Există un proiect „Israel în România”, se încearcă golirea României de români prin migrație economică și recolonizarea țării cu cetățeni israelieni? (II)


Există un proiect „Israel în România”, se încearcă golirea României de români prin migrație economică și recolonizarea țării cu cetățeni israelieni? Prima parte

                               Câți evrei?

Domnule profesor ION COJA, m-ați chemat să vă iau un interviu, bănuiesc că subiectul va fi „elucubrațiile” de care v-a acuzat Petru Clej & comp. privind textele scrise de dvs pe tema numărului mare de evrei care au cerut și au obținut cetățenie română după 1990. Așa e?

Da, ai înțeles bine și de ce am publicat niște texte vechi de șapte ani, texte care mă „desființau”, iar eu nu am știut nimic de aceste texte. Bănuiesc că au avut o oarecare circulație, dar la mine nu au ajuns decât ieri. Le-am publicat, așa cum am mai făcut și cu alte texte scrise împotriva mea. Nu mă deranjează. Audiatur et altera pars! Ce mă deranjează este lipsa de reacție a celor vizați de mine în textele mele. Nu că aș fi eu o persoană importantă, dar subiectele pe care le abordez sunt, de regulă, de interes public maxim!

Cu ce începem?

Cu prima informație în ordine cronologică pe care am dat-o și pe care dna Grindea o contestă cu indignare: numărul evreilor din România la sfârșitul perioadei interbelice. Eu am dat cifra de 2 milioane, mult mare decât cea oficială. Informația am luat-o din texte semnate de două persoane credibile și bine informate: Corneliu Zelea Codreanu și Mihail Sebastian. Deci elucubrația nu-mi aparține mie, ci, aș putea spune, celui mai important român și celui mai important evreu! Trebuie precizat că există o tradiție evreiască venită din negura timpului: evreii s-au străduit dintotdeauna să iasă cât mai puțini la număr atunci când se făceau recensăminte. Au inventat fel și fel de subterfugii ca să nu se afle exact numărul lor. E nevoie să explic de ce?

Bănuiesc că e vorba de impozite și de contribuția militară, în soldați, care să participe la război și la pregătiea militară.

Mai erau și alte motive, dar acestea au fost principalele motive. Evreii preferau să plătească ca să nu facă armata!… Dar să ne întoarcem la cele două milioane de evrei… După cifrele oficiale, la sfârșitul războiului, evreii supraviețuitori erau în jur de 500.000. Dacă ne punem întrebarea câți evrei din România au murit în al doilea Război Mondial, facem un calcul simplu: două milioane,  minus 500.000, dau 1500 000, un milion jumate de evrei care au pierit în Holocaustul din România! Asta este contribuția românească la cel mai important moment istoric de la Facerea lumii până azi: HOLOCAUSTUL! În cifre relative, prin raportare la numărul total al populației, noi, românii, am holocaustizat cei mai mulți evrei! Suntem pe primul loc, cu mult înaintea Germaniei! Repet, în cifre relative, care sunt și cele mai adevărate. Ca să mă exprim și altfel, este vorba de evrei holocaustizați pe cap de locuitor! Noi românii stăm cel mai bine! Am holocaustizat la evrei ce nu s-a mai pomenit!… Avea dreptate zănateca de Anne Arendt! Sau cum o fi chemat-o! Dacă ne referim la cifrele din curtea Templului Coral, eu demonstrez oricând că acele cifre sunt false, adevărul este că lipsesc peste un milion de victime din calculul făcut de evreii de la sinagoga din București.

Lipsește „milionul lui Coja”! Cum vă explicați acest fals grosolan!

Nu mă întreba pe mine. Eu m-am priceput să fac calculul corect, mai departe să se descurce cei care dau alte cifre!… Le vine greu! Li s-a pus întrebarea cea mai firească, cu cadavrele, unde sunt cadavrele celor peste 200 000 de evrei omorîți în Transnistria, și au dat din colț în colț, n-au putut arăta nici măcar o gropiță cu cadavre. Dar când e vorba de un milion jumate de cadavre, de unde să le scoată?! Așa că nu le convine calculul făcut de mine! Îl ignoră plini de suficiență rabinică!

Care trebuie să fie concluzia acestui artificiu aritmetic?

Nu au nicio valoare cifrele oficiale, ale recensămintelor  pe care se bazează calculul matematic al numărului victimelor din așa zisul holocaust! Există o singură probă în această situație: cadavrele victimelor! Unde sunt aceste cadavre? Nu s-a făcut săpun din ele, nu s-au ars în cuptoare… Singura explicație oficială: cadavrele evreilor morți în Transnistria au fost mâncate de câini!… Dar se zice că au fost și evrei care, înfometați, au mâncat cadavrele coreligionarilor, atât au fost de bestii românii!… Nenorociții!

„Milionul lui Coja”!… Îmi place cum sună!

Da! La un loc, adăugat la cele șase, clasicele, sunt șapte milioane de victime la Holocaust!… Iar dacă punem la socoteală și evreii omorîți de ruși, de sovietici, cifra reală este mult peste șapte milioane de evrei sacrificați la Holocaust!

„Evrei omorîți de sovietici”?! Aud prima oară de așa ceva! 

Evreii nu-i pomenesc ca să nu-i supere pe ruși! Toată arhiva de la Auschwitz a ajuns la Moscova. Și se pare că arhiva aceea nu prea corespunde cu adevărul, cu cele 6 milioane de victime „clasice”! Adică rușii îi au la mână pe evrei și evreii sunt nevoiți să inventeze alte holocausturi, ca să completeze „gaura” făcută de ruși, de care se feresc să sufle o vorbă!

Dar se vorbește de „un milion al lui Coja” și în textele dedicate elucubrațiilor lui Coja. Ce-i cu acel milion de evrei care vor invada România?

Aici răspunsul este mai lung. Primii evrei care au cerut cetățenie română după decembrie 1989 au fost câteva sute de evrei care în primele luni ale lui 1990 – dacă-mi aduc bine aminte, au cerut și obținut cetățenie pe loc. Ba chiar oficialitățile au decis să le ofere și locuințe, din apartamentele care erau deja gata și nelocuite. La vremea aceea am primit această informație de la un prieten, Gigi Stan, tehnician la ICRAL București. După o vreme, același domn Gigi mi-a completat informația: evreii respectivi, după ce s-au văzut cu cetățenia română în buzunar, au făcut cerere să plece în America. O asemenea cerere nu puteau face ca cetățeni israelieni. Au primit aprobarea să intre în SUA, au vîndut apartamentele primite cadou de la guvernul român, și au plecat peste ocean și cu ceva mărunțiș în buzunar!…

Inventivitate evreiască! Poți să nu-i admiri?!

Pot!

Mai departe?

Alt episod pe care îl cunosc este momentul în care eu am fost senator în comisia de politică externă, în anii 1992-1996, și la comisie a venit un document, un fel de cerere din partea parlamentului din Israel, prin care ni se cerea să fim de acord ca, în caz de forță majoră, un număr de 300.000 de civili israelieni să fie găzduiți temporar în România. Ni s-a explicat că 300.000 era capacitatea de găzduire în hotelurile din România. Firește, am fost toți de acord, iar eu am adus un amendament: să fie primiți și palestinieni, dacă va fi cazul… Desigur, cazul de forță majora era un nou război cu țările arabe!                                                                        Să mai consemnez o discuție cu un procuror pe subiectul jafului și corupției din societatea post-decembristă. Mi-a spus că se ocupă de asemenea dosare și că aproape toate dosarele legate de marile tunuri din așa zisa privatizare duc, în ultimă instanță, la un beneficiar evreu… Se găseau informații în acest sens și în presă, mai timide! Și o informație de la SRI, Serviciul Român de Informații, unde aveam câțiva cunoscuți. La un moment dat, ordin de sus, în rapoartele pe care le fac asupra persoanelor care prezintă un potențial de risc pentru siguranța națională, agenții SRI să nu mai pomenească de faptul că persoana respectivă a purtat la naștere alt nume…                                                                                                    Interesantă ar fi și discuția cu un prieten evreu din copilărie, purtată înainte de 1990, când eu l-am întrebat cum și-a putut dovedi evreitatea când a făcut cerere de plecare în Israel, de vreme ce nu fusese circumcis când s-a născut? Cum a dovedit la poliție că este evreu și de ce n-aș putea face și eu o cerere de emigrație din România ca evreu ne-circumcis?! Răspunsul a fost cam așa: m-am născut la Timișoara, în 1942. Părinții nu mi-au făcut circumcizia din prudență, Europa era ocupată de nemți, au zis că e mai sigură viața mea dacă nu sunt circumcis. Dar așa cum era ocupată România de germani, în două săptămâni la New York a fost înregistrată nașterea mea. Așa că tu, Ion Coja, n-ai nicio șansă să te declari evreu, dacă nu poți obține certificatul de la New York… Nu i-am cerut adresa instituției care dă aceste certificate…

Nici pentru asta nu-i admirați pe evrei?!

Nu devia discuția!… Abia acum începe povestea propriu-zisă. N-aș putea spune exact anul, după 2000, participam la un eveniment public, cu pauză pentru cafele, când s-a apropiat de mine ministrul de interne aflat în funcțiune și m-a abordat cu un aer amical, ca și când ne cunoșteam de când lumea: „Bună ziua, domnule profesor! Țin să vă dau o informație: până acum au primit cetățenie românească 500.000 de evrei! Și a repetat: 500.000!” După care a făcut pași depărtându-se de mine fără nicio grabă!… N-are rost să-ncerc să-mi amintesc cu ce gânduri am rămas sau mi-am făcut mai apoi. În principal, am înțeles că domnul ministru m-a ales pe mine să fac publică această informație. Pentru el, pentru domnul ministru era un secret de serviciu, eu nu aveam asemenea restricții. Am ezitat câteva zile sau săptămâni, apoi am scris textul în care făceam cunoscut acest atac perfid la ființa națională românească! Mi-a răspuns în „România Liberă” Dorel Dorian, reprezentantul evreilor în Parlamentul României, care n-a negat nimic din afirmațiile mele, n-a spus că bat câmpii, că susțin „elucubrații”, ci mi-a explicat colegial că evreii au dreptul să revină în România ca cetățeni români deoarece când au plecat în Israel nu au renunțat la cetățenia românească… Era o minciună! Era obligatorie renunțarea la cetățenia română când cereai să pleci în altă țară deoarece nu te considerai de naționalitate român! După Dorel Dorian trăiau în Israel 300.000 de evrei care se aflau în această situație, iar eu nu aveam niciun motiv să le contest dreptul la cetățenie română!

Un comentariu care a vrut să fie ironic, dar a fost numai trivial și necivilizat, a făcut și revista „22”(?), sub semnătura lui Liviu Ornea, pe ideea că nu există niciun evreu zdravăn la cap care ar pleca din Israelul ferice pentru mizeria din România!… Asta în timp ce toți prietenii mei din Israel se întorceau și-și cumpărau locuințe în România „pentru nepoți”! După spusele unuia dintre ei, persoană cu înalte funcții oficiale în Israel, „nu văd un viitor pentru nepoții mei în Israel”! Desigur, am încercat să văd ce spun datele oficiale, privind încetățenirea străinilor în România. Statisticile oficiale mi s-au părut neclare și am renunțat. Am profitat de un  cunoscut, pensionar SRI, domnul Diomid P., de la care am aflat că este prieten cu ofițerul de legătură dintre Băsescu și SRI. L-am rugat să-i prezinte textul meu despre cei 500.000 de evrei încetățeniți „pe blat” și acesta să-i ceară, în numele meu, părerea președintelui Băsescu. De la înalta instanță am primit răspunsul: „Vor fi în final un milion de evrei care vor primi cetățenie românească, în România și Basarabia, iar pentru acest serviciu Israelul va sprijini Unirea celor două state românești!”

A spus asta Băsescu? În ce an?

Pe la mijlocul primului mandat. Așa mi-a transmis domnul Diomid. Nu cred că a inventat! „Vor fi un milion de evrei!” 

Elucubrațiile lui Băsescu?! Să vedem dacă recunoaște!

Nici nu mă interesează. Eu îți povestesc ce s-a întâmplat cu mine! Am primit acest răspuns! Nu puteam să nu leg toate aceste date de situația din Israel, de discuțiile din Israel privitoare la viitorul Israelului, unde circulă și varianta revenirii în Europa a evreilor plecați din aceste țări, urmând ca în Israel să rămână evreii originari din Orientul Mijlociu, care ar avea șanse mai mari să se înțeleagă cu palestinienii autohtoni! Este teoria numită „diasporism”! Nu eu am inventat-o. O susține, printre alții, un mare scriitor, Roth și nu mai știu cum. …De asemenea, discutând acest subiect nu puteam să nu-mi aduc aminte de încercările evreilor de a-și face o țară în Europa, pe un teritoriu care ar fi inclus și o parte din Nord-Estul teritoriilor locuite de români ca populație majoritară! Basarabia toată și jumătate de Moldova! Cât au fost de adevărate aceste încercări nu este obligația mea să verific, în publicistica românească s-a discutat acest subiect, mari autori s-au pronunțat, elucubrațiile lor nu puteam să nu le înregistrez și să lansez titlul unuia din textele mele pe acest subiect: Israel în România?

Da, textul a circulat cu o popularitate destul de consistentă. Unii au comentat aducând propriile argumente în favoarea textului dumneavoastră. 

Care au fost argumentele acestea?

Mi-aduc aminte de cei care au semnalat faptul că în mai multe orașe și zone au apărut blocuri sau cartiere întregi de locuințe noi, nelocuite de nimeni, care își așteaptă cumpărători din Israel. De pildă la Frumușani. Dacă îi întrebi pe paznici unde poți să te adresezi pentru o vilă sau un apartament în ansamblul rezidențial de la Frumușani, paznicul îți răspunde că nu sunt de vânzare. Iar dacă insiști cedează: sunt apartamente numai pentru evrei…

Domnule, ce fac evreii este logic din partea lor. Așa cum și olandezii iau în calcul un viitor în care vor fi nevoiți să părăsească o parte din teritoriul actual al țării, dacă nivelul oceanului planetar va crește… De aici și interesul special al olandezilor pentru România!… Înțeleg necesitatea la care evreii sunt nevoiți să-i facă față. Îi înțeleg că sunt în căutarea unor soluții. Orice guvern responsabil ar face la fel. Nu este însă acceptabil felul cum acționează în secret, pe ascuns, pregătindu-ne un viitor cu care nu putem fi de acord. Ca să fim de acord trebuie să discutăm deschis, pe față. Fiecare să-și spună deschis dorințele și interesele. Dar pentru asta sunt de îndeplinit câteva condiții prealabile sine qua non! Mai înainte de orice discuție privind viitorul trebuie să închidem contenciosul româno-evreiesc existent. Trebuie să recuperăm adevărul privind relațiile dintre noi. Nu este de imaginat o tovărășie cinstită între noi și evrei atâta vreme cât evreii susțin „gogorița” cu holocaustul din România! Niște evrei normali ar veni la noi și ne-ar mulțumi public, solemn, la nivel planetar, pentru ce a fost până acum între noi. Și și-ar face mea culpa pentru păcatele grele cu care și-au încărcat conștiința națională și ne-ar întreba dacă avem pretenții la despăgubii pentru calomniile abjecte cu care ne-au murdărit imaginea publică de țară, de popor! Degeaba majoritatea sutelor de mii de evrei români din Israel, dacă i-ai întreba pe fiecare în parte, ar respinge ideea că în România a fost holocaust, genocid anti-semit! Dar ce valoare are această părere dacă acea mulțime de evrei tolerează un grup de evrei nemernici și dezaxați care trăiesc în huzur de pe urma inventatului holocaust din România!…

Postulez:

evreii nu au niciun drept la repatriere, la încetățenire în România, câta vreme nu-și vor cere iertare pentru minciunile, calomniile și strategiile anti-românești care au punctat relațiile dintre români și evrei din ultimii 150 de ani!… Minciuni care au culminat cu „holocaustul din România!

S-a tot făcut inventarul evreilor care au adus beneficii patriei lor românești! E timpul ca evreii să recunoască și câți au fost și care evrei au adus mari prejudicii lumii românești! Ne-au urît, ne-au trădat, ne-au vîndut…

Ce se mai vântură pe la bursa zvonurilor? Amici din America mi-au povestit că evreii cei mai guralivi fac caz de Israelul Mare! Un Israel de la Nil la Eufrat! A existat cică în antichitate! Ce știți?

Am auzit ceva. Am auzit și de un Israel în Europa, vechiul proiect, reluat în condițiile în care este contestată identitatea Ucrainei, unitatea ei la dimensiunile de azi. Nu numai Rusia vrea o halcă din teritoriul Ucrainei, s-ar mai interesa și Polonia, Ungaria… De ce nu și România?! Ba chiar și Israelul se zice că ar visa la un stat evreiesc având în centru Galiția de odinioară, care a fost secole de-a rândul suprapopulată de evrei kazari… Planuri se fac pretutindeni. Totul este să nu se eludeze condiția adevărului și a legitimității. Și să nu se lase treburile statului pe mâna unor iresponsabili. Azi multe state tolerează în fruntea clasei politice niște descreierați.

Cum sunt guvernanții noștri de azi?

Dumnezeu cu mila!…

                                                                                                            A consemnat Petre BURLACU

http://www.justitiarul.ro/

Reclame
Publicat în EDITORIALE, JIDANII, ROMANIA(politic), ROMANIA(straini) | 17 comentarii

Injectare de fonduri uriase in NEOBOLSEVISMUL global(ist). GEORGE SOROS a transferat 18 MILIARDE de dolari pentru Fundatiile pentru o Societate Deschisa/ Amintiri de consilier prezidential: SANDRA PRALONG a revenit in România prin SOROS


Distribuie!by ActiveNews: George Soros face o infuzie de 18 miliarde de dolari în Fundația pentru o Societate Deschisă, cu prezență în 40 de țări. În România, FSD a fuzionat cu Fundația Serendinno, condusă de Mircea Vasilescu loading... Miliardarul american de origine maghiară George Soros a transferat 18 miliarde de dolari din […]

Miliardarul american de origine maghiară George Soros a transferat 18 miliarde de dolari din conturile sale în cele ale Fundației Open Society, organizație înființată de el în 1993, relatează The Wall Street Journal.

George Soros, care și-a construit averea printr-o serie de tranzacții financiare faimoase, pariind împotriva guvernelor în momente de criză, a transferat o bună parte din averea de 25 miliarde de dolari către fundația înființată de el. Open Society Foundations a devenit astfel un gigant al fundațiilor. Cu acești bani în conturi, fundația este a doua cea mai bogată din SUA, după Fundația Bill and Melinda Gates.

Miliardarul controlează fundația printr-un comitet, fiind președintele acestuia.

Fundația Open Society funcționează acum prin intermediul a 40 de organizații și birouri, în țări precum Afganistan până la Africa de Sud. Fundația sa militează, printre altele, și pentru drepturile romilor, una din cele mai mari minorități din Europa.

În Statele Unite, George Soros este un important finanțator al Partidului Democrat. În campania de anul trecut, el a fost un frecvent critic al lui Donald Trump, candidatul Partidului Republican.

Potrivit sursei citate, până acum, George Soros a donat circa 14 miliarde de dolari pentru cauzele fundației sale.

Fundația pentru o Societate Deschisă, cel mai cunoscut ONG deținut de George Soros în România, și-a încheiat activitatea în România, fiind absorbită prin fuziune de un alt ONG, după cum anunța ActiveNews în vara acestui an.

Fundația Serendinno, condusă de către criticul de film Irina Margareta Nistor, a preluat fostul ONG al lui Soros, dar și mai mulți oameni-cheie ai FSD. Fundația Serendinno este fosta Fundație pentru Incluziune și Coeziune Socială, partener al Fundației Soros, înființată în 2010 și care și-a schimbat numele anul trecut.

Președintele Fundației Serendinno era criticul de film Irina Margareta Nistor, iar din Consiliul Director al organizației mai făceau parte Ramiro-Constantin Patras (vicepreședinte, IT manager la Colas, fost director de IT la Lukoil și Banca Columna), Gyorgy Bodo (secretar, fost director general adjunct al OTP Bank România, în prezent director comercial la Romservice Telecomunicații și expert evaluator la Comisia Europeană, în cadrul programului de cercetare și inovare Horizon 2020) și Corneliu Trică (director general, totodată asociat și șef al firmei de consultanță Micor Link Services).

În urma preluării prin absorbție a Fundației pentru o Societate Deschisă, fosta Fundație Soros, Fundația Serendinno a preluat de la aceasta și mai multe nume-cheie.

Consiliul director este format acum din Mircea Vasilescu – Președinte, Irina-Margareta Nistor, Dorin Bodea și Gabriel Petrescu, Director executiv.

Din 1990 și până acum, George Soros a dezvoltat o adevărată rețea de ONG-uri, cu care a acaparat noul concept de “societate civilă”, necunoscut românilor, astfel că a reușit să influențeze, în mod major, deciziile la nivel guvernamental. Pe lângă GDS și Fundația Soros, s-au dezvoltat o puzderie de ONG-uri legate de numele magnatului american.

Iată doar câteva din ONG-urile apărute: “Soros Advising and Placement Center”, “Soros Educational Advising Center” , “Uniunea pentru Reconstructia Romaniei”, “Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, “Centrul pentru Dezvoltare Economica”, Fundatia “Concept” , “Centrul pentru Drepturile Omului – București”,  “Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)”, “Asociația “Pro Democrația”, “Societatea Academică Română” etc, care la rândul lor au “născut” alte ONG-uri.

De-a lungul ultimilor 27 de ani, foarte mulți oficiali români au fost beneficiarii unor burse acordate de fundațiile lui Soros. Lista completă a beneficiarilor nu a fost niciodată făcută publică. O parte din foștii sau actuali membri ai Grupului de Dialog Social, ai Fundației pentru O Societate Deschisă sau ai altor ONG-uri afiliate Open Society Romania Network sunt cunoscuți, informațiile fiind publice. Iată o parte dintre aceștia:

  • Sandra Pralong – fost consilier al președintelui Emil Constantinescu, actual consilier al lui Iohannis
  • Alexandru Lăzescu – fost director al TVR
  • Andrei Pippidi – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust
  • Vladimir Tismăneanu – politolog, președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România
  • Andrei Pleșu – scriitor, Ministru al Culturii(28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS (2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu (decembrie 2004 – mai 2005)
  • Catrinel Pleșu – fost  director, Centrul Național al Cărții, din cadrul ICR (2009 – 2012)
  • Mihai Șora – filosof, Ministrul Educației  (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
  • Renate Weber –  consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL.
  • Liviu Antonesei – scriitor, jurnalist
  • Alin Teodorescu – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS
  • Andrei Marga – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)
  • HR Patapievici – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICR (2005 – 2012)
  • Mircea Mihaieș – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)
  • Mihai-Răzvan Ungureanu – consilier al Președintelui Iohannis, fost ministru de externe (2004 – 2007), șef al SIE (2007 – 2012, 2015-2016), premier al ROmâniei (februarie 2012 – mai 2012)
  • Cristian Pârvulescu – politolog, președintele Asociației “Pro Democrația”
  • Victor Rebengiuc – actor
  • Sabina Fati – jurnalist România Liberă, Revista 22
  • Andrei Oișteanu – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”
  • Andreea Pora – jurnalist
  • Teodor Baconschi – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE (2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)
  • Monica Macovei – europarlamentar, fost Ministru al Justiției(2004 -2007), fost candidat la președinția României
  • Alina Mungiu – politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), a fondat Societatea Academică din România, profesoară la SNSPA
  • Stelian Tănase – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director al Realitatea TV
  • Laura Ștefan – membră a ONG-ului “Expert Forum”, director în Ministerul Justiției( 2005-2007),  a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA
  • Adrian Cioroianu – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soros. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
  • Rodica Culcer – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR
  • Adrian Cioflâncă – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.
  • Stere Gulea – regizor, fost președinte al TVR
  • Gabriel Liiceanu – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)
  • Sorin Ioniță – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale și UNDP pe Europa de Est și Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic și Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie și Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
  • Smaranda Enache – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
  • Edward Helvig – șef al SRI, fost director General al Institutului de Studii Sociale, Fost consilier al Ministrului de Interne, C. Dudu Ionescu, Fost consilier al lui Mugur Isărescu, fost deputat de Bihor, fost europarlamentar
  • Radu Filipescu –  nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS
  • Armand (Armant-Constantin) Goșu – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă
  • Dan Perjovschi – desenator, ilustrator
  • Mircea Toma – activist, ActiveWatch.
  • Mihail Bumbeș – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul  IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
  • Claudiu Crăciun – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA,  fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului și Ministerului Educației (2004-2009). Lucrarea sa “The Learning Government Research Project:Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.
  • Dacian Cioloș, premier  al României (2015-2017) – membru Fundația Friends of Europe – finanțată de Soros
  • Cristian Ghinea – ministrul fondurilor europene – Centrul Român pentru Politici Europene – finanțat de Soros
  • Violeta Alexandru,  ministru pentru dialg social – ProDemocratia, Institutul Politic Publice – finanțat de Soros
  • Cristina Guseth – propusa ca ministru al Justitiei in prima echipa a lui Ciolos și retrasă dupa un scandal uriaș – finanțată de Soros
  • Cătălin Drula – consilier al premierului Ciolos, vicepreședinte al Asociației Pro Infrastructura, care colaborează cu  „Alianța pentru o Românie Curată” (SAR)

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro

https://www.gazetadeinformatii.ro

Publicat în POLITICA(Soros), ROMANIA-INTELECTUALITATE | Lasă un comentariu

Mihai Eminescu despre cum a țepuit CASA REGALĂ România prin construirea căii ferate, un tun precum cele de după revoluție


Distribuie!by „POESII” de Mihai Eminescu (editată de Titu Maiorescu, în 1883), din poezia DOINA lipseşte un vers: „Şi cum vin cu drum de fier” („De la Turnu-n Dorohoi/ Curg duşmanii în puhoi/ Şi s-aşează pe la noi;/ Şi cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier,/ Zboară păsările toate/ De neagra […]

„POESII” de Mihai Eminescu (editată de Titu Maiorescu, în 1883), din poezia DOINA lipseşte un vers: „Şi cum vin cu drum de fier” („De la Turnu-n Dorohoi/ Curg duşmanii în puhoi/ Şi s-aşează pe la noi;/ Şi cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier,/ Zboară păsările toate/ De neagra străinătate etc.”). Absenţa acestui vers nu este nici întâmplătoare, nici nevinovată.

Titu Maiorescu era un tip extrem de scrupulous şi de pedant când era vorba de textul tipărit, mai ales în cazul unei personalităţi uriaşe ca Eminescu. Absenţa versului este o omisiune intenţionată iar explicaţia, oricât ar părea de forţată, are legătură cu celebra afacere Strousberg. Prin această neinspirată tranzacţie, statul român concesionase construcţia căilor ferate unuia dintre cei mai mari escroci internaţionali de la vremea aceea, Bethel Heinrich Strousberg, mai exact concernului german condus de acesta.

Afacerea, iniţiată cu acordul şi sprijinul regelui, a fost o hoţie fără precedent în istoria României iar scandalul a fost atât de mare, încât l-a adus pe Carol în pragul abdicării. Scandalul a durat 12 ani: de la 10 septembrie 1868, când a fost ratificat de Parlament contractul cu concernul Strousberg (cu sprijinul guvernului liberal condus de Ştefan Golescu), până în la 11 aprilie 1880, când s-a format „Direcţiunea princiară a Căilor Ferate Române”, iar sistemul feroviar a început să fie răscumpărat şi să intre în administrarea statului.

Mihail Kogălniceanu spunea de exemplu că „drumurile de fier vor schimba faţa României”. Mai rămânea o singură problemă. Trebuia găsită o companie europeană cu experienţă în domeniu. Guvernul condus de Goleşti a organizat o licitaţie internaţională la care s-au prezentat câteva companii cu experienţă din Austria, dar şi din Spania. Deşi ca şi câştigătoar a fost desemnat trustul austriac Offenheim, licitaţiile trucate şi favoritismele nu erau lucruri străine la aceea vreme. Nici măcar la nemţi. Carol I a impus comisiei o companie prusacă Strousberg la recomandarea expresă a tatălui său, Carol Anton de Hohenzolern. Acţionari de altfel la acest trust de construcţii feroviare erau reprezentanţi de seamă ai nobilimii prusace, printre care ducele de Ujest şi chiar tatăl domnitorului Carol I. Impunerea acestui trust la licitaţie a fost considerată de opoziţia politică şi de vocile antidinastice o afacere în familie pe seama statului român. Bineînţeles compania Strousberg câştigă licitaţia şi este însărcinată cu amenajarea primei reţele de cale ferată din România prin voturile din Corpurile Legiuitoare. Execuţia lucrărilor pe tronsoanele amintite costa 270.000 lei aur per kilometru, adică 247.000.000 lei pentru cei 914 kilometri de executat. Totodată compania Strousberg putea emite obligaţiuni cu dobânzi de 7,5% garantate de statul român. Un preţ exorbitant impus statului român.

Poziţia lui Eminescu, ziarist extrem de bine informat, în legătură cu jaful colosal asupra României, pe care l-a constituit afacerea Strousberg, a fost fermă şi clară, şi o exprimase încă din 1876, în „Curierul de Iaşi”: „Drumurile noastre de fier, în fine, au fost construite cu totul în interesul străinilor. Ele nu raportează decât 2.000.000 pe an şi se cheltuieşte cu ele peste 40.000.000; diferenţa toată iesă din ţară din punga a 700.000 contribuabili pentru preumblarea mai comodă a 30.000. Dacă s-ar fi făcut un drum de fier de la Galaţi la Marea Neagră şi acolo un port pentru esportul grânelor noastre, s-ar fi servit într-un alt mod interesele ţărei”. (observăm aici şi nuanţările economice făcute de Eminescu între „CFR Călători” şi „CFR Marfă”).

Şi totuşi, ce legătura este între Titu Maiorescu şi cenzurarea versului „Şi cum vin cu drum de fier”? – ar putea întreba cineva. Există o asemenea legătură? Există! Maiorescu, care era lider al Partidului Conservator (duşmanul liberalilor) şi care, în Parlament, pleda împotriva afacerii Strousberg, în particular era avocat al firmei Strousberg ÎMPOTRIVA STATULUI ROMÂN. Oricât ne-ar reţine anvergura culturală a „protectorului” lui Eminescu, nu putem evita concluzia care se impune de la sine: Titu Maiorescu a fost un trădător de ţară. Ceea ce Eminescu nu putea fi, mai ales că ştia în detaliu toate dedesubturile afacerii Strousberg. Iar Titu Maiorescu ştia că Eminescu ştie… Aşa că, la scurtă vreme după ce marele poet naţional era băgat în cămaşa de forţă (cu sprijinul direct al lui Titu Maiorescu – n.n.) şi închis la spitalul Şuţu, Maiorescu îi tipărea, la Editura Socec, primul volum de „Poesii”. În care, dintr-o excesivă prudenţă ardelenească, a eliminat acel vers „periculos”, ce putea fi interpretat ca o aluzie la afacerea Strousberg. Căci, în 1883, ecourile scandalului încă nu se stinseseră.

Experienţa dramatică a afacerii Strousberg a făcut ca, începând cu 11 aprilie 1880, statul român să renunţe definitiv la concesionările care generaseră dezastrul economic al României şi nenumăratele scandaluri politice. De fapt nu chiar definitiv, ci doar până în zilele noastre când, începând din 1990, se fac eforturi uriașe pentru readucerea Căile Ferate Române la momentul afacerii Strousberg…

Dar să vedem cine era marele escroc. Bethel Henry Strousberg (20 noiembrie 1823 – 31 mai 1884) a fost un industriaș evreu din Germania. Dintre antecedentele sale infracţionale cea mai răsunătoare s-a petrecut în 1847 în Anglia. Fiind angajat ca agent al mai multor companii de construcţii, a sustras o parte din banii destinaţi plăţilor şi a fost arestat de poliţie în momentul în care voia să fugă cu vaporul în America. A fost judecat şi condamnat la şase luni de muncă silnică (cu executare!).

https://www.gazetadeinformatii.ro

Publicat în MONARHIE | Lasă un comentariu

Perlele lui Iohannis: dacă ar fi fost lăsat să vorbească liber în toți acesti ani, ar fi fost un dezastru național- Dancilă ar fi fost la pitici


„MunCA CAre”, „peroada”, „am făcut acolo afirmație”, plus intonația tip prostul clasei la serbarea școlară… Iată aici, concret și pe viu:https://www.youtube.com/watch?v=xZQ0dTQlBXwNu mai spun prea multe despre dezacordurile frecvente sau exprimarea fonetică, pentru el fiind dificil să pronunțe grupurile de vocale din limba română, astfel încât „parteneriat” devine „partenereat” și „trebuie” este pronunțat „trebe”. Permanent folosește „mi-ar place” în loc de „mi-ar plăcea”

Cineva care folosește repetativ și abuziv adverbul „foarte”, astfel încât pentru el totul are valoare de superlativ absolut, nu poate să fie decât un necunoscator al limbii în care se exprimă ori un imbecil. ( Marius Albin Marinescu)

„Situaţia mea este un pic deosebită, fiindcă eu chiar am antecedente în sistemul educaţional, am fost dascăl de fizică timp de 15 ani, am condus un inspectorat şcolar timp de trei ani şi acuma sunt un politruc care vrea să candideze la Preşedinţia României” (http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-sunt-un-politruc-care-vrea-sa-candideze-la-presedintia-romaniei-13161075)

Rugat la Gândul Live să se pună în poziţia unui profesor care a muncit o viaţă, dar nu a reuşit să cumpere „prin muncă cinstită şase case”, Klaus Iohannis a răspuns sec: „ghinion”. (https://www.youtube.com/watch?v=rG76A0k8OQQ)

„Am fost un anticomunist privat. Am fost împotriva comunismului ca individ, la nivel personal, la fel ca toată familia mea.” (http://www.romaniacurata.ro/un-presedinte-care-tace-pentru-un-popor-prea-vorbaret/)

ALȚII de la Cotroceni SPUNE că și din partea altor structuri.” (http://www.reporterntv.ro/stire/klaus-iohannis-gafa-gramaticala-altii-de-la-cotroceni-spune)

Cristos a-nviat!” (http://www.napocanews.ro/2015/04/klaus-iohannis-gafa-in-mesajul-de-pastele-ortodocsilor-a-scris-numele-de-cristos-folosit-de-catolici-nu-cel-ortodox-de-hristos.html)

„Noi nu avem copii, deci alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile.” (http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-despre-casele-sale-noi-nu-avem-copii-altii-au-investit-in-educatia-lor-noi-in-imobile-13143696)

„Îmi doresc să fiu preşedintele României, nu să fiu rentier” (http://www.gandul.info/politica/iohannis-explica-sursa-banilor-pentru-cele-sase-case-parinti-socri-meditatii-salariu-chirii-imprumuturi-13417856)

„Din relativ putini bani si ce am avut totusi, am pornit cu sotia de la un apartament de 4 camere pe care ni l-am cumparat din banii de nunta. Din acei bani si bani adunati din meditatii, din salarii, am facut urmatoarea achizitie, am inchiriat-o, am adunat banii, am mai facut una, am inchiriat-o. Alte afaceri, nu …” (http://stirileprotv.ro/stiri/politic/cum-explica-liberalul-klaus-iohannis-cele-3-case-si-3-apartamente-cumparate-pe-vremea-cand-era-profesor-nu-sunt-bogat.html)

„Primul-ministru Victor Ponta a plecat pe cont propriu, nu a discutat cu mine în prealabil vizita pe care a făcut-o în statele din Arabia. (http://stiri.tvr.ro/klaus-iohannis-premierul-ponta-a-plecat-in-statele-arabe-pe-cont-propriu-nu-a-discutat-cu-mine_60111.html#sthash.vLUa5i6Z.dpuf)

„Voi efectua o serie de vizite în țară, chiar în următoarele zile ce urmează după validarea rezultatelor din primul tur. Voi merge în câteva județe: Brăila, Galați, Deva, Hunedoara” (http://www.evz.ro/klaus-iohannis-pleaca-in-judetul-deva.html)

Presedintele si-a inceput discursul referindu-se la sutele de migranti care au murit recent in urma unui naufragiu in Marea Mediterana. Klaus Iohannis a vorbit apoi despre „necesitatea solidaritatii cu statele membre care au povara cea mai mare de dus, tari riverane Marii Negre“. Era vorba, insa, despre tarile riverane Marii Mediterane. (http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/iohannis-gafa-la-bruxelles-a-incurcat-marea-neagra-cu-marea-mediterana-video-1359987)

– Iohannis, ai ajuns sluga americanilor!
– Decât a rușilor, tot e mai bine așa!” (http://www.activenews.ro/stiri-politic/Declaratia-lui-Klaus-Iohannis-nu-mai-lasa-loc-de-interpretari.-Reactia-presedintelui-dupa-ce-a-fost-acuzat-ca-e-sclavul-americanilor-129302)

Ierusalim (9 martie 2016), întâlnire cu reprezentanții comunității israeliene de origine română: „Sunt foarte bucuros și foarte mișcat că pot să fiu în această seară în mijlocul dumneavoastră. Soția mea Carmen și cu mine ne-am gândit de multe ori, în viața noastră anterioară, cum ar fi să venim la Ierusalim. Și iată, am venit într-o poziție care mă face să stau în fața dumneavoastră.” (https://www.youtube.com/watch?v=xVKdytbV5v0)

Această situaţie care a apărut se datorează probabil unei comunicări suboptimale, a declarat preşedintele Klaus Iohannis despre conflictul DNA-SIE, Laura Codruţa Kovesi vs. Mihai Răzvan Ungureanu. (http://www.agerpres.ro/politica/2016/04/28/iohannis-am-discutat-cu-kovesi-si-ungureanu-consider-ca-problema-s-a-rezolvat-12-32-30) Ce spui, Franz? „Suboptimal”! De unde Dumnezeu ai scos cuvântul acesta, inexistent în limba română? Din germană, din engleză, din ce limbă l-ai pescuit? Sper ca măcar limbile celor care te-au numit Gauleiter peste colonie le vorbești mai bine, că limba română e limbă străină pentru dumneata.

MunCA CAre”, „peroada”, „am făcut acolo afirmație”, plus intonația tip prostul clasei la serbarea școlară… Iată aici, concret și pe viu: https://www.youtube.com/watch?v=xZQ0dTQlBXw Nu mai spun prea multe despre dezacordurile frecvente sau exprimarea fonetică, pentru el fiind dificil să pronunțe grupurile de vocale din limba română, astfel încât „parteneriat” devine „partenereat” și „trebuie” este pronunțat „trebe”. Permanent folosește „mi-ar place” în loc de „mi-ar plăcea”

Cineva care folosește repetativ și abuziv adverbul „foarte”, astfel încât pentru el totul are valoare de superlativ absolut, nu poate să fie decât un necunoscator al limbii în care se exprimă ori un imbecil.

 klaus-iohannis-m-am-hotarat-sa-devin-prost-1-codruta-oprean

 

Klaus Iohannis: „Mă bucur foarte mult că am ocazia să vă întâlnesc aici, în sediul Ambasadei României de la Washington. (…) Am avut foarte multe întâlniri foarte bune. Aseară la Casa Albă, astăzi la Centrul de Conferințe, am avut ocazia să schimb câteva cuvinte și cu Președintele Barack Obama, și cu Vicepreședintele Biden, și cu Secretarul de Stat Kerry. Una peste alta, a fost o dovadă a faptului că România și cu Statele Unite ale Americii au un parteneriat foarte strânsfoarte bun și cu o perspectivă foarte frumoasă.(…) Dacă la partea politică, după cum am spus, stăm extraordinar de bine, în zona militară și a colaborării în domeniul securității stăm foarte bine. Avem foarte multe programe comune, militarii de la noi cu militarii americani au în acest an cred că peste 100 de exerciții comune. În domeniul securității, colaborarea este chiar foarte, foarte bună. Și, în fine, în domeniul trei, economic, aici cred că mai este loc, mai este loc pentru o colaborare mai bună, mai este loc foarte mult pentru investitori americani în România, dar, recunosc, mie mi-ar place să avem și investitori români în America. (…) Fiecare a avut motivația lui proprie, dar faptul că în această seară ați venit aici, în Ambasada României, este o dovadă clară a faptului că, de fapt, cu inima, mai sunteți, în foarte mare măsură, acasă și de aceea vă rog să fiți ambasadorii noștri, să duceți mesajul României până în ultimul cătun din Statele Unite.(…) Am și terminat fiindcă mi-ar place să vă cunosc, cel puțin să vă strâng mâna la cât mai mulți dintre dumneavoastră în această seară și poate să facem câte o poză împreună și atunci cred că ar fi foarte frumos.” Sunt fraze luate din același discurs rostit la data de 1 aprilie 2016 în fața românilor din Washington D.C., la ambasada Romaniei (http://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/intalnire-cu-reprezentantii-comunitatii-romanesti-washington-d-c-statele-unite-ale-americii), când Iohannis a rostit de nenumărate ori cuvântul „foarte”. 

Conferință de presă, 19 mai 2016, Klaus Iohannis: „Trebuie să apreciez pozitiv faptul că Parlamentul a înţeles şi a trecut prin toate procedurile în aproape un an.” (http://www.evz.ro/presedintele-klaus-iohannis-declaratii-la-cotroceni.html) Măi Herr, aprecierea e cu sens unic, doar pozitiv! În aceeași conferință de presă: „cesta nu este un program” și „ceste chestiuni”. Sasul nu poate pronunța unele vocale. Din răspunsurile tembele date jurnaliștilor s-a văzut că este total paralel cu funcția deținută și de-o incultură crasă. Iată, un mic „aperitiv”: „Fiindcă aceasta este experienţa mea, că SRI îşi face treaba şi sânt anumite instituţii care în anumite momente nu îşi fac treaba.” Care treabă, mică sau mare? Discutăm de nevoi fiziologice? Pentru sensul dorit de caricatura de președinte existau  exprimări demne de un șef de stat: „SRI își face datoria”, „SRI este eficient”, „SRI își îndeplinește sarcinile” etc… Și de unde provine acea experință proprie, care-i confirmă că SRI își face treaba? Înseamnă că-i adevărat ce se bârfește la Sibiu, printre sași, că Werner Klaus a fost turnător la Securitate? Cel mai aiurea răspuns, care a și stârnit multe reacții ironice, a fost acesta: „În momentul în care noi primim informăăăări… le citiiiim și… ne considerăm informați.” (https://www.facebook.com/UtopiaGrup/videos/vb.734669193277426/1007619439315732/?type=2&theater)

Klaus Iohannis, la inaugurarea monumentului „Aripi” de la Piața Presei Libere, în 30 mai 2016: „După părerea mea, acum o moțiune de cenzură este un act politicianist și nu cred că face sens.”  „Actul politicianist”, care oricum sună ca naiba în limba română, poate să aibă sau nu sens, în niciun caz „să facă sens”. Sensuri unice sau giratorii fac cei de la poliția rutieră. (http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Politica/K+Iohannis+Acum+o+motiune+de+cenzura+este+un+act+politicianist)

Vizita din Bulgaria, 16 iunie 2016. „Mi-a făcut foarte mare plăcere să vă vizitez. (…) Pentru mine a fost foarte important să vin astăzi aici. Acest punct din vizita mea din Sofia s-a realizat la dorința mea personală. Sunt foarte bucuros că am venit, fiindcă în pregătirea vizitei am aflat cum funcționează, care este nivelul și pot să vă spun că sunt foarte bucuros că am găsit o școală bine pregătită și elevi bine pregătiți. (…) Mulțumesc că v-ați pregătit în mod deosebit. (…) Merită să învățați limba română”, a afirmat Iohannis. (http://www.agerpres.ro/politica/2016/06/16/iohannis-la-liceul-mihai-eminescu-din-sofia-merita-sa-invatati-limba-romana-10-53-29) Păi, dacă merită să învețe bulgarii limba română, dumneata de ce nu o înveți, Herr Iohannis? Și noi suntem foarte convinși că ne conduce un incult și că ar merita să învețe limba română, având în vedere că-i președintele țării care se numește România!

15 august 2016, Constanța. Klaus Iohannis vorbind liber, fără fițuică, către publicul care asista la ceremonie: „Este prima mea participare la Ziua Marinei. Sunt impresionat, este foarte, foarte frumos aici la dumneavoastră. Este un obicei foarte frumos, cu foarte multă substanță. Vă felicit și vă doresc numai bine!”. (http://observator.tv/eveniment/ziua-marinei-aproximativ-10000-de-oameni-la-cel-mai-mare-spectacol-naval-din-acest-an-presedintele-klaus-iohannis-la-prima-participare-galerie-foto-183848.html)

13 octombrie 2016: „Nu trebuie să facem exerciții complicate. Este suficient să le spunem copiilor, în cazul unor dezastre, ce să facă. Că, dacă se cutremură pământul, face sens să intri, de exemplu, sub o masă. Nu face sens să intri în lift. Sau, dacă plouă foarte puternic, nu face sens să vezi dacă știi să înoți într-un râu care s-a umflat. Face sens, însă, să te refugiezi pe cel mai apropiat deal, şi așa mai departe, chestiuni foarte, foarte simple.”

„Dezastrele au loc, vrem, nu vrem, şi atunci e mai bine să ne pregătim decât să nu ne pregătim.”

(http://www.presidency.ro/ro/media/agenda-presedintelui/participare-la-dezbaterea-managementul-reducerii-riscurilor-la-dezastre)

2 noiembrie 2016: „Mie mi se pare că Parlamentul a ajuns într-o zonă populist-electoralistă unde nu ar trebui să ajungă. Pe de altă parte, pot să-i înțeleg foarte bine pe oameni că vor să fie băgați în seamă, vor să fie ascultați și sindicatele vor să vină să ceară creșteri salariale. Aceste lucruri trebuie foarte bine cântărite. Nu putem paușal să spunem că unii sau ceilalți nu au dreptate, de aceea este nevoie ca astfel de lucruri să fie bine judecate, bine chibzuite…” (http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/klaus-iohannis–despre-majorarile-salariale—parlamentul-a-ajuns-intr-o-zona-populist-electoralista-unde-nu-ar-trebui-sa-ajunga-432022) Cum, „zonă populist-electoralistă ” și „paușal”? Bravo, un adevărat poet, domnul Iohannis! Inventează termeni sau le modifică sensul. „PAUȘÁL, -Ă, paușali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Sistem de plată pentru o prestație de serviciu, pentru un consum de energie etc. prin fixarea cu aproximație a unei sume globale. 2. Adj. (În sintagmele) Tarif (sau preț) paușal = tarif sau preț care se plătește uniform, stabilit în baza experiențelor sau a unei evaluări. Asigurare paușală = asigurare pentru bunuri, persoane etc. contra plății unei prime de asigurare unice (medie). [Pr.: pa-u-] – Din germ. Pauschale.” (DEX) Alo, Herr Iohannis, nici măcar limba maternă nu ți-o mai cunoști? Fi-ți-ar „Pauschale” de cap să-ți fie! Cu limba română ne-ai convins demult…

9 noiembrie 2016:  „Cu totii ne-am angajat sa angajam cel putin 2% din PIB pentru cheltuieli de Aparare si asteptarea sa facem cu totii acest lucru mi se pare rezonabila.” http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21406395-klaus…

29.11.2016, Klaus Iohannis răspunde jurnaliștilor la o conferință de presă: „La noi, această cutumă nu este bine înțeleasă și respectată, de aceea, am decis, pentru a acoperi această lacună cutumară să fac invitațiile după cum bine știți”. Nu există așa ceva: „cutumar”, corect fiind cutumiar. Conform DEX: CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.-mi-ar] – Din fr.coutumier. În continuare, Herr Iohannis ne-a mai zgâriat auzul cu parada militară, Arcul de Triumf și „Piața Constituței”.

Plăvanul nu va explica, el „va explicita” și el nu ia în vizor, ci ia „în viză”. Cică „discuție aplicată”, adică palavre puse „peste rană”, așa ca leucoplastul…
„Cum va suna această decizie voi explicita într-o declarație publică pe care o voi face la momentul respectiv, dar cu siguranță în luarea deciziei mă voi inspira din toate documentele care îmi sunt puse la dispoziție și de o parte și de cealaltă parte.” (Klaus Werner Iohannis, în 23.03.2018 http://www.romania-actualitati.ro/cu-certitudine-la-momentul-potrivit-voi-lua-o-decizie-113903)
„În esenţă, dacă toate aceste comiţii şi comitete se adună într-un forum serios şi se începe discuţie aplicată cu nişte măsuri concrete, fiindcă aici este vorba de lucruri concrete, nu de poveşti, atunci sigur se poate lua în viză 2024.” (Klaus Werner Iohannis, în 23.03.2018 https://stirileprotv.ro/stiri/politic/iohannis-despre-adoptarea-euro-in-2024-am-iesit-din-marja-de-conformare.html)

Declarația de presă susținută de Președintele României, domnul Klaus Iohannis, la finalul participării la evenimentul Innovation Labs – Demo Day, în 21 mai 2018. Agramatism în stare pură, Viorica Dăncilă e doctor docent pe lângă Franz! (https://www1.agerpres.ro/comunicate/2018/05/21/comunicat-de-presa-administratia-prezidentiala-20-47-17).

Citiți și vă cruciți!

Klaus Werner Iohannis: „Am observat această preocupare și am analizat chestiunea și am ajuns la concluzia pe care pot să vi-o spun acum, o concluzie care cred că rămâne valabilă cel puțin câteva zile sau săptămâni, am decis să nu comentez în niciun fel nici sesizarea depusă de domnul Orban, nici interpretările care de-o anumită parte politică s-au făcut cu foarte multă aproape isterie, nici demersurile propriu-zise. În niciun caz nu vreau să apară impresia la unii sau la alții că, prin declarațiile pe care le fac, aș putea sau aș vrea să influențez ancheta, deci simplu și clar: nu comentez.”  (Sursa: Agerpres)

Bruxelles, 18.10.2018, Klaus Iohannis: „Seroasă”, „corupțe” și „anticorupțe”, „peroadă”, „positif”, „justițe” și iarăși superlativul absolut cu „foarte” folosit în exces. Susținătorii impostorului sas fac bășcălie de exprimarea premierului Viorica Dăncilă, care-i cu mult deasupra acestui agramat!

                                                                                           Culese și actualizate de Ion Ghinion 

https://www.gazetadeinformatii.ro/

Publicat în POLITICA(Iohanis) | Lasă un comentariu

Propaganda germană continuă să uneltească pentru dezmembrarea României


  Grație propagandei antiromânești, românilor le-a fost inoculată ideea că sunt un neam de trădători, leneși, corupți și hoți și […]

 

Grație propagandei antiromânești, românilor le-a fost inoculată ideea că sunt un neam de trădători, leneși, corupți și hoți și de aceea nu sunt capabili să se conducă singuri, musai să fie conduși de alogeni!

Mai jos, o să lămurim enorma minciună cu „trădarea față de nemți”, trâmbițată de propaganda germană, devenită foarte activă în România începând cu anul 1990 prin resuscitarea europeană a Coloanei a V-a. Germania şi-a reactivat Coloana a V-a din ţările cu minoritate germană, la fel ca pe vremea Propagandei germane conduse de Goebbels. Mişună pe forumurile din Transilvania, dar și la nivel national, o grămadă de saşi şi şvabi emigrați, care postează, din Germania, comentarii propagandistice şi manipulatorii în limba română, îndemnându-i pe ardeleni și bănățeni la secesiune.

Și acum, sașii sibieni emigrați în Germania îndeamnă la secesiune prin intermediul internetului pe forumurile sibiene și pe site-urile publicațiilor locale, la comentariile de pe marginea articolelor. Ei doresc cu ardoare ca România să fie dezmembrată și Transilvania „independentă” să intre sub zona de influență germană a reclăditului imperiu habsburgic, austriecii având în mână frâiele economiei românești la ora aceasta (finanțele – băncile și resursele energetice – petrolul și gazul). Statul german încurajează și el discret dezmembrarea României, toate materialele de propagandă secesionistă (așa-zisul steag al Transivaniei independente, tricouri cu mesaje secesioniste, brelocuri, autocolante pentru mașini cu indicativul „Transilvania” și fanioane) sunt produse în Germania și aduse în Ardeal de agenții lor de influență. Detalii aici: Saşi corciţi şi români trădători militează pentru dezmembrarea României

Sunt sibian și-mi repugnă umilința concetățenilor mei cu slană pe creier și spirit de turmă, care se fac preș în fața celor 60 de sași valizi care mai sunt în tot orașul, pe care i-au făcut șefi, directori, consilieri locali și județeni.  Nu a contat că unii erau fără școală, neisprăviți sau proști grămadă, ei aveau marele „merit” că s-au născut sași în țara românilor. Așa au ajuns consilieri locali în anul 2004 un clopotar de la biserica evanghelică și o femeie de serviciu, în lipsa unei baze de selecție, majoritatea sașilor sibieni emigrând, aici au rămas doar bătrânii, puturoșii, oportuniștii și cei cu misiune de la serviciile secrete germane (BND/Stasi), aceleași lichelele trădătoare care făceau joc dublu și își turnau coreligionarii la Securitate.

După ce sașii le-au luat românilor cu japca imobilele în care aveau locuințele, liceele, școlile, grădinițele, Filarmonica și un cămin de bătrâni (declarând FDGR-ul succesor al organizației hitleriste Grupul Etnic German și primarul Iohannis retrocedând imobilele solicitantului, adică președintelui Iohannis de la FDGR), drept recunoștință că au fost jefuiți și ca o slugărnicie suplimentară, sibienii au „botezat” echipa de fotbal cu denumirea „Hermannstadt”, numele săsesc al orașului de pe vremea când iobagilor români le era interzis înnoptatul în cetate.

Despre „binele” făcut românilor de către concitadinii sași, citiți în continuare… Detalii despre reactivarea unei organizații hitleriste a sașilor și șvabilor, din Transilvania și Banat, de către FDGR-ul condus de Klaus Iohannis pentru a pune labele pe imobilele confiscate pe bună dreptate și legal asociației naziste Grupul Etnic German, desființate prin Convenţia de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 și Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944 semnat de regele Mihai și condamnate de Tribunalul de la Nürnberg pentru crime împotriva umanității aici: Jaf imobiliar la Sibiu, retrocedări ilegale către FDGR, succesor al organizaţiei naziste Grupul Etnic German

Cu siguranță că vor citi acest text și parte din marionetele cosmopolite cu creierii spălați de Pro TV și alte trompete din mass-media sionistă, care deși aveau posibilitatea să citească toate dovezile imbatabile din link-ul de mai sus, ei, acești analfabeți funcționali cu creierii spălați de propaganda progresist-globalistă, o să o țină langa în continuare cu Batman, Batman și „Vrem să pupăm cururi de străini!” fiindcă bieții dobitoci nu sunt capabili să gândească cu propriile lor căpățâni! Dacă ieri lătra Rareș Bogdan că „Clujul este Barcelona României”, curând o să auzim pe altul spunând că „Sibiul este Bosnia României”.

Sunt persoane care se întreabă, pe bună dreptate, de ce sibienii au acceptat ca echipa lor de fotbal să se numească FC Hermannstadt (numele german al Sibiului), din moment ce nu este rodul unei afaceri private, ci e susținută financiar din banii lor, ai contribuabililor sibieni, prin intermediul primăriei săsești a orașului?

Trebuie să fii naiv ca să crezi că numele F.C. Hermannstadt, cu care a fost botezată echipa de fotbal sibiană, a fost ales „întâmplător”, tocmai acum când au devenit fățișe intențiile secesioniste ale unor ardeleni și bănățeni, iar Sibiul se află poziționat imediat după Cluj și Timișoara ca propagandă secesionistă pentru așa-zis „independență” a Transilvaniei și Banatului! Spun „primărie săsească” nu pentru că primărița este săsoaică, dar și majoritatea în Consiliul local o au tot sașii din FDGR, ei fiind votați în număr mare de puținii sibieni care votează la alegeri, adică „oastea” disciplinată a votanților minoritari etnic și a cozilor de topor românești, mituiți cu posturi în Primărie și societățile comerciale subordonate acesteia.

Sibiul se numea Hermannstadt în întunecatul Ev Mediu, când românii nu aveau dreptul să intre în „burg” – cum numesc orașul slugarnicii scribălăi locali, musai germanofili – decât la târguri și contra unei taxe, înnoptatul în interiorul zidurilor cetății fiindu-le interzis cu desăvârșire! Aceiași lachei, mânuitori de condei, vând gogoși despre cultura și umanismul baronului sas Brukenthal, fostul guvernator al Transilvaniei și fondatorul muzeului cu același nume, făcând abstracție de cruzimea nefirească a acestuia, care asista cu o plăcere de psihopat la execuțiile sau schingiuirea românilor pe eșafodul din Piața Mare a Hermannstadt-ului. Majoritatea victimelor lui Brukenthal de la stâlpul infamiei sau de pe eșafodul amplasat în Großer Ring / Piața Mare erau români condamnați pentru „crima” de a înnopta în cetate sau refuzul de a merge pe „Calea vacii”, adică prin glodul de pe străzi, trotuarele fiind rezervate sașilor. Sub stăpânirea „umanistului” baron Samuel Brukenthal a avut loc și barbara ucidere, care a îngrozit Europa, a liderilor țăranilor români răsculați de prea mult bine austro-ungaro-săsesc, Horea și Cloșca, pe eșafodul construit la Alba Iulia de această dată.

Cât de mult ne-au iubit sașii de-a lungul zbuciumatei istorii a Transilvaniei, citiți aici un text scris de marele patriot român Vasile Stoica din Avrigul Sibiului, un ardelean care a fugit din imperiul austro-ungar ca să lupte cu arma în mână alături de frații români pentru Marea Unire: Propaganda mincinoasă despre armonia dintre sași și români este departe de adevărul istoric. Ca răsplată pentru atrocitățile săsești asupra românilor ardeleni, acum presa obedientă sasului de la Cotroceni le cântă ode de slavă acestor imigranți ai Evului Mediu, iar denumirile românești sunt înlocuite cu altele germane. Este bine să nu semănăm discordie între etnii, dar nici nu avem voie să uităm ceea ce s-a întâmplat în trecut, fiindcă atunci vom fi obligați să permitem istoriei să se repete. Este anormal și degradant să te umilești, lingușind și ridicând sașii în slăvi, după ce strămoșii tăi au fost uciși, exploatați și batjocoriți de către neamul lor!

Jean Claude Juncker, președintele Comisiei Europene și agent electoral iohannhist despre „parastasul” Brexit din anul 2019 – an electoral pentru Klaus Werner Iohannis: „Dorința mea este ca acest summit să fie ținut în frumosul oraș vechi Sibiu sau Hermannstadt, așa cum îl știu eu.” Manipulatorul post evreiesc Pro TV a tăiat, atunci când a prezentat știrea, partea cu „Hermannstadt, așa cum îl știu eu”. De unde știe boșorogul sterp, la fel ca Iohannis și Merkel, de Hermannstadt? De la Iohannis, fiindcă Juncker era premierul Luxemburgului în anul 2007, când Sibiu a fost capitală culturală europeană împreună cu orașul Luxemburg și cei doi s-au tot vizitat reciproc tot anul respectiv, amândoi fiind servitori devotați ai globalismului iudeo-masonic. Klaus Werner Iohannis, care a numit Sibiul ca fiind capitala sașilor, în cuvântarea de la sărbătoarea anuală a acestora, a promovat permanent în străinătate denumirea germană Hermannstadt, în total dispreț față de români și de numele oficial al orașului.

Chiar și inscripționarea indicatoarelor rutiere, de intrare-ieșire în oraș, cu textul Sibiu – Hermannstadt este ilegală, deoarece sașii nu reprezintă 20% din populația Sibiului, ca să fie justificată astfel aplicarea Legii 215/2001 privind inscripționarea bilingvă!

Populația municipiului Sibiului la ultimul recensământ (2011): 147.245 locuitori, din care germani 1.561, adică 1,06 % din totalul populației.

Populația municipiului Sibiu după etnii. Click pe imagine pentru mărire!

În ciuda acestor manipulări sau poate chiar din cauza reușitei acestei strategii propagandistice, noi continuăm să-i lingușim pe germani, ba există și români dobitoci care sunt tare mândri că sunt conduși de un „neamț”, care a fost numit Gauleiter peste colonie. Doar naivii – ca să nu spun „proștii grămadă”! – pot să creadă că Iohannis a fost ales prin vot, el fiind doar o marionetă cu misiuni clare în România: jefuirea țării și dezmembrarea ei.

Iohannis, Juncker și Merkel, trei germani din țări diferite care slujesc același interes comun.

Nemţii ne-au urât dintotdeauna şi ne-au considerat trădători pentru întoarcerea armelor din 23 august 1944, uitând că mai întâi ne-au trădat ei prin Dictatul de la Viena (30 august 1940), când au dat ungurilor jumătate din teritoriul Transilvaniei. La fel, germanii ne-au trădat şi prin Pactul Ribbentrop – Molotov (23 august 1939) când s-a pecetluit soarta Basarabiei, care a fost răpită de URSS în iunie 1940!

 Germania vrea să dezmembreze România, la fel cum a procedat cu Iugoslavia şi Cehoslovacia! Nu-i o noutate, deoarece şi în trecut prusacii „ne-au purtat sâmbetele” şi prin Pactul odios Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 Germania a fost de acord ca prietenii lor de la vremea aceea, sovieticii, să-şi pună labele jegoase pe Basarabia! Ceea ce ceștia şi fac în iunie 1940! Prietenia germano-rusa din 1940 a reînviat în anii aceştia şi Germania ne obligă şi acuma să recunoaştem acelaşi pact ticălos, o dovadă că istoria este ciclică şi se repetă: http://adevarul.ro/international/europa/rusine-germania-rusia-someaza-romania-recunoasca-pactul-ribbentrop-molotov-1_5253fd44c7b855ff5613639d/index.html Aceiaşi nemţi, care i-au urât pe romani dintotdeauna, considerându-i rasă inferioară, au dat ungurilor jumătate din Transilvania prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940!

În plus, Germania sprijină şi acuma Ungaria în pretenţiile ei revizioniste, fiindcă ungurii au fost aliații cei mai de nădejde ai nemţilor de-a lungul istoriei! În multiplele întâlniri dintre Helmut Kohl şi Mihail Gorbaciov (11-15 iunie 1989 în RFG, 19 iulie 1990, la Jeleznovodsk şi septembrie 1990, la Geneva) când s-a pecetluit soarta blocului estic comunist, s-au trasat viitoarele zone de influenţă, exact cum o făcuseră pe vremuri Ribbentrop şi Molotov.

Helmut Kohl şi Mihail Gorbaciov.

În linii mari cam astea erau cele stabilite: Rusia să nu se opună divizării Cehoslovaciei, viitoarea republică Cehă va trece sub „aripa ocrotitoare” a Germaniei în scop de asimilare ulterioară; Ungaria, susţinută de Germania, va recâştiga teritoriile pierdute prin Tratatul de la Trianon (1920); Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei pentru a asigura acolo un standard al vieții mai ridicat decât cel din Slovacia, făcând astfel mai atractivă ideea unificării Slovaciei cu Ungaria; după dezmembrarea Iugoslaviei, Croaţia si Slovenia vor intra în sfera de interese economice a Germaniei; unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, daca naţionaliştii ucraineni ar desfăşura „activităţi distructive”; în afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angajează să nu intervină în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice. Cancelarul german a insistat ca Transilvania să revină Ungariei. Acesta a fost şi scopul luptelor stradale din martie 1990 de la Târgu Mureş: Transilvania trebuia sa fie primul „Kosovo” din Europa, dar nu a ţinut şmecheria, din fericire pentru România! Germanii, în ura lor istorică faţă de sârbi, au dezmembrat Iugoslavia şi tot ei au împărțit în două Cehoslovacia! După căderea Cortinei de Fier, doar Germania s-a unificat în Europa, în timp ce alte ţări s-au dezmembrat şi se vor mai fragmenta! De ce nu s-a unit şi Romania cu Moldova? De aceea, pentru că nu au vrut germanii şi ruşii!

La fel, s-a mințit propagandistic și manipulator, prin intermediul televiziunilor aflate sub control sionist, despre cum ne-au salvat pe noi străinii, despre binefacerile regilor germani, prin rescrierea istoriei și omitere faptelor reprobabile ale veneticilor încoronați și încornorați.

Intoxicarea cu regii germani și „minunile” făcute de ei pentru români este un fals, la care s-a lucrat intens din 1990 încoace. Ba, se pare că „germanii” mult lăudați au fost evrei, conform celor spuse de Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern, afirmații care i-au adus și moartea, aruncată în mod mincinos și infam asupra legionarilor. Afacerea Strousberg, un fel de „Bechtel” pe vremea lui Carol I, prin care statul român a fost păcălit de către nemți cu sume uriașe de bani, prin acte de corupție la nivel înalt, este trecută sub tăcere. La fel, s-a uitat răscoala din 1907 cu mii de răzvrătiți împușcați, când sub Carol I țăranii români trăiau ca în Evul Mediu, țara noastră fiind cea mai înapoiată din Europa. De fapt, Carol I a abdicat, înainte de moarte, fiindcă nu a vrut ca România să lupte împotriva nemților cărora el le rămăsese loial toată viața. Ferdinand a fost un pămapălău care, la fel, s-a opus războiului împotriva nemților și austriecilor, fiind împiedicat să semneze predarea necondiționată a întregii țări (pacea de la Buftea) doar de regina Maria. În fond, singurul „rege bărbat” și care a iubit cu adevărat România a fost… regina Maria. Dar, din păcate pentru cei cu filogermanismul în cap, ea a avut tată englez și mamă rusoaică!

S-au organizat, în scopul promovării străinilor, emisiuni televizate cu clasamente ale celor mai mari„români”, unde s-a încercat impunerea regilor germani pe primele locuri, în detrimentul domnitorilor români. Evreul comunist Richard Wurmbrand, convertit la evanghelism lutheran, un personaj de care nu auzise nici dracu’, a fost scos prin „vot popular” pe locul cinci în acest clasament făcut de niște proști ticăloși și manipulatori pentru alți proști, naivi și manipulabili: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mari_rom%C3%A2ni

Evreul bolșevic Richard Wurmbrand a executat trei ani de închisoare la Doftana, din 1929 până în 1932, în calitate de comunist ilegalist. A terminat cu comunismul și iudaismul, convertindu-se la evanghelismul luteran din oportunism, în anul 1937, când Adolf Hitler era deja pe cai mari în Europa. Toți sașii din Transilvania erau evanghelici luterani (Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană) și hitleriști mai fanatici decât nemții-nemți din Germania. Sașii transilvăneni s-au înscris în organizația nazistă Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) și ulterior s-au înrolat voluntari în Waffen SS. (Vezi articolul Înrolarea etnicilor germani din România în unități SS (1939–1943))

Richard Wurmbrand era în „trend” arian, cu numele său german și convertit la religia lor, devenit chiar pastor luteran, respectivul avea deja o nouă identitate. Tipic pentru infiltrarea evreiască în toate culturile lumii și în interiorul popoarelor Europei! Să cităm din materialul clientului, progresiștii multiculturali de la „Adevărul”: „În 1937, aflat într-o perioadă de depresie după dezamăgirea produsă de comunişti, Richard Wurmbrand este convertit la creştinism de către un tâmplar sas din oraşul Săcele, pe nume Christian Wölfkes, care îi înmânează o biblie.” (http://adevarul.ro/locale/iasi/destinul-cutremurator-romanului-richard-wurmbrand-unul-cei-mai-influenti-crestini-omenirii-schimbat-veci-gandirea-sua-despre-comunisti-1_551bffb4448e03c0fd1e74dd/index.html)

Dar, „socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă”, așa că nici lui Richard Wurmbrand nu i-a ieșit planul. După război, deși pastor evanghelic, Wurmbrand face propagandă sionistă. Cităm din aceeași sursă de mai sus: A continuat să susţină cauza evreilor, militând pentru înfiinţarea unui stat pe teritoriul Palestinei, iar în preajma anului 1945, s-a manifestat dur împotriva regimului comunist.” Dacă a văzut că nu a fost un vizionar și a ales tabăra greșită, prospătului „creștin” sionist nu i-a mai rămas decât să zgândăre, provocator, cu bățul un rahat uscat, fiind arestat în 1948 de foștii lui colegi, evreii bolșevici, după care s-a autovictimizat, tot în bună tradiție evreiască. În 1966 a emigrat în SUA, de unde a acuzat permanent România de toate relele posibile, începând cu așa-zisul holocaust și terminând cu suferințele lui personale din temnițele comuniste ale bolșevicilor evrei, făcând abstracție că la originea acestor nenorociri au stat exact foștii lui camarazi, ale căror politici și religii le-a îmbrățișat pe rând!

Alogenii care au condus și conduc România cu sprijinul partidelor politice trădătoare, din 1990 până în prezent, au reușit să golească țara de români ca să creeze spațiu vital pentru alte popoare, care deja ne invadează. Unele fățiș, prin mult trâmbițata migrație a „refugiaților”, altele subtil și mult mai pervers. Departe de mine gândul de a mă erija în oracol, dar tare mă tem că peste foarte puțini ani românii vor deveni străini în țara lor!

                                                                                                                       Marius Albin MARINESCU

http://www.justitiarul.ro/

Publicat în ROMANIA (distrusa) | Lasă un comentariu

Directorul austriac al unei companii din Linz a recunoscut că a dat milioane de euro mită oficialilor români


  De ce nu avem căi ferate pe care trenurile să poată circula „ca-n Vest”? Răspunsul poate fi dat de […] 

De ce nu avem căi ferate pe care trenurile să poată circula „ca-n Vest”? Răspunsul poate fi dat de povestea de mai jos.

Directorul unei companii austriece a recunoscut că firma pe care o reprezenta a dat șpagă 20.000.000 de euro unor foști miniștri și parlamentari pentru reabilitarea unor tronsoane de cale ferată.

Austriacul Josef Hornegger, cercetat pentru complicitate la dare de mită și complicitate la cumpărare de influență, a încheiat cu procurorii DNA un acord de recunoaștere a vinovăției.

În acordul de recunoaștere a vinovăției se arată că între 2005 și 2014 oficiali români sau persoane cu influență asupra acestora ar fi primit aproximativ 20 de milioane de euro pentru reabilitarea unei alte linii de cale ferată care fusese deja realizată de aceeași companie.

În perioada 2009 – 2013, Josef Hornegger, directorul reprezentanței din România a companiei austriece, a contribuit la negocierea și plata unui comision de 10% către oficialii romani implicați.

În prezența avocatului, Hornegger a declarat că recunoaște comiterea faptelor și este de acord cu pedeapsa de trei ani cu suspendare propusă de procurori.

Inculpatul Hornegger Josef a contribuit la remiterea cu titlu de mită a mai multor sume de bani unor oficiali din cadrul Ministerelor de Finanțe și Transporturi.”, se arată într-un comunicat al DNA.

Constantin Dascălu, pe atunci secretar de stat în Ministerul Transporturilor, a primit 1.114.000 de euro.

Fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu (foto) a primit 2.182.000 de euro.

Banii au fost dați în legătură cu tronsoanele de cale ferată București-Câmpina și București-Constanța.

Reabilitarea tronsonului de cale ferată București-Constanța era evaluată la aproape jumătate de miliard de euro, dar la finalul lucrărilor suma s-a dublat.

Trenurile ar fi trebuit să circule cu viteze cuprinse între 160 și 200 km/h, constructorul fiind asocierea Swietelsky – Wiebe – Takenaka.

În 2009, constructorul a sistat lucrările motivând că nu și-a primit banii de la CFR. Până în decembrie 2008, se făcuseră lucrări în valoare de aproximativ 210.000.000 de euro.

Josef Hornegger a mai recunoscut că pentru a da șpagă a obținut de la compania pe care o reprezenta, prin intermediul unei firme off shore, suma de 1.100.000 euro.

„Prin prezentul acord s-a solicitat instanței de judecată confiscarea sumei sus menționate, iar în cauză s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unui imobil ce aparține inculpatului. De asemenea, aceeași măsură a fost dispusă și asupra a 45 de părți sociale pe care inculpatul le deține în cadrul a două firme”, mai precizează comunicatul DNA.

Austriacul este asociat la două firme din Ploiești înregistrate la aceeași adresă: Consagrar-Group SRL din Ploiești, firmă care are ca obiect de activitate cultura vegetală combinată cu creşterea animalelor, și Undercover Sun SRL care se ocupă de întreţinere corporală.

Hornegger a fost administrator al Swietelsky Baugesellschaft M.B.H. Linz Sucursala București.

În prezent această firmă are trei administratori: un austriac, un neamț și un român cu cetățenie germană: Victor Adrian Bieltz.

Bieltz este administrator și la Swietelsky Constructii Feroviare SRL deținută tot de firma austriacă. El a fost asociat și cu fiica lui Gavrilă Mănăilă, fost director regional, în cadrul CFR SA Regionala CF Bucureşti.

În acest dosarul în care Hornegger a recunoscut că a dat șpagă mai este cercetat și fostul deputat Cristian Boureanu, (foto) finul lui Vlădescu. Acesta a fost nașul de cununie a lui Boureanu pentru ca mai apoi să fugă-n lume cu fina și să se căsătorească cu ea.

DNA a stabilit în mai 2018 pentru fostul ministru de Finanțe Sebastian Vlădescu o cauțiune de 1.000.000 euro. Imediat, acesta s-a dus la bancă și a depus banii într-un cont special. Lingouri de aur în greutate totală de trei kilograme și mai multe imobile ale lui Vlădescu sunt gaj în acest dosar.

În cazul lui Mircea Ionuț Costea (foto), cumnatul fostului candidat la președinția României, Mircea Geoană, DNA a stabilit o cauțiune de 1.500.000 euro. Și el s-a grăbit să depună 300.000 euro în contul special indicat de DNA. Mai multe imobile în valoare de 1.413.000 euro sunt puse gaj până la finalizarea anchetei și procesului.

Cercetat în acest dosar, Costea a fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, director adjunct în cadrul Băncii Europene de Reconstrucție și Dezvoltare, președinte al Raiffeisen Banca pentru Locuințe, președinte al Eximbank.

Am descris legăturile lui Ionuț Costea cu mai mulți afaceriști controversați, între timp condamnați, în articolul Rețeaua lui Șchiopu, protejată de DIICOT.

Constantin Dascălu, fostul secretar din Ministerul Transporturilor, a depus 500.000 de euro în cont așa cum i s-a impus de către procurori, iar lui Boureanu i s-a pus gaj pe imobile evaluate la puțin peste 200.000 euro.

Infracțiunile de corupție au fost comise în legătură cu încheierea și executarea contractelor de reabilitare a liniei ferate București – Constanța, precum și cu recuperarea TVA restante pentru lucrări de reabilitare efectuate la București – Câmpina.

Pentru ca șpaga să ajungă unde trebuia banii au plecat de la firma străină printr-un circuit în care a fost interpusă o societate de avocatură, mai multe firme afiliate acesteia și o serie de firme și contracte fictive.

Conform DNA, Ionuț Costea a primit aproximativ 4,5 milioane de euro în baza unor contracte fictive încheiate cu firme deținute sau controlate de către persoane apropiate.

Mai mult, el a beneficiat de decontarea contravalorii serviciilor turistice efectuate de el și membrii familiei în perioada 2008 – 2014, a primit folosința unui autoturism de lux, i s-a plătit aportul la majorarea capitalului unei firme.

În 2009 reprezentanții „Swietelsky” au ajuns la o nouă înțelegere privind plata unui comision de 10% din sumele încasate de la statul român în baza acelorași contracte de reabilitare a căii ferate.

Noua înțelegere a venit ca urmare a schimbărilor politice și a crizei economice care a dus la întârzierea plății facturilor.

Între decembrie 2009 și septembrie 2010, Vlădescu, Boureanu și Dascălu au acceptat să primească câte 2.000.000 de euro, susțin procurorii DNA.

A fost creat un nou circuit fictiv în care au fost interpuse mai multe firme cu sedii sociale în paradisuri fiscale care aveau conturi deschise la bănci din Cipru și Elveția prin care au tranzitat banii.

Dascălu a primit 1.114.000 de euro în conturile bancare ale unor firme situate într-un paradis fiscal controlate de persoane apropiate.

Boureanu Cristian a primit aproximativ 2,2 milioane de euro, din care 1.053.500 euro în numerar, iar restul sub forma unor servicii turistice, plata aportului la capitalul a două firme la care era asociat și alte plăți solicitate de către acesta.

Procurorii DNA desfășoară în continuare acte de urmărire penală față de inculpații Vlădescu, Costea, Dascălu, Boureanu și Mihaela Mititelu.

Anchetatorii susțin că Mihaela Mititelu era în perioada comiterii acestor fapte o apropiată a conducerii CFR.

Pentru ea, procurorii DNA au stabilit în mai 2018 o cauțiune de 1.000.000 de euro, Mititelu fiind acuzată de trafic de influență și complicitate la luare de mită.

I s-a pus gaj pe bunuri în valoare de 903.500 euro și a depus la o bancă 95.000 de euro drept cauțiune.

Inculpata Mititelu Mihaela a primit sume de bani totalizând aproximativ 3 milioane de euro, în baza unor contracte fictive încheiate cu firme deținute sau controlate de către ea sau persoane apropiate.”, se arată într-un comunicat al DNA.

                                                                                                                    Adrian MOGOȘ

Sursa: https://newsromania.net/justitie/directorul-austriac-al-unei-companii-din-linz-a-recunoscut-ca-a-dat-milioane-de-euro-mita-oficialilor-romani/

http://www.justitiarul.ro

Publicat în ECONOMIE-FIRME-BANI | Lasă un comentariu

Cronologia demersurilor pentru înființarea pe banii românilor a unui așa-zis „muzeu al holocaustului din România”, de unde să fim acuzați cu minciuna că suntem ucigași de evrei


  Istoricul cazului așa-zisului „Muzeu național de istorie a evreilor și al holocaustului din România” băgat pe gâtul românilor pe […]

 

Istoricul cazului așa-zisului „Muzeu național de istorie a evreilor și al holocaustului din România” băgat pe gâtul românilor pe banii lor și – culmea! – într-un palat numit „Dacia”,  de unde să fim acuzați că suntem un neam de asasini participanți la un genocid etnic pentru care nu există dovezi concrete!

Procesul împotriva înființării Muzeului Ilegal al Holocaustului la palatul Dacia, în locul Pinacotecii Municipiului București: Istoricul cazului

2009 – Erste-Bank scoate la vânzare Palatul Dacia-România de pe str. Lipscani nr. 18-20, monument istoric clasa A.

30.08.2012 – Primarul general Sorin Oprescu propune și Consiliul General aprobă:  Hot.134/2012 prin care Primăria București inițiază programul „Pinacoteca Minicipiului București”, unde primul obiectiv este găsirea unui spațiu de expunere

28.06.2013 – Primarul general Sorin Oprescu propune și Consiliul General aprobă:  Hot.180/2013, prin care Primăria București cumpără cu 14 milioane de euro Palatul Dacia-România pentru expunerea colecției Pinacotecii

Primăria ține clădirea nefolosită timp de doi ani.

29.02.2016 – Consiliul General aprobă Hot.40/2016, prin care administrarea clădirii este dată Direcției Dezvoltare și Investiții a Primărei, cu scopul de a se demara lucrările de amenajare

Prefectul Bucureștiului a contestat în instanță Hot. 40/2016 pentru tehnicalități juridice minore și astfel a blocat posibilitatea de finanțare a lucrărilor de amenajare.

6.03.2016 – 11.03.2016 – Vizita de stat a președintelui Klaus Werner Iohannis în Israel.

8.03.2016 – Președintele Iohannis vizitează Muzeul holocaustului „Yad Vashem” din Ierusalim, unde declară: „Sunt pe deplin hotărât să sprijin înfiinţarea în România a unui Muzeu al Evreilor şi Holocaustului. Voi discuta cu Guvernul să avem un plan concret cât de curând”… „profesorii şi elevii români să vină şi să înveţe despre Holocaust” … „un astfel de muzeu ar produce transformări în planul mentalităţilor societăţii”.

7.07.2016 – Comitetul Evreiesc American își trimite directorul executiv în România pentru a stabili împreună cu președintele Iohannis și cu primul ministru Cioloș înființarea unei  „structuri educaționale instituționalizate care să furnizeze cursuri de pregătire pe tema Holocaustului”.

30.08.2016 – Primul ministru Cioloș semnează Hotărârea de Guvern nr.  625/2016, care este baza juridică pentru înființarea unui „muzeu de istorie a evreilor din România”, cu bani publici, de către „Institutul Național pt Studierea Holocaustului din România –Elie Wiesel”.

Simultan, HG 625/2016 trece Institutul „Elie-Wiesel” în directa subordine a primului ministru, astfel încât finanțarea acestuia se face discreționar de către primul ministru

20.09.2016  – Doi reprezentanți ai Muzeului Holocaustului din Washington vin în România și dicută cu liderii PSD, PNL și UDMR.  „Este vorba de o simplă construcție de agendă”, a precizat directorul Institutului „Elie Wiesel”… Liviu Dragnea: „Nu am renunțat să le ofer tuturor tinerilor din România promovarea toleranței…”

21.09.2016 – Cei doi reprezentanți ai Muzeului Holocaustului din Washington stabilesc cu Primarul General Gabriela Firea, în prezența unui oficial al Ambasadei SUA, ca Primăria Bucureștiului să ofere gratis o clădire Institutului „Elie Wiesel”, în care să amenajeze muzeul de istorie a evreilor.

23.09.2016 – Institutul „Elie Wiesel” depune la Primăria București o cerere de atribuire a Palatului Dacia-România în care să organizeze muzeul de istorie a evreilor precizat în HG 625/2016

29.09.2016 – Primarul General Gabriela Firea a propus și Consiliul General a aprobat ÎN UNANIMITATE Hotărârea nr. 285/2016, prin care „Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel” primește drept de administrare pe vecie pentru Palatul Dacia-România.

10.10.2016 – Primarul Gabriela Firea a participat la inaugurarea Pieţei „Elie Wiesel” din București, alături de Hans Klem, ambasadorul SUA, Alexandru Florian, directorul Institutului pentru Studierea Holocaustului „Ellie Wiesel”și Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, cu prilejul Zilei Naţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului în România.

Primarul Gabriela Firea la inaugurarea Pieţei „Ellie Wiesel” împreună cu ambasadorul Hans Klemm și alte oficialități.(Foto Inquam Photos / Mircea Manole)

10.10.2016 – Președintele Iohannis se referă la viitorul muzeu al evreilor: „suntem pe deplin hotărâţi să devenim lideri regionali în promovarea cunoaşterii Holocaustului … extinderea programelor educaţionale pentru funcţionari publici, magistraţi, oameni politici, diplomaţi, personalul din structurile de ordine şi siguranţă publică.

28.10.2016 – Începe procedura juridică de contestare a Hotărârii 285/2016 prin depunerea de plângeri prealabile

27.01.2017 – Se depune la Tribunalul București cererea de anulare a Hotărârii 285/2016, pârâții fiind: Primarul General, Consiliul General și Instituția Prefectului Municipiului București

Conform legislației, din acest moment și până la pronunțarea unei decizii de către instanță, Hotărârea 285/2016 nu mai poate să producă efecte. Până nu se termină procesul, orice discuții oficiale și aranjamente privind muzeul de istorie a evreilor în Palatul Dacia – România pot fi considerate ca presiuni politice asupra justiției.

14.03.2017 – Doi directori ai Muzeului Holocaustului din Washington vin la București și discută cu Liviu Dragnea despre înființarea muzeului, în prezența ambasadorului SUA, Hans Klemm.

16.03.2017 – Cei doi directori și ambasadorul SUA discută și cu primul ministru Sorin Grindeanu despre înființarea muzeului. Îi propun funcția de membru de onoare în comitetul de conducere a muzeului. Îi acordă funcția de membru în „Comitetul Consultativ pentru Realizarea Muzeului”.

17.03.2017 La Palatul Victoria se desfășoară prima reuniune internațională a „Comitetului Consultativ pentru Realizarea Muzeului”.

27.04.2017 Consiliul General a aprobat Hotărârea 153/2017 prin care se ignoră obligativitatea de a aștepta decizia Tribunalului și permit în continuare Institutului „Elie Wiesel” să preia clădirea și să investească în amenajarea muzeului. În cazul în care Primăria va pierde procesul, Consiliul General se obligă să returneze Institutului „Elie Wiesel” toată suma investită, indiferent cât.

04.05.2017 – Primul ministru Grindeanu vizitează Muzeul holocaustului din Ierusalim „Yad Vashem”. Grindeanu:  „Guvernul României și Consiliul General al Capitalei susțin înființarea unui Muzeu de Istorie a Evreilor și al Holocaustului în România, fiind deja atribuită o clădire în acest sens în centrul vechi al Bucureștiului”.

04.06.2017 – Comitetul Evreiesc American îl invită pe președintele Iohannis ca oaspete de onoare la Forumul Global al Organizației și îi acordă titlul „Light onto the nations” pentru „promoting Holocaust education”.

15.06.2017 – Primul termen în proces. Juristul Consiliului General susține că nu au primit plângerea prealabilă, deoarece operatoarea de la Biroul de Relații cu Cetățenii nu a introdus în calculator faptul că plângerea prealabilă era adresată și Consiliului General. Prin urmare, consideră că nu a fost îndeplinită procedura plângerii prealabile. Judecătorul a decis că nu se poate invoca propria culpă pentru formularea apărării și acordă un nou termen.

Gabriela Firea, primarul general al Capitalei, decorată cu „Medalia de onoare – Prieten al comunităţilor evreieşti din România”.

21.07.2017 –  Gabriela Firea, primarul general al Capitalei a primit„Medalia de onoare – Prieten al comunităţilor evreieşti din România”. Medalia a fost acordată în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Templul Coral. „Președintele Federației Comunităților Evreiești din România, Aurel Vainer, și-a exprimat recunoștința față de primarul general pentru implicarea personală în realizarea pieței «Dr. Alexandru Safran», sprijinul constant acordat Teatrului Evreiesc de Stat și pentru punerea în valoare a culturii idiș din România, respectul arătat față de evreii din România cu referință specială la decizia privind Piața «Elie Wiesel», implicarea dedicată în soluționarea problemelor apărute în activitatea Federației Comunităților Evreiești din România.”, a informat municipalitatea, prin intermediul unui comunicat de presă.

Gabriela Firea pe pagina ei de Facebook. Click pe imagine pentru mărire!

20.09.2017 – Președintele Iohannis se întâlnește la New York cu liderii principalelor organizații evreiești din SUA: American Jewish Committee, B’nai B’rith International, World Jewish Congress, Anti-Defamation League, Conference of the Presidents of Major American Jewish Organizations și National Coalition Supporting Eurasian Jewry, World Jewish Restitution Organization…. s-a discutat și despre ” promovarea educației privind Holocaustul, inclusiv prin proiectul înființării Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România”.

28.09.2017 – Al doilea termen în proces. Consiliul General al Municipiului București solicită ca Institutul „Elie Wiesel” să devină parte în proces. Se acceptă solicitarea și se acordă termen pentru ca Institutul să-și formuleze apărarea.

09.11.2017 – Al treilea termen în proces. Bucureșteanul Tiberiu Poparad depune o cerere de intervenție. Se acordă termen pentru judecarea acesteia.

13.12.2017 – Informare adresată Primăriei cu privire la intenția de organizare a unei adunări publice pe strada Lipscani, în fața Palatului Dacia-România, cu scop de informare a cetățenilor despre acțiunea în justiție în derulare. Primăria, prin viceprimarul Bădulescu, nu a permis evenimentul, pe motiv că acesta ar contravine Art. 9 lit. a din Legea 60/1991.

11.01.2018 – Al patrulea termen în proces. Solicitare de documente adresată Consiliului General.

17.01.2018 – SUA trimite la București un emisar special care se ocupă de Holocaust, Thomas K. Yazdgerdi, să discute cu reprezentanți ai guvernului și cu conducerea Institutului Elie Wiesel despre muzeu. … „Am auzit că în curând va avea loc licitaţia internaţională. (…) Înţeleg că se doreşte ca muzeul să fie deschis în 2020. Sunt multe de făcut, vorbim de o investiţie de 25 de milioane de dolari”.

19.01.2018 – Președintele Comitetului Evreiesc American vine în România și le cere lui Liviu Dragnea și președintelui Iohannis să-și exprime angajamentul în dezvoltarea și implementarea proiectului Muzeului Istoriei Evreilor și a Holocaustului din România.

22.02.2018 – Al cincilea termen în proces. Repetare solicitare de documente.

22.03.2018 – Al șaselea termen în proces. Imposibilitate de prezentare reclamant.

03.05.2018 – Al șaptelea termen în proces. Înscrisuri depuse la dosar de Primărie și Consiliul General nu au fost aduse la cunoștința reclamantului. Solicitare tremen nou pentru informare și analiză.

16.05.2018 – Prim ministrul Viorica Dăncilă acordă 3 milioane lei către Institutul „Elie Wiesel” din fondul alocat Secretariatului General al Guvernului, pentru a demara o licitație internațională (cea de care a vorbit emisarul special al SUA la 17.01.2018) pentru organizarea muzeului în Palatul Dacia-România. Nota de fundamentare NU precizează nimic despre litigiul asupra amplasamentului muzeului, ca și cum nu ar exista!

14.06.2018 – Al optulea termen în proces. Lipsă apărător.

05.07.2018 – Al nouălea termen în proces. Solicitare interviere martori.

27.09.2018 – Al zecelea termen în proces. Depunere crereri de intervenție Costel Cotârlan-Simioniuc, Liviu Stamate, Jan Pantelimon și prof. Ion Coja.

8.11.2018 – Al 11-lea termen în proces. Prof. Coja depune o a doua cerere de intervenție. Judecătorul informează că toți intervenienții sunt citați pentru a-și susține cauza.în 6.12.2018, care va fi și ultimul termen din proces.

6.12.2018 – Al 12-lea și ultimul termen din proces. Toți intevenienții sunt prezenți. Prof. Coja susține că șefii Comunității evreiești din România au acționat în sens contrar înființării muzeului, prin faptul că au trimis în Israel o mare parte din materialele care ar fi putut deveni obiecte muzeale: arhiva presei evreiești din anii imediat următori instaurării comunismului în România, arhiva cu toate rapoartele privind suferințele evreiești din timpul războiului, săpunul făcut din evrei etc; a prezentat judecătorului imagini cu exemple de manipulare grosolană a adevărului de către memorialiști evrei.

A rămas în pronunțare.

6.12.2018 – Președintele Iohannis se întâlnește la Palatul Cotroceni cu ambasadorul SUA, însoțit de doi directori ai Muzeului Holocaustului din SUA și de directorul Institutului Wiesel.

Iohannis „a subliniat importanța expertizei pe care partenerii internaționali o pot oferi în demersurile privind amenajarea Muzeului Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din București… acest muzeu trebuie să devină o resursă educațională importantă, mai ales pentru tinerele generații.

Cum se simțea judecătorul știind că el urmează să decidă dacă să mai fie sau nu muzeu evreiesc în Palatul Dacia-România, în același timp în care președintele țării discuta cu ambasadorul SUA despre amenajarea muzeului?

 6.12.2018 – Tribunalul dă verdictul: HOTĂRÂREA CGMB 285/2016 A FOST DATĂ CU ÎNCĂLCAREA LEGII ȘI SE ANULEAZĂ

7.02.2019 – Bruxelles, Conferința „Lupta împotriva antisemitismului: o abordare comuna pentru o mai buna protejare a comunitatilor evreiesti din Europa – de la practici la actiuni” cu participarea reprezentanților liceului evreiesc Lauder-Reut din București prin invitația adresată președintelui si fondatorului Complexului Educațional Lauder-Reut, doamna Tova Ben Nun-Cherbis de către premierul Romaniei, Viorica Dancila, în contextul deținerii Presedintiei rotative a Consiliului Uniunii Europene. Cu aceasta ocazie, Viorica Dăncila a reafirmat „angajamentul constant al României în lupta împotriva antisemitismului și a mulțumit pentru implicarea Complexului Educațional Lauder-Reut din București în derularea unor proiecte educaționale destinate tinerei generații, în prezența președintelui Congresului Mondial Evreiesc, ambasadorul Ronald S. Lauder(…)”.

Premierul Viorica Dăncilă și reprezentanții Complexului Educațional „Lauder-Reut” (grup școlar evreiesc fondat de statul Israel în București) la Bruxelles

11.02.2019 – Se face publică motivarea hotărârii.

16.02.2019 – Expiră termenul de 15 zile în care se poate face recurs. Niciuna dintre părți nu a făcut recurs și HOTĂRÂREA RĂMÂNE DEFINITIVĂ

26.02.2019 – Primarul general Firea pune din nou pe ordinea de zi a ședinței de Consiliu General propunerea de hotărâre care numai ce a fost anulată de Tribunal.

La dezbateri, viceprimarul Florescu Michaela-Tomnița (arhitect și cadru universitar) a ținut un discurs care va rămâne de referință în favoarea păstrării Palatului Dacia-România pentru Pinacotecă.

Cu doar 15 voturi DA din 34 necesare, propunerea este respinsă.

27.02.2019 – „Newsweek” publică un articol partizan despre respingerea proiectului muzeului evreilor în Palatul Dacia-România, în care prezintă numai punctul de vedere al Institutului Wiesel, prin directorul său Alexandru Florian. Este pentru a doua oară când se spune că ceva este în neregulă cu muzeul evreilor, în cei doi ani de proces.Majoritatea presei tace în continuare.

11.03.2019 – Primarul general Firea pune pentru a treia oară pe ordinea de zi a ședinței de Consiliu General propunerea de transformare a Palatului Dacia-România într-un muzeu evreiesc. Institutul Wiesel a trimis un reprezentant la ședință și dezbaterile sunt aprinse. Se remarcă trei discursuri: cel patriotard-caragielesc al vice-primarului Aurelian Bădulescu și argumentațiile juridice și logice ale consilerilor Iliescu Cătălin Lucian și Orlando Culea.

Cu 34 de voturi DA din cele 36 necesare, propunerea primarului general Firea a fost din nou respinsă.

13.03.2019 – Ministerul Afacerilor Externe organizează o conferință la care sunt aduși primul ministru Dăncilă, ministrul de externe Meleșcanu și ministrul culturii în fața ambasadorului Israelului și a ambasadorului SUA. Acesta din urmă le amintește de toate intervențiile la nivel înalt pe care le-a făcut de când este el în România pentru înființarea muzeului evreilor în Palatul Dacia-România și îi urechează că au trecut doi ani și nu au făcut nimic.

Directorul Institutului Wiesel: „Vă asigur că în 2022 veţi fi invitaţi să participaţi la deschiderea acestui muzeu.

Prim-ministrul Dăncilă: „Sunt necesare, la nivel naţional, măsuri suplimentare în direcţia fixării în conştiinţa publică a societăţii româneşti, a unor elemente legate de responsabilitatea României în evenimentele din perioada Holocaustului.

13.03.2019 – Guvernul României organizează un eveniment cu titlul „Viitorul memoriei: Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului în România” la care participă reprezentanți ai organizației evreiești internaționale B`nai B`rith, Federația Comunităților Evreiești din România, Institutul „Elie Wiesel”, Muzeurile Holocaustului din SUA, din Ierusalim, din Berlin, din Paris și din Belgia (comunicatul nu precizează pe banii cui s-au deplasast acești oameni) și copii aduși de la Complexul Educațional evreiesc Lauder-Reut din București.

Viorica Dăncilă: „Unul dintre cele mai importante proiecte în curs de desfășurare în acest moment este deschiderea în România a Muzeului Național de Istorie Evreiască și a Holocaustului.

Premierul Viorica Dăncilă, discurs la „Viitorul memoriei: Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului în România”.

David Morărescu, absolvent „Lauder-Reut”: „Sunt orașe în care este periculos să fie purtată kippa, restaurante Kosher care sunt atacate și locuri în care afișarea unor simboluri precum Steaua lui David atrage comentarii negative.

Dalia Goldberg, elevă „Lauder-Reut”: „Bunicul meu, Mircea Goldberg, împreună cu părinții săi și sora mai mică au fost victime ale Holocaustului. La 17 ani, bunicul meu împreună cu tatăl său, a fost forțat să lucreze în condiții inumane. Din fericire, bunicul meu și familia sa au supraviețuit…

Viorica Vasilica Dăncilă cu elevii Complexului Educațional evreiesc „Lauder-Reut”, participanți la Conferinţa internaţională „Viitorul memoriei: Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului în România”.

13.03.2019 – Ziarul „Adevărul” dă startul la o campanie de presă manipulatoare și partizană privind înființarea muzeului în Palatul Dacia-România.

15.03.2019 – PSD exclude din partid pe unul dintre cei doi consilieri generali care au refuzat să voteze pentru cedarea Palatului Dacia-România, pe motiv că a încălcat disciplina de partid.

24.03.2019 – Prim ministrul Dăncilă merge în SUA și participă la conferința AIPAC (Comitetul Americano-Israelian pt Politici Publice). La întrevederea cu liderii AIPAC „a prezentat acțiunile Guvernului României menționând deschiderea unui Muzeu Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului la București.”

27.03.2019 – „Newsweek” și viceprimarul PSD Bădulescu încep o campanie de presă diversionistă cu scopul de a da impresia că consilierii generali au avut motivații antisemite când s-au opus transformării Pinacotecii în muzeu evreiesc.

Bădulescu a jucat rolul antisemitului de serviciu, amenințând că va ridica o statuie Mareșalului Antonescu și cerându-le evreilor „să se întoarcă de unde au venit”. Astfel, a ridicat mingea la fileu organizațiilor evreiești din SUA și le-a oferit pretextul să informeze la nivel internațional că există antisemitism în Consiliul General al BucureștiuluiÎn realitate, Bădulescu a votat de fiecare dată în favoarea muzeului de istorie a evreilor!

Urmează marți 23 aprilie…

23.04.2019 – Ședință a Consiliului General al Municipiului București în care se pune din nou pe ordinea de zi propunerea de transformare a Pinacotecii în muzeu de istorie a evreilor

http://www.justitiarul.ro

Publicat în JIDANI( holocaust). | Lasă un comentariu

UNDELE MALEFICE (documentar)


O investigatie complexa facuta de francezi pe subiectul microundelor folosite in telefonie, computere si aparate casnice. Documentarul este titrat in limba romana, deci nu exista scuze sa nu-l vedeti.
Corporatiile de telefonie trec peste vietile oamenilor, ale copilasilor, cu cea mai mare nepasare intr-o goana nefireasca pentru profit. Profit cu orice pret, chiar si cu pretul vietii victimelor. De retinut ca filmul a fost facut in 2014-2015, deci antenele erau 3G la acea vreme. Astazi discutam de 5G.
Industria de telefonie cere populatiei si societatii sa se adapteze produselor toxice puse de ei pe piata si nu invers. Sunt doar eu care ma revolt de acest tupeu al corporatiilor?
**O sa invatati cateva lucruri noi din acest material, in special daca aveti copii si nepoti.

Despre acest documentar as spune ca este made in France 1000% : S-au folosit camere video ascunse in capacul diplomatelor, camere mascate in false butoniere sau microfoane sub mâneca… Cameramanul înregistra mereu cu câteva minute înainte de începerea interviurilor, dar si câteva minute dupa. S-au înregistrat conversatii private la distanta cu microfoane directionale sau ascunse. Într-un cuvânt, s-a facut munca de copoi sub acoperire, cu întrebari nepoliticoase si usturatoare. S-au pastrat integral opiniile omului de rand, cat si cele ale expertilor . Timp de doua luni am vizionat aproape toate documentarele aparute din 2005 încoace, iar acesta este documentarul cel mai incisiv si mai realist din spinosul domeniu al Undelor electromagnetice ( EM) Nu este un material care sa fie vizionat o singura data. Trebuie vazut si revazut, analizat si luat notite: Viitorul nostru si al copiilor nostri este in joc. Industria vizata a înteles potentialul exploziv al documentarului „Les mouvaise ondes”- Unde malefice: Pe 18 mai 2011, dupa difuzarea acestui documentar pe postul de televiziune France 3, a fost programata o dezbatere televizata cu titlul:” Pericolul antenelor GSM si al telefoanelor mobile”. Nici un reprezentat al operatorilor telefonici nu a dorit sa participe, deci era prevazut un dialog intre realizatorii filmului si diverse asociatii. Mai mult, iata ca se declanseaza cu doar 24 de ore înainte si o greva spontana a celor care montau decorul in platoul de televiziune, ca nici maca realizatorii filmului sa nu se poate exprima… Un documentar pe cinste Vizionare curajoasa.

La comentarii:

Va rog frumos, ce dispositive recomadati anti-EM, de protective impotriva undelor electromagentice plasate pe laptop sau pe telefonul mobil.

Cea mai practica solutie este sa folosesti o tastatura usb si un mouse cu bila (se gasesc adaptoare de la usb la ps2) astfel incat laptop-ul sa stea cat mai departe de corp. Covorasele antiradiatii se pun sub laptop si reduc cam la jumatate radiatia de sub laptop dar nu si deasupra lui. Foloseste laptop-ul pe baterie. Daca esti nevoit sa folosesti incarcatorul vezi sa fie cu impamantare si tine-l cat ma departe de corp. Foloseste internet pe fir acolo unde este posibil, opresete wifi-ul daca nu il folosesti. Atentie nu toate laptopurile au campurile electromagnetice la fel. Am observat ca modelele noi radiaza mai putin, ma refer la radiatiile de joasa frecventa. Pentru telefonul mobil nu am gasit nimic satisfacator, pastrarea distantei fata de corp si mai ales de cap este solutia cea mai buna. Foloseste eventual casti cu tub de aer.

Publicat în PERICOL (5G) | Lasă un comentariu

„Romanasi, sa nu plangeti dupa cășile care va stau goale in tara cand le-oti gasi gata ocupate.”


Imagini pentru Ministerului pakistanez

„”Intre timp, Ministerul Afacerilor Externe de la noi vine cu o precizare cu care are senzatia ca ne linisteste: cica nu e vorba de 500.000, ci de „doar” 20.000. Astia au senzatia ca ne aburesc asa, pe fata.

Intai de toate – reflex profesional – m-am uitat pe HG 34/2019 – text aici, captura atasata la postare:

„Hotărârea nr. 34/2019 privind stabilirea contingentului de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2019
Publicat in MOF nr. 80 – 31/01/2019
Actul a intrat in vigoare la data de 31 ianuarie 2019
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 29 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, aprobată prin Legea nr. 14/2016, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. ”
Articol unic. – Pentru anul 2019 se stabileşte un contingent de 20.000 de lucrători nou-admişi pe piaţa forţei de muncă din România.”

Aha! va sa zica, astia 20.000 sunt cei pentru anul 2019! or, articolele deja ajunse in spatiul public se refera la anul 2019 SI la anul 2020!

De tampiti ce sunt, dau si linkul catre oficialii pakistanezi (Ministerului Informațiilor din Republica Islamică Pakistan( – nu stiu ce-a fost in mintea lor, or fi crezut ca nu citim in detaliu sau ce?! Si, da, din comunicatul nu se refera la 500.000, ci la 1 milion – necesarul pe piata de munca din Romania: „Ambasadorul a spus că România are nevoie de forță de muncă și că România are potențialul de a importa un milion de lucrători calificați și necalificați din întreaga lume.” Iar inainte de asta ce mai spune comunicatul? „His Excellency, Nicolae Goia, Ambassador of Romania to Pakistan, called on Zulfikar Bukhari, Special Assistant to Prime Minister on Overseas Pakistanis & Human Resource Development, to discuss issues of mutual interests.” – adica, pe scurt, initiativa a apartinut lui Goia, NU pakistanezilor.

M-am uitat apoi si pe pagina ambasadorului Goia, unde vad ca ii trimisese articolul din presa pakistaneza un ziarist de-al lor (adica nu vreun oarecare care se plictisea). Niciun comentariu la acel link.

Intorcandu-ne la anuntul Ministerului pakistanez, hai sa citim, legate, urmatoarele: „Zulfikar Bukhari a spus că lucrăm împreună cu Germania pentru a exporta forța de muncă cea mai calificată în conformitate cu viziunea din 2020 a țării. La începutul acestui an, Germania a promis să preia experți în robotică și alte domenii avansate din Pakistan. (…) Ambasadorul (…) a informat asistentul special că România are nevoie de mii de șoferi. (…) Ambasadorul a fost de acord să trimita cât mai mulți șoferi de îndată ce cererea oficială este transmisă de Misiunea Română și mecanismul este elaborat.”

Ati inteles? ambasadorul din Romania ii spune aluia :avem nevoie de 1 milion de lucratori, ala, pakistanezul ii spune „vezi ca forta inalt calificata o trimitem in Germania cu care am batut palma deja”, iar asta al nostru ii spune „bine, trimite-mi soferi – de ordinul miilor”. Adica forta de munca necalificata, ca sa n-o mai dam dupa piersic. Undeva spre 20.000, daca e sa luam in serios anuntul MAE.””

Natalia Onofrei

Publicat în LOCURI DE MUNCA | Lasă un comentariu

Un om de știință român studiază efectele radiaţiilor emise de telefoanele mobile asupra sănătății. Iată la ce concluzii a ajuns…


Profesorul care
studiază efectele radiaţiilor emise de telefoanele mobile: tumori, boli de piele, dureri, insomnii

Romana Draşovean (48 de ani), şef lucrări la Facultatea de Ştiinţe şi Mediu din Galaţi, a încheiat recent un studiu bibliografic al unor cercetări ştiinţifice reprezentantive la nivel mondial legat de efectele radiaţiilor electromagnetice emise de telefoanele mobile asupra sănătăţii celor care le folosesc.

În ultimul, deceniu asistăm la o dezvoltare puternică a tehnologiei informaţionale, tehnologia Wi-Fi şi WiMax luând o amploare fără precedent. Numărul de utilizatori de telefonie mobilă şi timpul pe care oamenii îl petrec utilizând telefonul au crescut semnificativ

”Telefonul mobil a devenit unul dintre cele mai importante obiecte din viaţa noastră. Comunicăm mai uşor, obţinem şi transmitem informaţii rapid. Există însă şi reversul medaliei. Suntem acaparaţi de telefonul nostru din ce în ce mai performant, ne izolăm de cei din jur”, susţine Romana Draşovean, şef lucrări la Facultatea de Ştiinţe şi Mediu din Galaţi.

Dascălul predă fizică generală la Facultatea de Ştiinţe şi Mediu din Galaţi, specializările Chimie, Ştiinţa Mediului şi Fizică Medicală, dar şi la specializările Mecanica Fluidelor şi Hidrodinamica Valurilor la Facultatea de Nave şi are ore de laborator la Fizica Atmosferei şi Hidrologiei, unde studenţii învaţă principiile curgerii fluidelor (lichide şi gaze) şi diverse probleme de vâscozitate pe care le au acestea.

Tumori la cap şi gât, boli de piele, dureri de cap şi insomnii
„Telefoanele mobile emit radiaţii radio. Acestea sunt radiaţii electromagnetice neionizante. Nivelurile de radiaţii radio emise de telefoanele mobile ar putea cauza probleme de sănătate, cum ar fi boli de piele, dureri de cap, insomnii, probleme de concentrare, dureri la nivelul ochilor, deteriorarea progresivă a vederii şi nu în ultimul rând tumori la nivelul capului şi gâtului. Efectul care poate fi sesizat cel mai uşor este încălzirea ţesuturilor. Cu cât expunerea este mai îndelungată şi vârsta utilizatorului este mai mică, cu atât efectul de încălzire este mai puternic”, susţine Romana Draşovean.

Cei mai afectaţi de acest fenomen sunt copii. Radiaţiile radio pătrund mai uşor în creierul micuţilor, absorbind o cantitate mai mare de radiaţii decât la adulţi, iar impactul radiaţiilor electromagnetice este mai puternic. Pentru orice utilizator de telefonie mobilă este foarte important să cunoască care este rata de absorbţie specifică (SAR), care trebuie să fie menţionată pe ambalajul telefonului.

„SAR se defineşte ca energia absorbită pe unitatea de masă de ţesut corporal. Specialiştii recomandă să utilizăm telefoane având o valoare mai mică de 0,2 W/kg. Ei încearcă să dezvolte tehnologii noi, la care valoarea SAR-ul să  fie cât mai mică”, explică Romana Draşovean.

Studiu propriu asupra efectelor telefoniei mobile

Dascălul a ţinut mai multe prezentări în faţa unor copii, oferindu-le sfaturi care să ducă la minimizarea riscurilor pentru sănătate la folosirea telefonului mobil. „Folosirea sistemului hands-free, limitarea duratei convorbirilor telefonice la strictul necesar, ţinerea telefonului cât mai departe de corp, mai ales în timpul somnului şi evitarea folosirii telefonului atunci când semnalul este scăzut, întrucât doza de radiaţii este mai mare”, punctează Romana Draşovean, care a pus în aplicare, la rândul său, toate aceste sfaturi.

Undele radio emise de telefoanele mobile acţionează mai puternic la copii, pentru că, în cazul lor, celulele se multiplică mai rapid şi absorb mai puternic radiaţiile. ”Aceste radiaţii afectează chiar şi ADN-ul. Impactul este mai puternic la copii pentru că ei au un altfel de sistem imunitar. La copii, pe lângă impactul căldurii emise de telefon în corp, undele radio acţionează şi asupra multiplicării celulelor în corp. De aici şi pericolul mai mare pentru copii. Ei sunt mai predispuşi la îmbolnăvire, fiind vorba de dezvoltarea unor tumori la gât şi la cap. Apar probleme şi la articulaţii, la ochi şi probleme de concentrare”, enumeră dascălul câteva dintre problemele medicale cu care se pot confrunta copii şi tinerii care folosesc în exces telefonul mobil.

Romana Draşovean va iniţia un studiu propriu legat de efectele telefoniei mobile asupra sănătăţii umane. Mai mulţi tineri şi copii vor răspunde la un chestionar privind intervalul de timp în care folosesc zilnic telefonul mobil şi dacă îl utilizează doar pentru comunicare sau şi în alte scopuri, cum ar fi socializarea. ”Vom alege un grup de subiecţi care folosesc telefonul mobil mai mult şi un grup care nu pune un accent prea mare pe această tehnologie, urmând să le facem o serie de analize, pe care le vom studia ca să vedem dacă există diferenţe substanţiale între starea de sănătate a acestora”, ne dă câteva detalii Romana Draşovean despre studiul pe care îl va efectua în viitorul apropiat.
https://adevarul.ro

Publicat în SANATATE ( pericol). | Lasă un comentariu

Un antropolog român a dovedit pentru prima oară că poziţia pe cruce a celui ucis diferă de cea prezentată de iconografia creştină. Ce a descoperit?


Antropologul român Nicu Haas a descoperit în 1967 într-un cimitir din Israel singurul schelet al unui tânăr crucificat în urmă cu 2.000 de ani. Omul de ştiinţă a dovedit pentru prima oară că poziţia pe cruce a celui ucis diferă de cea prezentată de iconografia creştină, ne informează Adevarul.ro

După Războiul de Şase Zile care a avut loc în anul 1967, în urma căruia Israelul a obţinut controlul în Peninsula Sinai, Înălţimile Golan şi alte teritorii din Egipt, Siria şi lordania, a început în Ierusalim construirea de blocuri pe locurile unde odată păşteau oile păzite de beduini

Pe colina numită Giv ‘at Ha-Mivtar s-au descoperit o serie de încăperi subterane care făceau parte dintr-un imens cimitir evreiesc vechi de peste două milenii. Era un cimitir diferit faţă de cele moderne: în stânca moale, calcaroasă, vechii locuitori ai acestor ţinuturi au săpat camere mortuare. De jur împrejurul pereţilor camerelor principale au fost amenajate în piatră bănci de doi metri fiecare.

Pe aceste bănci au fost descoperite mai multe schelete complete. După determinările efectuate, şi cu ajutorul obiectelor de ceramică găsite în morminte, specialiştii au stabilit că locurile funerare datau din anii 37 îH şi până la mijlocul primului secol.

Antropologul de origine română Nicu Haas, cel care a dus această ştiinţă în patria urmaşilor lui David, chemat să studieze cele 35 de schelete, a făcut o descoperire uimitoare. În sarcofagul patru se găseau scheletele unui adult şi al unui copil, probabil tată şi fiu.

O inscripţie pe osuar descifrată parţial consemna faptul că acolo fusese înmormântat „Yehohanan Ben“. Yehohanan era un nume ebraic obişnuit în acea perioadă, iar „Ben“ însemna „fiul lui“. Studiind cu atenţie rămăşiţele pământeşti, Nicu Haas a observat că oasele călcâielor adultului, acoperite cu o crustă calcaroasă, sunt străpunse de un cui de fier ruginit, lung de 17 – 18 centimetri. A realizat faptul că se află în faţa unui act de crucificare.

Întâmplarea a făcut ca, în cazul lui, cuiul înfipt în călcâi să fie îndoit şi astfel nu a mai putut fi scos, rămânând acolo timp de 2.000 de ani. După primele estimări, s-a stabilit că actul de crucificare a avut loc la începutul erei noastre, în anul 7, atunci când evreii s-au răsculat împotriva romanilor sau în timpul distrugerii Templului, în anul 70, crucificatul putând fi unul dintre răsculaţi.

Mai mult decât atât. Prin descoperirea sa, omul de ştiinţă român a demonstrat pentru prima oară felul în care romanii aplicau pedeapsa prin crucificare şi poziţia victimei pe cruce, diferită de reprezentarea clasică, acceptată de Biserică. Astfel, el a demonstrat poziţia pe cruce a acestui schelet ca fiind următoarea: picioarele aşezate paralel, ambele străpunse de acelaşi cui la nivelul călcâiului. Membrele inferioare erau unite, genunchii aduşi, genunchiul drept trecând peste cel stâng. Trunchiul era răsucit într-o parte, iar antebraţele întinse şi străpunse de un cui în apropierea încheieturii mâinilor. Corpul propriu-zis stătea cu şezutul pe o bucată din lemn numită sedecula, ataşată de trunchiul vertical al crucii. Poziţia cu genunchii îndoiţi şi braţele întinse îngreuna mult respiraţia victimei care, după o lungă agonie, îşi dădea sufletul, acesta fiind scopul crucificării: de a provoca o moarte lentă cu multă suferinţă.

Lovitura de graţie

Nicu Haas a reprezentat victima cu braţele întinse pe bârna orizontală a crucii şi a dovedit că acele cuie treceau prin oasele antebraţelor la nivelul încheieturii mâinilor şi nu prin palme, aşa cum este reprezentată crucificarea de către biserică. Dacă acele cuie ar fi trecut doar prin palme, acestea s-ar fi desprins de cruce din cauza greutăţii trupului.

Un alt aspect important al descoperirii de la Ierusalim era că acestui crucificat i s-a dat „lovitura de graţie“ pentru a grăbi moartea victimei şi pentru a-i scurta astfel agonia. Uneori, la această metodă se apela la cererea familiei care dorea să-şi îngroape mortul până la apusul soarelui, după obiceiul evreiesc. Lovitura de graţie consta în spargerea oaselor (fibula şi tibia) la nivelul încheieturii picioarelor cu un instrument tăios, printr-o singură lovitură. De această metodă a avut parte şi tânărul nostru: a primit o lovitură de graţie în timpul vieţii şi una la scurt timp după ce a murit pentru a fi coborât de pe cruce.

Pentru prima oară în istorie s-a putut dovedi cu probe materiale felul în care se efectua pedepsirea prin crucificare a omului fixat cu cuie pe un suport de lemn. În reconstituirea crucificării, Nicu Haas a folosit crucea în formă de T din motive istorice. Se pare că acest tip de cruce ar fi fost folosit de egiptenii antici.

Dar cum se explică faptul că deşi crucificarea s-a practicat pe scară atât de largă de-a lungul secolelor şi totuşi nu s-a găsit niciodată vreo urmă de crucificare pe miile de schelete? Una dintre explicaţii ar fi faptul că romanii scoteau toate cuiele după moarte pentru a fi folosite în alte crucificări, din motive economice.

După ce a făcut descoperirea epocală, celebrul antropolog a mers mai departe şi a vrut să ştie cum arăta tânărul crucificat. Folosind o tehnică antropologică proprie, a „îmbrăcat“ oasele cu muşchi şi piele şi a reconstituit figura lui. L-a descris ca fiind un tânăr de 24 – 28 de ani, înalt de 1,67 m, cu trăsături fine, slab. Faptul că nu s-au găsit semne care să ateste faptul că tânărul a depus vreodată  muncă manuală sau că ar fi suferit vreo traumă fizică denotă apartenenţa sa la o clasă superioară.

Este Iisus cel crucificat?

Descoperirea sa a fost publicată iniţial în volumul „Israel Exploration Journal“ din anul 1970, însă a stârnit vâlvă în spaţiul academica şi, în general, în lumea creştină, spune dr. Hava Haas, soţia sa, cea care, după moartea lui Nicu Haas a publicat şi o carte-omagiu pentru soţul său. Volumul conţine aprecieri ale savanţilor din întreaga lume, articole apărute în presa din Israel şi din toată lumea. „Zeci şi zeci de scrisori au sosit din toate colţurile lumii, în care întrebarea principală era dacă se poate dovedi că scheletul crucificatului găsit la Ierusalim era cel al lui Iisus. Nicu a răspuns tuturor că nu va fi niciodată posibil de ştiut. În primul rând, după religia creştină, corpul lui Iisus s-a ridicat în ceruri. De altfel, niciun schelet crucificat găsit, sau care va fi găsit, nu poate avea un semn distinctiv că ar aparţine lui Iisus“, spune Hava Haas.

Metoda crucificării, cea mai ruşinoasă pedeapsă

Crucificarea, ca metodă de ucidere, se folosea cu mult înainte de era creştină. Asirienii şi babilonienii au fost printre primii care au folosit această metodă de pedeapsă. Regele Persiei, Darius, folosind modelul asirienilor, a crucificat 3.000 de oponenţi în Babilon, în anul 519 îen. Acest fapt este menţionat în scrierile lui Herodot. Crucificarea era considerată cea mai ruşinoasă şi mai crudă pedeapsă. Juristul roman Iulius Paulus spunea că este o metodă mai groaznică decât arderea sau sfâşierea de către animalele sălbatice. Seneca se întreba în scrierile sale: „Poţi găsi pe cineva care ar prefera să i se stingă viaţa picătură cu picătură în durere şi agonie de nesuportat decât să moară deodată?“.

  Zeci şi zeci de scrisori au sosit din toate colţurile lumii, în care întrebarea principală era dacă se poate dovedi că scheletul crucificatului găsit la Ierusalim era cel al lui Iisus. Nicu a răspuns tuturor că nu va fi niciodată posibil de ştiut. În primul rând, după religia creştină, corpul lui Iisus s-a ridicat în ceruri. De altfel, niciun schelet crucificat găsit, sau care va fi găsit, nu poate avea un semn distinctiv că ar aparţine lui Iisus.  

Hava Haas, soţia antropologului Nicu Haas

Familia Haas în Bucureşti

Nicu Haas, de la membru PCR la emigrant

Nicu Haas s-a născut în mai 1927, în Bucureşti. Tatăl său, originar din Debreţin, a fost inginer, iar mama casnică. Familia sa purta răni adânci lăsate de legile nedrepte şi de politica împotriva evreilor. Bunicii săi din partea tatălui au fost exterminaţi la Auschwitz, iar tatăl său, fiind evreu, nu a mai putut profesa în România, fiind nevoit să se angajeze în fabrică.

Nici soţia sa, Hava Haas, nu a plecat din ţară cu amintiri plăcute. „Eu pierdusem pe cei doi fraţi mai mari ai mei, ucişi de legionari în pogromul din ianuarie 1941 din Bucureşti“, mărturiseşte femeia. „Amândoi am simţit oroarea regimului şi a ideologiei fasciste, amândoi am simţit nevoia de a lupta împotriva acestei ideologii… Ne-am îndreptat spre Partidul Comunist, crezând că acesta reprezintă aceste principii atât de importante nouă. Eram tineri şi încrezători. Dezamăgirea nu s-a lăsat aşteptată mult timp. Eu am fost exclusă din partid în 1949 ca necorespunzătoare, acuzată de sionism, imperialism şi duşmană a poporului, iar după un timp a urmat şi excluderea lui Nicu, bazată pe acelaşi lozinci, atât de caracteristice acestui partid. Pentru noi s-a deschis un capitol dureros. Am înţeles atunci, la începutul anilor ’50 că am fost induşi în eroare, ca atâtea alte milioane de oameni“.

Nicu Haas şi-a făcut studiile la Bucureşti şi a absolvit Facultatea de Medicină în 1952. A fost preocupat încă din vremea studenţiei de originea şi evoluţia omului, ceea ce l-a determinat să se specializeze şi în antropologie. Încă din perioada studenţiei a fost preocupat de trecutul omului, de evoluţia lui, fiind puternic influenţat în alegerea meseriei sale de lucrările profesorului Francis Rainer, celebru anatomist şi antropolog din România. Ulterior, Nicu Haas a lucrat la Institutul de Antropologie „Francis Rainer“ din România ajungând directorul secţiei de paleoantropologie, care se ocupă cu studiul trecutului omului.

Recrutat în armată

În anul 1958, el şi soţia sa au făcut cerere de plecare în Israel. „Am îndeplinit astfel dorinţa tatălui meu, rabinul Zwi Guttmam. După ce au depus cererea, Nicu Haas a fost retrogradat ajungând simplu tehnician necalificat. Cu toate acestea, a continuat cercetările ştiinţifice până la plecarea sa“, povesteşte soţia sa. În Israel, practic, a introdus ştiinţa antropologiei deoarece până la venirea sa, nu existau antropologi în Israel. Arheologii erau nevoiţi să trimită în străinătate materialele găsite în săpături sau să invite antropologi din alte ţări pentru a le studia.

Deşi nu practica medicina clinică, la un moment dat Haas a fost recrutat ca medic militar. În 1967, a fost trimis în lagărul de la Atlit, unde se aflau prizonieri arabi capturaţi în Războiul celor şase zile. La un moment dat, prizonierii au încercat să se răscoale, dar Nicu Haas a reuşit să calmeze spiritele şi chiar a ajuns să se împrietenească cu unii dintre ei. Când aceştia s-au eliberat, i-au înmânat câte o bancnotă din ţara lor (Egipt, Siria şi Iordania) pe care au scris cuvinte calde de mulţumire, invitându-l să-i viziteze când va fi pace. În decembrie 1974, la 47 de ani, Nicu Haas a suferit un tragic accident, de pe urma căruia nu şi-a mai revenit niciodată. A murit în anul 1987, după 13 ani de comă.

https://adevarul.ro

Publicat în RELIGIE(crestinism) | Lasă un comentariu

S-a demarat un Mega-Proiect de restaurare a Sarmizegetusei Regia. Va costa 31 de milioane de Euro!!!


După decenii în care nu s-a petrecut nimic semnificativ la Sarmizegetusa Regia, un loc în care până și marile descoperiri post 1989 au fost făcute accidental sau de căutătorii de comori, iată că se anunță, în sfârșit, ceva remarcabil.

Astfel, Institutul Naţional al Patrimoniului împreună cu colectivul ştiinţific al şantierului arheologic al cetăţii dacice au prezentat vineri, 05 aprilie 2019, la Deva, documentațiile proiectului de restaurare și punere în valoare a sitului arheologic Sarmizegetusa Regia. Conform acestui proiect, cetatea antică va fi restaurată în așa fel încât turistul va putea să vadă cum arăta aceasta în urmă cu peste 2.000 de ani. Proiectul este foarte ambițios și, dacă va fi realizat, va costa nu mai puțin de 31 de milioane de euro

Iată ce a declarat Ștefan Bâlici, managerul Institutului Național al Patrimoniului: „Este un proiect major cum nu s-a mai făcut în România de mai bine de 30 de ani, un proiect de asemenea anvergură pe un sit arheologic. Acoperim toate aceste trei paliere şi aş zice, dacă m-aş referi la un gest pe care îl facem aici, care mi se pare cel mai important, este acela de recuperare a topografiei antice care e o topografie antropică. Sunt terase geometrice făcute de om, nu e un munte natural, e un munte care a fost prelucrat. În timp, aceste caracteristici geometrice şi rigoarea aceasta a formei s-au pierdut. Noi încercăm să recuperăm în primul rând această topografie şi apoi detaliile arhitecturale în măsura în care ruinele ne permit asta.” (Adevarul.ro)

Practic, realizarea acestui proiect ar face ca antica capitală religioasă a geto-dacilor să își schimbe foarte mult înfățișarea și să se apropie mult de modul în care arăta acest loc cu două milenii în urmă, ceea ce, desigur, ar fi extraordinar.

Conform ziarului Adevarul, „elementele de beton adăugate de-a lungul timpului construcţiilor antice din Sarmizegetusa Regia vor fi eliminate. Vor fi demantelate blocurile de calcar de la Podeni adăugate în zona porţilor de acces ale incintei militare, ca urmare a restaurării de la începutul anilor 1980. Vor fi scoase, de asemenea, şi plintele convexe din calcar de Podeni, adăugate unor temple, a căror înfăţişare actuală denatureză realitatea istorică. Drumul antic pavat va fi refăcut şi vor fi realizate suprafeţe minerale care vor înlocui vegetaţia şi vor pune în evidenţă Templul Patrulater Mare, Templul Patrulater Mic, Templul Circular Mic, Templul Circular Mare, Templul Mare de Calcar, Templul Mic de Calcar, Templul Mare de Andezit. Zidurile antice vor fi recompuse, acolo unde blocurile de piatră s-au prăbuşit ori au ieşit din aliniament. Şi porţile Sarmizegetusei Regia, imaginate în anii 1980 vor arăta altfel.”

Să sperăm că se va trece în curând la fapte și că că cel mai important obiectiv istoric și turistic din zona Parcului Natural Grădiştea Muncelului–Cioclovina va deveni un loc de mare interes nu doar pentru români, ci și pentru turiștii străini!

Daniel Roxin

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în URMASII DACILOR (Sarmizegetusa) | Lasă un comentariu

De la Războiul Troian la… Războiul pentru adevărul istoric despre TRACI. Documente nefalsificate într-o lume a falsurilor istorice


Învăţaţii, care au scris multe cărţi cu coperţi frumoase, în special în vestul Europei, au eşuat de mult în ochii mei. Istoricul Ernest Gamillscheg conchide că „problema istorică a devenit problemă politică, ceea ce n-a înlesnit cunoaşterea adevărului”. Criteriile politice, pe de o parte, şi spiritul ştiinţific şi homerian pe de altă parte, trebuiesc despărţite. Numai aşa pot apărea în Europa cărţi şi documentare de adevărată valoare. Ultimii cincizeci de ani nu au fost generoşi din acest punct de vedere. Cu toate că ei au umplut bibliotecile Europei. Evoluţia europeană a ultimilor 10 ani lasă însă, deasemenea, puţine speranţe pentru viitorul apropiat. 

Totul depinde însă de statul român, dacă va reuşi să-şi apere şi valorifice comorile culturale care stau ascunse – mulţumesc lui Dumnezeu! – în pămîntul ţării. Dar statul român actual şi-a desfiinţat Legea Patrimoniului Naţional! De ce? Căci toate ţările Europei au această lege! Totul depinde de învăţaţii români, dacă ei vor şti să-şi folosească documentele în piatră descoperite, în special, în ultimii 50 de ani. Documente nefalsificate într-o lume a falsificărilor. Pietre care, gravitaţional, pot tăvălui fel de fel de teorii, care mai de care mai fanteziste. 

„În războiul troian erau tot aşa de mulţi zei şi-ntr-o tabară şi-n cealaltă. Asta era o dreaptă şi elegantă viziune, de care modernii – prea pasionat sau prea josnic – nu sînt capabili. Ei vor ca raţionalitatea să fie în orice caz partaică. La începutul civilizaţiei noastre i-a reuşit lui Homer luxul obiectivităţii; la noi, antipozii unei epoci târzii, există, încă, numai loc pentru poziţie” (E.M. Cioran). 

Am vizitat, în vara lui 2001, o expoziţie în Germania, despre Troia. Niciun cuvânt, în toată expoziţia, despre traci, cu toate că troienii erau traci. Deşi, într-o publicaţie germană, Der Spiegel, puteam citi, cu zece ani înainte: „Cumpăna civilizaţiei nu stă, aşa cum cercetătorii pînă acum au crezut, în Orientul Apropiat, ci în Europa. Mii de ani înaintea scribilor templelor sumeriene, preoţii Europei vechi foloseau primele semne de scris ale istoriei omenirii. Învăţătura «ex oriente lux» s-a adeverit, în lumina acestor cunoştinţe”. (Der Spiegel, Nr. 41-1990 ). Se foloseşte acelaşi drum bătătorit, redus la modelul greco-roman. 

«Pelasgii şi Thracii au în realitate multe drepturi să privească ca aducătorii civilizaţiei epocei de peatră în Tesalia, Beotia şi Phocis» scria, în 1912, Ioan G. Andrieşescu, în studiul său «Dacia înainte de Romani». De fapt, Andrieşescu nu făcea decât să confirme ceea ce spusese, despre geto-daci, Clement Alexandrinul, în perioada 150-215 d.Ch: „Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei. Trebuie să mergem mai departe acum, să arăt lămuritor că filosofia greacă a furat din filosofia barbară… Pentru că trebuie să mai spun că cei mai mulţi dintre ei au fost de neam barbar şi şi-au făcut ucenicia printre barbari… Pe Platon îl găsim că laudă pe faţă pe barbari şi îşi aminteşte că atît el cît şi Pitagora au învăţat mai multe şi mai frumoase învăţături, trăind printre barbari”.

Faptul că transferurile culturale s-au făcut dinspre spaţiul Carpaţi-Egee către întreaga Europa, încă din timpurile întunecate şi apoi, timp de o mie de ani, din Bizanţ, este scris cu literă mică. O dorinţă şi a Vaticanului, unde o mulţime de documente din perioada antică şi evul mediu sînt ţinute secret. Există cumva teama că se prăbuşesc diferite mituri? Cu mult înaintea strălucirii Culturii Bizantine şi a aureolei Culturii Greceşti, a plutit pe cerul Europei spiritualitatea şi rafinamentul Culturii Trace: prima mare cultură a Europei. 

(Extras din cartea «O mică incursiune în Cultura Română» de Ioan Mugioiu)

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Creiere manipulate


Creiere manipulate

În anii ’50-’60, peste 100 de militari britanici au primit LSD în doze forte. Aceste experimente vizau să determine ce s-ar produce dacă un duşman ar folosi drogul contra soldaţilor englezi

– Marile servicii de informaţii ale lumii pun stăpânire pe creierul uman. Cu tehnici sofisticate, ei creează indivizi comandaţi: roboţii vii –

La 28 noiembrie 1953, doctorul Frank Ol­son se arunca pe fereastra unui hotel din New York. Zece etaje mai jos, el pu­nea ca­păt de­finitiv depresiilor şi halucinaţiilor care-l chi­nuiau de mai multe zile. Frank Olson ocupa un post ştiinţific pe lângă un organism ultra-secret al ar­matei ame­ri­cane: Chemical Corps Special Ope­rations Division. Or, cu nouă zile înainte, acest orga­nism ac­ceptase o co­laborare cu CIA… care va grăbi moar­­tea nefe­ricitului Olson. Într-o şedinţă orga­ni­zată de Sidheny Gottlieb, şeful serviciilor tehnice de la CIA, acesta hotărăşte să facă o mică experienţă: să testeze efectele drogului LSD pe un subiect care să nu fi fost avertizat. Subiectul respectiv a fost Olson, pe care Gottlieb îl alesese pentru că-i plăcea să le facă farse colegilor. După ce a băut paharul în care Gottlieb vărsase drogul respectiv, Olson a dat, foarte repede, semne de ne­plăcute efecte secundare, mani­fes­tând un comportament „psi­ho­tic”. Sinuciderea n-a fost decât o încheiere aşteptată.
Ţinând cont de sfârşitul tragic al lui Frank Olson, Gottlieb şi patronul său, Allen Dulles, director la CIA până în 1961, au făcut astfel încât farsa cu LSD să rămână învăluită în cel mai deplin se­cret. Căci miza era de proporţii: pro­tec­ţia unui proiect ultra-secret al CIA, cu numele MK-ULTRA.

Spălarea creierului

Creiere manipulateDupă moartea agentului Frank Olson, în 1953, familia acestuia a încercat să dea în judecată CIA, sus­ţinând că tulburările mentale de care suferea în momentul mor­ţii se datorau unor doze de LSD, luate fără stirea lui

MK-ULTRA se născuse dintr-un program secret anterior, cunoscut sub numele de „Blue bird”, al cărui scop oficial era de a contracara progresele so­vietice în materie de spă­lare a creierului. Obiectivele reale ale CIA erau însă cu totul altele. În­tr-o primă etapă, se vorbea de studierea metodelor „ce permit să fie in­flu­enţat comportamentul unui indi­vid”. Ex­perimentele puneau accen­tul pe „narco-hipnoză”, o tehnică ce com­bi­nă psihotropia cu progra­ma­rea hip­no­tică. Proiectul a fost botezat „an­ghi­nare”, căci Dulles era mort după această plantă comestibilă. „Anghi­na­re” era pro­gramul „ofensiv” de do­minare mentală, ce reunea ex­­per­ţi ai serviciilor de in­for­maţii: Ar­mată, Marină şi FBI. Di­men­siunea dată proiec­tu­lui a fost schi­ţată într-un memo­ran­dum din ia­nuarie 1952, în care se punea în­trebarea: „Este posibil ca un individ să fie astfel influenţat, în­cât să ac­ţioneze după cum vrem noi, îm­po­triva propriei do­rinţe, şi chiar con­tra legilor fun­damentale ale natu­rii?”. Mai lim­pede: poate fi fabricat un asasin programabil?
Pentru a răspunde întrebării, CIA a constituit o echipă de elită, ca­pabilă să se ducă, fără preaviz, ori­unde în lume. Misiunea sa: să încerce noile teh­nici de intero­ga­toriu ce garantează că subiectul in­terogat nu va mai păstra în memorie vreo urmă a celor discutate. Au fost utilizate stupefiante în serie, de la marijuana la LSD, trecând prin heroină şi so­dium de pentathol – faimosul „ser al adevărului”.
Chiar dacă primele rezultate erau menite să de­cepţioneze, CIA va persevera în această direcţie a programelor de manipulare mentală. Astfel, se va naşte proiectul arhiconfidenţial MK-ULTRA, în data de 13 aprilie 1953. De o amploare neobişnuită, pro­iectul nu era cunoscut la acea dată decât de eşa­loa­nele superioare ale direcţiei CIA şi privea în­cercările de utilizare a drogurilor ilegale în scopuri ope­ra­ţio­na­le. Alte proiecte ce constituie MK-ULTRA sunt orientate spre electronică, unul dintre ele tre­bu­ind să exploreze posibilitatea de „activare a or­ga­nis­mu­lui uman prin telecomandă”. Este vorba să fie creat spionul ideal, cel care nici măcar nu ştie că spi­o­nează?

Experienţe ilegale

CIA a ieşit de mai multe ori din legalitate prin punerea în fapt a proiectului. De la crearea sa, în 1947, şi până în 1981, CIA a operat doar în afara te­ritoriului american. Or, de la începerea proiectului, echi­pa de la MK-ULTRA a contravenit acestei dispoziţii a Congresului şi a întreprins experimente pe cetăţeni ame­ricani, rezidenţi pe solul na­ţional.
Nu există, bineînţeles, o i­dee exactă asupra seriei de ex­perimente ilegale: Richard Helms, unul dintre arhitecţii proiectului, de­ve­nit director la CIA în 1966, a ordonat dis­trugerea arhivelor MK-ULTRA cu puţin timp înain­tea plecării sale de la Agenţie, în 1973. În ciuda aces­­tor precauţii, mai multe docu­mente, prost arhi­va­te, au ieşit la suprafaţă la sfârşitul anilor ’70: ele dau o idee asupra orientării proiectului MK-ULTRA.

Cobaii negri

S-a aflat, astfel, despre odioasa manipulare con­dusă de dr. Harris Isabel, director la Public Service Hospital din Lexington, în Kentucky – o instituţie specializată în toxicomanie. Solicitat de CIA pentru a elabora o gamă de droguri „sintetice”, dr. Isabel a început experimentarea lor pe pacienţi negri din cadrul instituţiei, administrând zilnic acestor „cobai” doze de LSD, de mescalină, de marijuana, de scopo­lamină şi de alte substanţe. În schimbul participării lor la aceste „cercetări”, co­baii aveau dreptul la in­jecţii cu morfină de ex­ce­lentă calitate, până la de trei ori pe zi, după gradul în care colabo­ra­seră. Che­mat să dea so­coteală în 1975, în faţa Senatului, Dr. Isabel n-a văzut nici o con­tradicţie în faptul că a fur­nizat droguri de înlocuire to­xi­comanilor, în loc să-şi facă datoria să-i vin­de­ce. În faţa indignării pro­vocate de aceste dez­văluiri, CIA a afir­mat că ar fi pus capăt pro­gramelor sale de ma­nipulare men­tală. Un oarecare Victor Mar­chetti, însă, agent CIA timp de 14 ani, se ho­tărî să alerteze opinia publică: după el, afir­maţiile Agenţiei erau doar minciuni.

Implanturi cerebrale

Creiere manipulate

Supusă focurilor presei, CIA a început să mi­ni­malizeze succesele programului MK-ULTRA, pre­tinzând că proiectul n-ar fi dus la o descoperire con­­cretă. Această declaraţie a fost infirmată şi de un alt agent CIA, Miles Copeland, care i-a măr­turisit unei ziariste: „Subcomisia Congresului care a anchetat acest gen de activitate n-a avut decât o vagă idee despre ceea ce se petrecea”. În schimb, o altă sursă au­torizată din cadrul Informaţiilor pre­cizează că, în­cepând din 1963, Agenţia şi-a in­tensificat eforturile în privinţa psihoelectronicii, con­siderând că nu mai avea nimic de scos din nar­co-hipnoză.
Aşadar, José Delgado, neuro-fi­zio­logist la Yale Uni­­versity School, se interesa în special de stimu­la­rea electronică a creierului. El şi-a dat seama că pu­tea exercita o pu­tere conside­ra­bilă asu­pra subiec­tu­lui, implantându-i în cu­tia cra­nia­nă o mică sondă. Cu un ins­­­tru­ment numit de el „stimoceiver”, co­mandat de unde radio în modulaţie de frec­venţă, el putea orchestra electronic o întreagă serie de reacţii umane ca: mânia, dorinţa sau oboseala.
„Oamenii pot fi comandaţi apă­­sând pe un bu­ton, aşa cum sunt dirijaţi şi roboţii”, spunea Del­gado, care în­trevedea un vii­tor în care societatea ar putea fi „psi­ho-civi­lizată”.

Hipnoză cu microunde

Creiere manipulate

Un alt om de ştiinţă, Allen Frey, a descoperit că ar putea adormi subiecţii de la distanţă, supunându-i undelor electromagnetice. El a mai descoperit că pu­tea produce zgomote – bubuieli, bâzâit şi fluie­ră­­turi – în interiorul craniului unui subiect. Con­ti­nuând lucrările lui Allen Frey, Joseph Sharp – me­dic la Institutul Walter Reed, organul cercetării în cadrul Armatei de Uscat – a reuşit să transmită cu­vinte prin mijlocirea microundelor pulsate. Situat în interiorul unui câmp electromagnetic, Sharp auzi cu claritate şi înţelese cuvintele pe care un coleg le trans­mitea de la distanţă. Lumea medicală a consi­de­rat această posibilitate ca pe o deschidere ştiin­ţifică majoră, mai ales în cadrul tratamentului sur­di­tăţii. În aşteptare, autorităţile mi­litare şi cele în­săr­cinate cu Informarea Statelor Unite s-au grăbit să ex­ploa­teze aceste noi descoperiri!
În 1974, J.F. Scapitz, cer­ce­tător subvenţionat de Departa­men­tul Apărării, a avut o intuiţie genială. A că­utat să combine stu­diile anterioare asu­pra hip­no­zei efectuate în cadrul MK-ULTRA cu noile tehnologii, fă­când apel la mi­cro­un­­de. Într-un re­zumat destinat De­parta­men­tului Apă­rării, Scapitz afir­ma: „Se va de­monstra că cu­vân­tul hipno­ti­za­to­rului poate fi trans­mis printr-o energie elec­tromagnetică modu­la­ră direct în părţile inconştiente ale cre­ierului celui hipnotizat”. Aceasta ar putea fi rea­­lizată, spunea el, fără a utiliza dis­po­zi­tivul specific pentru „receptarea sau de­­co­darea mesajelor”. Mai limpede, agenţii ame­­ricani ar dispune pentru prima oară de mijloace de inter­ferare la distanţă a funcţiilor creierului. Scapitz mer­gea încă şi mai departe, pretinzând că aceas­ta s-ar putea efectua fără ştirea subiectului.
În 1995 s-a anunţat că „NLD” (Non Lethal De­fense, sau mijloace de apărare non-mortale), ca şi nişte dispozitive puternice cu microunde şi cu unde hertziene, vor fi folosite de-acum încolo la men­ţine­rea ordinii publice. Anunţul a fost primit cu cons­ter­nare. „NLD”-urile nu sunt, de fapt, decât tehno­lo­gii de manipulare mentală şi de modificare a com­por­tamentului. Obiectivul recunoscut de auto­ri­tăţile ame­ricane este de a lupta cât mai eficace îm­po­triva tra­ficului de stupefiante, terorismului şi altor acti­vităţi criminale. Dar s-a mai aflat că pro­gramul permite şi militarilor să acţioneze în do­meniul civil, ceea ce contravine Constituţiei ame­ricane…
De aceea, numeroşi cetăţeni americani refuză ge­neralizarea unor asemenea „arme” în numele lup­tei contra criminalităţii. Ei se tem ca nu cumva fo­lo­sirea generalizată a tehnicilor de manipulare men­tală să deschidă şi poarta abuzurilor şi să con­du­că la ameninţarea democraţiei şi libertăţilor indi­vi­duale.

„Bio-telemăsura este o tehnică ce include mai ales transmisia de date prin emiţătorii implantaţi chirurgical” – P.M. Persson, Institutul Suedez de Cercetări

ARGUMENTE

Implanturi miniaturizate
Din ce în ce mai mulţi oameni pretind că li s-au im­plantat dispozitive de manipulare mentală. Pe In­ternet se află imagini care demonstrează pre­zenţa aces­tor implanturi în creierul victimelor. Este greu de verificat autenticitatea acestor imagini.
Unii, ca Robert Naeslund, par a fi fost realmente ţinta unor asemenea manevre. „Emiţătorii ăştia mi-au dat viaţa peste cap şi activarea lor neîntreruptă mă ameţeşte fără-ncetare”, spune el. Fără-ndoială că aceste implanturi miniaturizate există.
Un cercetător britanic, Jane Affleck, a găsit, în­tr-adevăr, graţie legislaţiei americane asupra libertăţii de informare, un document NASA din 1970, intitulat „Sisteme de bio-telemăsură implantabile”, ce vor­beşte despre implanturile de mărimea unei monede mici. Astăzi, există nişte implanturi injectabile, de grosimea firului de păr.

PUNCT DE VEDERE

Grup de presiune
International Network Against Mind Control (Reţeaua Internaţională Contra Manipulării Men­tale) este o grupare suedeză ce face campanie pen­tru a se pune capăt metodelor – după ea – aplicate de mai multe servicii de securitate gu­verna­men­tale. Ea semnalează cazuri în Statele Unite, în Ger­ma­nia, în Suedia, în Danemarca şi în Marea Bri­ta­nie şi subliniază că metodele folosite constituie o violare majoră a drepturilor omului.
După informaţiile furnizate de această or­ga­nizaţie, victimele au primit implanturi ce repre­zintă emiţătoare, electrozi şi cristale emiţătoare. Această formă de stimulare electronică in vivo, sau telemăsură biomedicală, serveşte la transmiterea mesajelor direct la creier, la înregistrarea şi la analizarea activităţii mentale a subiectului.
Reacţiile autorităţilor politice desemnate: fie o dezminţire formală, fie un anunţ ce precizează că serviciile de securitate guvernamentale acţio­nează sub acoperirea secretului de stat.

SUPLIMENT DE ANCHETĂ

Masacrul de la Jonestown

Creiere manipulate

După zvonuri persistente, la originea masacrului de la Jonestown, din jungla Guyanei, în noiembrie 1978, ar sta o experienţă de manipulare mentală condusă de CIA.
După declaraţia oficială, 913 membri din secta Templului Poporului, condusă de reverendul Jim Jones – ce pretindea că este, în egală măsură, reîn­car­narea lui Christos şi a lui Karl Marx – s-au sinu­cis în masă, cu cianură (foto). Un medic local a afirmat însă că aproximativ 80% din victime au fost omorâte, şi nu otrăvite.
S-a aflat că masacrul a avut loc la puţin timp du­pă ce un membru al Congresului american, trimis aco­lo pentru o anchetă asupra violării Drepturilor Omu­lui, fusese omorât de nişte membri ai sectei. Unii cercetători cred că masacrul a servit în realitate drept acoperire pentru CIA. După aceste surse, Agen­ţia îşi transferase de fapt experienţele MK-ULTRA, până atunci efectuate în spitalele psihia­trice şi închisori, pentru a le continua în mijlocul unor secte similare.

SUPLIMENT DE ANCHETĂ

Manipulare mentală în Anglia

Creiere manipulate

În Europa, afacerea cea mai cunoscută, fără-ndo­ială, este cea privitoare la Joe Vialls (foto), im­pli­cat într-o controversă asupra morţii misterioase, din anii ’80, a mai multor oa­meni de ştiinţă englezi ce lu­cra­seră în domeniul Apă­rării. Vialls devenise, după opi­­nia lui, ţinta unei ma­nipulări men­tale prin sem­nale acustice. Fundaţia me­di­cală engleză pentru vic­timele tor­turii a dat ascul­tare afirma­ţiilor lui Vialls.
Alte cazuri individuale, raportate de cetăţeni britanici, s-au aliat fenomenelor descrise de americani. Au colaborat, oare, serviciile secrete ale celor două ţări pentru punerea în aplicare a testelor?

LIVIU ŞUTEU

http://www.formula-as.ro/

Publicat în VIATA LIBERA (programe) | Lasă un comentariu

Copii duși cu japca la Papa când va veni în Iași.


Este posibil ca imaginea să conţină: text

Imagine | Publicat pe de | 2 comentarii

Cu școli fără apă potabilă, CJ Cluj donează 100.000 lei pentru Catedrala Notre-Dame


notre dame

Consilerii județeni au aprobat în plenul ședinței de azi un proiect de hotărâre propus de vicepreședintele CJ Vakar Istvan ce vizează donarea unei sume de bani pentru refacerea Catedralei Notre-Dame. Reprezentantul UDMR a propus ca din bugetul județului să fie donată suma de 100.000 lei.

Aş propune să punem doar 100.000 de lei pentru un gest simbolic pe care judeţul Cluj, Consiliul Judeţean, îl poate face pentru Biserica Notre Dame de la Paris. Trebuie găsită, juridic, forma în care se pot transfera această sumă, a afirmat Vakar Istvan.

În  județul Cluj,  în anul de grație 2019, încă mai există gărdinițe și școli, în special în zona de munte, fără să fie conectate la rețeaua de apă potabilă. Suma votată azi de consilierii județeni pentru refacerea catedralei Notre-Dame este o picătură într-un ocean în comparație cu donațiile făcute la nivel european. Cel mai porbabil că suma respectivă ar fi fost mult mai utilă pentru a moderniza unele unități de învățământ din zona rurală.

Proiectul propus de Vakar a fost adoptat cu un număr de 28 de voturi pentru și o abținere., în timp ce 8 consilieri nu au votat.

http://infocluj.eu/

Publicat în ROMANIA(judete) | 2 comentarii

Eleva care a demonstrat într-un mod clar și simplu în laborator că excesul de telefonie mobilă dăunează creierului. Experimentul grâului iradiat


Personal am sters facebook-ul si mess-ul de pe mobil. O sa caut abonament fara net. De acum internetul este doar acasa pe laptop. Viata mea nu inseamna internet cind nu sunt acasa!

Luciana Lăpuşneanu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Gh. M. Murgoci” din Brăila, a efectuat studii de laborator şi analize microscopice timp de cinci luni, demonstrând că folosirea constantă a telefonului mobil poate provoca probleme serioase de sănătate, ce pot duce până la cancer.

Luciana Lăpuşneanu (17 ani) este pasionată de biologie încă din clasele gimnaziale. În clasa a VII-a s-a calificat la etapa naţională a olimpiadei de biologie, organizată la UMF Târgu Mureş.

Acela a fost momentul în care literatura, metafora şi poezia au trecut în plan secundar, lăsând loc biologiei. În primii doi ani de gimnaziu m-am regăsit în armonia cuvintelor, reuşind să reprezint judeţul Brăila la patru naţionale de limba română (Olimpiada «Lectura ca Abilitate de Viaţă», «+/- poezie» şi Concursul interdisciplinar «Ionel Teodoreanu»). Ulterior, îmbinând noua pasiune pentru biologie cu pregătirea temeinică, am ales să merg pe drumul performanţei. Cred că efortul susţinut, seriozitatea, ambiţia şi consecvenţa sunt absolut necesare pentru reuşită. Calificarea la naţionala de biologie din clasa a VII-a m-a făcut să înţeleg că medicina va face parte din viaţa mea”, ne mărturiseşte Luciana.

A terminat ca şefă de promoţie, cu media 10, la Școala „Ion Creangă din Brăila şi a devenit apoi elevă la Colegiul Naţional „Gh. M. Murgoci”, pe care şi-a dorit mult să îl urmeze. A reuşit să îşi ducă pasiunea pentru biologie şi chimie la un alt nivel, studiind aprofundat aceste materii, sub coordonarea profesoarei Mimi Iosif, care îi este şi dirigintă. În clasa a IX-a, Luciana s-a calificat din nou la Olimpiada Naţională de Biologie, după ce a câştigat etapa judeţeană a concursului.

Un an mai târziu, a luat decizia să se implice într-un proiect cu implicaţii majore pentru sănătatea celor care folosesc telefonul mobil.

Alături de doamna dirigintă, din luna ianuarie 2018 am început studiul noutăţilor din epigenetică, această ştiinţă tânără care ne dovedeşte că genele noastre sunt active şi răspund la radiaţii, la emoţii benefice sau nefaste. Mi-am dedicat cea mai mare parte din timpul meu liber acestui proiect aparte, un proiect cu potenţial, aş spune. Am studiat efectele pe care le au gadget-urile asupra oamenilor, pornind de la greutatea de a ne despărţi de telefonul mobil şi până la frica de a nu ni se descărca bateria. Treptat totul a prins contur şi s-a dovedit a fi o lucrare ştiinţifică cu aplicabilitate practică. Efectele nocive ale telefoniei mobile asupra noastră, a adolescenţilor, sunt dovedite ştiinţific, dar accesate insuficient şi în consecinţă ignorate. Legătura dintre telefonie şi neoplazie a fost subiectul central al lucrării mele”, ne mărturiseşte Luciana.

Rezultatele studiului, confirmate de doi academicieni

Adolescenta a participat, alături de alţi 100 de elevi din întreaga ţară, în perioada 9-14 iulie 2018, la Concursul Naţional Proiecte de Mediu, organizat de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi, pe care l-a câştigat. Lucrarea sa, intitulată „Telefonie – Ecologie – Neoplazie”, a impresionat juriul din care au făcut parte şi doi academicieni, Constantin Toma, profesor de Biologie la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi, un specialist în botanică structurală, şi Ionel Miron, profesor de biologie la aceeaşi universitate, un specialist în hidrobiologie, fiind singura lucrare calificată la etapa internaţională din 22 de lucrări finaliste. Studiul pe care l-a efectuat i-a adus şi locul I la Concursul naţional „Educaţia ecologică şi societatea umană” de la Galaţi.

Lucrarea ce vizează efectele telefoniei mobile asupra sănătăţii reprezintă rezultatul a cinci luni de cercetare atât teoretică, cât şi practică. Într-o primă fază, a colectat mai multe date de la colegii săi de colegiu prin completarea unui chestionar pe subiectul amintit, 334 de elevi răspunzând la întrebări.

Prezentarea lucrării ştiinţifice făcută de Luciana în faţa juriului

Mi-am dat seama că nu sunt informaţi legat de tot ceea ce înseamnă pericolul la care ne expunem, iar cei câţiva care aveau informaţii despre efectele telefoniei mobile, preferau să le ignore. Foloseau telefonul mobil la fel de mult şi nu îl închideau pe timpul nopţii, adică nu se protejau până la urmă”, ne spune cu un uşor regret Luciana.

Şi-a completat studiul mergând apoi la cabinetul medical al Colegiului Naţional „Gh. M. Murgoci”, unde a obţinut o statistică a afecţiunilor de care suferă elevii instituţiei de învăţământ. A descoperit astfel că mulţi dintre colegii săi suferă de scolioză, o afecţiune care afectează coloana vertebrală, în special din cauza poziţiei incorecte adoptate la calculator, dar şi pentru că folosesc excesiv telefonul mobil.

Îmbătrânire prematură a creierului, demenţă şi infertilitate

Partea interesantă a studiului a venit când adolescenta a început analizele de laborator şi studiile microscopice la Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi Materialului Săditor Brăila.

Lucrarea mea include studii microscopice privind malformaţia plumului şi a embrionului grâului iradiat. Practic, am pus boabe de grâu în mai multe situaţii diferite, însă toate în aceleaşi condiţii de umiditate şi temperatură. Lotul martor a fost ferit de radiaţii, cel de-al doilea lot a stat lângă un router wireless deschis permanent pe o perioadă de trei săptămâni, iar apa cu care am udat plantele a stat tot lângă router. Al treilea lot de grâu a fost udat cu apă încălzită într-un cuptor cu microunde. După 21 de zile, am observat că lotul wireless, cum l-am numit eu, avea un aspect degenerat. Era uscat, faţă de celelalte loturi care erau verzi. Am vrut să duc cercetarea mai departe şi am analizat plantele şi microscopic. Am constatat aceleaşi malformaţii ale plumului şi embrionului de grâu la lotul care a stat lângă router”, ne explică eleva întregul proces pe care l-a sintetizat în lucrarea ştiinţifică.


Una dintre analizele de laborator efectuate de elevă asupra loturilor de grâu

În paralel, a făcut şi alte experimente legate de capilarele plantelor, ce se aseamănă destul de mult cu cele umane, constatând că apa urcă de patru ori mai puţin pe capilarele plantelor afectate de undele electromagnetice ale router-ului.

Ţesutul nostru cefalic se încălzeşte când vorbim la telefonul mobil şi aceasta se poate observa uşor în imaginile termografice. Coroborând ceea ce am obţinut din studiul teoretic şi din cel practic, am concluzionat că toate aceste gadgeturi, de la telefoane şi până la laptopuri şi tablete, deci tot ceea ce înseamnă unde şi radiaţii electromagnetice, ne influenţează, din păcate, în mod negativ viaţa. Prin acest proiect încerc să îi ajut atât pe colegii mei, cât şi pe cei din jur să conştientizeze pericolul la care se expun, să îi încurajez să se protejeze şi să renunţe la această dependenţă de telefonul mobil. Ca soluţie la această problemă, m-am gândit că putem folosi dozele de aluminiu, pe care le putem tăia, aplatiza şi le putem pune în pereţii apartamentului sau casei unde locuim, pentru a ne izola de radiaţiile electromagnetice. Ar fi de preferat să se procedeze astfel în camerele copiilor, unde să nu fie introduse niciun fel de gadgeturi”, punctează olimpica.

Aşa arată grâul expus la undele electromagnetice ale router-ului

Rezultatele studiilor sale sunt confirmate şi de cercetările efectuate la nivel internaţional în domeniul efectelor undelor electromagnetice produse de telefonul mobil asupra sănătăţii umane.

Există studii care sunt în faza preliminară a concluziilor, însă oferă câteva indicii asupra efectelor pe care le are telefonul asupra celulelor nervoase şi a activităţii corticale a creierului. S-a observat că utilizarea timp de o oră, o oră şi jumătate pe zi a telefonului mobil, timp de câteva luni de zile, influenţează negativ celulele nervoase şi astfel se explică îmbătrânirea prematură a creierului şi a demenţelor la vârste din ce în ce mai mici. Demenţa era o afecţiune pe care psihologii şi psihiatrii o diagnosticau în jurul vârstei de 65-70 de ani, însă în momentul de faţă debutul acesteia apare undeva la 45 de ani. Aceste efecte asupra omului au început să fie observate de când a început dezvoltarea telefoniei mobile, adică în ultimii 15-20 de ani. De asemenea, utilizarea telefonului mobil se pare că ar fi implicată şi în cazurile de infertilitate masculină, mai ales la persoanele care ţin telefonul foarte aproape de zona pelviană. În ultima perioadă s-au înmulţit cancerele testiculare la bărbaţi, influenţate fiind tot de radiaţiile emise de telefonul mobil”, punctează Valentin Boldea, medic de familie.

Implicată în acţiuni de voluntariat, sportivă şi ambasadoare într-o campanie internaţională

Deşi a alocat multă energie acestei cercetări, Luciana a terminat clasa a X-a cu media 10, reuşind să ţină „mingea la fileu” pe toate planurile. În vacanţa de vară din 2018, Luciana a participat şi la faza naţională a Concursului de ecoturism „Danubius”, unde a făcut parte din echipajul colegiului unde învaţă, care a obţinut trei locuri întâi. În 2011, când era în clasa a IV-a, a obţinut un meritoriu loc patru la campionatul mondial de karate din Serbia (Belgrad), iar în prezent are centura neagră. Recent s-a întors din Brazilia, unde a participat la o tabără internaţională YEP Rotary, iar anterior a urmat cursuri de pilotaj la o tabără organizată în Lituania. Acum îşi doreşte să îşi continue pregătirea în domeniul biologiei şi al medicinii, domenii în care îşi propune să exceleze.

Îmi place să călătoresc, să descopăr noi continente, noi tradiţii, culturi şi oameni noi. Consider că totul este o aventură şi o oportunitate de a învăţa şi de a descoperi, la fel ca în biologie”, ne mărturiseşte Luciana.

Nici nu se gândeşte să plece din România, unde va urma facultatea de medicină, urmând să îşi aleagă specializarea pe parcursul anilor de rezidenţiat. A participat până acum la atât de multe activităţi şi voluntariate, că te miri cum de reuşeşte să le ţină minte pe toate. A fost voluntar pentru Crucea Roşie şi a oferit o mână de ajutor pentru strângerea de alimente pentru persoanele sinistrate, în special în perioada sezonului rece. Luciana a fost, de asemenea, desemnată recent ambasadoare a campaniei internaţionale Girl2Leader, menită să inspire şi să ghideze tinere care îşi doresc să devină lideri în comunitatea din care fac parte.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în VIATA (mediul online) | Lasă un comentariu

Afacerea Basgan – SUA ne sunt datoare zeci de miliarde de dolari


Imediat după al Doilea Război Mondial, România pare să fi intrat sub o nefastă „zodie a datoriilorˮ. A unor datorii imense, care, impuse de unii şi de alţii, au fost achitate până la ultima centimă. În primii zece ani, am plătit Uniunii Sovietice „despăgubiri de războiˮ de circa 800 de milioane de dolari. Apoi, pe la începutul anilor ʼ80, tot noi a trebuit să plătim „datoriile externeˮ de circa 10 miliarde de dolari, acumulate în vremea lui Nicolae Ceauşescu. Iar, în ceea ce priveşte datoriile adunate în ultimele trei decenii…, acestea vor fi plătite, exact cum spune o replică dintr-o piesă de teatru celebră, de „urmaşii urmaşilor noştriˮ. Totuşi, există şi excepţii, cazuri în care nu avem „de datˮ, ci „de luatˮ. Iar una dintre ţările de la care România trebuie să primească nu este vreun „terchea-bercheaˮ falit, ci chiar Statele Unite ale Americii. Şi nu este vorba de câţiva firfirei amărâţi, ci de miliarde de dolari. Această situaţie cu totul deosebită i se datorează unui român de excepţie, un geniu care a marcat dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii mondiale: inginerul Ion Basgan, o minte strălucită, care a revoluţionat industria petrolieră mondială.

Inventatorul Ion Basgan s-a născut la Focşani, pe 24 iunie 1902. Şi-a început şcoala în oraşul natal, iar bacalaureatul l-a luat la Iaşi. Apoi, în anii care au urmat, şi-a continuat studiile tehnice la Viena. Revenit în ţară, tânărul Basgan a fost numit director general al şantierelor petroliere din Moldova. În cursul anului 1932, şi-a început cercetările privitoare la noile tehnologii de extracţie a petrolului. În timp, rezultatele muncii lui s-au concretizat prin brevetarea unor invenţii revoluţionare din acest domeniu. Una dintre cele mai cunoscute a fost „Metoda pentru îmbunătăţirea randamentului şi perfecţionarea forajului rotativ, prin rotaţie percutantă şi amortizarea presiunilor hidromecaniceˮ, omologată mai întâi în România sub Brevetul nr. 22789/1934. Sub acest nume complicat se ascunde o metodă nouă de foraj, care scădea, cu peste o treime, toate cheltuielile tehnice. În acelaşi timp, făcea posibile şi forajele adânci de câteva mii de metri.

Tot în 1934, Basgan a depus o cerere de brevetare a invenţiei lui şi în SUA, unde a şi fost omologată prin Brevetul nr.2103137/1937, sub numele „Rotary Wlee Driling Aparatusˮ. Conform legislaţiei SUA, brevetul american prevedea că Basgan ori urmaşii lui vor avea, timp de 17 ani (aşadar până în 1954), dreptul exclusiv de a realiza, utiliza şi vinde invenţia „peste tot în Statele Unite şi teritoriile acestoraˮ. Dar, cu mult înainte ca Basgan să fi apucat să negocieze vreun contract cu firmele americane, multe dintre acestea au utilizat-o imediat după brevetarea invenţiei. Calculele unor experţi financiari ai vremii au pus în evidenţă că folosirea abuzivă a invenţiei românului a adus concernelor americane economii anuale de circa 1,5 miliarde de dolari.

O avere imensă, din care autorul invenţiei nu a primit niciun cent. Încercând să recupereze banii de care a fost jefuit prin această tâlhărie la drumul mare, Basgan a început o luptă crâncenă, purtată cu toate armele justiţiei. Astfel se face că, în anii şi deceniile care au urmat, lupta lui s-a transformat într-un veritabil război juridic, purtat pe absolut toate fronturile posibile. Un război tăcut care, necunoscut publicului larg, a angrenat, de-a valma, conducători ai unor celebre concernuri petroliere, preşedinţi ai SUA, unii dintre „baronii roşiiˮ ai României comuniste, dar şi unele personalităţi autohtone post-decembriste.

Brevetul, captură de război

Inventatorul român Ion Basgan a murit în 1980, dar războiul juridic a fost preluat şi continuat de urmaşii lui. Documentele deţinute de aceştia demonstrează că invenţia înaintaşului lor a fost utilizată de petroliştii americani încă înainte de omologarea sa oficială în SUA. În plus, pe nu se ştie ce căi oculte, această nouă tehnologie a ajuns şi la ruşi, care au utilizat-o gratis, în zona petroliferă Baku.

În 1943, România a intrat în război alături de Germania nazistă. Aşadar, şi contra SUA. În acelaşi an, pe 20 octombrie, invocând „Legea comerţului cu inamiculˮ, statul american a emis Ordinul nr.2427, care dispunea sechestrarea brevetului deţinut de inventatorul român. Prin acest ordin, gestionarea invenţiei a fost încredinţată „custodelui proprietăţii străineˮ care „o putea păstra, folosi, administra, vinde sau trata în oricare alt mod, în interesul şi beneficiul SUAˮ. Dar, în acel document se prevedea şi că „ordinul nu limitează dreptul custodelui proprietăţii străine să înapoieze această proprietate sau veniturile obţinute de pe urma ei, nici să fie interpretat ca indicând că o compensare nu va fi plătită în schimbul lor, dacă s-ar hotărî să fie întreprinse oricare sau toate aceste acţiuniˮ. Aceasta din urmă a fost însă doar una teoretică, nefiind pusă niciodată în practică.

Păgubitul, „ucis pe hârtieˮ

Prin Tratatul de Pace, parafat în 1948 la Paris, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, s-a decis, printre altele, şi restituirea bunurilor româneşti sechestrate anterior. În mod cu totul neaşteptat, din inventarul întocmit cu acea ocazie de SUA, brevetul lui Ion Basgan a lipsit cu desăvârşire. Iar asta în ciuda faptului că invenţia lui era folosită de majoritatea marilor trusturi petroliere.

Motiv pentru care, în anii care au urmat, inginerul Ion Basgan a deschis, în SUA, 118 procese îndreptate împotriva acelor mari trusturi. Printre ele s-au numărat Standard Oil Company, Gulf Oil Company, Shell Oil Corporation, plus multe altele de acelaşi calibru. A fost un „război totalˮ, în cursul căruia lupta marilor trusturi contra lui Basgan s-a purtat cu toate mijloacele posibile, inclusiv prin folosirea unor acte false. Astfel, la începutul procesului, reprezentanţii juridici ai societăţilor petroliere au prezentat instanţelor americane un certificat de deces emis pe numele Ion Basgan, cerând astfel încetarea procesului în urma morţii reclamantului. Era un fals grosolan, întrucât certificatul respectiv se referea la medicul Ion Basgan, văr al inventatorului. Ulterior, după ce lucrurile s-au lămurit, petroliştii au invocat faptul că, nefiind menţionat în lista bunurilor restituite în 1948, brevetul cu pricina este, încă, rechiziţionat de statul american.

Începând din acel moment, în această „afacereˮ încâlcită s-au implicat şi o serie de autorităţi politice de la cel mai înalt nivel. În ianuarie 1960, au început tratativele româno-americane, moment care i-a oferit lui Basgan ocazia de a atrage atenţia părţii române asupra cazului privitor la invenţia lui. Acel prim acord româno-american a fost parafat în luna martie, dar în cuprinsul său nu exista nicio referire la invenţia lui Basgan şi nici la banii pe care marile trusturi petroliere americane ar fi trebuit să-i achite ca „drepturi de autorˮ.

Lyndon Johnson şi „Ghiţăˮ Dej

În anul 1964, o delegaţie oficială a regimului comunist de la Bucureşti, condusă de Gh. Gheorghiu-Dej, a avut o întâlnire la cel mai înalt nivel cu preşedintele american Lyndon Johnson. În cursul discuţiilor oficiale, partea română a „pus pe rolˮ, pentru prima dată, şi problema drepturilor de autor pe care petroliştii americani ar fi trebuit să le achite pentru folosirea invenţiei lui Basgan. În anul următor, pe 15 octombrie 1965, Departamentul Justiţiei din SUA a emis „Divertising Order SA 838ˮ, prin care brevetul inventatorului român a fost scos oficial de sub sechestru şi restituit titularului, care a fost repus astfel în toate drepturile sale. În actul de atribuire (care avea caracter de lege), semnat pe 13 octombrie 1965 de Anthony L. Modelo, în numele Procurorului General al SUA, se arăta că românului i se acordă „drepturile, titlurile şi interesele, inclusiv drepturile de autor acumulate şi toate profiturile recuperabile prin lege, fără nicio limitare în timpˮ. De fapt, acea decizie era prima recunoaştere a datoriilor, asumată oficial de partea americană.

„Ewing-iiˮ yankei? Nişte scârţari!

Unul dintre urmaşii inventatorului român relatează că, pe 4 mai 1965, Ion Basgan a intrat în legătură cu ing. Daniel Farcaş, reprezentantul grupului german Lomen-Reiter-Dresdner Bank, cu care a încheiat un acord de colaborare în vederea recuperării drepturilor sale. Peste o lună, grupul german a elaborat o expertiză din a cărei „Notă de documentareˮ rezulta că, pentru cei 17 ani cât a fost titular al propriului brevet, lui Basgan i se cuvin drepturi de autor evaluate la 8 miliarde 634 milioane de dolari. Acea expertiză a rămas, însă, doar un petic de hârtie, care nu a produs şi efecte juridice. Mai mult decât atât, în cursul unei conferinţe de presă ţinute la Londra, reprezentantul petroliştilor din Dallas l-a ameninţat pe român: „Ne vom judeca zeci de ani şi apoi cu fiii dumitale, dar nu vom plătiˮ. Ceea ce s-a şi petrecut în următoarele decenii.

Bineînţeles că sumele imense pe care Basgan ar fi putut să le recupereze de la americani au atras o mulţime de „binevoitoriˮ, care s-au aruncat asupra afacerii mai hulpavi ca vulturii hoitari care se adună pe un cadavru din deşert. Într-un interviu acordat ziarului german Bild am Sonntag, Basgan a relatat că, în toamna anului 1966, a fost contactat, la Roma, de reprezentanţii „Shaintˮ, o organizaţie care i-a propus să devină cetăţean al statului Israel. În schimb i se ofereau zece milioane de dolari şi asigurarea aducerii în acest stat a celor 8,6 miliarde de dolari. Într-un alt interviu, Basgan a relatat că în aceeaşi perioadă a fost contactat de un bancher care, în numele unui „cerc de intereseˮ, i-a oferit un cec de cinci milioane de dolari în schimbul căruia el ar fi trebuit să-şi cedeze drepturile acelui grup, care ar fi urmat să declanşeze un lanţ întreg de procese. La sfârşitul acestora, el ar fi urmat să primească jumătate din suma recuperată. Ceva similar s-a petrecut şi aici acasă, pe la mijlocul anilor 2000, când mulţi avocaţi au cumpărat, pe bani grei, drepturile litigioase ale unor imobile de lux confiscate de fostul regim comunist.

Revenind la brevetul lui Ion Basgan: la un moment dat, Sarchiz Halajian, din New York, i-a comunicat lui Basgan că anumite societăţi petroliere din SUA au depus, într-un cont secret, mari sume de bani din care urmau să i se achite drepturile cuvenite. În timp, nu s-a mai auzit absolut nimic nici despre acel cont secret.

Victimă colaterală a scandalului Watergate

Problema banilor datoraţi de americani a fost pusă pe tapet şi de Nicolae Ceauşescu, în 1969. Atunci au circulat informaţii conform cărora, cu ocazia celebrei vizite la nivel înalt pe care Richard Nixon a făcut-o la Bucureşti, s-ar fi realizat şi o înţelegere oficială privitoare la această afacere. Din păcate pentru el, Ion Basgan a avut ghinion şi de astă dată. După doar câţiva ani, în 1973, a urmat scandalul Watergate, încheiat prin demisia lui Nixon. Puţină lume ştie acum că, în afara preşedintelui american, acel scandal celebru a avut şi o „victimă colateralăˮ. Era vorba despre inventatorul român Ion Basgan, care, odată cu plecarea din funcţie a lui Nixon, şi-a văzut speranţele năruite încă o dată.

De fapt, am putea spune că Basgan, pe cât era de genial, pe atât era de ghinionist. Cu doi ani înainte, în 1967, el a fost propus pentru Premiul Nobel. Dar, conform cutumei obligatorii în astfel de cazuri, propunerea trebuia avizată şi de autorităţile româneşti. Din păcate, acestea din urmă au decis altceva. Iar asta pentru că Elena Ceauşescu a avut un alt „favoritˮ, pe care-l dorea premiat. A urmat un joc de culise în urma căruia toată lumea a avut de pierdut: premiul nu a fost câştigat nici de Basgan, dar nici de favoritul „tovarăşeiˮ.

Hăituit de serviciile secrete

La scurt timp după ce a pornit acţiunile de recuperare a miliardelor care i se cuveneau, Basgan a intrat în atenţia serviciilor secrete, atât a celor americane cât şi a celor române. Urmaşii lui au relatat, la un moment dat, că, încă de la început, prietenii lui din SUA l-au avertizat că acolo există presiuni oculte, care, din cauza acelor sume imense de bani puse în joc, blochează majoritatea acţiunilor în justiţie. Dar şi aici, acasă, Securitatea l-a ţinut sub un control strict. În plus, la plecarea din ţară a lui Daniel Farcaş, reprezentantul grupului german care a stabilit valoarea sumelor datorate de petroliştii americani, omul a fost reţinut la Otopeni de un anume Dogaru, care s-a prezentat ca fiind ofiţer DIE, calitate în care i-a şi confiscat o parte din documentele pe care le avea asupra lui. Tot urmaşii lui Basgan consideră că, la un moment dat, Ceauşescu ar fi „căzut la paceˮ cu cercurile afaceriştilor americani. În acelaşi timp, a circulat zvonul că lui Ceauşescu i s-ar fi oferit suma de 50 de milioane de dolari, în schimbul cărora Basgan nu a mai fost lăsat să-şi apere drepturile.

După cum spuneam, Ion Basgan a murit în 1980, fără să fi apucat să recupereze vreun cent din drepturile care i se cuveneau. Cu toate că, de-a lungul vieţii, valoarea sa intelectuală a fost recunoscută de majoritatea forurilor ştiinţifice internaţionale, aici, acasă, a fost tratat cu indiferenţă. Inclusiv Academia Română, care nu a catadicsit să-l aleagă nici măcar membru corespondent. Ulterior, lupta pentru recuperarea drepturilor financiare cuvenite lui Ion Basgan a fost preluată de urmaşii lui.

Academician post-mortem

Pe la începutul anilor 2000, aceşti urmaşi ai lui Basgan au şi înfiinţat o fundaţie care poartă numele ilustrului lor înaintaş. Un prim succes şi, momentan, singurul a fost că Ion Basgan a primit titlul de academician post-mortem. Iar acesta nu a fost chiar puţin lucru: peste hotare, nimeni nu te bagă în seamă dacă nu eşti recunoscut acasă, de ai tăi. În plus, la sfârşitul anilor 90, s-a înfiinţat un grup de jurişti din Israel şi Franţa care s-a apucat să studieze „chichiţeleˮ juridice ale afacerii. În 1998, acest grup, care-şi avea sediul la Zurich, a făcut o expertiză financiară privitoare la datoriile pe care marile concernuri petroliere le au faţă de Basgan. Iar rezultatele au fost surprinzătoare: dobânzile acumulate în deceniile în care Basgan a fost „prădatˮ de cei 8,6 miliarde de dolari care i se cuveneau se ridicau la circa 165 de miliarde de dolari.

Bineînţeles că este vorba de un proces extrem de complex, cu atât mai mult cu cât, până la urmă, cel care ar trebui să achite această sumă imensă este cel care a dispus confiscarea brevetului, aşadar însuşi statul american.

Dar, în afară de complexitatea lui, acest proces este şi unul deosebit de scump. Spre exemplu, la un moment dat, s-a afirmat că onorariul fiecăruia dintre avocaţii care lucrează la el era de 400 de dolari pe oră. La sfârşit – dar cine ştie când va veni acel sfârşit –, dacă se va reuşi recuperarea fie şi a unui mic procent din acea datorie imensă, cheltuielile judiciare vor fi achitate prin cesionarea unui procent uriaş din „câştigˮ. Într-o vreme, nasul fin de afacerist versat al lui Dinu Patriciu a adulmecat urma banilor cuveniţi lui Basgan şi s-a implicat şi el în această afacere încâlcită. Dar n-a apucat să facă mare lucru, căci după cum bine ştim, a murit brusc.

Astfel se face că, după cum se zice în sport, meciul Basgan contra SUA se va juca şi de aici înainte, în prelungiri care durează deja de peste o jumătate de secol.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ROMANIA(straini) | 1 comentariu

Perfidul Albion a minţit mereu – Cum a furat Marea Britanie 44,6 trilioane de dolari din India


Chiar şi în zilele noastre, în cercurile politice britanice circulă părerea conform căreia colonizarea Indiei, oricât de cumplită a fost pentru aceasta, nu ar fi adus niciun beneficiu economic major Perfidului Albion. S-a mers într-atât de mult cu această direcţie de neo-mistificare, încât s-a ajuns să se afirme că administrarea Indiei de către britanici a fost destul de costisitoare pentru Londra. Ca de atâtea ori însă, adevărul nu poate fi ascuns. Şi nici negat. Oricât de mulţi bani ar avea cineva, istoria nu poate fi mituită la nesfârşit.

Cu câte mâini fură Londra?

Există, iată, exemplul dat de renumitul economist Utsa Patnaik, prin cercetările sale publicate recent în Columbia University Press, cercetări al căror rezultat dovedeşte încă o dată ipocrizia establishment-ului britanic, precum şi sumele uimitoare de bani extrase de Marea Britanie în tot acest răstimp în care a ocupat şi exploatat India. Pe baza registrelor financiare cumulate din cei aproape 200 de ani de ocupaţie colonialistă a Indiei, mai precis între anii 1765-1938, Patnaik a calculat că, în perioada respectivă, Imperiul Britanic a „suptˮ din India o sumă de bani echivalentă cu valoarea astronomică de aproape 45 de trilioane de dolari americani în zilele noastre!

Este cu adevărat o sumă greu de închipuit! Spre exemplu, 47 de trilioane de dolari reprezintă de 17 ori PIB-ul anual al Marii Britanii la ora actuală.

Haideţi să vedem, pe scurt, cum s-a petrecut totul, căci este vorba de cel mai mare jaf din istoria omenirii. Încă de la început, operaţiunea de jefuire a avut loc prin intermediul aparentului sistem al comerţului. Încă dinainte de perioada cuceririi şi transformării Indiei în cea mai mare şi mai bogată colonie britanică, Londra a ales să cumpere textile şi orez de la producătorii indieni, plătind în argint, cum făceau cu orice altă ţară cu care avea legături comerciale. Însă ceva s-a schimbat în 1765, la scurt timp după ce Compania Indiilor de Est a luat sub control tot subcontinentul indian şi a impus monopolul asupra tuturor activităţilor comerciale de acolo.

Iată ce s-a petrecut: Compania Indiilor de Est a început să colecteze taxe în India proaspăt cucerită, iar după aceea a început să se folosească la modul diabolic de o parte a acestor încasări (mai precis de o treime din ele), pentru a finanţa cumpărarea de bunuri produse în India şi destinate pieţelor britanice. Cu alte cuvinte, în loc să plătească pentru bunurile indiene din buzunarul lor, britanicii le-au luat pe gratis, „cumpărându-leˮ de la ţărani şi ţesători cu banii pe care tocmai îi luaseră de la aceştia. Evident, era vorba de o escrocherie, dar de una la o scară nemaivăzută până atunci. Cu toate acestea, marea majoritate a indienilor habar nu avea de ce se petrecea, deoarece agenţii care le colectau taxele nu erau aceiaşi cu cei trimişi să le cumpere mărfurile şi bunurile. Dacă era una şi aceeaşi persoană, probabil ar fi înţeles, dar Londra a avut mare grijă şi de acest amănunt. O parte dintre bunurile însuşite prin această escrocherie de proporţii intercontinentale, la propriu, era folosită de Imperiul Britanic, iar restul era trimis la export de către britanici.

Acest sistem al re-exportării bunurilor furate din India a permis Londrei să finanţeze, printre altele, fluxul importurilor din Europa, incluzând aici materii prime de interes strategic, precum fierul, păcura şi lemnul, care erau vitale pentru procesul de industrializare masivă a Imperiului.

Într-adevăr, se poate spune, fără a exagera prea mult, că atât de celebra Revoluţie Industrială apărută în Marea Britanie a depins în mare parte de jefuirea sistematică a Indiei. Pe lângă asta, britanicii au vândut altor ţări, pe bani deosebit de frumoşi, o parte din bunurile şi mărfurile luate pe nimic din India, obţinând adesea profituri chiar de peste 100%.

Numai pe respirat nu s-a pus taxă

După 1858, coloniştii britanici au adăugat o nouă inginerie financiară sistemului „tax and buyˮ. După ce aceştia au slăbit în mod intenţionat monopolul Companiei Indiilor de Est, producătorii indieni au primit permisiunea să-şi exporte bunurile şi către alte ţări. Numai că britanicii s-au asigurat că banii obţinuţi din aceste tranzacţii aparent libere ajungeau, de fapt, tot la Londra.

Cum funcţiona această escrocherie? Ei bine, oricine dorea să cumpere bunuri şi mărfuri din India o putea face doar prin intermediul unor acţiuni intitulate Council Bills, adică o serie de certificate emise doar de Coroana Britanică. Iar singura modalitate de a intra în posesiunea acestor certificate-permis era să le cumperi în aur sau argint direct din Londra. Aşa că afaceriştii şi comercianţii care vroiau afaceri în India trebuiau să se deplaseze întâi la Londra, unde să plătească pentru certificatele-permis, pe care le dădeau apoi producătorilor indieni de la care luau bunurile dorite. Abia ulterior producătorii indieni depuneau certificatele cu pricina la secţii speciale ale birourilor coloniale britanice, de unde erau „plătiţiˮ în rupii locale, care apoi erau confiscate în totalitate de englezi sub pretextul taxelor. Deci oamenii nu erau deloc plătiţi, iar Londra se alegea cu aurul şi argintul care ar fi trebuit să ajungă la indieni drept plată pentru bunurile lor ajunse la export.

Acest sistem, mai mult decât inechitabil şi corupt, demonstrează că încă din vremurile în care prin India se rula un surplus impresionant de bunuri şi mărfuri (surplus care s-a menţinut chiar şi în primele trei decenii ale secolului XX), acest aspect avea să pună bazele sărăciei proverbiale cu care avea să se confrunte India după retragerea britanică. Asta deoarece India era nevoită să se împrumute doar din Marea Britanie, dacă vroia să-şi exporte pe mai departe bunurile.

Pornind de la acest aspect, istoricii şi politicienii britanici de astăzi cu vederi pro-colonialiste afirmă că India a fost mai degrabă o piatră de moară la gâtul Imperiului Britanic, decât Perla Coroanei acestuia. Doar că adevărul a fost cu totul şi cu totul altul. Imperiul Britanic a extras venituri uriaşe, aproape incalculabile, care aparţineau de fapt producătorilor din India. Că vor sau nu să o recunoască englezii de astăzi, India a fost cea mai mare găină cu ouă de aur din istoria perfidului Albion. Căci „deficitulˮ invocat de aceştia nu înseamnă altceva decât faptul că India nu avea altă opţiune decât să se împrumute de la britanici, pentru a-şi finanţa propriile sale importuri.

Nimeni nu scapă de consecinţe

Prin urmare, aproape întreaga populaţie a ţării era forţată să producă pentru a plăti dobânzile uriaşe impuse de stăpânii ei colonialişti, cimentând astfel şi mai tare controlul britanicilor asupra economiei ţării lor. Însă Imperiul Britanic era insensibil la suferinţele indienilor, fiind preocupat pe atunci să profite de valul de bani venit de acolo, pentru a-şi alimenta motoarele violenţelor şi jaful colonial. Căci banii extorcaţi din India au fost folosiţi şi la invazia Chinei din 1840, alături de suprimarea revoltei şipailor din 1857. Şi aceasta era doar bomboana de pe tortul furat plătitorilor de taxe indieni, pentru ca Londra să-şi finanţeze războaiele. După cum punctează şi Utsa Patnaik, „costurile războaielor coloniale ale Imperiului Britanic de după cucerirea şi anexarea Indiei au fost plătite de întreaga populaţie a acestei coloniiˮ.

Şi nici asta nu a fost tot, căci Imperiul Britanic a folosit acest flux de bani din India, pentru a-şi extinde influenţa propriului capital în Europa continentală, Canada, Australia, Africa şi Noua Zeelandă. Prin urmare, nu numai industrializarea Marii Britanii, dar şi mare parte din procesul de industrializare a occidentului a fost facilitat de banii furaţi din India.

Dacă zăbovim puţin asupra subiectului, identificăm patru mari perioade economice distincte din India, cuprinse între anii 1765-1938, iar când calculăm sumele de bani extrase în aceste răstimpuri şi suma o convertim în dolari americani, reiese fără doar şi poate că Imperiul Britanic a scos de aici suma ameţitoare de 44,6 trilioane de dolari. Cu menţiunea că suma aceasta nu include şi cuantumul datoriilor impuse de britanici Indiei în perioada în care aceasta era condusă de rajahi şi nababi. Este o sumă colosală şi pentru zilele noastre, cu atât mai mult cu cât – după cum am mai evidenţiat – nu se cunoaşte cu exactitate cât anume a furat Marea Britanie din India. Căci, dacă India ar fi avut ocazia să-şi investească propriile venituri rezultate din taxele sale, probabil s-au fi dezvoltat cum a făcut-o Japonia după al Doilea Război Mondial, dar la o scară mai mare, devenind astfel cea mai bogată şi dezvoltată ţară a Asiei. Secole de sărăcie, mizerie, boli şi conflicte ar fi fost astfel evitate. Doar că „şefii banilorˮ din City-ul londonez nu au vrut asta.

Cu toate acestea, oficialii britanici nu recunosc nici măcar astăzi răul istoric făcut de ţara lor Indiei. Istoricul cu vederi conservatoare, Niall Ferguson, a declarat opusul evidenţelor, cum că Marea Britanie ar fi fost, chipurile, statul care ar fi pus umărul la „dezvoltareaˮ Indiei. Iar, în timpul mandatului său de premier, David Cameron a spus, la rândul său, că perioada în care Londra a condus colonial India a fost „o plasă de salvareˮ aruncată acestei ţări. Şi nici populaţia actuală a Marii Britanii nu este de altă părere, căci într-un sondaj din 2014, mai mult de 50% dintre britanici susţineau ideea potrivit căreia colonialismul a fost cum nu se poate mai benefic pentru ţările colonizate.

Doar că, în perioada de aproape 200 de ani de istorie colonială a Indiei, nu s-a înregistrat nicio creştere a Produsului Intern Brut reflectată în viaţa şi veniturile cetăţenilor săi nativi. De fapt, în timpul apogeului colonizării Indiei, mai precis în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, PIB-ul Indiei a colapsat la jumătate din ce era înainte. Tot în acea perioadă, speranţa de viaţă a indienilor a scăzut cu o cincime. Zeci de milioane de oameni au murit în urma perioadelor de foamete şi a epidemiilor de variolă. Fără ca aceste evenimente să sensibilizeze cumva Casa regală britanică sau pe finanţiştii Imperiului. Iată cum Marea Britanie nu a dezvoltat India, cum se crede astăzi pe acolo, ci, din contră, banii Indiei au fost folosiţi fără scrupule pentru bunăstarea şi creşterea Marii Britanii. În rest, totul este istorie. Istorie şi Adevăr.

Cât despre restituirea acestei sume colosale de bani către India, nimeni nu-şi face iluzii că aceasta se va materializa în viitorul apropiat sau vreodată. Deşi se ştie că la Dumnezeu toate sunt posibile, precum şi faptul că nimeni nu poate scăpa de consecinţa faptelor sale, fie el om, familie sau popor. Iar problemele grave cu care se confruntă, dar mai ales se va confrunta pe viitor societatea britanică din partea minorităţilor musulmane, hinduse, pakistaneze şi chineze nu mai par deloc fără rost, nu-i aşa?

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în EUROPA(Anglia), INTERNATIONAL ( istorie) | Lasă un comentariu

Cea mai bogată țară din lume «cumpără» Germania. Ce vor sa facă arabii în Europa


Qatarul va investi 10 miliarde de euro în Germania în următorii cinci ani, existând inclusiv posibilitatea construirii unui terminal de gaze naturale lichefiate, a anunţat emirul Qatarului, Tamim bin Hamad al Thani, informează Reuters.

Aceste promisiuni se adaugă celor aproximativ 25 de miliarde de euro pe care Qatarul le-a investit deja într-o serie de mari companii germane, precum Volkswagen sau Deutsche Bank.

Pentru a ne exprima încrederea în soliditatea şi importanţa economiei germane, anunţăm intenţia Qatarului de a investi 10 miliarde de euro în economia germană în următorii cinci ani”, a anunţat Tamim bin Hamad al Thani, cu prilejul deschiderii unui forum economic Qatar-Germania, alături de cancelarul Angela Merkel.

Investiţiile Qatarului ar urma să vizeze sectoarele automobilelor, tehnologiei şi băncilor, trei piloni tradiţionali ai economiei germane. Însă, potrivit cotidianului financiar german Handelsblatt, Qatarul este interesat în special în reţeaua de IMM-uri germane „Mittelstand”, considerate motorul primei economii europene.

Germania este principalul partener economic european al Qatarului. Volumul schimburilor comerciale dintre cele două ţări s-a dublat după 2011, ajungând la 2,8 miliarde euro în 2017.

Cancelarul Angela Merkel a confirmat intenţia Germaniei de a construi un terminal de gaze naturale lichefiate (GNL), în condiţiile în care Qatarul este cel mai mare exportator mondial de GNL.

Din punctul meu de vedere, sectorul energiei oferă un potenţial considerabil pentru extinderea legăturilor economice”, a declarat Merkel la forumul economic.

Angela Merkel a subliniat că Germania este legată deja de terminalele de GNL din Olanda, Belgia şi Polonia, dar Guvernul de la Berlin vrea să extindă reţeaua de GNL din Germania. În acest sens, companiile germane analizează posibilitatea construirii unui terminal de GNL.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în EUROPA(Germania) | Lasă un comentariu

Experiment reușit. O companie reduce programul de muncă la patru zile pe săptămână


Productivitatea a crescut, nivelul de stres a scăzut”, a declarat Andrew Barnes, directorul executiv al Perpetual Guardian, pentru emisiunea AM Show, potrivit Agerpres.

Compania a demarat în luna martie 2018 un experiment prin care le-a permis tuturor celor 240 de angajaţi să muncească timp de doar patru zile pe săptămână, fără a li se micşora salariul. O echipă de cercetători de la Auckland University a monitorizat experimentul pentru a evalua impactul asupra angajaţilor.

Am constatat o creştere masivă a implicării personalului şi a gradului de satisfacţie referitor la munca pe care o desfăşoară, creşterea masivă a intenţiei angajaţilor de a lucra în continuare pentru aceeaşi companie şi nu am observat niciun semn de scădere a productivităţii”, a spus Barnes pentru New Zealand Herald.

Dacă anterior demarării experimentului doar 54% dintre angajaţi erau mulţumiţi de echilibrul dintre viaţa profesională şi cea de familie, numărul acestora a urcat la 78% în timpul perioadei în care programul a fost redus la patru zile lucrătoare.

Experimentul nu s-a axat pe numărul de zile sau de ore lucrate de angajaţi, ci mai degrabă asupra faptului că firma plătea pentru productivitate în loc de timp lucrat.

Facem o distincţie clară între numărul de ore pe care cineva le petrece la birou şi rezultatele acestui fapt”, a mai spus directorul companiei.

Experimentul a demonstrat că programul redus nu a afectat modul în care angajaţii firmei şi-au îndeplinit sarcinile săptămânale.

Echipa de conducere a declarat că nu a existat nicio schimbare majoră în productivitatea de dinainte şi din timpul experimentului”, a spus Barnes. Datele statistice au arătat chiar o mică creştere în productivitatea celor mai multe dintre echipe.

Directorul companiei Perpetual Guardian intenţionează să lanseze o dezbatere mai amplă pe întreaga piaţă de muncă din Noua Zeelandă.

Aş sfătui fiecare companie din Noua Zeelandă să pună în practică acest experiment, să vadă cum merge”, a mai spus acesta.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în LOCURI DE MUNCA | Lasă un comentariu

Efectele gazelor lacrimogene asupra adulților, copiilor, bătrânilor. Pierderi de sarcină, pneumonie, cancer


Adesea, la protestele în cadrul cărora tind să survină incidente violente, forțele de ordine folosesc gaze lacrimogene pentru a dispersa mulțimea. Și nu de puține ori gazele sunt folosite în rafale, nu doar o sigură dată, astfel că cetățenii prezenți la acele demonstrații sunt expuși în mod repetat, pe o perioadă lungă de timp, la o doză mare de gaze. În plus, deși protestele au loc de regulă în piețe largi, unde am crede că este un spațiu deschis și gazele se pot disipa rapid, nu este așa. Prezența clădirilor înalte ce împrejmuiesc piețele mari asigură un perimetru în care gazul se concentrează. Deci, cetățenii sunt expuși la concentrații mari de gaze lacrimogene, iar dacă se înregistrează o temperatură ambientală ridicată, aceasta potențează efectele gazelor.

Dar ce conține gazul lacrimogen? Există mai multe tipuri de chimicale ce pot fi utilizate pentru a obține un astfel de amestec, însă de departe cele mai populare și „eficiente” (a se citi puternice) sunt cele pe bază de clor și/sau arsenic, două elemente extrem de toxice pentru organismul uman – și anume gazul CS (o-Clorobenziliden malononitril) sau gazul DM (10-Cloro-5,10-dihidrofenarsazinina).

Gazele lacrimogene precum CS sau DM sunt clasificate drept arme chimice și este interzisă utilizarea lor în război, conform convenției de la Geneva, art. I (5) din 1993 însă, iată, ele sunt utilizate împotriva cetățenilor civili.

Efectele pe termen scurt includ iritația și arsura puternică a pielii, a ochilor și a căilor respiratorii (nas, gât, trahee, bronhii, plămâni), descărcare masivă de mucus din nas, dezorientare, amețeală, respirație dificilă sau chiar pierderea cunoștinței.

În concentrație mare gazele pot induce tuse puternică, vărsături sau arsuri ale pielii. În unele cazuri pot provoca cicatrici de arsură permanente ale feței, sau chiar moartea în cazul celor ce suferă de tulburări psihice. Însă, concentrații mari de gaz pot provoca moartea chiar și în cazul cetățenilor sănătoși, așa cum a fost atestat de incidentul din Cairo (18 aug. 2013) în urma căruia 37 de oameni au decedat. Rapoarte similare de studii din SUA atestă același fapt.

Aceste efecte sunt și mai pronunțate la copii, datorită debitului respirator mai ridicat în comparație cu adulții, permițând accesul unei cantități mai mari de gaz în tractul respirator. La fel se petrece și în cazul bătrânilor, a căror capacitate de regenerare celulară este mult scăzută și deci expunerea poate duce la complicații precum pneumonie sau chiar cancer.

Expunerea la gaze lacrimogene precum CS este extrem de toxică și asta nu doar pe termen scurt. Pe termen lung, studiile arată că expunerea anterioară duce la pierderi de sarcină, complicații pulmonare precum pneumonie sau emfizem, afectare hepatică sau cardiacă.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în SANATATE( diverse). | Lasă un comentariu

De ce se împușcă adolescenții americani?


Anul trecut, o altă crimă înfiorătoare a zguduit Statele Unite ale Americii: un elev de 17 ani și-a împușcat zece dintre colegi, plus un profesor la Liceul din Santa Fe, un oraș din Texas.

A fost un nou episod din seria masacrelor ce au început acum 30 de ani în Statele Unite ale Americii: adolescenți înarmați intră în școlile unde învață și ucid, de-a valma, colegi și profesori. Deși discuția de peste Ocean s-a concentrat pe dreptul americanilor de a purta arme de foc, întrebarea care se pune este: americanii poartă arme dintotdeauna, de ce au apărut astfel de incidente abia în anii ʼ90 ai secolului XX? Un posibil răspuns la această întrebare a oferit părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, în cartea sa Homo Americanus. O radiografie ortodoxă.

Textul următor este o notă de subsol la sfârșitul capitolului despre masacrele din Statele Unite din cartea mai sus menționată:

„În ultimii ani, tot mai multe crime se petrec în America. Un demon al furiei ucigașe și al deznădejdii sinucigașe bântuie tineretul, și îndeosebi adolescenții. Niciodată nu au fost asasinate în masă printre copiii de școală așa cum se petrece în ultimii ani, începând cu 1997…

Spre sfârșitul lui noiembrie 2011, fiica lui Billy Graham a fost intervievată pe TV Național, la Early Show, și Jane Clayson a întrebat-o: «Cum a putut Dumnezeu lăsa să se petreacă acest lucru?» [valul de delincvență juvenilă și de asasinate în masă din școlile americane]. Iar Anne Graham a dat un răspuns sincer și emoționant, de o adâncă și gravă luciditate. Ea a spus [traducerea și cele câteva paranteze drepte aparțin părintelui Gheorghe Calciu]:

«Cred Dumnezeu a fost foarte întristat de ceea ce s-a petrecut, așa cum suntem noi; dar, de ani de zile, noi Îl tot somăm pe Dumnezeu să plece din școlile noastre, să plece din guvernul nostru, să plece din viața noastră. Or, ca un gentleman ce este, cred că El S-a retras ca atare. Cum să ne mai așteptăm ca Dumnezeu să ne dea binecuvântarea și protecția Lui, câtă vreme noi îi tot cerem ne lase în pace?!

Să ne uităm puțin. Eu cred că totul a început atunci când Madeleine Murray O’Hare [care a fost ucisă și al cărei cadavru a fost descoperit ulterior] a declarat patetic că n-ar fi de dorit niciun fel de rugăciune în școlile noastre, iar noi am răspuns: OK!

După aceea, altcineva a proclamat că ar fi mai bine să nu se mai citească nici Biblia în școli… Bibliacare învață: «Să nu ucizi! Să nu furi! Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!»… Și noi am răspuns: OK!

Apoi doctorul Benjamin Spock a spus că nu trebuie să tragem nicio palmă copiilor noștri când fac rele, pentru că mica lor personalitate ar putea fi lezată și le-am putea afecta grav propria lor părere despre ei înșiși [de notat că fiul doctorului Spock s-a sinucis]. Și noi ne-am zis că un expert știe ce vorbește când afirmă așa ceva, astfel că am răspuns din nou: OK!

Apoi cineva a opinat că profesorii și educatorii ar face mai bine să nu aplice niciun fel de pedepse disciplinare, atunci când copiii noștri fac rele. Și administratorii școlii au declarat că niciun membru al corpului didactic nu se va mai atinge de vreun elev, chiar dacă acesta va face rele, pentru că nu vrem să avem o proastă publicitate și nici să fim dați cumva în judecată [deși este o foarte mare diferență între a aplica pedepse disciplinare și «a lovi», «a bate», «a umili» etc.]. Și noi am răspuns: OK!

Apoi altcineva a strigat să le lăsăm pe fetele noastre să facă avorturi, dacă așa cred ele de cuviință; ba nici măcar n-ar trebui să le mai spună părinților! Și noi am răspuns: OK!

Același înțelept membru al conducerii școlii a spus că, de vreme ce băieții sunt ca băieții și o vor face oricum, haide mai bine să le dăm copiilor noștri prezervativele de rigoare, ca să se bucure nestingheriți de plăcerile pe care le râvnesc, și nici nu le vom spune părinților lor că ei le primesc de la școală. Și noi am spus: OK!

Apoi unii dintre oficialii noștri de la vârf au declarat că nu contează ce facem noi în viața noastră particulară, atâta vreme cât ne îndeplinim munca. Și, fiind de acord cu ei, am admis că nu contează ce face fiecare – inclusiv Președintele – în viața lui privată, câtă vreme eu am un serviciu și economia merge bine. OK!

Apoi cineva a spus că putem publica reviste cu fotografii de femei goale, denumindu-le «inofensive» și considerându-le doar ca pe o banală apreciere a frumuseții trupului feminin. Și noi am încuviințat din nou: OK!

Și iarăși, cineva a luat această apreciere de bună și a făcut un pas mai departe, publicând fotografii cu nuduri de copii, și apoi încă un pas, punând aceste nuduri pe Internet, ca să fie lesne accesibile tuturor. Și noi am zis: OK, ei au dreptul, desigur, la libertatea de exprimare!

După aceea, industria distracțiilor a zis să facem show-uri TV și filme care să promoveze comercial vulgaritățile, violența și sexul ilicit. Să dăm pe piață o muzică prin care să lăsăm să se afirme libere violul, drogurile, crima, sinuciderea și alte teme satanice. Și noi am zis: OK, toate astea nu sunt decât niște distracții oarecare și nu au neapărat un efect nociv, pentru că oricum nimeni nu le va lua în serios, așa că mergeți înainte!

Și ne mai întrebăm acum de ce oare copiii noștri n-au nicio conștiință, de ce nu deosebesc ce este bine de ce este rău și de ce nu le pasă când ucid străini sau colegi de clasă, sau când decid ei înșiși să se sinucidă!

Probabil că, dacă ne-am gândi mai îndelung și mai adânc, ne-am putea închipui de ce… Cred că noi culegem ceea ce am semănat.»”

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în S.U.A. | Lasă un comentariu

A treia utopie: globalismul


Noțiunea de „drepturi ale omului“, de care se agață tot mai multe persoane în ultimele decenii, a ajuns să fie folosită aproape exclusiv împotriva libertății și identității oamenilor. În ultimii 70 de ani, o putere malignă a crescut pe întreaga planetă: globalismul.

Ambalată în misiunea respectării „drepturilor omului“, planul de conducere planetară asupra oamenilor a ajuns azi să fie acceptat de tot mai mulți drept o idee benefică și chiar inevitabilă. Tentația oamenilor de a ceda tot mai multe probleme ale vieții din propria responsabilitate în mâna autorităților se întoarce însă împotriva fiecărei persoane prin proiectul globalist. Un Guvern mondial ar fi, prin însăși natura sa, foarte departe de comunitatea locală în care se desfășoară viața de zi cu zi a oamenilor. Planul instalării unui Guvern mondial calcă în picioare identitatea statelor și a persoanelor, încurajând viciile umane, pentru că un om fără putere și principii se adună într-o masă de manevră, nu într-o societate.

Ideea unui Guvern mondial care să rezolve toate problemele economice și să garanteze pacea pe întreaga planetă a început să cucerească mințile oamenilor în anii ’60, potrivit unui articol publicat în revista The American Thinker. Încă de atunci, în universitățile americane existau numeroși profesori de științe care militau pentru transformarea Organizației Națiunilor Unite (ONU) într-un Guvern planetar. La acea vreme, ONU părea o organizație benefică, destinată promovării păcii pe planetă și coordonării de programe economice pentru ajutorarea comunităților sărace de pe mapamond. Dar iată că intelectualii globaliști din universități deja aveau creionat planul de transformare a ONU într-un Guvern mondial. De menționat că în anii ’60 începe și Revoluția Sexuală, care acum își arată ultimele consecințe.

Dar cum s-au transformat Națiunile Unite de la misiunea de început, de ajutorare a săracilor de pe glob, în mașinăria uriașă care a devenit astăzi?

Viziunea fondatoare a ONU a fost cea a respectării unor drepturi fundamentale ale omului, prezentate în 1948 în Declarația Universală a Drepturilor Omului. Atunci a fost plasată noțiunea de „drepturi ale omului“ pe primul plan al dezvoltării puterii ONU, în contextul în care respectarea drepturilor fundamentale ale omului devenise centrală în toate societățile care ieșiseră din feudalism. Inițial, deci, ideea de „drepturi ale omului“ marca stabilirea unor drepturi de bază, esențiale pentru libertatea indivizilor și pentru demnitatea lor, mai ales după feudalismul care răvășise Occidentul. Pe scurt, drepturile esențiale ale demnității omului erau considerate libertatea și egalitatea în fața legii. Aceste drepturi fuseseră înscrise, de altfel, de popoarele occidentale în numeroase proiecte de emancipare naționale post-feudale, printre care Declarația Drepturilor din Anglia (1689), Declarația de Independență a SUA (1776) și Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului din Franța (1789).

În schimb, în documentul fondator al ONU ideea de „drepturi ale omului“ e prezentă în practic fiecare frază. Diferența esențială față de cele trei documente din care s-a inspirat este că ONU inventează nenumărate cereri pentru prosperitatea indivizilor, pe care le pretinde „drepturi ale omului“, și astfel își arogă puterea de a interveni mult mai adânc în viețile oamenilor. În Declarația Universală a Drepturilor Omului, adoptată în 1948, ONU declară că toate persoanele au un „drept“ la hrană, îmbrăcăminte, acces medical, ajutor financiar pentru șomaj, alocații pentru copii sau învățământ „gratuit“. Niciunul dintre aceste „drepturi“ inventate nu se regăsește în declarațiile de drepturi post-feudalism de la care s-au inspirat.

Globaliștii visează să ia puterea în 2030

În anul 2015, la aproape 70 de ani de la adoptarea declarației fondatoare a ONU, organizația a făcut un pas gigantic în direcția transformării sale într-un Guvern global. ONU a publicat în 2015 documentul intitulat „Să transformăm lumea noastră: Programul pentru anul 2030 pentru o dezvoltare durabilă“. Textul reprezintă un program de guvernare mondială, pentru nu mai puțin de 91 de domenii de acțiune. Documentul are aproape 15.000 de cuvinte, în contrast cu textul succinct al Declarației Universale a Drepturilor Omului, care avea numai 1.900 de cuvinte. De altfel, textul fondator al ONU e menționat o singură dată în documentul din 2015!

Noul document programatic al ONU se concentrează pe 5 concepte pe care le consideră esențiale: Oameni, Planetă, Prosperitate, Pace și Parteneriat. O altă prioritate pentru ONU a fost stabilită sub denumirea „Țeluri de dezvoltare durabilă“ pentru îmbunătățirea vieții pe planetă.

„Dezvoltarea durabilă“ omoară identitatea locală

Dar ce înseamnă „dezvoltare durabilă“? – se întreabă E. Jeffrey Ludwig, autorul articolului din The American Thinker. Definiția ONU pentru ideea de „dezvoltare durabilă“ este: „Acea dezvoltare care împlinește nevoile prezentului fără să compromită capacitatea viitoarelor generații de a-și împlini nevoile lor“. Iată deci cum ideile inițiale ale ONU, de protejare a libertății omului și egalității indivizilor în fața justiției, au dispărut, fiind înlocuite cu ideea îndeplinirii unor nevoi și cu un activism ecologist. Marxismul ideii de „dezvoltare durabilă“ este evident prin apelarea la conceptul de „nevoie“, deoarece marxist-leniniștii considerau că societatea internaționalistă trebuie organizată pe premisa „fiecare contribuie după puteri, fiecare primește după cât are nevoie“.

Întregul document „Să transformăm lumea noastră“ e practic o colecție de platitudini pioase cu gândul la un viitor utopic. ONU a stabilit țeluri de atins pentru bunăstarea orașelor, a femeilor, a săracilor, și chiar pentru viețuitoarele subacvatice: absolut nimic nu scapă de controlul experților guvernării globale ai ONU.

Stabilirea unor politici globale pentru împlinirea unor anumite „nevoi“ reprezintă marea victorie a globaliștilor asupra societății: după 70 de ani de activism, ONU a mutat în centrul societății marxismul „îndeplinirii nevoilor“. Și a stabilit deja un program de implementare a acestor politici, anul 2030 fiind ținta ONU pentru aplicarea la nivel planetar a controlului asupra libertății oamenilor de a decide despre propria viață și despre propria comunitate.

Liderul „tehnocrat benevolent“ nu există printre oameni

Un aspect foarte deranjant al acestei viziuni asupra viitorului este perspectiva falsă despre oamenii care vor conduce mapamondul, în accepțiunea ONU. Planul de realizare a unui Paradis ecologist pe Pământ și de eradicare a sărăciei și foametei la nivel planetar nu ia în seamă corupția, cinismul și ignoranța de care dau dovadă politicienii aflați la putere. Constructul ONU lasă de înțeles că la cârma Guvernului mondial se va afla un grup de oameni fără pată, un grup de specialiști, de „tehnocrați“ angelici care au ca scop unic asigurarea bunăstării populației. Toată istoria omenirii demonstrează însă că liderii politici din orice țară din lume, ca și conducătorii de corporații capitaliste sunt caracterizați de egoism, corupție, manipulare, imoralitate și chiar intenții criminale. „Și oare nu însăși politica ONU pentru Dezvoltare Durabilă e o astfel de manipulare demonică?“ – se întreabă autorul articolului din The American Thinker.

Idealul dubios al „dezvoltării durabile“ nu are nicio legătură cu civilizația occidentală de origine iudeo-creștină. Din contră, în politica propusă de ONU, libertatea individuală este anulată de o politică colectivistă determinată – chipurile – științific, care ia puterea de decizie din mâinile popoarelor și o transmite unui Big-Brother „atotștiutor“. Globalismul ONU, prin ștergerea diferențelor între popoare și persoane, dizolvă organicitatea socială și dezvoltă, după două utopii care au însângerat lumea în secolul trecut – nazismul și comunismul –, încă o încercare de a deschide ușa unui proiect de conducere unică a Lumii.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO | Lasă un comentariu

Hollywood: fabrica de vise este de fapt o afacere evreiască


Producția de filme, o afacere evreiască?

Cărțile The Movie Moguls (Mogulii Filmului), a lui Philip French, și The Moguls (Mogulii), a lui Nolan Zierold, oferă o bună imagine de ansamblu și portrete colective / comparative ale micului grup de antreprenori de top născuți evrei, care au construit fabricile de vise din Hollywood: Marcus Loew, Adolph Zukor, Sam Goldwyn, Carl Laemmle, Selznicks, Jesse Lasky, William Fox, frații Warner, Louis B. Mayer, BP Schulberg și Harry Cohn.


Clericul atașat (lt.col.) Samuel W. Chomsky aprinde lumânările de Hanukkah la o întrunire și cină pentru întrajutorare, USO-Evreiască (USO – United Service Organizations), în 19 decembrie 1954 la Hollywood, California

Născuți în America sau veniți din Europa în copilăria sau tinerețea lor, majoritatea mogulilor ar putea fi clasificați drept evrei americani de a doua generație, din familii sărace sau cu venituri modeste. Ei au fost extrem de harnici și ambițioși și, interesant, câțiva au venit în industria cinematografică din diverse meserii cu amănuntul, în special în industria confecțiilor. Zukor și Loew, de exemplu, au început ca negustori de blănuri, Fox și Laemmle ca negustori de îmbrăcăminte, Goldwyn ca vânzător de mănuși. Controlul a fost câștigat în mod surprinzător prin teatre și, ulterior, prin studiouri, care leagă distribuția și producția.


Actorul Lionel Barrymore sărbătorindu-și vârsta de 61 de ani la MGM, în august 1939. În spate, de la stânga, Mickey Rooney, Robert Montgomery, Clark Gable, William Powell, Robert Taylor. În centru, Louis B. Mayer. În față, de la stânga Norma Shearer, Barrymore și Rosalind Russell.

Actorul Lionel Barrymore sărbătorindu-și vârsta de 61 de ani la MGM, în august 1939. În spate, de la stânga, Mickey Rooney, Robert Montgomery, Clark Gable, William Powell, Robert Taylor. În centru, Louis B. Mayer. În față, de la stânga Norma Shearer, Barrymore și Rosalind Russell.

Crearea celor două industrii nu a fost absolut diferită. Atât în industria textilă, cât și în producțiile cinematografice, antreprenorii evrei, pornind de la baza de distribuție în masă, au creat industrii de producție în masă pentru îmbrăcăminte și divertisment. Cu îndrăzneală și abilitate, au organizat nenumărate meșteșuguri individuale (de cusut sau de fotografiere), pentru vasta piață a consumatorilor tăcuți.

Mogulii au adus, prin urmare, la Hollywood anumite abilități de afaceri dobândite în comerțul aferent cu amănuntul și, până în anii 1930, șase din cele opt studiouri majore au fost controlate și conduse de evrei. În plus, persoanele născute evrei au fost evident, printre al doilea și al treilea nivel de producători, manageri, asistenți, agenți și avocați ai afacerilor.

Cât de evreiesc era de fapt Hollywood-ul evreiesc?

Care a fost forma iudaismului religios formal sau explicit și a iudaismului etnic practicat și exprimat de Hollywood-ul evreiesc? În această perioadă, aproape că nu s-au făcut filme despre așezările, experiențele sau personajele specifice evreilor. Deși majoritatea mogulilor au provenit din case evreiești respectuoase și au învățat ceva ebraică și/sau au avut Bar Mitzvah-ul, ca adulți au ajuns să trăiască și să gândească într-un stil de viață asimilat cultural, îndepărtat de conținutul, activitățile sau practicile culturale ale evreilor, de moștenirea sau de afacerile comunității evreiești din Los Angeles. Îşi trăiau viaţa ca evrei oarecum pasivi, deși fără să se ruşineze de originile lor, folosind unele cuvinte idiș, având apartenență la templu, dar fără participare frecventă și susținând filantropia evreiască.

Scenaristul Ben Hecht a caracterizat și a explicat această postură după cum urmează: „El găsește convenabil să-și uite originile sale evreiești în lumea înaltei clase în care a săltat. El este astfel dornic să-și dovedească apartenența evreiască în secret, prin donații către evrei în suferință. El va susține o sinagogă cu daruri mari, timp de treizeci de ani, fără să intre vreodată în ea. Cel mai mult se apropie de acest iudaism secret, pe care și-l impune cu încăpățânare, atunci când pretinde că respectă câteva principii religioase, cum ar fi faptul că nu se duce la cursele de cai de sărbătorile evreiești, sau că face aranjamente ca un rabin să-i oficieze slujba de înmormântare (în limba engleză).”

Louis Mayer, șeful MGM, a fost probabil destul de tipic, în această privință. Îndepărtându-se de ortodoxia tinereții sale din Boston, el avea tendința de a-și practica religia „mai degrabă ocazional”, aparținând unui templu, dar participând rareori la predici. Unii, desigur, au fost mai neloiali. David Selznick, care nu a vrut să fie considerat un evreu de la Hollywood, i-a spus odată lui Hecht: „Sunt un american și nu un evreu”. Harry Cohn, din Columbia, a evitat templele, iar la înmormântarea lui „nereligioasă”, în 1958, nu s-a făcut nicio referire la nașterea și originea sa evreiască.

Biograful său relatează că: „Într-o după-amiază, Louis B. Mayer a petrecut o oră la telefon, înainte de a putea evoca o contribuție din partea lui Cohn către fondul de ajutor evreiesc. Mayer și-a folosit toate puterile considerabile de persuasiune, pentru a apela la loialitatea lui Cohn ca evreu, dar Cohn nu a avut aşa ceva. După ce s-a angajat într-o donație considerabilă, Cohn s-a plâns unui ajutor de-al său: «Ajutor pentru evrei! Cineva ar trebui să strângă fonduri pentru eliberarea de evrei. Toate necazurile din lume au fost cauzate de evrei și irlandezi.»

În timp ce nu era foarte evreiesc din punct de vedere cultural, Hollywood-ul evreiesc a fost oarecum separat de societate în structurile sale, constituindu-și propriul său cerc social (sau mai bine zis cercuri, pe diferite niveluri și cu diverse roluri) de prieteni evrei și asociați, pentru nepotismul locurilor de muncă, sau cluburi country, de golf, jocuri de noroc și chiar căsătorii în interiorul coloniei (cum ar fi cea a fiicei lui Louis B. Mayer cu David Selznick).

Însemnătatea statutului de imigrant

Din moment ce Hollywood-ul evreiesc a avut puțin iudaism sau sentiment evreiesc explicit în contribuția adusă la acei ani de apariţie a filmelor sonore, care era atunci motivația sa? Atât Zierold, cât și French detectează, mai mult sau mai puțin, că ceva legat de statutul de imigranţi se află în spatele realizărilor, a punctelor tari și a neajunsurilor lor.

În primul rând, dorința lor de imigranți, sau aproape-imigranți, să fie pe deplin acceptați ca „americani”, „sută la sută americani”, le-a dat un entuziasm aparte pentru a transmite, a idealiza și a crea cultura populară americană. Prin filmele lor, ei au prezentat lumii propria percepție selectivă asupra trăsăturilor, valorilor și virtuților americane.

În al doilea rând, s-a afirmat frecvent că, în calitate de imigranți ce deveneau americani, ei aveau un simț special, sau „instinct”, pentru ceea ce voia și ce plăcea publicului de film, aceasta fiind de obicei ceea ce doreau și le plăcea lor, ca americani de rând sau aspiranţi la a fi americani obişnuiţi. Cohn, de exemplu, a ordonat odată ca un cuvânt cu trei silabe să fie scos dintr-un scenariu deoarece: „Dacă eu nu știu ce înseamnă asta, omul de rând din cinematograf sigur nu va ști.” O metodă „sigură” pentru a determina calitatea unui film: „Dacă îmi ţâţâie fundul, e rău. Dacă nu, e bine. E atât de simplu.” Instinctul lui Goldwyn era ghidul lui. În retrospectivă, se pare că judecățile lor intuitive au fost corecte de cele mai multe ori.

Acest entuziasm al imigranților faţă de cultura populară americană și această înțelegere a gusturilor masei de cetăţeni americani au îmbrăcat diferite forme în diversele studiouri evreiești. În timp ce MGM, de exemplu, sub conducerea lui Mayer, a realizat filme care au fost descrise ca fiind populare, sentimentale, strălucitoare, filme siropoase pentru clasa de mijloc, frații Warner, sub Jack Lo Warner, au produs filme mai puțin siropoase, polițiste, melodrame, biografice și de conștientizare socială, pentru și despre clasa muncitoare. Ambele seturi de filme erau variațiuni pe temele culturii populare americane, așa cum se vedeau prin lentilele imigranților care au făcut istorie.

Traducere a articolului Jews in Hollywood, 1930-1950. American Jews and the making of the movie industry de Norman L. Friedman, profesor de sociologie la California State University, Los Angeles

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în JIDANII | Lasă un comentariu

Vrăjitorii banilor şi prăbuşirea economiei mondiale. Ignoranţa maselor înseamnă puterea conducătorilor


Ocupaţi cu măruntele noastre griji de zi cu zi pe care însă le considerăm cele mai importante aspecte din viaţă, uităm să vedem esenţialul. Mai mult, ne considerăm bine informaţi cu privire la mersul lucrurilor, doar pentru că citim ziarul sau privim jurnalul de seară, dar din nou pierdem din vedere aspectele importante. Credem că ştim totul despre bani şi afaceri, dar majoritatea dintre noi nu ştim nimic. Adevărul este că doar câţiva cunosc mersul real al banilor, în timp ce restul vulgului e menţinut în ignoranţă.

Este necesar să recunoaştem: respectabilul bancher nu este o soră de caritate care împarte bani celor aflaţi în nevoie, ci aproape un violator în serie. Nu punem la socoteală dobânzile şi comisioanele ascunse care jumulesc toate pieile de pe noi. Există modalităţi mult mai lucrative pentru bancheri să ne înșele iar, şi iar, şi iar. Şi, dintre toate, cea mai importantă s-a dovedit tipărirea banilor fiat (în latină, „facă-se”) şi controlul asupra dobânzilor de către băncile centrale.

Dobânda de referinţă şi cea de politică monetară, crescute de curând de Banca noastră naţională (asta dacă e a noastră) a îngreunat accesul la credite al cetăţenilor români şi a dus la încetinirea creşterii economice. Piaţa noastră imobiliară pare că se află într-un impas. Vom asista la o prăbuşire ca aceea din timpul ultimei crize economice? Este dificil de spus, dar, cu siguranţă, economia şi creşterea economică vor încetini semnificativ, sectorul imobiliar fiind strâns legat de celelalte sectoare economice. Dacă unul dintre ele suferă, va suferi şi restul. Scuza vânturată de trilateralistul Mugur Isărescu este că mărirea dobânzii de referinţă s-a făcut cu scopul de a stopa inflaţia datorată pompării de bani ieftini în economie de către bănci. Dar ce uită să spună lacheul răposatului globalist David Rockefeller este faptul că aceşti bani împrumutaţi de bănci populaţiei sunt în mare parte bani fiat, simple hârtii fără valoare şi fără acoperire oferite de bănci populaţiei. Sau, mai rău, simple cifre tipărite pe ecranul unui calculator de casierul băncii care spune viitorului debitor că astfel i-a transferat bani în cont. Aceşti bani nu au acoperire în valoarea depozitului deţinut de respectiva bancă.

Ciclul prosperitate-recesiune poate fi descris simplu: când dobânda e scăzută, oamenii sunt mai optimişti, se îndatorează mai mult (deoarece banii sunt mai ieftini), cumpără mai multe bunuri, iar afacerile prosperă. Aceasta este prima parte a ciclului, şi anume prosperitatea. Urmează apoi recesiunea ce are loc atunci când bancherii consideră că i-au îndatorat pe oameni suficient de mult, încât să-i doboare efectiv prin creşterea dobânzilor. Crescând dobânzile, oamenii au mai mult de plătit în contul datoriilor bancare, se împrumută mai puţin, cumpără mai puţin, afacerile se prăbuşesc, iar oamenii sunt concediaţi de la locul de muncă. În final, întreaga economie suferă. Aceasta este singura explicaţie pentru mare parte din recesiunile care au avut şi vor avea loc. Explicaţiile pretenţioase ale analiştilor economici nu sunt decât praf în ochii necunoscătorilor şi nimic altceva.

Dacă zvonurile legate de faptul că băncile au dreptul să dea împrumuturi în valoare de până la 10 ori valoarea depozitelor pe care le deţin se confirmă, atunci ne confruntăm cu o situaţie gravă.

Dar situaţia este chiar mai gravă, deoarece zvonurile se pare că se confirmă şi, aşa cum afirmă un articol publicat în 2014 în cotidianul britanic The Guardian, băncile au dreptul să împrumute sume nelimitate de bani. Mai bine spus, creează bani din nimic, pe care îi împrumută populaţiei, cerând apoi dobândă pe ei.

Asta l-ar face până şi pe Isus Hristos cu pâinicile şi peştişorii lui să pară un simplu amator. De aceea inflaţia creşte, a crescut şi va continua să crească în continuare, iar Isărescu ar trebui s-o ştie: băncile produc „bani din aer” fără nicio limită, pe care îi introduc apoi în circuitul comercial, făcând ca cererea să crească. Crescând cererea (fără ca producţia să se adapteze creşterii cererii), cresc şi preţurile. Dar totul este făcut pe credit, pe îndatorare, deci e o falsă prosperitate. În cazul în care amărâtul de rând se află în impas şi nu mai poate să-şi plătească datoria către bănci (datorie formată din bani inexistenţi plus dobânda), banca îi ia casa, maşina, terenul, afacerea sau apartamentul, care sunt valori tangibile, spre deosebire de banii fiat. Dar asta nu se învaţă la şcoală, nu? Mare păcat. Ca să fim corecţi cu Isărescu, inflaţia din România a crescut şi din cauza măririi artificiale a salariilor de către guvernele păstorite de Liviu Dragnea.

Lăcomia comercianţilor poate să fie şi ea un factor al creşterii preţurilor, asta ca o paranteză. Şi tot ca o paranteză, atragem atenţia că banii fiat au fost consideraţi de propaganda din mass-media o teorie a conspiraţiei pentru multă vreme, dar, ca multe aşa-zise teorii ale conspiraţiei, până la urmă aceasta s-a dovedit reală, aşa cum recunoaşte chiar The Guardian.

Banii fiat sunt responsabili de asemenea nu numai pentru deprecierea monedei noastre naţionale, dar şi a altor monede naţionale, inclusiv pentru deprecierea dolarului. Ce puteai cumpăra, în 2000, cu 100 de RON, cumperi azi cu 600 de RON, iar Mugur Isărescu ar trebui să ştie şi acest aspect. Rezerva Federală este responsabilă, în SUA, pentru deprecierea dolarului şi se află sub o imensă presiune pentru a fi supusă unui audit, dar se pare că influenţa bancherilor internaţionali a oprit această investigație.

Ca să revenim la subiect, este necesar să fie spus că tot limbajul economic este plin de termeni pretenţioşi care pot pune probleme şi celui mai silitor student, dar procesul economic este cu mult mai simplu şi mai uşor de înţeles, însă folosirea termenilor de specialitate greu de înţeles se face intenţionat de bancheri, astfel încât doar ei să rămână singurii deţinători ai secretelor economice. Şi ce secrete!!!

Într-o economie construită pe baze sănătoase, fără bani fiat, băncile ar împrumuta o cantitate de bani egală cu valoarea depozitelor lor, la o dobândă aproape inexistentă, fără comisioane sau alte vrăjitorii bancare. Dar, cum nu trăim într-o economie sănătoasă, totul se va sfârşi cu o Mare Criză Economică.

Într-o economie sănătoasă, fără bani fiat, inflaţia ar fi mult redusă, iar crizele economice ar fi foarte rare. Ca o paranteză, acesta a fost şi motivul oficial din spatele constituirii Federal Reserve: prevenirea crizelor economice. Din păcate Federal Reserve şi-a ratat total misiunea, asta în cazul în care nu se dovedeşte chiar ea a fi cauza acestor crize.

Crizele economice sunt însă o bună modalitate de a înmagazina şi mai mult avere pentru cei mai bogaţi din vârful „lanţului trofic”, sărăcind în acelaşi timp masele. Dar sunt în acelaşi timp un prilej de a aşeza sistemul economic pe baze sănătoase. Asta, dacă nu repetăm greşelile trecutului – ceea ce facem însă de fiecare dată.

Trucul de a crea bani din nimic, de a-i împrumuta şi de a cere apoi o dobândă pe ei este sursa puterii bancherilor internaţionali. Trucul este menţionat în monumentala lucrare Tragedy and Hope, a profesorului Caroll Quigley. Quigley a fost profesorul lui Bill Clinton la Universitatea Georgetown, deci e o sursă de încredere.

Aurarii medievali sunt sursa inspiraţiei pentru bancherii internaţionali de azi în domeniul creaţiei banilor fiat. Cum să renunţe cămătarii moderni la o sursă de profit sigură şi atât de lucrativă? Tot profesorul Quigley dă şi numele dinastiilor de bancheri care controlează băncile internaţionale de investiţii şi implicit economia mondială. Curios lucru, mare parte a acestor familii erau la momentul respectiv (anii 1930) evreieşti. Era Quigley un nebun care credea în teorii ale conspiraţiei antisemite? Nu, Quigley era un om care îi admira pe aceşti indivizi şi lucra în acelaşi timp pentru ei, deci nu avea motive să-i trădeze.

O eventuală prăbuşire a economiei mondiale presupune şi resetarea acesteia pe noi fundamente; o Bancă Mondială care să controleze toate economiile ţărilor lumii este pe buzele mai multor economişti de marcă. Dar şi Rezerva Federală americană a promis că va preveni crizele şi a dat greş, aşa că de ce o Bancă Mondială ar reuşi aceasta? Dacă Banca Mondială este încă subiect de speculaţii, ascensiunea Chinei care va dicta restului lumii regulile economice, politice şi sociale este sigură.

Nu ştim încă dacă şi cât a întârziat alegerea preşedintelui Trump acest proces, dar o lume dominată de o dictatură, precum cea de la Beijing, cu siguranţă nu va face planeta noastră un loc mai bun.

Nu trebuie însă să ne amăgim: China prezentă este şi ea sub controlul bancherilor internaţionali și al megacorporaţiilor. Privind la China modernă, privim la lumea noastră aşa cum va fi peste câteva zeci de ani: distopia care încet-încet va trimite planeta noastră într-un nou Ev mediu întunecat.

Asta în cazul în care visul celor care doresc un guvern mondial cu puteri discreţionare se va îndeplini.

Notă:
Cei care vor critica acest articol vor spune că cei de la The Guardian vorbesc despre băncile din ţara lor. Dar bancherii români ar trebui să fie (ca să ne exprimăm în limbaj grobian) „proşti”, ca să nu aplice trucul băncilor din Marea Britanie, mai bine spus să împrumute populaţiei bani care nu există, pentru a cere apoi o dobândă în schimbul lor. Iar cei care controlează rata dobânzii controlează ciclurile prosperitate-austeritate ale economiei fiecărei ţări. Astfel ne dăm cu adevărat seama de importanţa afirmaţiei lui Nathan de Rothschild conform căreia cine controlează banii unei naţiuni controlează acea naţiune.

În ţara noastră. BNR controlează dobânda de referinţă, deci poate dicta când să fie austeritate şi când să fie prosperitate. Trilateralistul Mugur Isărescu nu a fost păstrat degeaba timp de 28 de ani la conducerea BNR, deoarece şi-a servit bine şefii. BNR nu e banca noastră, iar Isărescu nu e omul nostru, deci concluzia este una simplă şi tristă pentru noi ca ţară şi popor.

Toţi marii analişti economici sunt de acord că o nouă Mare Criză Economică ne aşteaptă, iar singurul aspect asupra căruia aceştia nu au căzut de acord e când se va produce acest cataclism financiar. Însă nu putem fi de acord cu aceştia că astfel de crahuri economice sunt evenimente ciclice. Propaganda din mass-media servită de mulţi dintre analiştii economici ce sunt astăzi consideraţi de prestigiu va oferi tot felul de explicaţii complicate şi va arunca vina pe alţi factori şi nu pe adevăraţii vinovaţi pentru acest dezastru: băncile centrale controlate de familia Rothschild şi, implicit, de Oculta Mondială.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ECONOMIE-FINANCIAR ( international) | Lasă un comentariu

Un raport CIA din 1948 avertizează: Nu încercaţi să separaţi Ucraina de Rusia!


Conflictul actual din Ucraina nu este deloc unul spontan şi de factură recentă. Mai precis, interesele americane în provocarea de fricţiuni şi falii cât mai adânci între ruşi şi ucraineni sunt cu mult mai vechi decât ar părea la prima vedere. Cât de vechi? Ei bine, desecretizarea unor documente americane în acest sens indică estimativ o vechime de cel puţin 70 de ani.

Se pare că serviciile secrete si politicile globale americane lucrau de mulţi ani la divizarea naţionalităţilor din vastul spaţiu al URSS şi ulterior al CSI. Iar acţiunile şi interesele americane vizau în mod deosebit complexele şi spinoasele relaţii dintre ruşi şi ucraineni, însă artizanii americani ai conflictului de azi din Ucraina, voit sau nu, au uitat de specificaţiile şi avertismentele unui raport din anul 1948 cu privire la inutilitatea alimentării conflictelor dintre ruşi şi ucraineni. Datele sunt cel puţin interesante, după cum se poate vedea în continuare.

Ucrainenii sunt ruşi. Dar nu chiar ruşi. Avem deja o problemă. Improvizăm sau abandonăm? Cam aceasta este foarte pe scurt concluzia pe care o trăgeau cei din conducerea CIA la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Este o concluzie tipică nu numai pentru superficialitatea americanilor de atunci, pe de o parte, ci şi pentru lipsa de cultură şi informaţii a acestora cu privire la istoria comună ruso-ucraineană. Cu toate aceste sincope, se pare că atât politicienii americani, cât şi conducerea serviciilor lor secrete din acele timpuri dădeau dovadă de o inteligenţă şi un pragmatism geopolitic cu mult superior omologilor lor de azi, în ciuda accesului mult mai facil la informaţii care caracterizează întreaga omenire la ora actuală. Iată şi documentul cu pricina:

„US National Security Council. 18 august 1948

Dintre toate popoarele subjugate de ruşi, ucrainenii sunt cei mai avansaţi, civilizaţi şi europenizaţi, în plus ucrainenii resimt din plin dominaţia rusă. Iar organizaţiile lor naţionaliste sunt şi azi active şi vocale. Pornind de aici ar fi uşor să tragem concluzia că eliberarea lor de sub ruşi precum şi sprijinirea creării unul stat independent ucrainean ar fi o operaţiune relativ uşoară pentru noi. Totuşi, este cazul să ne reconsiderăm toate concluziile ce ţin de relaţiile ruso-ucrainene. Cu atât mai mult cu cât trebuie să ţinem cont şi de climatul local din interiorul Uniunii Sovietice, căci Ucraina este şi ea astăzi o Republică Socialistă Sovietică, cu tot ce implică acest aspect.

Este cât se poate de adevărat că ucrainenii nu vor să fie sub conducere rusească şi trebuie făcut ceva pentru protejarea identităţii lor naţionale pe viitor, dar s-ar putea ca astfel să scăpăm din vedere unele aspecte mai importante. Căci în timp ce ucrainenii au fost dintotdeauna un element specific şi important ce ţine de Rusia, fie că aceasta era Imperiu Ţarist sau Uniune Sovietică, ei nu au demonstrat niciodată că ar fi o naţiune care să suporte cu succes responsabilităţile rezultate în urma unei independenţe totale de Rusia. În plus, nu credem că ucrainenii se pot opune eficient ruşilor.

Dacă aprofundăm problematica ucraineană, vom descoperi nişte adevăruri greu de rezolvat, căci însuşi termenul umbrelă de Ucraina nu este un concept statal definit clar din punct de vedere etnic şi geografic.

Populaţia ucraineană este de fapt alcătuită dintr-un procent ridicat de refugiaţi, care au fugit de-a lungul timpului spre aceste ţinuturi, pentru a scăpa astfel de despotismul polonez sau rusesc.

Foarte important! Nu există o linie clară de demarcaţie între teritoriile istorice ruseşti şi cele ucrainene şi este imposibil de a stabili o asemenea graniţă acceptată de ambele părţi.

Oraşele din teritoriile ucrainene au o populaţie preponderent rusească şi evreiască.

Adevăratele diferenţe între ruşi şi ucraineni sunt foarte mici. Constau doar în diferenţe minore între dialecte verbale, căci limba ucraineană este una extrem de asemănătoare cu cea rusă şi există unele diferenţe între obiceiurile, folclorul şi tradiţiile celor două etnii.

Aşa-zisa agitaţie politică cu iz naţionalist din teritoriu nu este nimic altceva decât activitatea unor intelectuali locali de factură romantică, care nu au idee despre responsabilităţile unei autoguvernări.

Economia Ucrainei este legată indivizibil de cea a Rusiei. Nu a existat niciodată o separare pe fond economic între populaţiile slave din aceste locuri, încă de când nomazii tătari au cucerit zona şi s-au stabilit ca sedentari în timpul hanatelor Hoardei de Aur. Încercarea de a desprinde Ucraina de Rusia din punct de vedere economic ar fi o mişcare la fel de artificială, inutilă şi distructivă pe cât ar fi încercarea similară de a separa aşa-numita Centură a porumbului, incluzând aici marea zonă industrială de lângă Marile Lacuri, de economia statală a SUA.

Mai mult decât atât, nu trebuie scăpat din vedere factorul religios, care aici, iată, divide Ucraina. Căci o parte din ucraineni sunt creştin ortodocşi pravoslavnici, la fel ca ruşii, iar o parte sunt romano-catolici, precum polonezii. În plus, comunismul a produs şi aici un mare număr de cetăţeni atei.

În final, dar nu în cele din urmă, nu putem fi indiferenţi la sentimentele naţionale ale ruşilor care au crezut dintotdeauna că teritoriile ucrainene le aparţin, căci, în fond şi la urma urmei, statul centralizat rus a apărut la Kiev, nu la Moscova, care nici nu exista pe vremea aceea. Etnicii ruşi alcătuiesc cel mai mare element etnic în URSS, cum alcătuiau şi în vremea Rusiei ţariste. Să nu uităm că ruşii vor continua să rămână cel mai mare grup etnic în regiune indiferent de ce regim politic va fi la conducere. Orice politică americană pe termen lung în zonă trebuie să se bazeze pe colaborarea cu ruşii, nu cu ucrainenii. Teritoriile ucrainene aparţin Rusiei exact cum MidWest-ul aparţine SUA, iar ruşii sunt foarte conştienţi că Ucraina este a lor. Orice măsură care are ca obiect separarea Rusiei de Ucraina este sortită eşecului, mai ales dacă va fi impusă cu forţa.

Există mai multe speranţe ca ruşii să accepte încetul cu încetul independenţa statelor baltice, căci naţiunile baltice nu sunt atât de legate de istoria şi cultura comună a ruşilor cu a ucrainenilor. În plus, balticii nu sunt slavi, spre deosebire de ruşi şi ucraineni.

Cu părere de rău pentru ucraineni, trebuie să le spunem că situaţia lor este diferită de cea a slavilor. Ei sunt mult prea aproape de ruşi, pentru ca să se dezvolte separat şi diferit de aceştia. De bine, de rău, ucrainenii trebuie să-şi continue destinul alături de marea naţiune rusă.

Posibil ca o astfel de relaţie să se transforme într-una federală pe viitor, odată ce Ucraina va dobândi o anumită autonomie politică şi culturală, dar nu credem că va deveni vreodată independentă din punct de vedere militar.

Acestea sunt punctele de care obiectivele americane trebuie să ţină cont.

Trebuie notat de asemenea că teribila chestiune ruso-ucraineană va avea o importanţă crescută în viitor. Elementele ucrainene şi cele ruse care fac parte din opoziţia emigrată în Occident se luptă deja între ele pentru a obţine cât mai mult sprijin din partea noastră. Maniera în care noi vom percepe şi administra aceste tensiuni va avea o importanţă majoră în viitorul politicii libere a ruşilor, dacă aceasta se va petrece vreodată. Pentru noi, ca americani, este esenţial să avem o decizie în clipa de faţă, decizie la care să aderăm fără tăgadă. Iar această decizie nu trebuie să fie una pro-rusă şi nici pro-ucraineană, ci una care să recunoască realităţile istorice, geografice şi economice implicate.

Decizia noastră mai trebuie să susţină o poziţie decentă şi acceptabilă pentru naţiunea ucraineană în cadrul marii familii a popoarelor slave din cadrul URSS, din care face parte în mod clar şi indivizibil. Trebuie reţinut că, după cum am atenţionat anterior, nu vom încuraja deliberat separatismul ucrainenilor; dacă vreodată vreun regim liber va lua puterea în cadrul URSS-ului, abia atunci va trebui să susţinem independenţa Ucrainei.

Însă, pentru a se petrece aceasta, va trebui să luăm decizia de nedorit prin care ne asumăm responsabilitatea dezvoltării interne a Rusiei. Căci apariţia unui asemenea regim independent în URSS poate duce la atacarea sa din interior chiar de către ruşi, dacă acel regim le va aduce doar libertate şi nu prosperitate economică.

Pe scurt, în primă instanţă, noi trebuie să menţinem o neutralitate afişată şi asumată atât timp cât interesele noastre militare sau de altă natură o impun. Şi numai dacă avem dovezi clare şi solide că situaţia politică se schimbă radical, abia atunci putem să încurajăm apariţia unui federalism rezonabil pentru ambele părţi. Aceeaşi politică trebuie să o avem şi faţă de dorinţele de independenţă ale minorităţii ruse din interiorul Ucrainei.

Referitor la eventuala posibilitate de obţinere a independenţei altor minorităţi etnice din URSS, acest lucru este încă mai puţin probabil de a se petrece. Cu toate acestea, dacă unele din republicile sovietice din URSS reuşesc aşa ceva – şi avem în vedere în special minorităţile din Caucaz – atitudinea noastră faţă de ele trebuie să fie aceeaşi cu cea pe care ne-am asumat-o pentru Ucraina. Trebuie să fim atenţi să nu ne trezim că suntem într-o situaţie de opoziţie clară faţă de dorinţele de independenţă ale popoarelor din URSS pentru că astfel putem pierde pentru totdeauna simpatia minorităţilor respective. Pe de altă parte, nu trebuie să le alimentăm visurile de libertate cu orice preţ, căci aşa ceva se poate face doar dacă-i asistăm militar, iar asta nu trebuie făcut, căci ne-ar pune în faţa unui război deschis cu Rusia.”

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în EUROPA | Lasă un comentariu

Crash economic în 2019


2018 a fost un an agitat din punct de vedere economic. 2019 se anunță și mai și. Și mereu aceeași întrebare: când se va termina cu creșterea? Sunt șanse bune în acest sens, afirmă Henrik Böhme, pentru DW.

Profeții catastrofelor nu o duc prea rău. An de an vin cu cele mai drastice scenarii, iar când lucrurile chiar se prăbușesc, atunci sărbătoresc și le spun tuturor cum au prevăzut ei totul! Merg din loc în loc și sperie oamenii cu scenariile lor apocaliptice, își vând cărțile și își promovează fondurile de investiții, atunci când le au, ca pe un fel de asigurări de viață.

Dar, dacă analizăm starea actuală a economiei globale, atunci chiar putem conchide că în 2019 vine mult temutul crash! Probleme nerezolvate peste tot. Haosul cu Brexit, populiștii Italiei, războiul comercial SUA-China. De îndată ce se ițește o speranță cât de mică, se petrece imediat ceva care o stinge în fașă.

Nimeni nu ar vrea să-și imagineze măcar ce s-ar putea petrece dacă UE va intra în recesiune. BCE și-a consumat deja muniția, a aplicat sub conducerea lui Draghi politica dobânzii de referință zero și nu pare să mai fie capabilă să iasă din acest model. Inacțiunea lui Draghi a pregătit practic terenul pentru următoarea criză.

Semnele căderii sunt vizibile

Este deja un semnal clar când cea mai mare firmă de administrare a averilor Blackrock își sfătuiește clienții să evite piața europeană de acțiuni. Riscurile ar fi prea mari, șansele de creștere prea slabe. Ar trebui să fie îngrijorătoare tendința investitorilor de a-și plasa banii în obligațiuni de stat americane, care ar urma să dea un randament sigur. Este însă un semnal de alarmă atunci când randamentele pentru obligațiunile pe termen lung sunt mai slabe decât cele la obligațiunile pe termen scurt. Mai mereu când s-a petrecut aceasta, a urmat și o cădere economică.

Cele mai mari îngrijorări ar trebui să le suscite însă imensul munte global de datorii. Acesta a crescut cu 42% față de 2007 (anul în care a început ultima criză financiară globală). Aceste datorii totale se ridică la (atenție, vine un număr cu adevărat mare) 237 de mii de miliarde de dolari. Sigur că băncile centrale au inundat piețele cu bani după ultima criză financiară, iar cu acești bani împrumutați s-au construit locuințe, s-au finanțat investiții imobiliare sau speculații cu acțiuni. Investitorii au doar pe Wall Street 670 de miliarde de dolari în joc. Speculează cu bani împrumutați. O bombă cu ceas!

Lumea este azi și mai cufundată în datorii decât înaintea crizei financiare, cu 225%, respectiv cu 245%, în funcție de sursa acestor informații, din PIB-ul mondial. Ca să ne dăm seama ce înseamnă aceasta: în zona euro, lumea se supără de îndată ce îndatorarea atinge pragul de 60% din PIB. Îndatorarea globală crește mai repede decât avântul economic mondial. Toată creșterea economică frumoasă din ultimii ani? A fost generată doar cu bani împrumutați!

Avem deja nota de plată

Când această bulă se va sparge (ceea ce se va petrece fără îndoială), atunci se vor putea bucura doar cei cu temele făcute. Pentru toți ceilalți, va fi un drum lung și greu! Pentru că un lucru este clar: statele supraîndatorate nu vor mai avea de unde să procure pachete de salvare de miliarde de euro iar bancheri ca Mario Draghi nu vor mai avea unde să scadă dobânzile de referință pentru a stimula creșterea economică.

Vine furtuna, dar adăposturile sunt foarte slabe. Va lovi SUA, unde efectele cadourilor fiscale făcute de Trump își vor pierde din impact, și va lovi și Europa. Americanii vor plăti scump faptul că acumulează datorii ca și cum nu ar mai exista ziua de mâine. Europenii vor suferi pentru că s-au lăsat păcăliți de creșterile economice din anii trecuți. Europa nu este în niciun caz o fortăreață imună la crize economice.

Dar va avea loc marele crash economic în 2019? Și dacă da, când mai exact? Îi puteți întreba pe profeții catastrofelor: doar ei vă pot spune cu exactitate!

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ECONOMIE-FINANCIAR ( international) | Lasă un comentariu

Guvernele sunt deja fragilizate în jumătate din ţările europene


În Marea Britanie, Spania, Germania – guvernele nu beneficiază de o majoritate în Parlament. Iar mai peste tot pe continent, partidele radicale câştigă teren în defavoarea partidelor tradiţionale, observă cotidianul Le Monde, a cărui analiză o redă succint Cristina Teacă pentru Radio France International.

În Belgia, Regele Philippe a acceptat, înainte de Crăciun, demisia guvernului condus de Charles Michel. Acesta va trebui să conducă totuşi, până la alegerile legislative din mai 2019, o coaliţie minoritară – 52 de locuri din 150 în Cameră, formată din liberali francofoni, liberali şi creştini democraţi flamanzi. În aceste luni, Charles Michel se va ocupa de negocierea unor acorduri punctuale cu opoziţia şi se va baza pe un buget provizoriu.

Dacă situaţia este neobişnuită în regat, nu este cazul pentru multe state din Uniunea Europeană, unde partidele tradiţionale pierd teren iar peisajul politic este din ce în ce mai fragmentat, observă Le Monde. Pentru Uniunea Europeană situaţia este preocupantă: ea accentuează distanţa dintre cetăţeni şi guverne creând o instabilitate inedită.

Dificultăţile premierului britanic Theresa May, care a pierdut majoritatea în 2017 şi depinde în Parlament de o formaţiune nord-irlandeză, complică Brexit-ul.

În Spania, socialistul Pedro Sanchez, se află în fruntea guvernului din 1 iunie 2018, după votul unei moţiuni împotriva conservatorului Mariano Rajoy. Grupul său parlamentar numără doar 84 din 350 de deputaţi în Parlament, adică mai puţin de 25% din fotolii. Pentru a guverna, se sprijină pe deputaţii Podemos (stânga radicală), pe independenți şi pe naţionaliştii basci şi catalani. O alianţă pe care nu a reuşit să o mobilizeze pentru a vota bugetul pe 2019, astfel că Pedro Sanchez a fost nevoit să anunţe alegeri anticipate, care vor avea loc pe 28 aprilie.

Spania se află într-o reaşezare a peisajului politic odată cu creşterea în putere, din 2015, a Ciudadanos, de centru şi Podemos, aflat la stânga stângii. Situaţia riscă să se complice după apariţia Vox – formaţiune de extremă dreapta care numai ce a obţinut 11% la alegerile regionale din Andaluzia.

În Suedia, la scrutinul din septembrie 2018, blocul de stânga a obţinut 144 de fotolii în Parlament, dreapta 143, iar democraţii – partidul naţionalist, anti-imigraţie, au obţinut 62 de locuri. Conservatorii şi creştin-democraţii refuză să lase stânga să guverneze încă patru ani, iar blocul de centru şi liberalii nu vor să se regăsească într-un guvern care depinde de sprijinul extremei drepte.

În Danemarca, liberalii depind de extrema-dreaptă iar alegeri vor avea loc înainte sau în data de 17 iunie.

Țările din Est nu sunt ferite de instabilitate. În EstoniaLituaniaLetoniaCroaţiaSlovacia – guvernele sunt minoritare.

În Cehia, câştigătorul din legislativele din octombrie 2017 a avut nevoie de 8 luni pentru a forma o coaliţie. Mai multe partide de centru au refuzat să se alieze cu miliardarul liberal «antisistem» Andrei Babis, anchetat pentru deturnare de fonduri europene. Doar social-democraţii au acceptat, dar această alianță nu le conferă o majoritate în Parlament.

Apariţia a tot mai multe guverne minoritare – este cazul şi a unor ţări precum CipruIrlandaPortugalia – a determinat liderii să se întrebe dacă nu este nevoie de o reformă a votului. Este cazul Germaniei unde aproape jumătate dintre deputaţi sunt aleşi proporţional iar ceilalţi sunt aleşi printr-un scrutin majoritar. Este un sistem care a permis accesul multor forţe politice, o mare stabilitate dar şi o longevitate a cancelarilor – 16 ani pentru Helmut Kohl şi deja 13 ani pentru Angela Merkel. În Germania se înregistrează declinul a două mari partide populare – creştin-democraţii şi social-democraţii. Pentru moment dezbaterea nu are loc decât în ceea ce priveşte o eventuală limitare ca timp a mandatului de cancelar şi necesitatea de a crea cote în favoarea femeilor pentru a fi mai bine reprezentate în Bundestag.

În Olanda, premierul a surprins recent după ce a cerut celor 17 milioane de cetăţeni să fie rezonabili. Într-un editorial apărut în presă, el dădea Brexit ca exemplu de derivă, ce ar putea conduce la un discurs antisistem. El se gândea şi la Italia, unde, instabilitatea cronică a determinat coaliţia să renunţe la mai multe promisiuni (şi va mai renunţa şi la altele), dar, totuşi, are o legitimitate democratică, este de părere Le Monde.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în EUROPA | Lasă un comentariu

Dezmembrând otomanii și colonizând Palestina


Proiectul Zionist de colonizare a Palestinei a fost conceput într-o lungă perioadă de timp și a parcurs diferite etape, dar nu ar fi fost posibil fără implicarea Marii Britanii, a Franței și a Statelor Unite ale Americii mai târziu. Multe cărți, articole și materiale despre Palestina au tendința de a plasa începutul deposedării și expulzării palestiniene în perioada imediat înainte și de după Nakba (Catastrofa) din 1948, dar mai corect ar fi să spunem că dezmembrarea otomanilor a dus la ocupația britanică și la Mandat, ceea ce, mai târziu, a făcut colonizarea Zionistă posibilă și încununată de succes.

În loc să tratăm atacurile britanice asupra otomanilor și colonizarea Zionistă ca proiecte separate, ar trebui să le privim ca fiind complementare și lucrând într-un cadru existent, în ciuda faptului că au existat variații de viteză sau de accentuare în procesul implementării. Proiectul colonial Zionist și britanic a fost conceput în Europa pe coridoarele puterii și influenței, în timp ce s-a dezvoltat, lent, în orașele și satele din Palestina, cu rezultate vizibile până în prezent. Cum a apărut acest proiect? Ce interese britanice erau în joc la vremea respectivă și cum au făcut să implementeze acest ultim proiect colonial al lor? Cum au reușit Zioniștii, ca o comunitate de coloniști implantată, să creeze un stat într-o perioadă scurtă, în vreme ce palestinienii, reprezentând majoritatea indigenă, nu au reușit sau au fost împiedicați cu violență să formeze un stat?

Răspunsurile la aceste întrebări și la altele sunt esențiale astăzi, așa cum au fost și la vremea respectivă, și sunt esențiale pentru examinarea aspectelor proiectului colonial Zionist și britanic. Primul act al deposedării palestiniene a început nu cu Nakba din 1948 ci cu destrămarea Imperiului Otoman, care a permis colonizarea Palestinei și a inimii lumii arabe. 7 decembrie 1917 este o dată importantă și ar trebui înregistrată ca punctul de start al colonizării Palestinei de către Marea Britanie, care apoi a deschis ușa pentru proiectul Zionist.

Armata otomană și-a retras trupele și a predat Ierusalimul comandamentului britanic între 7 și 8 decembrie 1917 cu o scrisoare din partea guvernatorului orașului: „În ultimele două zile, a plouat cu bombe în Ierusalimul sfânt pentru toate comunitățile. Așa încât, guvernul otoman, pentru a proteja locurile religioase de ruină și distrugere, și-a retras forțele din oraș și și-a însărcinat oficialii să aibă grijă de locurile sfinte precum Biserica Sfântului Mormânt și moscheea Al-Aqsa. Sperând că și tratamentul dumneavoastră va fi similar, trimit această scrisoare prin Husain Bey al-Husain, adjunctul primarului municipiului Ierusalim.” La două zile după predarea otomană a Ierusalimului pentru a-l salva de la distrugere, generalul Edmund Allenby a pășit în oraș prin poarta Jaffa în timp ce declara cu această ocazie istorică: „Războaiele Cruciadelor sunt acum complete”.


Generalul Allenby intrând în Ierusalim pe poarta Jaffa, la 11 decembrie 1914

Declarația lui Allenby este un indicator puternic al faptului că britanicii priveau, cel puțin la nivel retoric dacă nu politic, sosirea lor în Palestina și intrarea în Ierusalim ca pe o continuare și o împlinire a Cruciadelor. În declarația lui Allenby suntem introduși într-o epistemă importantă ce este legată de Cruciadele din secolele 11 și 14. În gândirea europeană și vestică, Cruciadele au continuat să ocupe un spațiu considerabil în imaginar și în permanentul refuz de împăcare cu înfrângerea și eventuala „pierdere” a Palestinei în 1187 în mâinile lui Saladdin. Oricât de sângeroase și distrugătoare au fost Cruciadele, pentru Europa nu au fost considerate o eroare istorică, nici nu prea există recunoașterea magnitudinii eșecului. Prim-ministrul de atunci al Marii Britanii, David Lyod George, descria cucerirea Ierusalimului ca „un cadou de Crăciun pentru poporul britanic”, instruindu-l pe Allenby să îl ocupe înainte de sărbători.

Declarația lui Allenby și referirile la Cruciade nu erau izolate sau unice, aspect ilustrat de mai mulți membri ai presei britanice și diferite cărți ale epocii. Titlul principal al publicației Punch de pe 19 decembrie 1917 afirma „Ultima Cruciadă”, arătându-l pe Richard Inimă de Leu uitându-se în jos spre Ierusalim și aprobând printr-un gest al capului, „Visul meu s-a împlinit!”. Presa britanică, ce inițial fusese instruită printr-un memorandum „personal și confidențial” cu data de 15 noiembrie 1917 să nu se refere „sub nicio formă la operațiunile militare împotriva Turciei ca la un război sfânt, o Cruciadă modernă sau orice ar avea legătură cu religia”, a schimbat foaia foarte rapid și într-o scurtă perioadă de timp, și a început să accentueze centralitatea religiei în discutarea ocupării Ierusalimului. Din punctul de vedere al guvernului, motivul pentru memo-ul cu pricina era de a preveni orice fricțiuni cu trupele musulmane recrutate din coloniile britanice pentru a lupta în război, cât și datorită alianței împotriva otomanilor cu Hussein Bin Ali, șariful Meccăi. Această directivă „personală și confidențială” a fost lăsată repede de o parte, așa cum arăta articolul din Punch, dar mai important, chiar departamentul britanic de informații începuse să folosească termenul Cruciadă și să facă legături foarte distinctiv religioase și istorice cu perioadele de dinainte.

Într-o telegramă trimisă din Palestina, biroul britanic de informații menționa, „Doi dintre comandanții care au jucat un rol extrem de important în campania din sudul Palestinei se trag din cavalerii care au luptat în războaiele Cruciadelor”. În plus, la câteva luni după cucerirea Ierusalimului, departamentul de informații a dat publicității un film oficial de 40 de minute intitulat „Noii cruciați: cu forțele britanice pe frontul Palestinei”, care, încă o dată, articula în termeni religioși aventura din regiune. Mai mult, în perioada de după Primul Război Mondial, un număr mare de cărți publicate încorporau Cruciadele în conținutul lor: Khaki Crusaders (1919), Temporary Crusaders (1919), The Modern Crusaders (1920), The Last Crusade (1920), With Allenby’s Crusaders (1923) și The Romance of the Last Crusade (1923). Eitan Bar-Yosef observa corect că efortul guvernului britanic era plănuit în mod intenționat pentru a fi „un exercițiu al propagandei, modelat, filtrat și valorificat așa încât să crească moralul națiunii”.

Această observație este în ton și cu perioada Cruciadelor, acestea având intenția de a construi identitatea Europei în contextul fragmentării, al lipsei de unitate internă și al contestării autorității Bisericii Catolice. Ce este important în încadrarea campaniei din Palestina este folosirea extensivă a termenilor religioși și vizualizarea acesteia ca pe o continuare a conflictelor anterioare dintre musulmani și creștini în ciuda pretextului luptei împotriva otomanilor în baza secularismului și a modernității anti-religioase.

O exprimare similară cu cea din presa britanică și a lui Allenby vine din partea lui Tariq Ali, citând povestea comandantului francez Gouraud care se spune că ar fi călătorit la mormântul lui Saladdin. Intrând în Damasc acesta ar fi proclamat: „Cruciadele au luat sfârșit acum! Trezește-te Saladdin, ne-am întors! Prezența mea aici atestă victoria Crucii asupra Semilunei”.

Epistemologia religioasă a fost prezentă de-a lungul întregii campanii în Palestina și în Londra, Paris și alte capitale vestice concentrate pe susținerea Zionismului ca modalitate de a readuna evreii în Țara Sfântă și ca o reconstituire a istoriei antice. Până și trasarea granițelor și discuțiile despre ce reprezenta Palestina erau încadrate de recitirea și afirmarea narativei biblice legate de organizarea statală a evreilor antici în ținutul Canaanului și încercarea de recreare a acesteia. Mai mult, granițele coloniale moderne au fost proiectate conform perioadei biblice și analizând cum ar trebui să arate niște granițe ce pot fi apărate bazându-se pe felul în care organizarea statală anterioară a eșuat să facă față atacurilor din nord sau cum a fost înfrântă. În guvernul britanic au existat discuții și dezbateri și despre Înălțimile Golan și de ce era critică includerea lor în statul nou conceput pentru a împiedica repetarea istoriei prin atacurile dinspre nord. Așa că, interpretarea vestică a Bibliei a fost prezentă în dezbateri și discursurile coloniale în legătură cu Palestina erau concepute și văzute prin lentile biblice.

Colonizarea Palestinei începe inițial ca o epistemică vestică direcționată spre invalidarea și dezmembrarea otomanilor ca organizare statală musulmană, urmată de cucerirea britanică directă și de consimțământul puterilor franceze, europene, americane și rusești pentru deposedarea palestinienilor și oferirea pământului și țării lor Zioniștilor, ca o recreare modernă a narativelor biblice străvechi și completând Cruciadele.

Autor: Hatem Bazian

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în INTERNATIONAL, JIDANII | Lasă un comentariu

Andrei Pleșu, dinozaurul lui Soros în România, ne amenință periodic că nu mai scrie…


     Ne tot minți periodic că te retragi… Hai, tataie, lasă-ne!                 […]

 

   Ne tot minți periodic că te retragi… Hai, tataie, lasă-ne!

                  Andrei Pleșu, 14 decembrie 2011: „Pe altă dată

„Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora. Scriu acest text pentru a-mi lua la revedere de la cititorii editorialelor mele din «Adevărul». Am hotărât să mă opresc. Sunt obosit. Am practicat, de când mă ştiu, scrisul ca pe un act de comunicare, ca pe un mod de a oferi ceva – „rambursabil” – unui potenţial partener de dialog. Or, de la o vreme, scrisul a devenit, din ce în ce mai apăsat, o specie a războiului. A scrie e a ieşi la bătaie. Îmi e tot mai clar că mă mişc într-o lume străină, pentru care nu sunt pregătit şi pe care nu pot şi nu vreau să o asum. E, poate, şi o problemă de vârstă. Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi. Când trebuie să accepţi, cu luciditate, bărbăteşte, că galaxia ta a trecut dincolo de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele şi alt cer. Mie, cerul care se întinde acum deasupra mea mi se pare supărător de roşu. Roşu de nostalgii prosteşti, de mânii şi obrăznicii pubertare, de impostură zgomotoasă, de violenţă, de grosolănie ofensivă. Îmi trebuie o pauză. Şi vreau să ofer o pauză şi altora. Forumiştilor mei, de pildă, care, cu excepţia unei minorităţi de condeie cuviincioase, se întrec, săptămână de săptămână, să mă tăvălească prin micile lor nevroze şi frustrări, să mă îngroape în obscenităţi, agramatisme, ameninţări, invitaţii la spânzurătoare şi cimitir. Sper că absenţa mea din gazetă va contribui, cât de cât, la însănătoşirea lor sufletească. (blogul adevarul.ro)

              În criză de inspirație, Andrei Pleșu revine după aproape șase ani cu un titlu asemănător în 11 septembrie 2017: „ Rămâne pe altă dată…

„Nu e o invitaţie la absenteism, dar e o invitaţie la discernămînt. Păstrînd proporţiile, mi-am spus şi eu că, ajuns în pragul vîrstei de 70 de ani, îmi pot permite să mă întreb ce mai am de făcut, în ce proiect vreau să-mi investesc puterea de muncă de-acum înainte. Mărturisesc că am un asemenea proiect şi mă gîndesc, puţin răutăcios, că prefer să-mi închei viaţa încercînd să-l duc la bun sfîrşit, decît comentînd, săptămînal, (şi, oricum, fără nici un rezultat) isprăvile unor personaje despre care, probabil, peste 10-15 ani, nimeni nu-şi va mai aminti nimic. Nu regret cei cîţiva ani în care m-am străduit, pe blogul adevarul.ro, să rămîn «în priză» cu evenimentele cotidiene. A fost o experienţă utilă, un exerciţiu civic şi stilistic, din care am avut mai curînd de cîştigat. Nu pot decît să mulţumesc redacţiei pentru ospitalitate şi cooperare. Mulţumesc şi cititorilor mei, mai numeroşi decît mi-aş fi închipuit, pentru atenţia cu care m-au onorat. Mulţumesc, de asemenea, forumiştilor care mi-au însoţit, frecvent, articolele cu comentarii ce depăşeau, adesea, cu mult, profilul autorului şi hotarele temelor abordate. Am simţit, mai tot timpul, că textul meu nu era decît un prilej pentru o dezbatere mai largă, devenită pentru unii (fie şi sub pseudonim) o preocupare constantă, un efort harnic de autodefinire şi autopromovare. Nu pot decît să mă bucur că am jucat, astfel, un rol de «catalizator», chiar dacă, din cînd în cînd, am ieşit serios tăvălit din această confruntare. (…) Aşadar, la revedere! Îi rog pe cei care îmi atribuie încă o şansă de creativitate, să-mi ţină pumnii: mă voi strădui să nu stau degeaba. Cei care nu dau doi bani pe ideile şi pe moralitatea mea vor scăpa, prin pasul pe care îl fac înapoi, de iritarea (sau furia!) asociate, de-atîta vreme, cu sunetul glasului meu. Vă doresc tuturor o viaţă împlinită, nervi buni pentru a trece, igienic, prin tribulaţiunile istoriei noastre contemporane şi cît mai mult umor! (adev.ro/pbf105)

            Andrei Pleșu, 18 aprilie 2019, în „Dileala veche”, la finalul articolului „Cercetare academică, jurnalism, corectitudine politică”:

„Normal este ca, atunci cînd simți că nu mai aparții timpului tău, să faci un pas înapoi. Profit, așadar, de ocazie, pentru a renunța – cel puțin deocamdată – la orice prestație publică (articole, interviuri, conferințe, colocvii etc.). Păstrez doar rubrica de la Dilema veche, din loialitate față de un proiect la care am pus umărul. Decizia mea e un minim semn de consecvență, pentru care apelez la înțelegerea cititorilor mei, cîți vor mai fi fiind… (Dilema veche)

În fotografia de mai jos: Doi țigani parveniți, agenți de influență racolați de BND-ul german. Ghiciți care sunt ăia!

Ralf Krautkrämer – Consulul Germaniei la Timișoara, prietenul apropiat al lui Klaus Iohannis, omul de afaceri Michael Schmidt – secretar General Forumul de Cooperare Bilaterala Romano-German, Andrei Pleșu – președintele Forumului de Cooperare Bilaterală Româno-German și inițiatorul asociației Marilen Gabriel Pîrțea – rectorul Universității de Vest din Timișoara.

http://www.justitiarul.ro

Publicat în ROMANIA-INTELECTUALITATE | 2 comentarii

Toate corporațiile străine, impuse în pur spirit neo-imperialist de ”aliații” occidentali, aduc multă hoție.


 Vin cu capitaluri minime, pentru a primi, prin influență și presiuni de ordin politic, resurse și avantaje de zeci sau poate sute de ori mai mari decît investiția lor în țara noastră.

Este dezarmant și năucitor cîți coloniali exploatați și rupți în fund cred despre ei că sînt europeni și că au drepturi.

Economii întregi au fost destabilizate, țări aduse în pragul falimentului, milioane de oameni sărăciți, din cauza manipulărilor pieței, a speculei ordinare și a abuzurilor de poziție dominantă la care s-au dedat marile bănci și corporații în ultimii ani, tocmai pe fondul lipsei de control și de reglementare statală a diferitelor piețe.

Cît privește o altă temă atît de dragă teoreticienilor neo-liberali, privatizarea serviciilor publice, rezultatele au fost mai mult decît concludente în toată lumea, nu doar în România:

Marile corporații care au pus mîna în diferite țări pe serviciile publice, cum ar fi apa și canalul, gazele, electricitatea, transportul, s-au dovedit a fi mult mai corupte și ineficiente decît statele de la care le-au preluat.

Aproape fără excepție, calitatea serviciilor a scăzut, iar prețul lor a crescut simțitor, atitudinea corporațiilor față de clienții lor consumatori, cetățenii diferitelor țări, fiind una de dispreț absolut, așa cum bine au putut constata și românii în ultimii ani, pe pielea lor, atunci cînd au trebuit să suporte abuzurile unor coloși precum Enel, GDF Suez, Apa Nova și alții.

În condițiile în care, pentru a intra pe piața serviciilor publice, marile corporații cer numeroase subvenții și ajutoare financiare de la puterile statale, apoi acaparează piețe și industrii bazîndu-se strict pe influență politică și corupție, deturnează fonduri uriașe care, în loc să fie investite în obiectul lor de activitate, ajung să formeze mari averi private și se aliază în oligopoluri, în dauna celor ce ar trebui să beneficieze de aceste servicii, cetățenii de rînd, piața liberă se dovedește a fi o uriașă gogoriță, o minciună cu care se încearcă adormirea celor naivi.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

România sub jugul exploatatorilor străini
Publicat în ROMANIA(Crimele Mafiei Globaliste) | Lasă un comentariu

Dacă nu ştiaţi, neoliberalismul este şi ideologia care stă la baza politicii economice a Uniunii Europene şi NATO


Este posibil ca imaginea să conţină: text

şi care ne este băgată pe gât de 29 de ani, prin propagandă asiduă, ca fiind unica soluţie de dezvoltare. A fost ridicat pe cele mai înalte culmi în perioada regimului Băsescu-Boc.

În ce constă acesta, cred că ştie toată lumea: privatizări, liberalizări, descentralizare, regionalizare, diminuarea rolului statului în economie, facilităţi fiscale pentru corporaţii şi bănci, reducerea asistenţei şi ajutoarelor sociale, acorduri cu FMI, investitori străini etc. Ştiţi bine şi propaganda lui Băsescu, cu să moară statul social, statul nu trebuie să aibă grijă de cetăţeni, să moară pensionarii, să vindem resursele ca să creăm locuri de muncă, mai pe scurt, bogaţii să trăiască şi să înflorească, iar săracii să muncească sau să moară!

După căderea regimului comunist în decembrie 1989, toate guvernările care au urmat au aplicat exclusiv politici neoliberale pentru „dezvoltarea“ economiei naţionale şi tranziţia spre capitalism.

La indicaţiile primite de la „partenerii“ noştri străini şi instituţii internaţionale precum FMI şi Banca Mondială, Statul a trecut masiv la privatizări, liberalizări şi implementarea mecanismelor „pieţei libere“, acestea fiind, conform propagandei oficiale de stat, singurele căi de dezvoltare a economiei româneşti.

În realitate, aplicarea politicilor neoliberale şi introducerea economiei de piaţă complet liberalizată într-o ţară în curs de dezvoltare, nu numai că nu îmbunătăţeşte situaţia, dar înseamnă practic sinucidere economică pentru ţara respectivă.

După decembrie 1989, deşi noi credeam că vom avea libertate absolută şi dreptul la informare corectă, cenzura comunistă a fost înlocuită cu cenzura neoliberală, mult mai perfidă şi mai eficientă, deoarece este făcută sub masca libertăţii de expresie şi a democraţiei.

Propaganda neoliberală ne-a băgat în cap faptul că singura soluţie existentă şi posibilă pentru dezvoltarea ţării şi a economiei este cea propusă de FMI, Banca Mondială şi alte instrumente de colonizare ale imperiului american. Mai concret, economie de piaţă, privatizări, liberalizări, investiţii străine, diminuarea rolului statului în economie şi împrumuturi masive la bănci.

Cea mai mare minciună care ni s-a băgat pe gât este însă aceea că aceste politici neoliberale – care peste tot în lume au dus la dezastru şi crize economice severe, chiar şi în ţările dezvoltate – ar fi cumva sinonime cu democraţia. Dimpotrivă, neoliberalismul este în totală contradicţie cu democraţia şi cu interesele naţionale ale statelor, dovadă fiind faptul că aproape peste tot unde Statele Unite au încercat să impună aceste politici a fost nevoie de lovituri de stat, orchestrate de CIA, urmate de instaurarea unor regimuri dictatorile de tip fascist aşa cum a fost cazul în Chile, Argentina şi alte ţări sud-americane sau de înşelăciune, propagandă, corupţie şi structuri birocratice nesupuse votului popular, ca în cazul UE şi al României.

De fiecare când un stat încearcă să ia măsuri economice şi politice independente, menite să apere interesele cetăţenilor săi, atunci propaganda neoliberală venită de la Washinton, Bruxelles sau alt centru de putere globalist, înfierează guvernul sau liderul ţării respective ca fiind socialist sau şi mai grav, comunist şi dictatorial.

De fapt, aceste ţări numite socialiste sau cu regim dictatorial, sunt ţări în care s-a încercat sau se încearcă un sistem democratic autentic, numit democraţie participativă. Este cazul Venezuelei din timpul lui Hugo Chavez şi al Libiei lui Muammar Al Gaddafi sau cel al Braziliei. Prin aplicarea acestui sistem, în aceste ţări nivelul de trai a crescut simţitor, la fel şi echitatea socială, nivelul de educaţie, s-a dezvoltat de asemenea sistemul medical, micile afaceri, agricultura etc.

Democraţia participativă presupune participarea directă a fiecărui cetăţean atât la elaborarea legilor şi deciziilor politice, dar şi la stabilirea bugetelor locale sau chiar a celui de stat, printr-un sistem ce porneşte de la mici comunităţi locale şi ajunge prin delegaţi şi diverse comitete până la conducerea centrală guvernamentală.

Ceea ce ni s-a vândut nouă ca fiind democraţie, la pachet cu neoliberalismul, este aşa-numita democraţie reprezentativă, după modelul american şi vest-european, care de fapt este o pseudo-democraţie, controlată de oligarhi şi care constă în menţinerea permanentă la putere a unei elite politice corupte, din care cetăţenii au de ales mereu aceleaşi persoane, prin aşa-numita alternanţă la putere. Această clică, divizată în partide, pe lângă faptul că nu reprezintă deloc şi nu are nicio legătură cu cetăţenii care votează, este total aservită şi aflată în slujba elitei bancaro-corporatiste, care o controlează şi o susţine financiar.

Deşi suntem ameţiţi cu tot felul de doctrine, de stânga sau dreapta şi de diverse combinaţii, politicile adoptate sunt mereu aceleaşi, fiind dictate direct de FMI, Banca Mondială, Bruxelles sau Washington. Iar legile şi reglementările sunt elaborate tot de aceste entităţi şi trimise de obicei în plic, doar pentru a fi traduse din limba engleză.

Aşadar oamenii ar trebui să se trezească din somnul hipnotic indus de propagandă şi de circul mediatic şi politic în care trăim zilnic şi să realizeze că statele occidentale şi chiar şi multe din cele aparţinând fostului bloc comunist, nu mai cred de mult în basme cu, piaţa liberă, privatizări, globalizare, liberalizări, FMI, democraţie şi încearcă să îşi apere cât pot de mult interesele naţionale şi economiile tot mai mult asaltate de multinaţionale, bănci şi „investitori străini”.

România sub jugul exploatatorilor străini
Publicat în ROMANIA(Crimele Mafiei Globaliste) | Lasă un comentariu

Ungaria DĂ AFARĂ delegația venită să verifice ”STATUL de DREPT”


Guvernul ungar nu va primi delegaţia parlamentară olandeză care vizitează Budapesta pentru a investiga situaţia statului de drept în această ţară, a declarat marţi Tamas Menczer, secretar de stat pentru comunicare şi reprezentare internaţională, transmite MTI.

Potrivit lui Menczer, Olanda nu este un organism de supraveghere a Ungariei, iar politicienii olandezi nu au dreptul de a efectua o investigaţie în Ungaria.

‘Ce-ar fi dacă un grup ungar ar investiga modul în care precedentul ambasador olandez la Budapesta a comparat Statul Islamic cu Ungaria doar pentru că noi spunem ‘nu’ imigraţiei ilegale ?’, a declarat Tamas Menczer pentru media de stat din ţara sa.

El a adăugat că eurodeputata Judith Sargentini (autoarea raportului omonim, care a constatat ”un risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor Uniunii Europene” şi a cerut activarea procedurii articolului 7 al Tratatului de la Lisabona, raport adoptat de Parlamentul European în septembrie – n.red.) şi prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, sunt tot olandezi şi ‘oameni ai lui George Soros’.

 ȘtiriDiaspora

 

Publicat în EUROPA ( U.E) | 1 comentariu

“Pakistanizarea” României!


Ionuț Țene

Cine e interesat de colonizarea României? Ca să dreagă busuiocul MAE a venit cu o precizare cinică că doar 20.000 de muncitori pakistanezi vor fi importați. Și așa foarte mulți. Pe când demisia ambasadorului român la Islamabad?

Într-un interviu la Trinitas TV, acad. I.A. Pop, preşedintele Academiei Române, avea dreptate când declara că principala provocare a României de astăzi este declinul demografic, care duce pe viitor la pierderea speranţei şi frânarea dezvoltării. Economia României, care a crescut în ultimii ani substanţial, riscă să se gripeze datorită lipsa forţei de muncă. Marile oraşe ale ţării, dar şi agricultura, duc lipsă de muncă calificată şi necalificată. Din păcate, România în ultimii 25 de ani a pierdut peste 4,5 milioane de cetăţeni care au preferat să emigreze în ţările europene vestice şi America de nord. În loc să se întoarcă acasă peste 80 la sută dintre românii din Diaspora preferă să lucreze pe salarii mici în Occident şi să locuiască cu chirie în apartamente cu o singură cameră. Statul român şi guvernul în loc să încurajeze cu măsuri economice reîntoarcerea românilor din străinătate acasă, îi tratează cu indiferenţă. Programul Re-patriot e doar o paradigmă ideologică şi propagandistică, nu reală. Românii din Diaspora refuză reîntoarcerea acasă în aceste momente grele când România are nevoie de forţă de muncă şi datorită imaginii distorisionate a situaţiei interne făcută de cancelariile interesate ale marilor puteri care plătesc presa şi ong-urile ca să ofere o imagine falsă a realităţii româneşti.

Până la urmă, interesate sau disperate, autorităţile româneşti au început negocieri cu ţări asiatice pentru a aduce sute de mii de lucrători din lumea a treia ca să lucreze în România, cu încălcarea Constituţiei, care prevede interzicerea coloniizării cu populaţii străine pe teritoriul naţional. În anul 2018, doar în semestrul 1, au fost declarate în mod oficial la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, un număr de 253.242 de locuri vacante, conform procedurii reglementate de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Ministerul Muncii și Justiției Sociale din România a semnat de curând un Memorandum de colaborare în domeniile muncii și protecției sociale cu Ministerul Muncii, Invalizilor și Afacerilor Sociale din Republica Socialistă Vietnam. Conform statisticilor oficiale, Republica Vietnam are în prezent o populație de 94 de milioane de locuitori, dintre care aproximativ 60 de milioane sunt persoane apte de muncă. Vietnam s-a aflat în top 3 țări din care provin cei mai mulți cetățeni străini pentru care s-au eliberat avize de angajare și de detașare pe parcursul anilor 2017 și 2018. Aproximativ 25% din toate avizele de angajare și în jur de 60 % din totalul avizelor de detașare emise în 2018 au fost pentru cetățenii proveniți din Vietnam. Zeci de mii de vitnamezi sunt incluşi într-un program de muncă în România.

Începe colonizarea reală a României cu populaţii străine? Peste jumătate de milion de pakistanezi ar putea fi angajați în România, în următorul an. Vor lucra în domenii cum ar fi construcții sau IT, unde este mare nevoie de forță de muncă. 500.000 de pakistanezi deja se pregătesc să vină în România, conform deciziei luate de ambasadorul român din Pakistan, care a discutat cu premierul acestei țări? Cine oare l-a mandatat pe ambasadorul român să negocieze încălcarea Constituţiei României? În primă fază, până anul viitor, vor fi angajaţi 500 de mii de pakistanezi, dar vor urma şi alţii, pentru că ţara noastră trece prin cea mai gravă criză a forţei de muncă. Nu sunt oameni care să lucreze în construcţii, industria hotelieră, informatică sau inginerie, titreaza Pro TV. Dintre pakistanezii care vin la noi în viitorul apropiat, peste 40 de mii ar putea fi angajaţi ca şoferi. Se pune şi o întrebare logică: cum va reuşi integrarea pakistanezilor musulmani în România prin încălcarea Constituţiei? Aceşti pakistanezi vor avea nevoie de locuri de cazare şi construirea de lăcaşuri de cult musulmane, plus aducerea de imami care să le ofere asistenţă religioasă. În general s-a dovedit din experienţa ţărilor occidentale că lucrătorii musulmani îşi aduc familiile cu ei: neveste şi copii, care sunt numeroşi.

Deci cei 500.000 de lucrători vor deveni o populaţie de cel puţin un milion de pakistanezi în România, o minoritate care trebuie să-i asiguri asistetenţă religioasă, şcolară şi lingvistică. Cine la va construi moschei în România? Arabia Saudită? Sunt probleme la care nu se gândesc autorităţile române. Nu e suficent ca ministerul muncii să aducă 500.000 de pakistanezi, ci şi să ia măsuri de a le asigura reîntregirea familiei, construcţia de şcoli şi moschei musulmane şi accesul la restaurante cu mâncare halal. E pregătită România să primească o minoritate musulmană de peste un milion de oameni? S-a dovedit cât de greu pot fi integraţi unii musulmani în Europa, care cad pradă propagandei islamiste?

Se pare că încălcarea Constituţiei României a devenit o paradigmă a puterii de la Bucureşti, în favoarea imigraţiei masive. Respectarea Constituţiei este o obligaţie, nu un moft politicianist. În loc de populaţii asiatice mai bine ne-am concentra pe aducerea în ţară a diasporei române. Ne vor plăti „pakistanezii” salariile şi pensiile în viitor? Se va înlocui catedrala creştină cu minaretul musulman în România, în numele imigraţiei forţei de muncă masive adusă din ţări musulmane asiatice? Cine e interesat de colonizarea României? Ca să dreagă busuiocul MAE a venit cu o precizare cinică că doar 20.000 de muncitori pakistanezi vor fi importați. Și așa foarte mulți. Pe când demisia ambasadorului român la Islamabad?

Ionuț Țene este istoric, publicist și scriitor român.

Sursa: NapocaNews.ro.

https://ro.sputnik.md/

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Un general american a anunțat vestea de care s-a temut ani de-a rândul România!


Generalul american Charles Wald

Un mare sut in cur americanilor…asta trebuie sa faca Romania!

Direct, pe față, generalul SUA spune clar: din motive de ”securitate energetică trebuie să aveți acces la depozitele din România” iar SUA… ”suntem de asemenea interesaţi”

 Acum câțiva ani, o asemenea veste ar fi fost întâmpinată cu manifestații de protest, cu marșuri la care ar fi participat mii de oameni. Era o vreme când doar la uzul noțiunii ”gaze de șist” și, implicit, ”fracturare hidraulică” lumea s-ar fi revoltat.

Acum însă, tăcere! Deși, într-un interviu acordat acum câteva zile, un general SUA, cooptat în conducerea uneia dintre cele mai importante companii americane, o spune în clar: se vor extrage gaze de șist în România!

Este vorba de generalul Charles Wald, fost locţiitor al şefului Comandamentului SUA în Europa, actualmente în board-ul gigantului Deloitte. Alte detalii interesante, oferite de autorul interviului:  Charles Wald are o experienţă semnificativă atât în ​​domeniul militar, cât şi în cel al afacerilor şi este expert în materie de achiziţii de avioane şi armament, politica energetică naţională şi de securitate internaţională”.

Distinsul general a participat în această săptămână la conferința organizată de noua publicație ”Monitorul Apărării şi Securităţii” – titlul reuniunii fiind ”Punţi de securitate transatlantică pe fondul discrepanţelor dintre marile strategii de securitate – Viziunea României”. Un titlu discutabil, pentru că ”Viziunea României” nu poate fi impusă de o publicație privată, aparținând unui grup, Mediafax, cu diverse probleme. Plus că afirmațiile halucinante, de domeniul patologicului, stilul Iulian Chifu, nu pot fi reprezentative pentru statul român.

Revenind, probabil că opinia publică din România nu și-a schimbat părerea față de exploatarea gazele de șist, doar că subiectul a trecut neobservat într-un interviu de mari dimensiuni acordat de Wald Monitorului Apărării și MEDIAFAX – și mascat de Tudorel, Augustin și veșnica zaveră politică. Așa trec neobservate multe chestiuni importante!

Desigur, presa a titrat și citat fraze standard ”Statele Unite menţin sută la sută angajamentele faţă de România”, ”Articolul 5”, în fine povești cu Rusia, provocări și parteneriate, dar noi să megem la subiect.

La un moment dat reporterul îl întreabă pe generalul american ”Cum influenţează noii factori de insecuritate în Europa (naţionalismul radical, ascensiunea populismului, Rusia) viitorul securităţii în zona Mării Negre?”, iar acesta răspunde în altă direcție, că ”Marea Neagră este o zonă disputată foarte proeminentă”, că România ”se află pe linia frontului defensiv al NATO”, dar, atenție ce mai spune brusc:

”Există şi unele lucruri pozitive, resursele de energie din estul Mării Mediterane, energia din România, potenţiale depozite de şist din România” și chiar punctează ”Am discutat puţin despre acestea la cea mai recentă dezbatere”.

Deci, clar, ”depozite de şist din România”. Cum vor evita discuțiile neplăcute pe această temă? Simplu, o spune tot Wald: ”Energia joacă un rol imens, chiar şi astăzi, în cadrul securităţii globale”.

”Securitatea energetică în Europa de Vest, cu problema reprezentată de faptul că Rusia poate manipula o parte din politică de aici ca urmare a gestionării majorităţii resurselor de gaze naturale”, adaugă generalul, conturând justificarea cu care firmele americane vor trece la exploatarea gazelor de șist din România.

Și, nu e singurul pasaj pe această temă, să credeți că i-a scăpat generalului din greșeală. Reporterul întreabă – sau ridică mingea la același fileu: ”Ce măsuri ar fi necesare pentru a asigura securitatea energetică în Europa de Est?”

Au legătură cu accesul la propriile voastre resurse de energie, răspunde generalul, ”nu trebuie să depindeţi de altcineva care să le folosească ca pe un instrument politic, aşa cum am discutat despre Rusia”. Ipocrizie crasă!… Dar, din nou atenție:

”Deci, trebuie să aveţi acces la alte resurse – am vorbit despre Mediterana de Est, GNL, energia organică sub forma ţiţeiului şi gazelor de şist din România, şi trebuie să eliminaţi o pârghie pe care alte ţări, în acest caz, mai ales Rusia, o are asupra geopoliticii voastre, pe baza faptului că nu poţi supravieţui dacă nu ai energie”.

Și încă o dată atenție, fiindcă generalul vorbește pe față de interesul SUA:

”Deci, trebuie să obţineţi resurse diferite, şi noi, în SUA, suntem de asemenea interesaţi şi de acest lucru, dar această dinamică a descoperirilor de energie din estul Mării Mediterane va schimba lumea”.

Deci, pe față, generalul spune clar: din motive de ”securitate energetică trebuie să aveți acces la depozite de şist din România” iar SUA ”suntem de asemenea interesaţi”. Repet, e pe față!

E un mesaj că, de această dată, marile companii care exploatează gaze de șist nu se vor împiedica de manifestanți, ca în 2013. Iar ca promovare, mă întreb dacă nu cumva relansarea mogulului Adrian Sârbu nu are legătură cu proiectele ”energetice” ale SUA prin România…

Pentru cei mai tineri, iată aici suficient material ca să vedeți de ce România s-a inflamat atunci împotriva tentativelor americanilor de la Chevron să facă exploatări de gaze de șist, spunând un hotărât: ”Stop Fracturare”.

Și, dacă ați uitat cumva bătălia de acum șase ani, iată aici secvențe care să vă trezească amintiri:

BUCUREȘTI, 19 apr – Sputnik, Dragoș Dumitriu.

https://ro.sputnik.md

Publicat în ROSIA MONTANA - GAZE DE SIST | 3 comentarii

Liberul schimb în acțiune: autoritățile de la București exportă români și importă pakistanezi


Aflăm din știrea publicată pe portalul activenews.ro că autoritățile române ar fi dispuse să importe pe piața forței de muncă până în anul 2020 circa 500 de mii de pakistanezi. Cunoscând rigoarea profesională a colegilor de la acest portal de știri patriotic înclinăm să credem că informația este autentică. Mai cu seamă că garniturile guvernamentale care s-au succedat în ultimele decenii la București și-au arătat în permanență adeziunea necondiționată, stupidă și iresponsabilă față de pernicioasa ideologie neoliberală, bazată pe principiul așa zisului liber schimb.

Dogma sacrosanctă a ideologiei dominante în lumea capitalismului speculativ este urmată cu strășnicie de către politicaștrii bucureșteni. Ea stabilește, așa cum bine se știe, directiva noului cler ideologic, care sună astfel: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor. Altfel zis, promotorii liber-schimbismului, alimentați de gândirea unică a „Școlii de la Chicago” a economistului de tristă faimă Milton Friedman, care a fost impusă de noul tip de imperialism extrateritorial prin intermediul politicii oficiale a SUA, UE, FMI și Băncii Mondiale, care a ruinat economia țărilor lumii, face ravagii și în România. În acest sens, analizele unor intelectuali de marcă din România precum prof. Ilie Bădescu, economiștii Constantin Cojocaru și Ilie Șerbănescu, la care aderăm în totalitate, au arătat cu prisosință cum anume politicile dezastruoase ale guvernanților de la București au transformat țara într-o ruină social-economică.

Știrea despre intenția oficialităților române de a importa dintr-o țară musulmană o jumătate de milion de oameni este cu atât mai șocantă și scandaloasă, cu cât tocmai în această perioadă valul de mișcări suveraniste ia o amploare fără precedent în întreaga lume și nu în ultimul rând în spațiul occidental, la care se raportează și politicienii de la București. Adică, și de această dată puterea politică din România se mișcă în contrasens cu tendințele tot mai pronunțate de recucerire a suveranității naționale care mobilizează milioane de oameni inclusiv în preajma apropiatelor alegeri de la sfârșitul lunii mai în Parlamentul European.

După Brexit-ul decis de către britanici, după alegerea lui Trump și victoria forțelor populiste din Italia, precum și după ce țările grupului de la Visegrad au dat un exemplu demn de toată admirația de apărare a intereselor naționale față de diktatul comisarilor de la Bruxelles, iată că politicaștrii români sunt din nou repetenți la examenul de conștiință națională și de apărare a țării în fața unor pericole fără precedent în istoria ei.

De această dată gestul puterii de la București nu pare a fi unul impus de către centrele de putere occidentale, ci o decizie luată pe cont propriu. În loc să dezvolte politici bazate pe protejarea economiei naționale în fața invaziei mărfurilor și capitalurilor străine, de reindustrializare a țării, de stimulare a producătorului autohton și de crearea unor condiții salariale pentru românii nevoiți să ia calea pribegiei în căutarea unor surse de supraviețuire, guvernanții de la București se limitează la constatarea exodului al forței de muncă naționale, pe care, iată, intenționează să o substituie cu sutele de mii de venetici care s-ar mulțumi cu niște salarii mai mici în detrimentul forței de muncă autohtone.

Dacă e să ținem seama de faptul că economia națională a României a fost colonizată în totalitate de către rechinii corporațiilor transnaționale, devine evident faptul că nu Guvernul României ia astfel de decizii, ci anume mega-jucătorii capitalismului sălbatic care au redus la zero capacitatea de decizie autonomă a Statului Român. Principiul atât de drag promotorilor neocolonialismului economic, ascuns în spatele ideologiei neoliberale a globalismului, de reducere a competențelor și capacităților decizionale ale guvernului în favoarea pretinsei piețe libere (small government, adică guvern mic în favoarea corporațiilor mari și în detrimentul popoarelor), odată inoculat în mințile clasei politice este realizat în practică fără niciun impediment. În timp ce organul legislativ al Poloniei, Seimul, adoptă o declarație prin care se opune aroganței hegemonice a Bruxelles-ului și își reconfirmă dreptul la apărarea suveranității naționale, autoritățile române continuă să promoveze politici de suicid național prin inițiative de colonizare a țării cu populații are provin din civilizații, religii și culturi totalmente străine românilor.

Iar dacă mai punem la socoteală și faptul că România traversează, alături de celelalte țări europene, o iarnă demografică catastrofală, nu este greu să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă peste noapte țara ar absorbi o jumătate de milion de populație musulmană cu o rată a natalității uriașă. Am vrea să vedem cine ar fi naivul care ar crede că ar fi vorba despre niște muncitori sezonieri veniți în România pentru o perioadă scurtă de timp, după care ar fi dispuși să revină incorpore în țara lor de origine. Dacă acest proiect va fi totuși pus în aplicare, nu încape nicio îndoială că cel mult într-un deceniu România se va pomeni cu o populație de câteva milioane de musulmani care-și vor revendica dreptul la cetățenie, mai ales dacă e să ținem cont de faptul că cei născuți pe teritoriul țării vor beneficia în mod automat de dreptul de a obține cetățenia acesteia.

Oare chiar decidenții români sunt atât de orbi, inconștienți și iresponsabili încât trec cu vederea realitățile politice din Europa occidentală tot mai afectată de valul necontrolat de imigranți care au intrat în ultimii ani cu milioanele, comițând violuri în masă, inclusiv a copiilor, furturi și acte de violență de o gravitate înfiorătoare pentru un european? Oare chiar nu observă cum învechita în rele Angela Merkel este tot mai contestată de către propriul popor pentru politica ei pro-imigraționistă? Oare chiar nu observă rezistența pilduitoare a unui Matteo Salvini care caută să apere Italia de invazia puhoiului de imigranți? Oare nu văd nici ceea ce se întâmplă chiar dincolo de gardul României, în Ungaria lui Viktor Orban, care a devenit un simbol al rezistenței în fața directivelor UE de distribuire a unor cote de imigranți țărilor membre?

Nu suntem cetățeni ai României. Dar nu ne-a fost niciodată indiferent ce se întâmplă în Țară. În fața unor evenimente de un tragism fără precedent în istoria neamului nostru, cum oare am putea rămâne impasibili? Niciodată în lunga și glorioasa noastră istorie națională, nici pe vremea turcilor și nici a sovieticilor, neamul n-a fost călcat în picioare în halul în care a ajuns să fie batjocorit în ultimele câteva decenii. Guvernările patriotarde de la București, care se tot drapează în spatele unor lozinci pseudo-naționaliste cu ocazia sărbătorilor naționale, a vândut tot ce a avut mai de preț România: resursele energetice, industria, terenurile arabile, pădurile, dar, ceea ce e și mai grav, tradiția, cultura și credința strămoșească.

În fața acestor realități crude cine oare ar fi liderul politic în stare să ridice poporul împotriva dictaturii unor trădători naționali și să ofere un program patriotic care ar da șansa unui alt viitor pentru România? Desigur, nu opoziția de carton controlată de rețelele Soros. Oare chiar să se fi scurs toată vlaga patriotică și spiritul de sacrificiu care a alimentat dea lungul veacurilor neamul nostru? Noi, cei care suntem dincoace de frontieră, nu putem decât să luăm atitudine. Acțiunea politică aparține celor din interiorul țării.

Iurie Roșca

http://flux.md/

Publicat în LOCURI DE MUNCA | 2 comentarii

Știre șoc despre Notre Dame: români fac de râs România la nivel mondial!


Notre Dame

În timp ce la nivel mondial se depune un efort susținut pentru adunarea de fonduri destinate refacerii catedralei – ”comercianți” din România comit o faptă jenantă, care ne poate face de râs România la nivel internațional.

”Cel puţin două persoane speculează emoţia iscată de incendiul care a afectat catedrala Notre Dame şi au scos la vânzare pe siturile de anunţuri cenuşă şi fragmente de la locul dezastrului”, scrie agenția MEDIAFAX.

Sub titlul ”Românii vând cenuşă care ar proveni de la catedrala Notre-Dame pe siturile de anunţuri”, cunoscuta agenție de presă dă detalii despre acest jenant ”comerț”.

”O persoană vinde 280 de grame de „censa de la Catedrala Notre-Dame” pentru 400 de lei, iar un altul vinde „Lemn ars de la Notre Dam Paris” pentru 500 de lei”, scrie sursa citată.

Mai mult, fenomenul ar fi răspândit la nivel național, în România.

”În presă au apărut relatări că şi în alte oraşe ale ţării şi pe alte site-uri de vânzări au apărut astfel de oferte”, precizează cunoscuta agenție de presă.

După cum se știe, la nivel mondial se depune un efort susținut pentru adunarea de fonduri destinate refacerii catedralei – și chiar autorități din România au decis să se aloce fonduri pentru a fi trimise Franței.

În acest context, fapta acelor ”comercianți” este rușinoasă – și poate face de râs România la nivel internațional.

BUCUREȘTI, 18 apr – Sputnik, Evan Răutu.

https://ro.sputnik.md

Publicat în ROMANIA | 10 comentarii

Substanțele care înălbesc făina, fac pîinea periculoasă!


Вещества отбеливающие муку, делают хлеб опасным!

Făcînd propria noastră făină pentru necesitățile personale (avem o moară specială), am observat un lucru interesant: oricum am fi cernut această făină, ea rămînea gri. Și atunci a apărut întrebarea: de ce este făina pe care o cumpărăm în magazin atît de albă? Cum să obținem și noi aceeași făină „albă”? Se pare că nicicum. În condiții de casă nicicum. Deoarece că făina albă de „magazin” trece printr-un proces de albire.

În fotografie: în partea dreaptă, ultimul rînd este făina de casă. Spre stînga în rîndul următor aceeași făină cernută de zeci de ori. Următoarele trei – făină de „magazin”. Pe ultimul rînd este făina „îmbogățită”, care se vinde în magazine sub eticheta unui produs sănătos și folositor.

Cu ce este colorată și îmbogățită nu se cunoaște exact. S-ar părea că nu este nimic complicat: ai frecat cerealele și iată făina. Dar o astfel de făină se păstrează rău, se strică repede, adesea atrage insecte, care găsesc în ea substanțele nutritive necesare. Este clar că producătorii nu sînt deloc interesați de acest lucru, de aceea o curăță foarte bine. Și așa cum s-a dovedit – o curăță și de substanțele utile pentru om. O cantitate mare de vitamine, microelemente și fibrele atît de necesare organismului nostru – toate acestea se pierd. Rămîne aproape doar amidonul. Dar asta nu e tot. Pentru a face făina albă și, în opinia producătorilor, prezentabilă, ea este înălbită cu substanțe chimice, astfel, un produs destul de natural se transformă într-un surogat.

Deci…

Bromat de potasiu

Acesta este un compus anorganic, sarea de potasiu, este foarte solubil în apă. În clasificarea aditivilor alimentari este desemnat ca E924a. Utilizarea acestuia contribuie la apariția cancerului glandei tiroide și a rinichilor la șobolani și șoareci. La temperaturi ridicate, care se observă în timpul coacerii, bromatul de potasiu este transformat în bromură de potasiu, considerată inofensivă. Pîinea din „făină bromată” este pufoasă și nu este naturală. Bromatul de potasiu este interzis în industria alimentară din Rusia, țările UE, China, Brazilia, Canada. Însă este permis în SUA.

Dioxid de clor

Substanța gazoasă are un miros specific, este un compus anorganic de clor și oxigen, o substanță antimicrobiană puternică. Exploziv. În clasificarea aditivilor alimentari este desemnat ca E926.

După ce făina a fost tratată cu dioxid de clor, tocoferolii (vitamina E), acizii grași esențiali sînt îndepărtați complet. Studiile efectuate pe șoareci au arătat că, atunci cînd au fost hrăniți cu pîine din făină tratată cu dioxid de clor, animalele au simțit deficiență de vitamina E. Suplimentul E926 este permis în Ucraina, Rusia. Acesta este folosit și pentru dezinfecția și purificarea apei potabile.

Benzoil peroxid

Compus aromatic organic, substanță albă în formă de pulbere. În clasificarea aditivilor alimentari este desemnat ca E928. Este folosit pentru albirea făinii și în calitate de agent de îmbunătățire a proprietăților de coacere. Făina prelucrată de peroxidul de benzoil este mai friabilă și mai albă. E928 este adesea utilizat în fabricarea uleiurilor pentru deodorizare și în producerea cașcavalului, precum și pentru tratamentul acneei sub formă de creme și unguente. În forma sa pură este un cancerigen puternic (o substanță care provoacă apariția tumorilor maligne). Din nefericire, este permisă, de exemplu, în Ucraina pentru utilizarea în industria de panificație.

Persulfat de amoniu

Compus organic activ, sare de amoniu. În clasificarea aditivilor alimentari este desemnat ca E923. Are a treia clasă de pericol. Inhalarea poate provoca atacuri severe de astm care sînt periculoase pentru piele și ochi. Persulfatul de amoniu este interzis în producția de alimente în toate țările lumii. Dar, uneori, este folosit ilegal ca drojdie pentru aluat, pentru albirea făinei, în producerea băuturilor răcoritoare și produselor de cofetărie, cum ar fi glazura. Este imposibil de verificat în condiții de casă prezența acestei substanțe în făina cumpărată, de ceea ce se și folosesc producătorii.

Alloxan

Este un compus obținut prin oxidarea acidului uric. Alloxan inhibă acțiunea multor enzimi. Aceasta provoacă necroza insulelor Langerhans (acumularea celulelor pancreatice specifice), necroza tubulilor renali și alte modificări mai puțin pronunțate în hipofiză, timus, glandele suprarenale și glandele tiroide la animale experimentale. Acesta se folosește pentru obținerea diabetului experimental la animale, pentru studierea ulterioară a diferitor medicamente.

Astfel, reiese că făina albă este, de fapt, amidon, care, în cel mai bun caz, nu va fi de folos omului, iar în cel mai rău caz și cu probabilitate ridicată este chiar periculos. Anume din acest motiv este mai bine să folosim faina din cereale integrale. Sau cel puțin să reducem utilizarea produselor din făină albă.

Mănîncă mai bine pîinea „brutală”, însă sănătoasă făcută din făină de cereale integrale, dacă sănătatea este importantă pentru Dvs măcar puțin.

http://ecology.md

Publicat în ALIMENTATIE(paine) | Lasă un comentariu

Stop 5G pe Pământ şi în Spaţiu


Imagini pentru 5g

Companiile de telecomunicaţii din toată lumea, cu suportul guvernelor, sunt în poziţia de a implementa, în următorii ani, reţeaua wireless de generaţie a cincea (5G). Acest fapt va genera schimbări sociale la scară globală. Vom avea case “deştepte”, afaceri “deştepte”, autostrăzi “deştepte”, oraşe “deştepte” şi maşini care se conduc singure. În principiu, tot ce posedăm şi cumpăram, de la frigidere si maşini de spălat pâna la cartoane de lapte, perii de păr şi scutece pentru copii va conţine antene şi microchip-uri şi va fi conectat wireless la internet. Fiecare persoană de pe planetă va avea acces instant la comunicaţii wireless de foarte mare viteză, din orice locaţie, chiar şi din paduri tropicale, din mijlocul oceanelor sau din Antarctica.

Ce este acum încă nerecunoscut pe scară largă este faptul că din cele de mai sus vor rezulta şi schimbări fară precedent de mediu la scară globală. Densitatea planificată a transmiţătoarelor de frecvenţe radio este imposibil de imaginat. În plus faţă de milioanele de staţii 5G noi pe Pământ şi 20,000 sateliţi in spaţiu, 200 miliarde de obiecte cu caracter transmiţător, conform estimărilor, vor fi parte a Internet-ului Obiectelor până în 2020, şi un trilion de obiecte câţiva ani mai târziu. Reţele 5G comerciale la frecvenţe joase şi viteze reduse au fost dezvoltate în Qatar, Finlanda şi Estonia la mijlocul lui 2019. Implementarea de reţele 5G la viteze şi frecvenţe foarte mari (unde milimetrice) a inceput la finalul lui 2018. În ciuda negării generalizate, evidenţa că radiaţiile din frecvenţe radio (RF) sunt nocive pentru viaţă este deja copleşitoare. Dovezile clinice acumulate despre oameni bolnavi şi afectaţi, dovezi experimentale legate de distrugerea ADN, a celulelor şi organelor într-o largă varietate de plante şi animale, precum şi dovada epidemiologică a faptului că majoritatea afecţiunilor civilizaţiei moderne – cancer, boli de inimă şi diabet – sunt, în mare parte, cauzate de poluare electromagnetică, constituie subiectul unei baze de literatură de mai mult de 10,000 studii de specialitate revizuite.

Dacă planurile industriei de telecomunicaţii pentru 5G se concretizează, nicio persoană, animal, pasăre sau insectă de pe planetă nu va avea capacitatea de a evita expunerea, 24 ore pe zi, 365 zile pe an, la nivele de radiaţie RF care sunt zeci către sute de ori mai mari decât ce există în acest moment, fără posibilitatea de a nu fi expus, nicăieri pe planetă. Aceste planuri legate de 5G ameninţă să provoace efecte serioase, ireversibile, asupra oamenilor şi distrugerea permanentă a tuturor ecosistemelor Pământului. Trebuie luate măsuri imediate în vederea protejării umanităţii şi a mediului, în conformitate cu imperativele etice şi acordurile internaţionale.

5G terestu

În vederea transmiterii unui volum enorm de date pentru Internetul Obiectelor (IoT – Internet of Things), tehnologia 5G, atunci când e dezvoltată total, va folosi unde milimetrice, ce sunt transmise slab prin material solid. Acest lucru va solicita fiecărui operator să instaleze staţii de bază la fiecare 100 metri în fiecare arie urbană din lume. Spre deosebire de generaţiile anterioare de reţele wireless, în cadrul cărora o singură antenă transmite către o arie largă, staţiile de bază şi dispozitivele 5G vor avea antene multiple aranjate în “reţele fazate” care colaborează pentru a emite raze fascicule focalizate, dirijabile, asemănătoare cu laserele, ce se pot urmări reciproc.

Fiecare telefon 5G va conţine duzine de antene mici, toate colaborând pentru a urmări şi ţinti o rază foarte focalizată către cel mai apropiat turn de comunicaţii celulare. Comisia Federală pentru Comunicaţii din Statele Unite (FCC) a adoptat reguli4 permiţând capacităţi de putere efectivă pentru aceste fascicule de pană la 20 de waţi, de zece ori mai puternice decât nivelele admise pentru telefoanele actuale. Fiecare staţie de bază 5G va conţine sute sau mii de antene ţintind raze multiple asemănătoare cu laserul, în mod simultan, catre celulare şi diverse dispozitive folosite de utilizatori, în aria pe care o deservesc. Această tehnologie se numeşte “input-uri multiple, outputuri multiple” sau MIMO. Regulile FCC permit ca puterea efectiv radiată a razelor unei staţii de bază 5G să fie 30,000 waţi per 100 MHz de spectru, 2 sau echivalentul de 300,000 waţi per GHz de spectrum, de zeci până la sute de ori mai puternică decât nivelul permis pentru staţiile de bază curente.

5G spaţial

Cel puţin cinci companii propun să ofere 5G spaţial combinând 20,000 sateliţi pe orbita joasă şi medie a Pământului, ce vor infăşura Pământul cu fascicule puternice, ţintite şi directabile. Fiecare satelit va emite unde milimetrice cu o putere efectiv radiată de maxim 5 milioane de waţi prin intermediul miilor de antene aşezate în reţele fazate. Deşi energia degajată de sateliţi va fi mai scăzută decât cea provenită de la antene terestre, va iradia arii de pe Pământ unde ceilalţi transmiţători nu ajung. Mult mai important este faptul că sateliţii vor fi localizaţi in magnetosfera Pământului, fapt ce va exercita o influenţă considerabilă asupra proprietăţilor electrice ale atmosferei. Alterarea mediului magnetic al Pământului poate constitui o ameninţare mult mai mare la adresa vieţii decât chiar radiaţiile de la antene terestre. Efectele nocive ale radiaţiilor de radiofrecvenţă sunt deja dovedite.

Efectele nocive ale radiaţiilor de radiofrecvenţă sunt deja dovedite

Chiar înainte ca 5G să fie propus, numeroase petiţii şi apeluri din partea comunităţii ştiinţifice internaţionale, incluzând Apelul Freiburger semnat de peste 3,000 doctori, au solicitat oprirea expansiunii tehnologiei wireless şi au propus un moratoriu asupra noilor staţii de bază. În anul 2015, 215 oameni de ştiinţă din 41 ţări au transmis un semnal de alarmă către Naţiunile Unite (UN) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO). Ei au afirmat că “numeroase publicaţii ştiinţifice recente au demonstrat că EMF [câmpurile electromagnetice] afectează organismele vii la nivele mult mai scăzute decât cele aceptate în majoritatea ghidurilor naţionale şi internaţionale”. Mai mult de 10,000 studii ştiinţifice revizuite demonstrează efectul nociv asupra sănătăţii umane al radiaţiilor.

Efectele includ:

  • Schimbarea ritmului cardiac
  • Alterarea expresiei genetice
  • Alterarea metabolismului
  • Alterarea dezvoltării celulelor stem
  • Cancer
  • Boli cardiovasculare
  • Deficienţe cognitive
  • Distrugerea ADN
  • Impact asupra stării generale
  • Creşterea nivelului de radicali liberi
  • Deficienţe de memorie şi învăţare
  • Calitate scăzută a spermei
  • Avort24
  • Afectare neurologică
  • Obezitate şi diabet
  • Stres oxidativ

Efectele asupra copiilor includ autism, tulburare hiperactivă cu deficit de atenție (ADHD) şi astm.

Deteriorarea are efecte nocive ce merg dincolo de rasa umană, existând deja dovezi numeroase legate de deteriorarea diverselor plante si animale sălbatice precum şi animale de laborator, incluzând: • Furnici • Insecte • Păsări • Mamifere • Păduri • Şoareci • Broaşte • Plante • Musculiţe • Şobolani • Albine • Copaci Efecte negative microbiologice  au fost de asemenea înregistrate. Agenţia Internaţională de cercetare asupra Cancerului (IARC) de sub WHO a concluzionat în 2011 că radiaţiile RF cu frecvenţe între 30 kHz – 300 GHz sunt, posibil, cancerigene pentru oameni.

Oricum, dovezi recente, incluzând ultimele studii legate de folosirea telefoanelor celulare şi riscul de cancer la creier, indică faptul că radiaţiile RF sunt într-adevăr cancerigene pentru oameni şi ar trebui acum clasificate ca şi ”Cancerigen grup 1” alături de fumul de tutun şi azbestos. Semnalele wireless de tehnologie mai recentă sunt în mod puls. Efectul negativ este cauzat atât de înalta frecvenţă a undelor operatorului cât şi de pulsaţiile de frecvenţă joasă.

Punerea în folosinţă a sateliţilor 5G trebuie interzisă!

Pământul, ionosfera şi atmosfera inferioară formează circuitul electric global în care noi trăim. Se ştie deja că ritmurile biologice —ale oamenilor, păsărilor, hamsterilor, şi păianjenilor—sunt controlate de către mediul electromagnetic natural al Pământului şi că bunăstarea tuturor organismelor depinde de stabilitatea acestui mediu, incluzând a proprietăţilor electrice ale atmosferei.

într-o lucrare fundamentală, s-a explicat importanţa rezonanţelor Schumann şi de ce alterările ionosferei pot afecta presiunea snagvină şi melatonina şi cauza “cancer, boli reproductive, cardiace şi neurologice precum şi moarte”. Aceste elemente privind mediul nostru electromagnetic au fost deja afectate de radiaţiile provenind de la liniile de electricitate. Radiaţii armonice provenind de la liniile electrice ajung în ionosfera şi magnetosfera Pământului, unde sunt amplificate de interacţiunile undă-particulă. În 1985, Dr. Robert O. Becker a atras atenţia ca acest tip de radiaţii a schimbat deja structura magnetosferei, iar extinderea acestui efect “ameninţă viabilitatea întregii vieţi pe Pământ”. Plasarea zecilor de mii de sateliţi în mod direct atât în ionosferă cât şi în magnetosferă, emiţând semnale modulate de milioane de waţi şi miloane de frecvenţe, e foarte probabil să ne afecteze mediul electromagnetic dincolo de capacitatea noastră de adaptare. Monitorizarea informală a oferit deja dovezi indicând efecte serioase asupra oamenilor şi animalelor provenind de la aproximativ 100 sateliţi ce au furnizat servicii de telefonie 2G şi 3G de pe orbită joasă din 1998. Astfel de efecte nu pot fi înţelese doar prin considerearea nivelelor scăzute de radiaţii de la nivelul solului.

Cunoştinţe din alte discipline ştiinţifice trebuie de asemenea considerate, incluzând domeniul fizicii atmosferice sau acupuncturii. Adăugarea a 20,000 noi sateliţi 5G va polua adiţional circuitul electric global şi modifica rezonanţele Schumann, ce au facilitat de fapt dezoltarea vieţii pe Pământ. Efectele vor fi universale şi pot fi profund devastatoare.

5G este calitativ şi cantitativ diferit de 4G

Ideea că putem tolera nivele ale radiaţiilor de zeci până la sute de ori mai mari la lungimi de undă milimetrice se bazează pe modele greşite ce consideră organismul uman ca o carcasă de plastic umplută cu un lichid omogen. Premiza că undele milimetrice nu penetrează organismul dincolo de piele ignoră complet nervii, vasele sangvine, şi alte structuri ce conduc electricitatea şi care pot transporta curent generat de radiaţii în adâncime în organism.

Altă greşeală, probabil mult mai gravă, este aceea că reţelele fazate nu au antene obişnuite. Când un câmp electromagnetic obişnuit intră în corp, face ca sarcinile de încărcare să se mişte şi curenţii să curgă. Dar când pulsuri electromagnetice extrem de scurte intră în organism, altceva se întâmplă: chiar sarcinile de încărcare devin mici antene care reradiază câmpul electromagnetic şi îl trimit mai în adâncime în organism. Aceste unde reradiate se numesc precursori Brillouin. Ei devin semnificativi când fie energia, fie faza undelor se schimbă suficient de rapid. 5G va satisfice probabil ambele criterii. În plus, penetrarea chiar şi de suprafaţă reprezintă un pericol pentru ochi şi pentru cel mai mare organ al corpului, pielea, cât şi pentru creaturi foarte mici.

Studii revizuite ce au fost publicate recent, prezic arsuri termice ale pielii la oameni de la radiaţiile 5G şi absorbţie rezonantă de către insecte, ce absorb până la de 100 ori mai multe radiaţii de lungime de undă milimetrică faţă de cât absorb la lungimile de undă actuale. Din moment ce populaţiile de insecte zburătoare s-au redus cu 75-80 la sută din 1989 chiar şi în ariile naturale protejate, radiaţiile 5G pot avea efecte devastatoare asupra populaţiilor de insecte în toată lumea. Un studiu din 1986 al lui Om Gandhi a avertizat că undele milimetrice sunt absorbite cu putere de către cornea ochiului, şi că hainele obişnuite, de grosimi milimetrice, sporesc absorbţia energiei de către piele prin intermediul unui efect de tip rezonanţă. Russell (2018) revede efectele cunoscute ale undelor milimetrice asupra pielii, ochilor (incluzând cataracte), ritmului cardiac, sistemului imunitar şi ADN-ului.

Regulatorii au exclus în mod deliberat dovezile ştiinţifice legate de efectul dăunător

Actorii implicaţi până acum în dezvoltarea 5G au fost industria şi guvernele, în timp ce oameni de ştiinţă renumiţi în domeniul EMF, ce au documentat în mii de studii revizuite efectele biologice ale acestora asupra oamenilor, animalelor, insectelor şi plantelor, precum şi efectele alarmante asupra sănătăţii şi mediului, au fost excluşi. Motivul pentru directivele actuale de siguranţă neadecvate este reprezentat de conflictele de interese ale organismelor ce definesc standardele “datorită relaţiilor lor cu companiile de telecomunicaţii sau electrice ce subminează imparţialitatea ce ar trebui să guverneze regularea standardelor de expunere publică la radiaţii neionizatoare”. Profesorul Emerit Martin L. Pall expune conflictele de interes în detaliu şi listează studii importante ce au fost excluse, în trecerea sa sistematică în revistă a literaturii de specialitate.

Ipoteza termală nu mai este de actualitate:

Noi standarde de siguranţă sunt necesare. Standardele actuale de siguranţă se bazează pe ipoteza învechită că încălzirea este singurul effect nociv al EMF. După cum au afirmat Markov şi Grigoriev, “standardele de azi nu consideră poluarea reală a mediului cu radiaţii neionizatoare”. Sute de oameni de ştiinţă au demonstrat că multe tipuri de boli şi răni acute şi cronice sunt cauzate fără căldură (“efect non-termal”) de un nivel de radiaţii mult sub directivele internaţionale. Efectele biologice apar chiar şi la valori energetice aproape de zero.

În scopul protecţiei împotriva efectelor non-termice, durata de expunere trebuie luată în considerare. 5G va expune toţi oamenii la mult mai multe transmisiuni simultane, încontinuu, zi şi noapte, fără întrerupere. Noi standarde de siguranţă sunt necesare, ce ar trebui bazate pe expunerea cumulativă şi nu doar pe puterea degajată la un moment dat, şi de asemenea pe frecvenţă, lungime de bandă, modulaţie, forma undelor, lăţimea pulsului precum şi pe alte proprietăţi semnificative din punct de vedere biologic. Antenele trebuie restricţionate în spaţii specific, identificabile public. Pentru a proteja oamenii, antenele trebuie localizate departe de unde oamenii locuiesc şi muncesc, şi excluse de pe căile publice de deplasare ale oamenilor.

Pentru a proteja animalele sălbatice, aceste antene trebuie excluse din parcuri naţionale şi prezenţa lor strict limitată în arii îndepărtate ale Pământului. Pentru a proteja viaţa în ansamblul ei, sateliţii pentru comunicaţii comerciale trebuie limitaţi în număr şi interzişi de pe orbita joasă şi medie a Pământului. Reţelele fazate trebuie să fie interzise atât pe Pământ cât şi în spaţiu. Radiaţia tip EMF are efecte atât acute cât şi cronice Radiaţia tip RF are atât efecte imediate cât şi pe termen lung. Cancerul şi bolile de inimă sunt exemple de efecte pe termen lung. Alterarea ritmului cardiac şi schimbările în funcţionarea creierului (EEG) sunt exemple de efecte imediate. Un sindrom numit boala undelor radio în fosta Uniune Sovietică şi hipersenzitivitate electromagnetică (EHS) în restul lumii poate fi atât acut cât şi cronic. Profesorul Dr. Karl Hecht a publicat o istorie detaliată a acestor tipuri de sindrom, compilată dintr-o revizuire a mai mult de 1,500 lucrări ştiinţifice ruseşti şi a istoriilor clinice a mai mult de 1,000 din pacienţii săi din Germania.

Concluziile obiective includ probleme cu somnul, tensiune arterială şi ritm cardiac anormale, afecţiuni digestive, căderea părului, tinnitus şi mâncărimi. Simptome subiective includ ameţeală, stare de vomă, dureri de cap, pierderi de memorie, inabilitatea de a se concentra, oboseală, simptome tip răceală şi dureri de inimă. Dispoziţiile EUROPAEM EMF 2016 afirmă că EHS apare când oamenii sunt “expuşi continuu” la ritmuri crescânde de EMF-uri, şi când “reducerea şi prevenirea expunerii la EMF” este necesară pentru a restabili sănătatea acestor persoane. EHS nu ar mai trebui considerată o boală, dar o leziune din cauza unui mediu toxic ce afectează un număr din ce în ce mai mare de oameni, estimat deja la 100 de milioane global, şi care în curând poate afecta pe toată lumea108 dacă dezvoltarea globală a 5G este permisă. Declaraţia ştiinţifică internaţională asupra EHS şi a sensibilităţii chimice multiple (MCS), Bruxelles, a afirmat în 2015 că “inacţiunea este un cost pentru societate şi deja nu mai este o opţiune … Noi recunoaştem în unanimitate acest pericol serios la adresa sănătăţii publice … solicităm urgent ca măsuri majore de prevenţie să fie adoptate şi prioritizate, pentru a înfrunta această pan-epidemie globală în perspectivă” (accentuarea adăugată).

Guvernele lumii eşuează în ceea ce priveşte datoria lor de a avea grijă de populaţiile guvernate

În graba lor exagerată de a implementa 5G şi de a încuraja folosirea neîngrădită a spaţiului, Uniunea Europeană, Statele Unite şi guvernele naţionale din toată lumea fac paşi către a asigura un mediu regulator “fără nicio limită“. Ei interzic autorităţilor locale de a aplica legi privind mediul, “în interesul dezvoltării rapide şi eficiente”, îndepărtând “obstacole inutile … cum ar fi procedurile de planificare locală [şi] varietatea limitelor specifice ale emisiilor câmpului electromagnetic (EMF) cât şi a metodelor necesare pentru a le agrega”. Guvernele aprobă legi pentru a permite prezenţa facilităţilor wireless în toate spaţiile publice.

Până acum, majoritatea facilităţilor wireless a fost amenajată pe proprietăţi private, la distanţă de case şi instituţii. Pentru ca acestea să fie amplasate la distanţe mai mici de 100 de metri una de alta conform cerinţelor 5G, de acum încolo vor fi localizate pe trotuare direct în faţa caselor şi instituţiilor şi deasupra capetelor pietonilor, incluzând mame cu copii. Cerinţele publice şi audierile publice au fost eliminate. Chiar dacă vor fi audieri şi 100 experţi tehici s-ar prezenta împotriva 5G, legi au fost deja date facând să fie ilegal pentru autorităţile locale să ia în considerare aceste opinii.

Legea US, de exemplu, interzice guvernelor locale să reglementeze tehnologia wireless “pe baza efectelor de mediu ale radiaţiilor frecvenţelor radio”, iar tribunalele au inversat deciziile regulatorii legate de plasarea turnurilor de comunicaţii celulare deoarece majoritatea depoziţiilor erau despre sănătate. Asiguratorii nu vor acoperi riscurile EMF, şi există zero claritate asupra entităţii ce va purta responsabilitatea legală pentru distrugerea sau afectarea vieţii sau proprietăţii rezultate din expunerea la 5G, fie terestră, fie spaţială. În absenţa unui regim legal agreat şi comprehensiv legat de activităţile din spaţiu, responsabilitatea legală pentru aceste activităţi este inexistentă, în ciuda prospectului ca întregi continente, atmosfera şi oceanele să fie în pericol din cauza acestora.

Acordurile internaţionale sunt violate

Copiii şi obligaţia de diligenţă

Convenţia asupra drepturilor copilului a UN afirmă că statele vor “face demersuri să asigure copilului un nivel de protecţie si grijă necesar pentru binele său” (art. 3), “să se asigure … supravieţuirea şi dezvoltarea copilului” (art. 6) şi “să ia măsuri corespunzătoare împotriva bolilor … luând în considerare pericolele şi riscurile poluării mediului” (art. 24(c)).

Codul de la Nuremberg (1949) se referă la toate experimentele pe oameni, incluzând astfel dezvoltarea de 5G cu nivele de radiaţii RF noi, mai mari şi cu un tip de expunere ce nu a fost testat pentru siguranţă înainte de a fi adus pe piaţă. “Aprobarea voluntară a oamenilor este absolut esenţială” (art. 1). Expunerea la 5G va deveni involuntară. “Niciun experiment nu poate fi derulat, unde există un motiv a priori să se creadă că moartea sau incapacitarea poate apărea” (art. 5). Concluziile a peste 10,000 studii ştiinţifice şi vocile a sute de organizaţii internaţionale reprezentând sute de mii de membri ce au suferit de diferite condiţii şi au fost mutaţi forţat din casele lor din cauza facilităţilor deja existente de comunicaţii wireless, reprezintă “motive a priori să credem că moartea sau incapacitarea pot apărea”.

Datoria de a informa şi EMF-urile

Consiliul Mondial pentru Standardizarea Telecomunicaţiilor (2012) al Uniunii Internaţionale pentru Telecomunicaţii (ITU) a afirmat că “este necesar ca publicul să fie informat despre efectele Apel internaţional: Stop 5G pe Pământ şi în Spaţiu 8 posibile ale expunerii la câmpuri electromagnetice (EMFs)” şi a invitat statele membre să “adopte măsuri potrivite în vederea asigurării respectării recomandărilor internaţionale corespunzătoare de protecţie a sănătăţii împotriva efectelor adverse ale EMF”.

Evaluarea intermediară a Planului de Acţiune privind Mediul şi Sănătatea din Europa 2004- 2010 (2008): “Parlamentul European…notează că limitele existente pentru public asupra expunerii la câmpuri electromagnetice nu mai sunt de actualitate, … în mod evident nu iau în calcul dezvoltarea tehnologiilor informatice şi de comunicaţii, sau recomandările Agenţiei de Mediu din Europa sau standardele mai stricte de emisie adoptate, de exemplu, în Belgia, Italia şi Austria, şi nu adresează problematica grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile gravide, nounăscuţii şi copiii.”

Rezoluţia 1815 (Consiliul Europei, 2011): “Trebuie luate toate măsurile rezonabile spre a se reduce expunerea la câmpuri electromagnetice, în special la frecvenţe radio de la telefoane mobile, în particular expunerea copiilor şi a tinerilor.”

Mediul Declaraţia Naţiunilor Unite asupra Mediului (1972): “Aruncarea substanţelor toxice … în cantităţi sau concentraţii ce exced capacitatea mediului de a le procesa, trebuie oprită pentru a asigura că o distrugere semnificativă sau ireversibilă nu se produce asupra ecosistemelor.” (principiul 6).

Carta mondială pentru natură (1982): “Activităţile ce pot cauza o distrugere ireversibilă a naturii trebuie sa fie evitate … Unde efectele adverse nu sunt înţelese în totalitate, activităţile trebuie întrerupte” (art. 11).

Declaraţia de la Rio privind Mediul şi Dezvoltarea (1992): “Statele au … responsabilitatea de a se asigura că activităţile din jurisdicţia sau sub controlul lor nu cauzează prejudicii mediului altor state sau dincolo de limitele jurisdicţiei proprii” (principiul 2).

Summitul Mondial al Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă (2002): “Există o nevoie urgentă de … a crea raspunsuri mai eficiente în ceea ce priveşte politicile naţionale şi regionale legate de ameninţările de mediu asupra sănătăţii oamenilor” (para. 54(k)).

Convenţia Africană asupra Conservării Mediului şi Resurselor Naturale (2017): “Părţile vor … lua toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni, ameliora şi elimina cât de mult posibil efectele detrimentale asupra mediului, în particular din cauza substanţelor radioactive, toxice şi a altor substanţe şi deşeuri periculoase.” (art. 13).

Sănătatea şi drepturile omului

Declaraţia universală a drepturilor omului: “Fiecare are dreptul la viaţă, libertate şi securitate personală” (art. 3).

Strategia Naţiunilor Unite asupra Sănătăţii Femeilor, Copiilor şi Adolescenţilor (2016-2030) are ca obiective să “transforme”, prin extinderea mediilor pozitive; să “supravieţuiască”, prin reducerea mortalităţii materne şi infantile; şi să “progreseze” prin asigurarea sănătăţii şi a stării de bine şi reducerea numărului de decese şi boli generate de poluare.

Spaţiu Tratatul privind Spaţiul Cosmic (1967) declară că “folosirea spaţiului cosmic să fie făcută astfel încât să “se evite contaminarea sa precum şi fără a produce schimbări adverse în mediul Pământului” (art. IX).

Orientările strategice ale Naţiunilor Unite pentru sustenabilitatea pe termen lung a activităţilor din spaţiul cosmic (2018): “Statele şi organizaţiile internaţionale interguvernamentale trebuie să adreseze … riscurile asupra oamenilor, proprietăţii, sănătăţii publice, şi mediului legate de lansarea, operarea pe orbită şi reintrarea obiectelor spaţiale” (orientarea strategică 2.2(c)).

Guvernele lumii se joacă riscând viaţa de pe Pământ. Albert Einstein a afirmat că “Dumnezeu nu dă cu zarul”. Dar prin dezvoltarea transmisiunii pe Pământ şi în spaţiul cosmic a 5G, o tehnologie fără precedent ce foloseşte unde milimetrice folosită până acum doar ca armă energetică în operaţiuni militare şi de control al mulţimilor, guvernele lumii dau cu zarul în mod nechibzuit asupra vieţii pe Pământ. Refuzul de a accepta şi aplica cunoştinţe tehnice relevante şi valide este de neacceptat din punct de vedere etic.

Studiile arată că 5G—şi în special 5G bazat pe spaţiu—contravine principiilor consacrate dintr-o suită de acorduri internaţionale. Cerem ca UN, WHO, EU, Consiliul Europei şi guvernele naţionale:

(a) Să ia măsuri imediate pentru oprirea dezvoltării 5G pe Pământ şi în spaţiul cosmic pentru a proteja omenirea, în principal copiii nenascuţi, nou-născuţii, copiii, adolescenţii şi femeile gravide, cât şi mediul înconjurător;

(b) Să urmărească Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului şi Rezoluţia Consiliului Europei 1815 privind informarea cetăţenilor, inclusive a profesorilor şi doctorilor, asupra riscurilor de sănătate (pentru adulţi şi copii) de la radiaţii RF, şi de ce trebuie şi cum pot ei evita comunicaţiile wireless şi staţiile de bază, în special în sau lângă creşe, grădiniţe, şcoli, spitale, locuinţe şi locuri de muncă;

(c) Să favorizeze şi să implementeze sisteme de telecomunicaţii pe fir în loc de wireless;

(d) Să interzică industriei de wireless/telecomunicaţii prin organizaţiile lor de lobby de la a convinge persoane cu funcţii oficiale să ia decizii ce permit extinderea radiaţiilor RF, incluzând 5G terestru şi spaţial;

(e) Să numească imediat—fără interferenţe din industrie—grupuri internaţionale de oameni de ştiinţă specializaţi în EMF şi sănătate independenţi, cu adevărat imparţiali şi fără conflicte de interes, în scopul de a stabili noi standarde internaţionale de siguranţă pentru radiaţii EF ce nu se bazează exclusiv pe intensitate, dar ce consideră expunerea cumulativă, şi care protejează împotriva tuturor efectelor privind sănătatea şi mediul, nu doar a efectelor termale şi nu doar prin prisma efectelor asupra oamenilor;

(f) Să numească imediat— fără interferenţe din industrie—grupuri internaţionale de oameni de ştiinţă specializaţi în EMF, sănătate, biologie şi fizică atmosferică, în scopul de a dezvolta un cadru de reglementare comprehensive care să asigure că folosirea spaţiului cosmic este sigură pentru oameni şi mediu, luând în considerare radiaţiile RF, gazele de evacuare ale rachetelor, funinginea neagră şi reziduurile spaţiale precum şi impactul lor asupra stratului de ozon, încălzirii globale, atmosferei şi conservării vieţii pe Pământ. Nu doar tehnologia terestră trebuie să fie sustenabilă, dar şi cea din spaţiu, pentru adulţi şi copii, animale şi plante.

 

Sursa  – https://www.5gspaceappeal.org/the-appeal 

https://conspiratiisimistere.wordpress.com/2019/04/15/stop-5g-pe-pamant-si-in-spatiu/?fbclid=IwAR1N7tlu1X0WWcnUBI7Q_jH6WRiu9gsAyUk6NeTO–CvDjjAhSDV7_sATCs

Publicat în PERICOL (5G) | Lasă un comentariu

Cum poti fi manipulat printr-o simpla intrebare


Articol din  2017

Am mai discutat despre aceasta tehnica de manipulare care se aplica de regula de catre mass-media; tehnica presupune adresarea unei intrebari cititorilor sau telespectatorilor, dupa caz, intrebare care are darul de a sadi in mintea celui caruia i se adreseaza o anumita opinie.

Sunteti curiosi cum vi se poate aplica aceasta tehnica de manipulare?

Vom da cateva exemple practice. Sa spunem ca suntem o televiziune privata si vrem sa inducem in constiinta opiniei publice ideea ca presedintele tarii este homosexual. Nu ca ar conta cine cu cine si-o trage la nivel prezidential, dar o astfel de idee da foarte prost la alegatori. In acel moment punem o intrebare simpla, pe burtiera, la ora de maxima audienta – Credeti ca presedintele tarii este homosexual?

Prima data cand s-a folosit pe sleau o astfel de tehnica de manipulare a fost in perioada cand PSD se confrunta electoral cu CDR (Iliescu vs Constantinescu) si celor de la PSD le-a venit o idee nastrusnica: sa realizeze la scara nationala, cu accent pe zona Transilvania, acolo unde pierdeau mult in favoarea Conventiei Democrate, un sondaj formativ. Sondajul formativ, asa cum va precizam si intr-un articol mai vechi, este acel sondaj ale carui intrebari induc o anumita opinie celui chestionat. In acel caz, operatorii telefonici angajati de PSD puneau respondentilor urmatoarea intrebare (citam din memorie): „Daca ati sti ca in cazul castigarii alegerilor CDR va da Transilvania ungurilor i-ati mai vota?”. 

Un alt exemplu, mai recent si pe care il gasiti in acelasi articol: „Ce avere credeti ca a acumulat Victor Ponta in anii cat a fost premier?”

Elementul comun al celor trei intrebari este ca acestea contin o doza mai mare sau mai mica de manipulare prin care se doreste schimbarea comportamentului maselor. In primul caz se doreste a se induce opiniei publice ideea ca un anumit politician este homosexual, fapt ce ar schimba optiunea electorala a zeci de mii de alegatori; in al doilea caz se dorea ca alegatorii din Transilvania sa isi schimbe optiunea electorala vis-a-vis de un anumit partid (nu s-a reusit pe deplin pentru ca sondajul s-a realizat telefonic si manipularea nu s-a propagat in mass-media; in al treilea caz se doreste a se inocula opiniei publice, a priori si fara nicio dovada palpabila faptul ca un anumit politician ar fi acumulat averi colosale, bineinteles, din acte si fapte de coruptie.

Metoda intrebarii folosita impotriva lui Traian Basescu

Nu putem fi acuzati ca suntem fani Traian Basescu sau ai oricarui alt politician. Totusi, astazi trebuie sa il folosim ca „material didactic” si sa semnalam incercarea unora de a-l discredita prin asocierea cu o presupusa crima care a avut loc in urma cu cativa ani buni:

Moartea lui Anghelescu

Sub titlul „Traian Basescu, implicat in moartea lui Anghelescu?”, Stiripesurse.ro prezinta cititorilor o ipoteza aparuta in cartea lui Dan Radu Rusanu, fostul politician liberal, care sugereaza, fara a prezenta dovezi palpabile, ipoteza conform careia Florian Anghelescu, fostul mare afacerist si sponsor al PDL, cel care dupa alegerea marinarului in fruntea tarii aparea la toate televiziunile cocotat deasupra multimii, cu o palarie de cow-boy in cap si fluturand steagul Romaniei, ar fi fost „sinucis” si nu s-ar fi spanzurat singur, asa cum a reiesit din administrarea probelor dosarului.

Ideea este ca…

…indiferent care este adevarul (s-a sinucis sau „a fost sinucis” Florian Anghelescu), ideea ca Traian Basescu a fost implicat si a ordonat uciderea fostului sau sponsor s-a inoculat deja in mintea unor cititori, bineinteles, cu scopul de a lovi in PMP, in Traian Basescu si in general in dreapta politica.

Apropos – CREDETI CA ACEASTA CAMPANIE IMPOTRIVA LUI TRAIAN BASESCU A FOST INITIATA DE CATRE PSD?

Acasa

Publicat în ROMANIA(manipulare) | 1 comentariu