://thraxusares.wordpress.com/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Manufacturing Consent – subtitrat română (partea a II-a)


Un documentar clasic ce prezintă viața politică și ideile lui Noam Chomsky, unul dintre lingviștii de top ai lumii, intelectual și activist politic. În film sunt prezentate ideile expuse în cartea Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media, la care Chomsky a fost co-autor împreună cu Edward S. Herman.

Filmul descrie maniera în care guvernământul și trusturile media cooperează pentru a crea o mașinărie de propagandă eficientă cu scopul de a controla gândurile și opiniile într-o societate democratică prin manipularea adevărului. Media corporatistă este prezentată sub forma unor instituții motivate de profit care tind să servească și să promoveze agenda grupurilor dominante din societate.

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Armata pe mâna cui?


Col. (r) Marin Neacşu

Oare ce e mai bine, să ne reproșăm că am cheltuit inutil pentru apărare și nu am avut nici un război, sau să ne reproșeze copiii că i-am lăsat fără apărare, înconjurați de dușmani?

Prin anul 2013 începusem să mă întreb și să întreb cine conduce sau influențează destinele armatei deci și politica de apărare. Printre cei găsiți de mine responsabili se aflau persoane sau grupuri de persoane și interese din întreaga societate. Bineînțeles că întrebările sau constatările mele au trecut, s-au citit sau nu, calvarul apărării naționale a continuat, dezastrul s-a amplificat. Pe atunci armata se afla în 40% stare de operativitate, azi suntem sub 30 iar călătoria continua, ca să îl parafrazez pe Rebengiuc. Sâmbătă 19.11.2016 am fost invitat telefonic la emisiunea „Ora Armatei” unde gazda, domnul Cristian Dumitrașcu m-a întrebat ce părere am despre necesitatea alocării a 2% din buget, armatei. Întrebarea, adresată unui militar este pur și simplu retorică pentru că fie și numai din spirit de corp, aș fi spus că sunt de acord, chiar dacă, așa cum spunea un bun amic, fostul spirit de corp al armatei tinde să se transforme în spirit de bașcă pentru conducere și spirit de turmă pentru executanți, dar asta e altă poveste. Întrebarea nu a fost pusă însă retoric, nici prostește, pentru că prin cercurile înalte, foarte înalte, acest subiect, ca și cel al anulării unor taxe sau creșterii salariilor sau punctului de pensie, a devenit subiect de campanie electorală, monedă de schimb, obiect de șantaj, sau, culmea, poate chiar problemă a Curții Constituționale. În emisiune m-am ferit să nominalizez persoanele sau personajele care joacă apărarea țării la ruleta rusească folosind-o în campania electorală cu o nesimțire criminală, pentru a nu da o culoare politică emisiunii. Dar pe de altă parte mă întreb de ce mai tot spunem că armata nu face politică atâta vreme cât este condusă și distrusă de politicieni. Dacă armata e apolitică, ce caută politicienii în structurile de conducere ale armatei? Eu înțeleg că conducerea politică a armatei se realizează prin controlul Parlamentului asupra activității armatei lăsând însă armata să se ocupe de apărarea țării. Dar la noi strategia de apărare este realizată de deputați cu pregătire auto, frizeri, buldozeriști, fântânari „Dorei” în orice sector i-ai pune să lucreze.

Declarații iresponsabile

Pentru că poate nu toată lumea cunoaște, o să amintesc că domnul Iohannis, în special după alegerile din S.U.A., poate speriat de faptul că protejații lui Soros, printre care se numără, vor fi scoși de la inima fratelui mai mare, s-a grăbit să dea asigurări că el și România lui vor da tot ce le va cere Înalta Poartă, mai ales sub planul contribuției la eforturile „N.A.T.O.” privind „pacea în lume” deci va mări cheltuielile militare, pentru contracararea amenințărilor de la granițele de Est ale N.A.T.O., lucru spus de altfel încă din Iunie 2016 cu ocazia botezului Comandamentului Multinațional de la București: „România își asumă în continuare să fie un furnizor de securitate în regiune, un aliat predictibil și un pol de stabilitate la extremitatea estica a spațiului euroatlantic, zonă supusă provocărilor și amenințărilor”[1]. Să fiu sincer nu o să înțeleg în veci cum poți fi pol de stabilitate în regiune când tu instalezi sisteme „antirachetă” care pot deveni în câteva secunde aruncătoare de rachete, aduci armament și tehnică militară blindată, înființezi unități și comandamente militare în zonă. De când e lumea și Pământul, înarmarea provoacă înarmare, mai ales asupra cuiva care se simte și este vizat și amenințat, nu creează stabilitate ci tensiune și teamă.

Deși această declarație era dată acum 4 luni, deși politica creșterii cheltuielilor de apărare (cu amendamentul că nu cu scopul întăririi forțelor armate sau înzestrării, ci doar al participării la aplicațiile N.A.T.O. și demonstrării obedienței) fusese discutată de mult în C.S.A.T., domnul Ponta, (cel sub a cărui domnie, prin U.S.L. și ministrul Dobrițoiu își propunea chiar el să crească fondurile alocate armatei până la 2% din P.I.B.,) se trezește acum, în plină campanie electorală să combată acest obiectiv, îngrijorat – vezi Doamne – de grija față de sănătate și educație, salarii și taxe, pe care de altfel le-a uitat cât a fost la putere. Dacă ar fi făcut-o cu un argument care ține de o analiză realistă sau strategică, aș fi înțeles, inclusiv schimbarea de orientare, dar domnul Ponta vine cu un argument pur și simplu idiot. Spune domnia sa că nu mai e nevoie de înzestrarea armatei „în condițiile în care principalul nostru aliat N.A.T.O. în Marea Neagră Turcia (care alocă peste 15 miliarde) are deja o relație privilegiată cu Rusia” dar și „în care tensiunea fără precedent din 2015-16 dintre S.U.A. și Rusia are toate șansele să fie inversată!”[2].

La ora aceasta România nu își poate asigura singură nici măcar necesarul de hârtie igienică pe o perioadă de trei luni

Oameni buni, acești doi indivizi a căror viziune nu merge mai mult de un pas, fie el și „pas cu pas”, au fost, sunt și vor să mai fie la conducerea României. Unul se grăbește să garanteze (cum a garantat și flota N.A.T.O. la Marea Neagră,) mărirea bugetului apărării, pentru a se menține în grațiile noului sultan, celălalt se trezește să renunțe la creșterea bugetului apărării, pentru că a auzit el că Putin și Trump beau cafeaua împreună în Alaska în fiecare dimineață. Diletantism și inconștiență cât cuprinde, la amândoi. Pentru amândoi, apărarea țării, politica de apărare, strategia de apărare a țării se stabilesc în funcție de culoarea pălăriilor sau lungimea fustelor primelor doamne, de starea de mahmureală de luni dimineața, rezultatul partidelor de solitaire jucate pe calculator sau de mai știu eu ce evenimente de cartier. Eu știam că apărarea națională se planifică în funcție de necesitățile și starea reală a dotării și pregătirii armatei, indiferent de simpatiile de moment, prin moment înțelegând nu secunde ci perioade mari, de zeci de ani timp necesar atingerii obiectivelor sub toate aspectele, politic, economic, militar. Țara nu se apără cu 2 fregate, 5 corvete, sau 6 sicrie zburătoare contractate peste noapte de o clică de impotenți puși pe căpătuială, sicrie care oricum vor fi băgate din 2 în 2 ani la retehnologizare, ci în baza unei analize profunde și a unor eforturi constante și neîntrerupte care să ducă la scopul propus, respectiv posibilitatea asigurării propriei apărări, fără nici un sprijin din afară pe o perioadă de cel puțin 3 luni de război convențional, indiferent împotriva cui timp în care este de presupus că aliații și-ar defini poziția față de conflict. Asta în varianta unor conflicte sau semnale premergătoare, că dacă e să fim atacați direct, fără preaviz, dar mai ales prin mijloace neconvenționale, nici Frații Jderi și nici Frații Buzești nu ne-ar mai putea apăra. La ora aceasta România nu își poate asigura singură nici măcar necesarul de hârtie igienică pe o perioadă de trei luni. Dar cine să urmărească așa ceva?

Pentru România, şi dronele cumpărate de pe „Ocazii.ro” sunt O.Z.N.-uri

Domnii citați mai sus urmăresc doar să își apere pe o perioadă cât mai mare propriile poziții, scaune, dosare, libertăți și averi. Aici cu adevărat acționează și gândesc strategic și pentru asta nu precupețesc nici un efort, își aranjează dispariția dosarelor încă de azi, pentru vremurile când nu vor mai fi la putere și nu vor mai avea imunitate. Vă amintiți una din gafele cârpaciului Dușa? Spunea la un moment tot prin 2013, că teritoriul național ne este survolat de obiecte zburătoare neidentificate. Lumea l-a luat la mișto, pentru că toți s-au gândit la nave extraterestre neștiind că în fond, în limbaj de specialitate, O.Z.N. înseamnă orice obiect care nu poate fi identificat atât ca apartenență cât și ca tehnologie. Ori, să fim realiști, la ora aceasta cu tehnica pe care o avem dar mai ales pe care o producem, pentru noi și dronele cumpărate de pe „Ocazii.ro” sunt O.Z.N.-uri.

Armata, o jucărie politică

Domnii Ponta și Iohannis, cu o filozofie pompieristică, se contrează politic pe cei 2%, ca niște copii pe o jucărie, pentru că pentru ei, apărarea țării, securitatea națională sunt jucării, obiecte supuse negocierilor privind accesul la putere și chiar vânzării, iar soarta țării și strategia de apărare se schimbă după cum bate vântul. Pentru ei, ca și pentru Băsescu, suveranitatea este nu doar negociată ci chiar ofertată celor care îi ridică și îi țin în scaun. Auzi domnule, nu mai avem nevoie de armată, pentru că rușii se înțeleg acum bine cu turcii și se vor înțelege și cu Trump, sau avem nevoie de armată pentru a ne apăra de ruși. Dar dacă nu existau rușii, ce făceam domnule Iohannis, desființam total armata? Dar ce, lumea a început și s-a sfârșit cu rușii? La ora asta suntem înconjurați, așa cum am fost mereu, de țări care nu ne prea au la inimă, la unii chiar le stăm în gât dar dumneavoastră vă uitați numai peste Prut, pentru că acolo se uită Big Brother. Ați uitat că până acum 28 de ani aveam un alt „Cтарший брат”, iar actualul frate era pisica neagră cu care ne speria tătuca. Nu învățăm nimic din istorie, nici măcar faptul că nimic nu e veșnic, nici viața de apoi. În diplomație, sau politică există un dicton care spune că nu e bine să închizi niciodată definitiv o ușă și să arunci cheia, pentru că nu se știe niciodată când vei fi nevoit să te întorci. La fel de valabil este și reversul, adică nu e bine niciodată să deschizi toate ușile unui prieten pentru că nu se știe când îți va deveni dușman și nu vei mai avea cum sau unde să te ascunzi. La ora asta însă politicienii României duc cea mai antinațională politică economică financiară dar mai ales militară, lăsându-se totalmente descoperiți, manevrați, dirijați și conduși de actualii „prieteni” renunțând la orice urmă de rațiune și prevedere, de parcă ar lăsa deschisă ușa de la frigider. La o analiză imparțială morală și juridică, aceste fapte s-ar înscrie fără îndoială în definiția trădării intereselor naționale. Dar, cine să mai constate asta când ei se bat pentru putere?

Dăm bani, dar cui?

Și mai e un aspect pe care văd că cei doi mari cocoși nu îl discută. Oricâți bani ar fi alocați M.Ap.N., la fel de important este ce se face cu ei, cine și cum îi gestionează. Păi dacă ajung iar pe mâna lui Zisu care văd că încă rezistă, semn că Oprea nu e mort, sau a doamnei Otilia, o altă marionetă a lui Oprea, atunci sunt gata să îl susțin și eu pe Ponta și să spun că armata nu are nevoie de 2%, eu nu aș da nici 1%. Dacă ne uităm în ograda doamnei Otilia constatăm că va gestiona mai mult de jumătate din bugetul armatei, pentru că are în subordine și control presa, relația cu parlamentul, toate activitățile de protocol, calitatea vieții militarilor, pensiile, infrastructura, ROMAVIA, fondurile care se dau O.N.G.-urilor și asociațiilor militarilor, fondurile pentru veterani, deci cam tot ce se poate pierde fără urmă. Poate, zic poate, dar nu cred, cineva ar întreba de ce nu ar fi bună doamna Otilia să gestioneze nu doar finanțele ci și activitatea acestor structuri? Răspunsul îl dă o informație apărută în media: „Ministerul de Externe a propus-o pe Otilia Sava, secretar de stat in M.Ap.N., pentru postul de consul general la Manchester, potrivit unor surse guvernamentale. Propunerea a venit după ce, săptămâna trecută, Guvernul a trimis la post alți 11 consuli. De această dată, propunerea a stârnit controverse şi, în final, premierul a amânat decizia, solicitând M.A.E. criterii transparente de selecţie a celor care vor pleca în posturile de consuli. Otilia Sava este secretar de stat pentru relaţia cu Parlamentul în M.Ap.N., însă a fost şi coordonator al Departamentului de Apărare al U.N.P.R., fostul partid al lui Gabriel Oprea. În plus, Otilia Sava este soţia lui Sorin Sava, fostul purtător de cuvânt al S.R.I.”[3]. Adică propunerea nu a fost transparentă și nu a îndeplinit criteriile de competență și profesionalism? Ce legi au fost respectate? „Legile iubirii”?[4]

Să mă ciupească cineva. Persoana aceasta, prin conduita, activitatea și relațiile ei nu reprezintă garanții pentru a fi trimisă Consul într-un oraș oarecare din lume, fiind amânată (deocamdată)pentru verificări suplimentare, dar este bună să conducă, controleze jumătate din armată? În ce țară trăim? Asta ca să nu mai spun că pe vremea hătmăniei boierului Oprea, doamna Oti se afla în conflict de interese, fiind concomitent membră a Departamentului Apărare al U.N.P.R. și sef departament la M.Ap.N.. Chiar nu vede nimeni? Domnilor Motoc, Cioloș, Iohannis, ați orbit? Păi dacă am ajuns să fim tratați oficial de această manieră, iar secretarii de stat din M.Ap.N. nu sunt buni nici de consuli, cine, cum și pe ce principii face selecția celor care sunt promovați în armată? Pe șpagă sau șantaj? Dacă tot am vorbit despre înzestrarea armatei, cu referire în special la modul în care s-a făcut alegerea variantei F16 din Portugalia, (nu face nimeni investigații să afle cum s-a schimbat votul de la Grippen la F-16 într-o noapte?) poate ar trebui să știe românii și în ce condiții Polonia a cumpărat un număr de 48 F-16 noi[5]. Veţi vedea diferența între un guvern și un președinte responsabil (mă refer la Polonia) și o conducere trădătoare, coruptă și total dezinteresată de apărarea granițelor. Iar marele câștigător al acestei afaceri păgubitoare pentru statul român este în liberate. Babiuc și Cioflină au făcut pușcărie pentru infinit mai puțin, dar ei nu au dat diplome de doctori, grade și medalii procurorilor, politicienilor și lucrătorilor din servicii[6].

Ce rost mai are?

Pentru domnul Ponta, care se preface îngrijorat de soarta doctorilor și profesorilor încercând să ia de la apărare, o replică pe măsura logicii sale de pisic: De ce să dăm bani în învățământ atâta vreme cât pe de o parte scoatem proști cu doctorate (suntem campioni la numărul de analfabeți cu diplomă de licență) iar pe de altă parte cei cu adevărat pregătiți pleacă în străinătate pentru că în țară nu au unde lucra? În ceea ce privește grija față de sistemul sanitar, de ce să mai investim în spitale de vreme ce toată lumea se duce să se opereze în străinătate (am înțeles că și domnul Cioloș își caută disperat un spital), la marile accidente apelăm la spitalele din țările vecine, iar internarea în spitale aduce cu sine infecții și boli suplimentare? Așa s-ar pune problema în viziunea domnului Ponta. De aici s-ar trage concluzia că nu mai are rost să facem nimic, să investim în nimic, decât în propriile averi. Și, din câte se vede clasa politică asta face. Țara e plină de Klauși și Victori. Revenind la întrebarea dacă trebuie acordați cei 2%, răspunsul diferă, în funcție de cine îl dă. Pentru un om responsabil având viziunea reală a rolului armatei dar și a stării actuale a capacității de apărare, răspunsul nu poate fi decât unul singur: „De ce doar atât?”. Un individ normal al României de azi, din cei care își petrec zilele între o bere și o linie, cu ochii la telenovele și urechile la manele ar răspunde : „De ce mă întrebi pe mine?” Iar un șef de partid de stat sau de guvern, un ministru, un parlamentar sau ales local, ar răspunde: „De ce să mai dăm armatei? Ce nevoie mai avem de ea, că doar suntem în N.A.T.O.?”. Înființăm Garda Națională și ne apără numai pe noi.
–––––––––––––––-
[1] http://www.aktual24.ro/romania-nu-se-lasa-intimidata-de-rusia-iohannis-vom-creste-in-continuare-cheltuielile-pentru-aparare/
[2] http://radu-tudor.ro/e-mare-nevoie-de-2-din-pib-pentru-aparare-victor-ponta/
[3]http://www.wowbiz.ro/secretar-de-stat-la-aparare–otilia-sava-nu-a-mai-fost-trimisa-consul-la-manchester–dar-are-din-ce-trai-vezi-ce-avere-are_196487.html
[5]http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7069026-studiu-caz-varsovia-bucuresti-cum-obtinut-polonia-investitii-6-3-mld-dolari-dupa-cumparat-avioane-16-noi-3-5-mld-dolari.htm
[4] http://www.in-cuiul-catarii.info/2016/05/09/otilia-sava-undercover-11024
[6] http://www.stiripesurse.ro/secretele-fabricii-de-generali-cum-a-ajuns-romania-campioana-la-generali-denun-la-dna_987768.html

http://www.art-emis.ro/

Publicat în ARMATA - NATO | Lasă un comentariu

ENIGMA: CUM A AJUNS CVARTETUL SUA-MAREA BRITANIE-OLANDA-GERMANIA SĂ ”TUTELEZE” ROMÂNIA


De multă vreme, românii vor fi observat că în multitudinea de ambasade ale țărilor din UE care supraveghează atent evoluția țării noastre se remarcă un grup de patru care e, de la mare distanță, cel mai activ. E vorba de amabsadele SUA, Marii Britanii, Germaniei și Olandei, campioane ale criticilor și sfaturilor la adresa României. Ceva mai rar, la grupul de mai sus se alipește și ambasada Franței. Să fie o pură întîmplare faptul că unele state par mai interesate decît altele de soarta noastră, ori la mijloc se ascunde ceva mai profund?
barber-shop-quartet-clipart-1

Mai exact, să se fi redesenat harta influențelor în Estul Europei înainte de căderea comunismului, să zicem la summitul Bush-Gorbaciov de la New York, în 1988, ca o replică la celebra împărțire de la Moscova, din 1944 (vezi facsimil 5) iar noi să fi ajuns pe o listă a americanilor ”subcontractată” parțial unor aliați europeni precum cei sus pomeniți?

Nu știm care e adevărul și probabil nici nu o să-l aflăm prea devreme.

Interesant de remarcat, însă, același cvartet (cvintet uneori) de țări vestice care se implică permanent, de ani buni, în problemele politice autohtone, în special pe linie de anticorupție, dădea dureri de cap și Securității ceaușiste în ultimul an, cel mai fierbinte, al regimului comunist.

Atît de mare era implicarea ambasadelor SUA, Marii Britanii, Germaniei și Olandei în situația României încît Securitatea comunistă se recunoștea depășită, în anumite cazuri (vezi facsimil 4).

Documente publicate recent de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în cadrul proiectului „România supravegheată“, despre care relatează și ziarul Adevărul de azi, relevă rapoarte (vezi facsimil 1) ale șefilor Securității din 1989 în care aceștia denunțau ambasadele SUA, Marii Britanii, Germaniei și Olandei, uneori și ale Franței, drept cele mai active pe teritoriul României într-un sens ostil regimului comunist (vezi facsimil 2,3). O activitate care s-a intensificat, probabil nu întîmplător, în ultima parte a anului 1989.

Și nu activau oricum ci în mod coordonat, conform Securității din Suceava, județ unde activitățile străinilor erau extrem de numeroase din cauza acoperirii reprezentate de turismul la mănăstirile din zonă.
Ceea ce face lucrurile și mai interesante.

securit

secu4

secu-23

secu-55-1

percentages_agreement-1

Să fie o pură coincidență asocierea acestor state – și înainte și după revoluție – în numele interesului față de România, deși Europa are, totuși, o mulțime de alte țări, ori la mijloc să fie vorba de un scenariu mai amplu și cu bătaie mai lungă?

Autor: Bogdan Tiberiu Iacob

http://inpolitics.ro/

Publicat în ROMANIA DISTRUSA | Lasă un comentariu

Managerul Spitalului “Sfânta Maria”: Vor să trimită toate organele în străinătate!


Medicul Narcis Copcă dezvăluie culisele negocierilor dintre Ministerul Sănătății și Eurotransplant: Vor să trimită toate organele în străinătate.

mafia-traficului-de-organe-2

Campania inițiată de Evenimentul zilei cu scopul de a limpezi pe cât posibil apele tulburi în care se scaldă domeniul transplanturilor a escaladat orice așteptări, scoțând la iveală nereguli grave ale sitemului public de sănătate. Demarată la începutul săptămânii trecute și focalizată pe problema spinoasă a transplantului pulmonar, ancheta noastră a ajuns să fie preluată din mers de toată media autohtonă. Presiunea imensă a avut efect, Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății, făcând un pas în față în încercarea de a evidenția neregulile uluitoare sesizate la Agenția Națională de Transplant (ANT) – șofer care semna propuneri de achiziții!, fost șef al ANT careși atribuia singur contracte, pe care le semna de două ori, în calitate de furnizor și în cea de prestator servicii!, acreditări pentru prelevat organe acordate fără acoperire etc.

Tabloul unui război

În paralel cu acest război declarat și purtat cu Agenția Națională de Transplant, Vlad Voiculescu a susținut și bătălia începută cu Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria, locul unde a fost acreditat singurul centru de transplant de plămâni din România, dar care nu este folosit pentru că ministrul refuză să deblocheze banii pentru prima operație de transplant: „Îmi afirm din nou îndoielile că Spitalul Sfânta Maria a fost acreditat în mod judicios și că este pregătit în acest moment pentru a realiza transplant pulmonar (…) Consider că este în imposibilitatea de a urmări pacienții, neavând un compartiment de pneumologie și nici experți specializați în urmărirea post-transplant, pentru că nu are un laborator care să poată analiza probele pacienților 24 de ore din 24”. Vlad Voiculescu a probat, în continuare, un ton mai blând: „Nimeni nu a spus că cineva de la Sfânta Maria a comis vreo ilegalitate. Bine, singura ilegalitate potențială ar putea fi legată de un fals în dosarul de acreditare… Nu am ce să-i reproșez domnului Copcă din punct de vedere profesional”.

Întâlnirea cea de taină cu Eurotransplant

Odată contextul desenat, trebuie remarcat că în toată această perioadă și stare de beligeranță, Vlad Voiculescu i-a chemat la București pe reprezentanții Eurotransplant, organismul prin intermediul căruia pacienții români sunt transplantați, exclusiv, la clinica AKH din Viena. Nu de alta, dar de ceva vreme expirase acordul de colaborare. Așadar, săptămâna trecută, joi mai precis, ministrul s-a folosit de prilej, i-a convocat pe profesorul Irinel Popescu, pe profesorul Radu Deac și pe doctorul Victor Zota la întâlnirea cu oficialii celor de la Eurotransplant. Doar că Vlad Voiculescu le-a pus în față celor trei nu un nou contract de colaborare cu Eurotransplant, ci o propunere concretă ca România să devină membră a acestui organism privat. Cu alte cuvinte și, mai ales, dintr-un anumit punct de vedere, în baza noului statut, România ar fi urmat să trimită către Eurotransplant nu doar plămâni românești, ci orice tip de organe – rinichi, inimă, ficat, cornee, țesuturi etc. O mare parte a „obiectelor” activității de transplantare din România s-ar fi mutat, cel puțin teoretic, peste hotare!

S-a încercat transformarea României în donatorul Occidentului

Ce s-a întâmplat mai departe? S-a supus la vot. Irinel Popescu s-a supus și el, la propriu, inițiativei tânărului ministru. Deac – la fel. Nu comentăm aici motivele… Zota, însă, s-a opus. Concluzia? Propunerea ca România să devină, cu acte, donatorul Occidentului a fost amânată. S-a semnat un nou acord cu Eurotransplant doar în ceea ce privește transplantul pulmonar.

Narcis Copcă, managerul Spitalului Sfânta Maria și medicul care are ambiția să realizeze, în unitatea pe care o conduce, primul transplant pulmonar din țară, a comentat acid planurile ministrului Vlad Voiculescu: „Se pregătise exodul organelor românești. Urma să se întâmple, exact ca în cazul plămânului, același lucru cu ficații, rinichii și inimile românilor. Nu cred că ideea a fost abandonată. Ministrul Vlad Voiculescu vrea să dezmembreze morții români și să le trimită toate organele în străinătate! Este meritul lui Zota că s-a opus, eu doar trag un semnal de alarmă”.

Iluzia unei lupe și întrebarea de final

Concluzia acestor demersuri care n-au ajuns niciodată sub lupa transparenței atât de des invocate în ultimul timp se împletește cu o întrebare legitimă, precedată de câteva lămuriri: înțelegem că, poate, chiar în acest moment, România nu este pregătită să aibă propriul centru de transplant pulmonar. Înțelegem și atitudinea unora dintre pacienții suferinzi, care au mai mare încredere într-o clinică din Occident decât într-un centru românesc și apreciem și grija deosebită pe care ne-o poartă domnul ministru Vlad Voiculescu. Dar facem și noi ceva – orice, în afară de a critica – să avem propriul centru de transplant pulmonar (dacă tot s-au investit 10.000.000 de euro), să avem propriii medici capabili să transplanteze, să înțelegem faptul că este posibil ca o primă astfel de operație să eșueze, iar noi nu trebuie să omorâm și doctorii, singurii care mai pot da o șansă la viață oamenilor suferinzi?

Corporațiile – „pușculițe” pentru noii stăpâni din Sănătate

Îngrijorarea vechilor cârmuitori ai sistemului românesc de sănătate, care sunt eliminați rând pe rând de la masa bogaților, este legitimă, noii stăpâni încercând în prezent să pună mâna pe funcțiile-cheie, în ciuda faptului că au sau nu pregătirea și experiența necesare. Pentru acest scop sunt dispuși să schimbe legi, așa cum se petrece ori de câte ori are loc un transfer de putere. Dar care este mecanismul prin care noii stăpâni au ajuns să ia în posesie domeniul Sănătății? Ne explică, sub protecția anonimatului, un personaj important din lumea medicală bucureșteană: „La început, adică în urmă cu 6-7 ani, au apărut fel de fel de asociații și organizații non-profit. Acestea, cu ajutorul unor persoane importante din media, prin intermediul cărora promiteau publicitate pozitivă, strângeau bani de la firmele mari, de la corporații, prezentându- le proiectele lor legate de ajutorarea copiilor cu boli rare sau grave, toate imposibil de contestat grație cauzei nobile. Începutul timid, când se mândreau că au văruit un salon de spital din donații, a fost înlocuit ulterior de construirea și dotarea unei întregi secții medicale, apoi de ridicarea unei întregi aripi de spital etc. Bulgărele s-a rostogolit, pușculița s-a umplut, a dat pe afară, iar asociațiile inițiale au început să se spargă în unele mai mici, pentru a nu bate la ochi”.

Circuitul banilor

Explicațiile au continuat: „S-a mers mai departe, la medicii angajați la stat. Momiți cu bani, unii au acceptat, ca manageri sau factori de decizie, să semneze contracte doar cu o anumită firmă din piață. De ce să nu iei seringi doar de la „X”? Așa s-au întors banii la firmele mari, la corporații. Așa se îmbogățește toată lumea implicată pe spinarea celor mulți. Mai departe, e și mai simplu. După emoția stârnită de tragedia de la „Colectiv” și instalarea guvernului tehnocrat, anumite ONGuri au devenit omniprezente în spațiul public. Reprezintă cauze nobile, „nu se ating” de banii noștri, așadar sunt bine văzute de români. Dar, cel mai important, s-au pliat perfect pe politica noilor stăpâni, au devenit uneltele lor. Iar dacă acești stăpâni au decis, printre multe altele, să dea organele românilor în străinătate, asociațiile care apără cauze nobile vor sări să-i protejeze. Practic, aceasta este schița actuală a sistemului medical românesc”.

Autor: Florin Saiu

http://www.evz.ro/

Publicat în SANATATE | Lasă un comentariu

Religia celtilor. Druizii


În timp ce poporul antic al tracilor se forma în Europa de sud-est în mil. II î.Hr., celtii se formau ca popor indoeuropean (arian) în Boemia (Cehia), în sudul Germaniei, în estul Galiei (Franta). Migratiile triburilor protocelte au avut loc între 1500-800 î.Hr. în Galia (Franta). Celtii sau galii s-au asezat pe la 1100 î.Hr. Mari migatii celte au avut loc si între anii 900-600 î.Hr. când a avut loc “trezirea lumii celte” în prima vârsta a fierului. A doua vârsta a fierului este epoca de apogeu a celtilor, când civilizatia lor, numita La Tene, se raspândeste în toata Europa “barbara”, inclusiv la geto-daci iar celtii ajung pâna în Peninsula Balcanica si Asia Mica.religia-celtilor-druizii

Astazi sunt popoare celte – irlandezii, scotienii, galezii din Tara Galilor (Wales) si bretonii din vestul Frantei, Celtii au contribuit însa la formarea popoarelor moderne francez, spaniol, portughez si, în parte englez. Limbile celte aproape ca nu se mai vorbesc.

Celtii au influentat nu numai Europa ci si societatea lumii clasice din Grecia, Italia si Asia Mica. Luptandu-se cu etruscii si romanii, opriti pentru o vreme de Alexandru cel Mare si Lisimah ajungand chiar pana in nordul Crisanei si in campia Transilvaniei.

Zeii

Celtii se închinau la mai multi zei: Lug, zeul comertului fiind si cel mai important. Taranis, zeul traznetului, Teutates, zeul razboiului care cerea jertfe umane prin sufocare, Sucellus, zeu nocturn inarmat cu un ciocan de lemn cu doua capete si socotit stramosul galilor, si Esus, zeul care curata ramurile copacilor care cerea sacrificii umane prin spanzurare sau dezmembrare.

religia-celtilor-druizii-2Iulius Caesar vorbeste si de alte divinitati, fara sa le dea nume celte, ci asimilându-i cu zeii romani corespunzatori. Exista credinta în duhuri (de pilda în zâne) si în plante sacre (de pilda vâscul stejarului)

Druizii

Preotii, numiti Druizi aveau mare importanta. Slujba lor era ereditara. Ei faceau studii foarte lungi. Erau în acelasi timp sacrificatori, judecatori, educatori si medici. Existau si prezicatoare.

Druizii vechi apar cel mai adesea în legatura cu Insulele Britanice. Cu toate acestea, istoria demonstreaza ca Insulele Britanice au fost doar ultima linie de aparare a druizilor. Cele mai frecvent mentionate sunt insulele  Iona si Mona, (Anglesey cum este numit azi). Scrierile antice sustin ca Druizii erau preoti, medici, poeti si menestreli antici. Aceste scrieri, de asemenea, au sustinut ca au fost  profesorii care au pastrat cunostintele sacre din cele mai vechi timpuri.

Cuvintele Druid si Bard evoca diferite imagini. Druizii au fost mentionati in Razboaiele Galice ale lui Cezar ca preoti si lideri, precum si salbatici insetati de sange. Care este adevarul despre aceste personaje misterioase? În primul rând, desi religia a fost o forta proeminenta în cultura celtica, poporul celtic nu a fost niciodata o natiune propriu-zisa. Ei au fost in cel mai bun caz o confederatie de triburi unita de limba, obiceiuri, religie.

Religia lor a fost codificata în dogma orala si administrata de o casta preoteasca, druizii, care au o putere majora în cadrul imperiului celtic.. Se spune ca toate afacerile lor, publice sau private,  au fost supuse autoritatii druidice. Celti au fost extrem de religiosi si considerau ca cea mai rea pedeapsa este excomunicarea.religia-celtilor-druizii-3

Existau astfel trei clase de druizi – Barzii, Ovates si Druizii. Barzii erau istoricii si profesori, Ovates erau cei care se ocupau de plantele medicinale, tamaduitori si medici, iar Druizii au fost Samani si Preoti.

Imensa putere a druizilor a fost insa si marea  slabiciune a poporului celtic. Nicio cultura care este condusa de preoti care isi trag autoritatea din sanctiuni spirituale nu este capabila cu adevarat de progres.

Exista dovezi ca o clasa sacerdotala a condus popoarele megalitice pre-celtice din  Europa de Vest. În timpul expansiunii celtice aceasta preotie a fost adoptata de catre celtii religiosi si numeroase zeitati celtice si credinte au fost adaptate la ceea ce numim in prezent druidism.

Dupa invazia romanilor si aparitia crestinismului, druizilor nu le era  permis practicarea religiei lor sau invatarea studentilor. Ei au început sa  amestece stiinta si cunostintele lor cu cele ale Barzilor.  Barzii au fost gasiti în toate culturile celtice (Wales, Irlanda, Scotia, Manx si Galia) Si un echivalent poate fi gasita în cultura nordica, de asemenea, în cazul în care acestia au fost cunoscuti sub numele skald. Ei au mai fost gasiti si in cultura anglo-saxona si nu numai.

Insa adevarata cunoastere magica si spirituala a ramas in mainile unei clase sacerdotale aparte, un ordin secret de barzi numit “derwydds”. Acesti adevarati “vizionari ai stejarilor” au fost cei care au dus mai departe mostenirea Druizilor. Ei sunt izvoarele legendelor despre Camelot si Cavalerii Mesei Rotunde, a Avalonului si a Regelui Arthur. In cultura celtica, bardul era o persoana inviolabila, ar fi putut calatori oriunde si putea spune ce doreste. Acest lucru era posibil datorita faptului ca el era purtatorul de vesti, mesagerul, el stia si legislatia sau jurisprudenta (obiceiurile locului) memorate in versete.

Ollamh-ul, cel mai înalt grad de Bard în societate galeza veche, apartine clasei Druizilor. Ca atare, natura  poeziei sale este predominant religioasa, fiind în principal utilizata în ritual, sau cu siguranta într-un context spiritual.religia-celtilor-druizii-4 Preocuparea sa principala este perceptia a ceea ce el numeste „adevar poetic” si, ulterior, traducerea si rafinarea lui într-o declaratie exacta. „Adevarul poetic” fiind, desigur evaziv darul misterios dobandit prin arhetipul feminin – inspiratia

Una dintre principalele functii ale Bardului a devenit  promovarea si mentinerea unei “stari de amurg” astfel favorizat de celti – un fel de Timp al Visului si Visarii. Aceasta era o perspectiva asupra vietii atat de speciala incat il deosebea net pe celt de celelalte populatii.  Si anume, o credinta intr-o alta lume dualista care, desi nu de multe ori vazuta, este întotdeauna simtita în interior cu inima si în afara cu o întepaturi pe ceafa, gât sau  furnicaturi ale coloanei vertebrale. Datoria Bardului a devenit de a transmite cu cuvinte si muzica un ideal pe care mintea il poate intelege la un anumit nivel, dar numai spiritul il va percepe la altul. Prin urmare, bardul trebuie sa fie mai mult decât un povestitor si muzician – Ea sau el trebuie sa fie un mesager din Lumea Cealalta.

Putem vedea acest process lucrand de minune in compozitia vechilor legende impartite pe 3 nivele – trup, minte si spirit. Fie de dragoste, eroism sau moarte, întotdeauna legenda include o parte din Tema Universala – marea poveste  ciclica între Zeu si Zeita – acesta este corpul legendei. Codul este insa cel care ascunde cheia, dar care este bine ascunsa, pazita si deghizata. Spiritul legendei nu apartine acestei lumi, pentru ca ne afecteaza la un nivel mai subtil decât cuvintele sau acompaniamentul muzical. Acest nivel este o comuniune între inconstient , ascultator si Divin. Bardul este cel care le unifica.

Cultul

Celtii nu aveau temple iar cultul avea loc în aer liber, în locuri “sfintite”. S-au pastrat pietre înaltate, Menhiri, socotiti locuinte ale duhurilor. La Carnac, în Bretagne (o peninsula din vestul Frantei), Menhirii se însira pe o lungime considerabila. religia-celtilor-druizii-5Dolmenii, constând dintr-o lespede de piatra asezata pe pietre înaltate, erau probabil morminte. Se pare ca Menhirii si Dolmenii apartin unei populatii mai vechi, unii din ei datând pe la 3000 î.Hr.

Druizii fiind si judecatori, condamnau pe cei vinovati sa fie adusi ca jertfe omenesti zeilor si tot druizii sacrificau aceste victime umane.

Doctrina filozofica din spatele religiei

Un mare numar din vechile lor obiceiuri demonstreaza respecul pentru individualitea umana si dragostea de libertate.

Existau ca „institutii” sociale acele asociatii de familie (unde femeia se bucura de o libertate pe care Orientul, Grecia sau Roma nu au cunoscut-o niciodata – obiceiul de a oferi cupa nuptiala ea avand drept de proprietate)

Galii au mai fondat si acele asociatii de razboinici numite „fraternitati”  sau „brodeurde”. Tinerii isi alegeau un conducator viteaz si cunoscut si ii jurau credinta absoluta pana la moarte.In general, devotamentul era considerat drept onoare prin excelenta. La originea acestei idei stateau doua sentimente morale care insufleteau intreaga rasa: cultul persoanei si dispretul fata de moarte.

Istoricii sustineau ca nu exista natie pe lume care sa tina mai putin la viata.

Au fost vazuti gali care se ofereau sa moara numai pentru cateva monede de aur, daruindu-le cu generozitate prietenilor. Apoi se intindeau pe scuturi, oferindu-si gatul spre taiere cu zambetul pe buze (imi aduce aminte de daci) – scrie Horatiu si Diodor din Sicilia.

Tot ei mai adauga ca acest dispret fata de moarte si aceasta bravura de neinfrant vine din credinta lor in nemurire. druizii-si-nemurireaDruizii care predicau aceasta credinta erau „recrutati” prin voia lor si nu formau o casta ereditara (Egipt, evrei) trebuind sa-si dovedeasca cunoasterea si capacitatile in grele si indelungate incercari. Ei erau astronomi, medici, magicieni, metafizicieni, moralisti si juriconsulti.

Credeau ca focul si apa stapanesc pe rand. Credinta in nemurire se leaga de ideea in rasplata sau pedeapsa (ultima doar temporara) – ispasire. Admiteau si o lume a fericirii, unde sufletul isi pastra pana si viata lui afectiva

La gali mai exista obiceiul ca la ceremonia funerara sa arda scrisorile pe care cei in viata le aduceau celor morti.

Existau trei  cercuri ale existentei (care scot la lumina traditii orientale straine crestinismului):
Cercul regiunii vide (cu exceptia lui Dumnezeu, totul e mort)
Cercul transmigratiei (omul trebuie sa-l strabata)
Cercul fericirii (omul il va strabate in cer, in gwinfild = lumea de lumina)

De asemenea druizii nu admitea ideea iadului vesnic. Idealul lor era „plenitudinea stiintei”. Sufletele insetate de cunoastere puteau relua cercul transmigrarii pentrut a se instrui (absolut nimic comun in crestinism).

http://www.descopera.org

http://www.mixdecultura.ro/

Publicat în ISTORIE | Lasă un comentariu

Masina viitorului se naste acum. Nu va avea sofer si va fi controlata cu ajutorul Internetului


Viitorul apartine masinilor si masinariilor inteligente. Inteligente si conectate la Internet. Pe lânga Internetul Lucrurilor, apar si masinile inteligente, adica fara sofer. Unii zic ca este un pas înainte, altii spun ca se acumuleaza probleme. Adeptii masinilor fara sofer, mereu entuziasti în fata progresului tehnologic de nestavilit, sunt convinsi ca aceste vehicule, conduse de senzori si Internet ar elibera pasagerii de griji, ar micsora numarul accidentelor mortale sau comune si ar scadea numarul politelor de asigurari auto sau mai exact spus al despagubirilor pe care ar trebui sa le plateasca societatile de asigurare. Visele vor trebui însa confirmate de realitate.

automobilul-fara-sofer-o-noua-generatie-de-masini-se-naste

 Tranzitia spre masinile de noua generatie, cele fara sofer, face deocamdata pasi timizi. Doua-trei companii puternice s-au înhamat la acest jug, al vehiculelor inteligente. Convinsi ca, asa cum arata unele studii, masinile fara sofer vor crea „oportunitati de afaceri”, în vreme ce unele servicii vor disparea. Uber, compania care detine aplicatia ce a bagat spaima în taximetristii de pretutindeni, lucreaza la un vehicul autonom; Google, care face bani din motorul de cautare testeaza masina care se conduce singura; Apple nu se lasa mai prejos, iar Tesla vrea sa ia cireasa de pe tort, desi se arata si cea mai vulnerabila atunci când trebuie sa se confrunte cu realitatea.

 Revolutia masinilor fara sofer se coace în marile laboratoare, miza fiind un business fabulos. Modelul de business, numit de americani „shared economy”, adica un fel de „economie la comun”, se bazeaza pe ideea unor produse si servicii folosite la comun, pentru a aduce transportul inteligent tot mai aproape de realitate. Întrebarea promitatoare suna cam asa: Cum ar fi sa existe masini fara sofer la dispozitia oricui, care sa fie chemate printr-o simpla aplicatie de pe smartphone? Suntem în plina revolutie industriala, cea de-a patra: Internetul, Inteligenta artificiala (IA), pun stapânire pe aspectele fizice ale vietii de zi cu zi.

Probleme în traficul inteligent

 Un studiu realizat în Portugalia mai spune si ca, daca s-ar folosi masini fara sofer, s-ar diminua puternic poluarea într-un oras ca Lisabona, asta daca masinile inteligente ar fi si electrice, iar spatiile de parcare s-ar reduce simtitor, „astfel ca s-ar elibera in Lisabona o suprafata echivalenta cu 210 stadioane de fotbal”. Asta este zona entuziastilor. În zona realitatii, lucrurile sunt un pic mai complicate. Dilema cu IA si integrarea sistemelor conectate la Internet este ca tehnologiile au luat-o înainte cu viteza, în vreme ce problemele de securitate au ramas pe planul cinci. E bine ca totul este preluat de aplicatii si Internet, dar necazul apare în momentul în care în aceste sisteme poate intra oricine si poate prelua controlul asupra lor. Astfel, cum s-ar putea gestiona urmatoarea problema: masina fara sofer este condusa în trafic si, la un moment dat, cineva care ar prelua controlul sistemului ar „trage” de volan si ar izbi autovehiculul într-un zid, omorând toti pasagerii? Cum se securizeaza sistemele unei masini fara sofer pentru ca asemenea întâmplari sa nu fie posibile?

 Ceva asemanator, chiar daca nu cu consecinte atât de grave, s-a întâmplat de curând, punând inginerii companiei Tesla în garda. Ei au fost nevoiti sa actualizeze sistemul de operare instalat în computerul masinii electrice dupa ce câtiva cercetatori din China au reusit sa compromita informatic programul respectiv si sa manipuleze de la distanta sistemul de frânare al masinii în timpul deplasarii acesteia, dupa cum relateaza BBC News. Preluarea controlului asupra masinii fara sofer s-a facut de la o distanta de 19 kilometri, cu ajutorul unui laptop!

 Aceasta este ceea ce se numeste o „bresa de securitate” si ea ar putea avea un efect devastator asupra acestei noi tehnologii experimentate pentru masinile inteligente, fara sofer. Exemplul masinii Tesla este folosit de comunitatea cercetatorilor în securitate cibernetica, ce atrage atentia producatorilor auto „asupra vulnerabilitatilor sistemelor inteligente de control de pe masinile vândute în prezent pe piata, care ar putea fi oricând exploatate de hackeri”. Si lucrurile nu se opresc aici. A facut vâlva în lumea cercetatorilor, dar nu numai, incidentul produs în SUA de un autovehicul electric inteligent produs de Tesla echipat cu Autopilot, sistemul ce permite masinii sa se conduca sau sa efectueze singura unele manevre.

 Sistemul era activat atunci când s-a produs accidentul, iar un comunicat al Agentiei americane pentru securitatea rutiera preciza ca „accidentul a avut loc atunci când un camion a virat la stânga în fata masinii Tesla la o intersectie”. Conducatorul masinii Tesla a murit în urma ranilor suferite, dar bizareria a fost ca „nici sistemul Autopilot, nici conducatorul auto nu au detectat manevra camionului si prin urmare nu s-a frânat”, dupa cum a precizat Tesla într-un comunicat preluat de Agerpres.

Securitatea e lasata în urma

 Faptul ca s-a deschis o ancheta, are mai putina importanta, ideea este ca un concept revolutionar, care ar putea avea darul de a schimba societatea, se dovedeste a avea înca mari probleme de securitate. Amplificati întâmplarea petrecuta în SUA pe un drum din Florida cu sute de milioane de masini care ar putea circula într-un viitor nu prea îndepartat pe soselele lumii si care, la un moment dat, s-ar putea gasi în situatii similare sau mai grave chiar decât cea petrecuta în SUA cu masina experimentala Tesla! automobilul-fara-sofer-o-noua-generatie-de-masini-se-naste-2Si asta deoarece, dincolo de implementarea tehnologiilor revolutionare în masina fara sofer, ar mai trebui tehnologizate si milioanele de kilometri de drumuri (strazi, sosele, autostrazi), pentru ca ele sa devina compatibile cu autovehiculele fara sofer.

 Ignorând aceste probleme, strategiile de PR pentru aceste masini îsi vad de lucru într-un cer portocaliu. Prin urmare, se vorbeste despre faptul ca omenirea ar putea sa îmbratiseze acest concept revolutionar si asta destul de repede! Un studiu de piata realizat de Deloitte a aratat ca „ideea de a detine o masina începe sa fie vazuta ca fiind contraproductiva. În esenta, soferii platesc taxe si impozite, cheltuie o groaza de bani pe combustibil, în timp ce automobilul sta nefolosit peste 20 de ore pe zi. În consecinta, a avea la dispozitie oricând o masina autonoma nu mai pare o idee atât de nebuneasca”. Mentalitatile se schimba în functie de succesul campaniilor de PR. Primii pasi spre automobilul fara sofer se face prin includerea în mentalul colectiv a ideii de „shared economy”!

Revista Magazin

http://www.mixdecultura.ro/

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | 2 comentarii

Manufacturing Consent – subtitrat română (partea I)


Un documentar clasic ce prezintă viața politică și ideile lui Noam Chomsky, unul dintre lingviștii de top ai lumii, intelectual și activist politic. În film sunt prezentate ideile expuse în cartea Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media, la care Chomsky a fost co-autor împreună cu Edward S. Herman.

Filmul descrie maniera în care guvernământul și trusturile media cooperează pentru a crea o mașinărie de propagandă eficientă cu scopul de a controla gândurile și opiniile într-o societate democratică prin manipularea adevărului. Media corporatistă este prezentată sub forma unor instituții motivate de profit care tind să servească și să promoveze agenda grupurilor dominante din societate.

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

17 artefacte care dovedesc că au existat civilizaţii preistorice avansate


by „În conformitate cu viziunea convențională a istoriei, oamenii au apărut pe Pământ în forma actuală în urmă cu aproximativ 200.000 de ani. Civilizaţii avansate s-au născut în urmă cu câteva mii de ani, iar cea mai mare parte din ingeniozitatea mecanică pe care o cunoaştem în timpurile moderne a […]

„În conformitate cu viziunea convențională a istoriei, oamenii au apărut pe Pământ în forma actuală în urmă cu aproximativ 200.000 de ani. Civilizaţii avansate s-au născut în urmă cu câteva mii de ani, iar cea mai mare parte din ingeniozitatea mecanică pe care o cunoaştem în timpurile moderne a început să se dezvolte abia în jurul Revoluției Industriale, adică acum câteva sute de ani.

OOPART (prescurtare a englezescului „Out-Of-Place Artefact” – „artefact înafara timpului”) este un termen aplicat pentru zeci de obiecte preistorice descoperite în diferite locuri din întreaga lume, care par să arate un nivel tehnologic avansat, incongruent cu timpul în care au fost făcute.

Mulţi oameni de ştiinţă încearcă să explice asemenea obiecte pe baza ideii că ele reprezintă fenomene naturale. Alţii, însă, spun că astfel de explicaţii ignoră munţi întregi de dovezi care atestă că civilizaţiile preistorice au deţinut cunoştinţe tehnologice avansate, dar care au fost pierdute de-a lungul veacurilor şi în timpurile moderne sunt doar redescoperite.

Vom analiza succint în continuare o serie de artefacte având ca presupusă origine o perioadă cuprinsă între mai multe milioane de ani și doar câteva sute de ani în urmă, despre care se afirmă că din punct de vedere tehnologic sunt mult mai avansate faţă de timpul în care sunt plasate de către versiunea oficială a istoriei. Nu pretindem că toate sau oricare dintre aceste artefacte reprezintă dovezi definitive ale existenţei unor civilizaţii preistorice avansate, ci mai degrabă urmărim să oferim doar o scurtă prezentare a ipotezelor ce au fost formulate cu privire la aceste obiecte. Deşi aceasta nu este o listă completă a artefactelor de acest gen, cele 17 care urmează a fi descrise sunt printre cele mai semnificative.

17. Baterii vechi de 2000 de ani?

Dreapta: O ilustrare a unei baterii ce se află în muzeul de artefacte din Bagdad.
Pe fundal: Harta zonei în care este situat Bagdad-ul de astăzi.

Vase de lut cu capace de asfalt și tije din fier, realizate în urmă cu 2000 de ani, s-au dovedit capabile să genereze energie electrică cu tensiunea mai mare de un volt. Aceste „baterii” antice au fost descoperite de arheologul german Wilhelm Konig în 1938 chiar lângă Bagdad, în Irak.

Bateriile au atras întotdeauna interesul ca o curiozitate”, declara pentru BBC în anul 2003 dr. Paul Craddock, expert în metalurgie al British Museum. „Sunt unicate. Din câte ştim, nimeni nu a mai găsit ceva asemănător. Sunt lucruri ciudate; una dintre enigmele vieții.”

16. Bec egiptean antic?

O gravură în relief ce a fost găsită într-o criptă de sub Templul lui Hathor din Dendera, Egipt, reprezintă mai multe persoane ce stau în picioare în jurul unui obiect ce seamănă cu un bec mare. Pornind de la această gravură, Erich von Däniken, autorul cărţii Carele zeilor, a creat un model de bec care funcţionează atunci când este conectat la o sursă de alimentare şi care emite o lumină stranie, purpurie.

15. Marele Zid din Texas

În anul 1852, în zona Rockwall din Texas, câţiva fermieri care săpau o fântână au descoperit ceea ce părea a fi un zid foarte vechi de stâncă. Estimat a avea o vechime cuprinsă între 200.000 până la 400.000 de ani, unii spun că ar fi o formațiune naturală, în timp ce alții spun că este în mod clar făcut de mâna omului.

Dr. John Geissman, de la Universitatea Texas din Dallas, a testat rocile în cadrul realizării unui film documentar difuzat apoi de History Channel. El a observat că rocile prezentau o formă de magnetizare, ceea ce sugerează că acestea s-au format chiar în locul în care se aflau și nu au fost aduse din altă parte. Dar unii nu au fost convinşi de acest singur test televizat și au solicitat studii suplimentare.

Geologul James Shelton şi arhitectul format la Harvard, John Lindsey, au observat elemente ale zidului care par să reprezinte un design arhitectural, inclusiv arcade, portaluri rotunjite și deschideri pătrate care seamănă cu ferestrele.

14. Un reactor nuclear vechi de 1,8 miliarde de ani?

În anul 1972, o fabrică franceză a importat minereu de uraniu din Oklo, Republica africană Gabon. Analizele de laborator efectuate de francezi au scos la iveală un fapt surprinzător – o parte din uraniul 235, izotop ce poate susține o reacție nucleară în lanț, fusese deja extras din acel minereu. Ei au descoperit astfel că situl de origine părea că a funcţionat ca reactor nuclear de scară largă cam 500.000 de ani, începând cu… 1,8 miliarde de ani în urmă!

Dr. Glenn T. Seaborg, fost șef al Comisiei Energiei Atomice a Statelor Unite și laureat al Premiului Nobel pentru rezultatele sale legate de sinteza elementelor grele, a explicat de ce consideră că la Oklo nu a fost un fenomen natural, și, în consecinţă, de ce trebuie să fie vorba despre un reactor nuclear făcut de om.

Pentru ca uraniul să „ardă” într-o reacţie este nevoie de condiţii foarte precise.
Apa, de exemplu, trebuie să fie extrem de pură. Mult mai pură decât se găsește în mod natural. De asemenea, este necesar ca izotopul de uraniu U-235 să fie prezent în cantităţi mari. Mai mulţi specialişti în ingineria reactoarelor au afirmat că, în opinia lor, uraniul din Oklo nu ar fi putut fi destul de bogat în U-235 pentru ca o reacţie să aibă loc în mod natural.

13. Hărţi de navigaţie pe mare făcute înainte ca Antarctica să fie acoperită de gheaţă?

O hartă creată de amiralul şi cartograful turc Piri Reis în anul 1513, dar inspirată din diverse alte hărţi anterioare, descrie, după cum considerată unii cercetători, Antarctica aşa cum a fost ea într-o epocă foarte îndepărtată, înainte să fie acoperită de gheaţă.

În această hartă este evidenţiată o anumită porţiune ce pare să fie desprinsă din coasta sudică a Americii de Sud.

Lorenzo W. Burroughs, căpitan al US Air Force în cadrul departamentului de cartografiere, i-a scris în anul 1961 o scrisoare (ce poate fi citită aici) doctorului Charles Hapgood în care spune că acea porţiune pare să arate cu exactitate coasta Antarcticii, aşa cum este ea sub gheaţă.

Dr. Hapgood (1904-1982) a fost unul dintre primii care a sugerat public că harta lui Piri Reis prezintă Antarctica dintr-o perioadă preistorică. Hapgoog a fost un istoric educat la Harvard, ale cărui teorii despre erele geologice au câștigat admirația lui Albert Einstein. El a emis ipoteza că masele continentale s-au deplasat, ceea ce explică de ce Antarctica pare să fi fost conectată cu America de Sud.

Studiile moderne infirmă teoria lui Hapgood conform căreia o astfel de schimbare ar fi putut avea loc în ultimele mii de ani, dar ele arată că aceasta s-ar fi putut produce în urmă cu milioane de ani.

12. Un detector de cutremure vechi de 2.000 de ani

În anul 132 d.Hr., inventatorul chinez Zhang Heng, ce a trăit în perioada Dinastiei Han, a creat primul seismoscop din lume. Maniera exactă în care funcţionează este încă un mister, dar copiile sale au funcţionat cu o precizie comparabilă cu cea a instrumentelor moderne.

Este cunoscut faptul că în anul 138 d.Hr., acel dispozitiv a indicat în mod corect un cutremur ce a avut loc la aproximativ 300 mile vest de capitala Luoyang. Nimeni nu a simţit cutremurul în Luoyang și nu a luat în considerare avertizările lui Zhang Heng, până când un mesager a sosit câteva zile mai târziu solicitând ajutor.

11. Ţevi cu o vechime de 150.000 de ani?

Fotografia de mai sus prezintă una dintre misterioasele ţevi de oţel ce au fost descoperite în apropiere de Lacul Qinghai din China.

Câteva peșteri situate lângă muntele Baigong din China conțin conducte care duc la un lac din apropiere. Potrivit lui Brian Dunning, de la Skeptoid.com., conductele au fost datate de către Institutul de Geologie din Beijing ca având aproximativ 150.000 de ani.

Canalul media oficial Xinhua a raportat că ţevile au fost analizate la o topitorie locală, care a concluzionat că un procent de 8% din materialul supus probelor nu a putut fi identificat. Zheng Jiandong, un geolog din administraţia chineză de monitorizare seismologică a declarat în anul 2007 pentru ziarul de stat Cotidianul Poporului că unele dintre conducte s-au dovedit a avea un înalt nivel de radioactivitate.

Jiandong a mai spus că magma bogată în fier este posibil să se fi ridicat din adâncurile pământului aducând astfel în sus fierul topit prin diferite fisuri, ceea ce ar fi făcut posibilă solidificarea acestuia sub forma respectivelor tuburi. Totuşi el a admis că „Există într-adevăr ceva misterios cu privire la aceste conducte”. Jiandong a citat în acest sens radioactivitatea ca pe un exemplu al ciudatelor proprietăți ale conductelor.

10. Mecanismul Antikythera

Mecanismul de Antikythera este un dispozitiv mecanic vechi de 2000 de ani, care era folosit pentru a calcula pozițiile Soarelui, Lunii, planetelor și chiar datele Jocurilor Olimpice din antichitate.

Acest mecanism, adesea menționat ca un „calculator” antic, a fost construit de greci în jurul anului 150 î.Hr. şi a fost capabil să calculeze diferite modificări astronomice cu o uimitoare precizie.

Dacă nu ar fi fost descoperit … nimeni nici nu ar fi putut să creadă că aşa ceva ar putea exista, pentru că este atât de sofisticat!”, a declarat matematicianul Tony Freeth într-un documentar realizat de canalul NOVA.

Mathias Buttet, director de cercetare şi dezvoltare al fabricii de ceasuri Hublot, a declarat într-un videoclip difuzat de către Ministerul Culturii și Turismului din Republica Elenă că „Acest mecanism Antikythera include caracteristici ingenioase care nu se regăsesc în procesul de fabricare modernă a ceasurilor.”

9. Burghiu găsit în cărbune

În data de 13 decembrie 1852, John Buchanan a prezentat un obiect misterios la o reuniune a Societăţii de Anticari din Scoția. Era un burghiu de fier ce a fost găsit încapsulat într-un strat de cărbune gros de aproximativ 55 de centimetri, care la rândul său era îngropat într-un pat de lut amestecat cu bolovani la o adâncime de 2,13 metri.

După cum se ştie, cărbunele s-a format cu sute de milioane de ani în urmă. Tocmai de aceea, membrii societăţii mai sus menţionate au decis că instrumentul de fier, care denotă un nivel tehnic avansat, „ar putea să fi făcut parte dintr-un burghiu care s-a rupt în timpul unor operaţiuni de căutare a cărbunelui.”

Raportul detaliat al lui Buchanan nu a inclus niciun indiciu cum că în jurul instrumentului cărbunele ar fi fost perforat de foraj.

8. Sfere vechi de 2,8 miliarde de ani?

În fotografia alăturată puteţi vedea în partea din stânga sus şi dreapta jos două exemple de sfere ce sunt cunoscute sub numele de „sfere Klerksdorp”, ce au fost găsite în straturile geologice de pirofilit, în apropiere de Ottosdal, Africa de Sud. În partea din dreapta sus şi stânga jos se află imagini ale unor obiecte similare cunoscute sub numele de „marmură Moqui”, ce au fost găsite în straturile de gresie din Navajo, în sud-estul statului Utah.

Unii au spus că sferele respective, ce au caneluri fine împrejurul lor şi care au fost găsite în minele din Africa de Sud, ar fi mase formate în mod natural din materie minerală. Alții au spus că ele au fost precis modelate de mâna omului preistoric.

În conformitate cu cartea lui Michael Cremo Arheologia interzisă: Istoria ascunsă a rasei umane, Roelf Marx, specialist al muzeului din Klerksdorp, Africa de Sud, a declarat că „Globurile au o structură fibroasă pe interior şi un înveliș ca o coajă în exterior, sunt foarte grele și nu pot fi zgâriate, nici chiar de oțel”.

Pe baza faptului că stratul de pirofilit în care au fost găsite sferele s-a format prin sedimentare cu miliarde de ani în urmă, Marx a estimat că ele au o vechime de circa 2,8 miliarde de ani.

Dacă totuşi sferele nu sunt altceva decât mase minerale naturale, nu este clar cum anume s-au format.

7. Pilonul de fier din Delhi

Fotografia alăturată prezintă o inscripție gavată pe pilonul de fier din Delhi. Inscripţia este datată la aproximativ 400 d.Hr., în vremea regelui Chandragupta II.

Pilonul are aşadar cel puțin 1.500 de ani vechime, dar ar putea fi şi mai vechi. Ceea ce este uluitor este că metalul din care a fost făcut nu rugineşte și are o puritate extraordinară.

Conform profesorului A.P. Gupta, șeful Departamentului de Ştiinte Aplicate și Umaniste al Institutului de Tehnologie și Management din India, pilonul are o compoziţie de 99.72% fier.

În timpurile moderne, s-a ajuns la producerea fierului forjat care să aibă o puritate de 99,8%, dar este vorba de un aliaj care conține mangan și sulf, două ingrediente absente în metalul pilonului din Deplhi.

Pilonul a fost făcut cu cel puțin „400 de ani înainte ca cea mai veche turnătorie cunoscută a lumii să îl fi putut produce”, a scris John Rowlett în cartea sa Un studiu al meşteşugurilor din civilizațiile antice și medievale.

6. Sabie Ulfbehrt de viking

Fotografia alăturată prezintă o sabie Ulfberht expusă la Muzeul Național din Nürnberg, Germania.

Arheologii au fost uimiţi când au descoperit o sabie vikingă de tip Ulfberht datând din perioada 800-1000 d.Hr. Ei nu au putut înţelege cum a fost disponibilă tehnologia necesară pentru a face o astfel de sabie înainte de Revoluţia Industrială, care a avut loc abia 800 de ani mai târziu.

Conținutul de carbon al acestei săbii este de trei ori mai mare decât al celor obişnuite din acel timp, iar impuritățile din aliajul acesteia au fost îndepărtate într-o așa măsură, încât minereul de fier trebuie să fi fost încălzit la cel puțin 3000° Fahrenheit (1650° Celsius).

Cu mare efort și precizie, fierarul Richard Furrer din Wisconsin a creat în zilele noastre o sabie de calitatea Ulfberht folosind o tehnologie care ar fi putut fi posibilă în Evul Mediu. El a spus că a fost cel mai complicat lucru pe care l-a făcut vreodată și că a folosit metode despre care nu se ştie dacă au fost folosite de oamenii din acea vreme.

5. Ciocan vechi de 100 de milioane de ani?

În anul 1934 a fost găsit în apropierea localităţii Londra din statul Texas un ciocan încastrat în piatra care s-a format în jurul lui. Se afirmă că stânca din jurul ciocanul are o vechime de mai mult de 100 de milioane de ani.

Glen J. Kuban, un vocal sceptic al ideii că ciocanul ar fi fost făcut cu milioane de ani în urmă, a declarat că roca respectivă poate conține, într-adevăr, materiale care sunt vechi de 100 de milioane de ani, dar asta nu înseamnă că acea rocă chiar s-a format în jurul ciocanului cu atât de mult timp în urmă.

Kuban a adus ca argument faptul că unele pietre calcaroase s-au format în jurul unor artefacte cunoscute a fi din secolul 20, ceea ce înseamnă că concreţionările de acest gen se pot produce destul de repede în jurul unor obiecte. Concrețiunile sunt mase întărite de materie minerală.

Carl Baugh, care se află în prezent în posesia artefactului, a declarat că mânerul din lemn s-a transformat în cărbune (dovadă a vârstei sale foarte mari) și că metalul din care este confecționat are o compoziție ciudată. Scepticii au solicitat mai multe testări independente pentru a verifica aceste afirmaţii, dar până acum niciun fel de astfel de teste nu au fost efectuate.

4. Un şantier preistoric?

Muncitorii care lucrau în secolul 18 la o carieră de piatră în apropierea localităţii Aix-en-Provence din Franța, au dat peste nişte unelte încastrate într-un strat de calcar la adâncimea de 50 de picioare (aproximativ 15 metri).

Descoperirea a fost înregistrată în Jurnalul American de Ştiinţe şi Arte din anul 1820 de către T.D. Porter, care traducea lucrarea contelui Bournon, intitulată Mineralogie.

Uneltele care odinioară fuseseră din lemn s-au transformat în timp în agat, o piatră dură. Porter a scris: „Totul avea tendinţa să demonstreze că urmele respective proveneau de la o lucrare ce fusese realizată chiar pe locul acela. Aceasta era o dovadă că prezenţa omului a precedat formarea acelui strat de piatră, cu considerabil mai mult timp înainte, deoarece el ajunsese deja la un grad de civilizație în care cunoştea artele, a lucrat piatra și a format coloane din ea.”

Așa cum se menţionează şi în cazul ciocanului despre care s-a vorbit mai sus, scepticii argumentează că straturile de calcar se formează relativ repede în jurul uneltelor moderne.

3. Pod de un milion de ani vechime?

Fotografia alăturată efectuată de NASA prezintă ceea ce se presupune a fi aşa-numitul „Pod al lui Adam”, cunoscut de asemenea şi sub numele de „Podul lui Rama” sau „Podul lui Seth”. Acest pod leagă India și Sri Lanka.

Potrivit unei legende indiene antice, regele Rama a construit un pod între India și Sri Lanka în urmă cu mai mult de un milion de ani. Din satelit au fost observate ceea ce par a fi în prezent resturile unui astfel de pod, dar mulți spun că nu este altceva decât o formațiune naturală.

Dr. Badrinarayanan, fost director al Institutului Geologic din India, a studiat mostre din componenţa acestui pod. El a constatat existenţa unor bolovani în partea de sus a unui strat de nisip marin, și a fost de părere că bolovanii trebuie să fi fost plasaţi acolo în mod artificial.

Nicio explicație naturală nu a fost acceptată unanim de către geologi. Datarea podului a fost de asemenea controversată, din moment ce unii spun că nicio parte a podului (cum ar fi eșantioanele de corali) nu poate oferi o perspectivă reală pentru a determina cât de vechi este întregul pod.

2. Bujie veche de 500.000 de ani?

În anul 1961 trei persoane căutau geode pentru magazinul lor de bijuterii și suveniruri din Olancha, California, când au găsit ceea ce părea a fi o bujie încastrată într-o geodă. Virginia Maxey, una dintre cele trei persoane care au făcut descoperirea, a declarat că un geolog a examinat fosilele din jurul dispozitivului, datându-l la 500.000 de ani, sau chiar mai mult.

Geologul nu a fost niciodată numit, iar locul unde s-ar afla în prezent artefactul nu este cunoscut. Criticii ipotezei unui artefact atât de vechi, Pierre Stromberg și Paul V. Heinrich, au analizat doar diagrama obţinută prin scanarea cu raze X a artefactului, precum şi schiţa acestuia făcută de un artist. Ei cred că a fost mai degrabă o bujie modernă prinsă într-o concreţiune cu formare rapidă, decât o veritabilă geodă.

Totuși, Stromberg și Heinrich au afirmat că „Există foarte puține motive să credem că descoperitorii ar fi intenţionat să înşele pe cineva.”

1. Ziduri preistorice lângă Bahamas?

Un zid de stâncă în largul mării, cu blocuri groase de piatră, a fost descoperit lângă coastele insulelor Bahamas în anul 1968.

Arheologul William Donato a condus multiple operaţiuni de scufundare pentru a investiga zidul și a emis ipoteza că este o structură făcută de om, veche de 12.000 până la 19.000 ani, construită pentru a proteja de valuri o așezare preistorică.

El a descoperit că este o structură cu mai multe niveluri, inclusiv cu piloni de susţinere care par să fi fost plasaţi acolo de mâna omului. William Donato a găsit, de asemenea, şi ceea ce consideră a fi un fel de pietre de ancorare, care prezintă găuri pentru cablu.

Ancient-Aliens-30

Dr. Eugene Shinn, un geolog pensionar care a lucrat pentru Institutul Geologic al SUA, a declarat că eşantioanele de rocă din partea centrală pe care le-a luat arată o înclinare către apa adâncă. Dacă toate părțile centrale prezintă o înclinare către apa adâncă, acest lucru ar dovedi că roca respectivă s-a format chiar acolo unde se află și nu în altă parte, pentru a fi mai târziu transportată de către oameni în locaţia actuală.

Scrierile ulterioare ale lui Shinn au afirmat că toate probele au indicat existenţa acestei înclinații, părând a dovedi în felul acesta că este vorba despre o formaţiune naturală. Totuşi, în primele studiile, el a afirmat că doar 25% dintre probe au arătat că ar fi vorba de un bazin natural.

Dr. Greg Little, un psiholog care a fost captivat de studiul acestei structuri, l-a confruntat pe Shinn în legătură cu această discrepanță, iar Shinn a recunoscut că nu şi-a luat, într-adevăr, studiul său foarte în serios și că „am fost un pic dus de val pentru a face o poveste bună.””[1][2]

SURSE

  1. http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9015
  2. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=9037
  3. Foto: Internet

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Se naște o nouă coaliție proPutin: Țările în care prietenii președintelui rus se apropie de putere! Dominația Globală a Iluminaților scade pe zi ce trece!


by „Acum nu multa vreme, se spunea despre Vladimir Putin ca nu are prieteni in lume. Invazia Crimeii si implicarea in estul separatist al Ucrainei l-au transformat intr-o persona non grata in Europa si America. Insa zilele acestea, liderul rus e pe val. Fara sa fie nevoit sa renunte la […]

„Acum nu multa vreme, se spunea despre Vladimir Putin ca nu are prieteni in lume. Invazia Crimeii si implicarea in estul separatist al Ucrainei l-au transformat intr-o persona non grata in Europa si America.

Insa zilele acestea, liderul rus e pe val. Fara sa fie nevoit sa renunte la niciun front pe care duce batalii cu Occidentul, se discuta despre ridicarea sanctiunilor impuse Moscovei inca din 2014, se arata intr-o analiza Politico.

Putin a fost mereu o celebritate si o sursa de inspiratie pentru partidele de extrema dreapta din Europa, ele insele pe val. Iar in ultima perioada fanii lui Putin din partidele politice din Europa ajung la putere sau cresc semnificativ in sondaje.

Curand, se poate spune ca in Europa si chiar peste ocean Putin pare sa aiba propria coalitie. Iata cum incepe sa ia forma:

Franta

Victoria uimitoare de duminica a lui Francois Fillon este un pas inainte ca FOP (Friends of Putin) din Franta sa se mute la Palatul Elysee in iunie. Fillon a castigat primul tur al alegerilor primare pentru desemnarea candidatului Partidului Republican la scrutinul prezidential din primavara anului viitor.

Fostul premier al Frantei sustine ca Rusia este un „partener crucial” pentru Europa. Vrea ca sanctiunile impuse Moscovei sa fie ridicate si a acuzat puterile occidentale ca au „provocat” Rusia prin faptul ca au extins prezenta NATO prea aproape de granitele sale.

Fillon mai vrea ca tarile occidentale sa formeze o coalitie cu Rusia pentru a lupta impotriva Statului Islamic din Siria.

Insa pentru Putin s-ar putea sa fie o situatie win-win in Franta. Marine Le Pen, liderul extremei drepte din Hexagon, despre care sondajele spun ca este favorita la alegerile prezidentiale din 2017, este un prieten chiar mai loial al lui Putin decat Fillon.

Partidul sau, Frontul National, a luat in 2014 un imprumut de noua milioane de euro de la o banca controlata de Rusia si a sustinut in mod repetat ridicarea sanctiunilor impuse Moscovei.

Republica Moldova

Igor Dodon, liderul prorus al Partidului Socialistilor si fost ministru al Economiei, a castigat alegerile prezidentiale din Republica Moldova cu un scor de 55%, in fata proeuropenei Maia Sandu.

Alegatorii „s-au unit si au votat pentru prietenia cu Rusia, pentru neutralitate”, a spus Dodon dupa alegeri. Socialistul a anuntat ca va cere organizarea de alegeri anticipate in 2017, pentru a inlatura actualul Guvern de la Chisinau, care militeaza pentru relatii mai apropiate cu Uniunea Europeana.

Bulgaria

Tot un candidat prorus, Rumen Radev, a castigat si alegerile prezidentiale din Bulgaria, motiv pentru care premierul de la Sofia, Boyko Borisov, si-a dat demisia din functie. Radev, fost comandant al Fortelelor Aeriene bulgare, sustine ca vrea sa reia relatiile cu Kremlinul si ca va milita pentru eliminarea sanctiunilor impuse Rusiei.

Ungaria

Premierul ungar Viktor Orban este in favoarea unor legaturi de afaceri mai apropiate cu Moscova, in special cand vine vorba de energie. In 2014, Ungaria a anuntat ca va construi, alaturi de Rusia, o instalatie nucleara finantata printr-un imprumut rusesc. Orban este de parere ca este in interes national sa aiba o relatie buna cu Putin. „Fara rusi, este imposibil de gestionat corect viitorul ungarilor”, a declarat el recent.

Grecia

Grecia si Rusia au interese economice comune in Balcani. Premierul elen Alexis Tsipras a cerut ajutor financiar de la Kremlin si vrea ca economia Greciei sa beneficieze si de investitii non-UE. A numit Moscova „cel mai important aliat al Greciei”.

La randul sau, Putin, care a vizitat de mai multe ori Grecia pentru a imbunatati cooperarea economica dintre cele doua tari, a spus ca statul elen este „un partener important pentru Rusia in Europa”.

Anul trecut, Grecia si Rusia au semnat un acord comercial, iar Tsipras a spus ca tara sa, ca stat suveran, are tot dreptul sa caute aliante economice acolo unde are interese.

Estonia

Liderul Partidului Central din Estonia, Juri Ratas, care a primit sarcina de a forma un nou guvern, vine dintr-o formatiune care are o parere buna despre Rusia si care atrage sustinerea etnicilor rusi din Estonia. Kadri Simson, liderul partidului in Parlament, a insistat ca „politicile estoniene nu se vor indrepta catre UE sau NATO”.

Olanda

Olandezii au spus „nu”, in cadrul unui referendum din aprilie, unui eventual acord de asociere intre Ucraina si UE, vot pe care multi l-au vazut ca pe unul in favoarea lui Vladimir Putin. Insa, mai degraba, a fost rezultatul unui sentiment eurosceptic in crestere in Olanda.

Statele Unite

Am lasat la final ce era mai important: pozitia SUA.

Donald Trump si-a aratat in campania electorala admiratia pentru Vladimir Putin. A laudat „controlul puternic” pe care acesta il are asupra Rusiei si a spus ca relatiile dintre cele doua tari ar trebui consolidate, astfel incat Moscova si Washingtonul sa poata „invinge ISIL impreuna”.

Vladimir-Putin-impotriva-Iluminatilor

Asta in conditiile in care, luna trecuta, Administratia Obama a acuzat ca hackerii rusi au intervenit in alegerile prezidentiale din SUA, pe motiv ca, in campanie, au spart si dat publicitatii e-mail-uri ale lui Hillary Clinton.

Acum ca Trump este cu un picior in Casa Alba, cine stie cum se vor schimba relatiile dintre Washington si Kremlin, insa cu siguranta se vor schimba, comenteaza jurnalistii Politico.”[1]

Dincolo de ce scrie mass-media oficiala, putem trage o singura concluzie: puterea globalistilor scade, Noua Ordine Mondiala nu va putea fi instaurata niciodata, iar nationalistii vor conduce fiecare stat din Europa si din lume.

SURSE

  1. http://www.ziare.com/vladimir-putin/presedinte-rusia/se-naste-o-noua-coalitie-proputin-tarile-in-care-prietenii-presedintelui-rus-se-apropie-de-putere-1444125
  2. Foto: Internet

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în EUROPA, INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Cum “munca sexuală” a ucis victima


screen-shot-2016-11-04-at-6-15-18-pm-600x537
Captură a articolului lui Sarah Hylton, publicat de Al Jazeera.

de  RAQUEL ROSARIO SANCHEZ, publicat de Feminist Current, în original, aici 

“Fetele vor să înveţe – asta e clar. Dacă reiese vreun mesaj din articolul publicat de Al Jazeera -„Educarea fetelor din Sudanul de sud” (sponsorizat de  the International Women’s Media Foundation),  scris şi ilustrat de Sara Hylton – este că fetele din Statul Unity al Sudanului de Sud vor să aibă o educaţie.

Poveştile fetelor sunt şocante. Mary, care are 12 ani, este fata unor ţărani şi visează să ajungă doctoriţă. Ajok vrea şi ea să devină doctoriţă. Are 16 ani şi două surori, dar acum Ajok este singura care poate să meargă la şcoală. Melanie, care are 14 ani, vrea să devină fotografă.Viola, Susan şi Diana merg la o şcoală tehnică unde studiază ingineria mecanică. Jehan studia economia înainte să rămână însărcinată şi să fie forţată să abandoneze şcoala.

Greutăţile cu care se confruntă aceste fete şi chinurile prin care trec pentru a obţine o educaţie sunt foarte numeroase. Războiul din regiunea lor e peste tot, la fel sunt şi sărăcia şi foametea.

“E foarte greu să ajungem la şcoală, din cauză că ne e foame. Nu avem nimic de mâncare, nici dimineaţa, nici la prânz, doar uneori avem supă”, spune Abul, care are 15 ani.

Familiile lor s-au refugiat din cauza războiului, unele fete au fost căsătorite de mici, şi foarte multe au îndurat abuzuri sexuale. Multe şi-au pierdut părinţii şi trebuie să se crească singure. Fetele trebuie să meargă pe jos distanţe lungi pentru a ajunge la şcoală. Gladis, una dintre profesoare, spune că atunci când fetele au ciclu nu îşi pot permite îngrijirea igienică şi din cauza asta nu pot merge la şcoală zile întregi. Chiar şi când aceste fete au acces la educaţie, sunt stigmatizate: „Dacă se duc la şcoală, se spune că nu mai sunt bune de măritat, că nu ar mai fi pure,” spune Gladis.

În ciuda acestor obstacole, determinarea şi hotărârea fetelor de a obţine o educaţie poate să inspire. Susan are probleme să-şi facă temele pentru că nimeni din familia ei nu ştie să citească. Cu toate acestea, visul ei e să devină într-o zi ministru al educaţiei în ţara ei. „Ne simţim foarte mândre că suntem femei”, spun Viola, Susan şi Diana.

Din acest motiv am rămas perplexă când am citit explicaţia fotografiei pe care Hylton a făcut-o Jessicăi care are 14 ani:

“Jessica suferă de personalitate multiplă. Este îngrijită şi primeşte o educaţie împreună cu aproximativ alte 50 de fete vulnerabile într-un adăpost în Juba. Potrivit fondatorului adăpostului, munca sexuală este normalizată în rândul fetelor tinere, care obţin mai puţin de un dolar pe client. Scopul ei e să înveţe fetele că „trupul lor e singurul lucru pe care îl au” şi să le înveţe moduri alternative de a obţine un venit”.

Acest paragraf m-a năucit complet. Nu are nici sens. Mi-a luat ceva să-mi dau seama ce anume m-a şocat atât. La început m-am întrebat dacă termenul „munca sexuală” era pur şi simplu un limbaj folosit de fondatorul adăpostului. Dar întrucât Hylton foloseşte acest termen în tot articolul, presupun că era propriul ei limbaj.

Sub o altă fotografie, Hylton scrie:

Fetele se joacă la o trambulină în adăpostul din Juba. Orfelinatul găzduieşte în jur de 50 de fete, multe dintre ele au fost răpite pentru muncă domestică, au fost abuzate sexual sau forţate să facă muncă sexuală înainte de a fi primite la orfelinat”.

Exprimări ca acestea sunt ceea ce se întâmplă când exportăm discursul occidental privind „munca sexuală” şi încercăm să-l universalizăm ca stare de normalitate atunci când vorbim despre industria sclaviei sexuale şi a comerţului cu fete sclave sexuale. De unde vine limbajul ăsta?

Dorchen A. Leidholdt, co-fondatoarea Coaliţiei împotriva Comerţului cu Femei (Coalition Against Trafficking in Women, CATW), spune că termenul a fost inventat de Priscilla Alexander, o purtătoare de cuvânt a COYOTE (n.t.: o organizaţie a peştilor). Dorchen A. Leidholdt scrie: „Priscilla Alexander a susţinut, minţind cu seninătate, că cei patru ani pe care i-a petrecut la Bennington College o califică pentru a-şi asuma această etichetă („lucrătoare sexuală”). COYOTE este o organizaţie care pretinde că ar fi vocea globală a „lucrătoarelor sexuale”, dar din cele 300.000 de persoane care făceau parte din această organizaţie doar 3 la sută erau de fapt femei exploatate în prostituţie. (în română, traducerea pe larg e aici)

Aşadar, termenul de „muncă sexuală” a devenit popularizat de o femeie care nu a trăit niciodată experienţele la care sunt supuse femeile din industria de exploatare sexuală (Alexander a spus: „Nu am lucrat niciodată ca prostituată… deşi am fost stigmatizată şi numită curvă o dată”), şi totuşi a devenit atât de normalizat încât Al Jazeera şi Fundaţia Media Internaţională a Femeilor (International Women’s Media Foundation) cred că e acceptabil să aplice eticheta de „muncă sexuală” unor fete minore, orfane, care au nevoie să se hrănească de „mai puţin de un dolar”,pe care cei care le abuzează îl plătesc pentru a le abuza.

Mulţi oameni folosesc aceşti termeni – „muncă sexuală” şi „lucrătoare sexuală” – pentru că presupun că ar fi vorbi corect politic şi că ar oferi demnitate femeilor şi fetelor exploatate în industria sclaviei sexuale. Presupun că dacă descriu prostituţia (sclavia sexuală a femeilor şi fetelor) în acest mod, prin limbajul folosit pentru a-i descrie pe oamenii care muncesc, ar arăta respect şi ar fi progresişti şi cumsecade. Toţi par să uite că drepturile de muncă presupun anumite standarde şi cer anumite responsabilităţi de la muncitori.

Dacă fetele din Unity sunt „lucrătoare sexuale” şi nu copii vulnerabili, înseamnă că cei care plătesc pentru a avea acces la trupurile lor ar putea cere o refinanţare a acelei sume „mai mici de un dolar” dacă cred că actul sexual nu a fost efectuat pe placul lor?

Să nu o dăm cotită: Ce spunem mai exact când numim o fată de 14 ani care trăieşte în sărăcie abjectă „lucrătoare sexuală”?

Cum ajungi să vezi fete trăind în sărăcie şi fiind plătite de bărbaţi cu sume mai mici de un dolar pentru acces sexual la trupurile lor ca „lucrătoare sexuale” în loc de a le vedea ca ceea ce sunt în realitate – copii vulnerabili şi abuzaţi?

Jurnalista suedeză Kajsa Ekis Ekman crede că, pentru a înţelege modul în care discuţia s-a mutat de la exploatarea care înseamnă prostituţie la denumirea ei ca „muncă sexuală”, trebuie să ne uităm la ideologia politică din spatele acestei mutaţii. În cartea ei, Being and Being Bought, (A fi şi a fi cumpărată), Ekman arată că expresia de „muncă sexuală” este o simbioză a dreptei neoliberale şi a stângii post-moderniste. După Războiul Rece şi după distrugerea (în textul original, prăbuşirea) comunismului, stânga a răspuns la dominaţia aproape globală a capitalismului, spune Ekman, prin „mascarea înfrângerii ei ca un triumf”. În loc să atace nedreptăţile în mod direct, unele segmente ale stângii (inclusiv din interiorul feminismului) au ales să redefinească starea de fapt (status quo) ca fiind atât subversivă, cât şi marginalizată. „Stânga post-modernă şi dreapta neoliberaă au intrat într-un pact tacit”, explică Ekman. “Dreapta a câştigat puterea, şi, în schimb, stânga post-modernistă a ieşit mai puţin şifonată”, prin ascunderea de fapt a puterii cu propriile lor cuvinte:

“… Dreapta neoliberală foloseşte un limbaj care explică prostituţia ca alegere liberă pe piaţa liberă. Stânga post-modernistă, care adoră jocurile de cuvinte şi blochează acţiunea politică, are o scuză să nu lupte împotriva industriei de exploatare sexuală a femeilor, pretinzând că ar asculta vocile femeilor marginalizate”.

Această trădare a principiilor ne aduce în situaţia care se regăseşte în articolul din Al Jazeera. Există vreo circumstanţă în care atât dreapta neoliberală cât şi stânga post-modernistă să nu încerce să ascundă vulnerabilitatea cu scopul de a evita să atace o asemenea opresiune sistemică? De ce există o asemenea aversiune către a recunoaşte vulnerabilitatea?

Simplu spus, se întâmplă aşa inclusiv din cauza faptului că expresia şi discursul politic de„muncă sexuală” nu permite existenţa nici unei persoane vulnerabile. A vorbi despre vulnerabilitate înseamnă a admite defectele din sistem – a ataca mitul că starea de fapt (status quo) funcţionează cât se poate de bine. Pentru a evita asta, cel mai simplu e să distorsioneze cuvintele care sunt cruciale în a descrie opresiunea: „victimă” şi „vulnerabil”. La urma urmei, dacă nu există victime, atunci nu mai sunt nici agresori.

Această ascundere a puterii şi opresiunii este descrisă de Ekman ca funcţionând pe două planuri. Prima dată, prin demonizarea cuvântului „victimă”, până în punctul în care devine sinonim cu pasivitatea, cu slăbiciunea, cu apatia. Cuvântul victimă este deposedat astfel de dinamica de putere (victimă-agresor), şi devine o caracteristică personală.

Ni se spune că victima este, prin definiţie, slabă, pasivă, neajutorată,” scrie Ekman. Această caricatură trezeşte indiferenţă şi lipsă de compasiune încât nimeni nu mai vrea să fie numit astfel şi când e aplicată unei situaţii de abuz sau de exploatare devine chiar o insultă în sine.

Această logică a dus la încercarea de a aboli cuvântul „victimă” în sine. Orice acţiune („femeia l-a înjurat pe peşte”) sau lipsă de acţiune („şi-a mutat privirea şi a aşteptat să se termine”) devine acel cuvânt magic (n.t.: folosit ca mantră de industria sclaviei sexuale): „forţă” („putere”, în engleză „agency”, un cuvânt care denotă o stare de independenţă). Dihotomia este total falsă pentru că, aşa cum oricine care a făcut muncă de prevenţie a violenţei ştie, nu e nevoie ca o armă să fie ţinută la tâmpla noastră 24 de ore pentru ca violenţa să fie reală. Violenţa şi opresiunea sunt mult mai perfide, insinuante şi subtile decât stereotipul ridicol care e folosit pentru a le descrie şi care presupune că dacă nu putem „vedea” opresiunea, atunci ar însemna că nu e reală, că nu există.

Sub faţada atribuirii de putere (n.t.: în engleză, empowerment) şi ideologiei progresului se ascunde o mentalitate veninoasă de a da vina pe victimă, pentru că mesajul ei de fond este că „a fi victimă înseamnă a fi lipsită de apărare, iar cele care sunt capabile şi conştiente nu devin victime”, spune Ekman. O altă lovitură de teatru, de tip retoric, dată de patriarhat!

Poate cel mai sinistru aspect al acestei respingeri a vulnerabilităţii este crearea mitului privind persoana invulnerabilă. „Persoana invulnerabilă” nu poate fi o victimă, indiferent de circumstanţe, niciodată. Nimeni, indiferent de opresiunea pe care o îndură, nu poate fi posiţionat într-o situaţie de subjugare sau subjugat… iar aşa ceva este cât se poate de convenabil unui sistem de opresiune. Persoana invulnerabilă devine exaltată în schimb de forţa ei.

„Aceasta este versiunea neoliberală a vechiului mit al sclavului puternic, a femeii muncitoare, călite, înăsprite, a super-femeii negre, a acelei femei cu pielea groasă, colonizată, care nu simte nici loviturile de bici, nici bătăile”, scrie Ekman.

În acest caz, „persoana invulnerabilă” este o fată, o adolescentă, care trăieşte într-un adăpost împreună cu alte fete orfane din Sudanul de Sud, care trebuie cumva să înveţe „moduri alternative de a obţine un venit”, pentru că, sub prin exportarea de către Occident a conceptului de „muncă sexuală”, responsabilitatea de a găsi o ieşire din propria ei opresiune este plasată pe umerii ei. Persoana invulnerabilă este reprezentată de toate fetele din articolul lui Hylton care doresc cu disperare o educaţie, dar cărora li se dă o identitate de „lucrătoare sexuală” folosind lentile anglo-saxone, care recurg la gimnastică lingvistică în loc să arate că aceste fete sunt victimele violurilor, a abuzurilor sexuale şi exploatării.

Achal Arop are 17 ani . Mesajul ei, citat de Hylton, este cât se poate de clar şi de răsunător:

Cel mai oribil lucru e când auzim că toate fetele sunt violate… Dacă eu sunt puternică, şi celelalte fete vor fi. Fetele sunt cele care suferă cel mai mult”.

Analiza lui Achal este puternică şi urgentă. Ea nu ezită să numească violenţa cu denumirea din realitate – ştie ce este. Nici un eufemism nu poate ascunde puterea. O fată născută sub patriarhat nu are nevoie să ascundă realităţile materiale ale condiţiei ei. În citatul ei, sunt recunoscătoare că pot găsi o analiză feministă care nu ezită şi care nu face compromisuri. De ce nu le lăsăm pe aceste fete să ne înveţe? În mod evident, aceste fete sunt mult mai curajoase şi mai oneste decât atât de mulţi reporteri „deontologi”, „obiectivi”.” 

https://revolutianarhista.wordpress.com

Publicat în CAPITALISM-DEMOCRATIE, VIATA LIBERA | Lasă un comentariu
%d blogeri au apreciat asta: