Cum sa ne mentinem bucuria de viata


„Dupa ras, vine plans” sau cum sa ne mentinem bucuria de viata.

Mult prea des am trait si am vazut la cei din jur aceasta profetie care se autoimplineste, care in limba romana are si diverse expresii: „Dupa bine, vine rau”, „Cele rele vin cate trei”, „Cand ceva merge bine, altceva trebuie sa mearga rau”, „Nu poti sa le ai pe toate”.

La un momentat, ma intrebam cum sa scap din aceasta aparenta cursa de sobolani. Parca nici nu ma mai bucuram asa de tare ca stiam ce vine dupa.

Apoi mi-am lamurit cateva lucruri.

1) Tot ce am acum mi-am dorit la un moment dat. Poate nu chiar in forma pe care o iau lucrurile, dar ideea. Sa zicem ca imi doream o masina noua, ma gandeam in fundal si sa scap de cea veche. Atunci cand ceva „rau” i se intampla masinii vechi, ma lamentam despre situatie, uitand ca mi-am dorit sa o schimb.

2) Faptul ca ceva nu imi place intr-un domeniu sau situatie este pentru ca el/ea nu este compatibil/a cu cine sunt in prezent. Dar exact acelasi lucru (sa zicem locul de munca, haina, pantofii) mi-au parut in trecut cea mai buna idee din tot ce aveam de ales. Semn bun ca intre timp si eu, si gusturile mele au evoluat. :)

3) Cateodata unele „rele” apar tocmai cand suntem linistiti si fericiti pentru a le putea rezolva dintr-o vibratie inalta. Daca am fi deja suparati si ni s-ar intampla ceva rau, probabil am fi mai susceptibili sa facem alegeri si actiuni mai proaste. Sa zicem ca te suna un client iritat tocmai cand ai o zi buna. Daca te-ar suna cand esti furios, poate lucrurile ar escalada in si mai rau pentru toti. Asa esti o mana de ajutor in sens energetic si spiritual pentru cineva si tocmai pentru ca esti fericit poti gasi solutii creative care sa iti pastreze clientul si sa poti astfel sa il sprijini ca de la om la om.

4) Din punct de vedere karmic, avem de curatat prostii din trecut, iar cand ele ies la suprafata‚ chiar atunci cand ne este lumea mai draga, revenim la punctul 3. Cred ca apar atunci ca sa le curatam si sa se dizolve din noi si din relatiile noastre. Putem aplica iertarea (a lor sau a noastra), compensari energetice sau emotionale, letting go surrender / renuntarea la ganduri de judecata si emotii negative sau orice alta practica spirituala prin care ne eliberam si ii eliberam pe ei de orice „datorie”.

Cu ce gand mi-ar placea sa ramai este ca pana si momentele cele „rele” din viata noastra sunt optime si se intampla la momentul perfect pentru evolutia noastra. Daca alegem sa ne suparam sau alegem sa invatam din ele, este la liberul nostru arbitru.

In acele momente, ai putea sa te intrebi: Ce interpretare as putea da acestei situatii ca sa imi mentin starea de pace si sa vad binele din ea? Cu siguranta, a insista sa gandesti negativ, sa critici si sa blamezi, nu te va ajuta sa iesi mai repede din ea.

Inaltarea la un nivel de constiinta superior, cel putin acceptarea ca „asa este”, va transforma felul in care te raportezi la moment si inteligenta ta extinsa te va asista spre cea mai buna rezolutie disponibila in acel moment.

http://andreafilip.com/

Publicat în VIATA INTERIOARA | 3 comentarii

Dacii învingători de pe Arcul lui Galeriu din Salonic


by „Dacă Monumentul de la Adamclisi și Columna lui Traian sunt mărturii în piatră ale pierderii unor bătălii sau războaie de către geto-daci, există și un monument ce celebrează o victorie a acestei armate: Arcul de triumf al lui Galeriu din Salonic (Grecia). Salonicul, numit transliterat și Thessaloniki, în macedoneană […]

„Dacă Monumentul de la Adamclisi și Columna lui Traian sunt mărturii în piatră ale pierderii unor bătălii sau războaie de către geto-daci, există și un monument ce celebrează o victorie a acestei armate: Arcul de triumf al lui Galeriu din Salonic (Grecia).

Salonicul, numit transliterat și Thessaloniki, în macedoneană și bulgară fiind numit Solun, în aromână Sărună, în meglenoromână Săruna, mai este denumit și Selânik (în turcă), Salonika sau Salonica, fiind al doilea oraș ca mărime din Grecia și principalul oraș din regiunea Macedonia (regiune traco-getă).

Acest oraș are azi o populație de aproximativ 800.764 locuitori incluzând suburbiile. Oraşul a fost stăpânit de-a lungul istoriei sale zbuciumate de către romani, bizantini, veneţieni, otomani şi greci. Tesalonicul, Solun sau Săruna, este unul din locurile unde a propovăduit apostolul Pavel, dar şi un fel de capitală a unei regiuni în care s-au scris pagini importante din istoria păstorilor vlahi (români), urmași ai Geților de Aur primordiali.

Despre legenda numirii aromâne și meglenoromâne a acestui oraș, aceasta face trimitere la cuvântul „sare”, ca sursa a numirii sale (referitor la ieșirea sa la mare). De menționat este faptul că specialiștii spun că numele este moștenit direct din latinescul Salona, pentru că noi – vlahii, aromânii, meglenoromânii, sau pur și simplu românii de pretutindeni – nu am avut cuvinte în limba noastră, așa cum nu prelucram nici aurul, nu aveam nici fortificații, nici nume de botez, ci așteptam la „minunea romană” să ne dea cuvinte și minte. Eu cred că de la ei, de la vlahii primordiali, și nu de la grecii care au venit mai târziu pe aceste meleaguri (este o regiune clară a vlahilor), au preluat denumirea bulgarii și grecii, care astăzi îi zic Solun. Numele actual al orașului a fost dat după frumoasa Thessalonica, soră a lui Alexandru cel Mare (tracul get) – cel care a fondat orașul – și soție a lui Cassandru. Ea a fost numită așa de tatăl ei Filip al II-lea, pentru că atunci când a auzit de nașterea ei, tocmai repurtase victoria asupra locuitorilor din Focida, cu ajutorul thessalilor (Tesalia-Nike). După cucerirea romană (146 î.Hr.) a fost capitala provinciei Macedonia și era condusă de un praetor. Potrivit lui Strabon, Tesalonicul a fost înființat pe locul unei terme antice, fiind format din unirea a douăzeci și cinci de mici sate. Orașul antic a fost proiectat de către Hippodaminan, în blocuri rectangulare. Dezvoltarea saa fost încurajată de către existența portul său important și, în timpul perioadei romane, prin faptul că a fost numit capitală a Macedoniei. Când romanii au legat celebra Via Ignatia, drumul istoric ce unea Răsăritul și Apusul, de Salonic, orașul a devenit și mai prosper. Aici a fost exilat cunoscutul orator roman Cicero (58-57 î.Hr.). Sub Caesar Augustus, Salonicul a devenit cel mai important centru militar din Macedonia. Mai târziu, orașul a servit ca reședință lui Pompei și trupelor sale 49 î.Hr., când a trebuit să se refugieze aici de Iulius Caesar. Orașul a prosperat în continuare sub împărații Adrian, Traian și Dioclețian, îmbogățindu-se în temple și clădiri monumentale. În secolul al III-lea d. Hr. (254) Salonicul avea să iasă învingător în confruntarea cu atacul goților. Împăratul Galeriu a trăit în acest oraș, după ce a devenit împărat al jumătății răsăritene a Imperiului Roman, sub conducerea lui Dioclețian. Galeriu a fost și cel care a instituit persecuții împotriva puternicei comunități creștine din Tesalonic, el fiind adept al vechii religii daco-traco-gete. Unul dintre martirii acelor timpuri a fost Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, devenit ulterior ocrotitorul orașului. Tetrarhia din care făcea parte și Galeriu (de la grecescul „tetra”, patru și „arhos”, șef; semn al numărului patru, al Iglisiei, al Vechii Biserici Valaho-Egiptene, al Tetrapilonului, al „Celor patru colțuri ale Lumii”, ca semn al fixării acestuia) era un sistem de guvernare și de administrare a „Imperiului Roman”, conceput de Dioclețian, în anul 293 (Gaius Aurelius Valerius Dioclețianus („Gaius” de la Mama Gaya Vultureanca (era get, la origine, adept al acestei religii, ca și Galeriu de altfel); 244–311), cunoscut drept Dioclețian, a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305). În acea vreme Imperiul a fost condus de doi auguști (Dioclețian la Nicomedia (azi Izmit, în Turcia) și Maximian (la Milano, în Italia)) și doi cezari (Galerius la Sirmium, în Panonia, și Constantin Chlorus, la Treviso). Însă, între aceștia, exista o ierarhie. Dioclețian îi domina pe colegii săi, și fiecare cezar trebuia să fie succesorul augustului său. Dioclețian a crezut că astfel rezolvă dificultățile administrative și judiciare, pe care le crea un Imperiu devenit prea mare pentru un singur împărat și o singură administrație: tetrarhia îi părea ca o soluție sigură de a asigura permanența, eficiența și unitatea puterii imperiale. Sistemul său nu a supraviețuit; după abdicarea lui Dioclețian, în anul 305 d.Hr., el s-a deteriorat rapid, ducând la anarhie și războaie civile, care nu vor înceta decât în anul 312, o dată cu victoria lui Constantin asupra rivalilor săi. Odată cu împărțirea „Imperiului Roman” în „pars Orientis” și „pars Occidentis”, Salonicul se va afla inclus în viitorul „Imperiu Bizantin”. Sub împăratul Constantin cel Mare, construirea unui nou port artificial, cât și alte îmbunătățiri aduse celui vechi, dar și începerea construirii fortificațiilor orașului, au condus la considerarea acestuia drept cel mai important oraș aflat în nordul Greciei.

Totuși, fondarea orașului-capitală Constantinopol și concentrarea puterii politice și religioase în acest oraș va îndepărta Salonicul de rolul central la care putea să spere prin poziția sa geografică privilegiată. Teodosie cel Mare (379-395) s-a convertit la creștinism în acest oraș în timpul unei epidemii. Mai târziu acesta a emis Edictul de la Tesalonic (380) care a interzis cultul păgân. În anul 390 Teodosiu I a dispus masacrarea populației care se revoltase, atunci existând între șapte și zece mii de victime. Începând din secolul următor, Thessalonica a devenit capitala prefecturii Illyricum, vastă circumscripție a imperiului, care îngloba cvasitotalitatea Peninsulei Balcanice. Începând din secolul al VI-lea, numeroase triburi slave s-au instalat în regiunea Tessalonicăi. Mai multe atacuri au avut loc contra orașului de-a lungul întregului secol al VII-lea, iar imperiul, foarte angajat pe frontul oriental, intervine cu slăbiciune. În anul 904, Salonicul a fost asediat și ocupat de către saracini (pirații arabi), care au luat 22.000 din cetățenii săi ca sclavi.

Salonicul s-a aflat inclus în Imperiul Bizantin, până când a fost cucerit în Cruciada a IV-a (1204) și a devenit capitală a Regatului Cruciat al Salonicului. În ciuda invaziei a devenit cel mai mare fief al Imperiului Latin, care acoperea cea mai mare parte din nordul și centrul Greciei. Orașul a fost dat de împăratul Baldwin I, rivalului său Bonifaciu de Montferrat, fiind ocupat încă o dată de către despotul bizantin Theodor Comnen Dukas, conducătorul grec de Epir, în anul 1224. În 1235, țarul Ivan Asen al II-lea al Bulgariei a subjugat Despotatul de Epir și a făcut pe conducătorii Salonicului vasalii săi. Orașul a devenit subordonat Imperiului de la Niceea în 1241, fiind pe deplin anexat în 1246. La anul 1264, Salonicul este recuperat în totalitatea sa de către Imperiul Bizantin. Orașul a căzut apoi sub ocupația turcilor otomani în anul 1387, urmând câteva secolele de control turc.Aceștia au pierdut această cucerire în urma înfrângerii lor în Bătălia de la Ankara împotriva lui Tamerlan, în anul 1402, când turcii învinși au fost obligați să restituie un număr de teritorii bizantinilor. Neputând să se apare împotriva Imperiului Otoman, aflat în permanentă expansiune, despotul bizantin Andronikos Palaeologus vinde orașul puternicii Veneții în anul 1423, cea care îl va păstra sub autoritatea sa până în anul 1430.

În acel an, sultanul turc Murad al II-lea, după un asediu de trei zile preia controlul asupra orașului. În toată această perioadă, în ciuda invaziilor intermitente, Salonicul a susținut o populație numeroasă și un comerț înfloritor, care rezultă și din efortul intelectual și artistic, care pot fi urmărite în numeroase biserici și fresce din epocă și de titlul de savanți și profesori existenți acolo, cum ar fi Thomas Magististos, Demetrios Triklinios, Nichifor Choumnos, Constantin Armenopoulos și Nil Kabasilas. Exemple de artă bizantină au supraviețuit în oraș, în special mozaicuri în unele dintre bisericile sale istorice, inclusiv în Bazilica Hagia Sofia și Biserica Sfântului Gheorghe.

În 1492, aproximativ 20.000 de iudei care au fost exilați din Spania, au repopulat orașul. În secolul al XVI-lea, evreii se spune că ar fi fost încă majoritari în oraș. Suleiman I Magnificul a efectuat reparații extinse și adăugiri cunoscutului Turn Alb (1430), care a fost la început parte a ansamblului de apărare din zona de coastă, iar mai târziu închisoare.

În timpul primului război balcanic, Salonicul a fost eliberat de ocupația turcă, în anul 1912, orașul fiind cedat Greciei. Salonicul este orașul natal al lui Mustafa Kemal, cunoscut ulterior ca Ataturk, părintele Turciei moderne. Casa în care s-a născut este în prezent muzeu, fiind și sediul Consulatului Turciei la Salonic.

În anul 1997 Salonicul a fost Capitală Europeană a Culturii. În Salonic se află în prezent cea mai importantă Universitate din Grecia, având mai mult de 60.000 de studenți. Monumentele paleocreștine și bizantine aflate în Salonic au fost înscrise în anul 1988 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

În localitățile din împrejurimile Salonicului locuiește și astăzi o importantă comunitate de aromâni și meglenoromâni (vlahi, români), cărora statul român ar trebui să le acorde o mai mare atenție, dar și cetățenie. (va urma)”[1]

SURSE

  1. http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/04/04/dacii-invingatori-de-pe-arcul-lui-galeriu-din-salonic-1/
  2. Foto: ziarulnatiunea.ro

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | 1 comentariu

Operațiunea Gladio (1947-1983) – CIA, MI6 și NATO au comis atentate teroriste


„Operatiunea Gladio a fost un nume-paravan pentru sute de atentate cu bomba realizata de serviciile secrete occidentale si NATO in Italia, Europa de Vest, Orientul Mijlociu, America Latina si Asia. Din 1947 pana in 1981, presedintii italieni au recunoscut public ca Operatiunea Gladio viza uciderea de civili nevinovati, iar apoi erau invinuiti adeptii stangii si comunistii.

Pe 22 noiembrie 1990, Parlamentul European a adoptat o rezolutie care condamna activitatile Operatiunii Gladio. Fostul sef al serviciilor secrete italiene a recunoscut, de asemenea, public actiunile Operatiunii Gladio. De asemenea, fostul premier al Italiei, Giulio Andreotti a iesit public si a demascat Operatiunea Gladio. Multe alte tari au dat publicului documente legate de Gladio. Este cunoscut faptul ca atat guvernul SUA, cat si alte guverne occidentale au vizat trenuri, autobuze, scoli.

De multe ori au fost vizate autobuze scolare, stiindu-se faptul ca imaginile copiilor morti vor indigna oamenii si ii vor pregati sa renunte la libertatile lor. Un atentat cu bomba extrem de sangeros la o gara centrala din Bologna, Italia, din dimineata lui 2 august 1980 a ucis 35 de oameni si a ranit mai mult de 200, facand ca anumiti oficiali italieni sa rupa tacerea si sa inceapa dezvaluirea unei mici parti din malefica operatiune.”[1]

Operațiunea Gladio

„Colaborând cu numeroase agenții de spionaj din Europa de Vest via NATO, CIA a creat după al doilea război mondial, o rețea de armate secrete „în spatele liniilor” (Stay-behind). Scopul principal al acestor structuri paramilitare a fost destabilizarea organizațiilor de stânga din statele respective, prin operațiuni sub acoperire Steag fals.

Cea mai renumită dintre acestea, prima despre care au fost făcute dezvăluiri complete, a fost Operațiunea Gladio (gladius=sabie) care a funcționat în Italia.

În Italia, la sfârșitul anilor `70, serviciile secrete s-au folosit de Operațiunea Gladio pentru a pune la cale atentate prin care să discrediteze mișcarea socialistă italiană care, la vremea respectivă, deținea un loc important în Parlament.

Existența structurii Gladio a fost dezvăluită abia la începutul anilor 1990 de către fostul premier italian Giulio Andreotti care a confirmat că „armata italiană din spatele frontului numită Gladio” a existat începând cu 1958 cu aprobarea guvernului italian.

Nașterea Operațiunii Gladio

Unitatea italiană a armatei din spatele frontului, Operațiunea Gladio, a fost organizată în 1950 de generalul Giovannni de Lorenzo, șeful Serviciului Militar Italian de Informatii (SMIF). Operațiunea Gladio a funcționat în cadrul Serviciului de Informații al Forțelor Armate (SIFAR), și era formată din 1000 de oameni în mare parte anticomuniști, luptători de guerilă și spioni, foști membri ai poliției secrete a lui Mussolini. O bază de antrenament a fost stabilită în Sardinia și un număr mare de arme și muniție a fost ascuns în nordul Italiei. [1]

Începând cu 1970, comunismul lua amploare în Italia iar guvernul a apelat la strategia de „creare a tensiunilor” folosind rețeaua Gladio și atacul preventiv asupra comuniștilor.

Acțiunile Gladio

Operațiunea Gladio a fost implicată în anul 1964 în lovitura de stat italiană când generalul Giovanni De Lorenzo a forțat miniștrii socialiști să părăsească guvernul.

Piazza Fontana

La 12 Decembrie 1969 o bombă a explodat la Banca Națională Agrara din Piazza Fontana, Milano ucigând 17 și rănind alți 88. În după amiaza aceleiași zile, alte trei bombe au explodat în Milano și Roma. [2]

Asasinarea lui Aldo Moro

Aldo Moro care a îndeplinit funcția de prim ministru în perioadele 1963-1968 și 1973-1976, a fost ucis în 1978 în timp ce era încă politician în cadrul Partidului Creștin Democrat. A fost răpit în drum spre Parlament unde urma să inaugureze noul guvern pentru care negociase să fie susținut de Partidul Comunist Italian începând cu 1947.

La scurt timp după moartea lui Moro, jurnalistul italian Mino Pecorelli, și-a exprimat în 1978 suspiciunea că moartea lui Moro ar fi avut legatură cu Operațiunea Gladio. El a afirmat că moartea lui Moro se datorează unei „super-puteri lucide”. La un an după moartea lui Moro, Pecorelli a murit împușcat la Roma.

Exploziile de la Bologna

În dimineața zilei de 2 August 1980, o bombă a explodat la Gara Bologna unde au murit 80 persoane și au fost rănite mai mult de 200. În 1988, patru extremiști de dreapta au fost condamnați la închisoare pe viață. Alți doi acuzați au fost condamnați pentru devierea investigațiilor.

Raport asupra Operațiunii Gladio

Guvernul italian a elaborat în 2000 un raport de 300 pagini asupra Operațiunii Gladio. În examinarea absenței arestărilor celor implicați direct în atentatele teroriste din Italia, raportul afirma: „aceste masacre, aceste explozii, aceste acțiuni militare au fost promovate, organizate sau susținute de persoane din interiorul instituțiilor de stat italiene precum și de persoane în legatură cu serviciile secrete americane”.”[2][3]

Un document excepţional: Rezoluţia Parlamentului European despre “Operaţiunea Glado”, care arată foarte clar că unele servicii secrete europene, CIA şi NATO au fost implicate în cazuri grave de terorism! Ce dovadă mai bună decât asta vreţi?

„Există încă o mulţime de cititori sceptici care nu cred că serviciile secrete ar putea fi implicate în organizarea şi susţinerea atentatelor teroriste. Ar putea fi ele implicate în atentatele teroriste de la Paris din 13 noiembrie 2015? Deocamdată nu am probe concludente, dar, în schimb, istoria recentă arată că da. Şi, în acest articol, am să fac apel la evenimente din ultimii 35 de ani.

Şi am să încep cu data de 2 august 1980, atunci când în gara din Bologna (Italia) a avut loc un atac terorist de mare amploare, care a omorât 85 de oameni. Autorităţile italiene au dat vina atunci pe organizaţia teroristă “Nucleai Armati Revoluzionari”, dar aceasta întotdeauna a negat că ar avea vreo legătură cu atentatul terorist. Până la urmă, adevărul a ieşit la suprafaţă şi astfel a apărut scandalul “Gladio”, când s-a aflat că exista o reţea de servicii secrete, care în timpul anilor ‘60, ‘70 şi ‘80 s-a ocupat de atacuri teroriste pe tot cuprinsul Europei. În spatele reţelei Gladio, se afla diverse servicii secrete europene, NATO şi CIA, serviciul secret extern al Statelor Unite.

În anul 1990, mai precis în 22 noiembrie 1990, Parlamentul European a avut curajul să propună şi să adopte o rezoluţie care demasca reţeaua teroristă “Gladio”, creată şi susţinută de serviciile secrete. Citez din această rezoluţie (o puteţi găsi pe site-ul eur-lex.europa.eu, la pagina 16):

Rezoluţie asupra Afacerii Gladio

Parlamentul European:

a) Având în vedere descoperirea de către mai multe guverne europene cu privire la existența de 40 de ani a unei organizaţii clandestine şi paralele, ce execută operaţiuni armate în mai multe state membre ale Comunității,

b) Întrucât de peste 40 de ani această organizație a scăpat de toate controalele democratice și a fost condusă de serviciile secrete ale statelor în cauză, în colaborare cu NATO,

c) Temându-se de pericolul ca o astfel de rețea clandestină să fi putut interveni ilegal în afacerile politice interne ale statelor membre, sau poate încă o fac,

d) Întrucât, în anumite state membre, serviciile militare secrete (sau ramuri necontrolate ale acestora) au fost implicate în cazuri grave de terorism și crimă organizată, după cum reiese din diverse anchete judiciare,

e) Întrucât aceste organizații au funcţionat și continuă să funcționeze complet în afara legii, deoarece acestea nu fac obiectul niciunui control parlamentar și de multe ori chiar şi cei din puterea guvernamentală sunt ținuţi în întuneric cu privire la aceste aspecte,

f) Întrucât diverse organizații “Gladio” au la dispoziţia lor resurse militare, care le conferă un potențial de acţiune necunoscut, punând astfel în pericol structurile democratice ale țărilor în care operează sau au operat,

g) Întrucât există o mare îngrijorare că operaţiunile lor nu sunt supuse nici unei forme de control democratic și sunt clandestine într-un moment când cooperarea comunitară mai mare în domeniul securității este un subiect constant de discutii,

Parlamentul UE:

1. Condamnă crearea rețelelor clandestine operaționale şi manipulatoare și solicită o anchetă completă cu privire la natura, structura, obiectivele și toate celelalte aspecte ale acestor organizații clandestine sau ale oricăror grupuri desprinse, cu privire la utilizarea lor pentru a interfera ilegal în afacerile politice interne ale țărilor în cauză, cu privire la problema terorismului în Europa și posibila coliziune dintre serviciile secrete ale statelor membre sau ale țărilor terțe;

2) Protestează puternic faţă de posibilitatea ca anumite forţe militare ale SUA și NATO să fi încurajat crearea în Europa a unei rețele clandestine de informații și operaţiuni;

3) Invită guvernele statelor membre să demonteze toate rețelele paramilitare militare clandestine;

4) Invită organele judiciare din țările în care prezența unor astfel de organizații militare a fost constatată pentru a elucida pe deplin compoziția și modul de operare și pentru a arăta acţiunile pe care le-au luat pentru a destabiliza structura democratică a statelor membre;

5) Solicită tuturor statelor membre să ia măsurile necesare, dacă este necesar, prin crearea comisiilor parlamentare de anchetă, pentru a întocmi o listă completă a organizațiilor active în acest domeniu, şi, în același timp, de a monitoriza legăturile cu serviciile de informații ale statului respectiv și legăturile lor, dacă este cazul, cu grupările teroriste;

6) Invită Consiliul de Miniștri de a furniza informații complete cu privire la activitățile acestor servicii secrete;

7) Invită comisia sa competentă să ia în considerare o audiere pentru a clarifica rolul și impactul organizației “Gladio”, precum și a altor organisme similare;

8) Încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Secretarului General al NATO, guvernelor statelor membre și guvernului Statelor Unite.

Această rezoluţie din 1990 a Parlamentului European este un act excepţional, pentru că e prima dată în istorie când un organism oficial internaţional recunoaşte că terorismul este creat şi întreţinut de serviciile secrete. Rezoluţia Parlamentului European arată clar că “serviciile militare secrete (sau ramuri necontrolate ale acestora) au fost implicate în cazuri grave de terorism și crimă organizată” şi că “anumite forţe militare ale SUA și NATO să fi încurajat crearea în Europa a unei rețele clandestine de informații și operaţiuni“. Ceea ce documentul oficial european vrea să spună este acela că CIA şi NATO a creat structuri clandestine militare, care au susţinut activităţi de terorism pe teritoriul Europei.

Ce s-a întâmplat în 1990, după adoptarea acestei rezoluţii? S-au destructurat aceste reţele clandestine? Probabil că nu. Probabil că ele au fost “coafate”, redenumite, restructurate, dar scopul a rămas acelaşi: cel puţin influenţarea, dacă nu crearea atacurilor teroriste, pentru a menţine populaţia în teroare, pentru a se oferi serviciilor secrete mai mulţi bani şi mai multă putere şi pentru a “fura” libertăţile oamenilor. Se pare că uităm prea repede istoria apropiată, iar rezoluţia Parlamentului European este un act excepţional, care dovedeşte atât de multe.

 

Rezolutie PE 1

Rezolutie PE 2

„[4]

„Cum a devenit Europa o colonie a SUA în timpul războiului“Armatele secrete ale NATO” e un documentar care arata modul in care NATO a fost si e folosită ca politie politica, care planifica si recurge la terorism pentru a mentine dominatia SUA asupra Europei, si pentru a elimina miscarile anti-capitaliste. În Italia, o bază americană a fost locul unde s-a planificat un atentat terorist împotriva populaţiei civile, cu scopul de a acuza mişcarea anti-capitalistă de terorism.Deşi prezintă fapte care nu pot fi negate şi care au fost comise de NATO, documentarul îşi pastrează un discurs apologetic, justificând actele de terorism şi politica dusă de NATO, încercând să mascheze motivele ideologice ale alianţei – de menţinere a capitalismului, apelând inclusiv la trupe de şoc fasciste. Documentarul e în linie cu propaganda NATO referitoare la Razboiul Rece, însă faptele pe care le prezintă au avut loc şi trebuie cunoscute şi înţelese în contextul motivului pentru care există NATO, care s-a dovedit a fi o alianţă de impunere, mentinere şi extindere a imperiului american.

Studii recente au scos la lumină faptul că în timpul războiului rece, în Europa, au existat armate secrete. Aceste grupări para-militare au fost formate şi coordonate de NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) şi au fost organizate şi conduse de serviciile secrete ale armatelor din ţările occidentale în strânsă colaborare cu serviciul secret al SUA, CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) şi cu serviciile secrete britanice SIS şi MI6.

Mercenarii NATO au fost antrenaţi de Beretele Verzi din SUA şi de paraşutiştii britanici (SAS). Aceşti soldaţi clandestini ai NATO au dispus de depozite de arme, şi iniţial au fost antrenaţi pentru a preveni „o invazie” a Europei de către Uniunea Sovietică (acesta pare să fi fost mai degrabă un pretext la care a recurs SUA , pentru că nici azi nu e recunoscut faptul că Stalin a propus occidentalilor să lase Germania unificată dar să îşi retragă bazele militare din Europa de vest, propunerea sa fiind refuzată).

Extrase din „Armatele secrete ale NATO”, de Daniele Ganser

Reţeaua internaţională clandestină a NATO a funcţionat în ţările europene din NATO – Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania şi Turcia – dar şi în ţări neutre cum ar fi Austria, Finlanda, Suedia şi Elveţia.

Existenţa acestor armate de mercenari ai NATO a rămas un secret bine păstrat în timpul războiului rece până în anii 1990, când o falangă a reţelei internaţionale a fost descoperită în Italia. Primise numele de cod “Gladio,” care în latină înseamnă pumnal cu dublu tăiş.

Deşi armatele secrete ale NATO au fost „cel mai bine ascuns şi cel mai incriminator secret militar şi politic după al doilea război mondial”, guvernul italian, criticat din toate părţile, a promis să dezmembreze armata secretă de pe teritoriul său.

Italia a insistat să spună că armate clandestine au existat şi în alte ţări din Europa occidentală. Această acuzaţie s-a dovedit a fi corectă şi investigaţii ulterioare au scos la iveală că, în Belgia, armata secretă a NATO avea numele de cod SDRA8, în Danemarca se numea Absalon, în Germania TD BDJ, în Grecia LOK, în Luxemburg Stay-Behind (armata din spatele frontului), în Olanda I&O, în Norvegia ROC, în Portugalia Aginter, în Elveţia P26, în Turcia contra-gherilă şi în Austria OWSGV. Armate secrete ale CIA şi NATO au existat şi în Franţa, Finlanda, Spania, Suedia, dar nu e cunoscut cum se numeau.

După al doilea război mondial, ideea de a crea armate secrete s-a bazat pe teama de o „invazie comunistă”, sau de ajungerea partidelor comuniste la putere în Europa de vest. Reţeaua a fost concepută de serviciile secrete britanice (SOE), create de Winston Churchill în 1940.

După crearea NATO în 1949, comitetul secret al ofiţerilor armatelor din vest, care au creat armatele de mercenari NATO, a fost integrat în NATO, în secret, şi începând din 1951, a funcţionat ca departament de planificări clandestine (CPC). Pe lângă CPC, un al doilea centru de comandă secret, numit comitetul clandestin aliat (ACC), a fost creat în 1957 la ordinele comandamentului suprem aliat al forţelor NATO din Europa (SACEUR). Această structură militară a fost de fapt o acoperire pentru coordonarea de către SUA a armatelor secrete de mercenari folosite în Europa de vest, întrucât SACEUR, de-a lungul istoriei NATO, a fost în mod tradiţional condus de un general american care răspundea doar în faţa Pentagonului şi care îşi avea biroul în sediul NATO din SHAPE, în Mons, Belgia.

ACC se ocupa inclusiv de elaborarea de directive pentru reţelele de mercenari, şi de organizarea bazelor secrete de antrenament în Marea Britanie şi Statele Unite. Pe timp de război, ACC urma să se coordoneze cu SHAPE. Potrivit fostului director al CIA, William Colby, „acesta a fost un program de maximă importanţă”.

Pentru a se asigura că nu vor recruta decât mercenari anti-comunişti, CIA şi MI6 selectau oameni de dreapta şi conservatori. Foşti terorişti de dreapta au fost recrutaţi fără nici o reţinere.

Judecătorul italian Felice Casson a descoperit că o armată secretă a NATO opera în Italia chiar şi în vara lui 1990, coordonată din Roma. A făcut această descoperire când a dat peste documente în arhivele serviciilor secrete ale armatei care dovedeau că terorişti de dreapta au comis atentate teroriste, sub coordonarea NATO, în Italia. Concluzia sa a fost că “în Italia existau în mod evident legături între NATO şi operaţiuni teroriste.”

NATO a antrenat, sponsorizat şi comandat acte de terorism. Acestea au fost comise împotriva populaţiei civile din Italia de către terorişti de dreapta şi care lucrau pentru NATO. În acea vreme sediul NATO era în Paris, şi tot de acolo funcţiona şi CPC. Numai anumiţi ofiţeri NATO aveau voie în birourile CPC care era coordonat de MI6 şi de CIA.

Arthur Rowse spune într-un articol despre Gladio că „În tratatul iniţial al alianţei din 1949, există o clauză secretă care impune oricărei ţări ca, înainte de a fi primită în alianţă, să îşi stabilească deja o autoritate naţională de securitate pentru a lupta cu comunismul folosind clandestin cetăţeni-cadre.”

Preşedintele SUA Truman şi cancelarul german Adenauer au semnat un protocol secret între SUA şi Germania când Berlinul a intrat în NATO, în mai 1955, care obliga autorităţile din Germania de vest să se abţină de la orice acţiune legală împotriva teroriştilor de dreapta sau fascişti.

CPC a fost format din ordinul comandantului suprem al forţelor NATO din Europa şi era interfaţa între comandamentul suprem al NATO al puterilor aliate în Europa (SHAPE) şi serviciile secrete ale ţărilor membre ale alianţei. Statele Unite împreună cu Marea Britanie şi Franţa au dominat CPC şi în interiorul unui aşa-zis comitet executiv şi lucrau împreună cu SACEUR, care a fost întotdeauna controlat de SUA. La întâlnirile acestor organizaţii însărcinate cu coordonarea armatelor secrete participau mereu oficiali de rang înalt din CIA şi de la Pentagon. „Directiva SHAPE” era denumită doctrina alianţei de formare, antrenare, înarmare şi coordonare a „gladiatorilor în Europa”, adică a mercenarilor nazişti ai NATO.

Creată în 1947, cu doi ani înainte de formarea NATO, principala misiune a CIA în timpul războiului rece a fost de a combate comunismul pe tot globul prin operaţiuni secrete şi de a promova influenţa şi interesele Statelor Unite.

„Prin operaţiuni secrete,” preşedintele SUA Richard Nixon a declarat, „vreau să spun acele activităţi care, deşi implementează programele oficiale şi politicile SUA, sunt planificate în aşa mod şi executate în aşa manieră că mâna guvernului SUA nu este vizibilă iar persoanele care le execută par a fi neautorizate.”

CIA împreună cu forţele speciale ale SUA au participat la războaie silenţioase şi nedeclarate în America Latină pentru a influenţa evoluţiile politice şi militare de pe acest continent, precum şi din multe alte zeci de ţări, inlcusiv prin participarea directă în răsturnarea preşedintelui ales al Guatemalei, Jakobo Arbenz, în 1954 (care se opunea intereselor United Fruit), numeroasele tentative de lovituri de stat şi de asasinat împotriva lui Fidel Castro în Cuba, inclusiv la invazia din 1961, asasinarea lui Ernesto Che Guevara în Bolivia în 1967, răsturnarea şi asasinarea preşedintelui socialist, ales, al Chile, Salvador Allende, cu scopul instalării unui regim de teroare fascistă (numit „miracol al pieţelor” de către Hayek şi M.Friedman) condus de dictatorul Augusto Pinochet în 1973, sponsorizarea gherilelor Contras în Nicaragua după revoluţia sandinistă din 1979.

În afara Americilor, CIA a participat la numeroase operaţiuni secrete în Asia şi Africa, printre care cele mai răsunătore au fost răsturnarea guvernului Mossadegh din Iran în 1953, sprijinirea terorii albe în Africa de sud în operaţiunea de capturare a lui Nelson Mandela, încarcerat în 1962, sprijinirea reţelei teroriste Al Qaeda a lui Osama Bin Laden în Afghanistan în timpul invaziei sovietice din 1979 şi ulterior asasinarea sa, sprijinirea lui Pol Pot, liderul kmerilor roşii, din interiorul bazelor militare din Cambogia în urma înfârngerii SUA în Vietnam în 1975.

Între 1918 şi 1920, Londra şi Washington au participat la teroarea albă, de partea dreptei,şi au finanţat 10 intervenţii militare împotriva URSS. Războiul este văzut de cei mai mulţi din vest ca un război împotriva comunismului purtat de guvernele Occidentale. În timpul acestui război, Londra şi imperiul Statelor Unite domina lumea cum nici un alt imperiu nu a mai făcut-o vreodată în istorie. Amiralul Stansfield Turner, directorul CIA din 1977 până în 1981, a refuzat în mod categoric să răspundă la întrebări legate de Gladio.

Anglia şi Green Berets din SUA au torturat oameni, pe care i-au capturat, timp de 30 de ani în fiecare operaţiune în care au fost implicate, din Kenya până în Irlanda de Nord (în Irlanda de Nord, MI5 au recurs inclusiv la violarea de minori pentru a distruge rezistenţa irlandezilor), Oman, Vietnam, Yemen, Cipru şi multe alte ţări.

Britanicii şi CIA au creat armate secrete inclusiv în Suedia, nu doar în ţările NATO. Unul dintre comandanţii Gladio, Reinhold Geijer, un fost militar care a fost recrutat în 1957 pentru Gladio. Allan Francovich a mai făcut un documentar despre CIA, în 1980, ‘On Company Business’ care a dezvăluit activităţile criminale ale CIA. În alt documentar, ‘The Maltese Double Cross’, din 1995, Francovich a dezvăluit legătura dintre prăbuşirea în 1988 a avionului comercial Pan Am zborul 103 deasupra Lockerbie şi doborârea accidentală a unui avion comercial iranian Iran Air 655 de către aviaţia SUA de pe portavionul USS Vincennes, tot în 1988.

CIA a încercat să infiltreze o armată secretă în China. După războiul din Korea, CIA a încercat să obţină controlul asupra unor ţări din Estul Europei şi în acest sens a folosit armatele secrete ale NATO.

În minţile războinicilor de la Casa Albă, prin urmare, al doilea război mondial nu s-a terminat în 1945, ci a continuat în surdină, în secret, pe măsură ce serviciile secrete au devenit instrumentul dominant al puterii în stat.

CIA a fost creată în 1947 pentru a fi braţul secret al Casei Albe, odată cu „Consiliul Naţional de Securitate” (NSC), care era un fel de „Gestapo american”, format din preşedinte, ministrul de externe, cel al apărării, directorul CIA, şeful trupelor armate. NSC era cea mai puternică organizaţie din Washington. Cum tendinţa era să concentreze toată puterea, au urmat abuzurile. NSC acţiona adesea în afara oricăror legi. NSC a oferit baza „legală” pentru operaţiunile secrete ale SUA şi pentru războaiele secrete ale CIA împotriva altor ţări, stabilind că asta era datoria CIA.

Operaţiunile secrete înseamnă activităţi legate de propagandă, război economic, atacuri preventive, sabotaj, atacuri cu bombe, extrageri de personal, acţiuni ostile împotriva unor state, inclusiv asistenţă şi antrenarea unor mişcări clandestine subversive, trupe paramilitare, trupe de şoc, de gherilă, şi mai ales sprijin.

În primii 5 ani după al doilea război mondial, în SUA deja începusese să se extindă un puternic complex al serviciilor secrete care opera legal atât în SUA cât şi în afara SUA .În acest scop, George Kennan l-a ales pe Frank Wisner să fie primul comandant al departamentului de operaţiuni secrete al CIA. Wisner era un avocat care lucra pe Wall Street, crescut în Mississippi şi care în timpul celui de-al doilea război mondial a comandat trupele de şoc ale precursorilor serviciilor secrete americane în Bucureşti şi Istanbul. Wisner şi alţi ofiţeri de rang înalt din aceste structuri erau „bărbaţi albi,care proveneau din familii aristocrate şi foarte bogate… şi care moşteniseră mentalitatea tradiţională britanică cu privire la oamenii de culoare sau la alte popoare din lume,” adică erau autoritari. Spiritul pe care l-au impus celor care erau selectaţi pentru aceste operaţiuni secrete era agresiv, entuziast, secretos şi lipsit de orice moralitate. Wisner a devenit arhitectul principal al reţelelor de armate secrete din Europa de vest. Wisner a deprins prima dată ce înseamnă operaţiuni secrete în timpul celui de-al doilea război, în Iugoslavia, unde a fost implicat în subminarea comuniştilor. În primul an, Wisner avea deja 300 de oameni trimişi în 7 baze în Europa de vest, care participau la numeroase operaţiuni clandestine. 3 ani mai târziu, în 1951, numărul lor era de 10 ori mai mare, aveau 47 de baze în afara SUA, 3.142 de agenţi în alte ţări şi un buget care a sărit de la 4,7 milioane de dolari la 82 de milioane de dolari pe an.

Allen Dulles, care a devenit şeful CIA în 1953, era convins că operaţiunile secrete erau „un instrument formidabil” de a combate comunismul şi de a promova clandestin interesele SUA în alte ţări. Aceste operaţiuni erau planificate, coordonate şi executate prin NATO. Pentagonul participa cu forţe speciale în războiul secret împotriva comuniştilor din Europa de vest.

În America Latina, sediul operaţiunilor secrete era în Panama, iar în Asia de sud est sediul acestor forţe speciale a fost stabilit pe insula Okinawa, pe teritoriul Japoniei. După ce scandalul Gladio din Italia a izbucnit în 1990 s-a aflat că Gladiatorii au fost antrenaţi în tabere de antrenent ale grupului 10 al forţelor speciale în Bad Tolz din Germania şi că Gladiatori europeni din numeroase ţări au făcut parte din programe de antrenament speciale pe care le-au primit din partea US Green Berets, la Fort Bragg în State. Aici erau antrenaţi şi de CIA.

Împreună cu Wisner, directorul CIA Dulles a organizat răsturnarea preşedintelui iranian Mossadeh în 1953, şi lovitura de stat pentru răsturnarea preşedintelui socialist al Guatemalei din 1954.

După ce a format armate de mercenari ai NATO în Scandinavia Gladio networks in Scandinavia, William Colby a fost transferat în 1953 la staţia CIA din Roma pentru CIA pentru a combate comunismul în Italia şi pentru a promova Gladio. În 1959, Colby a fost trimis din Italia în Saigon şi de acolo a condus operaţiuni secrete împotriva Vietnamului. Printre ele, şi operaţiunea Phoenix a CIA, care avea scopul de a distruge organizaţiile clandestine ale Vietcong şi de a lichida fizic pe cei care făceau parte din ele. În 1974, Colby a fost promovat de Nixon şef al CIA, dar a fost obligat să demisioneze în 1976 în urma scandalului Watergate, care mediatic a fost folosit pentru a acoperi represiunea sângeroasă şi teroristă dusă de FBI, de poliţie şi de guvernul SUA.

Colby a fost urmat la şefia CIA de George Bush Senior, numit de Ford.

Bush a continuat războaiele secrete, şi în mandatul lui Reagan a fost promovat vicepreşedinte SUA. Din această poziţie a sponsorizat trupele morţii Contras în Nicaragua. Pentru „a vinde” atacarea Irakului, a fost fabricată o operaţiune de propagandă pentru a stârni ura şi dorinţa de răzbunare din partea americanilor. O fată de 15 ani prezentată ca ‘Nayirah’ a depus mărturie, plângând, în faţa comisiei pentru drepturile omului din Congresul SUA, pe 10 octombrie 1990 şi a povestit cum atunci când s-a oferit să fie asistentă medicală într-un spital din Kuweit a fost martora atrocităţilor comise de soldaţii irakieni. A spus că după invadarea Kuweitului, soldaţii irakieni au atacat un spital şi au luat bebeluşi din incubatoare „aruncându-i pe podeaua rece să moară de frig”.

Această poveste a creat un val de furie în opinia publică din SUA, iar preşedintele Bush a repetat-o în fiecare discurs despre Irak, minţind că 312 de bebeluşi au murit în acest mod. Amnesty Internaţional a dus o campanie de popularizare şi credibilizare a acestei minciuni. Abia după război, s-a aflat că totul a fost inventat. Fata nu a muncit niciodată în Kuweit, şi de fapt era fiica ambasadorului Kuweitului în Statele Unite

În 2003, SUA au invadat din nou Iraqul sub pretextul „războiului împotriva terorii”, Iraqul e şters de pe hartă acum, sistematic. În 2001, Bush jr a minţit că Saddam ar fi fost implicat în atentatele din 11 septembrie din SUA.

Mafia siciliană, aliata CIA

Agentul CIA Victor Marchetti a explicat că „mafia este unul dintre elementele pe care CIA le foloseşte pentru a controla Italia şi face asta pentru că natura mafiei este anti-comunistă.”

Încă din al doilea război deja, Earl Brennan, şeful biroului din Italia al serviciului secret al marinei SUA, OSS, a sfătuit ministerul de justiţie din SUA să reducă pedeapsa de 50 de ani pentru şeful mafiei Charles ‘Lucky’ Luciano ca să poată stabili o colaborare cu el: în schimbul eliberării sale, Luciano a oferit armatei SUA o listă cu toţi mafioţii importanţi din Sicilia, care au sprijinit ulterior Statele Unite când armata SUA a acostat în Sicilia în 1943.

Aceşti fascişti nu au fost folosiţi de CIA doar ca să strângă informaţii, aşa cum a minţit directorul adjunct al CIA, Ray Cline, într-un documentar despre Gladio. Aceşti fascişti au fost susţinuţi şi promovaţi de SUA în posturi cheie de putere în statul italian.

SUA au format Partidul Dreptei creştine DCI, „format din colaboratori, monarhişti şi fascişti declaraţi”. Alice de Gasperi din acest partid al dreptei a fost făcut premier şi din 1945 până în 1953 a condus 8 guverne. „N-a avut loc nici un proces de îndepărtare a fasciştilor, după al doilea război, prin urmare vechea birocraţie fascistă a supravieţuit.” Prinţul Valerio Borghese, poreclit ‘Prinţul Întunericului’, a fost printre cei mai infami fascişti recrutaţi de Statele Unite.

Prin urmare, CIA a format armate secrete de mercenari, împreună cu britanicii, şi a pompat milioane de dolari în partidul de dreapta. În acelaşi timp,socialiştii au fost ţintele unor campanii de denigrare sinistre. CIA a folosit cele mai murdare „şmecherii” împotriva lor. Această tactică de a alege ţinte specifice pentru a fi distruse cu scopul de a-i promova pe candidaţii dreptei a dat roade, dreapta a obţinut 200 de locuri în Parlament, adică 48%.

Preşedintele Statelor Unite Harry Truman a fost deosebit de încântat şi s-a convins că armatele secrete sunt indispensabile politicii externe a SUA. În mult discutata sa „Doctrină Truman” din martie 1947, a susţinut că „SUA vor refuza să recunoască orice guvern impus asupra unei naţiuni prin forţă de către o putere străină”, şi a declarat că politica externă a SUA se baza pe „dreptate şi pe justiţie” fără a face „vreun compromis cu forţele răului”.

Este clar că dacă SUA nu puteau impune partidul al dreptei,armatele secrete ar fi declanşat un război civil, la fel cum au făcut în Grecia în aceeaşi perioadă.

Crearea NATO a fost precedată de formarea cu numai câteva zile înainte, pe 30 martie 1949, a primului serviciu miliar în Italia, în strânsă colaborare cu CIA. Unitatea clandestină a fost plasată în ministerul apărării şi a fost numită SIFAR, generalul Giovanni Carlo a fost numit primul ei director. În timpul primei republici, SIFAR în mod repetat a manipulat politica italiană prin departamentul său ‘ Biroul R’, şi a fost cea care a condus armata secretă Gladio în Italia.

Philipp Willan un expert în servicii secrete a declarat că SIFAR de la bun început a fost organizat pe baza unui protocol strict secret impus de SUA care a însemnat în realitate „o reală şi totală renunţare la suveranitatea Italiei.”

Potrivit acestui protocol, întocmit de NATO, SIFAR avea obligaţia să dea CIA orice informaţie iar CIA avea dreptul de a superviza, apropa şi respinge selectarea personalului SIFAR. De fapt SIFAR funcţiona ca departament extern al CIA. Paulo Taviani, ministerul italian al apărării între 1955 şi 1958, a spus în timpul investigaţiilor Gladio că „serviciile secrete italiene erau conduse şi finanţate de „băieţii din Via Veneto”, adică de agenţii CIA staţionaţi în ambasada SUA din Roma.

Gladio au fost antrenaţi de CIA în Marea Britanie şi în preajma alegerilor din 1958. În 1966, Generalul Allavena a fost înlocuit la şefia SID de generalul Eugenio Henke. În 1967, Allavena s-a alăturat grupării ‘Propaganda Due’, pe scurt P2, iar şefului ei Licio Gelli i-a trimis în dar alte copii ale celor 157.000 de dosare secrete. Gelli a făcut parte din cămăşile negre ale lui Mussolini. Când Ronald Reagan a devenit preşedinte al SUA în 1981, Gelli a fost mândru când i s-a rezervat un loc în primul rând al ceremoniei de inaugurare de la Washington. Era omul Washington-ului în Italia.

Practic, P2 era un guvern paralel al Italiei, finanţat şi susţinut de Statele Unite, şi avea armata sa personală şi secretă, finanţată tot de SUA,mercenari din Gladio. Tragedia Italiei a atins punctul culminant în timpul mandatului lui Nixon când dreapta politică a răspândit atentatele teroriste, vărsarea de sânge şi panica în Italia, aducând ţara pe marginea războiului civil.

Teroriştii de dreapta au pus bombe în spaţii publice. Bomba care a explodat în gara din Bologna a provenit de la o unitate Gladio a mercenarilor NATO şi aceasta a fost cea mai vizibilă legătură dintre terorismul de dreapta, CIA şi NATO.

Vărsarea de sânge sponsorizată de CIA a dus la între 1969 şi 1987 a dus la asasinarea a 491 de civili şi la rănirea şi mutilarea pe viaţă a alte 1.181 de oameni doar în Italia.

Ambasadorul SUA în Franţa, Jefferson Caffrey, îi trimitea telegrame panicate în fiecare săptămână preşedintelui SUA Truman. La iniţiativa SUA, trupele de şoc din Londra, SAS, au format o armată secretă care urma să obţină controlul asupra Franţei într-o operaţiune care se numea ‘Plan Bleu’ (Planul Albastru). SAS a conlucrat în acest scop cu nou creatul serviciu secret al Franţei Direction Generale des Etudes et Recherches (DGER) şi împreună au format o armată secretă de mercenari în nordul Franţei.

Această armată a răspândit apoi celule în toată Franţa. Când scandalul Gladio a izbucnit în 1990, s-a aflat că gladiatorii francezi s-au antrenat în Anglia şi în Spania, în Munţii Pirinei, în Corsica şi pe insula Sardegna. Cele mai bine brutale unităţi ale Gladio francez au fost folosite în războaiele coloniale din Vietnam şi Algeria. În Algeria au dus un război secret între 1954 şi 1962, cei trimişi acolo făcând parte din trupele de şoc ale paraşutiştilor. 300 în total, cei mai mulţi trimişi în Algeria direct din Vietnam după ce Franţa a pierdut colonia în urma bătăliei de la Dien Bien Phu.

Unul dintre cei mai cunoscuţi mercenari Gladio era din trupele de şoc ale paraşutiştilor, unitatea a 11-a, era Yves Guerain-Serac, care fusese şi în războaiele din Corea şi Vietnam şi mai târziu a fost implicat şi în operaţiunile împotriva comuniştilor din Portugalia. Vincenzo Vinciguerra a declarat că Serac era un strateg al terorii.

Spre anii 60, mercenarii NATO deveniseră un fel de stat în stat în Franţa. Armatele secrete ale CIA şi NATO fost implicate şi în loviturile de stat din Grecia din 1967 şi din Turcia în 1980. CIA şi directorul ei, Allen Dulles, împreună cu soldaţii mercenari ai NATO din Franţa şi cu Pentagonul din Washington au susţinut lovitura de stat împotriva lui de Gaulle.

Generalul Challe executa ordinele CIA. Înainte de lovitura de stat, pe 12 aprilie 1961, în Madrid a avut loc o întâlnire clandestină la care au participat agenţi ai CIA şi conspiratorii din Algeria. În timpul acestei întâlniri, americanii şi-au exprimat furia că politica lui de Gaulle. Agenţii CIA le-au dat asigurări generalilor pucişti că dacă îl îndepărtează pe de Gaulle de la putere, Washingtonul va recunoaşte noul guvern algerian în 48 de ore.

De Gaulle, într-adevăr încerca în diverse moduri şi strategii să facă Franţa şi Europa mai puţin dependentă de SUA şi de NATO, şi a fost furios când a aflat de josnicia CIA. În noiembrie 1961 soldaţii OAS omorau în voie în Algeria. OAS era susţinut puternic de serviciile secrete şi de armată şi aşa a putut să extindă războiul secret din Algeria în Franţa: l-au asasinat pe primarul din localitatea din sudul Franţei exact când acolo aveau loc negocieri între guvernul Franţei şi FLN.

1.000 de atentate comise de teroriştii NATO în Spania

În Spania, atacurile dreptei au luat formă unui război brutal, care a durat 3 ani şi care a dus la 600.000 de morţi. În Spania, pe 19 iulie 1936, un grup de conspiratori din armată, conduşi de generalul fascist Franco au dat o lovitură de stat pentru a îndepărta de la putere guvernul al lui Manuel Azana.

Washington-ul l-a răsplătit pe Franco permiţându-i să devină un oligarh clasic. Dictatorul spaniol şi-a mărit averea, şi-a consolidat puterea personală şi a transformat Spania într-o piramidă de privilegii şi corupţie. Generalii săi aveau averi de milioane din afaceri dubioase, ofiţerii îşi primeau şi ei partea, şi tot aşa până la cei de jos din sistemul ierarhic.

Întreaga structură a puterii militare a fost cooptată de Caudillo iar supravieţuirea ei depindea de el.

Aparatul serviciului secret al armatei s-a extins masiv fără ca cineva să-l mai poată controla şi a participat la trafic de arme, trafic de droguri, a torturat.

Dictatura lui Franco a avut nu doar un singur ministru al apărării, ci trei: unul pentru armată, unul pentru aviaţie şi unul pentru marină. Fiecare dintre ei avea propriul său serviciu secret. Comandantul unit al forţelor armate avea şi el propriul său serviciu secret care era condus direct de Franco. Ministerul de interne avea două servicii secrete, Direction General De Seguridad (DGS) şi Guardia Civil.

În 1990 s-a aflat că numeroase segmente din serviciile secrete spaniole lucrau direct cu CIA şi au coordonat şi condus o armată secretă Gladio, situată în Las Palmas în insulele Canare. Această bază a fost creată în 1948, şi a fost operaţională inclusiv în anii 1970. Instructori SUA, diplomaţi britanici şi consulul Olandei au fost implicaţi în conducerea acestei armate.

Armata secretă din Spania a colaborat cu cea din Franţa şi Belgia. Amiralul Carrero Blanco, a coordonat aceste operaţiuni împreună cu CIA, şi în octombrie 1968 a creat o nouă unitate specială pentru a duce războaie secrete, numită OCN, în interiorul SIAEM. Aceasta armată secretă avea misiunea de a face poliţie politică. Dictatura lui Franco a fost un paradis pentru mulţi terorişti de dreapta care participau la războaiele secrete în Europa.

CONCLUZIE

Strategia pusă în aplicare de Washington şi Londra împotriva Europei pentru a bloca accesul socialiştilor la guvernare a dus la de teroare şi umilire şi la abuz. Gladio şi reţelele secrete ale NATO aruncă o lumină diferită asupra chestiunii suveranităţii Europei. E clar că în Europa divizată de războiul rece, brutalitatea şi teroarea a fost folosită pentru a controla populaţiile de ambele părţi ale „cortinei de fier”.

Aceste armate secrete împreună cu serviciile secrete ale armatelor statelor NATO au monitorizat şi au spionat şi au răspândit propaganda anti-comunistă.

Cele mai violente operaţiuni ale sale au dus la masacre, comise de terorişti de dreapta, la lovituri de stat şi atentate teroriste, în Belgia, Italia, Franţa, Portugalia, Spania, Grecia, Turcia. Cele mai multe dintre aceste operaţiuni teroriste sponsorizate de state s-au bucurat de încurajarea şi protecţia din partea înalţilor oficiali guvernamentali şi ofiţeri din Europa şi din SUA.

Armatele secrete ale NATO

În afară de marea armată oficială internaţională, NATO mai are şi alte “armate secrete”, care acţionează în diverse ţări, cu acordul tacit al guvernelor respective. Unul dintre scopurile acestor mici armate “de culise” este provocarea de atentate teroriste, în primul rând, pentru a menţine o atmosferă de tensiune şi de teamă, iar apoi – pentru a arăta cu degetul înspre alţi “vinovaţi”. Această informaţie şocantă a fost dezbătută pe larg de către Daniele Ganser, un profesor elveţian de istorie contemporană al Universităţii Basel, în cartea sa intitulată chiar “Armatele secrete ale NATO”. Volumul a suscitat deja vehemente polemici la nivel internaţional.

Operaţiunea “Steaguri false”

Astfel, profesorul elveţian susţine că, la puţin timp de la terminarea celui de-al doilea război mondial, şi în special în perioada Războiului Rece, au fost înfiinţate mai multe structuri secrete ale NATO, echipate, finanţate şi antrenate de CIA şi de serviciul secret britanic MI6. Iniţial, aceste structuri au avut rolul de a combate forţele armate ale Uniunii Sovietice în caz de război. Mai târziu, însă, activitatea lor s-a diversificat, astfel că au ajuns să organizeze atentate teroriste chiar pe teritoriul ţărilor aliate din Europa de Vest, beneficiind de tăcerea complice a autorităţilor. Scopul principal al acestor atacuri a fost acuzarea organizaţiilor de stânga din statele respective, ştiut fiind faptul că Statele Unite au respins întotdeauna orice idee de socialism sau comunism. “Strategia tensiunii”, dar şi operaţiunea “Steaguri false”, au fost sintagmele folosite de NATO pentru a descrie şi a justifica actele teroriste puse în practică. Tensiunea şi teama întreţinute la nivel mondial au fost şi sunt nişte arme redutabile, susţine Ganser, pentru că permit manipularea fără probleme a cetăţenilor oricărei ţări.

Andreotti a recunoscut existenţa structurii Gladio

Numele generic al “armatei secrete” NATO a fost “Stay Behind”, dar cele mai importante structuri clandestine au fost ceea ce s-au numit “Clandestine Planning Committee” (CCP) şi “Allied Clandestine Committee”, care au acţionat pe teritoriul unor ţări vest-europene, printre care s-au numărat Italia, Franţa, Belgia, Spania, Portugalia, Luxemburg, Germania. Spre exemplu, în Italia, la sfârşitul anilor `70, serviciile secrete s-au folosit de “armata din culise” NATO cu numele de cod “Gladio”, pentru a pune la cale atentate prin care să discrediteze mişcarea socialistă italiană care, la vremea respectivă, deţinea un loc important în Parlament. De-abia la începutul lui 1990 fostul premier italian Giulio Andreotti a recunoscut existenţa structurii Gladio, iar judecătorul Felice Casson, care ancheta circumstanţele producerii unui atentat (la Peteano), a descoperit adevărul: acesta nu fusese comis de militanti extremişti de stânga, aşa cum se susţinea oficial, ci de un anume Vincenzo Vinciguerra, un extremist de dreapta, membru al Gladio. Deşi la începutul anilor `90 oficiali ai NATO şi diverşi lideri politici au anunţat că aceste structuri au fost dezactivate, profesorul Ganser este de părere că ele îşi continuă nestingherite activitatea şi astăzi, cel mult cu titulatură schimbată. Un argument în acest sens îl constituie faptul că, în perioada menţionată, Parlamentul European a adresat un protest atât lui Bush senior, cât şi organizaţiei NATO. Demersul a rămas până în ziua de azi fără niciun răspuns.

Acuzaţii reciproce în Germania

Pe tema structurilor secrete NATO, în Germania a avut loc un adevarat duel oficial între socialişti (la putere în anii `90) şi creştin-democraţi (CDU). Când primii au strigat în gura mare că este un “ruşinos scandal national”, creştin-democraţii au răspuns că şi ei pot dovedi faptul că socialiştii, în frunte cu Willy Brandt, au luat parte la această “conspiraţie a armatelor secrete”. De acuzaţii mascate a avut parte, mai recent, şi actualul cancelar german Angela Merkel. Când a vrut să reproşeze Statelor Unite că închisorile secrete, dar şi tratamentul prizonierilor de la Guantanamo sunt ilegale, administraţia Bush i-a răspuns imediat că este mai bine să păstreze tăcerea asupra acestor subiecte delicate, cu atât mai mult cu cât serviciile secrete germane au contribuit la declanşarea războiului din Irak.

Atentate regizate la cel mai înalt nivel

În lucrarea profesorului Ganser un loc aparte îl deţin unele atentate din Iran şi Egipt, care au fost atribuite, în varianta oficială, comuniştilor iranieni şi, respectiv, musulmanilor. Adevărul a fost cu totul altul: în 1953, premierul iranian Mohammed Mossadeq a fost înlăturat de la putere cu ajutorul agenţilor MI6 si CIA. Ulterior s-a aflat că lovitura de stat a fost orchestrată de agentul CIA Kermit Roosevelt, nepotul fostului preşedinte american Theodore Roosevelt. Miza acestor războaie de culise a fost, de fapt, controlul rezervelor de petrol. Cât priveşte atacurile comise în Egipt şi atribuite musulmanilor, în ceea ce s-a numit “afacerea Lavon”, s-a dovedit că autorii lor au fost agenţi ai Mossadului, care urmăreau ca trupele britanice să nu plece din Egipt, garantând astfel securitatea Israelului.

Europa va pierde în faţa Americii

În fine, istoricul elveţian mai este de părere că pretinsele războaie împotriva terorismului pornesc, de fapt, de la dorinţa de a controla cele mai importante rezerve de petrol şi gaz. În această sfidare reciprocă geostrategică, Uniunea Europeana va pierde în faţa Statelor Unite, tocmai pentru că acestea controlează (neoficial) structurile NATO, inclusiv pe cele secrete.

gladio
Or, dacă America pune mâna pe aceste rezerve, este de presupus că nu le va da pe gratis ţărilor europene, ci chiar la un preţ piperat. Statele Unite vor specula faptul (ştiut de foarte puţine persoane) că producţia de petrol din Europa (în special cea din Marea Britanie şi Norvegia) este în declin. Şi atunci, prin mijloace mai mult sau mai puţin oficiale şi legale, America îşi va impune propriile condiţii.”[5][6][7]

Documentar „Terrorstorm – manipularea terorista globala” !

Operatiunea „Gladio” – documentar realizat de BBC in 1992 !

SURSE

  1. Alex Jones in documentarul „Terrostorm – istoria terorismului sponsorizat de stat”.
  2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Opera%C8%9Biunea_Gladio
  3. http://cultural.bzi.ro/operatiunea-gladio-6876
  4. http://www.lovendal.ro/wp52/un-document-exceptional-rezolutia-parlamentului-european-despre-operatiunea-glado-care-arata-foarte-clar-ca-unele-servicii-secrete-europene-cia-si-nato-au-fost-implicate-in-cazuri-grave-de-tero/
  5. Daniele Ganser – „Armatele secrete ale NATO”
  6. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx/files/www.osce.org/content.aspx?lang=RO&item=5215
  7. http://dantanasescu.ro/2011/07/27/operatiunea-gladio-terorismul-european-finantat-de-sua.html
  8. Foto: Extras din Rezolutia Parlamentului European
  9. Foto: Internet

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Energia orgonică în strânsă legătură cu starea de orgasm prelungit, este recunoscută ca fiind energia cea misterioasă a vieţii


Zeci, dacă nu sute de oameni de ştiinţă din lumea întreagă au recunoscut prezența energiei orgonice, chiar dacă i-au formulat alte denumiri. Franz Anton Mesmer a numit-o „magnetismul animal”, Charles von Reichenbach i-a spus „odyle”, Henri Bergson – „energia vitală”, Sigmund Freud – „libido”, iar marele psiholog William MacDougall a denumit-o „energie hormică”.

Numele consacrat de „energie orgonică” a fost inventat de psihologul Wilhelm Reich, unul din discipolii marelui Freud, care i-a oferit şi definiţia de „forţă creativă din natură”. În cele ce urmează vom prezenta succint o scurtă istorie a descoperirii energiei orgonice de către Wilhelm Reich, şi vom descrie proprietăţile acestei energii.

De la libido la energia orgonică

Fiind psihanalist şi student al lui Freud, punctul de plecare al lui Wilhelm Reich în descoperirea energiei orgonice a fost, bineînțeles, conceptul freudian de „libido”. Libidoul reprezintă dorinţa de satisfacere a instinctelor sexuale; Reich a dezvoltat acest concept, concentrându-se asupra expresiei sale fizice şi a conţinutului psihologic, fiind capabil să demonstreze relaţia dintre minte şi trup.

Mai departe, energia libidoului a fost generalizată de către Reich, el extinzându-şi cercetările dincolo de psihiatrie, în medicină şi biologie. Astfel, energia libidoului a fost dezvoltată într-un concept mai concret de „bioelectricitate”, iar întrucât, cu timpul, s-a dovedit că aceasta nu are o natură electrică, ea a fost redenumită „energie orgonică”.

Energia orgonică, prezentă în om, în atmosfera Pământului, dar şi în Univers

Deşi iniţial energia orgonică a fost descoperită în corpul uman, Reich a învăţat, prin diverse experimente, că ea există şi în atmosferă. Astfel, cu această descoperire, Reich a transcens graniţele biologiei şi a pătruns în domeniul meteorologiei şi fizicii atmosferice. Cu timpul, Reich a mai descoperit că energia orgonică se află şi în Univers, aşa că studiile sale au pătruns şi în domeniile astronomiei şi astrofizicii.

Wilhelm Reich nu şi-a propus să facă „descoperiri geniale”, ci pur şi simplu el observa şi experimenta zi de zi, studia cu abnegaţie, organiza faptele aşa cum ele apăreau, fără să le forţeze să se potrivească cu un anumit model. Ceea ce a descoperit era faptul că aceeaşi energie din actul sexual era prezentă şi în natură, şi în lucrurile vii şi nevii.

El a clasificat energia orgonică descoperită în funcţie de locurile în care se află:

1) În conştiinţă:
– în senzaţii;
– în emoţii;
– în percepţii;
– în gânduri;
2) În viaţă:
– în mişcarea animalelor;
– în apariţia vieţii;
– în reproducţie;
– în evoluţie;
– în creştere;
3) În atmosferă şi în procesele cosmice:
– în nori;
– în furtuni;
– în electricitatea atmosferică;
– în crearea materiei la orice scară (atomi, planete, stele, galaxii).

Proprietăţile energiei orgonice

Energia orgonică, forţa creativă din natură, nu este vreo formă de electromagnetism sau altă forţă fizică. Ea este specifică vieţii, dar viaţa este doar o manifestare particulară a sa. Următoarele proprietăţi ale energiei orgonice au fost deduse de către Reich, din experimentele sale:

1) Energia orgonică nu are masă. Întrucât energia orgonică nu are greutate sau masă, este foarte greu de măsurat cu ajutorul tehnicilor convenţionale.

2) Energia orgonică este prezentă peste tot. Energia orgonică umple spaţiul; ea este prezentă în diferite grade sau concentraţii, dar nu este absentă nicăieri. Este prezentă şi în vid, în interiorul atmosferei terestre, dar şi în spaţiul cosmic. Din acest punct de vedere, se aseamănă cu eterul, de care se vorbea în fizica dinaintea secolului al 20-lea.

3) Energia orgonică reprezintă mediul fenomenelor electromagnetice şi gravitaţionale. La fel ca eterul, energia orgonică reprezintă substratul celor mai fundamentale fenomene naturale. Ea reprezintă mediul în care lumina se mişcă  şi în care apar forţele electromagnetice şi gravitaţionale.

4) Energia orgonică se află în mişcare constantă. Continua mişcare a energiei orgonice poate fi observată în condiţii corespunzătoare. Sunt cel puţin două tipuri de mişcare specifică: o pulsaţie (sau o expansiune şi contracţie alternantă) şi o curgere normală de-a lungul unei direcţii curbe.

5) Energia orgonică contrazice legea entropiei. O energie orgonică este atrasă de concentraţii mai mari de energie orgonică. Spre deosebire de căldură sau electricitate, care întotdeauna au direcţia de la un potenţial puternic la unul scăzut, energia orgonică curge de la un potenţial scăzut la unul puternic. Să luăm de exemplu căldura emisă de un radiator într-o cameră: ea pleacă de la radiator în cameră, şi nu se întoarce din cameră la radiator; acest proces este în concordanţă cu legea entropiei. Procesele orgonice funcţionează invers: concentraţiile mai mari de energie orgonică atrag concentraţiile mai mici de energie orgonică prezente în anumite zone.

6) Energia orgonică este responsabilă pentru procesele vii şi nevii din întregul Univers. Energia orgonică este responsabilă pentru fiinţele vii (pentru procesul învăţării şi pentru evoluţia de la speciile simple la cele complexe). În lucrurile nevii, energia orgonică este responsabilă pentru creşterea norilor şi a furtunilor din atmosferă, pentru creşterea galaxiilor şi a stelelor din ele. Energia orgonică formează unităţi orgonice care achiziţionează energie din mediul înconjurător, şi care au un ciclu de viaţă, ca naşterea, creşterea, maturitatea şi declinul.

7) Materia este creată din energie orgonică. În condiţii corespunzătoare, materia este creată din energia orgonică. Aceste condiţii nu sunt nici rare şi nici neobișnuite, iar Reich credea că o materie nouă apare în continuu pe această planetă.

8 ) Energia orgonică este responsabilă pentru viaţă. Energia orgonică este energia vieţii şi astfel ea este responsabilă pentru caracteristicile speciale ce diferențiază viul de neviu.

9) Curente separate de energie orgonică se pot atrage unele cu altele şi astfel să se suprapună. Funcţia de suprapunere este o formă fundamentală a procesului creativ. Suprapunerea energiilor orgonice în spaţiul liber poate da naştere la o spirală; spirala o putem observa şi în galaxiile spiralate, şi în uragane sau furtuni. Suprapunerea apare şi în timpul actului sexual, când două curente separate de energie se suprapun în timpul orgasmului.

10) Energia orgonică poate fi manipulată şi controlată cu ajutorul dispozitivelor orgonice. Primul dispozitiv de energie orgonică a fost construit în secolul 18 de către francezul Mesmer şi purta numele de „bacquet”. Wilhelm Reich a dezvoltat câteva dispozitive pentru controlul energiei orgonice. Cel mai cunoscut dispozitiv este „acumulatorul de energie orgonică”, care are forma unei cutii şi conţine materiale metalice şi non-metalice.

Experimente care demonstrează existența energiei orgonice

1) Experimentul XX – Acest experiment se preocupă de tranziţia de la materia nevie la materia vie. Experimentul XX este realizat cu ajutorul unei ape bionice, o apă obţinută cu ajutorul energiei orgonice. Această soluţie este sterilizată sub presiune şi ţinută în containere sterile, care sunt îngheţate. La topire, aceste soluţii sterile prezintă, sub microscop, forme de celule vii.

2) Experimentul Oranur – constă în introducerea energiei nucleare, sub forma unui material radioactiv, în câmpuri puternice de energie orgonică. Rezultatul a fost o răspândire extrem de largă în atmosferă a energiei rezultate, pe o zonă de mii de ori mai mare decât cea în care a avut loc experimentul. Acest lucru a putut fi observat cu ajutorul contoarelor Geiger care au măsurat un nivel periculos de radiaţii.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Românii aproape că au pierdut proprietatea asupra țării (ce a fost a lor), ajungând acum chiriași pe pământurile lor strămoșești


După cum se derulează actualmente lucrurile cu avutul românesc din România și cu migrația românilor în străinătate, atât națiunea, cât și țara românească vor dispărea în curând!

Privind lucrurile în cheia capitalistă, căci acum cu toții suntem în capitalism, România, devenită capitalistă, este acceptată ca aliat de organizația euroatlantică, formată evident din țări capitaliste, în frunte cu SUA, cea mai capitalistă dintre toate. Noul președinte al Americii, vechi om de afaceri capitaliste, vine să întărească regulile capitaliste de activitate și conviețuire: cine vrea să fie apărat de către SUA, să plătească! Mai precis, să aloce suficiente resurse bugetare pentru apărare (probabil, deși nu este bine precizat, să le și convertească în achiziții de echipament militar american)! Nimic mai legitim și mai firesc! În capitalism, o firmă de pază asigură securitatea alteia care nu este de pază contra cost, la bucată sau prin abonament. Și ea, România, dacă nu se poate apăra singură și vrea să fie apărată de altcineva trebuie să plătească! Păi, de cine să fie apărată?! De Rusia! De ce de Rusia?! Pentru că așa ne arată experiențe istorice și indicii barometrice ale vremurilor noastre. Ar mai fi altcineva decât Rusia? Or mai fi și alții, dar ca un făcut toți sunt aliați! Căci nu putem delira cumva că ne punem scut la Deveselu pentru a ne apăra de rachetele iraniene și nord-coreene! Oricum, este dreptul României capitaliste de a stabili că, din considerente pe care este treaba ei să le indice, trebuie să se apere de Rusia. Și este evident dreptul Rusiei capitaliste de a spune public dacă îi place sau nu acest lucru și să ia, în consecință, măsurile pe care le crede de cuviință!

Problema este că, având în vedere cum se derulează lucrurile în România, de altfel în cel mai minunat mod capitalist cu putință și cu o viteză istorică amețitoare, nu prea mai este ceva românesc de apărat în România, totul trecând în mâna străinilor. Nu cred că se gândește efectiv cineva la români în sine, ci la proprietățile de pe teritoriul actualmente al României. Căci românii tot pleacă de aici, dacă nu mai au proprietăți prin aceste locuri! Este de înțeles de cine, deci, să apărăm România: de Rusia! Dar nu mai este evident ce anume apără România de Rusia! Este clar de cine ne păzim, dar nu este clar ce păzim! Dacă „expansionista“ Rusie ar râvni la economia din România sau ar atenta la România, n-ar mai avea ce să ia de la români. Nu românilor ar urma să le smulgă din mână bogățiile, întrucât au făcut-o alții deja: rușii ar trebui să ia petrolul și gazele românești de la austrieci, explorările off-shore de gaze de la americani, distribuțiile de energie de la nemți, francezi și italieni, băncile de la austrieci și greci, industria auto de la francezi și americani, industria de componente auto de la nemți, pământurile agricole și pădurile de la unguri, italieni, danezi, suedezi și arabi… De la români n-ar mai fi cam nimic de luat. Doar datorii și o administrație proastă, asemănătoare cu cea rusească!

Și, privind iarăși lucrurile prin prisma ecuației capitaliste, putem înălța în slăvi altruismul de tip necapitalist al românilor de a plăti ei pentru paza bunurilor altora, dar rămâne oarecum de neînțeles poziția americanilor care fac parteneriat în problemă cu sponsorii, în loc să-l deruleze cu proprietarii înșiși ai bunurilor pe care urmează să le apere. Adică, oricum nu cu românii care au pierdut proprietatea asupra țării (foste a lor), ajungând chiriași pe pământurile lor strămoșești. Dar, evident, obrazul subțire cu sponsorizare se ține!

Cred că la Moscova se râde deja cu gura până la urechi. Și să vrea, prin absurd, ca presupunere, să înapoieze cumva tezaurul, ar fi de ajuns să nu se grăbească prea tare pentru a nu mai avea nici măcar cui s-o facă. După cum se derulează lucrurile cu avutul românesc din România și cu migrația românilor în străinătate, națiunea și țara românească vor dispărea în curând!

de Ilie Șerbănescu

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ROMANIA DISTRUSA | Lasă un comentariu

Preludii la un nou război?


Europa este la un pas de război. Reacţiile dure ale Berlinului pe urma declaraţiei premierului britanic despre modul cum va decurge Brexitul stârnesc un sentiment de déjà vu. Europa a intrat în linie dreaptă pe traiectoria economică a anilor treizeci.

d103f201b729311292b2c27b8dd

Hjalmar Schacht, fost preşedinte al Reichsbankului, creierul finanţării reînarmării Germaniei, explica în 1956 că, în Europa de mâine, Berlinul trebuie să creeze structuri de aşa natură ca nici o ţară să nu mai poată reveni la protecţionism. Tatăl modelului economic care a stors România prin cliring de bani arăta că modelul de succes al Berlinului constă într-un mecanism care să asigure exporturi germane prin îndatorarea partenerilor comerciali. Pentru o astfel de piaţă germană (tradusă după ureche „pax germanica”) este nevoie de o uniune vamală la nivel european care să ofere un zid protecţionist faţă de restul lumii. Doar aşa se creează un bloc economic german, care în interior permite Berlinului accesul la materie primă ieftină, forţa de muncă necesară şi o piaţă de desfacere, pentru a compensa lipsa unui spaţiu colonial precum îl aveau marile puteri.

Schacht considera în 1956 că trecerea în Europa la protecţionism a dus la război, pentru că Germania a fost nevoită să-şi apere zona de influenţă economică. Atenţie: Berlinul critică protecţionismul altora, însă este tartorele unei Europe protecţioniste. Doar la nivel declarativ este adepta comerţului liber, strict în relaţii cu ţări terţe. Pe plan european însă respinge un astfel de model deoarece îi reduce randamentul. Propunerea Marii Britanii de a avea în viitor relaţiile economice cu UE în baza unui acord de liber schimb (comerţ bilateral scutit de vămi), precum a existat până la aderarea Londrei la Comunitatea Europeană în 1973, este respinsă categoric.

De ce refuză Germania această variantă? Dintre toate argumentele vehiculate, de la economie la filozofie, doar un comerţ liber scutit de vămi nu permite Germaniei exporturi nelimitate, pentru că dispare elementul central de influenţă bugetară şi monetară a Berlinului. Euro a creat pentru Germania cireaşa de pe tort a unei zone de liber schimb, oferindu-i Germaniei posibilitatea de a exporta în Europa în moneda comună, obligând totodată ţările la datorii, pe care tot acestea trebuie să le plătească din propriile taxe. Kaputt maschinist de data aceasta. Fără piaţă comună în cazul unui efect de domino al modelului britanic în Europa, Germania ar putea să exporte doar atât cât propria monedă îi va mai permite. Deoarece în mod normal moneda unei ţări care exportă mereu mai mult decât importă se scumpeşte, motorul german s-ar gripa de la sine.

Ca să revin la enunţul din titlu: Modelul economic al Reichului în anii treizeci a constat în crearea unui spaţiu economic european, în care să poată dicta preţul la import şi export pe plan continental, permiţând Germaniei la nivel intern preţuri de consum accesibile, o aprovizionare a populaţiei acceptabilă şi preţuri competitive în afara Europei.

Mecanismul motorului economic german este greu de decriptat la prima vedere. La prima vedere pare să se învârtă ca alte motoare, după principiul comerţului liber şi exporturi. Doar la a doua vedere observăm că nu are capacitatea şi puterea pe care le indică în manualele tehnice, deoarece are nevoie pentru aceste performanţe de un mediu extrem de delicat şi fragil. Fără aceste elemente vitale, exporturile germane s-ar prăbuşi. Ar fi doar un simplu motoraş ca şi alte economii. Va accepta doamna Merkel, care poartă o coafură tăiată scurt, să o mai tundă Trump şi May numărul zero? După o sută de ani de la Primul Război Mondial, duritatea atacurilor germane la adresa Marii Britanii ar putea duce la salutul istoric „Gott strafe England” (Dumenzeu să bată Anglia) reloaded.

Autor: Radu Golban

http://www.cotidianul.ro/

Publicat în AL III-lea RAZBOI MONDIAL | Lasă un comentariu

CNN, acuzată că incită la crimă! Întrebare lansată de postul american în ajunul învestirii:


Ce se întâmplă dacă Trump și vicepreședintele Pence sunt ASASINAȚI?

„Ce se va întâmpla dacă Donald Trump și vicepreședintele său, Mike Pence, vor fi asasinați mâine”. Nu, nu sunt speculații complotiste care circulă în mediul online, ci o întrebare lansată de postul CNN, cunoscut pentru atitudinea anti Trump.
Ca și în campanie, CNN continuă atacurile la adresa lui Trump, în ajunul ceremoniei de învestire a noului președinte al Americii.  Zi în care s-au luat măsuri de securitate demne de un eveniment de amploarea celui din 20 ianuarie, devenită prin tradiție ziua învestirii președinților americani.
Televiziunea americană cunoscută pentru politica anti Trump lansează o întrebare șoc: Ce s-ar întâmpla dacă o tragedie l-ar lovi pe Trump și anturajul său?. Răspunsul, simplu, este dat tot de CNN:puterea ar reveni la un membru din staff-ul lui Barack Obama.
„Conform Constituției Statelor Unite, dacă președintele și vicepreședintele său sunt uciși, puterea va trece în mâinile președintelui Camerei Reprezentanților ”. Acest lucru ar avea loc în condiții normale, când președintele își exercită autoritatea. Dar, în situația în care ar avea loc o tragedie chiar în ziua învestirii președintelui, lucrurile se schimbă radical, afirmă CNN.
Astfel, spun jurnaliștii de la CNN, în ziua învestirii, pentru a întâmpina orice problemă de acest gen, un secretar din administrația încă în funcție, care este numit „succesor desemnat la președinție”, nu poate fi prezent la ceremonia de inaugurare a noului președinte, fiind gata să intervină în cazul în care se întâmplă ceva”.
Internauții care au vazut acest filmuleț pe canalul YouTube al CNN s-au revoltat. Susținătorii lui Trump au reacționat imediat, comentând că, prin ceea ce face, CNN parcă lansează o invitație, directă, la uciderea președintelui ales al SUA. Americanii care consideră că Trump va face America măreață acuză CNN că incită la violență și nu face decât să încingă și mai mult spiritele într-o societate deja divizată.

http://www.activenews.ro/

Publicat în AMERICA | Lasă un comentariu

Profesorul universitar Ștefan Popescu: „România este un actor euroatlantic ieșit la pensie.


Suntem un stat captiv, fără politică externă și fără capacitatea de a genera strategii”

Lumea se schimbă, iar „politica externă și de securitate a României va rămâne pe aceleași coordonate esențiale ca și până acum“. Astfel le-a vorbit președintele Klaus Iohannis diplomaților străini acreditați la București. Continuitatea și predictibilitatea vor caracteriza pe mai departe politica externă a României, a spus Iohannis. Și, printre rânduri, mai putem zări câte un îndemn către apărarea neoliberalismului și ignorarea sau chiar contracararea diversității de opinii în ce privește politica externă.

Ce înseamnă această continuitate? Desigur, o foarte corectă reasigurare a loialității față de aliați, în special Statele Unite, și a angajamentului pentru consolidarea UE. Însă, acum, consolidarea înseamnă lupta pentru reconfigurarea unei Uniuni fără Marea Britanie, iar România a fost absentă din marele joc al Brexitului, lipsită de parteneriate bi sau trilaterale, și nu poate profita de parteneriatele strategice pentru că România și-a ucis companiile autohtone. În relația cu Statele Unite, România a cerut un scut antirachetă, în lipsa unei alte modalități de concretizare a parteneriatului special cu America, o inițiativă care expune țara în fața Rusiei și nu aduce beneficiile marilor investiții în economie, care garantează implicit și securitate. În plus, eliminarea vizelor americane pare un pod prea îndepărtat pentru România.

Să continuăm o politică externă concepută în urmă cu 25 de ani ca vehicul către occidentalizare, către masa celor mari, UE și NATO, un vehicul depășit moral de statutul deja dobândit, de noua relevanță strategică a României și de noua miză a jocurilor de putere dintre SUA, Rusia, China și Germania? Să continuăm eșecurile înregistrate după ce România a rămas fără obiectiv extern, odată cu aderarea la UE și NATO: o politică externă agățată de câte un iluzoriu gazoduct și proiecte energetice din start subminate de instabilitatea politică și tendințele autoritate de prin zona caspică? Vrem o Românie europeană, dar mereu întoarsă cu fața spre Est, spre Marea Neagră, Ucraina, Caucaz, dar niciodată mai departe, către Rusia sau China.

Sau poate această continuitate și predictibilitate înseamnă aruncarea pisicii dosarelor externe dificile între palate, odată ce președintele Iohannis a arătat limpede că nu poate fi un „jucător“ pe plan extern, în timp ce puținele succese vor genera lupte aprige pentru stabilirea paternității lor.

Lumea se schimbă, Estul Europei va fierbe. Mai ieri, Vladimir Putin și președintele de la Chișinău au ținut în mână un mesaj pentru România: o hartă în care „Moldova lui Dodon“ se întinde până la Carpați. La Vest, premierul ungar Viktor Orban îl va primi pe Putin și jubilează după alegerea lui Trump. Schimbarea din SUA este o invitație la ieșirea din imobilism, noua dinamică americană va penaliza letargia și nu mai este momentul ca revigorarea politicii externe românești să se reducă la o luptă pentru finanțări de mici ONG-uri și anateme.

Ștefan Popescu – profesor universitar: „România este un actor euroatlantic ieșit la pensie“

România este un stat captiv, fără politică externă și fără capacitatea de a genera strategii. Sau, atunci când generează strategii, fără capacitatea de a le pune în practică. Principalul instrument al unui stat pentru a juca un rol în afacerile internaționale, dincolo de teritoriu, populație, resurse, influență culturală, este voința. În acest moment, voința României este de a se alinia la politica externă a statelor lideri: Statele Unite ale Americii și, într-o măsură ceva mai mică, Germania și Franța.

Unele accente privitoare la Republica Moldova sunt date de interesele electorale (tema unirii, instrumentată pentru a aduce voturi) sau de interesele economice ale unor medii. Fluxurile financiare către Republica Moldova dezvăluite de afacerea din septembrie, când 15 magistrați moldoveni au fost arestați, nu vin doar din Est, ci și din Vest. Și atunci, influența României acolo este definită și prin aceste interese economice ale unor medii din țara noastră.

Dincolo de aceste fapte, România este, în general, un actor euroatlantic ieșit la pensie. Politica externă nu ține doar de Ministerul Afacerilor Externe, Președinția sau alte instituții ale statului care ar trebui să o formeze. Ea ține și de starea generală a societății. Faptul că nu mai avem politică externă este un simptom al declinului, al degradării societății românești din prezent. România este afectată, și pe planul politicii externe, de un sindrom bizantin. Pe 29 mai 1453, Constantinopolul se afla sub asediul otomanilor. Orașul era apărat de doar 7.000 de luptători, restul populației fiind implicată într-o dispută religioasă despre sexul îngerilor.

Academicianul Thierry de Montbrial are o teorie numită „Condițiile meteorologice ale momentului istoric“, care exprimă reacția societății la un anumit moment temporal, la un anumit eveniment. În cazul României, politica externă este de multe ori captivă unui joc politic intern și al isteriei anumitor medii. De exemplu: care ar fi reacția formatorilor de opinie, dacă s-ar pune, la modul serios, în România, problema relațiilor cu Rusia și a modurilor în care le putem îmbunătăți? S-ar declanșa un scandal, persoana respectivă ar fi învinuită că se află pe statele de plată ale serviciilor de informații ale Rusiei. Fostul prim-ministru Victor Ponta a ridicat tema dezvoltării relațiilor cu China, în contextul summitului UE-China. Ne amintim că această problemă a fost transformată instantaneu într-o temă de dispută politică internă, între președinte și premier.

Prezența în UE și NATO nu trebuie să fie scop în sine, ci instrumente de promovare a intereselor românești. Intri într-un club și te așezi pe scaun? Sau te folosești de intrare pentru a te dezvolta, a te promova și a deveni mai influent pe scena internațională?

Andrei Marga – filozof, politolog: „Nimeni nu-și asumă răspunderea pentru politica externă a țării“

Politica externă a României este făcută, în acest moment, de inerție. Asta, deoarece nimeni nu-și asumă răspunderea pentru politica externă a țării. Vedem că prin politica noastră externă n-am putut valorifica decât infim investițiile americane în Europa, în valoare de 2.400 de miliarde de dolari, din care noi am atras cam un miliard. Cu câțiva ani în urmă, China a făcut o ofertă de 20 de miliarde de dolari, pe care România nu a valorificat-o. Desigur, dacă luăm Constituția, de politica externă trebuie să răspundă Guvernul, prim-ministrul, dintr-un anumit punct, de vedere președintele și, evident, principala instituție în domeniu, Ministerul Afacerilor Externe. Contează ca aceste instituții să-și asume responsabilitatea pentru relațiile externe ale României.

Faptul că la conducerea Statelor Unite ale Americii vine un om cu idei și propuneri noi, Donald Trump, trebuie să-i impulsioneze pe decidenții din România să profileze politica externă a țării. Evident, nu e cazul să ne schimbăm alianțele strategice, dar este cazul să valorificăm pe deplin potențialul pe care-l oferă parteneriatul strategic cu SUA, inclusiv din punct de vedere economic. Apoi, nicio țară aliată nu obiectează la ideea construirii de relații economice cu țări din afara alianțelor noastre. Trebuie, prin urmare, să ne extindem aria de acoperire a politicii noastre externe, pentru a ne putea asigura economia cu toate cele necesare. Prin venirea lui Donald Trump la Casa Albă, va interveni o corectură în procesul de globalizare, fapt despre care președintele ales al SUA a și vorbit. De exemplu, în ceea ce privește situația locurilor de muncă din SUA, existând necesitatea creșterii numărului acestora prin aducerea afacerilor americane înapoi în țară. Va exista un nou cadru al politicii internaționale, în care fiecare țară va trebui să-și promoveze interesele pe cont propriu, să se dezvolte pe cont propriu, într-o măsură mai mare decât până acum. România trebuie să se gândească și să-și dea seama cum va folosi acest cadru nou în propriile sale interese și să-și profileze politica externă în mod corespunzător. Pentru asta, e nevoie de aducerea oamenilor competenți în mediul nostru diplomatic și în funcțiile-cheie care formează politica noastră externă. La fiecare sfârșit de an au loc reuniuni ale diplomației românești, la care se jubilează, se vorbește despre marile realizări din anul precedent, însă, dacă examinăm adevăratele realizări, avem mai puține motive să fim mulțumiți. Avem nevoie de oameni competenți în diplomația noastră.

Nicolae Țîbrigan – sociolog: „Avem nevoie de «diplomați-negociatori»“

După instalarea la Palatul Victoria a Guvernului Grindeanu, nu am asistat la o schimbare a rolurilor în ceea ce privește politica externă. Mai degrabă este vorba de o continuitate în sfera politicii externe și de securitate, iar rolul predominant în acest domeniu va continua să-l aibă președintele Iohannis. Numirea lui Teodor Meleșcanu în calitate de ministru de Externe poate indica și faptul că principalele linii ale diplomației românești nu se vor schimba, de altfel, acum nici pentru noul Executiv dosarul politicii externe nu este un obiectiv în sine. În ceea ce privește posibile viitoare dispute de politică externă între președintele Iohannis și premierul Grindeanu, acestea nu trebuie excluse în totalitate, însă nu ar putea leza obiectivele de politică externă și de securitate asumate de România în fața aliaților occidentali. Fisurile ar putea apărea doar în situația în care Guvernul decide să modifice politica internă în ceea ce privește lupta anticorupție, declanșând automat o confruntare directă cu Comisia Europeană, ceea ce înseamnă că politica externă ar putea fi adusă în prim-plan doar în urma unor confruntări pe alte paliere interne.

Am impresia că în România are loc o adevărată isterie pe tema alegerii lui Donald Trump în calitate de președinte al SUA. România ar trebui să facă ceva schimbări tactice, dar nu neapărat strategice, în ceea ce privește politica ei externă, or, Bucureștiul ar face bine să vadă în schimbarea de la Washington o oportunitate. În primul rând, avem nevoie de „diplomați-negociatori“, adevărați deal-makeri care să mențină interesul americanilor pentru Regiunea Extinsă a Mării Negre și flancul sud-estic al NATO. Obiectivul primordial al Bucureștiului în relația sa bilaterală cu Statele Unite ar trebui să se axeze pe comerțul bilateral, investiții și consolidarea unor proiecte comune. Nu trebuie să fim naivi și să ne mulțumim doar cu prezența militară americană, or, flancul estic va fi cu adevărat întârit doar prin investiții americane față de care guvernul american își poate asuma garanții mult mai solide. Dacă facem acest pas, intrăm deja într-o altă paradigmă de cooperare transatlantică, mult mai avansată.

În ceea ce privește implicațiile președinției lui Donald Trump, este puțin probabil ca noua administrație să genereze o schimbare majoră de direcție în politica globală, care să antreneze dispariția coeziunii lumii occidentale (în special a NATO și UE), dar este foarte probabil ca unele dosare să fie relaxate pe relația cu Moscova, și aici putem vorbi de dosarul Războiului din Siria. Nu același lucru se poate spune despre dosarul ucrainean, luând în considerare proximitatea flancului estic al NATO.

Grigore L. Culian – publicist, New York: „America are interese mari în România și acest lucru trebuie negociat“

1. Politica externă ar trebui s-o facă președintele Iohannis și prim-ministruul Grindeanu, împreună cu ministrul de Externe Meleșcanu. Cei trei trebuie să stabilească o strategie comună de abordare, demnă și pragmatică în relația cu noul președinte american, care este un om al negocierii și nu dă doi bani pe yesmeni.
2. Cât privește poziționarea, premierul maghiar, Viktor Orban, este un exemplu foarte bun, fiind apreciat de Donald Trump pentru modul direct și corect în care reprezintă interesele țării sale. Decidenții români ar trebui să înțeleagă că la Casa Albă nu se merge cu căciula în mână, că e nevoie de puncte de vedere exprimate clar și transparent în fața lui Donald Trump. America are interese mari în România și acest lucru trebuie negociat la schimb cu ce îi doare pe români; componenta economică, ridicarea vizelor, justiția, ultima prin eliminarea propagandei mincinoase din ultimii ani, răspândită de oamenii regimului Băsescu și, mai nou, Iohannis.

Ovidiu Nahoi – jurnalist, analist politic: „Trump poate pune în pericol interesele României“

Sunt multe necunoscute ale situației internaționale după ce Donald Trump va fi învestit în funcția de președinte al SUA. Nu știm cine va face, de fapt, politica externă a Statelor Unite – președintele Trump sau cabinetul său, format din oameni cu opinii adesea contrare președintelui ales. În funcție de asta, va trebui să ne calibrăm poziția. Dacă e să judecăm după cele spuse de Trump în interviurile pentru „The Times“ și „Bild“, el mizează pe slăbirea solidarității europene, având printre intențiile sale un tratat comercial separat cu Marea Britanie și alte țări. Nu este exclus ca această politică să încurajeze unele țări să-și dorească ieșirea din UE. Din cele declarate până acum, Trump va promova o politică protecționistă – a amenințat că va pune taxe de 35% la import pentru automobilele germane produse în Mexic. Nu este clară poziția lui Trump, ca președinte, față de tratatul Comercial Transatlantic TTIP, dar, judecând după prestația din campania electorală, este mai curând una negativă. Nu știm dacă nu cumva Trump va scoate unilateral sancțiunile împotriva Rusiei în schimbul unui tratat de limitare a capabilităților nucleare ale Rusiei. Trump consideră că NATO este o alianță depășită, dar în același timp spune că SUA au nevoie de ea. Este posibil ca, prin intervenția anturajului său republican, Trump să fie pus în temă cu interesele SUA sau să aleagă un stil propriu, caracterizat de comportamentul său.

Pusă în fața acestei situații, România nu poate să facă mișcări juste. Nicio țară mică nu-și poate permite așa ceva în fața SUA. Donald Trump poate pune în pericol interesele României, înțelegându-se cu Rusia în privința Ucrainei și Republicii Moldova, care ar urma să treacă din nou sub hegemonie rusă. Dacă noul președinte al SUA va avea o dorință de a face un „deal“ cu Moscova, această dorință va prevala indiferent ce va spune diplomația română. Este clar că România însăși nu va fi parte a unui troc, precum s-a petrecut la Ialta, dar Rusia poate ajunge la Gurile Dunării – dacă Trump va fi de acord. Dacă el se înțelege cu Putin pe Republica Moldova și Ucraina, nu cred că popoarele de acolo vor accepta asta cu seninătate. O altă amenințare dată de o potențială înțelegere a lui Trump cu Putin ține de scutul antirachetă de la Deveselu, pe care rușii îl vor demonta. Însă eu nu cred că establishmentul american va accepta să piardă o asemenea investiție. Nu doar financiară, cifrată la miliarde de dolari, ci și politică, de putere. Rusia nu poate da nimic la schimb care să compenseze o asemenea pierdere.

În această situație plină de incertitudini, trebuie să manifestăm prudență.

Dan Nicu, Răzvan Ciubotaru

http://www.cotidianul.ro/

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

Analistul american George Friedman spune că totul era inevitabil:


Cineva urma să sublinieze că NATO este o organizație depășită. S-a întâmplat doar să fie Trump. NATO nu funcționează ca o alianță

Noul președinte al Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a supărat multă lume când a afirmat că NATO este o organizație învechită, iar țările membre nu plătesc „ceea ce ar trebui” pentru apărare.
Analistul american George Friedman argumentează poziția noului șef de la Casa Albă, afirmând datele problemei s-au schimbat esențial față de acum 25 de ani sau față de momentul creării NATO.
Friedman notează că bazele relației dintre țările NATO a fost faptul că urmările celui de-al doilea război mondial nu mai permiteau țărilor din Occidentul european să reziste singure în fața unui atac sovietic, iar intervenția americană ar fi înclinat balanța.
„De 25 de ani, chestiunea fundamentală privind NATO nu a fost ridicată în prezența persoanelor selecte – adică în prezența liderilor țărilor NATO. Această chestiune se divide în trei părți, din punctul de vedere al Americii. În primul rând, cu Uniunea Sovietică dispărută, care e mai scopul existenței NATO? A doua, cum servește NATO interesul național american? Și a treia, dat fiid faptul că Uniunea Europeană are un PIB aproape la fel de mare ca al SUA și are cu 200 de milioane de cetățeni mai mult, de ce contribuția colectivă a Europei la NATO nu este egală sau mai mare cu cea a Americii? Prin contribuție mă refer nu doar la bani, ci și la forță mare, echipată corespunzător, capabilă să susțină războaiele care se luptă în zilele noastre”, a scris Friedman pentru Geopolitical Futures.
În analiza sa, Friedman arată că deși aliate, nicio țară majoră a NATO -în afară de Marea Britanie, nu a oferit sprijin militar necondiționat SUA în războaiele pe care aceasta le-a purtat în ultimii 15 ani.
„Națiunile au dreptul și obligația să-și desfășoare politicile externe și militare așa cum doresc. Dar o alianță constrânge națiunile să se comporte într-un anume fel, în caz de anumite evenimente. O alianță este  o punere la comun a suveranității”, scrie Friedman.
Acesta susține că modul în care s-au comportat marile țări ale Europei în timpul războaielor din Afganistan și Irak arată că fiecare a luat decizia care i-a convenit cel mai mult, ceea ce nu poate fi criticat, dar în același timp  „asta nu constituie o alianță”. „Dacă națiunile europene sunt libere să-și urmărească propriul interes, atunci așa sunt și Statele Unite”, scrie analistul texan.
În timp ce pentru europeni, NATO este important pentru că obligă SUA să fie prezentă în caz de război pe continent, America are „alte interese. SUA sunt interesate să prevină o hegemonie rusească în Peninsula Europeană, dar nu poate să intervină efectiv decât plasând forțe limitate în Țările Baltice, în Polonia și în România. Așa cum europenii au transformat NATO în relațiile fiecărui stat în parte cu SUA, același lucru îl poate face și America. Similar, SUA poate accepta status quo-ul din Ucraina, scris sau nescris. Kiev-ul are un guvern pro occidental, estul este o regiune autonomă de facto și drepturile etnicilor ruși din Sevastopol sunt garantate de Rusia. SUA nu vor merge la război în Ucraina și nici Rusia nu o va face”.
Concluzia lui Friedman este că NATO nu mai este o alianță și că declarațiile făcute de Trump ar fi fost făcute oricum, dacă nu de el, ci de altcineva.
„Maniera de abordare a lui Trump față de NATO a fost impusă SUA de către europeni și ar fi fost pusă pe masă și cu un alt președinte. NATO nu funcționează ca o alianță. E un grup de națiuni suverane care vor răspunde unei cereri americane așa cum găsesc de cuviință. SUA înțeleg asta și inevitabil, vălul de bune maniere urma să fie dat la o parte, mai devreme sau mai târziu. Cineva urma să sublinieze că NATO este o organizație depășită. S-a întâmplat doar să fie Trump, cineva care să o spună cu satisfacție”, a spus Friedman.
Concluzia: „Europenii se întreabă dacă SUA vor părăsi NATO, iar America se întreabă dacă europenii vor intra în NATO. Uitând de NATO, întrebarea este aceasta: care este angajamentul țărilor europene față de SUA și care este obligația americană față de Europa? Nu e clar că mai există o bază geopolitică pentru acest angajament. Interesele au devenit divergente, NATO nu este potrivit pentru realitățile zile și relațiile SUA cu națiunile europene diferă de la stat la stat”
Publicat în ARMATA - NATO | Lasă un comentariu

Dr. Simona Tivadar: „Nu există detox, pentru că nu există toxine. Nu ştie nimeni formula chimică a acestor toxine.”


Dr. Simona Tivadar, specialist în diabet şi boli de nutriţie, a avut amabilitatea de a-mi răspunde la câteva întrebări legate de detox, pseudoştiinţa care se ocupă cu „curăţarea” organismului, operaţiune care poate face rău, pentru că oferă doar soluţii iluzorii de sănătate veşnică, tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Înainte de a realiza interviul, am întrebat cunoştinţe, prieteni şi colegi dacă fac detox şi cu ce. Unii mi-au spus cu iaurt, fructe şi cartof dulce, alţii cu ceai verde, alţii cu 4 cereale, iar alţii cu…argila albastră (?!). Curioasă, am întrebat-o pe doamna doctor cum stă treaba…

Se vorbeşte mult despre detox. De unde a apărut acest „detox”? Se discută mai ales în perioadele în care se schimbă anotimurile sau după Sărbători… Ce este acest detox, de fapt?

O prostie, bineînţeles. Este încercarea oamenilor moderni de a-şi cumpăra paşapoarte spre nemurire fără să-şi impună niciun fel de restricţii. Cu alte cuvinte, în loc să aibă o alimentaţe normală, civilizată în fiecare zi, în care să aibă grijă la orele de masă şi la ce mănâncă, preferă să mănânce pe apucate la covrigăriile şi patiseriile din colţ, la fasfood-ul de pe stradă, la cateringul mai mult sau mai puţin bun. Şi, din când în când, simt nevoia să facă un „bine” corpului lor şi sar din măsura de a mânca numai tâmpenii şi mizerii, într-o extremă despre care ei îşi imaginează că e benefică. Evident, este o prostie. Aşa cum masa lor e o prostie, aşa şi aceste măsuri extreme sunt la fel. Mai ales că, după cum ştiţi, reţetele sunt din cele mai diferite: unii consideră că este „detox”să mănânce ovăz, orz, secară, alţii iaurt şi fructe, alţii argilă albastră, alţii să bea sucuri de legume. Fiecare are o altă definiţie a detoxului şi, bineînţeles, ca orice pseudoştiinţă care lucrează cu certitudini şi convingeri, acest pretins procedeu de curăţare a organismului s-a răspândit, fiind susţinut şi propagat de pseudonutriţionişti sau de oameni fără pregătire medicală care au găsit astfel un instrument foarte bun de a câştiga bani.

Este o industrie!

Da, este. Şi nu e de mirare, fiindcă toată lumea este fascinată de nemurire şi de viaţă fără de moarte şi de sănătate veşnică. În primul rând să spunem că nu există detox, pentru că nu există toxine.

Nu există toxine? Dar ceea ce elimină celula ce este?

Tocmai ce s-a luat un Premiu Nobel pentru medicină la sfârşitul lui 2016 pentru un studiu care demonstrează că celula „se curăţă”, dacă vreţi să spunem aşa, de către ea însăşi! Nu există o formulă chimică a acestor toxine, că nu le denumeşte nimeni specific, fiind numite toxine, aşa, generic şi misterios. Nu se cunoaşte toxina x sau toxina y

Poate că e de ajuns „toxine”…

Dar nu au o formulă chimică? Că toate pe lumea asta au o formulă chimică: apa, corpul uman, sângele, mâncarea pe care o mâncăm, mărul… E un chimist, Kennedy, australian, care, sătul de această chemofobie şi de această impostură legată de substanţele chimice despre care acum se vehiculează tot felul de aberaţii pe planetă, a făcut inclusiv tricouri, şorţuri de bucătărie şi alte lucruri drăguţe, imprimate cu formula chimică a oului, a bananei, a căpşunilor etc. Şi, dacă ne uităm pe internet la formulele chimice ale domnului Kennedy, o să constatăm cât benzen, cât benzol şi alte substanţe există în fructele pe care le mâncăm în fiecare zi… Deci, nu există toxine! De aceea nu există nici detox. Oamenii nu se intoxică, oamenii elimină deşeuri singuri, fără ajutor. (Noi vorbim aici despre oamenii sănătoşi, desigur, nu despre cei bolnavi). Deci, omul elimină deşeuri prin piele (transpiraţia), prin plâmâni (CO2), prin rinichi (urina) şi prin tubul digestiv (fecale). Aceste sisteme sunt atât de bine perfecţionate, încât din fericire nu le putem influenţa. Spun din fericire, fiindcă oamenii încearcă şi continuă să facă altceva decât trebuie, pentru că citesc de pe 10 siteuri aceleaşi lucruri şi gata, sunt convinşi, în loc să apeleze la cunoştinţele lor de biologie de clasa a 8-a, nu mai mult…

Şi totuşi, folosim atâtea metode de detox!

Da, eu dau mereu exemplul cu sucurile verzi… Verdele pentru noi reprezintă culoarea fresh, culoarea pe care am văzut-o când am ieşit din întunericul peşterilor. Dar asta nu înseamnă că sucurile verzi sunt benefice, există o limită în cât aducem natura în noi. Cei care spun că se detoxifică şi îşi oxigenează organismul, spun o prostie. Clorofila din plantele verzi produce oxigen doar la lumină. În tubul nostru digestiv e întuneric şi nu se oxigenează nimic. Şi e foarte bine că nu o face, că atâta ne-ar trebui: oxigen în intestinele noastre! Că acolo este şi gaz metan şi atunci am exploda! Sigur, deci, că nu se produce oxigen, că metanul, vezi manualul de chimie de clasa a opta, explodează în prezenţa oxigenului liber. Toate aceste sucuri verzi nu înseamnă nimic. Şi e o mare tâmpenie să îţi imaginezi că dacă nu mănânci o salată în fiecare zi îţi vei rezolva carenţele din ultimul timp în felul acesta… Organismul nostru nu este o maşină! Nu îl poţi duce la service să-i schimbi piesele şi 6 luni ai garanţia că nu se mai întâmpă nimic. Ai mâncat primul cartof prăjit într-un ulei mizerabil sau ai înghiţit prima merdenea, te-ai „intoxicat” la loc, dacă vreţi neapărat termenul acesta. „Detoxul” (care nu există) se face mâncând corect în fiecare zi, ajutând în felul acesta ca mecanismele naturale ale organismului nostru să funcţioneze perfect. În rest, totul e o prostie.

Şi atunci ce li se întâmplă celor care beau apă cu lămâie dimineaţa, de exemplu?

Poa’ să bea şi apă cu cremă de ghete! Ce să li se întâmple? Îşi iau o doză mare de vitamina C dacă pun lămâie mai multă. Necesarul nostru de vitamina C într-o zi este sub 200 de mg. Acesta este acoperit de un fruct zilnic, de pătrunjelul care se aruncă în farfuria de supă pe care ar trebui să o mâncăm la prânz, din legumele din ciorbă…etc., etc. Tot ce este exces va trebui să elimine cineva, şi anume rinichiul! Nu există un depozit în care organismul depozitează vitamina C! Ea nu se depozitează, este eliminată! Toate elementele în organismul nostru trebuie să fie ca uleiul maşinii la jojă. Ştiţi cum e? Eşti la semn, e bine, eşti peste sau sub, nu mai e!

Şi detox cu ceai verde?

Ceaiul verde băut în exces (mai mult de 4 căni pe zi) face ca în organism să nu se mai asimileze fierul. Dacă după ce mănânci o friptură de vită bei ceai verde, fierul din carne nu se mai asimilează.

De unde vine atunci conceputul acesta de curăţare? Că e un cuvânt foarte folosit!

Ştiţi de unde? Dacă te uiţi în toate revistele, pe toate siteurile, toată lumea încearcă să îţi vândă un produs prin care tu, cel murdar, urât, gras, vinovat, să devii frumos, slab, curat şi inocent! Este treaba fiecăruia cât se lasă manipulat de media şi în ce fel! Şi eu îmi dau cu cremă pe faţă, dar nu am aşteptarea ca ea să-mi şteargă ridurile! Dacă vreau asta, fac botox. Am aşteptarea ca ea să hidrateze doar ce poate ea să hidrateze – şi anume stratul superficial al pielii.

Cum vă explicaţi că există atâtea produse de detox?

Cum să nu existe, dacă oamenii nu au scupule şi vor să se îmbogăţească? Şi iată că, influenţaţi de ceea ce se scrie în media, vin la mine pacienţi total dezechilibraţi! Şi nu vorbesc despre oameni simpli, culmea, asta nu are legătură cu studiile, că asta spuneam la început: „detoxul” acesta este mirajul către o viaţă lungă, o sănătate perfectă şi aşa mai departe! Atinge cumva inteligenţa emoţională. Nu mai departe de zilele trecute a venit la mine un coleg doctor, diabetic insulino-dependent care a primit sucuri de detox şi le-a băut şi glicemia lui a sărit în aer! Avea glicemia 300. I-am dat salată de varză, am scos sucurile şi gata!

Dar există firme care cu asta se ocupă! Îţi trimit sucurile acasă sau la birou contra unei sume…

Da, ştiu, am fost invitată să lucrez pentru o astfel de companie, eu mi-am spus punctul de vedere, le-am zis ok, faceţi detoxul sau ce vreţi voi să-i faceţi clientului, dar când ajunge la mine eu trebuie să-i spun ce trebuie să mănânce ca să fie sănătos. Şi atunci nu m-a mai angajat compania. Eu nu am niciun pacient care să fi venit la mine, fie vegan, fie cu idei despre detox, şi să nu fi a plecat de la mine din cabinet, fără să înţeleagă ce trebuie să facă, ce înseamnă alimentaţia corectă şi cum se face ea! Eu nici nu mai ajung să dau consultaţii, ci ofer lecţii de nutriţie fiecărui pacient!

Dar nutriţioniştii care apar în media spun cu totul alte lucruri!

Da, dar există „nutriţionişti” care au absolvit ASE, Educaţie Fizică şi Sport, au cursuri de nutriţie la tot felul de institute de nutriţie online care nici nu se ştie dacă sunt acreditate… Ştiţi de unde vine tendinţa aceasta? Din ţările vestice, din Statele Unite… Aici nutriţioniştii nu sunt doctori, ci au făcut, mulţi, instituţii de nutriţie. Şi la noi există posibilitatea să studiezi, la Cluj, Târgul Mureş sau Bucureşti, pe lângă facultatea de Medicină, o secţie de nutriţie de 3 ani cu 2 de masterat, dar măcar oamenii ăia studiază chimie, biologie, nu sunt doctori, dar studiază aceste materii şi vor fi nutriţionişti! Altminteri, e celebrul cel care a luat pentru bunica lui de 92 de ani diplomă de nutriţionist de la nu ştiu care institut. E foartă multă lume care abuzează, trebuie să fii foarte atent ce cursuri faci şi dacă institutul acela este acreditat în ţara respectivă. Să fiţi foarte atenţi când vedeţi cuvinte ca holistic, integrativ… În România există oameni care au făcut de exemplu Institute of Integrative Nutrition, care nu e acreditat nici în USA şi la care se plătesc 5000 de dolari, încă 500 pentru diplomă şi diploma şi pot practica nutriţia…

Da, holistic este cuvântul la modă…

Eu zic că acela care foloseşe holistic nu ştie, nu a citit definiţia din dicţionar. Holistic înseamnă acel factor integrator imaterial, imposibil de cunoscut, intangibil care uneşte părţile unui întreg… Deci, despre ce vorbim?

Înseamnă că nu prea stăm bine în România.

Ba da, pentru că aici există doctori specialişti în diabet şi boli de nutriţie, specializare care nu prea mai există în lume, cărora ar trebui să ne adresăm, precum  şi aceşti tineri specialişti de nutriţie care termină acum şcoala acreditată. Sigur, atenţie, se mai dau diplome şi la şcolile de meserii, unde înveţi să pui unghii false, să coafezi şi să devii nutriţionist! Deci, atenţie unde şi pe cine întrebaţi şi ascultaţi!

http://www.life.ro/

Publicat în SANATATE | Lasă un comentariu

Nebunie curată: Armata americană va folosi gloanțe biodegradabile din care… vor răsări flori modificate genetic


Conform experților militari din cadrul armatei Statelor Unite ale Americii, în acest momemnt se lucrează la crearea unui nou tip de muniție care va fi nu doar biodegradabilă, ci va conține inclusiv semințe de flori. După cum bine știți, gloanțele sunt concepute pentru a ucide, însă compușii din care sunt realizează distrug inclusiv mediul înconjurător.

Noua muniție ar trebui, odată ce se degradează, să lase în urmă o sămânță din care să răsară o plantă, scopul acesteia fiind de a absorbi orice substanță poluantă lăsată în urmă de glonț. În laboratoarele Pentagonului s-a reușit deja includerea de semințe modificate genetic în gloanțe, acum fiind doar o chestiune de timp și teste până când acestea vor intra în dotarea celei mai puternice armate a lumii.

floare2

Americanii vor să le folosească în primul rând pentru antrenamente, în poligoanele aflate în aer liber, unde se pierd pentru totdeauna milioane de gloanțe la ședințele de tragere.

În secolul al XIX-lea, până la apariția glonțului Minié, gloanțele erau doar sferice. Acest tip de muniție a devenit vestit în timpul războiului Crimeii și în timpul războiului civil american. A fost inventat în prima jumătate a secolului al XIX-lea de căpitanii francezi Claude-Étienne Minié și Henri-Gustave Delvigne. Glonțul a fost proiectat pentru a permite o mai rapidă încărcare pe gura țevii puștilor și pentru creșterea eficacității focului. Odată cu inventarea acestui tip de proeictil, pușca a devenit principala armă a infanteriei.

sursa: theblaze.com/

sursa:.businessinsider.com

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

În India se fabricau RACHETE DE RĂZBOI încă din secolul XVIII.


Britanicii de acolo au preluat tehnologia lansatoarelor de rachete. Și au folosit-o contra… americanilor!

În afara spațiului chinezesc, primele rachete cu combustibil solid au fost construite în India secolului XVIII. Sultanul regatului Mysore, Hyder Ali Khan, poate fi considerat un deschizător de drumuri, în privința utilizării militare a rachetelor. La început, rachetele erau folosite în principal ca mijloace de semnalizare.

2

Rachetele regatului Mysore dispuneau de tuburi de fier, umplute cu praf de pușcă (pulbere neagră) și erau legate de prăjini de bambus. Unghiul lor de lansare depindea de distanța pe care trebuiau s-o parcurgă, pentru a ajunge la țintă. Unele dintre lansatoarele de rachete erau mobile. Altele erau capabile să lanseze concomitent mai multe proiectile. Rachetele acestea primitive puteau străbate peste 900 de metri.

c

Rachetele erau folosite și în scopuri festive. Atunci când a primit o delegație importantă, sultanul Tipu, fiul lui Hyder Ali, a lansat 500 de rachete, în semn de salut și de stimă. Sultanul Hyder a murit în 1782. În Regatul Mysore, puterea i-a revenit fiului său. În 1892, la declanșarea celui de-al treilea război dintre Imperiul Britanic și regatul indian Mysore, armata lui Tipu dispunea de două unități de rachete, în care luptau mii de ostași.

În cel de-al patrulea război dintre britanici și Mysore, colonelul britanic Arthur Wellsley a fost înfrânt, în bătălia de la Sultanpet Tope, trupele sale fiind atacate seara, pe întuneric, de către indienii înarmați cu muschete și lansatoare de rachete. Curând, colonelul și-a luat revanșa, lansând un atac de succes, în urma căruia a ocupat pozițiile inamice, fără nicio pierdere umană.

6

Pe parcursul războaielor dintre Imperiul Britanic și regatul Mysore a crescut numărul brigăzilor de rachete destinate să lupte contra Companiei Indiilor de Est. În primăvara anului 1799, fortul în care se adăpostea sultanul Tipu a fost grav avariat în urma exploziei unui depozit de praf de pușcă. Deși asediații s-au apărat cu înverșunare folosindu-se de muschete, britanicii au ocupat fortificațiile după două zile iar sultanul Tipu și-a pierdut viața. Așa au luat sfârșit războaiele dintre Imperiul Britanic și Regatul Mysore.

5

Britanicii mai aveau și alte războaie de dat. Prin urmare, erau interesați de bizarele arme de indienilor, care le provocaseră atâtea pierderi. La finalul ostilităților, soldații britanici au confiscat armele învinșilor. Astfel, s-au ales cu 600 de lansatoare, 700 de rachete pregătite pentru luptă și 9000 de rachete fără încărcătură, din fostul fort al sultanului Tipu.

Rachetele și lansatoarele au fost trimise în Anglia, pentru a fi studiate. Proiectul de dezvoltare a rachetelor britanice a început în 1801. În 1807, William Congreve a realizat un studiu pe această temă. Noua tehnologie militară, purtând numele lui Congreve, a fost folosită, prima dată, de către britanici, în războaiele napoleoniene și apoi în războiul cu Statele Unite ce a debutat în 1812. Printre altele, în această ultimă confruntare englezii au incendiat orașul Washington DC. N-au cruțat nici măcar Casa Albă.

7

8

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursa: http://www.thevintagenews.com, wikipedia.org

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ISTORIE | Lasă un comentariu

Astăzi – CIA a publicat online informații desecretizate despre OZN-uri și experimentele paranormale pe care le-a făcut. 13 milioane de pagini!!!


13 milioane de pagini, adunate în 800.000 de fișiere – acesta este volumul de informații făcute publice, astăzi, de CIA. Cum s-a ajuns la o astfel de decizie? Ei bine, un ONG  a deschis un proces împotriva agenției. După doi ani de formalități, documentele au fost făcute publice, fiind prima oară când CIA face așa ceva. Acestea conținând lucruri bulversante – de la informații despre observarea unor OZN-uri, până la descrierea unor experimente paranormale sau psihice, ori cercetări științifice de graniță făcute în folosul agenției americane de informații, relatează BBC.

Conform Digi24.ro, <<Printre documentele neobişnuite publicate online se numără rapoarte ale aşa-numitelor proiecte Stargate. Aceste proiecte s-au desfăşurat în perioada 1970-1995 şi au explorat potenţiale fenomene psihice şi experienţe extrasenzoriale cu aplicaţii militare şi civile. Se pare că americanii au executat un experiment inclusiv asupra mediumului Uri Geller în 1973. Rapoartele experimentului arată cum mediumul a reuşit să reproducă parţial anumite imagini, care erau desenate într-o cameră separată, uneori cu o acurateţe ridicată. Agenţii au notat că mediumul şi-a demonstrat abilitatea de percepţie paranormală „într-o manieră convingătoare şi lipsită de ambiguitate”.>>

Desigur, trebuie să fim naivi să credem că CIA a desecretizat toate documentele de acest fel. Cu siguranță, cele mai importante au rămas mai departe TOP SECRET, fiind accesibile doar unei elite din cadrul agenției.

Cu toate acestea, tot mai multe semne ne fac să credem că este posibil ca, în viitorul apropiat, să se facă o mare dezvăluire în legătură cu viața extraterestră și că în acești ani populația planetei este pregătită încet, încet, pentru a preveni un șoc cultural pe fondul căruia fundamentaliștii religioși să decreteze venirea Apocalipsei.

În finalul acestui material vă invit să urmăriți două emisiuni foarte interesante pe care le-am realizat și care ating aceste subiecte:

  1. Vizitatorii din Spațiu. Enigmele Terrei – invitat dr. Dan Farcaș, informatician, președinte al ASFAN
  2. Războiul ppsihotronic și controlul minții – invitat Gen. rez. dr. Mircea Chelaru

Daniel Roxin

http://daniel-roxin.ro/

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Bătălia de la Preluca Tătarilor. Maramureșenii au atacat prin surprindere puternica oaste tătară, iar temuții cotropitori au fost zdrobiți


În septembrie 1717, românii din Borșa – Maramureș au atacat o numeroasă oștire tătară, având loc o bătălie în care au pierit jumătate dintre invadatori. În prealabil, o ceată de tătari a încercat să dea foc unei biserici. Determinate, bătrânele din localitate s-au împotrivit cu hotărâre grupului de cotropitori. Anticipând  intențiile tătarilor și cunoscând modul în care ei procedaseră în alte părți, femeile au hotărât să li se opună, atât cât vor putea.

Asumându-și toate riscurile care ar fi putut decurge dintr-o asemenea faptă, femeile satului au aplicat principiul că atacul este cea mai bună apărare. Atunci când cei câțiva tătari răzlețiți de oaste și puși pe distrugeri s-au apropiat de biserică, s-au trezit sub un potop de pietre, de blesteme și de sudălmi. Cum, necum, bătrânele au reușit să-i alunge, să-și salveze biserica, deși tătarii au tras câteva săgeți aprinse înspre turlă. De obicei, înainte de a da foc bisericilor, tătarii obișnuiau să ia clopotele, pentru a refolosi bronzul.

Peste câteva zile avea să vină urgia, peste toți tătarii. O urgie în care jumătate dintre ei urmau să-și piardă viețile. O oaste de 10.000 de nomazi căliți în lupte avea o capacitate de atac și de distrugere înfricoșătoare. Este cunoscută vitejia maramureșenilor – urmași ai dacilor liberi, dar aceștia n-ar fi putut strânge suficient de iute o armată care să-i poată alunga pe vrăjmașii intrați în satele lor în urma unei confruntări directe.

c

De aceea, pentru a-i distruge pe cotropitori, românii au recurs la unul dintre tertipurile utilizate de nenumărate ori, în istoria noastră. Au organizat un atac prin surprindere. Oameni ai stepelor, tătarii nu anticipau pericolele care i-ar fi putut paște ridicându-și tabăra de noapte într-o zonă împădurită, cu un relief montan. Se pare că au fost îndrumați înspre locul viitorului atac de către un tânăr din acele locuri, care se oferise, chipurile, să le fie călăuză.

Este posibil ca, datorită numărului și a victoriilor obținute în prealabil, tătarii să fi fost foarte încrezători în ei. Așa se face că și-au așezat tabăra într-un loc îngust, în strâmtoarea „Cheia de sub Prislop”. Numai că românii le pregătiseră o surpriză cumplită.

Sub conducerea unui preot din Borșa, pe nume Şandru Popa Lupu, maramureșenii au pus la punct atacul nimicitor. În zori, când e somnul cel mai adânc, sătenii au prăvălit peste tabăra tătărească trunchiuri groase de copaci și o mulțime de bolovani și stânci desprinse din munte.

e

Buimaci, tătarii s-au trezit într-o situație și mai grea decât cea a ungurilor lui Carol Robert de Anjou, atacați la Posada, în 1330, de către Basarab Întemeietorul. În haosul creat, maramureșenii au dat buzna în tabăra tătarilor, cu brațele înarmate cu topoare, furci, buzdugane. Luați pe nepregătite, jumătate dintre năvălitori au fost făcuți una cu pământul.

Ceilalți au scăpat cu fuga, deși legenda spune că, după aceea, iscându-se o ploaie torențială, o parte dintre supraviețuitorii din ambuscadă au pierit înecați de către o viitură. Însă, prăpădul cel mare l-au făcut maramureșenii, fără doar și poate. Izbânda asupra tătarilor a rămas în povestiri și legende. A fost ultima invazie tătară în Maramureș.

Astăzi, în zona în care s-a dat bătălia de legendă dintre maramureșeni și cotropitorii tătari se află un monument (destul de modest, din păcate), ridicat în ultimele decenii. În locul numit Preluca Tătarilor (după memorabila izbândă) se organizează, an de an, ceremonii de comemorare a vitejilor care au distrus înspăimântătoarea oștire tătară în urmă cu 300 de ani.

Prea puțin cunoscută, Bătălia de la Preluca Tătarilor se aseamănă atât cu Bătălia de la Posada, cât și cu renumitul Atac de noapte condus de către Vlad Țepeș împotriva turcilor!

d

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: http://www.gazetademaramures.ro, cersipamantromanesc.wordpress.com, adevarul.ro, http://www.rumaniamilitary.ro

Imagini:  http://www.encyclopediaofukraine.com, wikipedia.org, Facebook

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

TRANSILVANIA – STOLEN HISTORY. Documentary


Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Se pune la cale ruperea TRANSILVANIEI? În februarie, Vladimir Putin și Donald Trump vor vizita… UNGARIA. Se vor reîmpărți sferele de influență?


O țară mică, cu o populație, o armată și un PIB mult sub cele ale României, a devenit centrul de interes pentru Rusia și SUA în această parte a Europei. Pare greu de înteles, nu-i așa, că liderii celor mai mari puteri militare ale lumii s-au găsit să viziteze la interval de câteva zile aceeași țară mică…

Doar că Ungaria este principalul cap de pod al Imperiului Rus în Europa, iar Donald Trump vrea să schimbe politica externă a Statelor Unite și Victor Orban este un lider cu personalitate care are un discurs identic cu Trump, pe anumite direcții, mai ales în ceea privește imigranții. Și cum mereu zona noastră a fost o piață de tocmeală pentru marile puteri, iar Ungaria a profitat de orice prilej pentru a-și manifesta poziția revizionistă față de Transilvania, ne putem aștepta la surprize foarte neplăcute!

Nu uitați că acum câteva luni, ambasadorul american de la București s-a pozat cu steagul secuiesc în brațe, iar ambasadorul american de la Chișinău a pledat pentru moldovenism și împotriva unirii Moldovei cu România. Mai mult decât atât, Vladimir Putin i-a făcut cadou lui Igor Dodon, președintele Moldovei, o hartă a Moldovei Mari care cuprinde și teritorii din România, în timp ce Dodon a declarat cu tupeu că România deține teritorii care aparțin Moldovei și că regretă că Imperiul Rus s-a oprit la Prut, atunci când a comis celebrul rapt teritorial…

În acest context, este posibil să se pună din nou sub semnul întrebării integritatea teritorială a României? Conform unui scenariu, care părea fantezist până mai ieri, se coace nu doar o rupere a Transilvaniei și transformarea acesteia într-un principat autonom, ci și o rupere a estului României pentru a crea o Moldovă Mare… Desigur, ca să se petreacă așa ceva ar trebui să aibă loc niște evenimente mai dramatice însă nu uitați că păpușarii sunt specialiști în astfel de lucruri și dacă au reușit să creeze primăveri portocalii din Ucraina până în țările arabe, ar putea destabiliza și România. Iar cu politicienii de doi bani pe care îi avem de 27 de ani, nu ne putem aștepta la prea multe lucruri bune.

Iată ce spune și Alexandru Cumpănașu la DCNews.ro:

„Ei bine, opinez că luna februarie va reprezenta, prin cele două vizite la Budapesta ale celor mai puternici lideri ai planetei începutul unei noi ERE pentru Europa. Iar Budapesta este locul ales de Putin (fiindu-i cei mai loiali parteneri din UE) să negocieze prima fază a reîmpărțirii sferelor de influență în Europa. În acelaşi timp, vizita lui Trump în acelaşi loc şi aproape în acelaşi timp arată clar o acceptare a acestuia a terenului ales de rivalul său pentru o nouă împărțire a Europei ce se va finaliza printr-o întalnire personală între cei doi lideri cât de curând (conform declarațiilor propriilor consilieri).

Astfel, Ungaria şi Victor Orban accelerează Marele Plan având acum toate ingredientele şi sprijinul necesar pentru ambițiile revizioniste ale Ungariei. Acesta nu are prea multe de cerut celor doi „decât” Transilvania şi slăbirea statului român… Toate acestea în consonanță totală cu Putin şi fără un interes major al lui Trump de a se opune. Lobby-ul maghiar republican este unul uriaş şi a fost construit în foarte mult timp, într-un mod extrem de ambițios şi personal prin sistemul „Mata Hari” față de care nu doresc să fac completări sau clarificări acum, dar care ar merita la un moment dat o analiză separată.„

Tocmai de aceea, un film documentar precum Transilvania, Istorie Furată (care spune adevărul despre cine sunt și ce au făcut ungurii în Transilvania) ar trebui văzut de cât mai mulți români, dar și de străini. Mai jos puteți viziona primul episod, atât în limba română, cât și în limba engleză.

Daniel Roxin
http://daniel-roxin.ro/

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ROMANIA | 1 comentariu

Împotriva curentului: Privatizările din Germania nazistă din deceniul 1930


de Germà Bel, Universitat de Barcelona şi ppre-IREA

“Sinteză:

În statele capitaliste occidentale, marea depresie (criza din 1929) a determinat un val de naţionalizări. Germania nu a fost o excepţie; ultimele guverne ale republicii de la Weimar au preluat în proprietatea statului firme din diverse sectoare (pentru a nu le închide). Mai târziu, regimul nazist a transferat ce era în proprietatea publică către sectorul privat. Făcând asta, regimul nazist a mers împotriva a ceea ce se întâmpla în occident, unde nici o ţară nu a reprivatizat sistematic firmele preluate în proprietatea statului în timpul deceniului 1930.

Privatizarea în Germania nazistă a fost unică mai ales că a transferat în mâinile privaţilor serviciile publice care anterior fuseseră asigurate de guvern.

Firmele şi serviciile transferate privaţilor aparţineau unor sectoare diverse din societate. Privatizarea a fost o parte a unei politici internaţionale care încerca să atingă mai multe obiective şi nu era determinată ideologic.* La fel cum se întâmplă acum cu unele privatizări, în special în Uniunea Europeană, restricţiile financiare solide au fost motivaţia centrală. În plus, privatizarea a fost folosită ca unealtă politică pentru a întări sprijinul acordat de industriaşi guvernului şi partidului  nazist.

article-2530447-1A52D60C00000578-643_634x473
1932, Hitler şi baronii din industria germană, cel din dreapta e Fritz Thyssen.

(*n.t.: Acest studiu, care nu aduce nici cea mai mică atingere capitalismului, insistă că politicile economice ale naziştilor nu ar fi avut o motivaţie ideologică. Însă ideologia asumată de nazişti era explicit împotriva „marxismului” şi a celor care luptau pentru dreptate socială, pentru că atacau „principiul aristocratic al naturii”. Toată propaganda nazistă urmărea distrugerea oricărei conștiințe de clasă a muncitorilor, distrugerea sistematică a celor de stânga, care, pledând pentru autonomia individuală, ar fi pus în pericol ideologia nazistă. Un alt scop nespus de acest studiu e distrugerea sistematică a sindicatelor prin privatizare. Stânga, mai ales cea libertară, atacă ideologic capitalismul pentru că recunoaşte motivaţiile ideologice care stau la baza aranjamentelor economice, sociale şi politice. Exonerarea politicilor economice ale naziştilor de implicaţii ideologice pare deplasată, însă e conformă cu coerciţia impusă discursului public de către capitalişti şi de instituţiile capitaliste, cum e Harvard.)

Deutscher Industrielle gráen die Fahnen mit dem neuen "Deutschen Gruá"
Industriaşi germani salutând steagul, la un marş pentru economia Germaniei.
  1. Introducere

Privatizarea a mari părţi din sectorul public a fost una dintre politicile definitorii ale ultimului sfert al secolului 20. Privatizările din Chile şi Marea Britanie, implementate în deceniile 1970 şi  1980, sunt de obicei considerate primele politici de privatizare din istoria modernă. (vezi Yergin şi Stanislaw, 1998, p.115).

603990_349488395162928_2110281123_n
Miner atacat de poliţie în timpul grevei minerilor din Marea Britanie din 1984, când au încercat în zadar să oprească privatizările comandate de Margaret Thatcher. Primele atacuri neoliberale au avut loc în Chile, odată cu lovitura de stat militară coordonată de Statele Unite pentru impunerea la putere a dictatorului fascist Augusto Pinochet.
PinochetFriedman
Milton Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie, unul dintre arhitecţii neoliberalismului, a fost consilierul economic al dictatorului fascist Pinochet, după asasinarea fostului preşedinte socialist în lovitura de stat din 1973. După înlăturarea lui Allende de la putere de o juntă militară, susţinută de SUA şi Marea Britanie, Chile a fost prima victimă a thatcherismului, transferarea brutală a resurselor publice în mâinile privaţilor şi deregularizarea economiei, adică politica prin care capitaliştii aveau mână liberă să facă orice.
dr-quiroga-1973
3.000 de disidenţi de stânga au fost asasinaţi după lovitura de stat militară. 30.000 de disidenţi au fost torturaţi de poliţia secretă a fascistului Pinochet. Torturile au fost folosite ca metodă de control şi subjugare. Victimele au fost violate de călăii fascişti, au fost violate cu animale (şerpi sau şobolani), sau au fost obligate să fie martorele torturării şi violării celor apropiaţi. 80.000 de oameni au fost deţinuţi politici în timpul regimului capitalist al dictatorului fascist, susţinut de Reagan şi Thatcher. Unele estimări ale numărului victimelor vorbesc de 60.000 de morţi. 

Câţiva cercetători au găsit totuşi exemple anterioare:

Unele analize economice ale privatizării (vezi Megginson, 2005, p. 15) identifică vânzări parțiale ale firmelor deținute de stat în Germania lui Adenauer de la sfârșitul deceniului 1950 și începutul deceniului 1960 ca fiind primul program de privatizare pe scară mare, iar alți cercetători susțin că, deși limitate doar la un sector, de-naționalizările din industria de cărbune și metalurgie din Marea Britanie de la începutul deceniului 1950 ar trebui considerate primele politici de privatizare (vezi Burk, 1988; Megginson and Netter, 2003, p. 31).

Nici una dintre analizele economice contemporane asupra privatizărilor nu ține cont de un caz extrem de important care a avut loc înainte de acestea: politica de privatizare implementată de partidul nazist din Germania (NSPD).

Literatura modernă asupra privatizării, studiile recente asupra economiei Germaniei din secolul 20 (vezi Braun, 2003) și istoria întreprinderilor publice din sectorul de stat din Germania (vezi Wengenroth, 2000) toate ignoră privatizările făcute de regimul nazist. Unii autori menționează ocazional re-privatizarea băncilor, dar nu fac nici un fel de comentariu sau analiză (vezi Barkai, 1990, p. 216; James, 1995, p. 291).

Alte studii, cum ar fi cel al lui Hardach (1980, p. 66) și Buchheim și Scherner (2005, p. 17), menționează vânzarea firmelor deținute de stat în Germania nazistă numai pentru a susține ideea că guvernul nazist se opunea ca statul să dețină în masă întreprinderi și firme de stat, și nu fac nici o analiză a acestor privatizări.

Fapt este că guvernul partidului nazist a vândut ce era în proprietatea statului la mijlocul deceniului 1930. Aceste întreprinderi aparțineau unei arii largi de sectoare din societate: metalurgie, minerit, bănci, utilități publice ale localităților, șantiere navale, flota, căile ferate, etc.

În plus, anumite servicii publice care, anterior privatizărilor din deceniul 1930, erau asigurate de guvern, în special servicii sociale și servicii legate de muncă, au fost transferate sectorului privat, mai ales organizațiilor partidului.

The People's Car
Designerul auto Ferdinand Porsche îl încântă pe dictatorul nazist cu noul model Volkswagen.

În deceniile 1930 și 1940, numeroase analize academice ale politicilor economice naziste au studiat privatizarea în Germania (vezi Poole, 1939; Guillebaud, 1939; Stolper, 1940; Sweezy, 1941; Merlin, 1943; Neumann, 1942, 1944; Nathan, 1944a; Schweitzer, 1946; Lurie,1947). (1)

Cele mai multe întreprinderi transferate anterior sectorului privat, la nivel federal, fuseseră preluate în proprietatea statului în urma consecințelor economice ale Marii Depresii. Mulți cercetători au arătat că Marea Depresie a determinat un val de preluare de către stat a multor întreprinderi private în țările capitaliste occidentale (vezi Aharoni, 1986, pp. 72 and ff.; Clifton, Comín and Díaz Fuentes, 2003, p. 16; Megginson, 2005, pp. 9-10), iar Germania nu a făcut excepție. Dar Germania a fost singura care a dezvoltat o politică de privatizare în deceniul 1930. Astfel, se pune o întrebare fundamentală: de ce regimul nazist s-a îndepărtat de politicile celorlalte state din occident de a păstra în proprietatea statului întreprinderile economice? (2)

De ce guvernul Germaniei a transferat întreprinderi și servicii publice în mâinile sectorului privat în timp ce celalte țări din Occident nu au făcut asta?

A răspunde la aceste întrebări necesită o analiză a obiectivelor privatizărilor naziste. În timp ce unele analize din deceniile 1930 și 1940 conțin informații valoroase, autorii lor nu aveau acces la teoriile, conceptele și instrumentele care ne sunt disponibile astăzi. Literatura economică recentă a arătat că multitudinea obiectivelor de obicei țintea politicile de privatizare (Vickers și Yarrow, 1988, 1991) și prioritatea general răspândită a obiectivelor financiare din interiorul cadrului unor obiective coexistente multiple  (Yarrow, 1999). Pe lângă asta, evoluțiile moderne teoretice au oferit analize valoroase ale motivelor politicienilor de a alege între proprietate de stat (nt: proprietatea controlată de clasa conducătoare) și privatizare (Shleifer și Vishny, 1994) și consecințele fiecărei opțiuni pentru cei care încercau să profite politic, prin corupție și sprijin financiar (Hart, Shleifer and Vishny, 1997). De asemenea, literatura teoretică a oferit rezultate interesante privind folosirea privatizării cu scopul de a obține sprijin politic (Perotti, 1995; Biais și Perotti, 2002).

Această analiză a privatizărilor din Germania nazistă urmăreşte să acopere acest gol din literatura economică. Pe de altă parte, voi documenta în detaliu cursul privatizărilor de când naziștii au preluat puterea până în 1937. (3)

Am ales acest cadru temporal pentru că toate re-privatizările majore au fost finalizate înainte de sfârşitului anului 1937.

images (2)
Marş al naziştilor în Bremen, 1932.

Unele dintre aceste privatizări explicate în acest studiu nu au fost deloc menţionate în literatura economică. Pe de altă parte, analizarea privatizărilor făcute de nazişti folosind instrumente şi concepte moderne ne permite să concluzionăm că obiectivele urmărite de guvernul nazist au fost multiple. De o relevanţă specială au fost creşterea sprijinului politic şi în special o combinaţie între creșterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor care cădeau în sarcina trezoreriei Germaniei. Pe scurt, aceste motive au fost chiar foarte asemănătoare cu cele care astăzi stau la baza privatizărilor din cele mai multe ţări ale Uniunii Europene.

Restul lucrării este organizat după cum urmează. În primul rând, am documentat politica nazistă de privatizare, şi am prezentat o analiză comparativă cu privatizări mai recente. Apoi, am analizat studiile privatizărilor naziste din literatura economică de la sfârşitul deceniilor 1930 şi 1940. După aceea am analizat obiectivele politicii de privatizare în Germania nazistă. La sfârşit sunt concluziile.

98518-364x260
Postere electorale ale naziştilor. 
  1. Vânzarea proprietăţii de stat

Într-un articol publicat de Der Deutsche Volkswirt în februarie 1934, Heinz Marschner a propus “Reprivatizarea transportului urban, care, după o perioadă de inflaţie, intrase sub control public, în special se afla în proprietatea guvernelor locale.” (Marschner 1934, p. 587, traducerea autorului).

Această propunere a fost legată de sprijinul guvernului nazist pentru reîntoarcerea proprietății asupra transportului urban la sectorul privat. Câteva luni mai târziu, într-un articol care discuta politica bancară în Germania, Hans Baumgarten (1934, p. 1645) a analizat condițiile necesare pentru re-privatizarea sectorului bancar german. Analiza privatizării a devenit din ce în ce mai obișnuită imediat ce guvernul nazist a preluat puterea la începutul lui 1933, și a fost urmată de punerea în practică a privatizărilor.

Căile Ferate: În deceniul 1930, The Deutsche Reichsbahn (Căile Ferate germane) era cea mai mare întreprindere publică din toată lumea (Macmahon and Dittmar 1939, p. 484), în cadrul căreia operau cele mai multe servicii de transport feroviar din Germania. Bugetul Germaniei pentru anul fiscal 1934-1935, ultimul care a fost făcut public (Pollock, 1938, p. 121), a stabilit că întreprinderea Căile Ferate valora în acțiuni (4) echivalate în mărci ale Reichului (Rm.) 224 de milioane dacă ar fi fost vândută. (5)

Industria metalurgică și de minerit: În 1932, guvernul german a cumpărat acţiuni de peste 120 de milioane  ale Gelsenkirchen Bergbau (Compania de minerit Gelsenkirchen), cea mai puternică firmă din cadrul Vereinigte Stahlwerke A.G. (United Steelworks). (6)

La acea vreme, trustul United Steel era a doua companie pe acțiuni din Germania (cea mai mare era Farben Industrie A.G.). Statul a preluat acțiunile la 364% din valoarea lor de piață (Wengenroth, 2000, p. 115). A oferit mai multe motive pentru naționalizare: a) să obțină controlul efectiv asupra trustului United Steel (The Economist, July 8, 1933, 117 (4689), p. 73), b) să socializeze costurile rezultate în urma Marii Depresii (Neumann, 1944, p. 297), și c) să nu lase firma să fie preluată de capitalul străin (Wengenroth, 2000, p. 115).

pe32-01s

Imediat după ce naziștii au preluat puterea, United Steel a fost reorganizată astfel încât pachetul majoritar de acțiuni deținut de guvern, 52% din acțiuni, să fie convertit într-un pachet de acțini care reprezenta acum doar 25% din totalul acțiunilor. Acest procent nu mai permitea guvernului nici un privilegiu în controlul companiei. (7)

Fritz Thyssen, care deținea poziția dominantă în Trust, era unul dintre cei mai mari industriași care au susținut partidul nazist înainte să obțină supremația politică (Barkai, 1990, p. 10). În 1936, guvernul a vândut pachetul de acțiuni, care valora în jur de 100 de milioane de Reichsmark, către United Steel Association. (8)

Compania Vereinigte Oberschlesische Hüttenwerke AG deținea controlul întregii producții metalurgice și de minerit în Silezia Superioră. Seehandlung (banca de stat prusacă) deținea 45% din această firmă. Celelalte acțiuni erau deținute de Castellengo-Abwehr, una din minele de cărbune importante din Silezia Superioară. Capitalul Castellengo era deținut de Ballestrem.La mijlocul anului 1937, pachetul de acțiuni al statului de 6,75 de milioane Reichsmark a fost vândut către Castellengo. (9)

Băncile: Înainte de prăbușirea din 1929, băncile care erau deținute public reprezentau cel puțin 40 la sută din totalul pieței bancare (Stolper 1940, p. 207), iar una dintre cele cinci bănci comerciale mari, Reichs-Kredit-Gesellschaft, era în proprietatea publică. Statul s-a implicat în reorganizarea sectorului bancar după prăbușirea băncilor din 1931, alocând acestui sector în jur de 500 de milioane de Reichsmark (Ellis, 1940, p. 22), și cele mai multe bănci mari au intrat sub controlul statului. Estimări prezentate în 1934 comisiei de investigare a băncilor de către Hjalmar Schacht, președintele Reichsbank și ministrul economiei, spuneau că în jur de 70 la sută dintre toate băncile corporatiste germane erau controlate de către Reich (Sweezy, 1941, p. 31).

Prin intermediul Reichului sau Golddiskontbank, guvernul deţinea o parte semnificativă a acţiunilor la cele mai mari bănci (10): 38,5 la sută din Deutsche Bank und Disconto-Gesellschaft (Deutsche Bank henceforth), 71 la sută din Commerz– und Privatbank(Commerz-Bank) şi 97 la sută din capitalul Dresdner-Bank. (11)

Commerz-Bank a fost reprivatizată printr-o serie de vânzări de acţiuni în perioada 1936-1937. Aceste acţiuni se ridicau la valoarea de 57 de milioane de Reichsmark, şi cea mai mare tranzacţie a fost vânzarea de acţiuni de 22 de milioane în octombrie 1936. (12)

Deutsche Bank a fost reprivatizată în urma mai multor operaţiuni care au fost efectiv implementate între anii 1935-1937. Cea mai mare operaţiune a fost recumpărarea în martie 1937 a acţiunilor care încă erau deţinute de Golddiskontbank. Aceste acţiuni se ridicau la valoarea de 35 de milioane de Reichsmark iar Deutsche Bank le-a plasat la clienţii ei. În total, reprivatizarea acţiunilor Deutsche Bank s-a ridicat la 50 de milioane de Reichsmark. (13)

Dresdner Bank a fot şi ea privatizată în urma vânzării în serie a acţiunilor sale între 1936-1937. Aceste acțiuni valorau 141 de milioane de RM, și cea mai mare tranzacție a avut o valoare de 120 de milioane în septembrie 1937. (14)

hitler2
Hitler înconjurat de susţinătorii lui din mediul de afaceri. 

Şantierele navale. În martie 1936, un grup de comercianţi din Bremen au cumpărat un pachet de acţiuni la Deutsche Schiff-und Machinenbau AG Bremen “Deschimag” (German Shipbuilding and Engineering Co.). Tranzacția a fost de 3,6 de milioane de RM. (15)

Transport naval. În septembrie 1936 acţiunile deţinute de stat la compania de transport naval Hamburg-SüdAmerika au fost vândute unui conglomerat din Hamburg. (16) Vânzarea de acţiuni s-a ridicat la 8,2 de milioane RM. (17) La mijlocul anului 1937, compania deținută de stat Norddeutscher Lloyd (North German Lloyd), parte din holdingul public VIAG, (18) și-a vândut restul de acțiuni la compania Hansa Dampf  unui consorțiu din care făceau parte Deutsche Bank & Berliner Handels-Gesellschaft. Tranzacția a avut o valoare de 5 milioane de RM. (19)

Hitler-Review-Army-1936
Hitler, inspectând armata nazistă, 29 august 1936.

Utilitățile publice locale. Guvernul nazist a impus anumite tipuri de restricții și a ridicat obstacole pentru a împiedica municipalitățile să gestioneze și să dețină întreprinderi sau companii de servicii publice. Începând din 1935 firmele municipale au fost supuse taxării (Sweezy, 1941, p. 32). Condițiile administrative și finaciare drastice au devenit din ce în ce mai prohibitive (Marx, 1937, p. 142; Pollock, 1938, p. 145).

Privatizarea utilităților publice locale a început să se facă masiv începând din 1935 (Sweezy 1940, 394). Datele prezentate de studiul lui Sweezy (1941, p. 33) în privința veniturilor obținute din întreprinderile deținute de municipalitate arată că în 1934 veniturile erau de 494 de milioane de RM, crescând de la 481 de milioane în 1933. În 1935 veniturile au scăzut la 456 de milioane, iar declinul a continuat în 1936 până la 360 de milioane. Scăderea veniturilor în 1935 şi 1936 a avut loc în timp ce economia creştea. Astfel, acesta trebuie să fi fost rezultatul reducerii numărului de întreprinderi şi companii locale deţinute de municipalităţi în urma privatizării. (Sweezy, 1941, p. 33).

np-ban01s
Educaţia a fost privatizată, fiind preluată de organizaţiile Tineretului Hitlerist. 

III. Transferul serviciilor publice în mâinile privaţilor

Pe lângă transferul în sectorul privat al firmelor deţinute de stat, guvernul nazist a transferat şi foarte multe servicii publice (unele care fuseseră înfiinţate de multă vreme, altele recent create) unor organizaţii private speciale: ori partidului nazist şi organizaţiilor afiliate lui (20), ori altor organizaţii aşa-zis “independente”, care au fost create précis în acest scop (Nathan, 1944a, p. 321). În acest fel au privatizat naziștii aceste servicii publice. (21: Nathan (1944a, p. 321) arată şi el că educaţia nu a mai rămas un serviciu public gestionat de şcolile de stat, ci a fost transferată Organizaţiei Tineretul Hitlerist.)

Serviciile publice legate de muncă. Die Deutsche Arbeitsfront (Frontul german al muncii) nu era parte din maşinăria statului, ci funcţiona ca organizaţie pe lângă partidul nazist (Guillebaud, 1939, p. 194). (22)

Această organizaţie a fost însărcinată cu asigurarea de servicii publice, care anterior fuseseră gestionate de administraţia publică, cum ar fi supervizarea pregătirii vocaţionale, inspecţiile în fabrici privind starea de sănătate a muncitorilor, şi administrarea anumitor facilităţi. (23)

‘Recomandările sale’ erau obligatorii (Guillebaud, 1939, p. 195). Caliatea de membru, teoretic tot voluntară, era de fapt obligatorie. Amenzile primite de muncitori şi de angajaţi erau atât de mari că deveniseră o sursă consistentă de finanţare a Frontului Muncii.

Potrivit lui Guillebaud (1941, p. 37) veniturile acestei organizaţii în 1937 ajunseseră la 360 de milioane de RM. Nathan (1944b, p. 94) estimează că erau mai mici: 240 de milioane în 1937. În orice caz, asta însemna că Frontul Muncii avea o avere imensă și putere politică uriașă.

THYSSEN STEEL
Hitler împreună cu magnatul industriei metalurgice, Fritz Thyssen.

Serviciile sociale. Asistența publică, aflată în general sub jurisdicția autorităților regionale și locale înainte de 1933, a fost parțial transferată de către guvernul nazist către organizațiile afiliate partidului nazist, în special către Nationalsozialistiche Volkswohlfahrt (National Socialist People’s Welfare Organization–NSV). Cele mai importante activități erau Winterhilfe(ajutorul de iarnă), distribuția de bani și de bunuri către săraci. NSV era finanțată prin taxe uriașe impuse veniturilor muncitorilor angajați, și prin contribuții obligatorii colectate de la țărani, fermieri, angajați și de la clasa de mijloc în general (Guillebaud, 1941, pp. 96). Controlul financiar al operaţiunilor privind “Ajutorul de iarnă” se afla în mâna trezorierului partidului nazist (Pollock, 1938, p. 164), iar caracterul obligatoriu al contribuţiilor era atât de evident că acesteau au fost considerate ca parte a veniturilor şi au fost trecute în bugetul fiscal la surse de finanţare adiţionale (Balogh 1938, 472). Între 1933-1934, NSV a colectat 350 de milioane de mărci, iar între 1936-1937 suma colectată a crescut la 408,3 de milioane de mărci (Pollock, 1938, p. 138; Guillebaud, 1941, pp. 97). Estimările făcute de Nathan (1944b, p. 94) vorbesc de 340 de milioane de mărci în 1934-1935 şi 370 de milioane după 1937. Reichs-Kredit-Gesellschaft (1939, p. 101) estimează 400 de milioane în 1938, potrivit statisticilor oficiale.

Aşa cum a explicat The Banker (1937, p. 171), guvernul german a asigurat ajutorul de iarnă înainte ca naziştii să preia puterea. O comparaţie între cheltuielile făcute cu ajutorul de iarnă de către guvernul din 1931 şi cele făcute de nazişti în 1933 “arată că această organizaţie nouă nu a oferit mai mult pentru ajutorul de iarnă faţă de ce oferise statul înainte… Sub regimul nazist … un aparat uriaş a fost creat pentru a asigura acest ajutor care anterior era gestionat, ca activitate suplimentară, de către organizaţii publice sau private.” (p. 171). Cu alte cuvinte, dacă anterior, înainte de regimul nazist, acest serviciu era asigurat de organizaţii publice şi private, după preluarea puterii de către nazişti, a fost complet privatizat de către guvern şi a fost transferat unei organizaţii a partidului nazist.

Finanţarea serviciului se baza pe o schemă de colectare a contribuţiilor obligatorii şi amenzilor.

Prin urmare, bugetul Reich-ului a fost scutit de a cheltui bani cu acest program de asistenţă socială.

  1. O estimare cantitativă a relevanţei privatizărilor făcute de nazişti

La sfârşitul deceniului 1930 şi la începutul deceniului 1940, lucrări academice menţionau anumite detalii ale operaţiunilor de privatizare (e.g. Poole, 1939; Sweezy, 1941; Lurie, 1947) şi toate au folosit practic o singură sursă de documentare: raportul referitor la situaţia economică a Germaniei din 1936-1937 (Germany’s Economic Situation at the Turn of 1936/37), publicat în engleză în 1937 de către banca germană de stat Reichs-Kredit-Gesellschaft. (24)

Pagina 55 a acestui raport oferă informaţii despre patru reprivatizări: compania de construcţie de nave şi transport maritim, United Steel Trust, Hamburg-South American Shipping Company, şi Commerz –und Privatbank. Informaţiile cuprind date aproximative despre operaţiuni, şi în unele cazuri sumele în mărci.

Aşa cum am menţionat déjà, bugetul Germaniei pentru anul fiscal 1934-1935 a fost singurul despre care detalii au fost publicate (Pollock, 1938, p. 121). După aceea, nici o informaţie despre operaţiunile financiare ale naziştilor nu a mai fost făcută publică.

Odată cu încetarea publicării bugetelor în 1935, Der Deutsche Volkswirt  a devenit sursa primară de informații referitoare la privatizările din Germania.

Pagina editorială a ziarului era considerată organul de propagandă al lui Hjalmar Schacht, (25) care fusese numit șef al Reichsbank de către Adolf Hitler și care în 1934 era și ministru al economiei.

Der Deutsche Volkswirt oferea informații detaliate despre poziția ministerului referitoare la re-privatizări și la modul în care acestea trebuia implementate. (26)

De fapt, două articole publicate de Max Kruk (1936a, 1936b) la sfârșitul anului 1936 ofereau informațiile menționate anterior în Reichs-Kredit-Gesellschaft (1937). Informația din articolul precedent (1936a) oferea o acoperire largă a caracteristicilor financiare ale operațiunilor. Pe lângă asta, mai multe articole și relatări publicate de Der Deutsche Volkswirt în 1937 au oferit informații despre operațiunile de privatizare implementate în timpul acelui an. (27)

Pe baza acestui material, am putut compila informație cantitativă despre multe dintre privatizările implementate la nivelul Reichului după bugetul din 1934-1935 până la sfârșitul lui 1937.

Tabelul 1 prezintă o estimare a veniturilor obținute din privatizare. Această estimare prezintă nivelul minim, din moment ce (1) nici o informație detaliată nu a fost publicată după bugetul din 1934-1935, şi (2) unele operaţiuni e posibil să fi fost implementate dar nu apar menţionate în sursele de documentare menţionate.

Tabel 1:

tabel 1

Estimările prezentate în tabelul 1 arată că între anii fiscali 1934-1935 şi 1937-1938 privatizarea a fost o importantă sursă de venituri pentru trezoreria Germaniei. În această perioadă, veniturile din privatizare au reprezentat aproape 1,4 la sută din totalul veniturilor fiscale.

Cât de importante au fost veniturile din privatizare în deceniul 1930 pentru Germania? Nu e posibil să le comparăm cu cele din alte ţări europene la acea vreme, din moment ce politica de privatizare a Germaniei a fost o excepţie.

Însă, este posibil să comparăm cifrele din Germania de la mijlocul deceniului 1930 cu cifrele din ţările Uniunii Europene (fosta UE a celor 15) de la sfârşitul deceniului 1990.

Pentru această comparaţie, ne vom uita la perioada anilor fiscali 1997-2000. Ar trebui să observăm că în această perioadă de 4 ani au fost obţinute cele mai mari venituri din privatizare în toate cele 15 ţări ale UE, cu excepţia Marii Britanii, unde privatizarea a fost aproape finalizată mijlocul anilor ’90.

Figura 1:

figura 1

Figura 1 arată raportul (venituri din privatizare/venituri fiscale) în toate ţările din EU-15 pentru perioada 1997-2000, precum şi pentru perioada 1934-1937 în Germania. Raportarea este făcută în procente, iar datele brute sunt prezentate în tabelul A-1 din apendice.

După cum se vede, procentele obţiute de Luxemburg, Marea Britanie, Olanda (28), Belgia şi Germania în această perioadă sunt cu mult sub cele ale Germaniei naziste.

În cazul Danemarcei procentul e uşor mai mare, şi alte 9 ţări sunt în mod evident peste Germania nazistă.

În mod interesant, în cazul Germaniei, chiar dacă perioada 1997-2000 a fost una în care a obţinut cele mai mari venituri din privatizare, procentul este de 0,65, ceea ce e mai puţin decât jumătate din procentul Germaniei între 1934-1937. În general, relativa dimensiune a veniturilor din privatizare între 1934-1937 în Germania este mai apropiată de procentul UE-15 între 1997-2000, care e de 1,79 la sută. (29)

În timp ce veniturile obţinute din vânzarea de proprietate publică a serviciilor publice au fost o sursă importantă considerând situaţia financiară a trezoreriei din Germania, din moment ce, aşa cum am explicat mai sus, finanţarea acestor programe era bazată pe colectarea efectiv obligatorie de taxe private şi amenzi.

Tabelul 2 arată dimensiunea relativă a fondurilor administrate privat prin programe legate de muncă și servicii sociale. Într-adevăr, ca procent din veniturile fiscale, cheltuielile pe care trezoreria nu a trebuit să le mai facă au fost chiar relevante.

Tabelul 2:

tabel 2

Importanța fiscală a veniturilor din privatizări pentru Germania anilor 1934-1937 poate fi cu greu negată, în special când sunt comparate cu privatizările moderne cum au fost cele implementate în țările din Uniunea Europeană.

Însă, merită observat că orientarea generală a politicii economice a naziștilor era opusă celei din țările europene de la sfârșitul anilor 1990. În timp ce privatizările din UE au mers în paralel cu politici ale neoliberalismului, privatizările din Germania nazistă au fost implementate într-un cadru limitat al creșterii controlului statului asupra întregii economii prin reglementare și interferențe politice. (nt: acest studiu nu recunoaşte rolul statului în menţinerea societăţii de clasă, nici chiar atunci când își reduce pârghiile de control asupra capitaliştilor prin privatizare. Relevant în acest sens este faptul că în Statele Unite, de exemplu, statul impune fiecărei familii să plătească biruri corporaţiilor, deţinute de clasa bogaţilor, în medie de 6.000 de dolari anual.)

Original Volkswagen Beetle Designer Ferdinand Porsche stands, right, next to Nazi leader Adolf Hitler as he inspec
Hitler admirând Volkswagen “Beetle” alături de designerul modelului.

beetle_small

  1. Interpretări ale privatizării din Germania nazistă în literatura economică de la sfârșitul deceniului 1930 și începutul deceniului 1940

Politica de privatizare a Germaniei a fost discutată la sfârșitul anilor 1930 și la începutul deceniului 1940 în lucrări academice cum ar fi cele ale lui Poole (1939), Guillebaud (1939), Stolper (1940), Sweezy (1941), Merlin (1943), Neumann (1942, 1944), Nathan (1944a), Schweitzer (1946), și Lurie (1947).

Multe dintre aceste lucrări analizează aceste chestiuni în cadrul disputei dintre două poziţii (Schweitzer, 1946, pp. 99-100) care susţinuseră anterior că proprietatea privată şi drepturile de proprietate au fost neatinse de nazişti, sau că, dimpotrivă, naziştii au distrus aceste drepturi.

Pe de o parte, creşterea intensă a reglementărilor pe piaţă, care a restricţionat libertatea economică, sugerează că drepturile inerente proprietăţii private ar fi fost distruse.

Drept urmare, privatizarea nu ar fi avut nici o consecinţă practică din moment ce statul şi-a asumat controlul deplin al sistemului economic (vezi Stolper, 1940, p. 207). Pe de altă parte, activităţile organizaţiilor private de afaceri şi faptul că marile afaceri aveau putere şi influenţă sunt argumente pentru a susţine că naziștii au promovat proprietatea privată.

Privatizarea, în această analiză, a avut scopul de a promova interesele sectoarelor de afaceri care susţineau regimul nazist, precum şi interesele elitelor naziste (vezi Sweezy, 1941, pp. 27-28; Merlin, 1943, p. 207; Neumann, 1944, p. 298).

Guillebaud (1939, p. 55) insistă că regimul nazist dorea să lase afacerile să fie gestionate privat iar riscul asumat de afaceri în sfera întreprinderilor private să fie supus direcţiei generale a guvernului.

Astfel, “Statul, de fapt, s-a derogat de multe dintre atribuţiile sale în participarea directă în industrie… Dar în acelaşi timp, controlul statului, reglementările şi interferenţa în susţinerea afacerilor economice a fost extins enorm.”

Guillebaud (1939, p. 219) simţea că statul nazist se opunea managementului de stat, că vedea ca pe “o dogmă crucială a Partidului ca ordinea economică să fie bazată pe iniţiativa privată şi pe afaceri (în sensul proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie şi a asumării de riscuri) deşi aceasta trebuia să fie ghidată şi controlată de stat.” Analiza lui Guillebaud consideră că acesta era raționamentul fundamental al politicii de privatizare în Germania nazistă.

Poate o lucrare mai sugestivă asupra privatizării în Germania nazistă a fost cea a lui Maxine Sweezy (1941), ”Structura Economiei Naziste” (The Structure of the Nazi Economy). Pe de o parte, Sweezy subscrie la ideea că privatizarea făcută de naziști a fost o politică aplicată “în schimbul sprijinului primit de la mediul de afaceri” (Sweezy, 1941, p. 27). În analiza lui Sweezy, naziștii i-au răsplătit pe industriașii care au sprijinit ascensiunea lui Hitler la putere și i-au susținut și politicile economice “întorcând în mâinile capitaliștilor privați o serie de monopoluri deținute anterior sau controlate de către stat” (p. 27).

Această politică a implicat un program pe scară uriașă prin care “guvernul a transferat proprietatea în mâinile privaților” (p. 28).

Pe de altă parte, pentru a explica privatizarea făcută de naziști, Sweezy vine cu o ipoteză interesantă care e consistentă cu designul macroeconomic al politicii economice a naziștilor. Ea susţine că unul dintre principalele obiective ale politicii de privatizare a fost să stimuleze economisirea, din moment ce o economie de război necesita un nivel scăzut de consum. (30)

Nivelurile înalte de economisire erau gândite ca depinzând de inegalitatea veniturilor, care era mărită de inegalitatea averilor.

Acest nivel, potrivit lui Sweezy “a fost asigurat prin ‘reprivatizare’…. Importanţa practică a transferului de întreprinderi guvernamentale în mâini private a fost că clasa capitalistă a continuat să servească drept canal de acumulare de venituri.” (Sweezy, 1941, p. 28).

Hitler-Hugo-Boss
Dictatorul nazist şi Hugo Boss, care a creat design-ul uniformelor naziste.

Nazi-Uniforms-Hugo-Boss1

ss-hugo-boss

Consistentă cu abordarea lui Sweezy’, analiza lui Merlin (1943, p. 207) spune că partidul nazist căuta nu doar să obţină sprijinul mediului de afaceri, ci şi să obţină un control crescut asupra economiei.

În acest fel, privatizarea a fost văzută ca un instrument în mâinile partidului nazist de “a facilita acumularea de averi private şi de imperii industriale de către cei mai faimoşi nazişti şi colaboratori ai lor.” Asta ar fi intensificat centralizarea afacerilor economice şi ale guvernului în mâinile unui grup restrâns pe care Merlin l-a numit “elita nazistă.” (p. 207).

Analize anterioare ale privatizărilor făcute de nazişti în mod explicit au declarat că privatizarea din Germania din deceniul 1930 avea scopul de a aduce beneficii celor mai bogate segmente din societate şi de a mări dominaţia lor economică, pentru ca naziştii să poată obţine sprijinul din partea lor.

Această interpretare reflecta ideea predominantă că marii industriaşi au susţinut cu vehemenţă partidul nazist şi ascensiunea lui Hitler la putere.

Următorul capitol analizează aceste chestiuni.

Până acum, indiferent de interpretările specifice, este clar că o politică susţinută de privatizare masivă a fost aplicată în Germania la mijlocul deceniului 1930 şi că analiştii şi cercetătorii din acea vreme au recunoscut importanța acesteia. Chiar și organizațiile internaționale, cum ar fi Liga Națiunilor, au luat notă de ea (31) iar interesele internaționale au fost reflectate în schimbarea produsă în limba engleză: la mijlocul deceniului 1930, termenul din germană Reprivatisierung’ și conceptul asociat lui, au fost importate în limba engleză ca ‘reprivatization’, reprivatizare. (Bel, 2006).

 gestapo_headquarters

  1. Analiza obiectivelor privatizărilor implementate de naziști

Literatura contemporană economică a arătat multitudinea de obiective care erau urmărite de politicile de privatizare (Vickers and Yarrow, 1988, 1991). Analiza privatizării de obicei identifică trei tipuri de obiective în recentele procese de privatizare: (1) motivații ideologice; (2) motivații politice; (3) motivații economice.

VI.a.Motivațiile ideologice: A folosit Germania nazistă privatizarea pentru a schimba modul în care societatea era organizată? Privatizarea nu a fost inclusă nici în programul electoral al partidului nazist, nici în revizuirile successive ale programului economic și social care fusese aprobat în 1920 de către partidul nazist. (32) De fapt, dintre cele 25 de puncte ale programului, punctele 13 și 14 includ propuneri de naționalizare a trusturilor, afacerilor și băncilor (Stolper, 1940, p. 232; Barkai, 1990, p. 23).

Propunerile de naţionalizare au fost repetate obsesiv şi în manifestele electorale ale naziştilor. Astfel, privatizarea firmelor deţinute de stat a fost contrară programului electoral economic al naziştilor.

Politica nazistă a fost puternic dependentă de deciziile luate de Hitler.

Hitler nu a făcut nici un comentariu specific despre naţionalizare sau de-naţionalizare în Mein Kampf.

Chiar dacă Hitler s-a declarat oponentul liberalismului şi economiei de piaţă (Overy, 1994, p. 1), în nici un caz el nu poate fi considerat un simpatizant al socialismului economic sau al naţionalizării firmelor private (Heiden, 1944, p. 642).

Regimul nazist respingea liberalismul, şi era puternic împotriva liberei competiţii şi a reglării economiei prin mecanisme de piaţă (Barkai, 1990, p. 10). Totuşi, Hitler era un Darwinist-social, şi era împotriva negării proprietăţii private şi a competiţiei (Turner, 1985a, p. 71; Hayes, 1987, p. 71).

Soluţia lui Hitler a fost să combine autonomia şi un rol mare al iniţiativei private şi drepturilor de proprietate în interiorul firmelor cu supunerea totală a drepturilor de proprietate în afara firmelor private şi încredinţarea lor controlului Statului.

Aşa cum Nathan a arătat (1944a, p. 5) “A fost un sistem totalitar de control guvernamental în cadrul proprietăţii private şi a profitului privat. A menţinut întreprinderile sub controlul privaţilor şi a asigurat stimulente de profit ca prime pentru managementul eficient. Dar libertatea tradiţională a afaceristului era restrânsă.” Cu alte cuvinte, exista inițiativă privată în procesul de producție, dar inițiativa privată nu era permisă în distribuirea produselor. Proprietarii puteau acționa liber în interiorul firmelor lor, dar trebuia să respecte restricțiile pe piață.

În urma acestei combinații între proprietatea privată din interiorul firmelor și controlul statului în afara lor, întrebarea fundamentală era dacă Hitler era împotriva proprietății private per se sau era ideologic favorabil privatizării. Asupra acestei chestiuni, este interesant de observat ce spunea în două interviuri din mai și iunie 1931, în care Hitler a explicat care sunt scopurile sale și ce planuri avea. Interviurile au fost acordate lui Richard Breiting, care era editorul Leipziger Neueste Nachrichten,  sub condiția de confidențialitate (Calic, 1971, p. 11).

În privinţa poziţiei sale referitoare la proprietatea privată, Hitler a susţinut: “Vreau ca toţi să păstreze ce au câştigat cu condiţia  respectării principiului că binele comunităţii e prioritar binelui individului. Dar statul ar trebui să păstreze controlul; fiecare proprietar ar trebui să se simtă un agent al Statului …. Al Treilea Reich va menţine întotdeauna dreptul proprietarilor de a controla  mijloacele de producţie.” (Calic, 1971, p. 32-33).

Un alt indiciu referitor la poziţia lui Hitler asupra proprietăţii de stat asupra mijloacelor de producţie poate fi găsit în Rauschning (33) (1940, pp. 192-3), care relatează următorul răspuns pe care Hitler l-a dat când a fost întrebat despre socializare: “De ce mă bateţi la cap cu asemenea chestiuni minore când eu am chestiuni mult mai importante care mă preocupă, cum ar fi oamenii?. . . De ce trebuie să ne batem capul să socializăm băncile şi fabricile? Vom socializa fiinţele umane.”

Se pare că nici partidul nazist, nici Hitler nu aveau vreo devoţiune ideologică faţă de proprietatea privată. (34) În lucrarea lor teoretică asupra relaţiei dintre politicieni şi firme, Shleifer și Vishny (1994, p. 1,015) insistă că guvernele anti-piață sunt de acord cu privatizările, atâta timp cât pot menține controlul asupra firmelor prin anumite reglementări. Privatizările făcute de naziști la mijlocul deceniului 1930 sunt consistente cu propunerea 15 a lui Shleifer și Vishny (1994, p. 1,021). Așa cum arată Temin (1991), proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie era folositoare pentru nazişti. Astfel, probabil motivaţiile ideologice nu au jucat un rol major în raţionamentele privatizărilor făcute de nazişti.

VI.b. Motivaţiile politice.

A folosit Germania nazistă privatizarea ca instrument pentru a obţine sprijin politic? Ideea că industriaşii i-au sprijinit masiv pe nazişti să acceadă la putere este acceptată de aproape toată lumea care a scris despre ascensiunea lui Hitler la putere. Această poziţie nu e unanim împărtăşită (vezi Drucker, 1939, pp. 130-131; Lochner, 1954). Ca urmare a cercetărilor mai recente făcute de Turner (mai ales, Turner 1985b) în general este acceptat că Hitler a obţinut sprijin masiv din partea industriaşilor când ascensiunea sa la putere a devenit inevitabilă, adică începând de la jumătatea anului 1932 (Barkai, 1990, p.10).

hitler4
Hitler şi Preşedintele von Hindenburg, 1933.

nazi-hitler-in-car

Fapt e că naziştii au ajuns la putere având sprijin parlamentar limitat (35) şi că s-au confruntat cu mari dificultăţi în a stabili alianţe politice. În plus, prioritatea lor era şomajul şi asta necesita cooperarea din partea mediului de afaceri (Overy, 1982, p. 40). Aşa cum subliniază Barkai (1990, p. 114) Hitler nu a dorit să sperie economia. Prin urmare, noul regim s-a chinuit foarte mult să alunge lipsa de încredere a afaceriştilor (Hayes, 1987, p. 33).

Odată ce naziştii au ajuns la putere, nu a durat mult până când guvernul a exprimat public o altă poziţie, de data asta, împotriva naţionalizărilor.

Pe 12 februarie 1933, Dl Bang, un important consilier în echipa secretarului de stat al economiei, Alfred Hugenberg, a declarat public că “politica de naționalizare din ultimii ani va fi stopată. Întreprinderile deținute de stat vor fi transformate din nou în firme private.” (36)

Merită menționat că Hugenberg nu era membru al partidului nazist. De fapt, cei mai mulți din primul guvern al lui Hitler nu făceau parte din partidul nazist.

Într-adevăr, aceștia erau reprezentanți ai partidelor tradiționale de dreapta (anterior acestea au fost suprimate în iulie 1933) și aveau legături extrem de strânse cu industriașii germani.

Fără îndoială, exemplul paradigmatic al non-naziștilor care elaborau politicile și care aveau legături cu afaceriștii a fost Hjalmar Schacht, șeful Reichsbank și ministrul economiei.

Schacht era considerat ‘fuhrerul economiei’ (37) în primele guverne ale lui Hitler.

Schacht
Hitler alături de Hjalmar Schacht.

Comentând despre propria sa poziție în guvern, Schacht (1949, p. 78) a reamintit că “în interiorul partidului există o puternică mișcare de a aduce din ce în ce mai multe industrii în mâinile statului …. Companiile de asigurări private în special erau conștiente de această amenințare și m-au abordat pentru a le acorda asigurările lui Hitler (că nu au de ce să se teamă) în această chestiune…. Și în această privință intervenția mea a fost un succes.” Este clar că puterea lui Schacht se baza pe garanția dată de Hitler marilor afaceri că va promova politici care să le fie favorabile și că guvernul său va susține interesele marilor afaceri.

Este probabil că privatizarea – ca politică favorabilă proprietății private – era folosită ca instrument pentru întărirea alianței dintre guvernul nazist și industriași.

Guvernul căuta să câștige sprijin pentru politicile sale din partea marilor industriași, chiar dacă cei mai mulți industriași erau reținuți în a acorda sprijin fățiș partidului înainte ca acesta să preia puterea.

Politicile implementate de sectorul financiar oferă dovezi ale folosirii privatizării ca instrument de consolidare a sprijinului politic. Câțiva oficiali radicali ai partidului nazist au apărut în fața comitetului de investigare a băncilor, care analiza reorganizarea sectorului bancar, și au propus naționalizarea  întregului sistem bancar în conformitate cu promisiunile și programul electoral prezentate de partidul nazist.

Pe de altă parte, oficialii finanțiști din eșalonul de la vârful guvernului nazist s-au alăturat reprezentanților băncilor private și au propus întărirea reglementărilor pentru sistemul bancar cu condiția ca ele să rămână private.

Ipoteza unei alianțe între conducerea nazistă și grupurile financiare private de a ocupa poziții guvernamentale pentru a salva sistemul de proprietate privată a fost subliniată de Feldman(2004, p. 21).

În cele din urmă, comisia de investigare a băncilor a recomandat întărirea monitorizării publice și a controlului asupra sectorului bancar privat și introducerea de noi restricții asupra înființării de instituții de credit și în ce privește exercitarea profesiei de bancher (Lurie, 1947, p. 62). Aceste recomandări au fost implementate prin legea băncilor germane din 1934, care a permis guvernului să exercite control strâns asupra băncilor private.

HIC3
Magnatul din industria metalurgică, Fritz Thyssen, ţinând un discurs în faţa clubului industriaşilor imediat după cel al lui Hitler. Hermann Göring stă între Thyssen şi Hitler.

Reglementarea sistemului bancar a părut regimului o alternativă sigură și economic solidă față de propunerile făcute de radicalii din partid care cereau naționalizarea băncilor pentru controlarea finanțelor  (James, 1995, p. 291).
La urma urmei, fiind consistentă cu analizele teoretice ale lui Shleifer și Vishny (1994), reprivatizarea marilor bănci comerciale (Deutsche Bank, Commerz-Bank, și Dresdner-Bank) a fost implementată în cadrul noilor reglementări.

Alianța dintre interesele financiare și eșalonul din conducerea guvernului a determinat implementarea reprivatizării cu prioritate a băncilor controlate de stat.Adolf Hitler Braunhaus (1)

Reprivatizarea United Steel Works, care l-a adus pe Fritz Thyssen în poziția de conducere a trustului, este un exemplu al modului în care privatizarea a fost folosită pentru a consolida susținerea politică pentru partidul nazist. Merită amintit că Thyssen a fost unul dintre cei doi mari industriași care a sprijinit partidul nazist înainte ca acesta să devină dominant pe scena politică.  O altă privatizare care poate fi legată de această politică este vânzarea acțiunilor deținute de stat la Hamburg-SüdAmerika unui conglometat din Hamburg în septembrie 1936, când proprietarii de nave din Hamburg au intrat în masă în partidul nazist, ca grup. (38)

În cele din urmă, este clar că privatizarea serviciilor publice cum ar fi cele sociale aveau și ele obiective politice.  Câteva organizații naziste au fost însărcinate să se ocupe de asigurarea acestor servicii. Asta fără îndoială a consolidat sprijinul pentru partidul nazist în rândurile celor care beneficiau de acele servicii.

În plus, cei din partidul nazist puteau folosi de acum resurse uriașe la care aveau acces prin aceste programe pentru a subjuga politic și pentru a corupe. (39)

tumblr_m9msaqZA0P1rsde4yo1_500

Motivaţii economice. A folosit Germania nazistă privatizarea pentru a-și promova politica economică? În termeni generali, principalele caracteristici ale politicii economice erau (1) creșterea intervenției fiscale a guvernului în economia germană prin programe ambițioase care presupuneau cheltuieli publice uriașe, și (2) o economie strâns reglementată, prin mai multe restricții și control al piețelor. Primul șoc al cheltuielilor publice a avut loc odată cu lucrările publice – în special construirea de autostrăzi – al căror scop era să combată șomajul uriaș. Imediat cum aceste proiecte au fost implementate, cheltuielile cu înarmarea au început să crească. Potrivit The Banker (1937, p. 114), creșterea cheltuielilor după 1933-1934 s-a datorat în special programelor de înarmare. Acestea au fost principalele politici care explică evoluția cheltuielilor publice în Germania nazistă.

Încă din aprilie 1934, The Economist relata că cheltuielile militare forțau ministerul de finanțe să caute noi resurse de finanţare. La acea vreme, “acțiunile statului la compania de căi ferate au fost vândute pentru 224 de milioane de RM. Proprietatea Reichului, care acum urmează să fie ‘lichidată’ pentru a obține 300 de miliane de RM, nu a fost încă identificată.” (40)

Așa cum am menționat anterior, 1934-1935 a fost ultimul an fiscal pentru care informații oficiale detaliate legate de buget au fost publicate. Cu toate acestea, anumite informații financiare erau publicate uneori de diverse publicații. Punând cap la cap aceste informații, The Banker (1937, p. 113) a publicat date legate de cheltuieli, inclusiv propriile lor calcule pentru anii 1935-1936 și 1936-1937 bazate pe cifre oficiale. Coloana (1) din Tabelul 3 arată care erau aceste estimări. Coloana (2) arată datele referitoare la veniturile financiare pentru acești ani fiscali.

Coloana (3) arată venitul național pentru perioada de vârf a anului fiscal.

Tabel 3:

tabel 3

Tabelul 3 arată că creșterea cheltuielilor publice a dus la reducerea bruscă a abilității veniturilor fiscale de a acoperi cheltuielile. Deficitul public ca procent din venitul naţional a crescut excepţional, punând trezoreria germană sub o presiune imensă. Nathan (1944b, p. 41- ff) a făcut distincţie între trei perioade diferite în politica financiară pre-război a naziştilor: (1) Perioada finaciară pe termen scurt, 1933-1935; (2) perioada de “consolidare a datoriei”, 1935-1938; şi (3) perioada de maximă mobilizare. Una dintre cele două căi de consolidare a datoriei, una transforma datoria pe termen scurt în datorie pe termen lung.

A doua cale avea în vedere obţinerea de resurse adiţionale  din, de exemplu,  vânzarea de acţiuni deţinute la întreprinderile de stat. Într-adevăr, în a doua perioadă despre care vorbeşte Nathan (1935-38) au avut loc cele mai numeroase vânzări de acţiuni ale întrepriderilor de stat.

The Banker a făcut conexiuni explicite între creşterea constrângerilor financiare şi vânzarea de acţiuni deţinute de guvern. De exemplu, când a remarcat că în anul fiscal 1935-1936 solicitările făcute trezoreriei au crescut rapid din cauza cheltuielilor imense cu programele de înarmare, The Banker (1937, p. 112) a scris că “aproximativ 500 de milioane de mărci au fost obţinute din contribuţiile de la asigurările de şomaj, din donaţii mai mult sau mai puţin forţate, şi din vânzarea acţiunilor deţinute de guvern” (p. 112). În acelaşi număr (1937, p. 131) este relatat: “Acum, când controlul asupra băncilor este complet şi final, guvernul nu mai este interesat să deţină acţiuni la bănci. Preţurile din ce în ce mai mari au permis guvernului să vândă multe acţiuni de la Commerzbank iar Golddiskontbank a vândut o parte din acţiunile pe care le deţinea la Deutsche Bank.”

Externalizarea serviciilor publice către organizaţiile naziste arată o relaţie similară între constrângerile financiare şi creşterea de venituri din privatizare. Nathan (1944a, p. 322) observă că toate aceste organizaţii au obţinut cele mai multe venituri din contribuţii speciale, colectări de amenzi şi contribuţii etc care nu erau cuprinse în bugetele publice.

Într-adevăr, “ele reprezentau o sursă importantă de venituri publice din moment ce scăpau guvernul de cheltuieli pe care altfel le-ar fi putut face cu greutate.” Fără îndoială, asta era în conformitate cu politica fiscală a naziştilor, din moment ce “fără veniturile din aceste surse neobişnuite, nivelul total de îndatorare publică care ar fi fost necesar ar fi fost considerabil mai mare – o evoluţie pe care guvernul era desigur interesat să o evite.” (1944a, p. 331).

Politica economică nazistă a implicat o creştere bruscă a cheltuielilor publice. Intensitatea acestei creşteri este unică printre ţările occidentale capitaliste în perioada dinaintea războiului.

Consistentă cu asta, politica fiscală a fost supusă unor restricţii şi metode excepţionale au fost create pentru a obţine resurse. De fapt, Schacht a fost considerat mai mult un tehnician finanțist decât un economist (Thyssen, 1941, p. 138). Privatizarea a fost una dintre metodele excepționale folosite.

În folositoarea sa analiză panoramică asupra proceselor de privatizare, Yarrow (1999) observă că prioritatea răspândită și generală era acordată obiectivelor financiare în interiorul acestui cadru de obiective multiple care coexistau.

Privatizările făcute de nazişti la mijlocul deceniului 1930 a fost similară cu experiențele moderne în sensul că obiectivele financiare au jucat un rol central în implementarea lor.

VII. Concluzii

Deși literatura modernă economică de obicei ignoră acest fapt, guvernul nazist din Germania deceniului 1930 a implementat o politică de privatizare în masă. Guvernul a vândut proprietatea publică pe care o deținea în câteva firme ale statului din mai multe sectoare. În plus, asigurarea unor servicii publice care anterior fusese sarcina sectorului public a fost transferată sectorului privat, în special organizațiilor partidului nazist. Motivațiile ideologice nu explică privatizările făcute de nazişti. Însă motivațiile politice au fost determinante.

Guvernul nazist a folosit privatizarea ca pe un instrument de a-și îmbunătăți relația cu marii industrași și de obține un sprijin și mai mare din rândul acestui segment pentru politicile sale.

Privatizarea a fost probabil folosită și pentru a consolida sprijinul politic și mai mare pentru partid.

În final, motivațiile financiare au jucat un rol central în privatizările făcute de naziști. Veniturile din privatizare obținute între 1934-1937 au o importanţă fiscală: nu mai puțin de 1,37 la sută din totalul veniturilor obținute din vânzarea de acțiuni deținute în firmele publice.

Mai mult, guvernul a evitat să includă o mare parte a cheltuielilor în buget folosind metode externe de a finanța serviciile publice, prin externalizarea acestor servicii către organizațiile naziste.

Politica economică nazistă de la mijlocul deceniului 30 a mers împotriva curentului din acel moment în mai multe privințe. Creșterea uriașă a programelor de cheltuieli publice a fost unică, la fel cum a fost și creșterea programelor de înarmare, și împreună ele au impus contrângeri importante bugetului. Politici excepționale au fost implementate pentru a finanța aceste cheltuieli excepționale, iar privatizarea a fost una dintre ele. Germania nazistă a privatizat sistematic și a fost singura țară care a făcut așa ceva în avea perioadă. Asta a făcut ca politica nazistă să meargă împotriva curentului, care s-a menţinut puternic împotriva privatizării proprietății de stat sau a serviciilor publice până spre ultimul sfert al secolului 20 .

FordTraitor
Henry Ford a fost primul care a primit cea mai înaltă distincţie oferită de Hitler susţinătorilor celui de-al treilea Reich din alte ţări.

Cuvinte cheie: privatizare, întreprinderi pubice, economia nazistă, Germania

JEL Codes: G38, L32, L33, N44 de Germà Bel*

Universitat de Barcelona şi ppre-IREA

“Această cercetare a fost finanţată cu ajutor de la Fundación Rafael del Pino, şi din partea ministerului de ştiinţe şi tehnologie din Spania, în cadrul proiectului BEC2003-01679. O mare partea a acestui studiu a fost realizată în timpul unei burse de care am beneficiat la Universitatea Harvard. Versiuni anterioare au fost prezentate la Georgetown University. Comentariile şi sugestiile din partea Xavier Coller, Jost Dülffer şi Luis Quiroga şi din partea unui cercetător care doreşte să rămână anonim mi-au fost de ajutor. Eventualele erori sunt responsabilitatea mea.”

În engleză, aici: http://www.ub.edu/graap/nazi.pdf

hitlerandIBMworkingtogether
Adolf Hitler şi fondatorul IBM, Thomas J. Watson, captură din documentarul “Corporaţia”.

NOTE DE SUBSOL 

(1) Alte studii mai puțin academice din această perioadă au analizat și ele privatizarea din Germania nazistă [vezi Reimann (1939) and Heiden (1944)].

(2) O chestiune care apare obsesiv în literatura despre politica economică nazistă se referă la motivul pentru care naziștii au evitat să implementeze o politică de masă de naționalizare a firmelor private [vezi Buchheim și Scherner (2005) pentru un exemplu mai recent]. Într-adevăr, această chestiune este interesantă din moment ce programul oficial economic al naziștilor și promisiunile lor electorale repetau obsesiv această chestiune. Însă, acest motiv nu e chestiunea centrală a acestui studiu. Merită menționat că prin respingerea masivă a naționalizărilor, guvernul nazist s-a alăturat curentului dominant în țările occidentale, care erau înclinate în timpul deceniului 1930 spre intervenție prin reglementare și politici fiscale. Așa cum explică Megginson (2005, p. 10), naționalizarea firmelor private nu a mai fost o politică majoră a țărilor capitaliste occidentale din momentul în care marea depresie a luat sfârșit.

(3) Alegerea acestei perioade este foarte folositoare și pentru că ne permite să evităm confuzia între procesul de privatizare și arianizare. Așa cum explică James (2001, p. 38-51), după 1936-1937 a existat o intensificare a procesului de arienizare, prin ceea ce era numit “politica de arienizare dusă de stat.” Multe dintre afacerile deţinute de evrei au supravieţuit până în 1938. Apogeul împotriva evreilor a fost atins în noiembrie 1938, odată cu pogromul din 9 noiembrie, cunoscut ca pogromul din noiembrie, Reichskristallnacht. Pe lângă asta, analizarea privatizărilor făcute de nazişti până în 1937 evită confuzia cu procesul de afaceri implementat după anexarea succesivă a unor teritorii, începând cu Austria în 1938.

(4) După primul război mondial, Reichsbahn a fost reorganizată ca instituţie independentă şi capitalul ei a fost oficial deconectat de proprietatea Reich-ului (Wengenroth, 2000, p. 111). În cadrul acestui context, au fost emise acţiuni comune şi de control. Acţiunile comune însemnau că Reich-ul deţinea direct proprietatea, şi cele mai bune acţiuni au fost alocate inițial Reichului. Guvernul putea să vândă aceste acțiuni preferențial (Macmahon and Dittmar, 1940, pp. 35-38).

(5) The Economist, April 7, 1934 [118 (4728), p. 763]. Pe lângă vânzarea Căilor Ferate germane, The Economist a menționat și o altă vânzare de proprietate publică: “Proprietatea Reichului, care urmează să fie “lichidată” în valoare de 300 de milioane de RM nu este identificată.”

(6) The Economist, martie 28, 1936 [122 (4831), p. 701].

(7) Külhmann (1934, pp. 391-392) explică această reorganizare în detaliu.

(8) Kruk (1936a, p. 319) and Reich-Kredit-Gesellschaft (1937, p. 55)

(9) Der Deutsche Volkswirt, July 9, 1937 [11 (41), pp. 2020-21].

(10) Nivelul de control exercitat de către stat în marile bănci comerciale prin deținerea proprietății publice este deschis discuției. Cel mai probabil interferența statului prin deținerea proprietății publice varia potrivit relevanței mizei acelei proprietăți. Pe când ingerința în Deutsche Bank era relativ scăzută [Feldman (1995, p. 272), James (2004, p. 45-49)], ingerința în Dresdner Bank a fost intensă [James (2001, p. 16), Feldman (2004, p. 23)]. În orice caz, reforma reglementărilor bancare care a început cu legea băncilor germane din 1934 a permis guvernului să exercite un control strâns asupra băncilor private. Dessauer (1935) oferă o explicație exhaustivă a legii băncilor germane din 1934; Nathan (1944b) adaugă informații legate de modificările legislative ulterioare.

(11) Baumgarten (1937, pp. 826-827). Alte acțiuni relevante deținute de stat în bănci erau 70 la sută din Allgemeine Deutsche Kreditantstalt, și 66,6 la sută din Norddeutsche Kreditbank(Sweezy, 1941, p. 31). Russell (1935, p. 204-208) oferă o analiză detaliată a relațiilor de proprietate între Reich și băncile comerciale.

(12) Kruk (1936a, p. 319), The Economist, April 3, 1937 [127 (4884), p. 16], Reichs-Kredit-Gesellschaft (1937, p. 55), League of Nations (1937, p. 77), Liga Națiunilor (1938, p. 92).

(13) Baumgarten (1937, pp. 826-7)], The Economist, April 3, 1937 [127 (4884), p. 16], League of Nations (1938, p. 92).

(14) Baumgarten (1937, pp. 826-7), League of Nations (1938, p. 92), Reimann (1939, p. 181), Barkai (1990, p. 216).

(15) Kruk (1936a, p. 319) and Reichs-Kredit-Gesellschaft (1937, p. 55).

(16) Proprietarii de șantiere navale din Hamburg s-au alăturat partidului nazist ca grup. Șeful celui mai vechi concern din Hamburg i-a explicat lui Lochner (1954, p. 220-221) că decizia proprietarilor de nave din Hamburg să intre în partidul nazist nu a fost luată din convingere ideologică, ci pentru a evita ingerinţele din partea partidului nazist în afacerile lor.

(17) Kruk (1936a, p. 319) and Reichs-Kredit-Gesellschaft (1937, p. 55).

(18) The Vereinigte Industrie Unternehmungen A. G. of Berlin (VIAG) era un concern prin care guvernul german controla proprietatea pe care o deţinea în operaţiunile de afaceri bancare şi industriale. Aceste operaţiuni se refereau la Reichs-Kredit-Gesellschaft, din considerente electorale care au făcut ca guvernul Germaniei să fie al doilea producător de electricitate din Germania; the Vereinigte Aluminium-Werke, unul dintre cei mai mari producători de aluminiu din lume; şi alte conglomerate care produceau biciclete, arme, nitrogen, nave etc. Potrivit lui The Economist [June 16 1934, 118(4738), p. 1308], în contrast cu operaţiunile de afaceri ale guvernului german din alte părţi, subsidiarele VIAG nu erau administrate strict comercial, şi cele mai multe dintre companii întotdeauna făceau profit.

(19) Der Deutsche Volkswirt, July 9, 1937 [11 (41), p. 2021].

(20) Pollock (1938, p. 43-68) oferă o analiză exhaustivă a caracteristicilor organizatorice ale holdingurilor deţinute de organizaţiile partidului nazist.

(21) Nathan (1944a, p. 321) arată şi el că educaţia nu a mai rămas un serviciu public gestionat de şcolile de stat, ci a fost transferată Organizaţiei Tineretul Hitlerist.

hitler_youth

(22) Völtzer (135, pp. 4-6) oferă o analiză detaliată a configurării legale a Frontului Muncii german.

(23) Asigura şi servicii noi, cum ar fi programe de relaxare “Putere prin bucurie” (Strength through Joy (Kraft durch Freude).

(24) Împreună cu raportul asupra Reichs-Kredit-Gesellschaft (1937), Sweezy (1941, p. 32) a folosit şi raportul întocmit de Liga Naţiunilor din 1938 “Bani şi Bănci” (Money and Banking 1938), care a oferit unele informaţii adiţionale despre reprivatizarea băncilor. La fel ca în cazul informaţiilor publicate de Reichs-Kredit-Gesellschaft (1937), informaţiile oferite de Liga Naţiunilor de obicei foloseau ca sursă de documentare ştirile şi analizele publicate de Der Deutsche Volkswirt.

(25) The Economist, April 18, 1936 [123 (4834), p. 127]

(26) Vezi, de exemplu, pagina editorială a Der Deutsche Volkswirt, April 9, 1936 [10 (28), p. 1315].

(27) De exemplu, Der Deutsche Volkswirt, July 9, 1937 [11 (41), pp. 2020-21] şi Baumgarten (1937).

(28) În cazul Olandei, privatizări masive au avut loc în 1996. Astfel, considerând o perioadă mai mare decât cea cuprinsă între anii 1997-2000 ar duce la creşterea procentului în cazul Olandei. Nu e cazul cu celelalte ţări din figura 1. Aşa cum am menţionat déjà, procentul referitor la Marea Britanie nu este comparabil.

(29) Lăsând deoparte Marea Britanie, procentul EU-14 ar fi de 2,05 la sută.

(30) De fapt, consumul privat în termeni de venit național a scăzut de la 83 la sută în 1932 la 59  la sută în 1938 [Overy, 1982, p. 34].

(31) Astfel, raportul pe anul 1937-1938 al Ligii Naţiunilor referitor la bănci şi finanţe comenta că “Procesul cunoscut ca ‘reprivatizare’ a marilor bănci din Berlin prin cumpărarea de către persoane private a acțiunilor deținute de stat în corporațiile publice de la reconstrucția care a urmat crizei din 1931 a ajuns la sfârșit în 1937.” [League of Nations, 1938, p. 92]

(32) Potrivit lui Stolper (1940, p. 231), “acest program a rămas fundamentul spiritual al mișcării. Este predat în fiecare școală, toate manualele se referă la el și toate organizațiile de partid. Constituie, împreună cu Mein Kampf  scrisă de Hitler, forța conducătoare a conceptului intelectual al partidului”.

(33) Hermann Rauschning a fost preşedintele nazist al senatului Danzig între 1933-1934. Ulterior a fost expulzat din partidul nazist.

(34) De fapt, naziștii au folosit naționalizarea când au considerat că le e favorabilă. Este cunoscut cazul naționalizării a două companii aeriene, firmele Arado și Junkers [Homze (1976, p. 192-3)]. Mai puțin cunoscută este naționalizarea, pentru a fi incorporată în Calea Ferată a Reichului, a căilor ferate private Lübeck-Büchener şi Brunswick Landes [The Economist, November 20, 1937, 129 (4917), p. 369].

(35) Grupul parlamentar al naziştilor a câştigat 196 din 584 de mandate (33,6 la sută) când Hitler a fost numit cancelar în ianuarie 1933. În alegerile din martie 1933 partidul nazist a obținut 288 de mandate din 647 (44,5 la sută). Datele despre reprezentarea parlamentară pot fi găsite în Lochner (1954, p. 23).

(36) Le Temps, 12 February 1933, p. 2.

(37) Puterea lui Schacht era déjà la apogeu când în discursurile sale publice din 1935 a început să apere principiile capitalismului: în Königsberg în August (The Economist, August 24 1935, 121 (4800), p. 366) și în fața Academiei pentru Legea germană în decembrie (The Economist, December 7 1935, 121 (4815), p. 1124). Perioada de maximă putere a lui Schacht a coincis cu perioada în care cele mai multe privatizări au fost implementate. Influența lui a început să decadă în 1937, și a dispărut când Hermann Göring a preluat controlul asupra politicii economice. Schweitzer (1964, p. 610) a făcut o cronologie detaliată a ascensiunii și decăderii lui Schacht. Când demisia sa a fost anunțată oficial în noiembrie 1937, procesul de reprivatizare era déjà finalizat.

(38) Biais și Perotti (2002) analizează folosirea privatizării pentru a obține beneficii politice, într-un anumit cadru în care pentru a obține sprijin politic, guvernele alegeau între privatizare și redistribuție fiscală. Politica macroeconomică a naziștilor a însemnat o creștere bruscă a taxării, deci nu le rămăsese prea mult spațiu de manevră pentru a folosi politica fiscală cu scopul de a asigura beneficii în schimbul sprijinului politic. De fapt, veniturile fiscale din taxele corporatiste au crescut cu 1.365 la sută între 1932-1933 și 1937-1938, în timp ce veniturile fiscale totale au crescut cu 110 la sută în aceeași periodă. [Reichs-Kredit-Gesellschaft (1939, p.62)]

(39) Lucrările teoretice asupra privatizării ale lui Hart, Shleifer și Vishny (1997) sugerează că politicienii în căutare de beneficii care să-i țină la putere sunt mai înclinați să folosească patronajul politic şi producția publică, în timp ce externalizarea sau producția privată tind să ofere sponsorizări financiare. Destul de interesant, privatizarea serviciilor publice prin acordarea francizei asupra lor organizațiilor naziste a plasat ambele moduri de extragere de beneficii în mâinile elitei naziste.

(40) The Economist, April 7, 1934 [118 (4728), p. 763]

Screen-Shot-2014-07-03-at-9.24.44-AM
Copil evreu folosit ca sclav muncitor în lagărele de concentrare naziste.

https://revolutianarhista.wordpress.com

Publicat în CAPITALISM-DEMOCRATIE, ISTORIE | Lasă un comentariu

”Ne tratează ca pe niște căcați”


ACESTA A FOST ULTIMUL MESAJ AL UNUI PROFESOR DIN MAREA BRITANIE, CARE S-A SINUCIS PENTRU CĂ NU MAI SUPORTA CUM ERA TRATAT DE ŞEFII DIN UNIVERSITATE.
COLEGII PROFESORULUI GRIMM AU PRIMIT MESAJUL ÎNTR-UN EMAIL PROGRAMAT SĂ FIE TRIMIS LA DOUĂ SĂPTĂMÂNI DUPĂ MOARTEA SA. PROFESORUL DEZVĂLUIE PRESIUNILE URIAŞE LA CARE AUTORITĂŢILE UNIVERSITĂŢII ÎL SUPUNEAU PE EL ŞI PE COLEGII SĂI PENTRU A OBŢINE BANI PENTRU UNIVERSITATE ŞI EXPLICĂ CUM S-A AJUNS SĂ FIE “TRATAŢI CA NIŞTE CĂCAŢI.”
“CE NU ŞTIU TIPII ĂŞTIA E CĂ EI DISTRUG VIEŢI. ÎN FINE, PE-A MEA CU SIGURANŢĂ AU DISTRUS-O. ASTA NU MAI E O UNIVERSITATE, CI O AFACERE CONDUSĂ DE O IERARHIE ÎN CARE CEI PUŢINI DE LA VÂRF AU DOAR DE PROFITAT. NE STORC CA PE NIŞTE VACI DE MULS CA SĂ FACEM BANI PENTRU EI.
TE IAU ÎN VIZOR DACĂ NU LE CONVINE CÂŢI BANI ADUCI. FONDURILE SUNT ALOCATE DOAR PROIECTELOR DE CERCETARE ALE CELOR CARE ADUC BANI, NU PENTRU CĂ AR FI BUNE LA CEVA, CI PENTRU CĂ VIN DIN PARTEA UNORA CARE AU ADUS BANI UNIVERSITĂŢII.
AICI NU MAI CONTEAZĂ DECÂT CÂŢI BANI POŢI ADUCE. NU CONTEAZĂ CUNOŞTINŢELE TALE SAU CE POŢI FACE CU ELE.
ASTA NE PUNE ÎN SITUAȚIA DE A INVERSA VECHEA ZICALĂ, ”PUBLICĂ SAU MORI”. ACUM E ”PUBLICĂ ȘI MORI.”

violenta

 https://revolutianarhista.wordpress.com
Publicat în CAPITALISM-DEMOCRATIE | Lasă un comentariu

LOCALIZAREA ŢINTELOR STRATEGICE PRIN TELEDETECŢIE EXTRASENZORIALĂ


Vasile Rudan

Să ne imaginăm următorul scenariu, ce va deveni certitudine în viitorul apropiat potrivit prognozelor elaborate de oameni de ştiinţă. Din cauza unor factori de natură geomagnetică, cosmică sau în urma exploziilor unor proiectile generatoare de câmpuri electromagnetice de înaltă intensitate, nu va mai fi posibilă urmărirea ţintelor inamice prin intermediul mijloacelor tehnice actuale. Condiţiile geomagnetice, în măsură să perturbe funcţionarea sistemelor electromagnetice utilizate în teatre de operaţiuni militare sunt în curs de structurare pe cale naturală, iar armele pentru neutralizarea circuitelor electronice destinate urmăririi ţintelor terestre, aeriene şi a celor ce vor fi amplasate în spaţiul cosmic, se află într-un stadiu avansat de perfecţionare. Nu mai constituie un secret nici faptul că, actualul proces de inversare a polarităţii magnetice a planetei noastre se desfăşoară într-un ritm accelerat şi ireversibil pe termen lung şi va bulversa cu siguranţă magnetosfera terestră şi implicit funcţionarea componentelor tehnice bazate pe principii electromagnetice. Pământul se află la a 171-a inversare a polarităţii sale magnetice, fenomen ce se repetă la fiecare 780.000 de ani.

Un alt factor de risc pentru actuala civilizaţie a omenirii, cu urmări distructive incalculabile în plan biologic şi tehnologic, rezidă din circulaţia haotică în spaţiul cosmic apropiat a celor 2050 de asteroizi ţinuţi sub observaţie – dintre care 1200 cu diametre de peste 1 km – ce pot lovi oricând suprafaţa Terrei, începând chiar din clipele următoare.

În acest nebulos context, atenţia marilor puteri militare se îndreaptă către sectoarele investigării unor potenţiale metode biologice, în măsură să compenseze inerentele deficienţe tehnice care vor apărea pe câmpurile de luptă în viitorul apropiat; iar din acest punct de vedere, teledetecţia extrasenzorială tinde să devină o opţiune general acceptată.

După mai bine de trei decenii de cercetare experimentală a detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale, efectuată la cererea şi sub controlul Armatei, cred că sunt în măsură să furnizez câteva date tranşante referitoare la acestă aparent stranie abilitate a speciei umane. Surprinzătoare nu sunt performanţele de-a dreptul fenomenale ce pot fi atinse în domeniul detecţiei şi localizării pe căi extrasenzoriale a ţintelor strategice disimulate în subsol, la suprafaţa solului sau în spaţiul cosmic, cât faptul că această formidabilă însuşire subconştientă a psihicului uman continuă să fie ignorată şi persiflată de covârşitoarea majoritate a comunităţii ştiinţifice „civile”. Cred că principala stavilă pusă în calea cercetării aplicaţiilor civile ale detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale e structurată, îndeosebi, pe date bibliografice „de specialitate” cu valoare ştiinţifică îndoielnică, extrase fără discernământ de pe internet, cu care diverşi autori îşi împănează lucrările destinate a împlini setea de cunoştere a cititorilor mai puţin avizaţi. Din păcate, asemenea lucrări sunt folosite uneori şi  la elaborarea unor teze necesare dobândirii  gradelor ştiinţifice în domenii mai puţin expuse controlului ştiinţelor tradiţionale.

Pe de altă parte, prejudecăţile noastre privitoare la noţiunile normal şi paranormal  ne determină să privim lumea înconjurătoare printr-un filtru mental distorsionant, ce ne îndepărtează de realitatea cotidiană. Se consideră – în mod eronat – că fenomenele care pot fi explicate prin legile fizicii actuale ar fi normale, iar ceea ce depăşeşte sfera înţelegerii noastre ţine de controversatul domeniu paranormal, cu care nici un om de ştiinţă ce se respectă nu doreşte să aibă de-a face. În consecinţă, date „neortodoxe” prelevate pe căi experimentale sunt expediate în cel mai bun caz în cotloanele mai puţin explorate ale fizicii cuantice, sub formă de paradoxuri. Omitem însă faptul inexorabil,  după cum observă pe bună dreptate şi Dan D.Farcaş în lucrarea Supercivilizaţii în cosmos, că, aşa cum a existat o ştiinţă a secolului al XV-lea ce ne face să zâmbim uneori cu îngăduinţă, vor exista şi  ştiinţe ale secolului XXII, ale secolului XXIII şi aşa mai departe, substanţial diferite de cunoştinţele noastre actuale.

Dacă vom reuşi să ne debarasăm  de  prejudecăţi şi vom privi cu ceva mai multă atenţie Universul în care trăim, vom constata că acesta e constituit dintr-o mixtură de fenomene situate dincolo de limitele cunoaşterii, adică paranormale. Începând cu microcosmosul, în care au loc nenumărate procese fizico-chimice subtile pe care ne străduim fără succes să le elucidăm, până la macrocosmos – totul tinde a se încadra în tiparul fenomenologiilor ce depăşesc puterea noastră de înţelegere. De pildă, nici la ora actuală  nu ştim ce este electricitatea, magnetismul sau gravitaţia, dar le utilizăm sub diverse forme aplicative, nu ştim ce forţe colosale de natură necunoscută menţin în spaţiul cosmic corpurile astrale, sau până unde se extinde nemărginirea universului. Noi înşine suntem  un fenomen eminamente paranormal, rezultat din combinarea a două vietăţi microscopice distincte – ovul şi spermatozoid – care conţin informaţii genetice miraculoase ce ne „clădesc” structural şi psihic, determinându-ne destinul. Până şi  Dumnezeu e o entitate sută la sută paranormală. Din punct de vedere fizic este intangibil, există în acelaşi timp pretutindeni, e veşnic şi deţine puteri divine situate dincolo de pragul raţiunii umane.

Energiile extrasenzoriale ale omului nu sunt în contradicţie cu alte fenomenologii  ce evolează  în jurul nostru, nu contravin legilor fizicii cuantice şi nici teoriilor  creaţionistă şi evoluţionistă. Dacă omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, după cum ne spune Biblia, cu siguranţă a moştenit de la creatorul său şi unele abilităţi extrasenzoriale comparabile cu cele divine,  pe care le-a folosit  în vremi îndepărtate pentru a supravieţui pe o  planetă ostilă, supusă unor permanente frământări tectonice şi de altă natură, cum era Pământul la începuturile sale.

Dacă, dimpotrivă, fiinţa umană este un produs aleatoriu al evoluţei biologice, trebuie să deţină obligatoriu în subconştientul său în stare latentă şi abilităţi  asemănătoare celor observate la  animale. Omul, prin complexitatea constituţiei sale genetice se situează aproximativ la mijlocul scării evolutive şi nicidecum deasupra tuturor speciilor, după cum ne place să ne imaginăm în nemăsuratul nostru orgoliu de dominatori ai planetei Pământ. În acest sens, stă mărturie şi structura ADN-ului uman, comparativ cu al altor vieţuitoare din regnurile animal şi vegetal. ADN-ul unei bacterii, de pildă, conţine aproximativ 3.000 de gene, al viermilor 19.000, al omului 25.000, în timp ce plopul deţine 48.000 de gene iar orezul 50.000! Totodată – vă asigur în cunoştinţă de cauză – unele fiinţe din  regnul vegetal sunt înzestrate şi cu un psihism  mai elaborat, fiind capabile de trăiri, sentimente şi mijloace de comunicare mai subtile decât cele ale speciei noastre.

Înainte de a ne referi la abilităţile extrasenzoriale latente reale ale omului, ar fi cu folos să aruncăm şi o privire asupra câtorva însuşiri  neortodoxe şi supersimţuri din lumea animală. Din această perspectivă, se pare că hidra se situează în fruntea campionilor ce sfidează raţiunea umană. În cazul în care se detaşează capul acestei vietăţi, creşte altul la loc, cu aceleaşi funcţii pe care le avea capul anterior. Când este secţionat transversal corpul hidrei, la unul dintre segmente se regenerează capul, iar la celălalt partea posterioară a corpului, rezultând în final două animale cu funcţii biologice asemănătoare; iar dacă partea superioară este secţionată longitudinal, se regenerează un animal cu două capete identic funcţionale. Sigur că sub raport organic, fenomenul poate avea o explicaţie ştiinţifică mulţumitoare, întrucât animalul având abilitatea de a produce în permanenţă celule stem, îşi poate regenera ţesuturile lezate. Nu se cunoaşte însă mecanismul biologic subtil prin care această enigmatică vieţuitoare recreează funcţiile fiziologice ale capului, de pildă.

În privinţa supersimţurilor manifestate de numeroase specii animale, până în prezent  nu a fost elaborată nici o explicaţie ştiinţifică satisfăcătoare. De exemplu, fluturii-monarh din pădurile de pin ale Mexiccului migrează în fiecare primăvară către sud-estul Canadei, străbătând în zbor o distanţă de aproximativ 3.600 km. Ajunşi la destinaţie după patru generaţii,  se reproduc  după care mor. La sfârşitul verii urmaşii acestora refac drumul în sens invers numai pe parcusul unei supergeneraţii, urmând cu rigurozitate acelaşi itinerar sinuos şi se opresc în pădurile de pin din Mexic, roind pe aceiaşi arbori pe care au stat predecesorii lor.

Biologii consideră că modul de orientare al fluturilor-monarh este unul normal pentru regnul animal, întrucât şi anghilele, precum şi alte vietăţi sunt capabile de performanţe asemănătoare. De pildă, porumbelul poate să  localizeze de la mii de kilometri distanţa cuibul şi partenerul pereche, inclusiv în situaţii în care este transportat la locul eliberării într-o cuşcă lipsită de vizibilitate asupra mediului înconjurător. Această zburătoare inteligentă percepe totodată, vibraţii electromagnetice cu frecvenţe de 200 de ori mai joase comparativ cu omul, având capacitatea să detecteze furtuni şi seisme aflate în curs de formare la distanţe considerabile. De reţinut şi faptul că, în urmă cu 6000 de ani, chinezii foloseau animale drept bioindicatori pentru determinarea factorilor geodinamici precursori unor seisme devastatoare.

Şi la nivelul fitosferei au loc fenomene energetice exotice, în măsură să furnizeze informaţii referitoare la modificări ale mediului ambiant, determinate de factori chimici, biologici, electromagnetici sau în urma unor interferenţe directe sau indirecte intre energiile subtile ale omului şi cele ale plantelor. În sensul menţionat, plantele au rolulul unor biosenzori în măsură să releve cu fidelitate până şi modificări aparent neperceptibile intervenite în echilibrul energetic al mediului proximal sau îndepărtat. Pe de altă parte, se ştie deja cu siguranţă că plantele sunt dotate şi cu o memorie excelentă, fac schimburi de informaţii între indivizi răspândiţi pe arii geografice extinse, dar încă nu a fost descoperită nici măcar purtătoarea electromagnetică a mesajelor informaţionale vehiculate în cadrul populaţiilor vegetale.

Potrivit unor cercetări experimentale făcute de oameni de ştiinţă din mai multe ţări, memoria vegetală reţine şi informaţii referitoare la agresiuni intenţionate sau involuntare săvârşite asupra plantelor, emiţând totodată mesaje de alarmă către ceilalţi indivizi vegetali existenţi într-un areal dat. De pildă, pe parcursul unor experimente efectuate într-o zonă montană asupra unui stejar în vârstă de 17 ani, am constatat că în urma tăierii unei ramuri de aproximativ 20 cm, semnalul său de alarmă /durere a fost receptat şi de arbori răspândiţi la sute de metri depărtare, inclusiv de cei aflaţi în spatele unor forme de relief ce obturau vizibilitatea către subiectul experimentelor. Mai mult, zile în şir arborii reacţionau asemănător şi la simpla prezenţă a persoanei care agresase fizic stejarul. S-a revelat totodată, că arborii emiteau semnale de alarmă şi în urma intenţiei mentale de a rupe ramuri ale unor indivizi din acel areal, cele mai intense reacţii fiind înregistrate la puieţi şi la arborii tineri.

Sub raportul aplicaţiilor militare ale fenomenului, se conturează perspectiva decodării corespunzătoare a mesajelor subtile emise de populaţii vegetale, în vederea determinării prezenţei unor potenţiale pericole de natură chimică, microbiologică, electromagnetică sau umană în teatre de operaţiuni militare.

Pe tema supersimţurilor animale şi a celor vegetale există o bogată literatură de specialitate, consistentă şi convingătoare, capabilă să atragă indirect atenţia şi asupra unor abilităţi psihice mai puţin cunoscute, aflate în stare latentă în subconştientul omului. Pe lângă harul comunicaţiei telepatice – verificat şi atestat ca atare prin experimente demonstrative relevante şi repetabile, omul deţine şi abilitatea latentă a detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale.

Pe parcursul cercetărilor desfăşurate între anii 1995 – 1999  în zona munţilor Orăştiei, judeţul Hunedoara, pentru un studiu multidisciplinar comandat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, colaborând în echipă cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare, am localizat în subsol, prin teledetecţie extrasenzorială, zeci de kilometri de conducte antice de alimentare cu apă a unor aşezări fortificate necunoscute, de tip protourban. Conductele reperate în subsol, cu diametre de până la aproximativ 80 cm, sunt realizate din materiale ceramice de foarte bună calitate, fiind constituite din segmente tipizat, cu urme vizibile de fabricare la utilaje industriale, nu la roata olarului. Analiza C14  indică o vechime de aproximativ 7.200 de ani. În imagine, se observă şi stratul de calcar depus pe parcursul mileniilor pe suprafaţa conductei. Precizia de localizare extrasenzorială: 10 mm.Simţul detecţiei extrasenzoriale era cunoscut din timpuri străvechi. Se pare că în urma evoluţiei civilizaţiei tehnologice, această abilitate psihofiziologică s-a atenuat treptat şi s-a pierdut undeva în labirintul necunoscut al subconştientului uman. Cercetări experimentale convingătoare efectuate în Rusia, în România, Bulgaria, Cehoslovacia şi SUA, relevă faptul că abilitatea biodetecţiei extrasenzoriale mai poate fi activată şi folosită cu succes pentru localizarea unor repere ascunse, aflate la distanţe considerabile faţă de operatorii extrasenzitivi. Precizia localizării ţintelor, precum şi selectivitatea de-a dreptul uimitoare a sistemului psihofiziologic de teledetecţie extrasenzorială sunt comparabile cu unele supersimţuri din lumea animală.

Definiţia detecţiei extrasenzoriale (biodetecţiei) a fost elaborată de cercetătorul român, prof.univ.dr.Alexandru Măruţă. Potrivit concluziilor la care a ajuns reputatul om de ştiinţă, biodetecţia este ansamblul operaţiilor efectuate cu mijloace şi procedee specifice biosinergeticii, cu implicarea directă a biocâmpurilor vieţuitoarelor (vegetale, animale, umane) în scopul obţinerii de informaţii funcţionale, spaţiale şi/sau temporale asupra unui fenomen fizic, chimic, biologic, social.

Mecanismul biologic al detecţiei extrasenzoriale poate fi activat, sensibilizat şi cultivat prin antrenamente specifice, pentru aplicaţii în diverse domenii  ale activităţilor umane. Sub raportul procesării subconştiente a datelor şi a vitezei de propagare a impulsului telepatic, biodetecţia poate fi inclusă în aria paradoxurilor fizicii cuantice, având enunţ contradictoriu dar demonstrabil totodată. Un operator psi corespunzător antrenat poate detecta cvasi-instantaneu şi ţinte din spaţiul cosmic, aflate la milioane de kilometri depărtare. În actul detecţiei extrasenzoriale, subconştientul operatorului extrasenzitiv este capabil să efectueze într-o fracţiune de secundă mii de operaţii comparative necesare decelării ţintei căutate, dintr-un număr practic nelimitat de forme,  structuri fizice şi compoziţii chimice ale materiei. Formidabila  capacitate a subconştientului uman de procesare a datelor este dealtfel cunoscută de către psihologi, biologi, neuropsihiatri. S-a demonstrat, pe calea investigaţiilor experimentale, că în mod conştient creierul omului poate prelucra până la 30-32 unităţi de informaţie pe secundă (biţi), în timp ce la nivel subconştient randamentul creşte – în funcţie de particularităţi individuale – până la 2-3 milioane de unităţi de informaţie în aceeaşi unitate de timp.

Existenţa vitezei de propagare „instantanee”, relevată în comunicaţii telepatice şi în teledetecţie extrasenzorială, a fost demonstrată din punct de vedere ştiinţific la începutul anilor ’80 de  fizicianul francez Alain Aspect, de la Institutul de Optică al Universităţii d’Orsay din Paris, cu prilejul unor experimente prin care  a dovedit viabilitatea paradoxului E.P.R., enunţat de celebrii fizicieni Einstein, Podolski şi Rosen.

Potrivit legilor fizicii cuantice, un atom excitat energetic revine la starea iniţială, eliberând surplusul de energie sub forma unei perechi de fotoni. Creaţi în urma aceleiaşi coliziuni, proprietăţile fizice ale celor doi fotoni rămân obligatoriu corelate pentru totdeauna, indiferent de distanţa la care se s-ar afla la un moment dat unul faţă de celălalt. Folosind cele mai moderne tehnici de măsurare bazate pe laseri, Alain Aspect a dovedit existenţa acestui fenomen „imposibil”, prin intermediul a doi fotoni-pereche rezultaţi dintr-un atom de calciu. În situaţia în care unuia dintre fotoni i se schimba polaritatea (mărimea spin), instantaneu se modifica şi polaritatea fotonului pereche. Fenomenul se menţine ca atare şi în situaţia în care fotonii „gemeni” se află la distanţe astronomice unul faţă de celălalt.  Cu alte cuvinte, fotonii corelaţi rezultaţi din acelaşi atom comunică între ei „telepatic”, cu viteză superluminică.

S-a descoperit totodată şi faptul că  organismele biologice emit fotoni, posibil şi fotoni corelaţi. În acest sens, sunt revelatoare cercetările echipei conduse de Mitsuo Hiramatsu de la Laboratorul Central de Cercetare din cadrul Hamamatsu Photonics, confirmate şi de Fritz-Albert Popp, expert mondial în fenomene de luminozitate biologică, de la Institutul Internaţional de Biofizică din Germania.

Fotonii emişi de organisme vii sunt totodată purtători de informaţii referitoare la parametri funcţionali ai organismului biologic emiţător. Prin urmare, încet dar sigur principiile biofizice ale detecţiei extrasenzoriale tind a se structura pe un eşafodaj ştiinţific coerent şi demonstrabil din punct de vedere practic.

În sfera aplicaţiilor civile ale detecţiei extrasenzoriale persistă convingerea că operatorii extrasenzitivi pot localiza ţinte exclusiv pe direcţie frontală, operaţie în care elementul determinant ar fi „cel de-al treilea ochi” – noţiune isoterică, a cărdei viabilitate nu a fost dovedită pe caleexperimentală. La finele anilor ’60, în timp ce antrenam o grupă de subiecţi umani extrasenzitivi pentru misiuni speciale, am constatat că disponibilităţile extrasenzoriale subconştiente ale omului permit localizarea omnidirecţională a ţintelor materiale sau celor de natură energetică. Posibilitatea practicării detecţiei extrasenzoriale omnidirecţionale ar putea prefigura o ipoteză interesantă în domeniul psihologiei transpersonale, cred eu. Se pare că în timpul detecţiei omnidirecţionale a ţintelor subterane, a celor disimulate la sprafaţa solului sau în spaţiul cosmic, operatorii psiacceseză primul nivel al extracorporalizării, caracterizat îndeosebi prin percepţie vizuală mentală omnidirecţională. Această procedură de localizare este întrucâtva asemănătoare  cu principiul fizic al radiolocaţiei.

Ultimul set de teste experimentale efectuat în ţara noastră, având ca obiect cercetarea preciziei de localizare extrasenzorială a unor ţinte fixe, s-a desfăşurat între anii 1995 – 1998, sub coordonarea generalului de divizie ing. Vasile Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare din cadrul M.Ap.N, cu participarea autorului ca operator extrasenzitiv. Rezultatele testelor au fost edificatoare. De pildă, borne geodezice îngropate sub nivelul solului – în absenţa balizelor şi a altor indicii materiale de suprafaţă – au fost localizate extrasenzorial de la distanţă, cu o precizie efectivă de ± 10 mm, iar la structuri materiale subterane complexe au fost puse în evidenţă şi elemente constitutive, cum ar fi fundaţii, ziduri exterioare, pereţi despărţitori, uşi de acces, etc.

Întrucât mecanismul biofizic al detecţiei extrasenzoriale încă nu a fost elucidat în întregime,  în acest sensibil domeniu de frontieră se înregistrează în mod frecvent atât performanţe excepţionale ce sfidează legile fizicii actuale, cât şi eşecuri răsunătoare, cauzate în primul rând de necunoaşterea de către operatorii extrasenzitivi a factorilor biologici şi de mediu, ce influenţează precizia localizării ţintelor. În acest sens, este relevantă şi influenţa magnetosferei solare asupra „imaginii” energetice a ţintelor subterane, detectabilă la suprafaţa solului. În emisfera nordică,  de exemlpu, în intervalul de 24 de ore „imaginea” energetică generată de ţintele subterane „migrează” în plan orizontal în funcţie de poziţia soarelui pe bolta cerească, descriind un arc de cerc cu extensie către sud. Există şi intervale de timp, binecunoscute de operatorii extrasenzitivi profesionişti, în care ţinta subterană şi „imaginea” sa energetică detectabilă extrasenzorial se află pe aceleaşi coordonate verticale. După un stagiu corespunzător de antrenamente, subconştientul operatorilor psi operează cvasi-instantaneu corecţiile necesare localizării corecte a ţintelor căutate. Din punct de vedere statistic, în biodetecţie se înregistrează aproximativ 20 de factori ce pot influenţa negativ acurateţea determinărilor extrasenzoriale.

În general, oricare individ dezvoltat în parametri psihofiziologici normali poate practica detecţia extrasenzorială, ca mijloc operativ  de localizare a unor ţinte ascunse, îndeosebi în subteran. Asemănător însă altor activităţi umane bazate pe talent şi perseverenţă şi în domeniul teledetecţiei extrasenzoriale vor exista stratificări calitative, în sensul că un număr restrâns de operatori extrasenzitivi va accede către vârful piramidei valorice, în timp ce grosul practicanţilor se va eşalona către baza acesteia. În consecinţă, e natural ca pe lângă performanţe excepţionale, în acest domeniu de frontieră  să se înregistreze uneori şi eşecuri, asumate de operatori extrasenzitivi mai slab dotaţi din punct de vedere nativ  şi cu pregătire de specialitate modestă.

În urma analizării unor date acumulate pe parcursul a peste trei decenii de cercetare experimentală a teledetecţiei extrasenzoriale, cred că acest procedeu biofizic de detecţie şi localizare ar putea fi utilizat cu succes şi în cadrul unui program de căutare a unor civilizaţii extraterestre. Comparativ cu programul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligences), bazat pe unde electromagnetice în banda frecvenţelor radio – şi, inevitabil, pe aşteptarea unui ipotetic răspuns extraterestru timp de ani-lumină – scanarea Universului prin teledetecţie extrasenzorială se poate realiza în timp real, cu viteză de propagare superluminică, practic instantanee.

Deocamdată, principalul obstacol interpus în calea demarării unui atare experiment „paranormal”, pare a fi structurat pe noianul de prejudecăţi de care nu se pot debarasa oamenii de ştiinţă din sectoarele civile ale cercetării.  Este semnificativ şi faptul că de 20 ani încerc să-i conving pe scepticii civili, investiţi cu prerogative de decizie, să asiste la câteva demonstraţii practice de teledetecţie extrasenzorială. Am îmbătrânit aşteptându-i să ia o decizie în acest sens.

(După un referat prezentat de autor la Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională a Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, din 12-13 aprilie 2007.)

Explicaţii foto:
foto1: Pe parcursul cercetărilor desfăşurate între anii 1995 – 1999  în zona munţilor Orăştiei, judeţul Hunedoara, pentru un studiu multidisciplinar comandat de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, colaborând în echipă cu generalul de divizie Vasile Dragomir, fost şef al Direcţiei Topografice Militare, am localizat în subsol, prin teledetecţie extrasenzorială, zeci de kilometri de conducte antice de alimentare cu apă a unor aşezări fortificate necunoscute, de tip protourban. Conductele reperate în subsol, cu diametre de până la aproximativ 80 cm, sunt realizate din materiale ceramice de foarte bună calitate, fiind constituite din segmente tipizat, cu urme vizibile de fabricare la utilaje industriale, nu la roata olarului. Analiza C14  indică o vechime de aproximativ 7.200 de ani. În imagine, se observă şi stratul de calcar depus pe parcursul mileniilor pe suprafaţa conductei. Precizia de localizare extrasenzorială: 10 mm.

foto 2: Ceramică datând din epoca bronzului detectată de copii extrasenzitivi într-o zonă din Curbura Buzăului, în care arheologii credeau că nu au existat aşezări umane stravechi.

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Inteligența poate fi influenţată de aciditatea armonioasă ce există în creier


„Caroline Rae de la Spitalul John Radcliffe, Oxford şi colaboratorii săi au găsit o corelaţie între IQ (coeficientul de inteligenţă) şi pH-ul de la nivelul scoarţei cerebrale. Conform concluziilor la care au ajuns cercetătorii englezi, cu cât pH-ul cerebral este mai mare, mai alcalin (deci aciditatea mai redusă), cu atât IQ-ul, gradul de inteligență este foarte probabil să fie mai mare.

Cercetătorii au măsurat valoarea pH-ului cerebral folosind o tehnică noninvazivă (spectroscopie de rezonanţă magnetică – MRS) la 42 de băieţi cu vârsta între 6 şi 13 ani. Subiecţii au completat un test consacrat de determinare a IQ-ului (Wechsler Intelligence Scale for Children). De-a lungul unui interval de pH cuprins între 6,99 şi 7,09, coeficientul de inteligenţă a crescut mai mult de 2 ori, de la 63 la 138.

Richard Lynn, profesor emerit de psihologie de la Universitatea din Ulster, Irlanda de Nord a declarat: „Mai mulţi cercetători au demonstrat că viteza transmiterii influxului nervos se poate corela cu inteligenţa. Deci, dacă valoarea pH-ului afectează viteza transmiterii nervoase, este posibil ca pH-ul să afecteze inteligența.” El a mai afirmat că diverşii factori alimentari care influenţează IQ-ul acţionează probabil şi prin modificarea pH-ului cerebral. (New Scientist, august 1996)

Concluziile acestor oameni de ştiinţă constituie de fapt o pledoarie pentru regimul vegetarian, despre care se ştie că are un efect de alcalinizare a fluidelor organismului, contrar acţiunii acidifiante a dietei care conţine carne.
Deveniţi vegetarieni şi aveţi şanse să vă sporiţi inteligența!”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8900
  2. Foto: Internet

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Energia orgonică – energia misterioasă a vieții


„Energia orgonică, prezentă în om, în atmosfera Pământului, dar şi în Univers

Deşi iniţial energia orgonică a fost descoperită în corpul uman, Reich a învăţat, prin diverse experimente, că ea există şi în atmosferă. Astfel, cu această descoperire, Reich a transcens graniţele biologiei şi a pătruns în domeniul meteorologiei şi fizicii atmosferice. Cu timpul, Reich a mai descoperit că energia orgonică se află şi în Univers, aşa că studiile sale au pătruns şi în domeniile astronomiei şi astrofizicii.

Wilhelm Reich nu şi-a propus să facă „descoperiri geniale”, ci pur şi simplu el observa şi experimenta zi de zi, studia cu abnegaţie, organiza faptele aşa cum ele apăreau, fără să le forţeze să se potrivească cu un anumit model. Ceea ce a descoperit era faptul că aceeaşi energie din actul sexual era prezentă şi în natură, şi în lucrurile vii şi nevii.

El a clasificat energia orgonică descoperită în funcţie de locurile în care se află:

1) În conştiinţă:
– în senzaţii;
– în emoţii;
– în percepţii;
– în gânduri;
2) În viaţă:
– în mişcarea animalelor;
– în apariţia vieţii;
– în reproducţie;
– în evoluţie;
– în creştere;
3) În atmosferă şi în procesele cosmice:
– în nori;
– în furtuni;
– în electricitatea atmosferică;
– în crearea materiei la orice scară (atomi, planete, stele, galaxii).

Proprietăţile energiei orgonice

Energia orgonică, forţa creativă din natură, nu este vreo formă de electromagnetism sau altă forţă fizică. Ea este specifică vieţii, dar viaţa este doar o manifestare particulară a sa. Următoarele proprietăţi ale energiei orgonice au fost deduse de către Reich, din experimentele sale:

1) Energia orgonică nu are masă. Întrucât energia orgonică nu are greutate sau masă, este foarte greu de măsurat cu ajutorul tehnicilor convenţionale.

2) Energia orgonică este prezentă peste tot. Energia orgonică umple spaţiul; ea este prezentă în diferite grade sau concentraţii, dar nu este absentă nicăieri. Este prezentă şi în vid, în interiorul atmosferei terestre, dar şi în spaţiul cosmic. Din acest punct de vedere, se aseamănă cu eterul, de care se vorbea în fizica dinaintea secolului al 20-lea.

3) Energia orgonică reprezintă mediul fenomenelor electromagnetice şi gravitaţionale. La fel ca eterul, energia orgonică reprezintă substratul celor mai fundamentale fenomene naturale. Ea reprezintă mediul în care lumina se mişcă şi în care apar forţele electromagnetice şi gravitaţionale.

4) Energia orgonică se află în mişcare constantă. Continua mişcare a energiei orgonice poate fi observată în condiţii corespunzătoare. Sunt cel puţin două tipuri de mişcare specifică: o pulsaţie (sau o expansiune şi contracţie alternantă) şi o curgere normală de-a lungul unei direcţii curbe.

5) Energia orgonică contrazice legea entropiei. O energie orgonică este atrasă de concentraţii mai mari de energie orgonică. Spre deosebire de căldură sau electricitate, care întotdeauna au direcţia de la un potenţial puternic la unul scăzut, energia orgonică curge de la un potenţial scăzut la unul puternic. Să luăm de exemplu căldura emisă de un radiator într-o cameră: ea pleacă de la radiator în cameră, şi nu se întoarce din cameră la radiator; acest proces este în concordanţă cu legea entropiei. Procesele orgonice funcţionează invers: concentraţiile mai mari de energie orgonică atrag concentraţiile mai mici de energie orgonică prezente în anumite zone.

6) Energia orgonică este responsabilă pentru procesele vii şi nevii din întregul Univers. Energia orgonică este responsabilă pentru fiinţele vii (pentru procesul învăţării şi pentru evoluţia de la speciile simple la cele complexe). În lucrurile nevii, energia orgonică este responsabilă pentru creşterea norilor şi a furtunilor din atmosferă, pentru creşterea galaxiilor şi a stelelor din ele. Energia orgonică formează unităţi orgonice care achiziţionează energie din mediul înconjurător, şi care au un ciclu de viaţă, ca naşterea, creşterea, maturitatea şi declinul.

7) Materia este creată din energie orgonică. În condiţii corespunzătoare, materia este creată din energia orgonică. Aceste condiţii nu sunt nici rare şi nici neobișnuite, iar Reich credea că o materie nouă apare în continuu pe această planetă.

8 ) Energia orgonică este responsabilă pentru viaţă. Energia orgonică este energia vieţii şi astfel ea este responsabilă pentru caracteristicile speciale ce diferențiază viul de neviu.

9) Curente separate de energie orgonică se pot atrage unele cu altele şi astfel să se suprapună. Funcţia de suprapunere este o formă fundamentală a procesului creativ. Suprapunerea energiilor orgonice în spaţiul liber poate da naştere la o spirală; spirala o putem observa şi în galaxiile spiralate, şi în uragane sau furtuni. Suprapunerea apare şi în timpul actului sexual, când două curente separate de energie se suprapun în timpul orgasmului.

10) Energia orgonică poate fi manipulată şi controlată cu ajutorul dispozitivelor orgonice. Primul dispozitiv de energie orgonică a fost construit în secolul 18 de către francezul Mesmer şi purta numele de „bacquet”. Wilhelm Reich a dezvoltat câteva dispozitive pentru controlul energiei orgonice. Cel mai cunoscut dispozitiv este „acumulatorul de energie orgonică”, care are forma unei cutii şi conţine materiale metalice şi non-metalice.

Experimente care demonstrează existența energiei orgonice

1) Experimentul XX – Acest experiment se preocupă de tranziţia de la materia nevie la materia vie. Experimentul XX este realizat cu ajutorul unei ape bionice, o apă obţinută cu ajutorul energiei orgonice. Această soluţie este sterilizată sub presiune şi ţinută în containere sterile, care sunt îngheţate. La topire, aceste soluţii sterile prezintă, sub microscop, forme de celule vii.

2) Experimentul Oranur – constă în introducerea energiei nucleare, sub forma unui material radioactiv, în câmpuri puternice de energie orgonică. Rezultatul a fost o răspândire extrem de largă în atmosferă a energiei rezultate, pe o zonă de mii de ori mai mare decât cea în care a avut loc experimentul. Acest lucru a putut fi observat cu ajutorul contoarelor Geiger care au măsurat un nivel periculos de radiaţii.”[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=10955
  2. Foto: askanangel.org

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Proiectul Majestic 12 – prezența extraterestră pe Terra


„Una dintre problemele care obsedeaza ufologii americani si ii divizeaza in tabere este existenta sau inexistenta unui grup oficial, misterios si ultrasecret, numit Majestic 12 sau MJ-12, singurul care ar avea acces la toate secretele privind prezenta extraterestra pe Pamant.

In iulie 2013 ufologul Grant Cameron a publicat opiniile sale despre acest subiect. El arata ca ideea existentei unui asemenea grup a aparut la inceputul anilor 1980, atunci cand investigatorul Bill Moore a publicat cartea de mare succes The Roswell Incident care se considera ca a fost precursorul obsesiei moderne privind accidentul de la Roswell.

La cateva zile de la lansarea cartii, Moore a fost contactat de structurile de informatii ale SUA, care au inceput sa-i povesteasca despre grupul super-secret MJ-12, care ar fi fost infiintat de catre presedintele Harry Truman, pentru a gestiona problemele prezentei extraterestre pe Pamant. Moore a fost alimentat cu informatii atat de Richard Doty, sergent U.S. Air Force (USAF), cat si de o a doua persoana, din partea CIA, care s-a prezentat cu numele de cod Falcon. Mai tarziu, Moore a primit astfel de informatii si din alte 10 surse. Se crede ca unele dintre acestea ar fi fost de fapt ex-directori ai CIA.

Implicarea lui Moore in povestea MJ-12 a culminat in 1987 cand Moore si alti doi cercetatori: Jamie Shandera si Stanton Friedman au facut publice o serie de documente in acest sens. Aceste documente, clasificate “Strict Secret Restrictionat”, pretindeau a fi o informare, destinata presedintelui ales Dwight Eisenhower, despre grupul de 12 persoane de oameni de stiinta de nivel inalt si oficiali militari care au alcatuit comisia de elita strict secreta MJ-12.

Grant Cameron precizeaza ca a adunat, in cartea sa: “UFOs, MJ-12, and Government Informants” (OZN-uri, MJ-12 si informatori ai guvernului), un mare numar de dovezi in favoarea existentei unui asemenea grup. El a scris acolo ca probabil documentele in acest sens au fost o scurgere de date, partial adevarate si partial false, care a fost autorizata de catre prezentul grup MJ-12, pentru a desensibiliza publicul cu privire la modul in care problema farfuriilor zburatoare a fost tratata de catre Casa Alba.
O lupta cu morile de vant

De asemenea, Cameron spune ca a scris ca, desi o parte din continutul documentelor nu pare autentica (cum ar fi lipsa oricarei mentiuni privind existenta unui extraterestru viu recuperat la Roswell), exista o multime de dovezi care indica faptul ca totusi acest grup mitic MJ-12, mentionat in documente, ar fi existat. Cameron crede ca documentele nu spun intregul adevar pentru a evita incalcarea legii, prin dezvaluirea unor informatii clasificate, ca si pentru a proteja programul general privind OZN-urile. In favoarea existentei unui grup MJ-12 el aduce un numar de dovezi; astfel:
loading…

Coautorul cartii, T. Scott Crain, a identificat o femeie care in 1979 facea parte dintr-o echipa de declasificare a documentelor din USAF, in Okinawa, Japonia. In timpul activitatii ei, a dat peste niste inscrisuri care, chiar daca nu erau identice cu cele MJ-12, pareau sa contina acelasi material. Aceasta femeie a fost hartuita atunci cand a fost lansata prima editie a cartii, in 1991.

In 1987, la doar cateva zile dupa ce Moore a facut publice documentele MJ-12, fostul presedinte al Universitatii statului Pennsylvania, Eric E. Walker a spus: “Da, stiu de MJ-12. Stiu de ei de 40 de ani. Dar cred ca incercarea de a-i identifica este o lupta cu morile de vant!”. Moya Lear, sotia lui Bill Lear, inventatorul de la firma Lear Jet, rugat de fiul sau, John Lear, l-a sunat pe prietenul ei, generalul de patru stele James Doolittle, sa il intrebe daca a existat un asemenea grup.

Doolittle a confirmat existenta grupului, dar a spus ca aceasta este tot ce poate spune. Astronautul Edgar Mitchell, comandantul misiunii lunare Apollo 14, a declarat ca, pe baza surselor sale, grupul MJ-12 a existat. General Arthur E. Exon, care in 1947 era la Wright Field, atunci cand au sosit aici resturile prabusirii de la Roswell, a declarat ca era constient de existenta unei comisii de control OZN, alcatuit in principal din ofiteri si de personal din informatii, de nivel foarte inalt. El nu-si mai amintea numele grupului.

In iulie 1989, Bob Oeschler a inregistrat o conversatie cu Bobby Ray Inman fost director adjunct CIA. Acesta a declarat “ca MJ-12 a insemnat ceva pentru el si ca “a fost constient de existenta unui program de “indoctrinare a publicului” cu privire la OZN-uri. El a recunoscut ca, inainte de pensionarea sa, avusese “ceva experienta”, in zona de OZN-uri, dar in momentul conversatiei informatiile sale nu mai erau la zi.

O alta confirmare a existentei MJ-12 a venit de la un arhivist de la Arhivele Nationale din College Park, Maryland, care, dupa o prelegere a lui Cameron in Eureka Springs, Arkansas, in 2005, i-a spus acestuia ca lucrase la declasificarea documentelor, avand acces la documente guvernamentale inainte ca acestea sa fie date publicitatii. Un coleg al sau, in timp ce declasifica documente ale sefilor Statelor Majore Reunite, a vazut documente purtand pe ele sigla MJ-12.

Harold Stuart, un fost membru al administratiei Truman, a fost mentionat intr-o carte din 2005 a lui Robert Collins, ca facand parte pe atunci dintr-un comitet consultativ pentru MJ-12. Raspunzand la o scrisoare a investigatorului Brian Parks, Stuart a declarat: “Imi amintesc vag de MJ-12, dar nu intr-atata incat sa pot face un comentariu… Nu am facut parte din comitetul consultativ MJ-12 si am doar o amintire vaga a acestui proiect sau grup. Am cunoscut pe cei mai multi dintre generalii pe care i-ati mentionat in scrisoarea dumneavoastra, dar imi pare rau, nu pot aduce mai multa lumina pe solicitarea facuta”.

Investigatorul Lee Graham a scris multe scrisori si a depus zeci de cereri, in numele legii libertatii de informare (FOIA), pentru a incerca sa valideze documentele MJ-12. La 24 mai 1990, Serviciul de Investigatii al Apararii (DIS) a raspuns la una dintre cererile sale, trimitandu-i inapoi copiile documentelor MJ-12, avand pe partea de jos a fiecarei pagini mentiunea “declasificata”. Graham nu a reusit niciodata sa afle cine a facut aceasta declasificare, nici daca documentele erau autentice.

Intr-o scrisoare din 1987, trimisa de John Andrews bunului sau prieten Ben Rich, presedintele Lockheed Skunk Works, Andrews declara ca stie de multi ani de MJ-12, “chiar daca oficial el nu a existat”.

Intr-o discutie cu Lee Graham, Andrews a spus ca a auzit de MJ-12, la inceputul anului 1984, deci cu aproape un an inainte ca investigatorii Moore si Shandera sa primeasca intr-o scrisoare cópii ale documentelor MJ-12.

De la lansarea cartii lui Grant Cameron, in ianuarie 2013, au aparut alte doua noi dovezi care contribuie la confirmarea faptului ca a existat un grup de control MJ-12. Prima a venit de la o poveste spusa de Jesse Marcel Jr., fiul ofiterului de informatii de la Roswell Army Air Base, primul care a istorisit detaliile prabusirii OZN din iulie 1947.

La “Audierile Cetatenilor privind Dezvaluirea”, organizate in mai 2013, Marcel spunea ca “in urma cu un numar de ani” a fost chemat la Washington DC, pentru o intalnire intr-o camera securizata in cladirea Senatului, de catre Dick D’Amato, fost consilier sef si investigator sef al Comisiei de Credite al Senatului, care cerceta zvonurile finantarii retroingineriei unor farfurii zburatoare la Aria 51, fara stirea Senatului. Dar desi avea o autorizare de securitate Top Secret si puterea unei citatii din partea Comisiei de Credite al Senatului, nu a putut penetra aceste proiecte, care erau controlate de o echipa care era stapana tuturor proiectelor negre.

Fictiune sau nu?

Marcel spunea ca el si D’Amato s-au intalnit in jurul unei mese de conferinte, pe care era un roman scris de Whitley Strieber numit “Majestic”, tratand despre accidentul de la Roswell si despre un grup de control MJ-12, infiintat pentru a face fata venirii extraterestrilor pe Pamant. D’Amato i-a spus: “Vreau sa va zic ceva. Aceasta (aratand spre carte), nu este fictiune”. Marcel a intrebat, “Cand aveti de gand sa spuneti asta publicului?” D’Amato a raspuns: “Daca ar fi dupa mine as fi facut-o ieri, dar nu depinde de mine. Sunt aici doar pentru a investiga costul pastrarii secretului. In realitate, exista un guvern negru. Ei au controlul asupra resturilor prabusirii. Ei nu raspund fata de nimeni si nu sunt alesi. Ei au o cantitate nelimitata de bani de cheltuit. Ei sunt cei care au controlul asupra acestui domeniu”.

Cea de a doua piesa de noi dovezi a venit de la o sursa foarte putin probabila – Dr. John Alexander, fost colonel in Armata Statelor Unite. In cartea sa: “UFOs: Myths, Conspiracies and Realities” (OZN-urile: Mituri, conspiratii si realitati), colonelul subliniaza ca, desi OZN-uri sunt reale, ele nu sunt de interes pentru guvernul american, si, prin urmare, nu exista nicio musamalizare a faptelor de catre oficialii americani.

Alexander mai este cunoscut si ca organizatorul, la mijlocul anilor 1980, a intalnirilor “grupului de fizica teoretica avansata”, destinate gasirii unei noi viziuni guvernamentale asupra problematicii OZN. Accesul la aceste intalniri avea exact acelasi tip de clasificare “Top Secret – restricted” ca si documentele MJ-12. Intr-un interviu radio din 15 iunie 2013, cu Nancy Du Tetre, John Alexander a admis ca grupul MJ-12 a existat, dar ca nu se ocupa doar de OZN-uri ci mai ales de continuitatea guvernarii, pentru a preveni decapitarea nucleara a Statelor Unite.”[1]

SURSE

  1. http://www.efemeride.ro/proiectul-majestic-12-si-prezenta-extraterestra-pe-terra
  2. Foto: Internet

http://www.dzr.org.ro/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Klaus Iohannis și Conchita Wurst, vedetele balului pro-U.E. de la Dresda


  PREMIANTUL BALULUI. Klaus Iohannis se întâlnește cu Conchita Wurst la SemperOperaball din Dresda, unde va fi medaliat pentru „o […]

PREMIANTUL BALULUI. Klaus Iohannis se întâlnește cu Conchita Wurst la SemperOperaball din Dresda, unde va fi medaliat pentru „o poziție responsabilă”

Președintele României și Peter Maffay vor participa în data de 3 februarie la balul Semperopernball din Dresda”, titrează cotidianul german Bild.

Președintele României este Klaus Iohannis. Peter Maffay, omologul său din titlu, este un cunoscut cântăreț din Germania, originar din România. Ultimul va interpreta piesa „Über sieben Brücken musst du gehen” (Peste șapte poduri trebuie să treci). Primul va primi medalia balului, „drept recunoaștere a angajamentului său ferm pentru Europa”, a anunțat organizatorul SemperOperaball.

„În timp ce unele state pun sub semnul întrebării ideile europene, Klaus Iohannis a adoptat o poziție responsabilă și a plasat în prim-plan valorile comune și realizările obținute împreună”, a declarat Hans Joachim Frey, citat de Bild.

Și Peter Maffay va primi medalia St. Georgs, pentru „angajamentul său cultural și social excepțional”. Vor mai fi medaliați actorii Rolf Hoppe, Wolfgang Stumph și Klaus Maria Brandauer.

Programul va dura două ore, apoi toți cei prezenți vor fi invitați pe ringul de dans.

Intrarea la bal se va face doar pe bază de bilet. Majoritatea locurilor la mese au fost deja cumpărate, rămânând doar câteva locuri, dintre cele mai scumpe.

Anul acesta, partener al balului este UNICEF, în cadrul evenimentului fiind organizată o tombolă prin intermediul căreia se vor strânge bani pentru ajutorarea refugiaților din Siria.

bild_1

La acest eveniment va participa și Conchita Wurst. „Fără îndoială, diva cu barbă va da toată gloria motto-ului nostru din acest an: «Dresda strălucește – nelimitat în toată lumea»”, se spune pe pagina oficială a SemperOperaball.

 

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

Iohannis şi Hans Klemm îşi fac bagajele


Maria Diana Popescu

Marele Blond a dat ordin să fie chemaţi la vatră toţi trimişii lui Obama ca ambasadori în statele lumii. Nu se împiedică de pămpălăi şi marionete. Impertinentul şi incultul Hans Klemm, care, încă de la venire a agitat apele păcii sociale şi s-a amestecat nediplomatic, penal şi repetat în treburile României, îşi face bagajele şi ne părăseşte. „Ce mai jale, ce mai zbucium!” Probabil, îl va lua cu el, ca să nu se rătăcească pe calea aerului, şi pe ambasadorul James Pettit, fratele său de impertinenţă, farsorul care şi-a permis să sfideze public adevărul istoric cu privire la Republica Moldova şi România. Şi Klaus Iohannis îşi pregăteşte valiza şi va merge pe 3 februarie la Dresda, nu pentru comemorarea bombardamentul anglo-american din 13/14 februarie 1945, ci pentru a dansa la balul Semperopernball. Acolo se va întîlni cu Conchita Wurst, femeia cu barbă sau bărbatul cu fustă, Dumnezeu ştie ce este pe dedesubt. Pînă la urmă, chiar şi susţinerea unui iluminat ca Iohannis a făcut că ăştia să se înmulţească prin virusare şi să reprezinte un real pericol pentru generaţia tînără a planetei.

Iohannis şi teroriştii denunţaţi de Ghiţă ţin morţiş

Una e să-i tolerezi, cu condiţia să stea în bîrlogul lor, sau să-i îndrumi spre tratamentul psihic adecvat, alta e să-i urci pe scenele internaţionale, ca model propagator al decadenţei, să-i aplauzi şi să consideri că e o onoare să mergi la balul unde se dau în stambă exemplarele astea. Şi dacă e bal, bal să fie, cu nevastă cu tot! Potrivit cotidianului german „Bild”, Iohannis va primi medalia Semperopernball, ca „recunoaştere a angajamentului său ferm pentru Europa”. Deci, nu pentru România. „În timp ce unele state pun sub semnul întrebării ideile europene, Klaus Iohannis a adoptat o poziţie responsabilă, punînd pe primul loc valorile comune şi realizările obţinute împreună”, a declarat organizatorul balului, Hans Joachim Frey, citat de „Bild”. Patriotismul lui Iohannis e atît de subţire, că în curînd i se va scurge neamul printre degete. Atîta cît să întindem pe o felie subţire de pîine a mai rămas din Siguranţa Naţională a României, iar Iohannis şi teroriştii denunţaţi de Ghiţă, ţin morţiş să ne-o şterpelească şi pe asta de sub nas. Să sperăm că nu va avea loc de întors căruţa cu Guvernul Grindeanu şi va fi trimis acolo unde spun îi este locul. Apropo de teroriştii noştri: Coldea, Koveşi şi Băsescu trebuie cercetaţi în arest preventiv! Trecerea în rezervă şi pensionarea a lui Coldea e o pedeapsă prea uşoară! Deşi cu frica cît măgarul în spinare, Koveşi se încăpăţînează şi îşi construieşte o „apărare” prin manipulare. Sper ca Ghiţă Iscarioteanul să le vină de hac pînă la urmă. Dacă ăştia doi mai au aveau multă vreme puterea la nasul lor şi în România, începînd cu „Colectiv”, atacurile teroriste ar fi continuat pe o linie mult mai tragică! Este ştiut că atacurile teroriste, care au avut loc în marile ţări europene, au fost posibile cu contribuţia unor facţiuni ale propriilor servicii secrete.

Avem răni de cît am stat în genunchi

Să-i amintim lui Dragnea ce a declarat în campania parlamentarelor: „Dacă P.S.D. va cîştiga alegerile, vor plăti toţi: Iohannis pentru casele luate cu acte false, Cioloş pentru falsa chetă şi supraevaluarea Cuminţeniei Pămîntului şi ministrul Sănătăţii, că nu a vrut să ieftinească medicamentele”. Văd că noul guvern s-a pus pe treabă. Dragnea nu se împiedică de gaura lăsată în buget de păcăliciul lui Iohannis. Cu salariile şi pensiile mărite din februarie, fără 100 de taxe, fără C.A.S., fără taxa radio-tv, fără timbru de mediu, fără impozit la pensie românii vor respira mai uşor. Lui Iohannis i s-a tăiat din salariu, s-a distrat suficient în excursii cu nevasta din bugetul de stat, iar studenţii români vor călători gratis cu trenul! Nu s-au mai pomenit aşa gratuitate din vremea lui Ceauşescu! Bravo domnilor! Ia să vedem cît rezistaţi cu duşmanul Iohannis în casă! Sperăm că n-o daţi sucită şi învîrtită, pentru că românii s-au săturat ca, în amărîta lor de haltă, să oprească maşini cu „ajutoare” europene, nişte gunoaie eurizate, fasole cu gîndaci şi făină cu molii; românii s-au săturat de firmiturile uscate de la masa Puterii celor trei „escu” şi de la masa iohannistă. Avem răni cît am stat în genunchi pentru un trai decent şi salarii normale. Avem răni cît am stat în genunchi pentru demnitate şi independenţă! Avem răni cît am stat în genunchi pentru americanizarea noastră, de fapt, pentru ocuparea de către americani, ca acum să ne clătinăm sub scara Europei!, care ar fi trebuit să ne fie o casă comună, nu o închisoare comună, unde austeritatea şi sărăcia ne strîng de gît de atîţia ani, unde ne pîndeşte pericolul terorist şi dezintegrarea.

Domnule Grindeanu, dorim ca americanii să elibereze teritoriul României!

Vrem să ni se ridice numele de jos, domnule Grindeanu, şi să fie iscălit cu demnitate pe harta Europei şi a lumii! Vrem eliberarea noastră din sărăcie, sclavie financiară şi militară străină! Dacă tot mergeţi la festivitatea de investire a lui Trump, spuneţi-i de la obraz Marelui Blond că ne dorim ca americanii să elibereze teritoriul României! Să-şi ia scutul, blindatele şi militarii şi să plece! E o aberaţie că Rusia vrea război cu România, o ţară N.A.T.O.! Noi nu sîntem în război cu niciun stat al lumii. Locul americanilor este la ei, nu în Europa, iar al ruşilor, în Rusia, nu în Basarabia. Cum noi sîntem membri N.A.T.O., cui altcuiva foloseşte o flotă americană în Marea Neagră, dacă nu intereselor americane în zonă şi conflictului pe care neisprăvitul Obama l-a aţîţat mereu împotriva Rusiei. Şi desigur, foloseşte războinicilor N.A.T.O., care, prin masarea ilegală a forţelor militare străine pe teritoriul Românei, dar şi pe alte teritorii unde nu există pericole reale, a încălcat actul fondator al N.A.T.O. Accepînd aceste trupe şi blindate americane, fiindcă României i s-a interzis să aibă o armată adevărată, e ca şi cum am susţine voit industria de armament a marilor puteri, care a adus moartea şi războiul în lume, iar în curtea noastră, teroarea şi duşmănia vecinilor de graniţă. Libertatea mult visată de noi nu e decît prelungirea cu 27 de ani a lanţurilor de la picioare!

http://www.art-emis.ro/

Publicat în ANALIZA | Lasă un comentariu

Asistam la o economie capitalista globala artificiala, falsa si cu implicatii majore in viata noastra.


Pina unde poate merge falsitatea acestei economii capitaliste?

Auzim pe toate canalele Media, modul cum o sumedenie dejewmericani ne indruma in a gindi ca sintem in situatia unui „nou normal”, iar foarte multi oameni au crescut sub aceasta presiune mentala impusa.

In domeniul fiscal, acest „nou normal” a devenit doar „normal” si chiar daca se vede foarte clar ca economiile colapseaza datorita unei cereri din ce in ce mai reduse si a unor datorii imposibil de achitat sau a unor stimulente care de mult si-au pierdut capacitatea de a stimula economia reala, totusi, masele par sa simta mult mai putina teama de ceea ce va fi, decit situatia reala o impune.

Ar trebui populatiile statelor capitaliste sa fie mult mai ingrijorate de ceea ce se intimpla in jurul lor? Au trecut opt ani de criza economica cumplita si nimeni nu poate spune daca se poate vedea lumina de la celalalt capat al tunelului, nimeni nu poate spune daca sau nu, vor urma alti opt ani si chiar mai multi, de saracie si sacrificii pentru populatiile tarilor capitaliste.

Asa zisele elite bancare si-au facut jocul dorit, conducind economia mondiala pe marginea prapastiei finaciare si pastrind-o suspendata in mod artificial in acea pozitie, pina in acest moment, cind publicul a devenit „confortabil” cu a trai vis a vis de marginea prapastiei….

De ce au facut acest lucru? Foarte multi dintre noi nu inteleg sau refuza sa o faca, faptul ca economia zilelor noastre tine in mod evident de psihologia maselor. Economia este o unealta sau o arma, prin intermediul careia bancherii pot influenta mintile publicului si reactiile lor emotionale.

Comportamentul uman si modul cum el poate fi manipulat, este cea mai importanta sarcina a bancherilor criminali capitalisti, dar pe care se pare ca au dus-o la bun sfirsit, in favoarea lor, evident. Asistam la schimbari in mediul economic, dictate de cuvinte si forta, de baos si un nou tip de ordine.

Cei ce promoveaza globalizarea, cauta sa schimbe cuprul in aur, ei dorind ca aceste elemente sa fie o metafora pentru evolutia psihologica de care au nevoie…

Ceea ce globalisti stiu foarte bine, este ca ei sa distruga sistemul existent, generat de natura si sa regenereze un alt sistem din piesele ramase dupa distrugerea intregii tesaturi, in ceva mult mai opresiv si mai putin interesant decit arata la inceput.

Economia actuala, promovata de globalisti, nu este sub nici o forma bazata pe principiile asa zisei „free market”, ea distrugind permanent structura noastra de gindire asupra finantelor.

Psihologia termenului „refacere fiscala”, este o unealta vitala pentru schimbarea dorita de acesti globalisti, care au adus economia mondiala in genunchi.

Din anii 90 pina in 2007, Rezervele Federale au instrumentat si pus la punct mecanisme pentru crearea unei datorii masive si crearea unor mecanisme derivative speculative extrem de complexe, totul fiind realizat prin folosirea artificiala a unei dobinzi derizorii pe piata caselor.

Alan Greenspan, care a condus Rezervele Federale in acea perioada, a admis intr-un interviu, ca aceasta banca centrala privata si criminala a SUA, stia foarte bine cit de irationale sint aceste mecanisme si ce distrugere economica pot forma in jurul lor, dar a crezut ca totusi piata va regla o economie ce mergea spre dezastru…

Acesti bancheri, prefera insa ca publicul sa perceapa fenomenul prin incompetenta lor, mai degraba, decit printr-un colaps creat voluntar de catre acesti pungasi ai finantelor…

Ratele extrem de reduse ale dobinzilor bancare, au alimentat mecanismele colaterale legate de imprumuturile pentru cumpararea de case si derivativele, atit in mod direct cit si prin speculatii in industriile pe verticala si orizontala, arondate la aceasta dezvoltare artificiala bazata pe achiztionarea de case.

Aici discutam de mii de miliarde de dolari in imprumuturi catre persoane private si institutii, care in final, se stia foarte bine ca nu vor putea plati chiar daca vor munci peste 20 de ore pe zi, in cazul celor mai multi.

Partea cea mai devastoare a fost faptul ca Rezervele Federale au ajutat in acest joc agentiile de rating, care in mod fraudulos si la comanda Wall Street, au categorisit aceste datorii toxice ca fiind AAA, pentru ani de zile, cind in realitate erau niste imprumuturi in faza clara de delicventa. La fel s-a procedat si cu SEC, care a refuzat sistematic sa investigheze fraudele comise de sectorul financiar…dupa cum arata un „insider”, Gary J Aguirre.

Aceasta situatie a dus la declansarea Marii Recesiuni economice inceputa in 2007/2008 si care continua cu amplitudine si mai mare dar nerecunoscuta, chiar si in acest moment.

Bancile centrale capitaliste s-au oferit sa aduca solutii la aceasta criza, dar solutiile implementate au adus un colaps de proportii in economia SUA si globala, aceste banci oferind stimulente, care in final au mers catre datoriile toxice, bonduri de trezorerie, stocuri corporatiste si nimic in economia reala…

Tiparirea de bani si bail out-urile au avut ca rol, acoperirea sumelor uriase preluate din banci de catre marile corporatii autohtone si straine. Un ocean de dolari au fost creati fara nici o acoperire si inca sint creati, numai in SUA, la nivel de peste 80 de miliarde de dolari sint tipariti lunar, pentru aceste mari corporatii, cu dobinda zero..

Imprumuturile rapide, peste noapte, au permis acestor mari corporatii sa evite colapsul potential al derivativelor si au permis contractarea de impruturi facute de aceste corporatii pentru a-si cumpara singure stocurile si a oferii o imagine falsa a eficientei lor economice, in acest fel gasind novici care sa investeasca in stocuri si evident sa piarda… Astfel vedem permanent o crestere a stocurilor si ne minunam cum se poate asa ceva, pe fondul unor economii capitaliste in colaps total….

Ceea ce este interesant, este faptul ca in timp ce economia privata capitalista era si este din ce in ce mai mult pe sfirsit si la reanimare, fara a se intrevedea o revenire, statisticile guvernelor crony capitaliste au fost si sint manipulate, pentru a arata o alta fata, mult mai luminoasa a economiei, reflectind o falsa refacere economica.

Trebuie inteles ca piata stocurilor poate fi cu mult mai simplu de manipulat decit elementele fundamentale ale economiei, ceea ce face ca aceste elemente sa fie in mod voluntar interpretate gresit si aruncate pe “screen” de catre institutele de statistica economica.

Astfel, ca o mare parte a populatiei inca mai crede ca acest colaps economic generat in 2008, este sfirsit sau intr-un proces de atenuare…

Este foarte clar pentru oricine doreeste sa faca o analiza pertinenta, faptul ca dobinzile infime si chiar zero, practicate de catre Rezervele Federale, au imbogatit pe cei ce au avut acces la bani iefitni, adica pe cei 0,1%…. dar strategia incepe sa se schimbe. 

Este evident ca piata stocurilor poate fi supraestimata pentru o perioada, dar consecintele trebuiesc acceptate, intr-o economie reala.

Designul colapsului initial a alimentat fenomene si mecanisme economice dintre cele mai sofisticate si devastatoare pentru economia reala..

Fara aparitia crizei derivativelor, bancile centrale nu ar fi putt niciodata sa convinga populatiile  sa accepte ideea tiparirii iresponsabile a banilor ca fiind un stimulent si eventual sa puna intr-un grad ridicat de risc dolarul american, odata cu economia americana.

Aceste banci centrale au generat si vor genera atit de mult haos si disperare in rindul populatiilor tarilor capitaliste, incit oamenii accepta si vor accepta pentru o perioada, solutii extreme. Globalisti vor fi pregatiti pentru aceste solutii, dupa cum arata chiar revista britanica The Economist.

https://socioecohistory.wordpress.com/2014/07/26/flashback-1988-get-ready-for-a-world-currency-by-2018″-the-economist-magazine/

Se incearca formarea unei autoritati monetare si economice sub managementul satanicei FMI, stabilindu-se o singura moneda global, folosind DST(Drepturile Speciale de Tragere) sau SDR, cum este cunoscut in occident acest cos monetar, ca un pod de legatura pentru fixarea la o anumita valoare dorita a monedelor nationale la un nivel al ratei de schimb „armonizat”, pina cind aceste monede devin fara relevanta si posibil inlocuibile.

Globalisti declara ca vor lua aceste masuri pentru „a apara” viata oamenilor de eventuale probleme majore si vor decide un urias reset la nivel mondial. Globalisti au nevoie de un tap ispasitor pentru a-si duce la indeplinire planul si a crea impresia necesitatii stringente a acestor masuri extreme.

Pe globalisti, ii deranjeaza fenomene economice de gen Brexit si personalitati ca Donald Trump, dar mai ales modul in care Presedintele Putin le „ofera” un grad de incertitudine politica, de care liderul de la Kremlin poate profita si ei stiu.

Rate negative ale dobinzilor, vor fi practicate la nivel global, pentru ca acesti globalisti sa isi faca jocul, lasind populatii intregi sa inteleaga faptul ca aceasta masura este una extrema dar necesara, de care evident vor profita, iar omul de rind va traii din ce in ce mai rau, iar canalele de scurgere a banilor catre ei, vor fi din ce in ce mai abundente….

Presa jewmericana nu discuta niciodata de esecul total al politicii economice a lui Obama ci de o evolutie pozitiva a unor indicatori economici in perioada in care el a fost la Casa Alba, lasind in multe comentarii sa se inteleaga faptul ca, el este o personalitate politica socialista, ceea ce de departe este o minciuna, dar ei lasa publicul sa gindeasca faptul ca socialismul este un dezastru, pentru ca a fost promovat de Obama….

Globalisti vorbesc in termeni duri de elementul central al criticii lor legat de socialism, ce tralizarea economica, dar uita sa spuna ca ceea ce fac ei, reprezinta cu adevarat o centralizarea economica, nu numai la nivelul decizie economice ci si la nivelul modului cum este distribuita bogatia.

Sistemul capitalist este cel mai centralizat sistem economic existent vreodata in istoria omenirii si acest lucru este mai mult decit vizibil, atit prin distrugerea initiativei private si a micilor afaceri, a clasei de mijloc, cit si prin ghidonarea economica de pe Wall Street, resimtita de noi toti.

Revenind la un indicator economic de prima importanta, PIB-ul Real, el este in realitate la -2% si nicidecum la 2%, asa cum se doreste sa se lase de inteles de catre cei ce considera efectele pozitive ale Administratiei de servitori Obama. Bloomberg spune cu nerusinare ca PIB ul american este pe o crestere de 2%, dar uita sa spuna ca elementul cel mai controversat din formula PIB, este „cheltuielile guvernamentale”, care face ca el sa creasca, chiar daca guvernul crony capitalist nu produce nimic, ba mai mult, acest guvern capitalist imprumuta bani de la banci private, unde chiar Bloomberg are majore interese financiare.

PIB = C(consumuri private, individuale) + I(Volumul Investitiilor) + G(Investitiile Guvernamentale) + CG(Cheltuielile Guvernamentale) + (Export – Import)……

Cum poate fi un PIB in crestere din moment ce guvernul cheltuie si se imprumuta la banci private cu dobinzi variabile neincluse in formula, fara nici cea mai mica intentie de a mai returna banii, iar an de an, institutiile de statistica „confirma” cresteri ale PIB ului….. Guvernul crony capitalist distruge si fura productivitatea de la cetatenii care muncesc si o atribuie fara rusine celor bogati, care isi vad averile din ce in ce mai mari….

http://www.shadowstats.com/alternate_data/gross-domestic-product-charts

Acelasi Bloomberg, arata o „vasta imbunatatire” in domeniul somajului, dar refuza cu nerusinare sa spuna ca peste 95 de milioane de americani nu sint nici macar in evidentele birourilor publice, de somaj sau ajutor social, ei au disparut pur si simplu din statistici, nefiind cuprinsi in nici una eliberata de Bureau of Labor Statistics, pentru ca ei au fost fara loc de munca pentru mult timp si nu mai aplica pentru nici un program guvernamental. Astfel, prin aceasta minciuna sfruntata, Bloomberg arata o scadere a somajului in America si un efect pozitiv al lui Obama.
http://www.cnbc.com/2016/12/02/95-million-american-workers-not-in-us-labor-force.html

Acelasi Bloomberg mentioneaza o crestere pe piata caselor, de care in opinia lui, Trump se va bucura… Acest pervers, Bloomberg, nu include in analiza, faptul ca volumul vinzarilor de case este in scadere si trebuie mers in 1965, pentru a gasi o evolutie similara in acest domeniu.

Bloomberg uita sa spuna ca marea majoritate a caselor de care discuta si care doreste sa arate o crestere a vinzarilor in perioada Obama, fost cumparate de corporatii uriase de genul Blackstone, la preturi derizorii, de la bamci, dupa ce proprietarii lor nu au mai putut sa plateasca ratele scadente, dupa care, aceste mari corporatii, le-au inchiriat.

Piata caselor in SUA, nu a fost sustinuta de cumparatori individuali sau de familii interesate in cumpararea acestora, ci de marile corporatii care au cumparat ieftin case lasate bancilor de catre proprietarii in insolventa… In acest moment, Wall Street este marele proprietar al celor mai multe case din SUA….

Aceasta poveste trista a refacerii economice americane va muri in acest an, 2017, pentru ca acesti globalisti doresc moartea acestei povesti, in timp ce nationalistii vor devenii din ce in ce mai numerosi… Ne putem educa in vederea intelegerii faptului ca mult trimbitata refacere economica nu exista?

 

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/

Publicat în ECONOMIE-FINANCIAR | Lasă un comentariu

Daca Rusia nu raspunde provocarilor lui Obama si gasti lui de asa zisi “democrati”, in frunte cu Hillary Clinton


liderul pentru citeva zile ramase al Americii, incearca declansarea unei confruntari militare si in Marea Chinei de Sud…

SUA a aliniat al treilea portavion de proportii in Marea Chinei de Sud, pentru prima oara in istoria SUA, in acea zona. Cu numai trei saptamini in urma, SUA se gasea in situatia de a nu avea nici un portavion pe vreo meridiana a globului, situatie unica in istoria militara a SUA, dupa cum arata Fox News.

http://www.foxnews.com/us/2016/12/30/no-us-carrier-at-sea-leaves-gap-in-middle-east.html

Americanii se pregatesc, trimitind citeva portavioane in zonele fierbinti ale globului, trimitind grupul de nave si portavionul Carl Vinson in Pacific, cu numai citeva zile in urma, Air Wing, distrugatorul Squadrom, crucisatorul Lake Champlain dotat cu rachete de ultima generatie de tip Ticonderoga, distrugatorul USS Michael Murphy si portavionul USS Wayne E. Meyer.

Dupa cum arata chiar Naval Technology, noua aliniere gata de lupta a americanilor in Pacific, este destinata intaririi fortelor navale ale SUA intr-o regiune extrem de tensionata datorita desfasurarii de forte armate chineze pe intreaga zona a Marii Chinei de Sud.

http://www.naval-technology.com/news/newsus-navy-to-deploy-uss-carl-vinson-in-asia-5707784

Portavioanele si distrugatoarele americane vor face conjunctia in zona Strimtorii Taiwan, ceea ce va irita si mai mult China, care déjà a dat citeva avertizari fortelor armate americane.

http://www.navy.mil/submit/display.asp?story_id=98352

Ca sa va imaginati capacitatea militara deplasata de SUA in zona Marii de Sud a Chinei, trebuie spus ca numai portavionul Carl Vinson detine peste 7.500 de marinari care sint concentrati pe acest teatru de lupta….. Toate aceste portavioane si distrugatoare au in jurul lor flotile de nave de razboi cu sarcini adiacente in cazul unei conflagratii militare.

In acelasi timp, China si-a deplasat singurul portavion gigant pe care il are la dispozitie si o intreaga flota militara, efectuind manevre militare, chiar in zona de interes americana. Situatia devine din ce in ce mai tensionata si nu ar fi nici o surpriza ca inaugurarea ca presedinte a lui Trump, sa nu aiba loc, datorita unei posibile stari de urgenta declarate de Obama, in urma unor atacuri si a unei propaganda mincinoase la adresa Chinei…

 

Adrian Cosereanu

http://www.alternativaromaniei.com/

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

CUM ÎŞI BAT JOC STRĂINII DE NOI. Lucrările la autostrada Sebeş-Turda, prelungite cu aproape doi ani, mai mult decât tot termenul iniţial


După ce a avut la dispoziție nu mai puțin de 22 de luni pentru construirea celor 16 kilometri de autostradă ai lotului 4 dintre Sebeș și Turda, firma austriacă PORR va beneficia de o prelungire a termenului de 600 de zile, dar și de o plată suplimentară de 32 milioane de lei. Aceasta se va adăuga celor 470 milioane lei care vor fi primiți de PORR pentru lucrări, conform valorii inițiale a contractului. Inițial acesta prevedea un termen de patru luni pentru proiectare și 18 luni pentru construcție, adică mai puțin decât prelungirea acordată zilele trecute de adjudecătorul Florin Niculescu.

Contractele FIDIC sub umbrela cărora se construiește și lotul 4 Sebeș Turda prevăd că în prima fază disputele dintre Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) și constructori sunt judecate de un inginer adjudecător care trebuie să fie acreditat de FIDIC (federația internațională a inginerilor consultanți) și care trebuie să dea dovadă de imparțialitate desăvârșită între cele două părți.

În trei ani, autostrada a ajuns la jumătate

În cei aproape trei ani scurși de la începerea lucrărilor, PORR a ajuns la un stadiul de execuție de 60%. Decizia de prelungire a termenului de execuție cu nu mai puțin de 600 de zile, deci cu un termen mai mare chiar decât contractul inițial, fac juriștii și inginerii de drumuri să se îndoiască în ceea ce privește echidistanța și obiectivitatea acestor adjudecatori care se substituie legii române. Detalii, pe digi24.ro. 

http://www.fluierul.ro/

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Deutsche Welle: “Este uimitor cum ziariști, ”formatori de opinie” și oameni politici ne sugerează să ignorăm dezvăluirile lui Ghiță și astfel să ne complacem într-o stare de ignoranță fericită!”


Pentru noi este un prilej de uimire faptul că o serie întreagă de ”formatori de opinie” și oameni politici afirmă că dezvălurile lui Sebastian Ghiță nu ar trebui luate în serios și că difuzarea lor ar trebui interzisă.

hiding-head-in-sand-620x250.jpg

Edward Snowden este, din punctul de vedere al guvernului SUA, un trădător. O parte semnificativă a cetățenilor americani îl consideră, de asemenea, ca atare. În orice caz, la puțină vreme după refugierea sa în Hong Kong, 55% dintre americani exprimau opinia că ar trebui condamnat, în timp ce 34% considerau că dezvăluirile sale au adus un serviciu interesului public (Pew Research Center).

Dar cu toată vinovăția care apasă asupra acestui om care a încălcat regula elementară a loialității, noi oamenii obișnuiți am înțeles mai bine cum funcționează lumea grație dezvăluirilor sale. Imaginea noastră cu privire la mecanismele puterii a devenit mai clară, obținând confirmarea a ceea ce bănuiam fără a putea dovedi. Or, dacă admitem că Iluminismul, în definiția sa kantiană, mai are ceva de spus în post-modernitate, atunci dezvăluirile lui Snowden (la fel ca cele ale lui Julian Assange) au venit în sprijinul tuturor acelora care reflectează  liber la rosturile lumii, oferindu-le informații de prima mână. I-a servit cu siguranță și pe ruși, și pe chinezi, în postura lor de adversari ai Americii pe scena mare a lumii, dar a sporit, totodată, cunoașterea la care au acces cetățenii liberi, aceia pe care gânditorii Luminilor îi îndemnau să facă apel la propria rațiune (sapere aude) și să depășească starea de minorat în care s-ar fi găsit.

De atunci, din secolul al XVIII-lea, vine ideea că un cetățean nu este pe de-a-ntregul cetățean dacă nu este bine informat și dacă nu judecă cu capul său. Alegerile și presa liberă nu sunt decât instituții create pentru a da consistență gândirii politice a Iluminismului. Chiar și votul cenzitar, care ținea seama nu doar de avere, dar și de gradul de instruire, ar trebui înteles ca o aplicare a acelorași principii, căci era de la sine înțeles că un biet țăran analfabet nu ar fi fost capabil să înțeleagă complexitatea faptelor care se puneau în fața unui guvern și că, în consecință, nu era cu adevărat liber.

Spre deosebire de Edward Snowden, despre Sebastian Ghiță nici prietenii săi nu ar putea spune că este un erou, căci a început să facă denunțuri abia după declanșarea urmăririi judiciare împotriva sa, atunci când părea să nu mai aibă nimic de pierdut. Dar acest fapt este secundar. Important este că dezvăluirile sale sunt utile, că ele ne clarifică un mod de funcționare a statului pe care îl puteam bănui fără să avem nicio dovadă.

Pentru noi este un prilej de uimire felul în care o serie întreagă de ziariști, de ”formatori de opinie” și oameni politici afirmă că Sebastian Ghiță nu ar trebui luat în serios, că ar trebui, de fapt, să fie complet ignorat și că postul de televiziune care îi transmite mesajele ar trebui închis sau sancționat. Sebastian Ghiță a dovedit că cel puțin o parte din alegațiile sale sunt adevărate (să nu uităm că generalul Coldea a fost totuși suspendat) și prin urmare ceea ce spune este de mare interes public. E important pentru noi să știm de unde au bani generalii SRI, cine le plătește vacanțele, căci ei nu sunt bancheri sau comercianți, ci oameni aflați în serviciu public. E important să știm cu cine se întâlnesc și ce pun la cale, căci nu sunt reporteri, ci militari cu cele mai înalte responsabilități legate de securitatea statului. E uimitor că, în loc să profite de ceea ce li se oferă pentru a înțelege mai bine lumea în care trăiesc, o serie întreagă de persoane recurg la zeflemea, minimalizând cu tot dinadinsul greutatea acestor dezvăluiri.

Recent, un deputat român din Parlamentul European spunea într-o conferință de presă organizată împreună cu mai mulți colegi din toate grupurile politice că ar trebui inițiată și o campanie ”pentru combaterea propagandei lui Edward Snowden”. El spunea asta în contextul adoptării unui Raport privitor la combaterea propagandei rusești cu fonduri europene. Asistența a râs în barbă și a trecut cu politețe peste ceea ce părea a fi o excentricitate a unui om din Est, mai sensibil la rivalitatea ruso-americană, dar acum ni se pare că e ceva tipic pentru noi, că avem în cel mai înalt grad vocația ”servituții voluntare”, după expresia unui tânăr strălucit din secolul al XVI-lea. Ceea ce spunea deputatul român este că ar trebui să ignorăm toate faptele pe care Snowden ni le-a pus la dispoziție, să nu le dăm crezare și, mai mult, să le limităm difuzarea, protejându-i pe toți de influența lor nefastă. Cu alte cuvinte, că ar trebui să acceptăm în calitatea noastră de ”minori” incapabili de discernământ că guvernământul SUA are apriori dreptate și că tot ce face e spre binele nostru și al democrației liberale. Să ne complăcem, așa zicând, într-o stare de ignoranță fericită.

Exact la fel se petrec lucrurile la București. În loc să se înmulțească îndemnurile pentru declanșarea unei anchete parlamentare care să lămurească toate suspiciunile, auzim, dimpotrivă, cum se multiplică apelurile acelora care discreditează dezvăluirile și cer combaterea lor. Ar fi mai bine, în opinia lor, să nu știm nimic, căci, în ciuda atâtor tulburătoare aparențe, SRI are apriori dreptate și lucrează oricum spre binele nostru.

Autor: Horatiu Pepino

http://www.dw.com/

Publicat în GANDESTE | Lasă un comentariu

Obstacolele care stau in calea renuntarii



obstacleopportunity

Am vorbit despre tehnica renuntarii si despre ce presupune ea, iar astazi vreau sa vorbim despre obstacolele care stau in calea acestei practici.

Inainte sa citesti acest articol, iti recomand ( daca nu ai factu-o deja) sa le citesti pe celelalte doua despre renuntare, pentru ca acesta este o completare a lor. Le poti gasi dand click aici si aici. 

De multe ori mintea se agata atat de tare de un anumit scenariu sau de anumite preferinte pe care le are incat incearca diverse “trucuri” pentru a ne face sa credem ca suntem bine, ca ne-am detasat de un anumit rezultat si ca nu mai avem nevoie de mai multa munca cu noi insine.

Si, iata cum face asta:

Lipsa actiunii

Cuvantul renuntare duce cu gandul la lipsa actiunii, sau cel putin asa il poate interpreta mintea atunci cand vrea sa fuga de responsabilitate.

Insa, aceasta practica nu presupune sa stai si sa nu faci nimic, ci doar sa astepi sa ti se intample lucruri.

Renuntarea presupune in primul rand renuntarea la atasamentul fata de rezultat si fata de scenariile pe care ti le-ai facut despre cum se va intampla un anumit lucru.

Ceea ce face diferenta atunci cand actionezi detasat este ca actionezi din alt loc din punct de vedere mental si sufletesc. Atunci cand esti atasat si vrei cu disperare sa se intample ceva, vii dintr-un loc din care incerci sa manipulezi si sa controlezi si sa fortezi lucrurile sa se intample. Paradoxal, cu cat incerci mai mult sa fortezi ceva sa se intample, cu atat te vei indeparta mai mult de infaptuirea sa.

Falsa renuntare 

Falsa renuntare inseamna sa te minti pe tine insuti ( de cele mai multe ori foarte subtil) ca esti detasat de rezultat si ca esti ok indiferent daca se intampla sau nu ceea ce iti doresti.

O metoda de verificare este aceea de a-ti imagina ca ceea ce iti doresti nu se va intampla si sa fii foarte atent in acest timp la ceea ce simti. Daca simti ceva de genul unei strangeri de inima sau o teama, chiar daca e abia perceptibila, aplica in continuare tehnica pana nu mai ai nisi o forma de rezistenta sau atasament si pana simti ca esti impacat cu tine insuti.

Uneori, poti simti ca esti impacat, iar  peste ceva timp nu vei mai avea aceeasi senzatie. Asta inseamna ca inca nu ai renuntasei complet.

Pentru a-ti vedea mai clar atasamentele iti recomand un exercitiu pe care il folosesc in sesiunile de lucru individuale cu oamenii: observarea din starea de martor.

Exercitiul consta in a vedea o anumita situatie din viata ta din perspectiva unui martor si de acolo sa iti observi actiunile, intentiile. temerile si ce anume te motiveaza sa faci anumite lucruri. Acest lucru va duce la o detasare mult mai rapida, pentru ca vei intelege de ce faci ceea ce faci. Putem declara la nivel constient ca facem un anumit lucru dintr-un motiv, dar adevarul despre motivatiile noastre reale poate fi cu totul altul.

Este important de retinut ca un martor nu judeca, nu pune etichete si nu are preferinte.

 

Cu drag,

Alexandra David

http://personalitatea.com/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Ce este radiatia cosmica?


Razele cosmice sunt particule cu energie mare ce intra în sistemul solar din departarile galaxiei noastre. Aceasta radiatie cosmica este formata în cea mai mare parte din protoni, electroni ori nuclee de atomi (care si-au pierdut electronii ce le orbitau în calatoria lor galactica), scrie site-ul scientia.ro.
În 1912 fizicianul Viktor Franz Hess a aratat ca intensitatea radiatiilor cosmice creste odata cu altitudinea, tragând astfel concluzia ca acestea vin din departarile spatiului cosmic. Ce se întâmpla în fapt este ca particulele cu energie mare venite din afara sistemului solar intra în coliziune cu moleculele din atmosfera, provocând reactii în urma carora pot aparea alte particule. Nu toata radiatia cosmica ajunge pe Pamânt.Ce este radiatia cosmica
Aproximativ 90% dintre razele cosmice sunt nuclee de hidrogen (protoni), 9% sunt heliu (particule alfa), iar celelalte elemente constituie 1%. Stim ca cea mai mare parte a radiatiei observate pe Pamânt are ca provenienta Soarele. Dar radiatia cosmica care are cea mai mare energie are alta origine, venind, asa cum am mai spus, din afara sistemului solar.
Care este sursa radiatiei cosmice?
Sunt mai multe posibilitati vehiculate de fizicieni în ce priveste provenienta radiatiei cosmice. Este posibil sa vina din afara galaxiei, din quasari, ori sa fie produsa în urma unor explozii care se soldeaza cu emisii de raze gama. Sunt unele opinii care sustin ca este posibil ca aceasta radiatie cosmica sa fie un efect al prezentei materiei negre ori chiar expresia unor defectiuni topologice în structura universului.
Cum detectam aceste raze cosmice?
Pentru a detecta aceste raze cosmice avem nevoie de “observatori” situati cât mai departe de suprafata Pamântului, asa cum sunt satelitii, echipati cu aparatura adecvata.
Când si de catre cine a fost descoperita radiatia cosmica de fond?
Radiatia cosmica de fond este o radiatie electromagnetica cu frecventa de 160,2 GHz ce este raspândita în tot Universul. Aceasta a fost descoperita în anul 1964 de astronomii Arno Penzias si Robert Wilson.
Radiatia cosmica de fond si Big-Bang-ul
Radiatia cosmica de fond este unul dintre argumentele principale privind credibilitatea teoriei Big Bangului si, în acelasi timp, este explicata de aceasta teorie în modul cel mai coerent (exista mai multe teorii ce justifica prezenta acestei radiatii fundamentale).
ce este radiatia cosmica de fond
Fizicienii sunt de opinie ca imediat dupa explozia originara (Big Bang),  înainte de formarea stelelor si a planetelor, Universul era foarte încins. Aflat în expansiune, Universul a devenit din ce în ce mai rece. Odata cu racirea Universului s-au format atomi stabili. Acesti atomi nu au putut absorbi toata radiatia termica existenta, iar fotonii ramasi, neabsorbiti, ratacesc prin Univers de la Big Bang si pâna astazi. Radiatia cosmica de fond a fost observata de catre astronomi ca fiind în mod uniform distribuita în toate directiile.

În spatiul gol interstelar temperatura este de numai 2,7 K (-270,30C). De unde aceasta temperatura? Tocmai radiatia cosmica de fond este de “vina” pentru acest lucru.

scientia.ro

http://www.mixdecultura.ro/

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

INTEL, CABALA SI GRUPUL NOSTRU DE CONSTIINTA CO-CREATIVA


Deci, unde se gaseste întreaga noua intel (inteligenta = serviciile secrete)?

Ne gasim într-un punct critic asupra alegerii drumului nostru, ca fiind o constiinta împreuna… Fiecare va trebui sa fie propriul sau salvator … doar daca actionam în grup, putem sa facem corectiille de curs necesare, care sa ne faca sa ne întoarcem la drum.

Ramînînd plictisiti datorita fatului, ca fiintele salvatoare nu coboara repede din ceruri, si nu fac munca care apartine competintei noastre, dovedeste clar punctul lor de vedere. Multe dintre aceste grupuri (si fiinte), se gîndesc, ca nu suntem capabili sa descoperim faptele, sa prindem ocazia si sa devenim parte din solutie.

A  sosit momentul sa actionam, si sa participam în proces.

Acesta este obiectivul „mesajului” original, pe care ei ni l-au transmis. Avem înca o oportunitate de a asigura ca divulgarea completa sa se întîmple, nu renuntati acum, numai pentru ca apelul a fost facut tuturor pentru ca  ” sa va puneti propria piele la risc”, si încetati sa doriti sa fiti salvati.

Este ceea ce multe dintre aceste fiinte mai avansate pretind, ca noi sa facem în acest moment. Ceea ce NOI vom face acum, va determina viitorul nostru … NU sunt numai Elitele si diferitele Grupuri ale Aliantei … Nu sunt numai ET,ii sau ED,ii … Vom fi noi, ca o comunitate, care este un catalizator important pentru divulgarea completa, în timpul tentativelor acestor grupuri, de a ne da, doar, o dezvaluire partiala.

Numai pentru ca este acesta, mai precis, planul pe care Puterile Care Au Fost, si diferitele grupuri ale Aliantei Pamîntului îl poarta mai departe; nu înseamna sa fie planul în care ei vor avea succes. Nici un plan (oricît de bine elaborat ar fi), supravietuieste pe cîmpul de lupta.

Suntem piesele de sah care lipsesc, în special în prezent. Ultima data cînd am jucat un pion, as fi putut sa capturez un  rege. Avem nevoie sa formulam un plan complet, sa reusim ca altii sa formeze propriile lor organizatii de baza, si sa înceapa sa lucreze la educarea maselor (care sunt adevaratul nostru public). Este necesar sa combinam eforturile cu altii care sunt deja în curs.

CABALA reprezinta 0,01% din populatia mondiala, si este compusa dintr-un grup de grupuri, cu sisteme de credinta diferite, si nu se plac unii pe altii, însa lucreaza împreuna pentru A STAPÎNI LUMEA !

Daca acest grup mic poate schimba lumea, din ce cauza NOI, nu putem? Ei folosesc constiinta NOASTRA de grup, împotriva noastra, ca fiind instrumentul lor/magia lor; deci, de ce noi nu putem sa revindicam acest instrumment, si sa scriem propriul nostru final, pentru aceasta istorie, care dureaza mai mult timp decît este necesar?

Ei au facut ca noi sa ne simtim impotenti si fara importanta, numai pentru un simplu motiv … Suntem o amenintare pentru ei. Noi, functionînd ca un  grup, NICI O DATA ne-am unit înainte, sau am încercat sa obtinem o miscare de constiinta de unitate, împotriva puterilor constituite. (TPTB)

De acord cu Fiintele Aliantei Sferelor, în acest moment, grupul de constiinta, este în curs de a lua o decizie de grup. Aceasta decizie, determina data/linia de timp, sau directia spre care ne îndreptam; propria noastra constiinta de grup co-creativa, este aceea care dicteaza ceea ce se petrece, în acest moment, în sistemul nostru stelar.

Este o „schimbare de consens a realitatii” care are loc, si fiecare dintre noi, are un rol de jucat.

Multi se pare ca îl ating, cu toate ca, exista multa confuzie între altii. Speram sa avem cîteva informatii în curînd, pentru a ajuta sa se îndeparteze confuzia, si sa se furnizeze detalii asupra modului în care persoanele pot sa se învaluie în efortul bazelor care vor fi luate mai departe, dezvaluirea completa.

Sincer, nu vedem cum este posibila o dezvaluire partiala, dat fiind cantitatea de informatie care exista acolo.

Trebuie sa lucram cu totii împreuna, si în diferite moduri, pentru ca sa fim siguri ca vocile noastre sunt auzite, si ca producem efect asupra constiintei de masa care, în acest moment, ia aceasta decizie critica.

În curînd, va exista mai multa informatie în “Unity in the Community = Unitate în Comunitate” si în acest efort  al Bazelor în:

www.FullDisclosureProject.org si www.facebook.com/thefulldisclosureproject

Multumesc,

Corey Goode

https://ro.spherebeingalliance.com/

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Legea oglindirii – Cele 7 oglinzi eseniene


Publicat în VIATA INTERIOARA ( video) | Lasă un comentariu

Pakarina – Unchained Melody


Publicat în MUZICA | Lasă un comentariu

MĂRTURII ALE UNOR GENERALI RUȘI DESPRE EXISTENȚA EXTRATEREȘTRILOR


Vasile Rudan

Redăm articolul cu prescurtările de rigoare, pentru a se încadra în formatul revistei noastre.
Ministerul sovietic al Apărării a lucrat la un proiect secret pentru a crea o ființă cu puteri supraomenești, paranormale, cu ajutorul unor extratereștri. Chiar șeful acestui proiect de neimaginat rupe tăcerea și dezvăluie cum au fost contactați extratereștrii și care e părerea acestora despre oameni.

Unitatea militară specială 10003

Generalul Mikhail Moiseev, șeful Statului Major, a înființat unitatea militară specială 10003.

Alexei Savin, general locotenent în rezervă, a fost cel „ales” să aducă  aceasta istorie la lumină. Savin a lucrat în Ministerul sovietic al Apărării, fiind absolvent al Academiei de Științe Naturale. Acesta a declarat unor ziariști de la Pravda că activitățile paranormale intraseră în linie dreaptă în armata sovietică si în KGB din 1983, când Ministrul Apărării de atunci a permis antrenarea unor soldați pentru misiuni paranormale, cum ar fi identificarea unor obiective militare prin metode extrasenzoriale, prezicerea unor accidente, vindecarea rapida a soldaților răniți, etc. În decembrie 1989 (exact când Gorbaciov se ostenea să înlocuiască  regimurile comuniste totalitariste cu unele cu fața umană), a luat ființa Unitatea militară specială 10003, din ordinul șefului Statului Major, general Mikhail Moiseev, având doar zece ofițeri paranormali, cei mai buni dintre cei antrenați. Aceștia au reușit să contacteze o civilizație extraterestră, după ce au existat mai multe apariții OZN în zona de antrenament din  Vladimirovka.

Au contactat extratereștri

Vasili Eremenko, general maior și profesor emerit al Academiei de Securitate, Apărare și Aplicarea Legii, a fost primul care s-a adresat presei pe aceasta tema. Pe vremea sovietică, era ofiter KGB și superviza tehnologia aeronautică.  „Am învățat cum să chemăm aceste OZN-uri în Vladimirovka. Era de ajuns să facem mișcări masive de trupe și să  transportăm echipamente. În astfel de cazuri, apăreau 100%.  După șase luni de testări s-au tras trei concluzii:  că știința modernă nu poate identifica acest fenomen, că s-ar putea să fi fost echipament sofisticat de recunoaștere aparținând SUA sau Japoniei și, trei, că ar putea fi un impact al unei civilizații extraterestre”, a declarat Eremenko. Generalul Alexei Savin vine și completează mărturia lui Eremenko. Anume că, „ademenirea” OZN-urilor a făcut parte din experimentul unității militare speciale 10003. Primele experimente au avut ca obiectiv descoperirea unor metode de a îmbunătăți activitatea creierului, în anumite circumstanțe. Consiliul Științific legat de acest program a fost condus de academician Natalia Bektereva, care, pană la moartea ei, a fost directorul științific al Institutului de cercetare a creierului uman. „În cadrul cercetărilor am ajuns la concluzia că omul este un sistem energo-informațional, care captează informații din afara cognoscibilului”, spune generalul Savin. Pentru a identifica aceste „surse externe”,  s-au creat trei grupuri, unul de cercetători, al doilea de militari și al treilea de… femei! Acest al treilea grup a făcut cele mai multe descoperiri în domeniu, dezvoltând capacități extrasenzoriale deosebite. Șefii au cerut contactarea unor civilizații extraterestre. „Și am reușit. Am dezvoltat o metoda bazată  pe activitatea creierului. Mai bine zis, am reușit sa aducem creierul pe o anumită frecventă, care i-a permis sa fie pe aceeași lungime de unda cu o civilizație extraterestră”, a explicat Savin.

Generalul Alexei Savin

Întâlniri de gradul III

Oamenii generalului Alexei Savin au reușit să contacteze extratereștri. 

Rezultatul a fost impresionant. Șase participanți la experiment au primit aprobare de la extratereștrii contactați să aibă „o întâlnire de gradul III”. Doi au fost primiți pe navele acestora. Extratereștrii le-au permis gradual acest contact, dar, odată stabilită relația de încredere, au existat discuții despre structura formei lor de guvernământ, a educației. Nu s-a putut obține nicio informație de natura militară. Însă au acceptat sa dea câteva scheme ale unor echipamente de diagnosticare și tratament. „Civilizația umana nu este de interes pentru ei, ca subiect de dialog. Suntem parte din Univers și trebuie să ne supravegheze pentru a nu ne autodistruge sau să  distrugem și alte civilizații apropiate, dar, altfel, suntem ca niște copii mici pentru ei”, spune Savin. […]

Aparatele biomedicale ale „extratereștrilor”, furate din România

Generalul Ilie Ceaușescu. 

Programul a fost suspendat până recent, susține generalul Savin. „Acum patru ani, am repetat experimentul și am avut succes. Continuăm această  muncă. Oameni talentați sunt încă prezenți în industria Apărării”, declara Savin. 

Evident, nu putem să nu ne gândim la unitatea specială de antrenament paranormal, înființată experimental de generalul Ilie Ceaușescu în Munții Buzăului și care, datorită rezultatelor deosebite, urma să fie înființată  oficial în 1989. Odată cu cea sovietică. A noastră n-a mai avut șanse, dat fiind evenimentele din 1989! Din toata „istoria” generalului Savin, noi am reținut relatarea despre schemele date de „extratereștri” pentru echipamente de diagnosticare și tratament. Le știm, că de câțiva ani ele sunt prezentate în România, învăluite de misterul cuvenit. Și necesar. Sunt aparate foarte bune, bazate pe principiul rezonanței. Ceea ce ne duce automat cu gândul la istoria extrem de pământească a uluitorului aparat inventat de românul Carol Przybilla prin anii ’70 și brevetat în 1991, cu mare greutate, după care acesta a dispărut! Apărând la ruși, nu ca ar fi ceva „extraterestru” în aceasta apariție.

Paranormalii Cabinetului 1

Cabinetul 1 înființase o unitate militară pentru studierea fenomenelor paranormale și pentru antrenarea „soldaților paranormali” în Munții Buzăului, subordonată generalului Ilie Ceaușescu. Cercetătorul Vasile Rudan, specialist în percepție extrasenzoriala, a lucrat sub contract strict pentru această unitate. A condus experimente extrasenzoriale cu copii superdotați, iar rapoartele, fotografiile și negativele, precum și filmele erau predate unității respective. Nu avea voie să oprească nimic. (Sursa: Gen. Antonescu V. – n.a.). La începutul anilor ‘80, Vasile Rudan s-a aflat într-o situație de-a dreptul jenantă. Tocmai terminase un experiment, pregătise raportul și filmele, cum făcea de obicei, urmând să le predea. Dar, surpriza! Și-a găsit camera unde se cazase […] devastată și toate materialele dispărute, în mapa fiind pusă maculatură. Cine i le furase? Norocul lui a fost că și cei din unitate observaseră niște personaje foarte curioase, dotate cu jeep-uri Aro și stații de comunicație, dotări specifice Securității, care monitorizau activitățile din […]. Cine erau acești „men in black”, de își permiteau să supravegheze o unitate ultrasecretă a Armatei, care raporta direct lui Ceaușescu?

Generalul Pleșiță o „incriminează” pe Elena Ceaușescu

Generalul de Securitate, Nicolae Pleșiță. 

Generalul Nicolae Pleșiță auzise de preocupările paranormale ale  Armatei și știa că Elena Ceaușescu era și ea preocupată. „Elena Ceaușescu se ocupa cu chestii din astea, în cadrul Consiliului Național pentru Știință și Tehnică, a cărei președintă era”, dezvăluia acesta. Iar prim-vicepreședinte era Ion Ursu. În CNST era un departament care avea în plan cercetarea unor astfel de fenomene și experimentarea lor. Dar nu numai atât. „Am aflat de la un colonel în rezerva care a lucrat în DSS că într-adevăr, în cadrul CNST, existau oameni care aveau în program monitorizarea cercetărilor din sfera paranormalului, rapoartele lor fiind sub Cod Zero, ajungând la Elena Ceaușescu. Ea le distribuia apoi la trei subordonați. Doi dintre aceștia lucrau în cadrul DSS. La unul ajungeau zonele cu zăcăminte strategice, uraniu, petrol, descoperite prin percepție extrasenzorială, iar la celălalt ajungeau anumite invenții, de care se ocupa apoi Institutul de Tehnologie Avansată. Al treilea se ocupa de cele de interes personal al tovarășei.” Cu alte cuvinte, paranormalii lui Ceaușescu munceau, iar cei ai Cabinetului 2 ii spionau și le furau rapoartele.

Przybilla, cel mai monitorizat inventator

Cine a auzit de Carol Przybilla? Grație monitorizării permanente a oamenilor Elenei Ceaușescu, aproape nimeni. Carol Przybilla a fost „omul de aur” al noii ordini socialiste. Absolvent a doua facultăți în Germania, Carol Przybilla era trimis la toate șantierele muncitorești unde se întâmplau accidente grave de munca, pentru ca în avântul socialist se înlăturaseră majoritatea inginerilor „burghezi” și pana la școlirea altora era cale lunga. Minte inventiva, acesta a brevetat o grămada de dispozitive pentru curent alternativ și continuu, domeniu care făcea foarte multe victime. Cele mai profitabile invenții au fost: turbina cu combustie interna (1958, vânduta de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei și folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensiva antitanc (anii `90). […]”

 

Nota autorului. Prezența navelor extraterestre în Curbura Buzăului și în Munții Orăștiei (cu doi extratereștri la bord, văzuți de autor și de generalul de divizie Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare), relevă faptul, că extratereștrii sunt interesați și de acțiuni psihice pe care le experimentează Armata terestră. Se poate deduce, că sunt cel puțin două rase nepământene care țin sub observație specia umană: o rasă care are intenții pașnice față de omenire și o rasă intransigentă, ce urmărește anihilarea în viitorul apropiat a speciei umane actuale.

(Pentru acest articol au fost folosite fotografii existente pe internet.)

http://jurnalparanormal.ro/

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

De la persoane la ființe suverane – marea înșelătorie a CNP-ului din certificatele noastre de naștere, suntem sclavii unei corporații numite Stat național



De câțiva ani buni mă ocup cu deconspirarea acestei enorme caracatițe ce a învăluit planeta de mii de ani. Azi voi publica informații, pentru unii incredibile, despre o mare conspirație la „vedere ”a statului criminal în care trăim de la naștere. Aceasta are loc odată cu primele zile în care noi ne încarnăm aici pe Pământ ca ființe vii.

În limba română sunt puține informații despre acest subiect, iar autoarea articolului de mai jos (numele este scris cu litere mici, o să înțelegeți de ce după citirea articolului) ne-a tradus din limba engleză pentru a ne trezi. Aveți răbdare și citiți totul până la capăt. La sfârșitul articolului am publicat și o înregistrare video cu mărturia unui român care a devenit ființă suverană….și consecințele ce decurg din asta.

Autor: gabriela dobrescu

Sunt ani de când vă vorbesc de sistemul corupt, de felul în care am devenit scalvi într-o pușcărie fără gratii, de modul în care lumea este controlată de mii de ani de persoane fără scrupule și de demenți care îi ajută sperând că o poziție socială înaltă sau un ban în plus le va aduce nemurirea sau le va alina durerile de la bătrânețe.

Astăzi vreau să vă vorbesc mai pe larg despre câteva lucruri despre care nu am găsit nimic scris în România deși la nivel internațional sunt zeci de persoane care au explicat detaliat și au documentat aceste lucruri.

Personal am citit pentru prima dată despre această super excrocherie acum vreo 5-6 ani când am cunoscut primele mega lucrari ale lui David Icke. Mi se părea că visez, că nu poate fi adevărat, dar cum totul se poate verifica dacă știi cum, am constatat că absolut tot ceea ce spune este real deși la început ți se pare de neconceput, e inimaginabil ceea ce fac acești nenorociți în umbra rasei umane.

Ceea ce vă propun face parte din aceeași conspirație împotriva umanității care trebuie să rămână sclavă în continuare. Pentru cei care rămân perplexi le recomand să citească cărțile lui David Icke, să asculte sau să caute publicațiile lui Jordan Maxwell, să cerceteze scrierile și să asculte conferințele lui Santos Bonacci, să studieze Dreptul Roman, Dreptul Maritim, Legea Amiralității dar mai ales Bulele Papale care sunt cel mai mare rău făcut de către statul Vatican omenirii, pentru că doar în acest fel veți reuși să înțelegeți cum funcționează cu adevărat sistemul monetar și lumea în care ne credem liberi.

Aș fi putut să vă explic eu ceea ce veți citi dar am considerat că este mai interesant să vă spun aceste lucruri cu ajutorul altor persoane de notorietate mondială decât să le auziți de la mine, pentru că eu însămi am învățat totul de la ei. Sunt sigură că sunt prima care traduce aceste lucruri în românește și pentru cât de neverosimil vă va părea trebuie să vă asigur că totul este real și se petrece acum pe această planetă.

CERTIFICATUL TĂU DE NAȘTERE ESTE UN TITLU DE STAT

Nancy Lynn Hopkins povestește în câteva rânduri cum actul de înscriere al propriului copil la birourile anagrafice din oricare stat al planetei este de fapt, un transfer de proprietate al copilului făcută de către părinți în favoarea țării de care aparține, deoarece orice stat al acestei planete este de fapt o Societate pe Acțiuni (SA), adică o Corporație înscrisă și reglementată în registrele SEC (Securities and Exchange Commission) site original: http://www.sec.gov/

Aceasta înseamnă un titlu valabil și solvabil pentru a cere o contravaloare, adică un împrumut de la Fondul Monetar International, Banca Mondială sau de la Banca Comunității Europene. E important de știut așa ceva, nu???

Persoanele înscrise în Certificatul de Naștere ne numesc oameni de paie, Strawmen, portrete sau valori pe hârtie. Nu contează dacă ești frumos sau urât, gras sau slab, dacă ai artrită sau te duci la grădiniță: TU ești un angajament împreună cu toți ceilalți din jurul tău.

Ești la fel ca inelul bunicii pe care îl duci la amanet sau la cei care cumpără aur ca să iei ceva bani, atunci când te afli în dificultate.

Omul este un ANGAJAMENT, O GARANȚIE a statului pentru a împrumuta BANI.

Gândiți-vă la tatăl vostru care era super fericit de nașterea voastră, sau la mama voastră care era încă în spital cu voi.
Gândiți-vă de bucuria lui, atunci când a semnat în acel prăfuit registru sau a completat acel modul și gândiți-vă la ceea ce a făcut fără să știe….

    CUM CERTIFICATUL TĂU DE NAȘTERE ESTE COTAT LA BURSĂ

Într-un post anterior am spus povestea ciudată a modului în care Republica Americană a fost schimbată într-o societate numită Statele Unite ale Americii. În acel post m-am concentrat pe Corporație și pe relația sa cu sistemul judiciar. Același Bill Brockbrader s-a declarat el însuși rege și dorea ca Legea “materială” să devină conștientă de situație.

Acest post ilustrează modul în care Societatea pe Acțiuni, Corporația numită STAT a condus cetățenii Statelor Unite și ai tuturor țărilor planetei să fie considerați o GARANȚIE, pentru a fi cumpărati și vânduți la Bursă.

Să începem această analiză cu un normal Certificat de Naștere din Statele Unite.

http://www.cdc.gov/nchs/data/dvs/birth11-03final-acc.pdf

Această adresă este folosită pentru eliberarea Certificatului de Naștere, care este de fapt un Bank Note (un titlu de monedă, o plată la vedere). Acest certificat Bank Note sau Certificat de Naștere este trimis statului în care “nou născutul viu” a fost înregistrat. Statul face o copie autentică după el, care este trimisă apoi la Departamentul de Comerț, Washington DC, iar de acolo pleacă un alt nou exemplar autentic care este trimis la Fondul Monetar Internațional (FMI) de la Bruxelles, Belgia. FMI este centrul mondial al International  Banking.

Acest certificat Bank Note / Certificat de Naștere este acum listat ca un activ de garanție (conturi colaterale) pentru Statele Unite în CALITATE DE CORPORATION. Din acest moment acestă imensă Societate pe Acțiuni poate lua orice tip de împrumut, folosind Certificatul Vostru de Naștere ca garanție. În momentul când face acest lucru comite o ilegalitate pentru că această practică este total ilegală. De ce? Ei bine, pentru că aceasta este, probabil, prima dată când auziți de această ÎNȘELĂTORIE ENORMĂ!

Deși există foarte multe articole care tratează acest subiect în mai toate limbile internaționale ale pământului, nu am găsit nici măcar unul în limba română. Dacă doriți informații specifice cu privire la exemplul de Certificat de Naștere despre care vorbim aici, le găsiți la următoarele link-uri:

http://realityinsight.weebly.com/1/post/2013/04/birth-certificates-and-bank-notes.html

http://www.viewzone.com/collateralx.html 

Acesta este un site oficial dar nu funcționează mereu. Nu este greu să ne imaginăm de ce de multe ori NU SE DESCHIDE. Puteți să căutați și singuri în limba în care vă este comod să înțelegeți. Primul lucru pe care îl veți observa la mai toate Certificatele de Naștere eliberate de pe la începutul anilor 1960 este utilizarea literelor majuscule pentru a trece numele și prenumele noului născut. Acesta este un nume fictiv, ilegal, care nu atestă identificarea persoanei nou născute ci creează un “strawman” (o sperietoare de ciori în traducerea sa corectă, sau mai bine zis se crează un OM DE PAIE, un simulacru). Părintele care merge să își înscrie copilul la oficiul anagrafe pentru a cere eliberarea Certificatului de Naștere, în realitate cedează în mod legal proprietatea pe care o are asupra copilului său Statului Corporație din care face parte, în acest caz Statelor Unite CORPORATION.

Alte ortografii (de exemplu scrierea inițialelor numelui cu majuscule iar restul cu litere mici) au același efect de a crea un strawman și este numele dat în momentul nașterii, de exemplu: Nancy Lynn Hopkins. În cazul în care NUMELE este adevărat, atunci Hopkins Nancy Lynn este omul de paie.

Notă personală: Când m-am înscris în armata SUA, am spus că numele meu este Nancy Lynn Hopkins, dar pe Certificatul de Naștere a fost scris Nancy Lyn Hopkins (cu un singur “n” în numele din mijloc Lynn). Eu și amândoi părinții mei a trebuit să semnăm o “declarație” (descărcare de răspundere, un fel de eliberare), prin care menționam că numele meu legal a fost scris corect (deși greșit), deci Lynn și nu Lyn. Abia astăzi am realizat de ce era atât de important. De notat și numele „American Bank Note Company”.

Aceasta este o adevărată bijuterie pe marginea certificatului (vezi săgeata roșie).

Cu alte cuvinte noi reușim să obținem doar o copie a Certificatului de Naștere, o copie în conformitate cu originalul.

EXTRAS DIN:   http://www.opptitalia.org

Site-urile omologe în română sunt acestea și îmi pare rău că nu am putut să aflu mai multe depre aceste mârșăvii și în România.

http://www.i-uvromania.ro/oppt/

http://i-uv.com/romanian-translation-of-cn-cover-letter/

Dacă considerați că toate acestea se întâmplă doar în dementa Americă, mergeți să vedeți câte ceva despre Italia aici;

http://www.sec.gov/cgi-bin/browse-edgar?action=getcompany&CIK=0000052782

Pentru România ca de obicei, lipsesc orice date despre această corporație care se intinde ca o caracatiță în toate statele lumii deși guvernul colaborează cu ei pentru înregistrarea populației. Tot ce am găsit, dar nu în română, este acest site care este patronat tot de SEC: http://www.sec.gov/divisions.shtml

Toate țările lumii sunt înregistrate la SEC așa cum se înregistrează orice companie privată și acest lucru ar trebui să ne facă să reflectăm asupra mecanismelor legate de înregistrarea nașterii FIECĂREI PERSOANE, pentru că noi toți, prin acest mecanism devenim resurse ale Societății Private, numită Stat, în care suntem înregistrați.

  • De ce trebuie să existe un mecanism de acest fel?
  • De ce o țară, o Națiune, este considerată o Companie din punct de vedere financiar?
  • Ce înseamnă acest statut pentru o națiune?
  • Și cea mai importantă întrebare dintre toate: ce înseamnă toate acestea pentru viețile noastre?

Subiectul este complex, și am de gând să public mai multe detalii mai târziu. Acum să revenim. Deci putem spune că înregistrarea nașterii declanșează eliberarea unui titlu de credit care constituie “portofoliul” financiar pentru acea națiune. În practică, VALOAREA nașterii noastre, a simplei noastre existențe devine o garanție în fața căreia statul în care te naști ACHIZIȚIONEAZĂ CREDITE.

Dar aceasta nu este exact ceea ce OPPT (One People’s Public Trust) contestă cu depunerea noii UCC (Uniform Commercial Code) ? Ființa umană este o valoare în sine numai pentru faptul că există, punctul important de știut este acela de a înțelege CUI ÎI APARȚINE ACEASTĂ VALOARE.

Pe baza celor publicate de către SEC și de BULELE PAPALE se părea că acestei valori umane, îi este consimțită utilizarea prin intermediul unei TRUST, a tuturor persoanelor umane cu condiția să se supună regulilor impuse de sistemul juridic în vigoare. În realitate, acea valoare și utilizarea sa de către alte ființe umane NU POATE să facă obiectul nici unei norme dacă nu este acceptată în mod voluntar de către persoana fizică în cauză. Trucul a fost acela de a crea o PERSONALITATE JURIDICĂ (omul de paie) falsă, care NU ESTE ființa în carne și oase care se naște, adică noi toți, căreia să îi fie concesionat prin intermediul TRUSTULUI dreptul de a dispune de valoarea sa.

Aceste două ființe, omul născut viu și cel menționat în Certificatul de naștere sunt diferite și deconectate una de cealaltă, pentru că persoana reală (noi toți), nu ne-am dat consimțământul și nu ne recunoaștem în personalitatea juridică impusă de înregistrarea făcută în Certificatul nostru de Naștere. Acest act de recunoaștere juridică are loc în momentul în care fiecare dintre noi, răspundem unui ofițer de poliție, unui judecător sau un ofițer de finanțe, când ne întreabă : dumneavoastră sunteți (pronunțând numele și prenumele nostu), în mod afirmativ. În acel moment persoana reală recunoaște statutul său juridic dat de către Certificatul de Naștere în care a fost trecut „omul de paie”.

Înșelăciunea constă în faptul că cererea de recunoaștere este bazată pe personalitatea juridică a persoanei în cauză, definită de NUMELE și PRENUMELE său, scrise CU MAJUSCULE, care apare pe fiecare document (uită-te la permisul de conducere, cartea de identitate, actele de vânzare-cumpărare, certificate, scrisori oficiale și pe orice tip de document care vine de la sistem sau pe care îl înmânezi sistemului). NUMELE și PRENUMELE este întotdeauna scris cu MAJUSCULE! Acest lucru se datorează faptului că din punct de vedere juridic acestea îi sunt adresate omului de paie pe care sistemul l-a înregistrat inițial prin actul de naștere. Ori de câte ori veți recunoaște afirmând că sunteți acea persoană, VĂ VEȚI ASUMA RESPECTAREA TUTUROR REGULILOR PE CARE LE IMPUNE SISTEMUL, sunteți de acord cu respectarea persecuției și a pedepsei în mod legal.

Acest lucru face ca ființa umană reală să fie victima involuntară a unei înșelătorii, căreia i-a fost supus de către părinții săi neștiutori la naștere și din care nu poate ieși, pentru că în conformitate cu regulile impuse ar putea să o facă numai până la al șaptelea an de viață. După această perioadă de “grație”, regula tacită îl introduce, ca de altfel pe noi toți, într-un TRUST care are mecanisme perverse. Din fericire, sunt destule persoane care luptă pentru a elimina această problemă iar cu depunerea noii UCC făcute de OPPT sistemul a fost pus în discuție. Să sperăm că în timp conceptul de VALOARE UMANĂ va căpăta adevărata sa valoare și va fi folosit în favoarea întregii UMANITĂȚI.

FONTE: http://indiesmercurial.wordpress.com/2013/05/15/il-tuo-certificato-di-nascita-e-un-titolo-di-stato/

Traducere: gabriela dobrescu

               BULELE PAPALE ȘI SCLAVIA UMANITĂȚII

  Câțiva dintre cei mai „puternici oameni” ai bisericii catolice au profitat de încrederea oamenilor pentru a face sclavă întrega omenire și au reușit acest lucru cu ajutorul a 3 documente care se numesc „BOLLE PAPALE” (Bule Papale). Toate legile umanității derivă din „legile canonice” pentru că în mod direct sau indirect au de-a face cu „legile divine și ecleziastice”, așa cum mai toate „legile” umanității au la bază „dreptul roman” pe care tinerii studenți la științe juridice îl învață și în zilele noastre. Tot sistemul juridic are la bază Dreptul Roman.

Mă mir că acești oameni care fac parte din sistemul justiției, care se consideră cunoscători și învățați nu s-au întrebat niciodată de ce și în secolul XXI, omenirea este încă ghidată de legi absurde care se mențin din vremea celui mai atroce, celui mai corupt, celui mai mincinos, celui mai barbar și mai sângeros imperiu pe care omenirea l-a cunoscut vreodată: imperiul roman?? Probabil pentru că sunt mulți care nu știu că acest imperiu nu a murit, pentru că există și astăzi și manipulează, controlează, conduce și sclavizează întreaga omenire. Rămășița sa este Statul Vatican. O monarhie care ocupă câteva sute de metri pătrați dar care conduce omenirea din umbră de 2000 de ani.

În mod greșit religia catolică este asociată cu Vaticanul pentru că nu toți știu că Vaticanul este un stat care deține o armată proprie (gărzile elvețiene), o constituție proprie, o bancă proprie, IOR – organism care nu poate fi controlat de nimeni deși statul italian varsă în fiecare lună tributul său către stăpânul căpușe care nu plătește nimic. Vaticanul este cel mai puternic stat al lumii și sediul controlului global al umanității în ciuda faptului că este unul dintre cele mai mici state ale lumii. Este un stat căpușe care se găsește pe teritoriul altui stat. Este locul în care vin nu ca să se închine, ci ca să-și ÎNCLINE CAPUL toți conducătorii și capii de guverne ai omenirii. Este guvernul din umbră al planetei. Dar să vedem cum face Vaticanul să conducă și să controleze din umbră întreaga omenire (defapt chiar la vedere, n.b.). În drepturile canonice se spune că: „ orice afirmație care nu este contestată devine adevăr.” Ei bine, Vaticanul a  emis niște documente numite Bolle Papale, care NU AU FOST CONTESTATE NICIODATĂ, DECI SUNT VALIDE IN PERPETUM. Dar să examinăm conținutul acestor trei particulare Bolle Papale.

BOLLA NR 1 – UNAM SANCTAM

La 18 noiembrie 1302 papa Bonifacio VIII emitea bula papală intitulată Unam Sanctam. Ce afirmă această bulă? Iată: „TOATĂ lumea și SUFLETELE care alcătuiesc această umanitate sunt ale noastre”, în conformitate cu dreptul de revendicare al oricărui bine. Acest concept de a reclama ceea ce este al tău l-a făcut și Vaticanul. Au revendicat un drept de parcă ar fi stat în vârful unui munte și ar fi văzut toate aceste persoane adormite ceea ce le permit să își însușească toată puterea și tot aurul în catacombele lor, lucru care le-a permis să fie proprietarii lumii. În realitate CHIAR SUNT, PENTRU CĂ NIMENI NU A CONTESTAT CONȚINUTUL ACEASTEI BOLLE PAPALE.

Este vorba de un blestem la adresa omenirii și vă voi dovedi de ce. Este primul EXPRESS-TRUST din istoria umanității cu ajutorul căruia și-au însușit întreaga lume și Sufletele care o populează. V-am arătat cum au făcut acest lucru cu ajutorul Certificatului vostru de Naștere care este de fapt titlul asupra sufletului vostru pe care ei îl au în propiile lor registre. Ei ne-au înregistrat, iar acea înregistrare reprezintă un titlu asupra Sufletului vostru. Iată câteva din regulile enumerate în această bollă papală.

„Deci biserica singură și unică are un singur corp, un singur patron cu două capete (ca și când ar fi un monstru), în persoanele lui Isus și Petru, succesorul său pentru că așa a dorit Isus când a zis: „paște oile mele”. Când a spus „ale mele” se referea în general, nu în particular, la acestea sau acelea, din această cauză se înțelege că i le-a încredințat pe toate. În puterea acestei biserici sunt două spade: una spirituală și una temporală. Cine neagă că spada temporală îi aparține lui Petru a interpretat rău cuvintele lui Isus care spune: „pune spada ta în teacă”. Deci ambele săbii sunt în puterea bisericii, și cea sprituală și cea materială. Cea materială trebuie să fie exercitată în favoarea bisericii iar cealaltă direct de către biserică. În plus este necesar ca cele două spade să fie puse una peste alta astfel încât autoritatea temporală să fie dependentă și supusă celeilate, pentru că adevărul atestă că autoritatea spirituală are sarcina de a instrui puterea pământească, iar dacă se dovedește că nu este bună, să poată să o judece. În consecință noi declarăm, stabilim, definim și afirmăm că este absolut necesar pentru salvarea oricărei creaturi umane, ca ea să se supună PONTIFULUI ROMAN.”

BOLLA NR 2 – ROMANUS PONTIFEX

În ziua de 8 ianuarie 1455 papa Niccolò V, emitea bolla papală Romanus Pontifex. Cu alte cuvinte în anul 1455 a fost creat Trustul Testamentar (Încredințare Testamentară), primul Trust Testamentar din istorie. Acest lucru a fost făcut înainte cu 20 sau 30 de ani de plecarea lui Cristofor Columb spre America. Cu acest Trust, Vaticanul a reușit să își însușească toate proprietățile pe care le dorea, adică toată lumea pe care a transferat-o în acest Trust Testamentar. Este vorba despre un Trust care poate să își însușească ca bunuri proprii toate bunurile planetei.

Vă amintiți de Titlurile de proprietate pe care le dețineți? Voi nu sunteți proprietari, voi nu aveți nimic. Nimic nu vă aparține, nici moleculele pentru că ele aparțin Universului. Voi nu știți nimic, dar Vaticanul știe despre asta, știe că voi nu sunteți proprietari pe nimic. Tot ce aveți este titlul de folosință. Acesta este de fapt titlul vostru de proprietate. Voi nu veți fi niciodată proprietari. Niciodată în acest sistem, vreau să zic în acest sistem care este aproape ajuns la final. Acesta este ROMANUS PONTIFIX. Iată un paragraf al acestei bolle papale:

I-am permis regelui Alfonso libertate deplină de a conchista, supune și încarcera pe toți Sarazinii și de a-i învinge pe vrășmașii lui Cristos, de a le confisca oricare regat, ducat, proprietate, principat, toate bunurile mobile și imobile și de a-i arunca în sclavie perpetuă.”

BOLLA NR 3 – AETERNI REGIS

La 21 iunie 1481 papa Sisto IV emitea bolla papală Aeterni Regis (Coroana Eternă). Să nu uitați, această bollă a fost emisă cu 11 ani înaintea plecării lui Criostofor Columb către America și reprezenta un alt Trust care are ca regulă principală: ” in perpetua memorie”. Această bollă papală este un act testamentar secundar, reprezintă o a doua coroană care domnește asupra umanității și care îi face pe oameni să fie scalvi. ACEASTA ESTE  COMMON-WEALTH. Coroana Common-Wealth s-a născut atunci. Voi poate credeți că este o invenție englezească, nu este așa? Nu. Regina îl servește și îi este supusă papei. Vaticanul este instituția cea mai puternică a planetei. Iată câte ceva din acestă bollă papală:

“Daca vreunul din indigeni sau din cei care sunt în afara regatului Castiliei, oricine ar fi aceștia ar încerca să distrugă, să facă trafic, să descopere sau să cunoască secretele acestui pământ, acestora  trebuie să le fie interzisă fără nici o ezitare autorizarea și acordul oamenilor locului în felul și modul în care a fost scris în acest articol. ,,..care trebuie să fie observată în afacerile maritime împotriva celor care coboară pe mal”. Deci nimeni nu poate obține confirmarea noastră, aprobarea, declararea sau reglementarea, dacă violează legitimitatea acestor pagini sau este împotriva lor. Dacă cineva dorește să facă acest lucru se va întâlni cu furia lui Dumnezeu omnipotent și cu sfinții apostoli Petru și Pavel.”

Ați remarcat cred, că bolla papală Aeternis Regis are de-a face cu afacerile maritime și cu cei care coboară pe uscat. Acest lucru se datorează faptului că, din episodul biblic al arcei lui Noe, rezultă că omenirea este încă pierdută pe mare, după părerea stăpânilor de la Vatican. Legile maritime spun că cine este pierdut pe mare nu are nici un drept și nu poate revendica nici o avere sau proprietate. Toate codurile legislative de astăzi derivă din Codul Maritim și din Legea Amiralului (sau Amiralității). Papa deține toată puterea materială și spirituală și toate bunurile mobile și imobile până când umanitatea care în actualul moment rezultă rătăcită pe mare, nu se va întorce ca să recalme drepturile sale. Atâta timp cât sistemul juridic se va baza pe dreptul canonic, nimeni nu se va putea elibera de această sclavie.

În baza celor spuse să analizăm cum se compune un tribunal de astăzi:

-judecătorul este îmbrăcat în negru exact ca un popă

-restul persoanelor care compun curtea sunt îmbrăcați la fel ca preoții dintr-o biserică

-tribunalul este biserica unde se practică ritul confesiunii

-inculpatul este chemat la bară să confeseze păcatele sale

-totul se învârtește în jurul cuvântului Trust.

-trustul este o instituție juridică sau o proprietate în care se pot identifica 2 sau 3 figuri foarte precise:

1) Administratorul care gestionează trustul (judecătorul, sau banca, sau o societate..)

2) Beneficiarul care este proprietarul trustului

3) Executorul, care este un liber profesionist care acționează în interesul beneficiarului (un avocat, un notar, sau beneficiarul în persoană)

Trustul este aplicat de cel putin 5 secole în țările COMMON LOW (ANGLIA, AUSTRALIA, CANADA, AMERICA)

Din 1 ianuarie 1992 trustul a intrat în vigoare și în Europa. Suntem toți scalvi neștiutori dispăruți în mare. Bunurile pe care le avem nu ne aparțin, ci avem doar dreptul să le folosim. Dacă credeți sau nu, suveranitatea noastră este doar utopie.

Video (pentru subt.RO dați click pe dreptunghiul alb de la baza ferestrei video)

Legea Amiralității

Ca să înțelegeți cât mai bine ceea ce am spus până acum, doresc să vă traduc o parte care se referă la aceste lucruri dintr-un interviu pe care Deve Corso i-l face lui Jordan Maxwell

DC: Cine suntem noi în realitate?

JM: Cine suntem în realitate? Adică de ce este definită erudiția (scholar-ship în engleză)? De ce este mereu vorba de o navă (ship)? Din cauza Legii Amiralului avem cetățean- citizen-ship, sportivii sunt sportsman-ship, prietenia companion-ship (sau friend-ship). De ce este mereu o navă care are legătură cu Legea Amiralului și Dreptul Maritim? Acesta este motivul pentru care Vaticanul se numește Santa Sede adică Holy See adică Marea Sacră. Haideți să ne trezim și să înțelegem cum funcționează această lume cu adevărat. Este vorba de un înalt act de trădare față de întreaga umanitate. Când începi să îți dai seama cât a fost de manipulată întreaga rasă umană, prostită, în așa fel încât astăzi lumea întreagă se îngenunchiază celebrităților, oamenilor de afaceri, conducătorilor, masonilor iar oamenii tineri sunt crescuți ca să ucidă în războaie și care apoi sunt numiți “băieții noștri”. Nu, asta nu. Când joci mingea la 10-12 ani atunci poți să fii “baieții noștri”, dar când aceștia sunt militari nu mai sunt deloc “băieții noștri” ci oameni înarmați.

DC: Permite-mi să te întreb ceva. Cine este cel mai puternic:  Papa sau Regina Angliei?

JM: Aceasta este o întrebare simplă. Regina se supune în orice situație Papei. Regina a fost mereu supusă pentru că ea domnește în baza „Dreptului Divin”. Divin implică faptul că însuși dumnezeu este de acord ca ea să domnească. Acest lucru este valabil pentru oricare prinț, rege sau aristocrat. El vă va spune că domnește în baza Dreptului Divin al regelui. Și cine este vocea lui dumnezeu? Papa. De aici vine celebra frază: „Toate străzile merg la Roma.” Deci nu are importanță despre care familie regală este vorba pentru că sunt peste tot. Sunt ca furnicile, ca sacarafagii, sunt peste tot. Toată aristocrația europeană este considerată așa din cauza papei, el a decis aceste lucruri. Când papa decide că nu mai este necesară contribuția ta, Dreptul tău Divin nu mai există și vei avea un sfârșit urât. Ca prințesa Diana. Ești practic distrus, se debarasează de tine. Din această cauză vine o vreme când îți dai seama că întreaga lume funcționează ca Mafia, pentru că mafia sunt de fapt toate guvernele, băncile, companiile farmaceutice, corporațiile de pe acestă planetă închisoare.

DC: Hai să ne spui ceva despre Legea Amiralului, Certificatul de Naștere, numărul de la Cartea de Sănătate.

JM: Da. Cred că nenumărate persoane m-au auzit vorbind despre aceste lucruri pentru că vi le spun de 30 de ani. Nu acum aceste informații au ieșit la lumină, dar abia acum lumea a început să înțeleagă ceea ce le-am spus dintotdeauna: în lume sunt doar 2 feluri de drepturi pentru că aici sunt doar 2 elemente importante: pământul și apa. De aceea sunt doar 2 feluri de drepturi: cel care se aplică pe uscat și cel care se aplică pe mare.

Oamenii nu știu depre aceste lucruri deși le utilizează mereu, ca de exemplu: “Aceasta este legea pe pământ”(low of the land), fără să își dea seama că defapt fac o distincție. De ce? Pentru că dreptul care se aplică pe uscat este diferit față de cel care se aplică pe apă. Dreptul Maritim se aplică în legea monetară unde spunem că : “banii se scurg printre degete ca apa”. Apa este un termen care se referă la Legea Amiralului. Iată de ce avem un Amiral în marină. De ce avem o Marină (navy)? Pentru că secțiunea principală a unei biserici se numeste „navata”, iată de ce avem o Marină. Ar trebui să cercetăm să vedem ce înseamnă Amiral, de ce trebuie să fie un Amiral al Marinei? Atunci îți vei da seama că Marina are la bază utilizarea navelor (ships), și acum faceți legătura între scholar-ship, relation-ships, cityzen-ship, în fine corpul nostru…să ne gândim așa: există doar două lucruri pentru ca viața să existe: electicitatea și apa.

Deci corpul vostru este o baterie biologică, care permite sistemului vostru nervos să funcționeze, iar sistemul vostru nervos permite mușchilor voștri să se miște. Deci sunteți o baterie biologică care câteodată se descarcă. De aceea vă simțiți câteodată ca și morți, iar atunci trebuie să mergeți să dormiți ca să încărcați bateria. Ceea ce este valabil pentru o baterie este valabil și pentru un corp omenesc. Din această cauză când sunteți fără energie afirmați: “of, azi mă simt ca un mort”, pentru că nu mai aveți energie. Acesta este motivul pentru care corpul este o baterie biologică. Știți că suntem formați din 90% apă, deci fiind apă suntem o baterie și suntem în măsură de a reproduce viața, în timp ce spiritul tipic uman se încarnează în corp și trăiește în acest corp mulțumită acestor două elemente: apa și electicitatea.

Când începem să înțelegem cum funcționează sectorul comercial trebuie să căutăm în dicționarul juridic ce înseamnă termenul comerț. Acolo veti vedea că sex (sex/6) înseamnă comerț. Căutați și termenul de Congres pentru că vorbim mereu de Membrii Congresului și de Congres. Ei bine vă va fi explicat că, Congresul are legături cu sexul (sex/6), deci ambele nume comerț și congres în dicționarul juridic se referă la sex. Prin sex se reproduce omul, iată de ce se tratează ca comerț. Deci toate sistemele comerțului se bazează pe reproducerea sexuală, se produc, iar voi sunteți un produs al Legii Amiralului, din cauza apei, pentru că apa este asociată banilor și din această cauză voi sunteți resurse umane neambulante apte să producă bogății pentru corporații. E o istorie de proporții inimaginabile și mi-ar trebui vreo 3 ore ca să vorbesc mai pe larg despre cum acest sistem bancar funcționează. Am vorbit de nenumarate ori. Unde se găsesc băncile, băncuțele? Pe ambele margini ale fluviilor, râurilor. Ce fac băncuțele pe un râu? Dirijează cursul banilor curenți, pentru că banii voștri sunt un bine lichid. Dacă există un curent se poate controla fluxul monedei curente gestionată de băncile internaționale.

Corpul vostu este o asigurare către bursa din New York. Guvernul federal al Statelor Unite ale Americii este o corporație privată, este o administrație controlată de default din 1993, dar rămâne o corporație, o proprietate privată, o societate (din octombrie 2015 această corporație este oficial în faliment, vizita Papei în SUA a fost pentru a consfinți aceasta, notă blogger). Toți știu cum iau ființă corporațiile și că toți pot să creeze o corporație. Când există o corporație este nevoie de un Președinte, un Vice-Președinte și un Secretar al Trezoreriei, acesta este Dreptul Societar. Ei bine astăzi avem un Președinte, un Vice-Președinte și un Secretar al Trezoreriei, iar lumea crede că este vorba despre Președintele Americii (SUA). Nu, nu este adevărat. El este Președintele Statelor Unite (US), NU AL Americii. Consultați un dicționar juridic și veți vedea că Statele Unite sunt o Corporație, o Companie Privată și că toate corporațiile trebuie să aibă un Președinte, deci el nu este președintele Americii (USA), ci ESTE PREȘEDINTELE UNEI CORPORAȚII care a fost constituită în iulie 1868 (amendamentul XIV), cunoscută precum corporația STATELOR UNITE (US). ESTE DOAR O CORPORAȚIE. TREZIȚI-VĂ!!!

Toate guvernele lumii sunt corporații și toate sunt în afaceri unele cu altele. Să vă uitați la filmul: “A cincea Putere” ca să înțelegeți mai bine cum funcționează lumea, dacă reușiți să îl găsiți. Tot filmul este o realitate cutremuratoare a lumii în care trăim și despre care mulți nu sunt încă la curent. “Toată lumea este o mare afacere”, se spune acolo.Guvernele sunt corporații controlate de privatizați, și au toate Președinți, Vice-Președinți, iar toate persoanele care există pe planetă sunt în posesia acestor corporații de care aparține fiecare, numite State. Acesta este motivul pentru care este necesar ca tu să ai un Certificat de naștere, așa cum am arătat înainte. Certificatul de Naștere este necesar pentru că stabilește cui aparții când se concluzionează afacerile la bursa din NY. Când studiezi aceste lucruri pentru 50 de ani iți dai seama cum lumea întreagă alunecă pe o pantă rapidă fără frâne în timp ce marea majoritate a oamenilor nu au habar de ceea ce se întâmplă. Nimeni nu le-a explicat nimic, nimeni nu le spune nimic, și nimic din toate acestea nu au de-a face cu baschetul sau fotbalul, cel puțin până nu trebuie să ajungi în tribunal. Acolo trebuie să ai un apărător legal. Acolo vei plăti pentru ignoranța ta. Acolo vei plăti cuiva care a studiat aceste lucruri și dacă nu se termină bine vei ajunge în pușcărie. Și de ce se întâmplă acest lucru?

Pentru că corpul tău este o baterie, iar prezentându-te în tribunal înseamnă că va fi cineva care trebuie să plătească, deci vorbim despre Dreptul Maritim. De aceea când ai de-a face cu tribunalul, cu legea se spune că “ești în ape agitate”. Îți vei plăti datoria față de societate pentru că ești în ape agitate. Dacă nu vei plăti va trebui să fie cineva care te va salva, pentru că cetățenia ta, citizen-ship se scufundă, are probleme și atunci cineva te va salva ( bail-out).

Dacă nimeni nu te va salva, bateria ta biologică va fi pusă într-o celulă. Mi-au trebui 50 de ani ca să înțeleg aceste lucruri pe care le spun dintotdeauna. În timp ce alții se duceau la fotbal, în parc, la reustaurante eu stăteam să studiez și să înțeleg aceste mecanisme despre care oamenii nu înțeleg ce zic. Nu este plăcut ce se va întâmpla în anii următori și prefer să nu știți. Toate aceste lucruri erau în filmul Dracula. Cine era Dracula? Unul care sugea sângele, un demon diabolic și depravat. Dar care era singurul lucru de care îi era frică, care îl teroriza?  Singurul lucru care îl teroriza era răsăritul soarelui. Când soarele se ridica pe cer sclipind, atunci era sfârșitul său. Deci.. iluminați lumea și începeți să arătați lumina adevărului persoanelor neștiutoare, lucru care se verifică acum. Așadar este această illuminare ceea ce acești Dracula, acești scarafagi au frică și sunt terorizați: le este frică că rasa umană se trezește și își dă seama de cum a fost sclavă, uzată, din prima sa zi pentru mii de ani. Este acesta trucul care a funcționat mereu stând în mâinile patronilor care posedă rasa umană, în timp ce oamenii se târăsc încă în fața starurilor, al papei, fără să își dea semama că acesta este trucul. Acesta este trucul și funcționează. Nu are nici o vină pentru că funcționează.

Sper că în aceste puține rânduri am reușit să sintetizez cât se poate de bine motivul pentru care voi sunteți numiți Stat. Termenul de Stat este doar un cuvânt juridic pentru că Statul este reprezentat de oamenii care îl formează. De aceea se spune că TU aparții unui stat, pentru că de fapt TU ești un bun, o valoare reprezentată de Certificatul de Naștere, un scalv încă de la naștere, pe care statul îl vinde și îl joacă la Bursă ca să obțină bani pe care îi vei plăti TU deși nu îi folosești. Certificatul de Naștere cu care Statul garantează împrumutul pe care îl face se referă la faptul că TU ȘI NOI TOȚI ne angajăm să plătim datorii pe care nu le-am făcut niciodată. De aceea tu ești mereu impozitat și ți se fură banii din buzunare pentru că în baza Certificatului de Naștere, Statul a garantat că tu vei plăti aceste împrumuturi, clar, nu? Tu aparții acelui stat care vrea război și tu îl faci pentru că fără să știi tu ești de acord cu ceea ce zice capul Corporației numită Stat, adică Președintele.

Noi suntem Țara România care aparținem Statului Român, ce este o corporație înregistrată la SEC ȘI CARE TE EXPLOATEAZĂ !

Organele represive ale Statului sunt Jandarmeria care este membră a EUROGENFOR, ORGANISMUL REPRESIV al lui MES (Mecanismul de Stabilitate Europeană). În baza acestui organism care înrobește statele lăsându-le fără suveranitate națională, jandarmeria are dreptul să te omoare în orice situație fără să fie nevoie să dea explicații cuiva despre ceea ce a făcut.( exemplu este Pungești). Jandarmeria deși pare că depune jurământul pentru a apăra poporul român apără în realitate Statul de poporul român, și aceasta este o chestiune de netolerat. Dar…toți dorm și în ignoranța lor cred că cei ca mine nu știu ce spun….Oricum eu am conștiința împăcată pentru că în ciuda amenințărilor pe care le primesc eu v-am spus ADEVĂRUL ÎNTOTDEAUNA. Sunteți voi cei care nu înțelegeți și nu vreți să credeți aceste lucruri care par fantezii datorită preconcepțiilor, îndoctrinării, datinilor și felului în care sistemul v-a făcut să gândiți în școlile lor, NU PENTRU CĂ CEEA CE SPUN NU ESTE ADEVĂRAT.

Rețineti câteva lucruri:

1) Dacă tu nu știi de existența anumitor lucruri sau nu crezi când le afli, aceasta nu însemnă că ele nu există.

2) Orice minciună repetată la infinit devine adevăr.

3) ADEVĂRUL este mai presus de orice preconcepție sau învățământ religios sau laic.

autor: gabriela dobrescu

Deci să concluzionăm:

Oamenii, ca și ființe vii, vin cu drepturi depline pe această planetă, au liberul arbitru de a face tot ce vor fără a afecta însă liberul arbitru al altuia, au dreptul să folosească liber mediul, să-și construiască un adăpost (casă), să-și producă hrana, să se folosească de resursele naturale (dar fără a influența negativ pe ceilalți). Nu au stăpâni și nici obligația de a ceda din munca lor (tribut, impozit, etc.), o pot face după libera lor dorință și în cuantumul dorit.
Deci o ființă vie este suverană, poate să nici nu aibă un nume, dar asta nu înseamnă că nu trăiește și nu există, pe când o persoană ce este înregistrată cu nume și cod numeric (CNP), nu este liberă ci se supune legilor și celor care au făcut aceste legi, devine o marfă de schimb, un sclav, un simplu număr la evidența populației, atât.
Elita care conduce această planetă din umbră și acționează prin intermediul autorităților, reușește să creeze o ”dublură” a persoanelor naturale ființe vii, creînd persoane artificiale, fictive, care nu mai au drepturile persoanei vii, ci sunt supuse legislațiilor create de această elită.

Prin înșelăciune persoanele naturale ființe vii, își cedează toate aceste drepturi (se identifică cu) persoanelor artificiale, fictive. Cel mai simplu de înțeles exemplu este înființarea unei firme. Aceasta primește statut de persoană juridică, chiar dacă în spate nu există o persoană vie naturală. Persoanele create astfel pierd o mare majoritate din drepturile persoanei naturale vii, ba mai mult, primesc foarte multe obligații (prezentate adesea ca drepturi) precum, trebuie să ceară permisiunea pentru tot ce fac (avize, autorizații de construcție, de demolare etc.), trebuie să plătească impozit din munca lor pe proprietăți, trebuie să se supună autorităților, să lupte în războaiele lor etc.
Certificat constatator al născutului viu, contra certificat de naștere (a persoanei), acesta e schimbul prin care suntem înșelați inițial.
Certificatele de naștere devin apoi titluri de stat, adică sunt tranzacționate de stat și primesc o contravaloare în bani.

Există mai multe nivele de pierdere a drepturilor naturale, iar acestea sunt evidențiate diferențiat în funcție de speța actelor în care este implicată persoana. Oamenii acceptă pur și simplu faptul că trebuie să plătească impozit dacă acesta este prevăzut prin lege, fără să investigheze următoarele detalii :

•” Capitus Diminutio Minima ” – când numele este prezent pe documente cu primele litere scrise cu majuscule (Nume Prenume), e folosit atunci când relațiile de familie ale unui om au fost schimbate, reprezintă o pierdere minimală de drepturi .

•” Capitus Diminutio Media ” – când apare numele de familie cu litere majuscule, iar prenumele doar cu prima literă majusculă (NUME Prenume) e folosit atunci când un om își pierde drepturile de cetățenie, dar nu și dreptul său la libertate, acest lucru înseamnă că puteți fi amendat, penalizat, dar nu înrobit sau închis.

•” Capitus Diminutio Maxima ” – când întregul nume e scris cu majuscule (NUME PRENUME), e folosit atunci când se schimbă condiția omului de la libertate la sclavie, aceasta înseamnă că toate drepturile cetățenești și de familie sunt cedate, puteți fi amendat, arestat și închis sau dat în robie pentru orice sumă și durată la cheremul autorităților de stat.
Verificați-vă deci modul în care este trecut numele vostru pe diferite acte sau documente, este important să știți în ce măsură vă atrage răspunderea sau ce drepturi mai aveți în respectiva speță.

Interpretarea unor termeni folosiți în actele oficiale sau de către autorități :
• subsemnat = sub semnătura statului
• înregistrat = cedat regelui
• registru = evidența regelui
• înțelegi = între legi
• arestat = ale statului

    Leonard Chesca

16 oct. 2016

sursa: http://fymaaa.blogspot.ro/2016/10/de-la-persoane-la-fiinte-suverane.html

        VIDEO: Cum să te declari o ființă suverană în România :

Cum sa te declari o fiinta suverana in Romania de FYMaaa 

http://burebista2012.blogspot.ro/

Publicat în VIATA LIBERA, VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

CONFERINȚA celor 70 de NAȚIUNI de la PARIS vrea să divizeze țara lui Israel



Abordări în pași mari a conferinței perfide și probabil profetice „pentru pace în Orientul Mijlociu” între arabi și evrei – în Paris, la care au fost invitate 70 de națiuni. 

Startul se va da duminică, 15 ianuarie 2017.

Un proiect de declarație oficială la încheierea conferinței conform „scurgerilor de informații”, pentru mass-media, în special ziarul israelian „Haaretz”, vorbește despre împărțirea Pământului Israelului, Crearea unui stat palestinian și obligația Israelului de a reveni la granițele din 1967, ca bază pentru negocierile finale dintre israelieni și palestinieni, precum și condamnarea oricăror funcționari care refuză să accepte soluția de 2 state.

Potrivit acestei declarații, Zidul de Vest nu va aparține evreilor, cu atât mai puțin Muntele Templului, Iudeea, Samaria și Ierusalimul de Est. Documentul cere de asemenea națiunilor să facă o distincție clară între statul Israel și teritoriile pretinse care ar aparține palestinienilor în baza frontierelor din 1967.

Este cunoscut faptul că vinerea trecută a fost o întâlnire cu un număr mare de diplomați, care au dat naștere acestei declarații, care va rezulta din conferința de la Paris.

Totul vine în urma Rezoluției abominabile 2334 a Consiliului de Securitate al ONU, care mulți cred că a fost cea mai mare trădare a Israelului de către Americani. Mai multi lideri israelieni se tem că concluziile conferinței celor 70 din Paris, ar putea duce la o nouă rezoluție ONU, înainte cu două zile de ziua inaugurării noului președinte al SUA, a declarat un prieten al lui Israel.

Netanyahu se teme că în comunicatul final al conferinței celor 70 de națiuni din Paris poate fi adoptată încă din următoarea zi de luni de către Consiliul miniștrilor de externe ai Uniunii Europene și miniștrii care au reprezentat în „Cvartetul pentru pace”, și să fie bază pentru o nouă rezoluție a Consiliului de Securitate care trebuie să aibă loc marțea viitoare, pentru dezbaterea lunară cu privire la problema israeliano-arab.

În cuvintele lui Netanyahu, Israelul trebuie să facă „eforturi mari pentru a evita o nouă rezoluție a Consiliului de Securitate.”

Prin organizarea acestei conferințe și încercarea de a o conduce și a forța calea către diviziunea Pământului Israel, Franța este pusă în pericol grav, atrăgând blestemul lui Yahweh pe ea însăși.

Acum, aproape de revenirea Lui, sunt națiuni din întreaga lume care încearcă să împartă țara Lui Israel și singurul oras numit – „Ierusalimul … Cetatea marelui Împărat” – Matei 5:33…35
Aţi mai auzit iarăşi că* s-a zis celor din vechime: „Să nu** juri strîmb; ci să♦ împlineşti faţă de יהוה YaHWeH jurămintele tale.” Dar Eu vă spun: să nu juraţi* nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul** de stăpînire al lui יהוה YaHWeH; nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea* marelui Împărat.

Yahweh ne avertizează în mod explicit în scripturile Sale că în ultimele zile, va judeca popoarele pentru împărțirea pământului lui Israel : profetul Ioel Capitolul 3

Căci iată că în zilele acelea* şi în vremurile acelea, cînd voi aduce înapoi pe prinşii de război ai lui Iuda şi ai Ierusalimului,  voi strînge* pe toți păgînii şi îi voi coborî în valea lui Iosafat**. Acolo, Mă♦ voi judeca cu ei pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre popoare, împărţind între ei ţara Mea.

Au tras la sorţi* pentru poporul Meu; au dat un flăcău pe o curvă şi au vîndut fata pe vin, şi l-au băut. Ce vreţi voi cu Mine, Tirule* şi Sidonule, şi toate ţinuturile filistenilor? Vreţi să-Mi răsplătiţi** vreo lucrare sau să faceţi ceva împotriva Mea? Iute, fără zăbavă, voi întoarce faptele voastre asupra capului vostru.

Mi-aţi luat argintul şi aurul, şi cele mai bune odoare ale Mele şi le-aţi dus în templele voastre. Aţi vîndut pe copiii lui Iuda şi ai Ierusalimului copiilor grecilor, ca să-i depărtaţi din ţara lor. Iată că îi scol* în locul în care i-aţi vîndut şi voi întoarce fapta voastră asupra capului vostru.

Voi vinde copiilor lui Iuda pe fiii şi fiicele voastre, şi ei îi vor vinde sabeenilor*, un neam depărtat** căci יהוה YaHWeH a vorbit. Vestiţi* aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie toţi oamenii de război!

Fiarele* plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele, în suliţe! Cel slab** să zică: „Sunt tare!” Grăbiţi-vă* şi veniţi, toți păgînii dimprejur, şi strîngeţi-vă! Acolo coboară, יהוה YaHWeH, pe vitejii Tăi**!

„Să se scoale păgînii şi să se suie* în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec** toți păgîni dimprejur. Puneţi* mîna pe seceră, căci secerişul** este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci lanurile♦ sunt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor!”

Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii*, căci ziua lui יהוה YaHWeH ** este aproape, în valea judecăţii. Soarele* şi luna se întunecă, şi stelele îşi pierd strălucirea.  יהוה YaHWeH răcneşte* din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile** şi pămîntul. Dar♦ יהוה YaHWeH este scăparea poporului Său şi ocrotirea copiilor lui Israel.

„Şi veţi şti* că Eu sunt יהוה YaHWeH, Eylohim al vostru care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfînt**. Ierusalimul însă va fi sfînt, şi nu vor mai trece străinii♦ prin el.” În vremea aceea, va picura must* din munţi şi va curge lapte din dealuri, toate pîraiele** lui Iuda vor fi pline de apă. Un izvor♦ va ieşi, de asemenea, din Casa lui יהוה YaHWeH şi va uda valea Sitim♦♦.

„Egiptul* va ajunge pustiu, Edomul** va ajunge un pustiu sterp, din pricina silniciei făcute împotriva copiilor lui Iuda, al căror sînge nevinovat l-au vărsat în ţara lor. Dar Iuda va fi veşnic* locuit, şi Ierusalimul, din neam în neam. Le voi răzbuna* sîngele pe care nu l-am răzbunat încă, dar יהוה YaHWeH ** va locui în Sion.”

În conformitate cu Geneza 12: 3, cei care binecuvinteze pe Israel vor fi binecuvântați, și toți cei care l blastămă pe Israel vor fi blestemați.

În conceptul evreiesc, numărul 70 simbolizează popoarele din întreaga lume. Astfel, cele 70 de națiuni se vor aduna la Paris pentru a împărți Țara lui Israel și astfel vor atrage după sine un blestem. Shalom Israel!!!

Creatorul a pus intotdeauna un accent pe numere de la bun inceput. De exemplu, El a creat lumea in exact 7 zile, iar in ziua a 7-a s-a odihnit. In Biblie vedem anumite numere ce reapar peste tot, iar Yahwh are un scop precis in asta

1- La 29 noiembrie 1947 Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite ONU , a adoptat o rezolutie care a solicitat crearea statului evreu ( plan ce a fost insemnat la Bern in 1867 la exact 120 de ani pana in 2017) , ca parte a unui plan de impartire a teritoriului pentru Orientul Mijlociu, care a fost ocupat de Marea Britanie in acel moment.2017 va marca cea de a 70-a aniversare a acestui acord, si multi cred ca acest lucru se va dovedi a fi destul de semnificativ pentru Israel. Daca nu sunte?i familiarizati cu aceasta rezolute a ONU, vezi pe Wikipedia …(Planul de Partitie a Natiunilor Unite pentru Palestina a fost o propunere a Natiunilor Unite, care a recomandat o impar?tre a Palestinei obligatorie la sfarsitul mandatului britanic. La 29 noiembrie 1947, Adunarea Generala a ONU a adoptat planul ca Rezolu?ia 181 (II).

Rezolutia recomandata crearea statelor arabe si evreiesti independente si a unui regim international special pentru orasul Ierusalim. Planul de partitie, un document de patru parti atasat la rezolutia, prevazuta pentru incetarea mandatului, retragerea progresiva a for?elor armate britanice si delimitarea granitelor dintre cele doua state si Ierusalim. Partea I a Planului stipulat ca mandatul va fi terminat cat mai curand posibil, iar Regatul Unit ar retrage pana cel tarziu la 1 august 1948. Noile state vor intra in existen?a de la doua luni de la retragere, dar nu mai tarziu de 01 octombrie 1948. Planul a cautat sa abordeze obiectivele contradictorii si pretentiile celor doua miscari concurente, na?ionalismul palestinian si na?ionalismul evreiesc, sau sionismul. Planul de asemenea, numit pentru uniunea economica intre statele propuse, precum si pentru protec?ia drepturilor religioase ?i minoritare.)

Deci, de ce este important numarul de 70 de ani ?

Robia babiloniana a durat o perioada de 70 de ani, iar dupa cum explica Daily Crow, numarul 70 se pastreaza in tot parcursul Bibliei …

Moise a numit 70 de batrani si sunt 70 de evanghelii, pildele lui Iisus. Un total de 70 de israelitii au inceput natiunea lor in Egipt, inainte ca acestia sa creasca la peste 2 milioane la vremea Exodului. Din 70 batrani este formata Marele Tribunal al Israelului, care ulterior fiecare membru a devenit Sanhedrin. 70 de ucenici au fost trimi?i de Hristos sa predice Evanghelia in Luca 10. 70 Inseamna judecata completa si perfecta sau perfec?iunea prin judecata ce rezulta a fi completa.

2- Numarul 50 este un numar important Biblic. Daca 2017 este un an jubiliar, este fascinant sa retineti ca in 2017 sunt exact 50 de ani de la reclamarea Ierusalimului in 1967.

3- Daca ne întoarcem înca 50 de ani de la 1967, care ne aduce la 1917 Balfour Declara?ia de la care a fost, de asemenea, un punct de reper foarte important în istoria poporului evreu.

4- Sunt exact 50 de ani de la Congresul Sionist din 1897 la rezoluția ONU din 1947, care a solicitat crearea unui stat evreiesc.

5- Dupa cum am expus intr-un articol mai vechi, Donald Trump s-a nascut exact la 700 zile inainte de declaratia de independenta a Israelului de la 14 mai 1948.

6- Poporul Israel a fost la 77 de zile de la infiintare, adica la exact 777 de zile dupa nasterea lui Donald Trump.

7- La a 70-a aniverasare a Statului israel, sunt exact 700 de zile de la ziua de aniversare la 70 de ani a lui Trump.

8- Victoria lui Trump tocmai sa intamplat sa cada pe al 7-a an de mandat al prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu, luna a 7-a si a 7-a zi de birou.

9- Trump va fi la 70 de ani, 7 luni si 7 zile, in prima zi plina la Casa Alba (adica 21 Ianuarie zi plina)

10- Prima zi completa alui Donald Trump la Casa Alba este in cursul anului 5777 pe calendarul ebraic.

11 – 70 de tari se intalnesc la Paris pentru rezolutia Israel Palestina .. Quartet Roadmap unde se stabileste data cand se va semna pactul de pace pe o periada de 7 ani !!!

12- Multi sunt atenti asupra unui eveniment important astronomic ceresc foarte neobisnuit, care va avea loc in data de 23 septembrie 2017 (la final de eveniment). Acest eveniment este numit de astronomi „semnul din Apocalipsa 12”, si se repeta doar odata la 7000 de ani . Apocalipsa 12: A great sign appeared in heaven: a woman clothed with the sun, with the moon under her feet, and on her head a crown of twelve stars. She was with child and cried out in labor and in pain to give birth.

Anul 2017 este un an important pentru Israel dar si pentru pentru crestini,

Surse: Israel-shabbat-shalom,  johann cocoon 

http://www.stiri-extreme.ro/

 

Publicat în ISRAEL | Lasă un comentariu

La revedere OLTCHIM !!! Vânzarea pe pachete a Oltchim este „o mare greşeală“. Decizia ar fi fost impusă de Comisia Europeană


Combinatul Oltchim Râmnicu Vâlcea (OLT), companie cu capitalizare de 127 mil. lei aflată în insolvenţă din ianuarie 2013, este scos la vânzare pe bucăţi, prin nouă pachete de active, pro­cesul de selecţie fiind estimat a se fi­na­liza până la finele acestui an.

AT Kearney este firma consultantă pentru tranzacţie.

Ieri pe bursă, inves­titorii nu au avut nicio reacţie, ac­ţiunile rămânând la 0,37 lei. Decizia de vânzare pe pachete este una controversată în condiţiile în care instalaţiile de inox ale combinatului sunt de­pen­dente una de alta şi nu pot func­ţiona separat.

„O mare greşeală, o decizie extrem de proastă împotriva căreia PSD trebuie să aibă o poziţie fermă şi să îi ceară do­m­nu­lui Borc (Costin Borc, viceprim­inis­tru şi ministru al economiei – n.red.) să renunţe la ea“, consideră Constantin Niţă, actual deputat şi fost ministru al eco­nomiei.

Avocatul Gheorghe Piperea, administratorul judiciar al Oltchim, nu a putut fi contactat până la închiderea ediţiei. Potrivit unor surse din piaţă, decizia de vânzare pe pachete a combinatului Oltchim, companie cu 127 mil. lei ca­pita­lizare, ar veni de la Comisia Euro­peană după ce instituţia a des­chis în aprilie anul acesta o investi­gaţie aprofundată privind ştergerea da­toriilor Oltchim. „În urma investigaţiei des­chise de Comisia Europeană, statului i-a fost interzis să vândă sub forma SPV (spe­cial purpose vehicle – n. red.). Se pare că decizia de vânzare pe bucăţi ar fi im­pusă de Comisia Europeană“, po­trivit unei surse apropiate de companie.

Costin Borc a afirmat ieri că Olt­chim este una dintre priorităţile man­datului său şi speră ca până la finele anului compania să aibă o ofertă anga­jantă. „Deşi este în insolvenţă, situaţia finan­ciară a SC Oltchim SA s-a îmbună­tăţit, ceea ce ne dă speranţă în găsirea unui investitor, deci pentru un viitor sustenabil al activităţilor econo­mice ale com­paniei, în condiţii de piaţă.“

Combinatul chimic Oltchim Râm­nicu Vâlcea a realizat un profit net de 18,5 milioane lei (4,1 mil. euro) în primul semestru al acestui an şi vânzări nete mai mari cu aproape 4%, în sumă de 378 milioane lei (84 mil. euro). În pri­mul semestru al anului trecut, Oltchim a ra­portat vânzări nete de 364 milioane lei.

Statul a încercat în mai multe rân­duri privatizarea Oltchim, dar fără succes.

La ultimul termen, din decembrie 2014, niciun investitor nu şi-a exprimat interesul să preia compania cu 2.000 de salariaţi.

La începutul 2016, Oltchim a primit trei scrisori de intenţie pentru privatizare din partea unei companii din China şi a două din România, dar negocierile au eşuat.

Compania este deţinută în proporţie de 54% de statul român şi în proporţie de 32,4% de PCC SE.

 

Sursa: zf.ro/

http://www.stiri-extreme.ro/

 

Publicat în DISTRUGERI | Lasă un comentariu

VINE CRIZA FINANCIARĂ: Nici nu ştiţi ce vă aşteaptă!


De la speculaţiile intense legate de felul în care se va concretiza noua politică a SUA, până la întrebările existenţiale pe care şi le pune Uniunea Europeană într-un calendar aglomerat de alegeri prin Europa, traderii de valute au o listă extrem de încărcată de întrebări pentru anul abia început, se arată în analiza lui John J. Hardy, Şef Stratefie FX, Saxo Bank.

“Dobânzile reale din SUA riscă să devină negative, deoarece creşterea nominală o va depăşi pe cea reală.”

“Incertitudinea privind viitorul politic şi chiar existenţial se va întoarce în forţă în 2017.”

În timp ce prezentăm aceste exerciţiu trimestrial, venit acum chiar la început de 2017, merită să recapitulăm evenimentele cheie petrecute cu valutele în 2017. Anul pe care l-am lăsat în urmă a fost marcat, într-o anumită măsură, de drame şi răsturnări de situaţie. Asta nu că 2017 n-ar promite alte schimbări de direcţie: anticiparea evenimentelor de piaţă în 2017 va aduce cu siguranţă mişcări semnificative, mai ales dacă prognozele făcute la final de an se vor dovedi eronate.

Valutele au fost în centrul atenţiei tot anul 2016 pe pieţele de asseturi. Anul a început în galop, din cauza faptului că yuanul s-a devalorizat sub… atenta grijă a guvernului de la Beijing. Banca Japoniei a făcut şi ea o mişcare supriză, greşită, ducând dobânda în teritoriul negativ, ceea ce a fost primit cu un val de tranzacţii short pe yen, după un selloff iniţial brusc. După aceea, pieţele de asseturi şi-au revenit puternic, iar întărirea dolarului a intrat în linie dreaptă până spre finalul anului, bazându-se pe asigurarea Fed-ului că nu îşi va respecta calendarul de creşteri de dobândă şi după ce China a declarat susţinerea renminbi. Apoi, desigur, am avut votul surpriză Brexit din 23 iunie, odată cu tot ce a urmat, inclusiv dezastrul pentru lira sterlină.

Mai târziu, pe parcursul anului, după o creştere agravantă a yenului, Banca Japoniei s-a văzut răzbunată pentru că noul său grafic de profit s-a potrivit perfect cu creşterea dobânzilor la nivel global în Q4. Această creştere a căpătat noi dimensiuni, odată cu câştigarea alegerilor prezidenţiale din SUA de către Donald Trump, la 8 noiembrie 2016.

Această victorie a reiterat urgenţa unei noi politici a SUA, o politică menită să aducă din nou dolarul în faţa reflectoarelor. Una peste alta, pe tot parcursul anului, valutele din pieţele emergente au ieşit victorioase, parţial datorită căderii dobânzilor în prima parte a anului, dar şi datorită stingerii efectelor Armageddonului japonez – devalorizarea yuanului – ceea ce a dus la stabilizarea unor preţuri la mărfuri (unele chiar au crescut vertiginos).

După un 2016 mai ceva ca un film de acţiune, în care am văzut dolarul SUA ajungând la un nivel record pe ultimii 13 ani, tranziţia către 2017 este una plină de necunoscut. Mai jos, încercăm să cristalizăm câteva dintre direcţiile pe care le considerăm viabile pentru acest an, deşi credem că 2017 are toate şansele să devină un adevărat carusel încărcat cu acţiune, politici şi riscuri venind din aproape toate părţile.

Sunt politicile lui Donald Trump cuprinse deja în preţuri? Vor continua ele să întărească dolarul?

Sunt vremuri grele pentru analiştii americani: dolarul creşte, pe măsură ce înaintăm în 2017 şi, în grafice, arată cea mai semnificativă creştere din ultimii 13 ani. Pieţele au anticipat faptul că Trump ar putea provoca o “euforie” economică pe stilul Reagan – reducerea taxelor, în special pentru corporaţii şi creşterea cheltuielilor publice, ceea ce ar încuraja investiţiile interne. Diferenţele dintre Reaganomics – în anii 80 – şi Trumpnomics, în 2017, sunt multiple. Pe atunci, balanţa internă a SUA, publică şi privată, era jumătate din cât este azi, iar dobânzile se pregăteau de o cădere seculară. Acum? Dobânzile au înregistrat niveluri minime record, iar economia este îndatorată cât se poate. Pe scurt, dobânzile mai mari s-ar pune de-a curmezişul oricărei creşteri economice şi ar strîmtora creditarea, încetinind orice impuls pozitiv posibil. Partea riscantă este sincronizarea: vedem ceva mişcări potrivinice în Q1, sau subestimăm capacitatea economiei americane de a perpetua spiritul unui animal muribund? Ca de obicei, traderii trebuie să stea în expectativă. S-ar putea totuşi ca noua preşedinţie şi Trumpnomics (sau Reaganomics 2.0 – până la urmă, unii dintre consilieri lui Reagan sunt şi ai lui Trump) să genereze un impuls pe baza reducerii taxelor şi stimulării fiscale – chestiuni pe care piaţa le-a inclus deja în preţ. Fed-ul ar putea considera că acest lucru nu este în pas cu graficul (e ceva ce vine din urmă, chiar), în vreme ce inflaţia continuă să se consolideze, poate şi pe fondul politicii Chinei de a elimina supraproducţia din anumite industrii cheie.

Pe măsură ce vor trece zilele, orice inflaţie sau creştere economică va fi văzută drept una de “tip rău”, cu preţuri crescând numai din cauza presiunii interne şi o inflaţie depăşind nivelul creşterii reale. Dobânzile reale din SUA, cu alte cuvinte, riscă să devină tot mai… negative, deoarece creşterea nominală o va depăşi pe cea reală. Această dinamică negativă a dobânzii reale va determina şi cursul dolarului, care ar putea să atingă un nou vârf în Q1 sau Q2, după lunga sa creştere de la valorile mici istorice din 2011.

Tulburările politice din UE vor genera o nouă criză politică şi financiară în Europa?

Incertitudinile care ameninţă viitorul UE şi chiar existenţa Uniunii însăşi vor reveni în forţă în 2017, după perioada în care BCE a ţinut continentul pe aparate, perioadă începută în 2012, administrându-i morfină monetară. Avem alegeri în Olanda în martie, în aprilie în Franţa şi în toamnă în Germania. Peste toate acestea, există riscul unor alegeri anticipate în Italia, după ce referendumul premierului Matteo Renzi a eşuat şi poate chiar şi în Grecia, unde se pregăteşte un nou aranjament de bailout.

Ne aşteptăm ca euro să atingă o valoare minimă prag la începutul anului sau, posibil, imediat după alegerile din Franţa, deşi s-ar putea ca acestea să nu genereze chiar atâta volatilitate câtă aşteaptă traderii. Oricum, viitorul monedei unice e marcat de incertitudine generată de forţele politice, chiar dacă BCE ţine pedala acceleraţiei la podea. E necesară o dezbatere asupra cadrului instituţional al UE, dar acest proces ar putea lua ani întregi, chiar dacă nicio ţară nu părăseşte Uniunea în următoarele 12 luni.

Politica monetară chineză – ce urmează?

Se ştie despre guvernul chinez că, dincolo de orice, îi place să creadă că deţine controlul asupra destinului economic al Chinei, însă alegerile de politici monetare – sub semnul fatidic al creşterii economice continue – sunt tot mai proaste. Suflul nou printre cei care doreau să economisească a fost risipit, astfel încât a dispărut ideea unei economii bazate pe consum şi s-ar putea să asistăm la închiderea unor mari companii de stat, odată cu generarea unui stres în sistemul financiar. Evenimentul politic major al anului vine abia în octombrie – plenara Comitetului Central, un eveniment cheie care stabileşte conducerea Chinei pe următorii cinci ani.

Până atunci, cel puţin, ideea generală este că vom observa o continuare a căderii CNY (yuanul chinezesc) – un yuan slab ajută China să iasă din enorma datorie creată în ultimii ani. Dar e din ce în ce mai evident că acest lucru afectează şi fluxurile de capital: cei care vor să scoată bani din ţară pot trage liniştiţi o linie continuă, ştiind că yuanul va avea mâine un curs mai slab decât azi. S-ar putea totuşi ca Beijingul să nu aştepte până în octombrie şi să decidă o devalorizare accentuată imediat după Anul Nou Chinezesc – 28 ianuarie.

Sunt politicile de control al capitalului aplicate de Beijing în 2016 o simplă măsură coercitivă sau pregătesc terenul tocmai pentru această devalorizare? Poate că nu, dar politica valutară chineză ar putea cunoască o perioadă de haos în 2017, dacă Beijingul alege calea devalorizării dramatice.

Cât de jos poate merge yenul japonez, pe baza noii politici a Băncii Japoniei?

Yenul japonez a fost centrul atenţiei spre finalul anului trecut, când anunţatele politici de control ale Băncii Japoniei au coincis cu creşterea dobânzii. Momentul a fost alimentat şi de alegerile din SUA, care au dus şi mai sus dobânda, ceea ce înseamnă că adevărata creştere s-a reflectat în yen, nu în obligaţiuni sau alte instrumente cu venit fix. Cu alte cuvinte, când elanul acesta se va pierde – în 2017, yenul va începe să cadă din nou.

Alte aspecte demne de urmărit vor fi nivelul inflaţiei din Japonia şi angajamentul guvernului în stimularea fiscală. Noual politcă a Băncii Japoniei presupune un transfer de control al balanţei de la Bancă spre guvern, ceea ce ar putea aduce şi o stimulare fiscală. Dar, văzând yenul cum se devalorizează galopant, stimularea fiscală s-ar putea să nu mai fie prioritară pentru că va creşte inflaţia. Premierul Shinzo Abe ar putea fi nevoit să facă o alegere grea: măsuri de stimulare fiscală sau reforme de politică fiscală. Orice ezitare din partea guvernului Abe de a cuprinde o relaxare cantitativă a Băncii Japoniei în politicile viitoare ar putea însemna faptul că dobânzile reale din Japonia nu sunt atât de… negative ca în alte ţări, ceea ce ar putea ajuta yenul să-şi revină.

A atins GBP pragul de jos? Sunt riscurile Brexitului cuprinse în preţuri?

Dacă lira sterlină nu a atins pragul de jps la finalul lui 2016, îl va atinge sigur şi rapid în 2017. Riscurile ce vin odată cu Brexitul sunt mari, dar să ne aducem aminte că totul are un preţ, iar lira a fost puternic afectată de evenimentele dramatice din 2016. Dacă ne uităm la calendarul politic de anul acesta şi la posibilitatea unui euro mai slab, putem spune că lira sterlină şi-a atins deja pragul de jos în raport cu moneda unică europeană. Și asta chiar dacă vor exista “pagube colaterale”, adică o creştere semnificativă a curentului populist în Europa. Cu toate acestea, posibilul nou preşedinte francez, Fillon, este nu doar anglofil, ci şi un critic vehement al Comisiei Europene, pe care o acuză de lipsă de apetit pentru reformă.

O briză mai prietenoasă de peste Canalul Mânecii ar putea face minuni pentru lira sterlină, înaintea unui acord rezonabil de Brexit (unul pentru care negocierile vor dura o veşnicie, dar care va trebui aplicat oricum), chiar dacă problemele pe termen lung de deficit structural al Marii Britanii vor rămâne. Versus USD, nu suntem siguri dacă vom vedea noi valori minime ale perechii GBPUSD la începutul lui 2017.

 

Sursa: capital.ro

http://www.stiri-extreme.ro/

Publicat în ECONOMIE-FINANCIAR | Lasă un comentariu

Franţa: Fişier gigantic cu date biometrice, adrese, e-mailuri etc., pentru 60 de milioane de cetăţeni


Adică buletinul, paşaportul şi toate informaţiile despre fiecare vor fi de acum înainte stocate într-un singur fişier

Citiţi şi vă minunaţi ce se petrece în „minunata” ţară a „libertăţii, egalităţii şi fraternităţii” (între ghilimele, desigur…)!

Pe data de 2 noiembrie 2016, pe prima pagină a ziarului Le Monde, a apărut articolul Nelinişte în urma creării unui fişier ce regrupează 60 de milioane de francezi.

60 de milioane de francezi au „alunecat”, în timpul weekend-ului sărbătorii Toussaint (A tuturor sfinţilor), într-o singură bază de date: un decret publicat duminică, 30 octombrie (când toți francezii erau preocupați cu distracțiile grotești de Halloween, sau zburdau bezmetici după pokemoni), a oficializat crearea unui fişier general ce reunește datele personale din buletin și pașaport pentru toți francezii. Decretul a fost publicat în Journal Officiel (echivalentul Monitorului Oficial), fiind reperat de site-ul nextimpact.com.

Pe scurt, vor să regrupeze buletinul şi paşaportul biometric într-un singur fişier electronic numit „Titres électroniques sécurisés” (TES). Baza de date va include și fotografia feţei, amprentele digitale, culoarea ochilor, adresele fizice și din mediul virtual (adresa de acasă, e-mail etc.). Aproape toată populaţia franceză va figura în această bază de date, pentru că este de ajuns să ai sau să fi avut carte de identitate ori paşaport pentru a fi inclus. Vor face excepţie totuşi copiii şi minorii cu vârsta de până la 12 ani.

Crearea acestui fișier unic cu date personale a fost prevăzută într-o lege adoptată încă din anul 2012 de Adunarea Naţională. Obiectivele invocate au fost lupta împotriva falsificării actelor de identitate și a furtului acestora, dar și identificarea persoanelor pornind de la datele lor, în primul rând de la amprente, în cadrul procedurilor judiciare.

Bineînţeles că această măsură a stârnit reacții de protest în rândul populației, dar autoritățile au servit rapid pastila cu sporirea siguranţei cetăţeanului, risc mai redus de atentate etc. Și bineînțeles că au fost făcute asigurări că nu este și nu va fi nicidecum vorba despre fotografierea, să zicem pe stradă, a cuiva şi căutarea mai apoi a feţei respective în această nouă bază de date. Oare mai poate cineva să creadă astfel de minciuni liniștitoare?

În faţa unui fişier monstru (ca şi mărime) securitatea absolută rămâne fantasmagorică, așa cum a subliniat încă din anul 2012 un deputat francez!

Dacă societatea va continua să meargă în această direcție, va urma documentul unic cu cip, ce va include si cardurile bancare, simultan cu dispariția banilor cash. Modelul francez va fi urmat apoi de toate țările. Şi apoi? Ce va fi cu noi?
 http://www.yogaesoteric.net/
Publicat în EUROPA -FRANTA, VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

„CELĂLALT PĂMÂNT AL ZEILOR” – Un film de excepție realizat de FRANCEZI despre istoria, enigmele și legendele din ROMÂNIA.


După doi ani de muncă, echipa franceză de documentariști condusă de DEIMIAN a finalizat și lansat un film care, cu siguranță, va ajunge pe marile posturi internaționale de televiziune.

Numit CELĂLALT PĂMÂNT AL ZEILOR, filmul dedică o oră și patruzeci de minute istoriei de pe meleagurile noastre, de la cultura Cucuteni până la cea a Geto-Dacilor, explorând în același timp locuri și artefacte enigmatice, povești și legende locale despre evenimente misterioase care s-ar fi putut petrece cândva aici.

Este de subliniat faptul că filmul nu este un documentar istoric, în înțelesul clasic al termenului, ci mai degrabă unul din zona enigmelor și misterelor Terrei…

Realizat la un nivel artistic excepțional, cu un montaj, o grafică și o secțiune de sunet cu care s-ar mândri posturi tv de calibrul BBC, Discovery sau National Geographic, filmul face servicii majore imaginii României.

La realizarea lui am fost invitat să particip și eu, dar și alte persoane din România, pe lângă realizatorii și cercetătorii francezi…

Filmul atinge și o serie de subiecte controversate precum Tăblițele de la Sinaia, Tăblițele de la Tărtăria sau legendele uriașilor (Jidovilor). Chiar dacă sunt și câteva locuri în care realizatorii francezi au interpretat puțin greșit anumite aspecte istorice, filmul este, în ansamblul său, unul remarcabil realizat, un film care va aduce beneficii majore României și va atrage în țara noastră mulți turiști străini.

În acest moment documentarul este disponibil pe internet în limbile Română, Franceză, Engleză și Spaniolă. Așa că, dacă aveți prieteni vorbitori ale celor trei limbi străine enumerate, este o ocazie foarte bună să îi invitați să descopere lucruri foarte interesante despre România.

Mai jos puteți vedea primele 22 de minute în limba română… Pe contul de VIMEO al filmului există și varianta gratuită de 22 de minute în franceză, engleză și spaniolă.

Pentru vizionarea integrală a filmului trebuie plătit, însă vă asigur că merită! Dar asta apreciați dumneavoastră, după ce vizionați fragmentul gratuit de 22 de minute, postat la sfârșitul articolului.

Daniel Roxin

CELĂLALT PĂMÂNT AL ZEILOR – primele 22 de minute. Folosiți butonul CC pt a alege subtitrarea în limba română:

https://player.vimeo.com/video/198671127

Celălalt Pământ al Zeilor | România versiune – 22 mn GRATUIT from Le savoir des ancienson Vimeo.

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu