Cine este principele Duda, din tata securist, membru FSN, prieten bun cu Iliescu si Nastase si de ce este prezentat de intreaga mass-media drept “oaia neagra” a Casei Regale!


Redau mai jos doua articole din intreg internetul pentru a va arata care este perceptia generala a “jurnalistilor” si a publicatiilor din Romania cu privire la Duda si la Casa Regala.. Veti observa mereu ca printul Duda este reprezentamereu drept”oaia neagra” a Casei Regale, infiltrat chipurile de catre Securitate pentru “a distruge Casa Regala”. Nimic mai fals: Casa Regala a Romaniei a colaborat cu Securitatea dintotdeauna, inca din comunism cand un agent mergea lunar conform marelui tradator si mason Stanculescu, sa duca valiza cu bani regelui Mihai, care in clipa cand nu a mai primit banii de la Ceausescu, salariul destul de maricel, de oridnul zecilor de mii de dolari lunar, a dat ordin sa inceapa revolutia, lucru dovedit si de indemnul regelui Mihai la Europa Libera, catre romani de a iesi  in strada, ca sa moara impuscati nevinovati. Veti spune: “dar vai regele nu a fost lasat apoi in tara de doua ori din vina lui Iliescu”, nimic mai fals, toate aceste actiuni au fost scene de teatru pregatite romanilor, pentru a-l face pe rege popular si iubit, idolatrizat si dorit de catre popor ( regele a si a firmat odata ca el nu va mai fi rege decat daca va fi implorat). Regele Mihai, s-a inteles de minune dintotdeauna cu Iliescu si apoi cu Nastase, pe care l-a desemnat in 2003 drept “Omul Anului”, nu mai spunem despre invitatiile la palat cu Iliescu caruia regele i se adresa cu “excelenta”. O alta dovada ca regele a fost ” pe manusa” cu tradatorii care l-au lichidat pe Ceausescu, este tratatul semnat in Ungaria, in 1989 de dezmembrare a Romaniei.

Sa revenim insa la Duda, ca tot circula stirea ca mama lui a murit. Tatal lui Duda a fost mare comunist, prieten cu Iliescu, facand parte din FSN alaturi de Iliescu si Nastase. Puteti rascoli google-ul si va veti lamuri, insa unde e mintita populatia mereu, cu acelasi laitmotiv, este ca Duda ar fi “omul rau” si Regele Mihai cu Principesa, manipulati saracii de Duda. Hai sa fim seriosi si sa ne trezim la realitate. Totul este prezentat astfel ca lumea sa il doreasca pe principele Nicolae, zis si anticristul( cautati pe google de ce) la carma Casei Regale, cat si a tarii, fiind pregatit in unanimitate de catre serviciile secrete romanesti, de catre masonerie si de catre Noua Ordine Mondiala.

Jurnaliștii monarhiști Roxana Iordache și Marius Ghilezan au scris pe facebook că, în acest moment, Regele Mihai ar fi prizonierul unor structuri sugerând că acestea ar aparține serviciilor de informații, iar de acest lucru nu ar fi străin Principele Radu, soţul Principesei Margareta.

Roxana Iordache, care a fost membru al Consiliului Regal alături de Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Doina Cornea, Eleodor Focsăneanu și alții, a scris că Regele nu mai ia nici o hotărâre, iar toate actele și mesajele sale sunt, de fapt, realizate de alții. Chiar actul de excludere din Familia Regală a Principelui Nicolae nu ar fi semnat de Rege, a susținut Roxana Iordache.

Scandalul a fost amplificat de avocatul Casei Regale, Ioan Luca Vlad, care i-a amenințat pe cei doi jurnaliști cu procese.

CITIŢI ŞI:SCANDALUL REGELE MIHAI, PRIZONIER IA AMPLOARE: Jurnaliştii monarhişti AMENINŢAŢI cu procese şi acuzaţi că sunt oamenii serviciilor secrete/ REACŢÍA ROXANEI IORDACHE: Rapandule securiste care îşi bat joc de Casa Regală

Andrei Bădin, editorul Flux24.ro, care timp de peste un deceniu a fost singurul jurnalist acreditat la Casa Regală, a precizat că scandalul la care s-a ajuns acum public își are originea în anii 1992-1994 și a culminat cu intrarea în Familia Regală a lui Radu Duda.

Ce se vede acum public este rezultatul disensiunilor din Casa Regală începute cândva prin 1992 atunci când Principesa Margareta a intrat în dispută cu Corneliu Coposu, liderul PNȚCD, unul din marii susținători ai monarhiei. Principesa dorea o colaborare, coabitare, cu regimul Iliescu, Corneliu Coposu se opunea. De atunci au avut loc contacte discrete între Principesă și trimiși de la București, iar intrarea în Familia Regală a lui Radu Duda și mai apoi negocierile din Elveția cu regimul Iliescu au alungat mulți din monarhiștii vechi. Între timp Radu Duda și-a consolidat Puterea în Casa Regală și practic acum el e cel care o conduce, Regele nu mai are absolut nici o putere, a susținut Bădin pentru flux24.ro.

Pacienţii care vor fi diagnosticaţi cu Ebola vor fi trataţi într-un spital militar de campanie care va fi operaţional, de la sfârşitul lunii noiembrie, în apropierea aeroportului internaţional Henri Coandă şi care va dispune de echipament individual de protecţie şi decontaminare a personalului.

Anunţul legat de acest spital a fost făcut joi, la Conferinţa Naţională de Microbiologie şi Epidemiologie 2014, de dr. Alexandru Rafila, consilier în Ministerul Sănătăţii (MS).

„Este vorba despre un spital militar în subordinea MApN, care, având caracter militar, este păzit. Nu este un spital pentru circuitul civil, nu tratează pacienţi cu boli obişnuite, este doar în rezervă, pentru tratarea unui astfel de caz. Este vorba despre un spital tip container, alimentat cu energie electrică, cu apă, au facilităţi pentru decontaminarea materialului infecţios şi pentu decontaminarea personalului care va lucra acolo. Extrem de important este şi echipamentul individual de protecţie care trebuie asigurat pentru personal”, a spus Rafila.

Referitor la protecţia personalului, consilierul din MS a subliniat că procedurile de îmbrăcare şi dezbrăcare a personalului sunt extrem de „delicate”. „Acolo unde au existat contaminări ale personalului medical, mă refer în SUA şi Germania, s-a constat că această contaminare s-a produs în timpul dezbrăcării acestui echipamentl”, a spus Alexandru Rafila.

Potrivit medicului, spitalul de campanie pentru pacienţii cu Ebola va avea câteva zeci de paturi.

„În momentul de faţă, întreaga activitate (legată de prevenirea şi gestionare cazurilor – n.r.) este coordonată de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi de Ministerului Sănătăţii, printr-un secretar de stat. Este un proces în derulare permanentă. Dacă cineva vine dintr-o zonă afectată sau a fost contact cu un astfel de pacient, intră în sistemul de monitorizare, un sistem care se actualizează permanent. Transportul acestor pacienţi se face prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, care se ocupă de achiziţia echipamentelor dedicate acestui tip de transport. În fiecare judeţe există câte o ambulanţă desemnată pentru transportul unui caz suspect”, a mai spus Rafila.

În ceea ce priveşte tratamentul eventualelor cazuri, consilierul din MS a explicat că la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş” există deja o secţie dedicată izolării şi tratării acestor pacienţi, urmând să funcţioneze şi spitalul militar de campanie.

„Se lucrează la instalarea acestui spital. Va urma o perioadă în care se va face un training pentru personalul care va fi desemnat să lucreze în acest spital. Este foarte important ca personalul medical să facă o pregătire specializată care să permită îngrijirea pacientului, iar pe de alt parte să prevină transmiterea, inclusiv la personalul medical”, a adăugat Alexandru Rafila.

Pacienţii suspectaţi de infectare cu Ebola vor fi aduşi la spital cu ambulanţe SMURD sau de la Serviciul de Ambulanţă, care vor fi echipate cu cabine speciale ce previn contaminarea personalului însoţitor, a mai precizat dr. Rafila.

„Există posibilitatea accesului foarte rapid şi uşor de la aeroport şi se ştie că principala poartă de intrare a cazurilor suspecte sunt aeroporturile internaţionale, iar Otopeni este principala poartă de acces în ceea ce priveşte zborurile internaţionale. Din fericire, noi nu avem zboruri directe cu zona afectată, ceea ce scade foarte mult riscul de apariţie a unui caz în România, dar nu în exclude nimeni nicăieri”, a conchis consilierul din MS.

http://www.gandul.info/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31301 aligncenter” src=”https://i0.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/11.jpg?resize=231%2C300″ alt=”IMG_2285″ width=”231″ height=”300″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>Ştirea bombă, dincolo de culisele pe care le prezentăm, este că deja Principesa Margareta a înregistrat în TVR mesajul video care urmează să fie prezentat la moartea Regelui Mihai, precizează Andrei Bădin, care adaugă că această informaţie nu are relevanţă dacă nu privim întreg contextul capturării Casei Regale de către forţe străine ei.

Andrei Bădin a realizat o cronologie a evenimentelor și culiselor scandalului din Casa Regală:

Versoix-Picture2O DISCUȚIE LA CEAS DE SEARĂ PE MALUL LACULUI LEMAN

Septembrie 1996:  Etajul 8 al unui bloc de pe malul lacului Leman de unde se putea vedea o panoramă superbă. În apartamentul Nicoletei Franck, omul care a stat lângă Rege peste 50 de ani, se aflau mai mulți români veniți în Elveția pentru a asista la nunta Principesei Margareta cu Radu Duda, care urma să aibă loc două zile mai târziu.

"patriarhVede ierarhia Bisericii Ortodoxe Române ce iad a declanșat? Vede clerul ce muniție a pus în mîna unor adversari ireconciliabili, dar și a celor căldicei, a celor mai puțin catehizați și a celor care așteptau argumente ca să se rupă fără regrete de Biserică? Și pentru ce?

Decizia de a-l susține, pe față sau mai subtil, pe Victor Ponta în aceste alegeri încalcă hotărîrea Sinodului privind neamestecul Bisericii (ca instituție, cu slujitorii ei cu tot) în politica partinică.

Crede Sinodul nostru că înfruntarea dintre rău și bine, în plan politic, a ajuns la nivelul la care e musai să intervină pentru a înclina balanța? Consideră Sinodul BOR că Iohannis este răul cel mare, care trebuie respins? Pe ce temei? Că nu e ortodox? Dar Ponta este? Este ortodoxunul care minte, fură și ucide? Are Sinodul cea mai mică îndoială că Ponta minte de dimineața pînă seara, că și-a furat cel puțin doctoratul, însușindu-și munca altora (că altele încă nu s-au dovedit, deși sînt de bănuit); că a avut un rol important în ”sinuciderea” procurorului Panait; că i-a acoperit cel puțin pe cîțiva hoți în dosarul Megapower (dar las că poate mai ies și altele, dacă nu e ales președinte)?

Crede Sinodul BOR că face un bine poporului binecredincios îndemnându-l să voteze un bolșevic sadea, un impostor și un ticălos cu certe aspirații de dictator?

De ce, pentru că e român (oare chiar mai crede cineva în puritatea sîngelui românesc, peste care a fost turnat sîngele a numeroși cuceritori?)? De ce, pentru că a fost botezat ortodox? Cum lucrează taina botezului în acest antihrist?

Sau pentru că, înaintea și în timpul campaniei electorale, Ponta a băgat mîna în buget și a miluit Biserica? Banii ăia sînt ai noștri, ai tuturor, iar dacă au fost dați Bisericii nu i s-a făcut nici o favoare BOR, atîta vreme cît majoritatea românilor sînt ortodocși. Chiar trebuie Sinodul să plătească acest ”ajutor” cu prețul credibilități Bisericii?

Oare sinodalii noștri nu-și dau seama că, prin gestul unora dintre ei (sper că nu al tuturor), riscă să aducă în Biserică dihonia din politică? Pentru că asta se va întîmpla. ”Taberele” aliniate în spatele celor doi candidați se vor contura și în Biserică, iar comunitatea de iubire se va rupe. Ăsta e păcat de moarte. Habar n-am cum și-l pot asuma sinodalii. Pentru asta, trebuie să fie siguri de dreptatea lor sau pur și simplu să nu creadă în nimic. Dacă sînt siguri că au dreptate, să citească și să vadă ce furie au iscat. Și să se aștepte la cele mai grave consecințe. De Claudiu Tarziu

http://www.frontpress.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31288 aligncenter” src=”https://i2.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/nunta.png?resize=300%2C131″ alt=”nunta” width=”300″ height=”131″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>Istorici, avocatul Casei Regale, Eleodor Focșăneanu, oameni apropiați Familiei Regale, jurnaliști, printre care Marius Ghilezan și subsemnatul. Nu era o atmosferă de veselie. Lunile dinaintea căsătoriei princiare agitaseră mult culisele Casei Regale.

Petre Mihai Băcanu, directorul cotidianului România Liberă, pro monarhist, avusese o convorbire telefonică dură cu secretara Casei Regale de la Versoix, 20 de kilometri de Geneva. Băcanu dorea să îl convingă pe Rege să nu aprobe căsătoria Margaretei cu Radu Duda.

Vă trimit dosarul lui, a țipat Băcanu la secretara Regelui, care nu dorea ca șeful României Libere să vorbească  la telefon cu Majestatea Sa.

Un plic ar fi ajuns la Versoix, dar nimeni nu știe nici până azi ce documente compromițătoare despre Duda avea Băcanu. Nu a publicat niciodată acel dosar.

Tie iti datorez totul!

 

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31260 aligncenter” src=”https://i2.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/suissd.png?resize=300%2C171″ alt=”suissd” width=”300″ height=”171″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>Toate discuția din apartamentul Nicoletei Franck, una din puținele persoane care au stat alături de Rege peste 50 de ani, se ducea evident în jurul acestui subiect. Toți eram revoltați, unii îi spuseseră și Regelui, alţii doreau să îi spună.

Dar discuția mergea spre Principesa Margareta, cea văzută ca principalul vinovat. Regina Ana era văzută și ea o ca o parte a unui scenariu pe care mulți îl vedeau scris la București de către niște băieți cu ochii albaștri.

Nicoleta Franck era una din persoanele apropiate de Regele Mihai. În 1945, Nicoleta și soțul său, Yves Franck, participaseră la manifestația din 8 noiembrie de la Palatul Regal din București pentru susținerea Regelui Mihai. Yves, corespondent pentru New York Times și Journal de Geneve a fost arestat și mai apoi expulzat din România, iar Nicoleta a fost reținută în țară până în noiembrie 1947. Yves și Nicoleta au scris mai apoi articole în presa occidentală în care dezvăluiau atrocitățile regimului comunist. Nicoleta Franck este cunoscută mai ales prin cartea ei din 1977, La Roumanie dans l’engrenage, Elsevier Sequoia, Paris/ Bruxelles, publicată în traducere la noi sub titlul O înfrîngere în victorie, Humanitas, 1992.

"patriarhVede ierarhia Bisericii Ortodoxe Române ce iad a declanșat? Vede clerul ce muniție a pus în mîna unor adversari ireconciliabili, dar și a celor căldicei, a celor mai puțin catehizați și a celor care așteptau argumente ca să se rupă fără regrete de Biserică? Și pentru ce?

Decizia de a-l susține, pe față sau mai subtil, pe Victor Ponta în aceste alegeri încalcă hotărîrea Sinodului privind neamestecul Bisericii (ca instituție, cu slujitorii ei cu tot) în politica partinică.

Crede Sinodul nostru că înfruntarea dintre rău și bine, în plan politic, a ajuns la nivelul la care e musai să intervină pentru a înclina balanța? Consideră Sinodul BOR că Iohannis este răul cel mare, care trebuie respins? Pe ce temei? Că nu e ortodox? Dar Ponta este? Este ortodoxunul care minte, fură și ucide? Are Sinodul cea mai mică îndoială că Ponta minte de dimineața pînă seara, că și-a furat cel puțin doctoratul, însușindu-și munca altora (că altele încă nu s-au dovedit, deși sînt de bănuit); că a avut un rol important în ”sinuciderea” procurorului Panait; că i-a acoperit cel puțin pe cîțiva hoți în dosarul Megapower (dar las că poate mai ies și altele, dacă nu e ales președinte)?

Crede Sinodul BOR că face un bine poporului binecredincios îndemnându-l să voteze un bolșevic sadea, un impostor și un ticălos cu certe aspirații de dictator?

De ce, pentru că e român (oare chiar mai crede cineva în puritatea sîngelui românesc, peste care a fost turnat sîngele a numeroși cuceritori?)? De ce, pentru că a fost botezat ortodox? Cum lucrează taina botezului în acest antihrist?

Sau pentru că, înaintea și în timpul campaniei electorale, Ponta a băgat mîna în buget și a miluit Biserica? Banii ăia sînt ai noștri, ai tuturor, iar dacă au fost dați Bisericii nu i s-a făcut nici o favoare BOR, atîta vreme cît majoritatea românilor sînt ortodocși. Chiar trebuie Sinodul să plătească acest ”ajutor” cu prețul credibilități Bisericii?

Oare sinodalii noștri nu-și dau seama că, prin gestul unora dintre ei (sper că nu al tuturor), riscă să aducă în Biserică dihonia din politică? Pentru că asta se va întîmpla. ”Taberele” aliniate în spatele celor doi candidați se vor contura și în Biserică, iar comunitatea de iubire se va rupe. Ăsta e păcat de moarte. Habar n-am cum și-l pot asuma sinodalii. Pentru asta, trebuie să fie siguri de dreptatea lor sau pur și simplu să nu creadă în nimic. Dacă sînt siguri că au dreptate, să citească și să vadă ce furie au iscat. Și să se aștepte la cele mai grave consecințe. De Claudiu Tarziu

http://www.frontpress.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-full wp-image-31289 aligncenter” src=”https://i2.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/carte.jpg?resize=235%2C235″ alt=”carte” width=”235″ height=”235″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>

1997: Imediat după nuntă, Radu a încercat și în timp a și reușit să controleze tot ce mișca în Casa Regală, inclusiv pe Rege. Mai întâi a copiat gesturile Regelui, mai apoi încerca discret să controleze acțiunile acestuia. Când nu reușea apela la Margareta și la soacra sa. Ajung apoi în fiecare an, la Geneva, interviul anual pe care îl făceam timp de mai mulți ani succesiv cu Regele. Ca de obicei mă văd în fiecare an cu oamenii din jurul Regelui. Nemulțumirea creștea: Radu vrea să controleze tot! La vremea aceea doar dorea…

SRI ÎI CUMPĂRĂ APARTAMENTUL LUI DUDA

2000: SRI cumpără apartamentul din București al lui Radu Duda. Apartamentul deja era închiriat de un ofițer SRI. Nu a existat o licitație, ci o tranzacție directă realizată prin Ion Tucă, azi directorul Casei Regale, omul cheie al tuturor businnesurilor realizate de Radu Duda. Tucă a fost șoferul Fundației Principesa Margareta. Azi e milionar.

Autorităţile americane au creat un dispozitiv de spionare din avion, care colectează date de la telefoanele mobile a zeci de mii de persoane, în încercarea de a localiza şi captura infractori, scrie The Wall Street Journal (WSJ) în ediţia de joi, citat de AFP.

Potrivit ziarului, US Marshals Service operează avioane de mici dimensiuni, de pe cinci aeroporturi importante din Statele Unite, care transportă nişte dispozitive care imită semnalele emise de releele de telefonie mobilă.

Înşelate în acest mod, telefoanele mobile se conectează la dispozitiv şi împărtăşesc fără acord informaţii ca numere de identificare unice şi date de localizare, scrie cotidianul.

Aceste dispozitive sunt cunoscute sub numele de „dirtbox”, care provine de la acronimul Digital Recovery Technology Inc. , filiala Boeing care le-ar fabrica.

The Wall Street Journal, care citează surse anonime apropiate programului, scrie că aceste avioane ar survola ţara în mod regulat cu scopul de a colecta datele a zeci de mii de telefoane mobile. Ar fi vizată majoritatea populaţiei americane.

Potrivit WSJ, Departamentul american al Justiţiei a refuzat să comenteze, limitându-se să spună că agenţiile din subordinea sa respectă legislaţia cu privire la tot ceea ce înseamnă supraveghere şi spionaj.

Aceste programe ar fi permis dezvăluirea localizării unor telefoane mobile legate de infractori şi suspecţi în comiterea unor crime, potrivit publicaţiei.

Telefoanele mobile sunt programate să se conecteze la releul care se află cel mai aproape.

Aceste dispozitive, „dirtboxes”, pot asigura automat telefoanele mobile că reprezintă cel mai bun releu posibil, culeg date şi apoi transmit conexiunea adevăratelor relee.

Este vorba despre o tehnică care poate să fie folosită de către hackeri.

Christopher Soghoian, însărcinat cu domeniul tehnologiei la Uniunea Americană pentru Apărarea Libertăţilor (ACLU), a catalogat acest program drept „de neiertat”.

http://www.gandul.info/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31298 aligncenter” src=”https://i1.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/DSC_0786.jpg?resize=300%2C252″ alt=”DSC_0786″ width=”300″ height=”252″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>Apartamentul ar fi fost cumpărat de SRI după ce Ion Iliescu a fost reales președinte. Suma tranzacţiei e şi azi secretă.

NEGOCIERILE DIN ELVEȚIA ÎNTRE DUDA ȘI OAMENII LUI ILIESCU

2001: Are loc celebra reconciliere între Regele Mihai și Ion Iliescu. Negocieri discrete au avut loc în mai multe rânduri la Versoix, canalul de comunicare fiind Radu Duda. Mai mulți reprezentanți ai lui Iliescu au fost trimiți la negocieri în Elveția: Ioan Talpeș, la aceea vreme șeful Departamentului de Securitate al Administrației Prezidențiale, fost șef al SIE.  Mitropolitul Moldovei de la aceea dată, actualul Patriarh Daniel, dar și Victor Opaschi, consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. I se promite Regelui o resedință la București, Palatul Elisabeta, Castelul Săvărșin din județul Arad și restituirea altor proprietăți.

Regele şi Guvernul Năstase ajung la un acord pentru Castelul Peleş şi împrejurimi. Familia Regală urma să primească 30 de milioane de euro în schimbul renunţării la orice pretenţie pentru domeniul de la Sinaia, dar proiectul de lege a căzut în Parlament, dar restituirile s-au făcut în cele din urmă.

Tăriceanu, aflat în campanie pentru Victor Ponta în Covasna, a declarat că românii şi maghiarii de aici trebuie să fie bilingvi.

Atât românii cât și maghiarii de aici ar trebui să fie bilingvi, și vreau ca această comunitate să fie liberă și realizată.

, a spus Călin Popescu-Tăriceanu, explicând că îşi doreşte ca maghiarii “să nu se simtă marginalizaţi în propria ţară” şi idealurile “pentru care militează să fie respectate şi îndeplinite“:

Vreau ca maghiarii să nu se simtă marginalizaţi în propria țară, ci să fie integraţi și să fie responsabili. Am convingerea că idealurile pentru care militează trebuie să fie respectate și îndeplinite.

Vreau așadar ca UDMR să ne fie parteneri la guvernare, și spun asta pentru că am avut o bună colaborare în trecut, pentru că astfel există un mai bun echilibru pe scena politică și cea de guvernare, dar mai presus de toate pentru că vreau ca maghiarii să ia parte alături de majoritate la procesul decizional din România

http://activenews.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31295 aligncenter” src=”https://i0.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/rege-iliescu-margareta.jpg?resize=300%2C200″ alt=”rege-iliescu-margareta” width=”300″ height=”200″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>Conform înțelegerii, Regele a trebuit să-și schimbe tonul față de regimul Iliescu-Năstase. „S-au schimbat multe lucruri în România, dar încă sunt o grămadă de oameni care au rămas cu aceleaşi mentalităţi, deşi partea superioară a administraţiei, chiar domnul Iliescu şi primul ministru Adrian Năstase, observ că au schimbat lucrurile mai mult decât alţii“, declara Regele în 2001, într-un interviu acordat Silviei Constantinescu pentru revista Curierul Românesc din Suedia.

BUCURESTI, ROMANIA: Intalnirea dintre presedintele Romaniei, Ion Iliescu, primul ministru Adrian Nastase cu fostul suveran Mihai I si Regina Ana,19 mai 2001.19 mai 2001: Regele Mihai și Regina Ana sunt primiți la Palatul Cotroceni de Ion Iliescu și Adrian Năstase.

iliescu_regele-mihai7 iunie 2001 – Regele Mihai îl invită pe Ion Iliescu la cină, la Palatul Elisabeta.

Mă somează unii, cunoscuți și necunoascuți, să explic de ce nu-l atac și pe Ponta, pentru plagiatul său! De ce îl atac numai de Johannis?…

Pe site-ul meu am publicat o mulțime de texte și de comentarii anti Ponta. Nu am cenzurat pe nimeni! Deși nu mi-a fost greu să bag de seamă că majoritatea textelor vădeau că făceau parte dintr-un scenariu de denigrare bine pus la punct!

De pe același site mi-am dat seama că foarte mulți concetățeni de-ai noștri, care duminică se vor prezenta la vot să decidă cine să ne fie președinte, nu conștientizează gravitatea păcatelor cu care Johannis se prezintă dinaintea noastră! Le vorbești oamenilor de copiii, peste 20 la număr, pe care Johannis și familia sa i-a expediat în necunoscut, despre faptul că nu avem niciun control asupra soartei copiilor „lui Johannis”, nu avem nicio siguranță că n-au ajuns într-o „bancă de organe”, iar ei îți răspund: dar Ponta n-a plagiat?!

Și oameni care au această replică aiuritor de tembelă au și ei dreptul să voteze!…

Deci, înainte de a spune ce cred eu despre doctoratul lui Ponta vreau să subliniez diferența dintre ce a făcut Johannis și ce a făcut Ponta! Fapta lui Johannis, de a organiza o filieră de trafic de copii, de pe urma căreia s-a îmbogățit, este în fapt o crimă, o practică de o abjecție totală! Chiar și comerțul cu sclavi sau cu femei este mai …uman.

Îi întreb pe cei care au de gând să-l voteze pe Johannis: câți profesori, câți colegi de-ai domnului Johannis s-au mai implicat într-un asemenea negoț? Câți români, câți oameni dintre cei pe care îi cunoașteți, știți că au intrat în asemenea rețele de traficanți și au făcut astfel avere?!

Să zicem că Ponta a plagiat! Nu am nicio obiecție să fie considerat plagiator! Acuzație gravă! Dar cât de gravă?! Se poate compara cu acuzația de trafic de copii adusă lui Johannis? Cu acuzația de indiferență totală față de soarta copiilor?!

Accept că într-adevăr a plagiat și că o asemena faptă este degradantă! Dar Ponta s-a îmbogățit de pe urma plagiatului? A făcut avere în felul acesta?!…

Acuzația care i se aduce lui Ponta s-a mai adus până acum la zeci și sute, la mii pe persoane. S-a adus unor scriitori celebri! Firește, în alte condiții, dar nimeni dintre cei care au formulat asemenea acuzații nu ar putea susține că pericolul social reprezentat de un plagiat se compară cu negoțul de copii!

Johannis a aranjat peste 20 de înfieri. Nu vrea să dea niciun detaliu în această privință! A recunoscut singur că au mai fost și alte înfieri, pe lângă celebrele înfieri „de la Rășinari”! Se cunoaște bine numai acest caz, cazul Rășinari. Și ce denotă acest caz în mod indubitabil? Denotă faptul că pe Johannis nu l-a interesat absolut deloc soarta copiilor înfiați pe mâna lui!

Nu a ținut să aibă nici cel mai mic control asupra a ceea ce urmează să se întâmple cu copiii înfiați, deși toată lumea știe că foarte mulți copii înfiați ajung la abatorul de ființe umane căruia i se spune eufemistic „bancă de organe”. O invenție diavolească a ultimilor ani!

Indiferența, indiferența lui Johannis pentru soarta copiilor de pe urma cărora s-a îmbogățit, este principala acuzație pe care i-o aduc lui Johannis!

I se mai aduc lui Johannis și alte acuzații. Penale, majoritatea. Indiferența arătată de Johannis nu are însă caracter penal, legea nu-ți interzice să fii lipsit de omenie, să fii o brută insensibilă, așa cum s-a arătat Johannis față de bunica Maria Iliuț! Iar eu fac din indiferența lui Johannis, pe care o numesc indiferență criminală, deși legea n-o sancționează, fac din această nepăsare sordidă principalul motiv pentru care îi sfătuiesc în jurul meu pe toți cunoscuții să nu-l voteze pe monstrul Johannis!

Monstru am zis, deși, ca filolog, mă declar neputincios să găsesc cuvîntul potrivit pentru forma cea mai abjectă de negoț, de înavuțire și, mai ales, de nepăsare, practicată de Johannis!

*

Mai sunt și alte motive pentru care Johannis nu trebuia să ajungă în postura de prezidențiabil! Vestitele ilegalități comise la retrocedările din Sibiu! Care și ele au produs multe suferințe celor care s-au trezit aruncați în stradă!…

Întreb: cine a suferit de pe urma doctoratului pe care Ponta și l-a luat așa cum și l-a luat?! Care sunt victimele lui Ponta? Viața cui a devenit un coșmar de pe urma a ceea ce a făcut Ponta!

Desigur, plagiatul este ceva ilegal și imoral! Ilegal și imoral este și ce a făcut Johannis! Dar dacă folosim aceleași cuvinte, ilegal și imoral, pentru faptele în discuție, asta nu înseamnă că ele sunt comparabile și că am avea motive să nu fim prea siguri în privința vinovăției, a cui este mai mare?!

Cum poți să stai și să te întrebi pe cine alegi?! Între acuzația formulată mai sus la adresa lui Johannis și acuzația de plagiat adusă lui Ponta distanța este enormă și nu aveți, fraților, niciun motiv să mai stați la îndoială!…

Repet, indiferența arătată de Johannis față de ce s-a întâmplat cu copiii duși pe apa Sâmbetei în Occident a fost dovedită atât de convingător în cazul copiilor de la Rășinari, ca și în cazul celorlalți copii, despre care Johannis nu mai știe nimic și nici n-a vrut să știe! Cine consideră că acest comportament este acceptabil din partea unui om, a unui profesor, a unui lider politic, atunci să-l voteze pe urmașul lui Irod! Eu mai mult nu pot să mai zic ori să mai fac ceva!

Adaug însă următoarele, în chip de concluzie:

Prin votul lor, cei care-l vor vota pe Johannis vor dovedi că nepăsarea lui Johannis este și nepăsarea lor! Păcatul lui Johannis devine astfel și păcatul a milioane de români!… Iar asta mă înspăimântă de-a dreptul!… Căci păcatul indiferenței, al nepăsării, este antonimul iubirii pentru semenii noștri, iubire care constituie porunca cristică, dumnezeiască, cea mai fierbinte primită de om!

Dacă ne merge așa de rău  cum ne merge de 25 de ani este și pentru că păcătuim de 25 de ani prin indiferență!

Am păcătuit prin indiferență față de morții martiri din decembrie 1989! Nu ne-a interesat prea mult identificarea vinovaților, a criminalilor din decembrie!

Nepăsători ne-am arătat și pentru sutele de mii de avorturi, care au ucis viața exact când înmugurea și începea să palpite!…

Toate aceste crime capătă o dimensiune mistică prin atitudinea noastră. Indiferența ne face mai vinovați chiar decât făptuitorii omorurilor! Iar asta ne va costa tare mult! Nu numai pe noi, ci și pe urmașii nevinovați de mâine!

În aceeași situație ne pune și indiferența față de soarta copiilor înfiați prin filiera Johannis sau Stoica sau a altui mafiot de cea mai joasă speță! La care se adaugă vinovăția instituțiilor statului care nu și-au făcut datoria față de acei copii care, mai înainte de orice, sunt copiii Domnului!… Nu ne-a păsat de ei! Și nu ne pasă nici acum, în măsura în care ne dăm votul și ne încredințăm viitorul unuia ca acest Johannis…

ION COJA

http://ioncoja.ro/

 

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31292 aligncenter” src=”https://i1.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/646×4041.jpg?resize=300%2C188″ alt=”646×404″ width=”300″ height=”188″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>8 noiembrie 2001 – Iliescu şi Regele Mihai petrec împreună de Sfinţii Mihail şi Gavriil, la Cotroceni, cu muzică clasică. Au dezbătut despre 23 august. Iliescu i-a vorbit cu „Sire“. Regele i-a răspuns cu „Excelenţa voastră“.

2002: Regele Mihai începe un nou turneu pentru susţinerea intrării României în NATO. Îl însoţesc în calitate de jurnalist. Din partea MAE este trimis Mihnea Constantinescu ajuns între timp om cheie în Casa Regală.

CITIŢI ŞI:Cum a ajuns un fost lider al studentilor comunisti membru in Consiliul Familiei Regale? / SURSE: Cearta violenta intre Principii Radu si Nicolae

CITIŢI ŞI: Brokerul fugar Sima: În 2012, Mihnea Constantinescu, consilierul Regelui de acum, mi-a fost prezentat de Cătălin Predoiu ca general SIE

COLONELUL DUDA

Pentru votul de duminică, partidele şi-au pus în mişcare toată maşinăria electorală. În urmă cu două săptămâni, în România s-a votat masiv pe listele suplimentare. Studii independente arată că acesta ar putea fi un indicator de fraudă. Gândul a realizat un reportaj incognito în patru comune din judeţul Olt. Sub pretextul unei vizite de lucru a unui presupus raportor de la centru, patru primari din Olt au povestit cum vor acţiona duminică la alegeri. Unul a povestit că are „un băiat” care a pregătit chiar şi pacheţele pentru alegători. Un alt primar a spus că va mobiliza toată comuna folosind maşini mici, nu microbuze. Un alt primar a povestit cum a ajuns medicul din localitate să fie chemat la Parchet pentru că s-a înregistrat un număr mare de votanţi la urna mobilă. „Duminică avem oameni desemnaţi care se duc din casă în casă şi îi cară, îi cară cu maşinile”, a relatat un primar.

Am pornit această investigaţie jurnalistică de la următoarele date:

– statisticile finale ale BEC arată că 965.022 alegători au votat în ţară, în primul tur, pe listele suplimentare;

– o analiză a rezultatelor electorale, realizată de portalul romaniacurata.ro, arată că majoritatea alegătorilor care au votat pe listele suplimentare au pus ştampila pe Victor Ponta;

– potrivit analizei citate, numărul mare de alegători de pe listele suplimentare ridică serioase semne de întrebare legate de posibilitatea existenţei fraudelor electorale.

De exemplu, judeţul Olt nu este un centru universitar important şi nici nu este unul dintre judeţele turistice ale României. Cu toate acestea, 28.542 de voturi au fost înregistrate pe listele suplimentare. Asta înseamnă 12,86% din totalul voturilor exprimate, peste media naţionala de 10,08%.

Sub pretextul unei verificări de ultimă oră din partea partidului, raportorul PSD Marian Penescu a vizitat ieri comunele Leleasca, Bărăşti, Topana şi Făgeţelu. Cu un cadou simbolic pentru primari, raportorul a verifcat starea de fapt înainte de alegeri. Raportorul le-a cerut primarilor să spună cum se pregătesc pentru ziua de dumincă şi pe ce cifre mizează. Fiecare dintre cei patru a raportat că va folosi maşini, lista suplimentară şi urna mobilă.

„Păi ce, ăia de pe suplimentară au venit singuri? Nu vin singuri”

""

Foto: Primarul Ion Neagu, din comuna Leleasca

Comuna Leleasca, Olt. Din cei 1166 de alegători prezenţi la urne, 352 au votat pe listele suplimentare, iar 863 pentru premierul Ponta, adică 75%. Comuna este condusă de Ion Negreanu, primar PSD. Ne-am întâlnit cu el în comună. Ne-a spus că aleargă pentru campanie. Iniţial a fost reticent cu raportorul PSD când a venit vorba de pregătirile pentru runda finală de duminică. Când l-am întrebat de maşini a spus că are, dar că nu s-ar supăra dacă ar primi una cu numere străine, că maşinile pe care le-a folosit în primul tur sunt cunoscute de adversari. Cât despre lista suplimentară: „Păi ce, ăia de pe suplimentară au venit singuri? Nu vin singuri”.

Raportor: Dumneavoastră aţi stat foarte bine.

Primar: Da, aproape 75% cu prezenţă 94%.

Raportor: Oioioi!

Primar: Alergăm, domnule, uitaţi. Sunt terminat.

Raportor: Pe duminică cum aveţi organizarea? Aveţi tot, maşinile, tot pregătit?

Primar: Avem tot. Adică oamenii vin la vot… nu avem pregătit. Vedem rezultatul.

Raportor: Da` ce au zis după dezbatere acuma?

Primar: Oamenii au prins semnalu. Ăla e slab, e gol. Aleargă ăştia ca să ţină baronii ăia din spate ai lu… ai lor…

Raportor: Da, corect.

Raportor:  Am văzut că aţi avut foarte bun şi pe asta suplimentară. Aia a mers bine.

Primar: A mers. În locu’ ălora am adus pe ăilalţi, că nu toţi sunt în sat. Sunt mulţi plecaţi în afară. Compensez cu ăia. Păi ce, ăia de pe suplimentară au venit singuri? Nu vin singuri. Sunt mulţi plecaţi. În fine..

Raportor: Deci nu aveţi pe sâmbătă, duminică ceva că putem, ştiu eu dacă aveţi nevoie, o maşină în plus, ceva?

Primar: Da! Da’ nu e rău că dacă e cu numere străine, că ăştia le cam ştie pe ale noastre. Le cam ştiu.

Raportor: Câteva acum?

Primar: Nu se ştie. Îi aduce . Sunt pe sectoare oamenii. Care mai e câte un bătrân, colea, colea..

„Eu am vorbit cu un procuror Bărbulescu. Lidia Bărbulescu, dacă o ştii, care s-a luat cu chioru`”

""

Foto: Vergil Gealapu, primar Bărăşti-Olt – linia1.ro

Comuna Bărăşti, acelaşi judeţ: 1398 alegători la urne în primul tur. 466 au votat pe listele suplimentare, 59 cu urna specială, 914 voturi pentru Ponta. Comuna este condusă de Gealapu Vergil – PSD. La ora 18 îl găsim la primărie. L-am sunat de pe drum. Ne aştepta acolo cu viceprimarul. În aşteptare, au încins un mic joc de table. Intrăm direct în subiect. Ne spune că are tot ce îi trebuie, dar are o mare problemă. Medicul din localitate a fost citat de procurori după ce adversarii din campanie au depus o plângere legată de numărul mare de alegători la urna volantă. Ne spune că a contactat un procuror şi că ar fi vorba de soţul Lidei Bărbulescu, care este procuror în Olt. Într-adevăr, soţul fostei judecătoare ICCJ apărea în 2013 ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, dar pe siteul parchetului mai apare în 2014 în lista celor care şi-au depus o declaraţie de avere.

Redăm dialogul cu primarul Gealapu Vergil

Raportor: Pe duminică, totul pregătit, aveţi nevoie de ceva?

Primar: N-avem nevoie de nimic, tată. Avem nevoie de linişte.

Raportor: Şi la dumneavoastră.. aveţi probleme cu ăştia de la ACL că….

Primar: Da` ce treabă avem noi?! Da` e altă treabă. Ajung la domnu` Dragnea? Uite care-i treaba: noi am făcut, am avut la urna volantă 70-80 de cereri şi-acu nenorociţii au reclamat-o pe doctoră că le-a dat la ăştia adeverinţele medicale şi e chemată mâne dimineaţă la Parchet.

(se opreşte): Ia închide, mă, uşa aia.

Raportor: Dar cine a făcut, ce a făcut?

Primar: Nenorociţii ăştia de la ACL au reclamat că noi am fost primii pe judeţ la urna mobilă, că am avut 80 de cereri pentru bătrâni acasă cu urna volantă. Înţelegi? Alea 80 toate au fost ale noastre, ale PSD-ului. Că de aia le-am făcut. Şi acuma o chemă pe doctoră că de ce le-aţi dat? Şi ea se duce mâine.

Primar: Eu am vorbit cu un procuror Bărbulescu. Lidia Bărbulescu, dacă o ştii, care s-a luat cu chioru`, Bărbulescu dacă o ştii, o ştii?

Primar: Soţul ei e procuror la Slatina. Mâine dimineaţă doctora şi vicele meu să meargă să vorbească la procuror..

Raportor: Da, transmitem şi noi mai departe.

Primar: Asta-i treaba. Înţelegeţi?! Au umflat-o la vot. Duminică, eu am avut trei plângeri din alea, plângeri penale, prostii din alea. Nu mă… dar trei am.

Primarul zelos: „Eu vreau duminică să am 150% prezenţă la vot”

Primarul are un target impresionant pentru alegerile de duminică.Vrea să aducă toţi alegătorii din comună şi încă 50% în plus. Dar vrea şi el ceva. Vrea un ajutor, vrea bani.

Primar : Eu vreau duminică să am 150% prezenţă la vot. Am mobilizat toţi orăşenii care stau la mine în comună să vie la vot.

Raportor: Foarte bine, foarte bine.

Primar: Da` dacă nu m-or ajuta cu bani să pun şi eu asfalt în comună…

Raportor: Domnu` primar…

Primar: Păi eu am avut 120% prezenţă. Am fost primul în judeţ.

Raportor: Am venit să vă arătăm că sunteţi acolo.

Primar: Primu’ am fost pe judeţ.

Arendaşul Lucică este cel care „dă şi pacheţele, dar după ce…”

Operaţiunea lui e pusă la punct. Are şi un băiat de nădejde. Lucică-Matra este cel care dă benzina şi motorina, dar şi pacheţelele. Pacheţelele urmează să fie date „după”, ne spune primarul. Aflăm despre Lucică faptul că e arendaş în comună. „Lucică” este Lucică Naş, patronul companiei Matra, despre care presa locală a scris că este abonată la contractele cu statul. Aşa cum povesteşte şi viceprimarul din Bărăşti, este fost pedelist racolat de PSD.

Relevant este următorul dialog dintre primar şi raportor:

Raportor: Maşină, ceva vă mai trimitem? Că mai avem.

Primar: Ca să ce? Să car?

Raportor: Da.

Primar: Noooo, avem noi. Avem şi un băiat al nostru aici în comună căruia i-am promis că-i asfaltez primu` drum la el, acasă. Lucică, Matra, ai auzit de el? De la Scorniceşti?

Raportor: Matra? Nu ştiu, ştiu.

Viceprimar: Ăsta a fost al PDL-ului, dar l-am luat noi şi acuma e al PSD-ului.

Primar: Ne-a dat motorină, ne-a dat benzină. Adică de asta zic că e Lucică acolo. Când o ieşi să îmi daţi 5-6 miliarde imediat ca să-i asfaltez omului. Să vadă imediat… adevărat.

Raportor: El e aicea în comună sau cum?

Primar: Da, are teren în arendă.

Primar (vorbeşte în şoaptă): El dă şi pacheţele, dar după ce …

„Mă, dar tu să nu fii de la DNA?”

Primarul Gealapu Vergil intră şi într-o mică analiză media. Se raportează la unele televiziuni drept ale noastre, ale PSD. Este nemulţumit că ele nu au fost destul de agresive. După 15 minute de dialog devine suspicios şi îl bănuieşte pe raportorul de la centru că este procuror DNA. Bănuielile îi sunt însă înlăturate.

Primar: Să vedem şi în seara asta, ăştia ai noştri de la Antena 3, de la România TV trebuiau să iasă şi să spună aşa: „Bă, fraţilor: vine americanu`, vine neamţu`, vine rusu`, vine ăsta. Iohannis se duce şi alege din patru doi şi să duce la doi. Mă, nu trebuie să negocieze cu toţi patru? De ce nu s-a dus la patru televiziuni ale noastre? E frică de televiziunile noastre. Trebuia să iasă ăştia, bă, nene.

Raportor: Ies, ies. Păi nu au ieşit pe România Tv a lu` Ghiţă praf?

Primar: Păi a ieşit aia, Şandru, coada, şopârlă. Mă, dar tu să nu fii de la DNA? Ia dă legitimaţia să vedem.

Raportor: Păi ce, mergem noi pe din astea?

Viceprimar: 1 milion de voturi e diferenţă între ei.

Raportorul încheie discuţia şi se pregăteşte de plecare. Pe hol cei trei participanţi reiau discuţia despre dosarul penal în care a fost citată „doctora”. Primarul nu se îngrijorează, are panul B. Dacă nu merge cu urna mobilă, atunci pur şi simplu îi va căra cu maşina la urne pe cei care urmau să fie pe lista cu urna mobilă.

Raportor: Mâine la ce? Unde?

Primar: Se duce la procurorul Bărbulescu cu doctora.  E chemată doctora cu fişele la toţi ăştia 80.

Raportor: Cine se ocupă de el, dosarul ei?

Primar/viceprimar: Procuroru Lily, Lily, cu L, Linca.

Raportor: De unde?

Primar: De la Olt

Raportor: Parchetul Tribunalului, ce parchet? Şi a făcut reclamaţie cine? Ăia…

Primar: Nenorociţii de la ACL.

Viceprimar: Telefonic.

Primar: Telefonic? Nici să nu se ducă dacă e telefonic.

Raportor: Eu dau mai departe.

Primar: Chiar dacă nu merge cu asta, îi duc cu maşina. Ştiu ce am de făcut.

Raportorul pleacă din Băneşti fiind încredinţat de primar că victoria fără drept de apel a PSD este iminentă.

„Numa acuma am băgat dreacu 50 cu urna volantă”

""

Foto: Constantin Popescu, primar Făgeţelu Sursa: linia1.ro

Comuna Făgeţelu, 749 voturi în total, 352 de voturi pe lista suplimentară. Algerile fiind câştigate în primul tur de Victor Ponta cu 520 voturi. Comuna este condusă de Constantin Popescu, evident primar PSD. La ora 17 nu îl mai găsim la primărie. Este acasă cunoscută în localitate casa cu tractorul în curte. Deschidem discuţia cu el. Face o analiză a partidului. Nu este foarte muţumit de PSD. Se plânge că are majoritatea în Parlament, dar nu face legi serioase. E însă mândru de Ponta pentru că “i-a dat-o bine” sasului Iohannis în dezbateri.

Cât despre operaţiunea de Dumincă de asigură că totul va merge uns. La precedenta rundă a lucrat cu cap. „Numa acuma am băgat dreacu 50 cu urna volantă. Sunt bolnavi. Le iau adeverinţe tot cu acte în regulă. Pă cerere. Nu lucrăm ca să ne dea ăştia în gât dă-i în p…. Dacă o facem, o facem cu cap”, ne explică primarul.

Aducem în discuţie maşinile. Spune că are „destule personale”  şi că aşa „cum m-am descurcat o să mă descurc”. Îşi evaluează pozitiv rezultatul la suplimentară: „Pe suplimentară am adus, am adus. Am pe cei care ştiu că trebuie să vină. Am şi mulţi cu buletine de oraş”.

Îl întrebăm câte maşini are. Ne spune că are. „Am două secţii. Băgăm noi, consilierii locali, viceprimaru, primaru. Băgăm noi, ca de obicei”, spune primarul.

La final devine legalist. Se plânge de primarii care fac arierate. „Eu, de exemplu, nu am avut arierate, dar sunt unii care au şi se plâng că nu au bani de salarii. Eu i-aş da afară. Eu nu pot să fac ce face ală că ştiu că e ceva ilegal. Dar el face arierate şi e ceva palpabil. Eu fac legal, dar cine suferă?”

„După 12 gata, hai. Îi scot pe toţi. Unu nu rămâne”

""

FOTO: Gheorghe Barbu, primar Topana

Topana, 580 de voturi, aproape jumătate pe lista suplimentară – 395 de voturi pentru Victor Ponta. Primar este Gheorghe Barbu – PSD. Nici pe el nu l-am găsit la primărie care la orele amiezei era închisă. Ne raportează că vrea să aducă 150 de persoane în plus. Pe dumincă planul este pus la punct. Alegătorii vor fi lăsaţi să se odhnească până la 12, după care toţi sunt îmbarcaţi şi duşi la urne. Ne spune că totul se face cu maşini mici, nu cu microbuze.

Are însă un spin în coastă acelistul din sat care e cam agitat. Dar primarul spune că îl va rezolva. Are experienţă. La europarlamentare a avut observatori. Amuzat, ne spune că aceştia au venit cu maşina din Slatina, dar nu au mai avut cu ce să se întoarcă. Nu detaliază, dar raportorul de la centru nu crede că a fost ceva tocmai paşnic.

Relevant este următorul dialog între trimisul de la centru şi primar:

Raportor: Pentru duminică voiam să vă întreb cum sunteţi? Putem să vă mai ajutăm pe ultima sută de metri?

Primar: Suntem organizaţi, avem totul stabilit. Facem treabă.

Raportor: Deci nu aveţi nevoie de ceva urgent.

Raportor: Aveţi oameni, maşini…

Primar: Tot, tot, tot

Raportor: Am văzut că la dumneavăastră sunt 395. Cam tot atât…

Primar: Cred că o să fie 150 în plus

Raportor: Da dumincă cum faceţi?

Primar: Avem responsabili şi merg din casă în casă şi îi cară.

Raportor: Da bun, foarte bine.

Primar: Data trecută au fost mai multe partide…

Raportor: Şi la maşini ce aveţi?

Primar: Avem maşinile noastre pentru oameni

Raportor: Să fiţi atenţi, nu cu microbuze…

Primar: Nu, nu maşini mici. Sunt oamenii de aici.

Raportor: Aţi văzut câtă vâlvă s-a făcut. Dar aici nu cred că vine cineva.

Primar: Ei, ba da, la europarlamentare au fost. Au venit observatori de la Slatina. Da nici nu o să mai calce pe aici. Au venit cu maşina şi au plecat pe jos atunci. Au stat toată noapte aici că nu au mai avut cum să plece

Raportor: Problema e că a fost dezbaterea de ieri şi trebuie fiecare vot… fiecare vot

Prima: Noi aici ne descurcăm

Raportor: Pe asta pe suplimentară mai puteţi băga ceva?

Primar: Şi aici băgăm. Creşte număru.

Raportor: Pe ăia 100 din străinătate

Primar: Ăia rămân nevotaţi. Completăm la ăştia pe suplimentare. Îi ajutăm pe ăştia. Am făcut calculul

Raportor: Foarte bun. Da cu colegii din comunele, de la Leleasca vă coordonaţi cumva?

Primar: Nu, nu ne deranjăm. Nu ne luam unii de la alţii. Eu le-am spus ăstora care nu vor cu noi să meargă în comuna alăturată unde e un alt partid că le face bine

Raportor: Câte maşini aveţi?

Primar: Vreo cinci, şase. Avem câte una pe secţie. Duminică am zis că îi lăsăm până la amiază să nu îi deranjăm.

Raportor: Da da să nu se enerveze

Primar: După 12 gata, hai. Îi scot pe toţi. Unu nu rămâne

Raportor: Deci cât ziceţi că faceţi?

Primar: Cam 550 zic eu

Raportor: Bine domnu primar, vă mulţumesc.

Primar: Vedem luni.

Raportor: Pentru carburant aveţi tot?

Primar: Da, da. Cu comisia, ăla de care vă ziceam, dar îl rezolv eu

Raportor: Păi rezolvaţi.

Primar: Da, rezolv, ştiu ce am de făcut.

Raportor: Da ăla de unde-i?

Primar: De la ACL

Raportor: Se dă pe brazdă.

Primar: Da, păi îl scot afară să fumeze (zâmbeşte) ca să putem lucra.

Ce spune legea

Deşi nu există o un articol în codul penal care să conţină sintagma de turism electoral, legea penală are o serie de sancţiuni care se circumscriu. Un exemplu ar fi articolul 386 indice (1) care spune că „oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

În schimb, dacă vorbim de listele suplimentare şi urna mobilă, dacă se dovedesc fraude, acestea intră sub incidenţa legii penale.

În privinţa turismului electoral, în 2009, Dan Nica de la PSD a propus un articol de lege care era astfel formulat: Mijloacele de transport folosite pentru turism electoral sunt supuse confiscării. Legea nu a mai fost adoptată.

Posbil traseu electoral la Gorj: cele 9 secţii minune

Oltul nu este singurul caz în care s-au înregistrat anomalii ale votului pe lista suplimentară. În judeţul în care Victor Ponta a fost ales deputat în 9 secţii de votare care au înregistrat un număr ridicat de alegători pe listele suplimentare, scrutinul a fost câştigat de premier chiar şi în secţiile conduse de primari PNL. gândul a realizat şi o hartă a celor 9 secţii de votare care se află pe acelaşi traseu ce poate fi uşor parcurs cu maşina.

În Gorj în 9 secţii de votare care apar în topul secţiilor unde s-au înregistrat cele mai multe voturi pe listele suplimentare, Victor Ponta a câştigat votul. Cele 9 secţii se afla pe un traseu care poate fi parcurs cu maşina în 2 ore şi 28 de minute. Media voturilor pe liste suplimentare este de aproximativ 100 de voturi. Un calcul simplu că dacă un grup de 100 de alegători ar fi transportaţi din secţie în secţie şi la vot ar avea nevoie în medie 30 de secunde acest traseu poate fi parcurs în 11 ore.

Harta traseului cu cele 9 secţii de votare

""

Potrivit rezultatelor finale furnizate, luni dimineaţă, de Biroul Electoral Judeţean (BEJ) Gorj, în acest judeţ Victor Ponta, care este şi deputat de Târgu Jiu la al treilea mandat, a câştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale, fiind votat de 80.670 de persoane (50,25%), în timp ce candidatul ACL Klaus Iohannis a strâns 39.137 de voturi (24,38%).

""

Pe locul al treilea se află Elena Udrea, cu 9.387 de voturi (5,84%), la mică distanţă, cu 9.075 de voturi (5,65%), fiind candidatul independent Călin Popescu Tăriceanu.

Consiliul Judeţean Gorj este condus de către Ion Călinoiu. Acesta a declarat în urmă cu două săptămâni că anchetele DNA trebuie oprite în timpul campanie electorale. „Nu trebuie implicată justiţia în campania electorală, trebuie să se realizeze aceste lucruri de verificare a celor ce au încălcat legea şi care sunt suspecţi de a fi vinovaţi prin încălcarea legii să o facem foarte limpede după campania electorală. Trebuie să oprim acest fenomen tocmai ca justiţia să nu simtă că are vreo presiune asupra sa bazându-se în continuare pe un principiu pe care ni-l dorim cu toţii, prezumpţia de nevinovăţie”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Ion Călinoiu.

Directorii de deconcentrate în timpul programului la şedinţa de campanie a PSD

Presa locală a notat că pe 4 noiembrie toţi şefii de instituţii deconcentrate din Gorj au fost convocaţi la sediul PSD pentru o şedinţă operativă. Chiar preşedintele CJ Gorj a recunoscut că şefii instituţiilor publice au fost chemaţi pentru un instructaj legat de campanie electorală pentru turul 2. “Directorii sunt cei care au spus că îl susţin pe Victor Ponta şi era nevoie de un cadru organizatoric performant pentru că majoritatea românilor ne dorim un preşedinte pentru toţi românii”, a declarat Ion Călinoiu. Un reportaj difuzat de o televiziune locală demonstreză că directorii instituţiilor publice participau la şedinţa PSD în timpul progamului pentru care sunt plătiţi din bani publici.

Mircea Govor anchetat de DNA

Tot pe 4 noiembrie în Satu Mare primari, consilieri, directori de deconcentrate sau directori de şcoli, toţi au fost puşi pe lista neagră de PSD. Preşedintele organizaţiei şi vicepreşedinte al CJ, Mircea Govor, a convocat, pe 4 noiembrie, o şedinţă de criză în care i-a ameninţat pe aceştia cu demiterea şi tăierea fondurilor, dacă în turul II Victor Ponta nu va câştiga alegerile. După ce gândul a prezentat înregistrarea, DNA s-a autosesizat şi îl anchetează pe Mircea Govor pentru corupţie.

http://www.gandul.info/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31296 aligncenter” src=”https://i1.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/regele-radu-basescu.jpg?resize=300%2C300″ alt=”regele-radu-basescu” width=”300″ height=”300″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>2002: Incepe ascensiunea militara a printului Radu, actor de profesie. În 2002, premierul de atunci, Adrian Nastase, l-a numit reprezentant special al Guvernului Romaniei pentru Integrare, Cooperare si Dezvoltare Durabila. In acelasi an, printul a absolvit Colegiul National de Aparare si a fost avansat de la gradul de locotenent-major in rezerva la cel de capitan in rezerva. Printul Radu Duda de Hohenzollern-Veringen a fost avansat in patru ani de patru ori, de la gradul de locotenent-major in rezerva la cel de colonel activ. Potrivit Legii privind statutul militarilor, ofiterii activi pot fi avansati la termen, adica dupa expirarea stagiului de cinci ani, inainte de termen, pentru merite deosebite, dar numai dupa ce a expirat macar jumatate din perioada de stagiu, si la exceptional. In schimb, ofiterii in rezerva pot fi inaintati in grad doar la termen si la exceptional.

Mă somează unii, cunoscuți și necunoascuți, să explic de ce nu-l atac și pe Ponta, pentru plagiatul său! De ce îl atac numai de Johannis?…

Pe site-ul meu am publicat o mulțime de texte și de comentarii anti Ponta. Nu am cenzurat pe nimeni! Deși nu mi-a fost greu să bag de seamă că majoritatea textelor vădeau că făceau parte dintr-un scenariu de denigrare bine pus la punct!

De pe același site mi-am dat seama că foarte mulți concetățeni de-ai noștri, care duminică se vor prezenta la vot să decidă cine să ne fie președinte, nu conștientizează gravitatea păcatelor cu care Johannis se prezintă dinaintea noastră! Le vorbești oamenilor de copiii, peste 20 la număr, pe care Johannis și familia sa i-a expediat în necunoscut, despre faptul că nu avem niciun control asupra soartei copiilor „lui Johannis”, nu avem nicio siguranță că n-au ajuns într-o „bancă de organe”, iar ei îți răspund: dar Ponta n-a plagiat?!

Și oameni care au această replică aiuritor de tembelă au și ei dreptul să voteze!…

Deci, înainte de a spune ce cred eu despre doctoratul lui Ponta vreau să subliniez diferența dintre ce a făcut Johannis și ce a făcut Ponta! Fapta lui Johannis, de a organiza o filieră de trafic de copii, de pe urma căreia s-a îmbogățit, este în fapt o crimă, o practică de o abjecție totală! Chiar și comerțul cu sclavi sau cu femei este mai …uman.

Îi întreb pe cei care au de gând să-l voteze pe Johannis: câți profesori, câți colegi de-ai domnului Johannis s-au mai implicat într-un asemenea negoț? Câți români, câți oameni dintre cei pe care îi cunoașteți, știți că au intrat în asemenea rețele de traficanți și au făcut astfel avere?!

Să zicem că Ponta a plagiat! Nu am nicio obiecție să fie considerat plagiator! Acuzație gravă! Dar cât de gravă?! Se poate compara cu acuzația de trafic de copii adusă lui Johannis? Cu acuzația de indiferență totală față de soarta copiilor?!

Accept că într-adevăr a plagiat și că o asemena faptă este degradantă! Dar Ponta s-a îmbogățit de pe urma plagiatului? A făcut avere în felul acesta?!…

Acuzația care i se aduce lui Ponta s-a mai adus până acum la zeci și sute, la mii pe persoane. S-a adus unor scriitori celebri! Firește, în alte condiții, dar nimeni dintre cei care au formulat asemenea acuzații nu ar putea susține că pericolul social reprezentat de un plagiat se compară cu negoțul de copii!

Johannis a aranjat peste 20 de înfieri. Nu vrea să dea niciun detaliu în această privință! A recunoscut singur că au mai fost și alte înfieri, pe lângă celebrele înfieri „de la Rășinari”! Se cunoaște bine numai acest caz, cazul Rășinari. Și ce denotă acest caz în mod indubitabil? Denotă faptul că pe Johannis nu l-a interesat absolut deloc soarta copiilor înfiați pe mâna lui!

Nu a ținut să aibă nici cel mai mic control asupra a ceea ce urmează să se întâmple cu copiii înfiați, deși toată lumea știe că foarte mulți copii înfiați ajung la abatorul de ființe umane căruia i se spune eufemistic „bancă de organe”. O invenție diavolească a ultimilor ani!

Indiferența, indiferența lui Johannis pentru soarta copiilor de pe urma cărora s-a îmbogățit, este principala acuzație pe care i-o aduc lui Johannis!

I se mai aduc lui Johannis și alte acuzații. Penale, majoritatea. Indiferența arătată de Johannis nu are însă caracter penal, legea nu-ți interzice să fii lipsit de omenie, să fii o brută insensibilă, așa cum s-a arătat Johannis față de bunica Maria Iliuț! Iar eu fac din indiferența lui Johannis, pe care o numesc indiferență criminală, deși legea n-o sancționează, fac din această nepăsare sordidă principalul motiv pentru care îi sfătuiesc în jurul meu pe toți cunoscuții să nu-l voteze pe monstrul Johannis!

Monstru am zis, deși, ca filolog, mă declar neputincios să găsesc cuvîntul potrivit pentru forma cea mai abjectă de negoț, de înavuțire și, mai ales, de nepăsare, practicată de Johannis!

*

Mai sunt și alte motive pentru care Johannis nu trebuia să ajungă în postura de prezidențiabil! Vestitele ilegalități comise la retrocedările din Sibiu! Care și ele au produs multe suferințe celor care s-au trezit aruncați în stradă!…

Întreb: cine a suferit de pe urma doctoratului pe care Ponta și l-a luat așa cum și l-a luat?! Care sunt victimele lui Ponta? Viața cui a devenit un coșmar de pe urma a ceea ce a făcut Ponta!

Desigur, plagiatul este ceva ilegal și imoral! Ilegal și imoral este și ce a făcut Johannis! Dar dacă folosim aceleași cuvinte, ilegal și imoral, pentru faptele în discuție, asta nu înseamnă că ele sunt comparabile și că am avea motive să nu fim prea siguri în privința vinovăției, a cui este mai mare?!

Cum poți să stai și să te întrebi pe cine alegi?! Între acuzația formulată mai sus la adresa lui Johannis și acuzația de plagiat adusă lui Ponta distanța este enormă și nu aveți, fraților, niciun motiv să mai stați la îndoială!…

Repet, indiferența arătată de Johannis față de ce s-a întâmplat cu copiii duși pe apa Sâmbetei în Occident a fost dovedită atât de convingător în cazul copiilor de la Rășinari, ca și în cazul celorlalți copii, despre care Johannis nu mai știe nimic și nici n-a vrut să știe! Cine consideră că acest comportament este acceptabil din partea unui om, a unui profesor, a unui lider politic, atunci să-l voteze pe urmașul lui Irod! Eu mai mult nu pot să mai zic ori să mai fac ceva!

Adaug însă următoarele, în chip de concluzie:

Prin votul lor, cei care-l vor vota pe Johannis vor dovedi că nepăsarea lui Johannis este și nepăsarea lor! Păcatul lui Johannis devine astfel și păcatul a milioane de români!… Iar asta mă înspăimântă de-a dreptul!… Căci păcatul indiferenței, al nepăsării, este antonimul iubirii pentru semenii noștri, iubire care constituie porunca cristică, dumnezeiască, cea mai fierbinte primită de om!

Dacă ne merge așa de rău  cum ne merge de 25 de ani este și pentru că păcătuim de 25 de ani prin indiferență!

Am păcătuit prin indiferență față de morții martiri din decembrie 1989! Nu ne-a interesat prea mult identificarea vinovaților, a criminalilor din decembrie!

Nepăsători ne-am arătat și pentru sutele de mii de avorturi, care au ucis viața exact când înmugurea și începea să palpite!…

Toate aceste crime capătă o dimensiune mistică prin atitudinea noastră. Indiferența ne face mai vinovați chiar decât făptuitorii omorurilor! Iar asta ne va costa tare mult! Nu numai pe noi, ci și pe urmașii nevinovați de mâine!

În aceeași situație ne pune și indiferența față de soarta copiilor înfiați prin filiera Johannis sau Stoica sau a altui mafiot de cea mai joasă speță! La care se adaugă vinovăția instituțiilor statului care nu și-au făcut datoria față de acei copii care, mai înainte de orice, sunt copiii Domnului!… Nu ne-a păsat de ei! Și nu ne pasă nici acum, în măsura în care ne dăm votul și ne încredințăm viitorul unuia ca acest Johannis…

ION COJA

http://ioncoja.ro/

 

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31293 aligncenter” src=”https://i1.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/2003-12-15-vip-inmanarea-premiului-omul-anului-2003-premierului-adrian-nastase-de-catre-regele-mihai-i.jpg?resize=300%2C217″ alt=”BUCURESTI, ROMANIA: Participarea premierului Adrian Nastase la Gala premiilor revistei VIP, 15 decembrie 2003. Imagine de la inmanarea premiului „Omul anului 2003” premierului Adrian Nastase de catre Regele Mihai I. „STIRE PE FLUX” ROMPRES Foto/Bogdan MARAN” width=”300″ height=”217″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>DISPAR TOŢI OAMENII REGELUI

2003: Începe epurarea masivă a apropiaţilor Regelui. Direct, discret, dispar rând pe rând toţi oamenii Regelui Mihai din ultimul deceniu.

REGELE, AGENT ELECTORAL PENTRU ADRIAN NĂSTASE

15 Decembrie 2003: Regele Mihai a urcat pe scena unei gale mondene pentru a-i înmâna lui Adrian Năstase premiul „Omul anului“, acordat de revista VIP. „Am fost extrem de surprins că a acceptat acest lucru şi mi-a făcut o imensă plăcere. Cred că era un mod de a spune public că relaţiile între monarhie şi republică se normalizaseră“, spunea Adrian Năstase.

Tăriceanu, aflat în campanie pentru Victor Ponta în Covasna, a declarat că românii şi maghiarii de aici trebuie să fie bilingvi.

Atât românii cât și maghiarii de aici ar trebui să fie bilingvi, și vreau ca această comunitate să fie liberă și realizată.

, a spus Călin Popescu-Tăriceanu, explicând că îşi doreşte ca maghiarii “să nu se simtă marginalizaţi în propria ţară” şi idealurile “pentru care militează să fie respectate şi îndeplinite“:

Vreau ca maghiarii să nu se simtă marginalizaţi în propria țară, ci să fie integraţi și să fie responsabili. Am convingerea că idealurile pentru care militează trebuie să fie respectate și îndeplinite.

Vreau așadar ca UDMR să ne fie parteneri la guvernare, și spun asta pentru că am avut o bună colaborare în trecut, pentru că astfel există un mai bun echilibru pe scena politică și cea de guvernare, dar mai presus de toate pentru că vreau ca maghiarii să ia parte alături de majoritate la procesul decizional din România

http://activenews.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31294 aligncenter” src=”https://i0.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/2003-12-15-vip-inmanarea-premiului-omul-anului-2003-premierului-adrian-nastase-de-catre-regele-mihai-i-2.jpg?resize=300%2C217″ alt=”2003-12-15-vip-inmanarea-premiului-omul-anului-2003-premierului-adrian-nastase-de-catre-regele-mihai-i-2″ width=”300″ height=”217″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>DJUVARA: ILIESCU L-A CUMPĂRAT PE REGE PRIN DUDA

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“ în 2012, Neagu Djuvara povestea: „Pe la începutul anilor 2000, m-am aflat în audienţă la Rege. Am avut curajul, pentru că eu sunt îndrăzneţ în chestiile astea, şi i-am spus: «Majestate, daţi-mi voie să vă spun că n-ar trebui să fiţi mereu văzut în prezenţa lui Ion Iliescu, pe care eu îl consider vinovat de crime şi care va trebui, o dată şi o dată, să fie judecat şi nu se cuvine ca…». Regele mi-a tăiat cuvântul: «Da, dar uite că domnul Emil Constantinescu mi-a făgăduit o grămadă de lucruri şi nu s-a ţinut de cuvânt, pe când Ion Iliescu îmi restituie». Carevasăzică, Ion Iliescu a avut dibăcia, prin intermediul lui Duda, să-l «cumpere» pe Rege. I-a restituit Săvârşinul, pe urmă a pregătit restituirea Palatului Peleş. Asta e părerea mea, Regele Mihai ar fi trebuit să rămână sărac şi curat. Ion Iliescu i-a restituit lucruri care, într-adevăr, sunt ale lui, dar trebuia să le accepte mai târziu, şi nu de la acest om“.

Pentru votul de duminică, partidele şi-au pus în mişcare toată maşinăria electorală. În urmă cu două săptămâni, în România s-a votat masiv pe listele suplimentare. Studii independente arată că acesta ar putea fi un indicator de fraudă. Gândul a realizat un reportaj incognito în patru comune din judeţul Olt. Sub pretextul unei vizite de lucru a unui presupus raportor de la centru, patru primari din Olt au povestit cum vor acţiona duminică la alegeri. Unul a povestit că are „un băiat” care a pregătit chiar şi pacheţele pentru alegători. Un alt primar a spus că va mobiliza toată comuna folosind maşini mici, nu microbuze. Un alt primar a povestit cum a ajuns medicul din localitate să fie chemat la Parchet pentru că s-a înregistrat un număr mare de votanţi la urna mobilă. „Duminică avem oameni desemnaţi care se duc din casă în casă şi îi cară, îi cară cu maşinile”, a relatat un primar.

Am pornit această investigaţie jurnalistică de la următoarele date:

– statisticile finale ale BEC arată că 965.022 alegători au votat în ţară, în primul tur, pe listele suplimentare;

– o analiză a rezultatelor electorale, realizată de portalul romaniacurata.ro, arată că majoritatea alegătorilor care au votat pe listele suplimentare au pus ştampila pe Victor Ponta;

– potrivit analizei citate, numărul mare de alegători de pe listele suplimentare ridică serioase semne de întrebare legate de posibilitatea existenţei fraudelor electorale.

De exemplu, judeţul Olt nu este un centru universitar important şi nici nu este unul dintre judeţele turistice ale României. Cu toate acestea, 28.542 de voturi au fost înregistrate pe listele suplimentare. Asta înseamnă 12,86% din totalul voturilor exprimate, peste media naţionala de 10,08%.

Sub pretextul unei verificări de ultimă oră din partea partidului, raportorul PSD Marian Penescu a vizitat ieri comunele Leleasca, Bărăşti, Topana şi Făgeţelu. Cu un cadou simbolic pentru primari, raportorul a verifcat starea de fapt înainte de alegeri. Raportorul le-a cerut primarilor să spună cum se pregătesc pentru ziua de dumincă şi pe ce cifre mizează. Fiecare dintre cei patru a raportat că va folosi maşini, lista suplimentară şi urna mobilă.

„Păi ce, ăia de pe suplimentară au venit singuri? Nu vin singuri”

""

Foto: Primarul Ion Neagu, din comuna Leleasca

Comuna Leleasca, Olt. Din cei 1166 de alegători prezenţi la urne, 352 au votat pe listele suplimentare, iar 863 pentru premierul Ponta, adică 75%. Comuna este condusă de Ion Negreanu, primar PSD. Ne-am întâlnit cu el în comună. Ne-a spus că aleargă pentru campanie. Iniţial a fost reticent cu raportorul PSD când a venit vorba de pregătirile pentru runda finală de duminică. Când l-am întrebat de maşini a spus că are, dar că nu s-ar supăra dacă ar primi una cu numere străine, că maşinile pe care le-a folosit în primul tur sunt cunoscute de adversari. Cât despre lista suplimentară: „Păi ce, ăia de pe suplimentară au venit singuri? Nu vin singuri”.

Raportor: Dumneavoastră aţi stat foarte bine.

Primar: Da, aproape 75% cu prezenţă 94%.

Raportor: Oioioi!

Primar: Alergăm, domnule, uitaţi. Sunt terminat.

Raportor: Pe duminică cum aveţi organizarea? Aveţi tot, maşinile, tot pregătit?

Primar: Avem tot. Adică oamenii vin la vot… nu avem pregătit. Vedem rezultatul.

Raportor: Da` ce au zis după dezbatere acuma?

Primar: Oamenii au prins semnalu. Ăla e slab, e gol. Aleargă ăştia ca să ţină baronii ăia din spate ai lu… ai lor…

Raportor: Da, corect.

Raportor:  Am văzut că aţi avut foarte bun şi pe asta suplimentară. Aia a mers bine.

Primar: A mers. În locu’ ălora am adus pe ăilalţi, că nu toţi sunt în sat. Sunt mulţi plecaţi în afară. Compensez cu ăia. Păi ce, ăia de pe suplimentară au venit singuri? Nu vin singuri. Sunt mulţi plecaţi. În fine..

Raportor: Deci nu aveţi pe sâmbătă, duminică ceva că putem, ştiu eu dacă aveţi nevoie, o maşină în plus, ceva?

Primar: Da! Da’ nu e rău că dacă e cu numere străine, că ăştia le cam ştie pe ale noastre. Le cam ştiu.

Raportor: Câteva acum?

Primar: Nu se ştie. Îi aduce . Sunt pe sectoare oamenii. Care mai e câte un bătrân, colea, colea..

„Eu am vorbit cu un procuror Bărbulescu. Lidia Bărbulescu, dacă o ştii, care s-a luat cu chioru`”

""

Foto: Vergil Gealapu, primar Bărăşti-Olt – linia1.ro

Comuna Bărăşti, acelaşi judeţ: 1398 alegători la urne în primul tur. 466 au votat pe listele suplimentare, 59 cu urna specială, 914 voturi pentru Ponta. Comuna este condusă de Gealapu Vergil – PSD. La ora 18 îl găsim la primărie. L-am sunat de pe drum. Ne aştepta acolo cu viceprimarul. În aşteptare, au încins un mic joc de table. Intrăm direct în subiect. Ne spune că are tot ce îi trebuie, dar are o mare problemă. Medicul din localitate a fost citat de procurori după ce adversarii din campanie au depus o plângere legată de numărul mare de alegători la urna volantă. Ne spune că a contactat un procuror şi că ar fi vorba de soţul Lidei Bărbulescu, care este procuror în Olt. Într-adevăr, soţul fostei judecătoare ICCJ apărea în 2013 ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, dar pe siteul parchetului mai apare în 2014 în lista celor care şi-au depus o declaraţie de avere.

Redăm dialogul cu primarul Gealapu Vergil

Raportor: Pe duminică, totul pregătit, aveţi nevoie de ceva?

Primar: N-avem nevoie de nimic, tată. Avem nevoie de linişte.

Raportor: Şi la dumneavoastră.. aveţi probleme cu ăştia de la ACL că….

Primar: Da` ce treabă avem noi?! Da` e altă treabă. Ajung la domnu` Dragnea? Uite care-i treaba: noi am făcut, am avut la urna volantă 70-80 de cereri şi-acu nenorociţii au reclamat-o pe doctoră că le-a dat la ăştia adeverinţele medicale şi e chemată mâne dimineaţă la Parchet.

(se opreşte): Ia închide, mă, uşa aia.

Raportor: Dar cine a făcut, ce a făcut?

Primar: Nenorociţii ăştia de la ACL au reclamat că noi am fost primii pe judeţ la urna mobilă, că am avut 80 de cereri pentru bătrâni acasă cu urna volantă. Înţelegi? Alea 80 toate au fost ale noastre, ale PSD-ului. Că de aia le-am făcut. Şi acuma o chemă pe doctoră că de ce le-aţi dat? Şi ea se duce mâine.

Primar: Eu am vorbit cu un procuror Bărbulescu. Lidia Bărbulescu, dacă o ştii, care s-a luat cu chioru`, Bărbulescu dacă o ştii, o ştii?

Primar: Soţul ei e procuror la Slatina. Mâine dimineaţă doctora şi vicele meu să meargă să vorbească la procuror..

Raportor: Da, transmitem şi noi mai departe.

Primar: Asta-i treaba. Înţelegeţi?! Au umflat-o la vot. Duminică, eu am avut trei plângeri din alea, plângeri penale, prostii din alea. Nu mă… dar trei am.

Primarul zelos: „Eu vreau duminică să am 150% prezenţă la vot”

Primarul are un target impresionant pentru alegerile de duminică.Vrea să aducă toţi alegătorii din comună şi încă 50% în plus. Dar vrea şi el ceva. Vrea un ajutor, vrea bani.

Primar : Eu vreau duminică să am 150% prezenţă la vot. Am mobilizat toţi orăşenii care stau la mine în comună să vie la vot.

Raportor: Foarte bine, foarte bine.

Primar: Da` dacă nu m-or ajuta cu bani să pun şi eu asfalt în comună…

Raportor: Domnu` primar…

Primar: Păi eu am avut 120% prezenţă. Am fost primul în judeţ.

Raportor: Am venit să vă arătăm că sunteţi acolo.

Primar: Primu’ am fost pe judeţ.

Arendaşul Lucică este cel care „dă şi pacheţele, dar după ce…”

Operaţiunea lui e pusă la punct. Are şi un băiat de nădejde. Lucică-Matra este cel care dă benzina şi motorina, dar şi pacheţelele. Pacheţelele urmează să fie date „după”, ne spune primarul. Aflăm despre Lucică faptul că e arendaş în comună. „Lucică” este Lucică Naş, patronul companiei Matra, despre care presa locală a scris că este abonată la contractele cu statul. Aşa cum povesteşte şi viceprimarul din Bărăşti, este fost pedelist racolat de PSD.

Relevant este următorul dialog dintre primar şi raportor:

Raportor: Maşină, ceva vă mai trimitem? Că mai avem.

Primar: Ca să ce? Să car?

Raportor: Da.

Primar: Noooo, avem noi. Avem şi un băiat al nostru aici în comună căruia i-am promis că-i asfaltez primu` drum la el, acasă. Lucică, Matra, ai auzit de el? De la Scorniceşti?

Raportor: Matra? Nu ştiu, ştiu.

Viceprimar: Ăsta a fost al PDL-ului, dar l-am luat noi şi acuma e al PSD-ului.

Primar: Ne-a dat motorină, ne-a dat benzină. Adică de asta zic că e Lucică acolo. Când o ieşi să îmi daţi 5-6 miliarde imediat ca să-i asfaltez omului. Să vadă imediat… adevărat.

Raportor: El e aicea în comună sau cum?

Primar: Da, are teren în arendă.

Primar (vorbeşte în şoaptă): El dă şi pacheţele, dar după ce …

„Mă, dar tu să nu fii de la DNA?”

Primarul Gealapu Vergil intră şi într-o mică analiză media. Se raportează la unele televiziuni drept ale noastre, ale PSD. Este nemulţumit că ele nu au fost destul de agresive. După 15 minute de dialog devine suspicios şi îl bănuieşte pe raportorul de la centru că este procuror DNA. Bănuielile îi sunt însă înlăturate.

Primar: Să vedem şi în seara asta, ăştia ai noştri de la Antena 3, de la România TV trebuiau să iasă şi să spună aşa: „Bă, fraţilor: vine americanu`, vine neamţu`, vine rusu`, vine ăsta. Iohannis se duce şi alege din patru doi şi să duce la doi. Mă, nu trebuie să negocieze cu toţi patru? De ce nu s-a dus la patru televiziuni ale noastre? E frică de televiziunile noastre. Trebuia să iasă ăştia, bă, nene.

Raportor: Ies, ies. Păi nu au ieşit pe România Tv a lu` Ghiţă praf?

Primar: Păi a ieşit aia, Şandru, coada, şopârlă. Mă, dar tu să nu fii de la DNA? Ia dă legitimaţia să vedem.

Raportor: Păi ce, mergem noi pe din astea?

Viceprimar: 1 milion de voturi e diferenţă între ei.

Raportorul încheie discuţia şi se pregăteşte de plecare. Pe hol cei trei participanţi reiau discuţia despre dosarul penal în care a fost citată „doctora”. Primarul nu se îngrijorează, are panul B. Dacă nu merge cu urna mobilă, atunci pur şi simplu îi va căra cu maşina la urne pe cei care urmau să fie pe lista cu urna mobilă.

Raportor: Mâine la ce? Unde?

Primar: Se duce la procurorul Bărbulescu cu doctora.  E chemată doctora cu fişele la toţi ăştia 80.

Raportor: Cine se ocupă de el, dosarul ei?

Primar/viceprimar: Procuroru Lily, Lily, cu L, Linca.

Raportor: De unde?

Primar: De la Olt

Raportor: Parchetul Tribunalului, ce parchet? Şi a făcut reclamaţie cine? Ăia…

Primar: Nenorociţii de la ACL.

Viceprimar: Telefonic.

Primar: Telefonic? Nici să nu se ducă dacă e telefonic.

Raportor: Eu dau mai departe.

Primar: Chiar dacă nu merge cu asta, îi duc cu maşina. Ştiu ce am de făcut.

Raportorul pleacă din Băneşti fiind încredinţat de primar că victoria fără drept de apel a PSD este iminentă.

„Numa acuma am băgat dreacu 50 cu urna volantă”

""

Foto: Constantin Popescu, primar Făgeţelu Sursa: linia1.ro

Comuna Făgeţelu, 749 voturi în total, 352 de voturi pe lista suplimentară. Algerile fiind câştigate în primul tur de Victor Ponta cu 520 voturi. Comuna este condusă de Constantin Popescu, evident primar PSD. La ora 17 nu îl mai găsim la primărie. Este acasă cunoscută în localitate casa cu tractorul în curte. Deschidem discuţia cu el. Face o analiză a partidului. Nu este foarte muţumit de PSD. Se plânge că are majoritatea în Parlament, dar nu face legi serioase. E însă mândru de Ponta pentru că “i-a dat-o bine” sasului Iohannis în dezbateri.

Cât despre operaţiunea de Dumincă de asigură că totul va merge uns. La precedenta rundă a lucrat cu cap. „Numa acuma am băgat dreacu 50 cu urna volantă. Sunt bolnavi. Le iau adeverinţe tot cu acte în regulă. Pă cerere. Nu lucrăm ca să ne dea ăştia în gât dă-i în p…. Dacă o facem, o facem cu cap”, ne explică primarul.

Aducem în discuţie maşinile. Spune că are „destule personale”  şi că aşa „cum m-am descurcat o să mă descurc”. Îşi evaluează pozitiv rezultatul la suplimentară: „Pe suplimentară am adus, am adus. Am pe cei care ştiu că trebuie să vină. Am şi mulţi cu buletine de oraş”.

Îl întrebăm câte maşini are. Ne spune că are. „Am două secţii. Băgăm noi, consilierii locali, viceprimaru, primaru. Băgăm noi, ca de obicei”, spune primarul.

La final devine legalist. Se plânge de primarii care fac arierate. „Eu, de exemplu, nu am avut arierate, dar sunt unii care au şi se plâng că nu au bani de salarii. Eu i-aş da afară. Eu nu pot să fac ce face ală că ştiu că e ceva ilegal. Dar el face arierate şi e ceva palpabil. Eu fac legal, dar cine suferă?”

„După 12 gata, hai. Îi scot pe toţi. Unu nu rămâne”

""

FOTO: Gheorghe Barbu, primar Topana

Topana, 580 de voturi, aproape jumătate pe lista suplimentară – 395 de voturi pentru Victor Ponta. Primar este Gheorghe Barbu – PSD. Nici pe el nu l-am găsit la primărie care la orele amiezei era închisă. Ne raportează că vrea să aducă 150 de persoane în plus. Pe dumincă planul este pus la punct. Alegătorii vor fi lăsaţi să se odhnească până la 12, după care toţi sunt îmbarcaţi şi duşi la urne. Ne spune că totul se face cu maşini mici, nu cu microbuze.

Are însă un spin în coastă acelistul din sat care e cam agitat. Dar primarul spune că îl va rezolva. Are experienţă. La europarlamentare a avut observatori. Amuzat, ne spune că aceştia au venit cu maşina din Slatina, dar nu au mai avut cu ce să se întoarcă. Nu detaliază, dar raportorul de la centru nu crede că a fost ceva tocmai paşnic.

Relevant este următorul dialog între trimisul de la centru şi primar:

Raportor: Pentru duminică voiam să vă întreb cum sunteţi? Putem să vă mai ajutăm pe ultima sută de metri?

Primar: Suntem organizaţi, avem totul stabilit. Facem treabă.

Raportor: Deci nu aveţi nevoie de ceva urgent.

Raportor: Aveţi oameni, maşini…

Primar: Tot, tot, tot

Raportor: Am văzut că la dumneavăastră sunt 395. Cam tot atât…

Primar: Cred că o să fie 150 în plus

Raportor: Da dumincă cum faceţi?

Primar: Avem responsabili şi merg din casă în casă şi îi cară.

Raportor: Da bun, foarte bine.

Primar: Data trecută au fost mai multe partide…

Raportor: Şi la maşini ce aveţi?

Primar: Avem maşinile noastre pentru oameni

Raportor: Să fiţi atenţi, nu cu microbuze…

Primar: Nu, nu maşini mici. Sunt oamenii de aici.

Raportor: Aţi văzut câtă vâlvă s-a făcut. Dar aici nu cred că vine cineva.

Primar: Ei, ba da, la europarlamentare au fost. Au venit observatori de la Slatina. Da nici nu o să mai calce pe aici. Au venit cu maşina şi au plecat pe jos atunci. Au stat toată noapte aici că nu au mai avut cum să plece

Raportor: Problema e că a fost dezbaterea de ieri şi trebuie fiecare vot… fiecare vot

Prima: Noi aici ne descurcăm

Raportor: Pe asta pe suplimentară mai puteţi băga ceva?

Primar: Şi aici băgăm. Creşte număru.

Raportor: Pe ăia 100 din străinătate

Primar: Ăia rămân nevotaţi. Completăm la ăştia pe suplimentare. Îi ajutăm pe ăştia. Am făcut calculul

Raportor: Foarte bun. Da cu colegii din comunele, de la Leleasca vă coordonaţi cumva?

Primar: Nu, nu ne deranjăm. Nu ne luam unii de la alţii. Eu le-am spus ăstora care nu vor cu noi să meargă în comuna alăturată unde e un alt partid că le face bine

Raportor: Câte maşini aveţi?

Primar: Vreo cinci, şase. Avem câte una pe secţie. Duminică am zis că îi lăsăm până la amiază să nu îi deranjăm.

Raportor: Da da să nu se enerveze

Primar: După 12 gata, hai. Îi scot pe toţi. Unu nu rămâne

Raportor: Deci cât ziceţi că faceţi?

Primar: Cam 550 zic eu

Raportor: Bine domnu primar, vă mulţumesc.

Primar: Vedem luni.

Raportor: Pentru carburant aveţi tot?

Primar: Da, da. Cu comisia, ăla de care vă ziceam, dar îl rezolv eu

Raportor: Păi rezolvaţi.

Primar: Da, rezolv, ştiu ce am de făcut.

Raportor: Da ăla de unde-i?

Primar: De la ACL

Raportor: Se dă pe brazdă.

Primar: Da, păi îl scot afară să fumeze (zâmbeşte) ca să putem lucra.

Ce spune legea

Deşi nu există o un articol în codul penal care să conţină sintagma de turism electoral, legea penală are o serie de sancţiuni care se circumscriu. Un exemplu ar fi articolul 386 indice (1) care spune că „oferirea sau darea de bani, de bunuri ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

În schimb, dacă vorbim de listele suplimentare şi urna mobilă, dacă se dovedesc fraude, acestea intră sub incidenţa legii penale.

În privinţa turismului electoral, în 2009, Dan Nica de la PSD a propus un articol de lege care era astfel formulat: Mijloacele de transport folosite pentru turism electoral sunt supuse confiscării. Legea nu a mai fost adoptată.

Posbil traseu electoral la Gorj: cele 9 secţii minune

Oltul nu este singurul caz în care s-au înregistrat anomalii ale votului pe lista suplimentară. În judeţul în care Victor Ponta a fost ales deputat în 9 secţii de votare care au înregistrat un număr ridicat de alegători pe listele suplimentare, scrutinul a fost câştigat de premier chiar şi în secţiile conduse de primari PNL. gândul a realizat şi o hartă a celor 9 secţii de votare care se află pe acelaşi traseu ce poate fi uşor parcurs cu maşina.

În Gorj în 9 secţii de votare care apar în topul secţiilor unde s-au înregistrat cele mai multe voturi pe listele suplimentare, Victor Ponta a câştigat votul. Cele 9 secţii se afla pe un traseu care poate fi parcurs cu maşina în 2 ore şi 28 de minute. Media voturilor pe liste suplimentare este de aproximativ 100 de voturi. Un calcul simplu că dacă un grup de 100 de alegători ar fi transportaţi din secţie în secţie şi la vot ar avea nevoie în medie 30 de secunde acest traseu poate fi parcurs în 11 ore.

Harta traseului cu cele 9 secţii de votare

""

Potrivit rezultatelor finale furnizate, luni dimineaţă, de Biroul Electoral Judeţean (BEJ) Gorj, în acest judeţ Victor Ponta, care este şi deputat de Târgu Jiu la al treilea mandat, a câştigat primul tur al alegerilor prezidenţiale, fiind votat de 80.670 de persoane (50,25%), în timp ce candidatul ACL Klaus Iohannis a strâns 39.137 de voturi (24,38%).

""

Pe locul al treilea se află Elena Udrea, cu 9.387 de voturi (5,84%), la mică distanţă, cu 9.075 de voturi (5,65%), fiind candidatul independent Călin Popescu Tăriceanu.

Consiliul Judeţean Gorj este condus de către Ion Călinoiu. Acesta a declarat în urmă cu două săptămâni că anchetele DNA trebuie oprite în timpul campanie electorale. „Nu trebuie implicată justiţia în campania electorală, trebuie să se realizeze aceste lucruri de verificare a celor ce au încălcat legea şi care sunt suspecţi de a fi vinovaţi prin încălcarea legii să o facem foarte limpede după campania electorală. Trebuie să oprim acest fenomen tocmai ca justiţia să nu simtă că are vreo presiune asupra sa bazându-se în continuare pe un principiu pe care ni-l dorim cu toţii, prezumpţia de nevinovăţie”, a declarat preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Ion Călinoiu.

Directorii de deconcentrate în timpul programului la şedinţa de campanie a PSD

Presa locală a notat că pe 4 noiembrie toţi şefii de instituţii deconcentrate din Gorj au fost convocaţi la sediul PSD pentru o şedinţă operativă. Chiar preşedintele CJ Gorj a recunoscut că şefii instituţiilor publice au fost chemaţi pentru un instructaj legat de campanie electorală pentru turul 2. “Directorii sunt cei care au spus că îl susţin pe Victor Ponta şi era nevoie de un cadru organizatoric performant pentru că majoritatea românilor ne dorim un preşedinte pentru toţi românii”, a declarat Ion Călinoiu. Un reportaj difuzat de o televiziune locală demonstreză că directorii instituţiilor publice participau la şedinţa PSD în timpul progamului pentru care sunt plătiţi din bani publici.

Mircea Govor anchetat de DNA

Tot pe 4 noiembrie în Satu Mare primari, consilieri, directori de deconcentrate sau directori de şcoli, toţi au fost puşi pe lista neagră de PSD. Preşedintele organizaţiei şi vicepreşedinte al CJ, Mircea Govor, a convocat, pe 4 noiembrie, o şedinţă de criză în care i-a ameninţat pe aceştia cu demiterea şi tăierea fondurilor, dacă în turul II Victor Ponta nu va câştiga alegerile. După ce gândul a prezentat înregistrarea, DNA s-a autosesizat şi îl anchetează pe Mircea Govor pentru corupţie.

http://www.gandul.info/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31297 aligncenter” src=”https://i1.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/dudailici.jpg?resize=300%2C188″ alt=”dudailici” width=”300″ height=”188″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>DUDA, ATACUL FINAL

2005: Tensiunile din interiorul Casei se acutizează. Radu Duda vrea să controleze Secretariatul Regelui, care în continuare funcționa la Versoix. În scurt timp, acesta se va muta la Aubonne. Constanţa Iorga era şi atunci şi acum secretara Regelui.

Autorităţile americane au creat un dispozitiv de spionare din avion, care colectează date de la telefoanele mobile a zeci de mii de persoane, în încercarea de a localiza şi captura infractori, scrie The Wall Street Journal (WSJ) în ediţia de joi, citat de AFP.

Potrivit ziarului, US Marshals Service operează avioane de mici dimensiuni, de pe cinci aeroporturi importante din Statele Unite, care transportă nişte dispozitive care imită semnalele emise de releele de telefonie mobilă.

Înşelate în acest mod, telefoanele mobile se conectează la dispozitiv şi împărtăşesc fără acord informaţii ca numere de identificare unice şi date de localizare, scrie cotidianul.

Aceste dispozitive sunt cunoscute sub numele de „dirtbox”, care provine de la acronimul Digital Recovery Technology Inc. , filiala Boeing care le-ar fabrica.

The Wall Street Journal, care citează surse anonime apropiate programului, scrie că aceste avioane ar survola ţara în mod regulat cu scopul de a colecta datele a zeci de mii de telefoane mobile. Ar fi vizată majoritatea populaţiei americane.

Potrivit WSJ, Departamentul american al Justiţiei a refuzat să comenteze, limitându-se să spună că agenţiile din subordinea sa respectă legislaţia cu privire la tot ceea ce înseamnă supraveghere şi spionaj.

Aceste programe ar fi permis dezvăluirea localizării unor telefoane mobile legate de infractori şi suspecţi în comiterea unor crime, potrivit publicaţiei.

Telefoanele mobile sunt programate să se conecteze la releul care se află cel mai aproape.

Aceste dispozitive, „dirtboxes”, pot asigura automat telefoanele mobile că reprezintă cel mai bun releu posibil, culeg date şi apoi transmit conexiunea adevăratelor relee.

Este vorba despre o tehnică care poate să fie folosită de către hackeri.

Christopher Soghoian, însărcinat cu domeniul tehnologiei la Uniunea Americană pentru Apărarea Libertăţilor (ACLU), a catalogat acest program drept „de neiertat”.

http://www.gandul.info/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31299 aligncenter” src=”https://i2.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/constanta-iorga.jpg?resize=300%2C200″ alt=”DSC_9706″ width=”300″ height=”200″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>Răceala dintre Constanța Iorga, secretara regală și Principele Radu devenea evidentă.

UN SECURIST ÎN CASA REGALĂ

2006: Nicoleta Franck, cea care a stat peste 50 de ani lângă Regele Mihai, a scris în revista Căminul Românesc, care apărea la Geneva, articolul „Un securist in Casa Regala”.

Este foarte clar ca a fost trimis de Securitatea comunista sa compromita Casa Regala. Un securist a intrat in Casa Regala. De ce? Pentru ca acesti comunisti au stiut intotdeauna sa se infiltreze, ca sa descopere si sa speculeze slabiciunile oamenilor, ca sa ii poata controla, scria Franck despre Radu Duda, pe care il califica ca „Tovarasul Principe”.

„Este foarte bine cunoscut faptul ca Iliescu a fost un bun prieten al raposatului doctor Duda (…) Prietenia cu Ion Iliescu a fost atat de consolidata in anii in care acesta din urma a fost secretarul comitetului de partid si presedintele Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judetului Iasi, in anii 1979-1980, incat medicul devenise adjunctul sau si il inlocuia”. (…) In ultima vreme, principesa Margareta apare la televiziune din ce in ce mai rar, in schimb, sotul sau, din ce in ce mai des”, spunea omul care a stat lângă Rege timp de peste 50 de ani.

Despre misiunea principelui ca reprezentant special al guvernului, Franck afirma:„S-a putut afla ca, avand mari responsabilitati, si-a organizat un birou cu patru secretari si nu mai vorbeste adesea numai in numele sau si al sotiei sale, ci chiar al Familiei Regale!”.

DUDA PUNE MÂNA PE SECRETARIATUL REGELUI

2007:  Radu reusește să o convingă pe secretara Regelui, Constanța Iorga, să cedeze și să îi predea controlul  în schimbul rămânerii la Secretariat. Din acel moment nici o audiență la Rege nu a mai putut fi solicitată prin Secretariatul său, ci doar prin cabinetul Principelui Radu. Constanța Iorga a lucrat înainte de 1989 în intreprinderile de comerț exterior despre care presa a scris că erau controlate de CIE, spionajul extern, denumit după 1990 SIE.

SIMINA MEZINCESCU, DUDA ȘI SECURITATEA

Pacienţii care vor fi diagnosticaţi cu Ebola vor fi trataţi într-un spital militar de campanie care va fi operaţional, de la sfârşitul lunii noiembrie, în apropierea aeroportului internaţional Henri Coandă şi care va dispune de echipament individual de protecţie şi decontaminare a personalului.

Anunţul legat de acest spital a fost făcut joi, la Conferinţa Naţională de Microbiologie şi Epidemiologie 2014, de dr. Alexandru Rafila, consilier în Ministerul Sănătăţii (MS).

„Este vorba despre un spital militar în subordinea MApN, care, având caracter militar, este păzit. Nu este un spital pentru circuitul civil, nu tratează pacienţi cu boli obişnuite, este doar în rezervă, pentru tratarea unui astfel de caz. Este vorba despre un spital tip container, alimentat cu energie electrică, cu apă, au facilităţi pentru decontaminarea materialului infecţios şi pentu decontaminarea personalului care va lucra acolo. Extrem de important este şi echipamentul individual de protecţie care trebuie asigurat pentru personal”, a spus Rafila.

Referitor la protecţia personalului, consilierul din MS a subliniat că procedurile de îmbrăcare şi dezbrăcare a personalului sunt extrem de „delicate”. „Acolo unde au existat contaminări ale personalului medical, mă refer în SUA şi Germania, s-a constat că această contaminare s-a produs în timpul dezbrăcării acestui echipamentl”, a spus Alexandru Rafila.

Potrivit medicului, spitalul de campanie pentru pacienţii cu Ebola va avea câteva zeci de paturi.

„În momentul de faţă, întreaga activitate (legată de prevenirea şi gestionare cazurilor – n.r.) este coordonată de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă şi de Ministerului Sănătăţii, printr-un secretar de stat. Este un proces în derulare permanentă. Dacă cineva vine dintr-o zonă afectată sau a fost contact cu un astfel de pacient, intră în sistemul de monitorizare, un sistem care se actualizează permanent. Transportul acestor pacienţi se face prin Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă, care se ocupă de achiziţia echipamentelor dedicate acestui tip de transport. În fiecare judeţe există câte o ambulanţă desemnată pentru transportul unui caz suspect”, a mai spus Rafila.

În ceea ce priveşte tratamentul eventualelor cazuri, consilierul din MS a explicat că la Institutul Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş” există deja o secţie dedicată izolării şi tratării acestor pacienţi, urmând să funcţioneze şi spitalul militar de campanie.

„Se lucrează la instalarea acestui spital. Va urma o perioadă în care se va face un training pentru personalul care va fi desemnat să lucreze în acest spital. Este foarte important ca personalul medical să facă o pregătire specializată care să permită îngrijirea pacientului, iar pe de alt parte să prevină transmiterea, inclusiv la personalul medical”, a adăugat Alexandru Rafila.

Pacienţii suspectaţi de infectare cu Ebola vor fi aduşi la spital cu ambulanţe SMURD sau de la Serviciul de Ambulanţă, care vor fi echipate cu cabine speciale ce previn contaminarea personalului însoţitor, a mai precizat dr. Rafila.

„Există posibilitatea accesului foarte rapid şi uşor de la aeroport şi se ştie că principala poartă de intrare a cazurilor suspecte sunt aeroporturile internaţionale, iar Otopeni este principala poartă de acces în ceea ce priveşte zborurile internaţionale. Din fericire, noi nu avem zboruri directe cu zona afectată, ceea ce scade foarte mult riscul de apariţie a unui caz în România, dar nu în exclude nimeni nicăieri”, a conchis consilierul din MS.

http://www.gandul.info/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”size-medium wp-image-31300 aligncenter” src=”https://i1.wp.com/www.flux24.ro/wp-content/uploads/2015/12/regele-mihai-si-corneliu-coposu-versoix-1990.jpg?resize=300%2C200″ alt=”regele-mihai-si-corneliu-coposu-versoix-1990″ width=”300″ height=”200″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px auto 12px; padding: 0px; vertical-align: baseline; clear: both; display: block; max-width: 100%; height: auto;”>2008: Ultimul om din Garda veche a Regelui Mihai I este scos din scenă fără nici o explicație publică. Este vorba de Simina Mezincescu, șefa protocolului regal. Scena șoptită pe culoarele Palatului a sunat cam așa: Principele Radu a chemat-o și i-ar fi comunicat că Regele ar fi primit dosarul său de informator la Securitate și că ar fi șantajat cu publicarea acestuia dacă Simina Mezincescu nu dispare din scenă. Lucru care s-a întâmplat. Directorul Casei, Ion Tucă, şcolit la SRI,omul lui Radu, preia controlul total şi administrativ.

2008: Nicolae, nepotul Regelui, vine la Bucureşti. Este retrimis în Anglia după câteva zile.

2009: Principele Radu candidează la Președinție în ciuda opoziției Regelui.

Din 2010, Regele are din ce în ce mai puține prezențe publice. Foarte puțini au mai putut să îl vadă de atunci și doar în prezența Principesei Margareta care sabota orice discuție. De 2 ani de zile, nici vechii săi consilieri nu au mai fost primiți la Aubonne deoarece totul este controlat de Radu Duda.

August 2015:  Principele Nicolae este exclus din Familia Regală. Cu an înainte fusese eliminat şi vărul său primar, Mihai. Ambii nepoţi ai Regelui sunt în afara succesiunii. Radu Duda rămâne singur la butoane. Jocul s-a sfârşit!

CITIŢI ŞI:Nicolae, al patrulea membru al Familiei Regale a Romaniei exclus intr-un an de zile/ Un al cincilea membru al Familiei Regale a fost exclus, dar mai apoi reprimit/ Ambii nepoti ai Regelui, Nicolae si Mihai, exclusi de la succesiune

Septembrie 2015: Principesa Margareta a înregistrat în TVR mesajul video care va fi difuzat la moartea Regelui. Tatăl său e în viaţă…

 

Dintr-un simplu actor, Radu Duda a ajuns cel mai influent membru al Casei Regale. Acţiunile lui i-au lăsat pe Regele Mihai şi pe Principesa Margareta în plan secund, au făcut Monarhia mai vizibilă, dar au adus şi mari deservicii de imagine. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Pedeapsă de şapte de închisoare pentru un fost deputat PSD, anulată de… Adevărul Live: 159 de ani de la dezrobirea unei etnii. Despre sclavia … „Adevărul“ încheie seria de articole despre activitatea Casei Regale din ultimii 25 de ani cu un portret al Principelui Radu (54 de ani), cel mai activ şi mai influent membru al Casei Regale după retragerea din prim-plan a Regelui Mihai, odată cu înaintarea în vârstă. În ultimii 15 ani, Principele Radu a contribuit decisiv la transformarea Casei Regale într-o instituţie mai energică şi mai prezentă în societate, dar a atras şi multe controverse care au ştirbit din imaginea monarhiei. În privinţa sa, părerile sunt împărţite chiar şi printre cei mai înflăcăraţi susţinători ai Casei Regale. „Am asistat personal la un dejun foarte restrâns şi pot să vă spun că Majestatea Sa Regele are faţă de el afecţiunea unui părinte. Eu nu i-am găsit în toţi ani ăştia niciun cusur Principelui Radu. Vorbeşte foarte frumos şi e foarte devotat Majestăţii Sale Regelui”, ne-a declarat istoricul Zoe Petre. Neagu Djuvara, în schimb, crede că Radu Duda aduce deservicii Casei Regale: „Cel care împiedică revenirea monarhiei este Radu Duda. E o piedică practică fiindcă dânsul a preluat oarecum toată puterea din sânul familiei regale. El răspunde la tot. Nu poţi să-l atingi pe Rege decât trecând prin dânsul, nu poţi s-o vezi pe Margareta singură, trebuie să fie cu el. El este zidul care ne împiedică să avem contact cu Regele sau cu Margareta”. Cum a ajuns Radu Duda dintr-un actor (foto dreapta) de pluton în postura celei mai influente persoane dintr-o instituţie-simbol pentru România este o poveste lungă şi cât se poate de interesantă. Şi Principele Radu, şi ceilalţi membri ai Casei Regale au refuzat să ne acorde declaraţii despre parcursul său şi al Monarhiei în ultimii 25 de ani. Am reconstituit această perioadă din mărturiile unor istorici, jurnalişti şi oameni politici care au interacţionat cu Familia Regală. La momentul anului 1994, când a cunoscut-o pe Principesa Margareta într-un orfelinat din Bucureşti, Radu Duda, fiul unor medici din Iaşi, avea în spate o carieră de actor cvasianonim în teatru, film şi televiziune. Lucrurile aveau să se schimbe în mod radical după ce, pe 21 septembrie 1996, se căsătoreşte cu fiica cea mare a Regelui Mihai. Principele Radu a fost mai activ pentru că are o uşurinţă în a mânui limba română pe care alţi membri ai Casei Regale n-au avut-o. Adrian Cioroianu, istoric

Neagu Djuvara adaugă: „Dacă judeci după efecte, efectele sunt acestea: de când a început Duda prin inteligenţa lui – că e un tip deştept! – să îl convingă şi pe Regele Mihai că numai prin prietenia cu Iliescu poate să recapete mai întâi Săvârşinul, pe urmă Peleşul şi alte despăgubiri… l-a cumpărat! Cumpărându-l pe Rege, l-a discreditat definitiv”. Adrian Năstase, premierul României în perioada 2000-2004, confirmă implicarea lui Radu Duda în stabilirea legăturilor dintre Casa Regală şi putere: „El era soţul Principesei Margareta şi era cel care reprezenta Casa Regală în eforturile acestea politice. Am lucrat foarte bine cu el, este un om de cuvânt. Am fost invitat de mai multe ori la Palatul Elisabeta şi am luat dejunul împreună”. Factorul activ în Casa Regală este Duda şi îl suspectez că foarte multe lucruri Regele nici nu le ştie, adică el vorbeşte în numele Regelui, în numele Casei Regale, după bunul plac. Cred că el e mai mult PSD-ist decât monarhist. Ion Cristoiu, jurnalist

Principele colonel După controversata reconciliere cu regimul Iliescu-Năstase, ocazie cu care Casa Regală s-a şi stabilit în România, prinţul Radu este numit, în 2002, în funcţia de reprezentant special al Guvernului pentru promovarea imaginii şi intereselor României în lume. Pe scurt, Executivul finanţa deplasările pe care ginerele Regelui Mihai le făcea în diverse ţări ale lumii pentru a susţine conferinţe despre geografia României şi despre atracţiile turistice de la noi din ţară. În Parlament s-au iscat discuţii aprinse la vremea respectivă, deputaţii şi senatorii din Opoziţie acuzându-l pe Radu Duda că se plimbă pe banii publici şi că risipeşte în fiecare an peste 100.000 de euro din bugetul de stat. În plus, o bună parte a opiniei publice a ridicat din sprâncene faţă de intrarea unui membru al Casei Regale în Guvernul Năstase. Radu Duda nu s-a lăsat influenţat de toate acestea şi a făcut globul pânză de păianjen: din Republica Moldova până în Senegal şi din Thailanda până în Emiratele Arabe Unite, oamenii au aflat din gura prinţului ce frumoasă e România. Expediţiile sale au durat şase ani, până în 2008, când Parlamentul i-a tăiat finanţarea. În expunerea de motive a actului normativ se argumenta: „Având unele dificultăţi şi mai puţină inspiraţie în cheltuirea şi risipirea banilor publici, în luna septembrie 2007 cetăţeanul Radu Duda a făcut o excursie la Polul Nord, de unde s-a întors cu impresia falsă că a scăzut numărul urşilor polari”. Un milion de euro este suma cu care statul a subvenţionat călătoriile Principelui Radu în calitate de reprezentant al Guvernului pentru promovarea imaginii României în lume. În paralel cu toate acestea, Radu Duda a demarat un proces asiduu de acordare a biografiei sale cu postura de membru din ce în ce mai influent al instituţiei monarhice. În 2002 se înscrie la Colegiul Naţional de Apărare. Devine ofiţer al Armatei Române, avansând, în numai câţiva ani, până la gradul de colonel. Obţine titlul de doctor în ştiinţe militare. Urmează cursuri de securitate internaţională în Germania şi în Statele Unite, scrie peste 15 cărţi despre Casa Regală şi îşi oferă cu generozitate patronajul, de la Federaţia Română de Karate până la colecţia „Cărţile Copilăriei”. Cu un Radu Duda din ce în ce mai activ, Regele Mihai a făcut un pas în spate. La 30 decembrie 2007 a promulgat noul statut al Casei Regale prin care a desemnat-o pe Principesa Margareta drept moştenitoare a tronului. Totodată, Prinţul Radu devenea Principele Radu al României, cu apelativul Alteţă Regală. În numai câţiva ani, actorul Radu Duda se transformase într-un personaj care vorbea în numele Casei Regale şi care ţinea discursuri despre cum ar trebui să se construiască viitorul României în următoarele decenii.

Duda e mai plin de farafastâcuri decât Regele“ Membru nondinastic al Casei Regale, în urma căsătoriei cu Principesa Margareta, Radu Duda a intrat cu atâta hotărâre în protocoalele monarhiei încât le respectă mai abitir decât cei cu sânge albastru. Ion Cristoiu povesteşte un episod petrecut în 2009: „M-am dus la palat să-i iau un interviu lui Radu Duda şi aşteptam într-un fotoliu. La un moment a venit o domnişoară şi a strigat: «Alteţa sa Regală Prinţu’ Duda!». Adică îl anunţa că intră. A intrat el şi fata a făcut o reverenţă, la care eu nici nu ştiam ce să fac, m-am ridicat şi eu în picioare, zic să nu încalc dracului vreun protocol, măcar să mă ridic în picioare. Interesant e că în trecut eu am avut o întâlnire la un ceai cu Regele şi cu Regina şi mi-a plăcut, adică mai plini de farafastâcuri sunt Duda şi ceilalţi decât Regele şi Regina. Regele mi s-a părut aşa…, am avut imaginea unei mari educaţii, niciun moment nu mi-a creat impresia că sunt cu Regele, n-am simţit nevoia să fac reverenţele alea. M-a impresionat firescul. În ‘92 am trimis un corespondent la Versoix, care mi-a povestit că, stând ziariştii la marginea dealului acolo, a venit Regina, a şuierat în două degete şi a zis: «Bă, veniţi încoace!». Ăstora li s-a părut aşa, vine Regina şi şuieră. Dar asta e partea frumoasă, Regele şi Regina se comportă ca nişte oameni normali, pe când ăştialalţi sunt cu farafastâcuri”. Prinţul Duda s-a visat preşedinte Cu Principele Radu în prim-plan, Casa Regală a părut că nu are nicio intenţie să se ţină departe de disputele politice care au împărţit România în două tabere. În anul 2008, când Regele Mihai şi Regina Ana şi-au aniversat nunta de diamant, preşedintele Traian Băsescu nu a fost invitat la eveniment, dar au participat nume controversate precum Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu. Presa a scris că Radu Duda s-a ocupat personal de listele cu invitaţi.   Radu Duda, pe o listă cu persoanele de sprijin ale Securităţii Una dintre marile controverse născute în jurul Principelui Radu, care s-a răsfrânt inevitabil şi asupra Casei Regale, a fost cea legată de colaborarea cu fosta Securitate. Totul a pornit de la o listă cu persoane de sprijin ale Securităţii găsită în sediul Judeţenei de Partid din Iaşi în zilele Revoluţiei. Pe listă se afla şi numele lui Radu Duda, lucru pe care fostul actor l-a recunoscut: „Cum pot să mă supăr când acel document, pe care numele meu e pus, există? Şi eu sunt intrigat că acel document există, cum să nu fie intrigaţi cei care nu mă vor? Probabil are legătură cu un turneu pe care l-am făcut în Israel înainte de 1989, dar nu ştiu cum a ajuns numele meu acolo”. Duda a mai declarat că Securitatea a încercat să îl racoleze în 1986, dar a refuzat politicos. În 2007, Principele a primit verdict de necolaborare din partea CNSAS. Suspiciunile privind legăturile sale cu serviciile au fost alimentate însă şi de o informaţie apărută în presă în anul 2004, când s-a scris că prinţul Radu a vândut un apartament către Serviciul Român de Informaţii, lucru confirmat de cabinetul său. Anterior, locuinţa fusese închiriată unui ofiţer SRI. Principele a mai fost criticat în presă şi pentru faptul că şi-ar fi îmbogăţit artificial CV-ul, susţinând că a absolvit Universitatea Harvard. În 2009, Hotnews obţinea o declaraţie a unui reprezentant al universităţii americane, care spunea că Principele Radu urmase un curs de două săptămâni, ceea ce nu-l îndreptăţea să spună că a absolvit. În urma articolului, Radu Duda şi-a modificat CV-ul de pe site-ul personal. Apoi, în primăvara lui 2009, cu o jumătate de an înainte de alegerile prezidenţiale, Principele Radu anunţa că va candida pentru Palatul Cotroceni şi că are binecuvântarea Regelui Mihai: „Candidatura mea dă valoare si viitor Casei Regale”. Însă Casa Regală a ieşit mai degrabă şifonată din această poveste. „Nu cred că a fost o idee bună. Nu-mi dau seama a cui a fost ideea, nu-mi dau seama ce beneficiu a adus ideii de monarhie”, se întreabă istoricul Adrian Cioroianu. Neagu Djuvara e mult mai dur: „Candidatura a fost o dovadă că toată chestia asta cu căsătoria cu Principesa Margareta, în cele din urmă, Radu Duda ar fi vrut s-o ia ca avantaj personal, să ajungă preşedinte”. Monarhiştii au devenit din ce în ce mai dezamăgiţi de drumul pe care o apucase Casa Regală, cu un membru care dorea să ia conducerea unei republici şi cu un Rege prea bătrân şi prea obosit ca să se mai opună. O astfel de imagine răzbătea şi din mărturisirile pe care Radu Duda le făcea în 2009 despre cum l-a convins pe Regele Mihai să-i dea binecuvântarea: „Discuţia am deschis-o încă din 2007, eram în parcul de la Săvârşin doar noi doi. I-am spus Regelui că acest lucru (n.r. – candidatura la prezidenţiale) începe să devină din ce în ce mai mult un subiect în urma nenumăratelor activităţi pe care le aveam prin ţară. Şi atunci Regele a spus, textual, după o pauză destul de lungă: «Aceasta e o sabie cu două tăişuri». Între timp, discuţiile au continuat, iar Regele a făcut de fiecare dată o luare de cunoştinţă a acestor aspecte. Într-o zi, în 21 februarie 2009, a spus «o să mergem înainte aşa, cred că este un lucru bun»”. Până la urmă, dorinţa lui Radu Duda de a ajunge preşedinte s-a dovedit a nu fi un lucru chiar atât de bun, aruncând Casa Regală pe tărâmul speculaţiilor şi al răfuielilor politice. „Bietul ex-rege nu-şi dă seama că a fost împins într-o partitură din asta, dar e problema dânsului relaţia cu domnul Voiculescu, cu PSD-ul, cu PNL-ul. A devenit personaj într-un joc politic dirijat de Voiculescu şi PSD. Vor să capteze o parte monarhistă de electorat”, declara Traian Băsescu după lansarea candidaturii lui Radu Duda.

Creditat de sondaje cu numai câteva procente, Principele Radu s-a retras cu două luni înainte de alegeri şi n-a mai apărut pe buletinele de vot, dar toate speculaţiile făcute în jurul candidaturii sale au lăsat impresia că, o dată în plus, Casa Regală fusese folosită în disputele politice. „Dacă au fost instrumentalizaţi în bătăliile politice au fost pentru că s-au implicat, au acceptat jocul ăsta, n-a fost nicio poziţie a Casei Regale care să spună vă rugăm nu folosiţi numele nostru”, ne-a declarat analistul Cristian Pârvulescu. Fostul prim-ministru Adrian Năstase consideră că apropierea Casei Regale de o anumită parte a spectrului politic a avut cauze precise: „Cred că, după 2005, Casa Regală s-a îndepărtat oarecum de zona reprezentată de Traian Băsescu, ale cărui comentarii l-au afectat pe Rege şi pe cei din jurul lui. Vă amintiţi acele declaraţii în care îl numea pe Regele Mihai trădător. Aşa încât este foarte posibil ca din acest motiv familia regală să se fi apropiat de cealaltă parte, care era zona USL-ului”. N-am găsit nepotrivită candidatura Principelui Radu. Am impresia că a fost o încercare la care l-au îndemnat unii care după aceea nu l-au mai susţinut. Eu am înţeles că oameni din zona afacerilor. Zoe Petre, istoric De la Iliescu la Ponta De la fotografiile cordiale cu Ion Iliescu şi Adrian Năstase, membrii Casei Regale au trecut, în ultimii ani, la cele cu Victor Ponta şi Daciana Sârbu. Imaginea Casei Regale a avut încă o dată de suferit. Tot mai mulţi s-au întrebat cum se împacă, spre exemplu, hotărârea Casei Regale de a se declara împotriva proiectului Roşia Montană, cu apropierea de Victor Ponta, cel care avizase începerea acestuia. În plus, premierul n-a reuşit să ascundă prea bine interesul electoral din relaţia cu regalitatea: în decembrie 2013, Ponta se lăuda pe o reţea de socializare că a cinat cu Regele Mihai în a treia zi de Crăciun, postând şi o fotografie. A doua zi s-a aflat că Regele îşi petrecuse sărbătorile în Elveţia şi premierul a fost nevoit să admită că, de fapt, luase cina cu Principele Radu şi cu Principesa Margareta, iar fotografia cu Regele era una veche. 18 ianuarie 2015: Principesa Margareta şi Principele Radu alături de premierul Victor Ponta şi de soţia acestuia, Daciana Sârbu. FOTO: Romică Zaharia La capătul acestei cronologii se află un Radu Duda care a reuşit să treacă cu brio din postura de actor în cea de Alteţă Regală, dar care n-a rezistat tentaţiei de a-şi confunda propriile ambiţii cu interesele Casei Regale. Concluzia vine de la istoricul Lucian Boia: „Radu Duda a infuzat o energie care lipsea familiei regale, trebuie să recunoaştem, şi a obţinut multe pentru familia regală, şi în plan material, şi simbolic, şi politic. În acelaşi timp, a şi pierdut, pentru că nu toată lumea îl vede ca pe un exponent autentic al dinastiei şi amestecul în politica curentă iarăşi nu a făcut bine. Din partea Casei Regale a fost, în ultimii ani, cam mult amestec cu politica şi chiar cu o anume parte a spectrului politic în raport cu alta. Toate astea nu au avut cum să facă bine”. După ce moare Regele Mihai nu va mai exista nimic. Una e să vină Regele Mihai şi una e să vină Duda. Margareta nu are trecut istoric. Regele e un personaj istoric, omul care l-a închis pe mareşalul Antonescu. Ion Cristoiu, jurnalist

https://www.cocoon.ro/

Anunțuri
Publicat în MONARHIE | Lasă un comentariu

Dominique Fonvielle, fost agent al serviciilor de informații franceze: În 1989, a fost o alianță obiectivă între KGB și CIA pentru debarcarea lui Ceaușescu


Scenariul prevedea și INVADAREA României pe motive „umanitare”

Despre evenimentele din 1989 s-a vorbit ore în șir și s-au scris zeci, dacă nu chiar sute de volume. Din păcate, în miile și zecile de mii informații aruncate în spațiul public, s-au pierdut mărturiile unor oameni care aveau acces la tabloul istoric al momentului 1989.

Una din aceste mărturii foarte importante aparține lui Dominique Fonvielle, fost lucrător la Direcția Generală a Securității Externe (DGSE) a Franței, serviciul secret care se ocupă cu informațiile din afara țării.

În cadrul unui documentar, realizat acum mai bine de 12 ani, „Șah-mat, strategiile unei revoluții”(vezi VIDEO) fostul ofițer al DGSE a descris cei trei pași necesari pentru a „declanșa o revoluție”: localizarea opoziției la regim, inițierea unei campanii de propagandă neagră împotriva regimului și în final, pregătirea din timp a celui care va lua puterea în locul dictatorului.

Dominique Fonvielle a mai spus că în cazul Timișoarei, anumite evenimente au fost pregătite dinainte pentru a declanșa o anumită reacție.

„Circumstanțele trebuie pregătite și coordonate pentru a se porni o revoluție. Deci, aceste circumstanțe pot fi foarte diferite. Un serviciu de informații va lucra cu acele informații care pot face un scenariu să pară credibil, deși informațiile în sine pot fi fabricate. În cazul României, n-aș spune că prima demonstrație de la Timișoara a fost fabricată( cea din 16 decembrie -n.r.). Dar au fost întâmplări, în care lucrurile s-au dezvoltat într-un mod pregătit dinainte”, afirmă Fonvielle.
Fonvielle afirmă că incitatorii au fost oameni pregătiți în tabere speciale din Occident, români care aveau rolul de a influența oamenii.
„Da, au fost operațiuni ale forțelor speciale, dar nu cred că majoritatea oamenilor din acele tabere au fost pregătite să acționeze astfel. Cred că aspectul cel mai important al antrenamentului lor a constat în modul în care aceștia au fost învățați să influențeze alți oameni și să pregătească planurile pentru atac”, a spus el, atunci.
Tot fostul agent al DGSE a dezvăluit și scenariul care trebuia aplicat în România, dar care a fost până la urmă, împiedicat. Menționăm că după 22 decembrie, generalul Nicolae Militaru, cu acordul lui Ion Iliescu, a cerut Moscovei „asistență militară” pentru lupta cu „teroriștii”. Generalul Ștefan Gușă, pe-atunci șeful Statului Major General a sunat personal pe omologii săi din țările Tratatului de la Varșovia pentru a-i asigura că Armata Română nu are nevoie de asistență. La ordinele sale, s-a trecut la apărarea graniței de pe Prut. La doar patru ani de la evenimentele din 1989, generalul Ștefan Gușă a murit de cancer.
„Operațiunea a fost dusă la îndeplinire de țările din jurul României, din Ungaria. Am menționat taberele de antrenament din Ungaria și Germania, dar la momentul potrivit, oamenii trebuiau plantați la fața locului și nu poți introduce clandestin sute de oameni, doar câteva zeci.
cel care planifică acțiunea va obliga regimul să reacționeze brutal, astfel încât opoziția să se arate și masele să intre în mișcare. În acest moment, țările din vecinătate vor intra în țară să asiste, pe motive „umanitare” sau politice. Atunci, acești aliați vor restabili ordinea. Vor garanta securitatea și în final, vor permite noului guvern să preia puterea, cu un noul șef al statului care este considerat potrivit pentru misiune”, a spus Fonvielle.
Fonvielle conchide: „A fost o alianță obiectivă între KGB și CIA. Este extraordinar. Doua servicii adversare, care au fost create sa se bata unul cu celalalt!”.
Fostul agent CIA, Robert Baer, care ulterior va deveni cunoscut prin dezvăluirile pe care le-a făcut despre implicarea SUA în războaiele din fosta Iugoslavie a confirmat: „Stiu ca au fost numeroase discutii cu Guvernul sovietic pe tema Romaniei. Punctul nostru de vedere asupra situatiei si interesele nu erau diferite”.
Publicat în REVOLUTIA ROMANA | 2 comentarii

Unde erați, rege Mihai, când rușii bolșevici instaurau dictatura comunistă în România?


Le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală

Scrisoarea încredinţată de doamna Ioana Aioanei ziarului „Libertatea” din New York City (anul V, nr. 49/august 1986)

Sire, aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor

Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această „Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraţii mei români vă datorăm Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă desăvârşită de comuniştii Pauker-Groza-Pătrăşcanu, care au pregătit distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou. Pentru acel „23 august”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaţi în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu tradiţii militare naţionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un miracol. Pentru acel „23 August”, Dv. aţi minţit poporul român şi l-aţi dat pradă străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aţi ordonat să lăsăm jos armele în faţa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiţiu”, dar l-aţi semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne pe „tavă” ruşilor.

Le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală

Voi, Mihai Rege al Românilor, aţi ordonat ca românii să nu tragă nici un cartuş şi să nu se apere în faţa hoardelor sovietice, români care la Ungheni au fost împuşcaţi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. Alţi 170 de mii, tot la Ungheni, au fost luaţi prizonieri, unde şi soţul meu, un tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani… La „ordinul” Dv., Armata Română a trebuit să meargă şi să lupte alături de sovietici, şi bieţii români au luptat şi murit cu miile până în Munţii Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins prin trădare este şi forţat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aţi ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de bulgari, şi România invadată de bolşevici.

Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aţi comis, aţi continuat să colaboraţi cu o clică de trădători, care ajutaţi de Colonelul Ulea, Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aţi permis trădătorilor să se aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială, morală şi spirituală. Dar puţin v-a păsat, căci v-aţi salvat tronul şi asta era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23 August 1944. Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi vă aplaudam furtunos când apăreaţi în jurnalul de Ştiri de la Cinema Aro, căci eraţi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraţi pe tron, ne asiguraţi de libertatea şi independenţa Ţării de pacostea comunistă, căci încă nu ştiam că Dv. colaboraţi cu comuniştii.

Regina-Mamă-Regele-Mihai-I-si-generalul-sovietic-Ivan-Zaharovici-SusaikovAţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul

Dacă aţi fi fost sinceri cu noi, dacă ne-aţi fi atenţionat atunci când s-a format „nucleul” comunist sub numele de „Blocul Partidelor Democratice”, şi ne-aţi fi spus: „Români, sunt forţat de oameni nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6 martie 1945”, ne-aţi fi salvat dacă aveaţi curajul să vă riscaţi „pielea” şi am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele Moscovei şi nu un guvern de coaliţie cum am crezut noi. Dar aţi tăcut, ca să vă salvaţi tronul, căci aşa v-a sfătuit Styrcea care era „tare la poker” şi Sănătescu „tare” în conspiraţie.

Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti

Ne-aţi minţit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aţi declarat la radio: „Abdic pentru mine şi toţi urmaşii mei…”, dar abia acum ne spuneţi prin interviul dat la Europa Liberă, că aţi fost forţat să abdicaţi de către Dej şi Groza, care v-au prezentat un act de abdicare „plin de greşeli de gramatică”, ceea ce este ridicol, căci Dej era un analfabet, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaţi, şi Pătrăşcanu scria orice act.

De ce nu ne-aţi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru Dv. şi poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeţi să nu fi putut forma un „guvern”. Aţi ajutat şi aţi sprijinit pe comunişti, care au reprezentat România şi la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii au spus atunci şi spun şi azi: „Românii şi-au ales singuri comunismul, căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai…”

Unde eraţi, Sire?

Aţi sperat că Stalin vă va „lăsa pe tron” pentru eroica Dv. trădare, şi care era o continuare a trădărilor comise de „scumpul Dv. tată” Carol al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Nordul Herţei cadou la ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de „pace” ca să se poată „dedica” marii lui Pasiuni pentru Lupeasca…, iar Dv. aţi întărit trădarea prin „Armistiţiul din Septembrie 1944”, pe care l-au legalizat la Paris comuniştii N.K.V.D.-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza, Gheorghiu-Dej şi alţi oportunişti, pe care Dv. i-aţi trimis la Paris să reprezinte bietul popor român. Îmi amintesc, cu câtă mândrie purtaţi pe piept „Ordinul Victoria” dat de Stalin, şi cum ciocăneaţi ouă roşii cu Vîşinski, acelaşi Vîşinski care a dat cu pumnul în masă şi a ţipat la Dv., ori să formaţi un guvern „pur comunist”, ori să abdicaţi. El a ieşit din biroul Dv. trântind uşa, că v-a căzut var de pe plafon în cap… Imediat l-aţi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej, asasinii românilor, şi iar v-aţi salvat tronul… Eraţi regele românilor, dar unde eraţi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câţi bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le dea gratis?

Unde eraţi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au fost deblocaţi şi aruncaţi pe străzi, iar invalizii lăsaţi pradă mizeriei şi fără pensie?

Unde eraţi Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors fără mâini şi picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră „confiscate de la burjui” şi date la ţiganii nomazi, care au făcut focul pe podele sub pirostrii să-şi facă mămăliga?

Unde eraţi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu copiii în braţe plângeam pe străzi?

Unde eraţi Voi Sire, regele iubit al românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraţi ataşat nouă şi că ne veţi salva de comunişti!…

Unde eraţi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora „procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii N.K.V.D.-işti ne violau, jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?

Unde eraţi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii” sovietici au blocat şi cărat toate alimentele? Şi unde eraţi când ofiţerii superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaţi, judecaţi prin procese înscenate şi împuşcaţi „pentru trădare”, iar soţiile şi copiii lor nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriţi în mod sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenţii comunişti, aşa cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion Moţa, Gabriela şi Mihai?

Unde eraţi Dv., „Regele Românilor”, atunci când s-a modificat legea învăţământului, ca să ni se impună Limba Rusă în şcoli, şi când preoţii au fost arestaţi, bisericile păzite de comunişti ca noi creştinii să nu ne mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun suspendate şi declarate „zile de muncă”?

Unde eraţi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunţaţi că vreţi „să-l fericiţi” cu întoarcerea Dv. la tron?! Să fim serioşi, D-le de Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi ani de umilinţe în propria mea ţară, pregătite de Dv. Sire pentru poporul român, pe care l-aţi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aici ca să spunem celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de români avem un lung rechizitoriu pentru Dv. Dar mă opresc aici…

In cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român

Şi dacă aţi avut decenţa să „ tăceţi” o perioadă atât de lungă, v-aţi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din vechea camarilă” ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o îndrăzneală demnă de un „Carol Tiranul” tatăl Dv., aţi început o campanie de „încălzire a sentimentelor” cu românii, spunând într-o „proclamaţie” difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: „Au trecut treizeci şi doi de ani, de când n-am mai călcat pământul României…”, şi apoi continuaţi: „M-am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama soartei voastre crunte…”. Dar în cei 32 de ani, Dv. n-aţi întreprins nimic pentru poporul român, ci v-aţi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se vede, vreţi să ni le puneţi în spate ca „moştenitoare ale tronului României”. Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne spuneaţi: „Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă, Regina Ana şi fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria”. Să vă trăiască, Sire, dar ele sunt fiicele şi principesele Dv. şi nu „reginele noastre”, ale poporului Român, fiindcă Dv. aţi „abdicat” pentru Dv. şi pentru toţi urmaşii, şi nu înţeleg, în care ţară şi pe ce tron sunt Domniile Lor regine?

„Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…”

In interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea Voastră s-ar întoarce imediat, deci în ţară, în momentul în care ar fi posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?” Dv. aţi răspuns: „Da. Asta este datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanţele grele la 23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de ani”. Dar de ce nu aţi considerat „datoria Dv.” ca imediat după abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaţiile politice şi familiale ce le aveaţi cu Anglia, „tradiţionala aliată”, să fi uşurat povara românilor la Conferinţa de la Paris, căci Churchill era marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aţi acţionat atunci, şi veniţi acum după 42 de ani să ne spuneţi că „este datoria Dv. să reveniţi la tron?…”

Trebuie să ştiţi că Poporul Român s-a maturizat, şi a învăţat pe propria-i piele o mare „lecţie”, aşa cum a fost spus de Eminescu: „Cine-a îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii…” Da, noi, Românii, am înţeles că tragedia noastră naţională s-a datorat numai „străinilor” aciuiţi pe la noi pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale personale…

“Ne-aţi lăsat să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte”

Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred, Sire, că vă este dor de Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v-aţi lăfăit cu „gaşca” de pierde vară şi care au decis soarta noastră, soarta României, între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul Dv. Styrcea, care v-a dădăcit şi v-a sfătuit cum să-i trădaţi pe români. Cred că vă este dor, să mai goniţi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-Sinaia, aşa cum făceaţi…, cred că vă este dor de aerul parfumat, de brazii de pe munţii Carpaţi, de care şi nouă celor din exil ne este dor, dar suntem pe aici din vina trădării Dv., iar fraţii noştri gem sub ocupaţia comunistă, pentru că Dv. aţi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi nu ne-aţi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim umiliţi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne dispreţuieşte că, noi ne-am „ales comunismul”.

Credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire!

În „noua conspiraţie”, Dv. v-aţi lăsat intervievat de Vlad Georgescu, care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă exact ce vrem noi să ştim, iar Dv. i-aţi răspuns: „Ne-o dovedesc scrisorile pe care le primesc mai cu seamă de la cei tineri…care au aflat de la părinţii lor despre mine…”. Şi credeţi că românii pot spune ceva frumos despre Regele Mihai? Greşiţi, Sire! Aceşti tineri nu mai sunt românaşii credincioşi şi educaţi în umilinţă şi supunere faţă de casa Regală a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evoluaţi şi au curajul opiniei azi mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât destui români între anii 1930-1940, sub domnia „Tiranului dement Carol al II-lea”.

Aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul…

Propaganda pe care o faceţi prin intermediul Europei Libere, cred că aţi plătit-o foarte „gras”, să vă scoată la iveală şi să puteţi pleda pentru dreptul ce-l ridicaţi la tronul României, pe care l-aţi pierdut, ziceţi, din cauza „baionetelor sovietice”; dar Dv. l-aţi trimis pe Dămăceanu la ruşi în Aprilie 1944, i-aţi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să vă pregătiţi pavăza, şi apoi l-aţi arestat pe Mareşalul Antonescu, dând la „tavă” România comuniştilor. Cum puteţi spune: „Aşadar, 40 de ani după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor sovietice”, când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? Că ruşii cu baionetele lor v-au forţat să abdicaţi, asta era de aşteptat, nici comuniştii nu vor „regi” şi trebuia să prevedeţi acest lucru. Dar de ce nu ne-aţi spus atunci în 1947, şi ne spuneţi acum? Cu asta sunteţi de două ori vinovat, că aţi conspirat atunci şi conspiraţi azi ca să puteţi lua tronul iar.

V-aţi salvat tronul cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor

Cu „dulcegăriile” Dv. nu puteţi şterge trecutul, sperând că cei ce ştiu adevărul au murit, ori au fost omorâţi cu toţii de către comunişti. Aţi greşit, sunt încă o mulţime de supravieţuitori în exil şi datoria noastră este să păstrăm „adevărul istoric”şi să-l predăm ca pe o faclă generaţiilor tinere. Să ştie şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi de 23 August 1944, aţi vorbit la radio, v-am auzit cu urechile mele când aţi „ordonat” la ora 13, încetarea ostilităţilor contra Rusiei, şi aţi cerut atacarea trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea Dv. fusese imprimată pe un „disc” de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş („Ceauşu”), pentru cazul când aţi fi fost omorât şi lovitura de stat nu reuşea, ei să poată folosi „vocea Dv.” ca o momeală pentru a comanda Armata Română. Şi culmea, Pătrăşcanu v-a scris şi „textul” trădării, iar Dv. susţineţi „azi” că au fost „baionetele sovietice”, când a fost numai „voinţa Dv.”, să faceţi orice să vă salvaţi tronul, şi l-aţi salvat ce-i drept, pentru trei ani. Dar l-aţi salvat cu preţul vieţilor a milioane de români, pe care i-aţi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreţi să fiţi rege românilor?

Vă doresc să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”

Dintr-un punct de vedere, vă înţeleg: Dv. acţionaţi ca un bun părinte pentru copiii Dv. pe care aţi vrea să-i vedeţi „asiguraţi material”, că toate averile Dv. din România le-ar oferi o viaţă de huzur aşa cum aţi avut Dv. Şi dacă aţi „declarat-o” pe Margareta „Prinţesa Moştenitoare” a unui tron „fantomă”, aţi făcut aceasta cu scopul să o vedeţi în Peleş, unde azi locuieşte Ceauşescu, pe care Dv. l-aţi eliberat din închisoare…, şi nu „baionetele sovieticilor”. Cât despre cine o să conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeţii comunişti, nu vă faceţi griji. De aceea, vă doresc Dv. şi întregii „familii regale” să staţi fericiţi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”, şi să aveţi fericirea pe care o are Poporul Român cu ocazia aniversării „Zilei Mari” de 23 August – „Ziua Trădării României de către fostul Rege Mihai”

Decoratia-Sovietica-a-Regelui-Mihai-Ordinul-Victoria-cu-Diamante-de-la-Stalin


 

Regele Mihai, omul compromisului (adică un laș)

Înainte de a trece la faptele istorice, ce nu pot fi negate și care-l condamnă definitiv, să venim la câteva întâmplări de după decembrie 1989. Sunt destule momente din care ne putem da seama de adevăratul caracter al acestui rege laș, fără principii clare, dispus oricând să-și vândă țara. Cum se poate ca un rege care ține la respectul normelor democratice să dea mâna și să colaboreze cu un criminal precum Ilici „KGB” Iliescu, în perioada 2001 – 2004? Răspunsul este simplu: își dorea proprietățile înapoi, de restul “amănuntelor” având puternice dureri în curul regal. Cum se poate ca un rege care știe de răul imens făcut de Securitate acestui popor să accepte să-i fie lins fundul, tot regal, de postul de televiziune Antena 3, al omului Securității Dan “Felix” Voiculescu? Și în acest caz, răspunsul este simplu: nu-l interesează decât propria persoană. Ar mai fi multe alte întrebări, dar să trecum la faptele istorice. Nu înainte de a mai remarca un lucru: nu am cunoștință ca acest Mihai, ce și-a redobândit o parte din proprietăți cu ajutorul neocomuniștilor din PSD, să fi donat pentru un monument închinat martirilor anticomuniști uciși de Securitate. Acești eroi sunt de milioane de ori mai demni de respectul, admirația și veșnica aducere aminte a noastră, a românilor, decât acest rege nevolnic, ce în momentele grele ale anului 1944 a preferat să vândă România rușilor, ca să-și salveze fundul.

Am găsit un material foarte interesant, intitulat Documente secrete ale trădării regelui Mihai, din care redau un fragment (restul la link-ul anterior)

“În noaptea de 23 August, regele Mihai anunţa la Radio că fusese semnat un armistiţiu cu sovieticii (…) De fapt armistiţiul nu a fost semnat până pe 12 Septembrie, la Moscova. (…) Dat fiind că nu se semnase armistiţiul, toate trupele române, care se aflau pe frontul din Moldova şi Basarabia şi care încetaseră focul, după ordinul regelui Mihai, au fost făcute prizoniere de către ruşi; soldaţii şi ofiţerii au plecat captivi către Rusia. Aşa că a fost o capitulare şi nu un armistiţiu. Exista aici un rege care îşi preda armata duşmanului. În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoaga, șef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a pe Frontul de Est

Predarea României sovieticilor la Yalta

– minciuna unanim acceptată –

de Gheorghe Constantin Nistoroiu

România, era în anul 1944 o ţară ce făcea parte pe merit din elita naţiunilor europene, a cărei contribuţie la crearea şi mai ales la păstrarea valorilor identitare ale civilizaţiei europene nu putea fi ignorată. Era o ţară cu tradiţie democratică, pe care doar neşansa unui rege cu grave carenţe psihice şi educaţionale, Carol al II-lea, o împinsese către tăvălugul totalitarismului monarhic, dar care nu reuşise să desfinţeze rădăcinile viguroase ale legilor strămoşeşti ce guvernau încă în mediul rural, predominant. Dar mai ales, România anului 1944, avea, prima dată în istoria ei, o elită intelectuală fără precedent graţie atât numărului mare de personalităţi din toate domeniile vieţii economice, ştiinţifice şi culturale, cât şi nivelului de recunoaştere pe plan mondial, a multora dintre ei.

Îşi puteau permite democraţiile europene, Casele regale surori, dar mai ales, deja în curs de afirmare în postura de garant al democraţiei planetare, SUA cedarea României necondiţionat aliatului sovietic, aşa cum afirmă cu atâta convingere ex-regele Mihai şi întreaga propagandă pro-monarhică?

Oare România devenise dintr-o dată neinteresantă pentru americanii care-şi vedeau pierdute propriile investiţii de pe Valea Prahovei?

Nu cumva trebuie să căutăm adevărul ascuns în documentele vremii pentru a vedea dincolo de “miturile” arhicunoscute Yalta, Crimeea, Postdam sau Moscova ? (…)

“SECRET

Prin telefon, din Bucureşti

Tovarăşului Molotov,

La 10 seara am fost la palat. Am vorbit cu regale .Încă o dată i-am repetat cererea mea referitoare la Petru Groza, insistând asupra faptului că însărcinarea i-a fost dată lui, ca unei persoane care corespunde tuturor condiţiilor menţionate de mine anterior, în conformitate cu directiva.

Regele a răspuns că el s-a informat cu atenţie asupra punctului de vedere al guvernului sovietic şi speră că va putea lua o hotărâre în conformitate cu indicaţia Guvernului sovietic. A promis că va da răspunsul în dimineaţa zilei de 2 martie, deoarece trebuie să îndeplinească toate procedurile constituţionale.

Regele a subliniat în repetate rânduri dorinţa sa de a păstra pe deplin cele mai bune relaţii cu Guvernul sovietic.

Vâşinski

A transmis, prin Vîşinski la 1 martie 1945, ora 23,58

S-a expediat tovarăşilor: Stalin, Molotov, Mikoian, Beria, Malenkov, Dekanozov, Secţia a IV-a Europa “

(Arhivele Statutului Bucureşti, colecţia Xerocopii Rusia, pachetul XIII, doc.5,f.21; Arhiva MAE al Federaţiei Ruse, Moscova, Fondul 0125- Referentura România, opis 33,mapa128, dosar 5)

“DECRET

AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S.

DE DECORARE CU ORDINUL “ VICTORIA”

A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI

Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu: ORDINUL “VICTORIA“

Preşedintele Prezidiumului Sovietului

Suprem al U.R.S.S.

M. KALININ

Secretarul Prezidiumului Sovietului

Suprem al U.R.S.S.

A. GORKIN

Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945“

( Arhivele Statului Bucureşti, fond Casa Regală, dosar 19/1945, f.1)

Cuvântarea mareşalului Tolbuhin

“Majestate !

În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt împuternicit a înmâna Majestăţii voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul

“VICTORIEI”.

https://identitatea.ro/

Pentru noi socialismul lui Ceausescu de mai tirziu a insemnat cu adevarat Epoca de Aur dar tu „majestate” nu esti decit un tradator !

Publicat în MONARHIE | Lasă un comentariu

Documente din Arhivele Iaşiului dezvăluie comploturile masonice din preajma Unirii Principatelor


de Mihaela Gheorghiu

Descoperirea în Arhivele Iaşiului a două scrisori din 1858 semnate de William Solioms, medic şi mason englez care locuia în Moldova,  dezvăluie manevrele de culise ale francmasoneriei post-paşoptiste. Încă de atunci deciziile politice se luau în cadrul lojilor masonice, iar România era trecută, sub pretextul eliberării de sub dominaţia străină, sub o nouă dominaţie, mult mai periculoasă, cea a masoneriei.

Anul 1848 şi intrarea sub jugul unui nou stăpân

În anul 1848, în mai multe ţări din Europa izbucnesc aproape simultan o serie de revoluţii, cunoscute în istorie drept „paşoptiste”. Moldova şi Ţara Românească, aflate în acel moment sub controlul Imperiului Otoman, nu fac excepţie. Prezentată ca o expresie a eliberării naţiunii de sub dominaţia străină,  revoluţia de la 1848 din Ţările Române a reprezentat în realitate încheierea unui pact cu un alt stăpân, prin înscrierea în curentul masonic european. Cu alte cuvinte, înlocuirea unei dominaţii făţişe, cu una voalată, perversă şi periculoasă. Anii ce au urmat au fost marcaţi de lupte între exponenţii diferitelor masonerii europene, care doreau să dobândească puterea asupra teritoriului românesc.

Revoluţionarii paşoptişti au fost francmasoni

În acel moment în Moldova era domnitor prinţul Mihail Sturza, el însuşi un fervent propagator al ideilor masonice paşoptiste. Totodată, strânsele sale relaţii cu Imperiul Otoman, şi implicit cu masoneria turcă, i-au permis ca în 1849, când în celelalte ţări europene revoluţiile au fost înăbuşite sângeros, să rezolve această problemă în Moldova într-un mod paşnic, dar favorabil intereselor masonice. Astfel că el le-a oferit prilejul agenţilor masoni paşoptişti din Moldova să îşi salveze viaţa, refugiindu-se în exil, de unde şi-au continuat activitatea. Printre ei se aflau toţi cei care la 24 ianuarie 1859 au înfăptuit Unirea Principatelor. Toţi erau masoni.

Alexandru Ioan Cuza a fost mason

Data de 24 ianuarie a intrat în istorie ca ziua Unirii. Ea este însă şi ziua Masoneriei române, aleasă intenţionat pentru a marca victoria acesteia în cucerirea teritoriului României.

Înainte de a ajunge domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza a fost Venerabil (conducător) al lojei Steaua Dunării din Galaţi. La acel moment mai existau încă două aripi ale aceleaişi loji, una în Muntenia, la Bucureşti şi alta în Moldova, la Iaşi. Unirea Principatelor a fost deci precedată de o unire masonică simbolică a acestor trei loji sub o conducere unică, cea a lui Alexandru Ioan Cuza. În 1862, Alexandru Ioan Cuza intră în conflict cu masoneria şi din acest moment devine personă non-grata. În cele din urmă el este înlăturat de la putere prin lovitura de stat din 1866, fiind înlocuit cu Carol I de Hohenzollern.

Lupte între diferitele facţiuni masonice

În perioada de dinaintea înfăptuirii Unirii pe teritoriului României activau o multitudine de loji, care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene. Fiecare dintre ele dorea să profite de acest moment de răscruce pentru a obţine controlul asupra unor teritorii cu o poziţie strategică între Occident şi Orient cum erau cele româneşti. În această cursă, Alexandru Ioan Cuza, exponentul lojilor franceze era favoritul numărul unu. Cu o lună înainte de Unire, în decembrie 1858, Poliţia află de existenţa unui complot organizat împotriva lui de lojile rivale.

Principalul actor în  acest complot a fost chiar Grigorie Sturdza, fiul fostului principe al Moldovei, Mihail Sturza, care aspira la tronul Moldovei. El însuşi mason, Grigorie Sturdza era susţinut atât de lojile engleze (de care ţineau şi cele turceşti), cât şi de lojile ruseşti (de care ţineau şi cele poloneze) care nu vedeau cu ochi buni influenţa tot mai mare pe care o exercita asupra Moldovei masoneria franceză.

Un complot împotriva lui Cuza dezvăluie acţiunile subterane ale masoneriei

Pentru a-l îndepărta pe Alexandru Ioan Cuza, Grigorie Sturdza s-a aliat cu o serie de masoni străini care fuseseră infiltraţi pe teritoriul Moldovei. Printre aceştia, se afla polonezul Wirzbicki, cunoscut drept Murat Bei pe vremea când lupta în armata otomană.

Aflând despre acest complot, poliţia începe să îi interogheze pe toţi străinii care se aflau în Moldova. Descoperă astfel că au de-a face cu o adevărată reţea de agenţi ai diferitelor masonerii, care au misiunea de a atrage de partea lor cât mai mulţi boieri moldoveni. Printre aceşti agenţi se află şi William Solioms, un mason englez, care se afla în Moldova sub pretextul practicării medicinei şi avea strânse relaţii cu polonezii. Scrisorile sale către polonezul Tokarski, şi el anchetat cu prilejul descoperii complotului, au fost păstrate în Arhivele Iaşiului şi dezvăluie câteva din acţiunile subterane ale masoneriei din acea perioadă.

În prima sa scrisoare, pe care o redăm mai jos, Solioms vorbeşte despre faptul că se află în Moldova pentru a „face bine Marelui Monarh”, o formă codată de a spune că a venit să racoleze noi membrii pentru masonerie.

Prima scrisoare a lui William Solioms către Tokarski, 4 decembrie 1858

Domnule Tokarski

Din scrisoarea dumitale m-am încredinţat că eşti sănătos, lucru de care m-am bucurat foarte. Te înştiinţez că Grigorie Sturdza va fi ales Domn, prin urmare fi sigur că vei avea şi dumneata o bucată de pâine, pentru că, precum ştii, ei protejează pe Leşi (polonezi). Wierzbicki e foarte ocupat şi în puţin timp îţi va scrie. După cum l-am cunoscut, am o bună impresie despre el şi gândesc că nu va uita să-ţi facă bine.

Wierzbicki este prieten cu Grigorie şi în puţină vreme el va avea mare somă (va ajunge un om important) şi sigur că va ajuta. Eu aştept aici până la Anul Nou şi de va vrea Dumnezeu să izbutească planurile mele, atunci te voi sluji şi făgăduiesc că îmi voi ţine cuvântul. Îţi voi scrie mai mult când voi avea informaţii sigure despre ceea ce poate îmbunătăţi soarta noastră şi voi şti ceva clar despre ceea ce se va face în scurtă vreme cu Wierzbicki, pe care putem conta. Cu ajutorul prinţului el are de-a face cu boierimea, aceasta poţi înţelege, de aceea am încă bună nădejde.

Voi aştepta încă puţin, şi, dacă până la Anul Nou nu va fi nimic, fie voia lui Dumnezeu, nu vreau să mă pierd (să mor) aici, şi atunci îţi voi cere ajutorul spre a dobândi actele pentru plecarea mea din ţara aceasta neplăcută mie, în care am venit doar ca să fac bine Marelui Monarc. Pentru aceasta voi opri pe femeia mea şi pe copii să nu mai spună în veci adevărul, mai ales unor oameni care merită a fi spânzuraţi de o creangă, căci pentru aceasta m-am pierdut pentru totodeauna, ruinându-mi sănătatea şi tot ce-mi ajungea să trăiesc în linişte în ţara aceasta. Dar voi aştepta şi voi mai vedea. Te îmbrăţişez.

Wiliams Solioms

Boierii moldoveni erau deja membrii ai masoneriei

Scrisoarea de mai sus este cu siguranţă codată, pentru că din interogatoriile poliţiei a reieşit că Solioms nu era căsătorit, nu avea copii şi nici medic nu era în realitate. Dintr-o scrisoare ulterioară aflăm că demersurile englezului de a atrage în masonerie pe boierii vremii nu prea au avut sorţi de izbândă. Solioms se teme pentru viaţa sa şi este gata să fugă din Moldova, chiar de ar fi să plece pe jos. Ea arată de asemenea şi faptul că în cercurile masonice se ştia din decembrie 1858 că  Grigorie Sturdza, urmaşul de drept la tronul Moldovei, nu va obţine puterea.

A doua scrisoare a lui William Solioms către Tokarski, 11 Decembrie 1858.

Iubite Domnule Tokarski,

Nu i-am vizitat de mult nici măcar pe aceia care merită prietenia mea. Dar ce este de făcut, scumpul meu domn? Dumnezeu îmi este martor că am fost foarte bolnav. De vreo câteva zile mă aflu mai bine şi cunoscându-te drept un adevărat prieten, îţi scriu câteva cuvinte. Închipuie-ţi că până acum nu mi-am sfârşit interesele, afară decât că domnul ministru mi-a trimis 100 de  galbeni, pe care nici nu i-am văzut, pentru că consulul mi-a plătit datoriile la Iliii Armanu, şi trebuie încă să aştept şi să sufăr. Dar nu vreau să mor în Moldova, ci să fug din ţara aceasta şi pe jos de ar fi, fiindcă văd că aristocraţii de aici erau să mă piardă şi, vreau să-mi scap viaţa. Te întreb, ai bunătatea, putea-voi căpăta acel lucru ce ţi-am cerut? Când îl voi putea avea, ca să mă pot duce de aici? Îl voi sluji  pe acel domn ce-mi va da actul trebuitor pentru plecarea mea, şi după ce voi primi hotărârea d-tale, voi putea veni la Botoşani pentru vreo câteva zile spre a sfârşi treaba aceasta.

Sunt al domniei tale,
Williams Solioms

P.S. Avem multe noutăţi. Îţi voi spune numai aceasta că Grigorie Sturdza n-are să fie Domn şi până la Anul Nou se va sfârşi tot.

Murad-Bei au venit şi el la Iaşi, şi Dumnezeu ştie cum îi merg treburile; el şade la Binder. Pe urmă îţi voi scrie mai mult şi acuma îţi trimit adresa me. D-sale… (sic) în casa bisericii catolice, la profesorul de dans Corvin. Te rog să-mi răspunzi.

Motivul principal pentru care demersurile masonului englez Solioms nu au avut sorţi de izbândă nu era nici pe departe faptul că „noblesa” moldoveană nu vroia să intre în masonerie, ci tocmai faptul că aceasta făcea deja parte dintr-o altă masonerie. Toate personajele cheie ale vremii: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, boierii Manolache Costache Epureanu, Costache Negri, etc. erau masoni, dar slujeau interesele Franţei, în timp ce trâmbiţau că luptă pentru interesele naţionale. Scrisorile lui Solioms dezvăluie un crunt adevăr: jocurile politice s-au făcut mereu în culisele lojilor masonice, iar România a fost şi atunci, ca şi acum, teatrul unor lupte pentru putere între diferitele obedienţe masonice.

Bibliografie:

Prof. G. Pascu: „Revista Critică”, Iaşi, 1939 conform Arhivelor statului Iaşi, Tr. 1758 O. I. , 2006. Mss. 435.f. 563-564 şi f. 564, 567.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Povestea curcubeului


Imagine similară

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare, cea mai iubită. Verdele spuse: “Uitati-vă la iarbă, frunze şi copaci. In mod evident vedeti şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vietii şi a speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot”.

Albastrul l-a întrerupt şi exclamă: “Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii şi fără mine nu ar exista cerul albastru. Fără mine nu ar exista nimic!”

Galbenul râse: “Eu sunt luminos şi cald, iar tu eşti atât de serios. De fiecare dată când te uiţi la o narcisă galbenă sau la o floarea-soarelui zâmbeşti. Soarele, luna şi stelele sunt galbene, frumuseţea mea este atât de evidentă încât oricine mă vede rămâne uimit.”

Portocaliul începu să se laude: ” Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine. Şi atunci cănd portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumuseţea mea este atât de evidentă încât toţi cei ce mă văd se opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire.”
Ei bine, Rosul începu să strige: “Eu sunt conducătorul întregii vieţi. Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii.”
Violetul se ridică în picioare şi era foarte înalt. El vorbi dând foarte multă importanţă spuselor sale: “Eu sunt culoarea imperiala şi a regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii.”

La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, Indigoul spuse: “Cu greu mă observaţi, însă deşi sunt tăcut, fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru şi contrast şi pentru linişte interioară.”
Argumentarile au continuat, fiecare culoare în parte lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se. Fiecare în parte considera că este perfecţiunea întruchipată. În timp ce se certau din ce in ce mai tare, un fulger puternic lumina cerul. Începu să tune şi să plouă cu găleata. Culorile tremurară de frica şi se strânseră în braţe pentru a se linişti şi proteja una pe alta.
Apoi ploaia începu să vorbească: “Voi, culorilor, sunteţi atât de nesăbuite. Vă certaţi care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlate. Nu înţelegeţi că fiecare în parte aţi fost făcute cu un scop special, fiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şi urmaţi-mă!”

Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară şi se luară de mâini. “De acum încolo”, zise ploaia, “când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al speranţei.”
Astfel, oameni buni, de fiecare dată când ploaia curaţă pământul, căutaţi un curcubeu pe întinsul cerului.
Când apare, ţineţi minte că fiecare dintre voi este special.
Lăsaţi culorile curcubeului să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi înşivă şi pe cei din jur!

Publicat în POVESTIOARE | Lasă un comentariu

Oamenii care au înșelat o dată nu se vor opri niciodată să înșele!


Odată ce a înșelat – va înșela mereu. Cei care iubesc să-și înșele partenerul, trădând emoții, planuri și visuri comune – va trăda din nou. O nouă cercetare, analizând comportamentul celor care au înșelat și reacțiile care au loc în creier a formulat câteva răspunsuri care confirmă aceste afirmații.

În articolul „Flexibilitatea creierului la minciuni” se explică un fenomen interesant: cu cât mai des omul minte și înșală, cu atât mai puțin vinovat se simte față de acest gest.

Acest lucru se întâmplă din cauza unei regiuni a creierului, care oferă un răspuns negativ, atunci când oamenii mint. În schimb, de fiecare dată când nu suntem cinstiți, reacția slăbește.

Reacția la aceste acțiuni repetate de mințire se reflectă în scăderea reacției emoționale față de aceste decizii. Astfel, importanța acestora scade.

Atunci când facem exces, ne simțim rău. Însă data viitoare vom simși o vină mai mică și tot așa mai departe, până când de la simțul vinovăției nu va rămâne nici urmă.

Factorul care ne împiedică cel mai mult să înșelăm este acea reacție emoțională la cât de prost ne vom simți după. Procesul de adaptare micșorează această reacție, făcând posibilă astfel șansa unei noi înșelări.

Cei care înșală frecvent se pot adapta acestei situații și nu se mai simt vinovați. Experimentul a avut drept scop testarea capacității oamenilor de a minți.

Participanților la experiment li s-a oferi un borcan plin cu monede și li s-a cerut să-și ajute partenerul, căruia i s-a oferit o imagine neclară a acestui borcan – să descopere câte monede sunt în el. Însă atunci când li s-a spus că vor primi o recompensă financiară dacă partenerul lor nu va ghici numărul monedelor din borcan – aceștia au mințit. Astfel, zona din creier responsabilă de acest aspect a reacționat.

Indiferent de orice, nu minți omul drag ție și mai mult decât atât, nu-l înșela niciodată!

http://devorbacutine.eu/

Publicat în SEX - FAMILIE | Lasă un comentariu

DEZVALUIRI: MONARHIA ROMANA, ”NASITA” DE O FAMILIE DE SLUJITORI FRANCEZI


Despre monarhia română se tot vorbește în ultimele zile, după decesul ultimului suveran al țării, dar prea puțini români știu modul exact în care ea a fost instaurată în România. Mai în glumă, mai în serios, regalitatea noastră a făcut obiectul unor tîrguieli ca la piață, emisari ai guvernului umblînd din om în om, prin occident, în căutarea unui nobil interesat să conducă o țară proaspăt creată și plină de probleme. Iar soluția salvatoare a venit, finalmente, de la un ziarist italian și de la familia unei cameriste franceze, care l-a negociat pe Carol direct cu Napoleon al lll-lea și care poate fi numită, astfel, ”nașa” monarhiei române.

În acest caz, avem de a face cu o veritabilă dezvăluire, făcută relativ recent de un mare monarhist român, istoricul și diplomatul Neagu Djuvara, în cartea ”O scurtă istorie a poporului român povestită celor tineri”. Spunem dezvăluire pentru că relatarea lui Djuvara este desprinsă dintr-un volum de memorii ale celui însărcinat cu găsirea unui rege pentru România, care nu a apucat, din varii motive, să vadă lumina tiparului.

Filip de Flandra spune ”pas”

Să vedem, întîi, cadrul general, așa cum e descris de istoric:
”Guvernul provizoriu, grabnic constituit a doua zi sub preşedinţia lui Ion Ghica (omul de la 1848, apoi de mai multe ori prim-ministru pentru scurtă vreme, căci nu ştia să fie om de partid; iar la bătrâneţe s-a revelat, în scrisorile lui către Vasile Alecsandri, ca unul dintre marii noştri prozatori), oferă coroana României principelui Filip de Flandra, al doilea fiu al regelui Belgiei, care însă refuză. Nu-l interesa să domnească peste o ţară din Răsăritul Europei, încă vasală a Turciei! Ne aflam deodată într-o situaţie dramatică: „puterile garante” care nu consimţiseră Unirea din 1859 decât pentru durata domniei lui Cuza, puteau profita de ocazie ca să denunţe acordul — se ştia că nici Turcia, nici Austria, nici Rusia nu vedeau cu ochi buni eventuala instalare în România a unei dinastii străine. Ion Ghica trimite atunci grabnic la Paris, ca „agent al guvernului provizoriu”, pe Ion Bălăceanu pentru a-i cere lui Napoleon al III-lea un principe străin. Bălăceanu e ales fiindcă-l întâlnise odată pe împăratul Franţei pe câmpul de război de la Solferino, în 1859, trimis fiind de Cuza”.

Mareșalii lui Napoleon refuză și ei. Nimeni nu vrea să ”ia” România

De aici, începe partea neștiută a poveștii.

Scrie Djuvara: ”Iată versiunea lui Bălăceanu. (Vă povestesc aici un lucru încă inedit, pe care îl cunosc din memoriile lui Bălăceanu, care, din diverse motive, n-au fost încă publi­cate, iar eu am avut norocul să obţin o copie de la o nepoată a lui Bălăceanu, o baronesă franţuzoaică, dece­dată între timp.) 
Ministrul francez de externe îl primeşte pe Bălăceanu foarte rece: „Cine-i acest agent al unui guvern revoluţionar care a răsturnat pe un protejat al împăratului? Nu vrem să-l primim.” Bălăceanu reuşeşte, prin manevre de culise, să fie totuşi primit de împărat, îi cere mai întâi iertare pentru răsturnarea lui Cuza, explicându-i motivele, şi îi spune apoi: „Maiestate, românii vă cer să ne daţi un domn.” Napoleon al III-lea, luat prin sur­prindere, a cerut răgaz să se gândească. A solicitat pe doi dintre mareşalii lui, care au refuzat. Trec peste amănunte. Săptămânile se scurgeau în disperare. Bălăceanu cerea sfaturi în dreapta şi în stânga. După sugestia unui ziarist de origine italiană, Ubicini, mare simpatizant al românilor — scrisese articole şi cărţi în favoarea cauzei noastre —, merge s-o vadă pe „Madame Cornu”, soţia unui pictor francez, fata unei foste cameriste a mamei împăratului — copilărise cu acesta, când erau în exil. Republicană fiind, era supărată acum că Napoleon al III-lea se procla­mase împărat! — dar păstrase cu el legături prieteneşti, ca acelea din copilărie, care nu se sting. Doamnei Cornu, după o vreme, i-a venit ideea să-l propună pe tânărul Carol de Hohenzollern, nu fiindcă era rudă (foarte depăr­tată) cu regele Prusiei Wilhelm de Hohenzollern, viitor împărat al Germaniei, ci fiindcă se întâmpla a fi nepotul lui Napoleon al III-lea pe linie maternă! Cele două buni­ci ale lui Carol erau franţuzoaice şi rude apropiate cu familia lui Napoleon. Doamna Cornu s-a dus la Napoleon al III-lea şi i-a zis: „Maiestate, de ce nu-l propuneţi pe nepotul dumneavoastră Carol de Hohenzollern, care-i locotenent în armata prusacă?” Napoleon al III-lea a pri­mit această idee cu toate că miniştrii lui nu erau de acord să se propună un neamţ, dar lui Napoleon al III-lea i-a plăcut foarte mult ideea de a propune o rudă a lui, şi l-a îndemnat pe Bălăceanu să ia legătura cu familia Hohen­zollern şi cu cancelarul Prusiei, Bismarck. A venit apoi Ion Brătianu, şeful partidului liberal, şi de asemenea a insistat pe lângă familia Hohenzollern, care la început nu prea era dispusă să accepte propunerea”.

Finalmente, tatăl lui Carol l a fost convins – la negocieri, viitorul rege stătea, cuminte, pe un taburet la picioarele părintelui Anton de Hohenzollern – iar întemeietorul dinastiei regale a venit în România incognito, pe un vas fluvial, de teamă să nu fie arestat de austrieci,

”De-acum istoria României intră într-o nouă fază” conchide istoricul Djuvara. (B.T.I.)

regele-Carol-Elisabeta

http://inpolitics.ro/

Publicat în MONARHIE | Lasă un comentariu

Mai este actuală ISTORIA EVREILOR ÎN ŢERILE NOASTRE scrisă de Nicolae Iorga în urmă cu mai bine de 100 de ani?


„Istoria se repetă!” …De câte ori n-am auzit această propoziție?! Și de cele mai multe ori m-am mirat de cel care o rostea și nu vedea că nu se potrivește deloc! Nu vedea că istoria nu se repetă nicicum, decât cel mult la nivelul unor aparențe care, scoase astfel prea mult în evidență, ascund adevărul, aspectele esențiale, și în felul acesta cele mai multe scapă analizei și înțelegerii noastre. …Am auzit vorba aceasta și deunăzi, când unui coleg i-am spus că se retipărește Istoria Evreilor scrisă de Iorga. S-a bucurat! Și a comentat cam așa: „E foarte bine că se va tipări! Era nevoie, căci, iată, cum bine vezi, istoria se repetă!”

I-am cerut deslușiri, ce anume se repetă? Și nu a reușit să găsească argumentele necesare. Am insistat, precum odinioară Socrate, și până la urmă am ajuns împreună la altă concluzie, probabil cea corectă: nu istoria se repetă, ci persistă în istoria noastră o anumită problemă a cărei soluție încă nu s-a găsit! În cazul de față este problema evreilor, vestita „chestiune” evreiască! De aproape două veacuri această problemă a devenit tot mai preocupantă pentru oamenii de rând, pentru guvernanți, pentru „formatorii de opinie”!… Atât de preocupantă în ultimii ani încât guvernanții noștri, luând pildă guverne așa zis democratice mai occidentale, au legiferat termenii și limitele în care avem voie să discutăm această problemă!… Au pus zăbală și surdină discuțiilor în jurul chestiunii!… Au stabilit chiar și care sunt aspectele tabu ale acestui subiect!

Asta după ce părea, la un moment dat, că problema evreiască s-a rezolvat definitiv prin emigrarea masivă a evreilor din România în Israel. Vestita Alia! Începută chiar de la sfârșitul veacului al XIX-lea, întețită în anii războiului și mai ales după, acest veritabil exod părea că s-a încheiat. În 1989 mai trăiau în România câteva mii, vreo cinci mii de evrei, majoritatea prea bătrâni ca să mai plece din rosturile lor și să-și facă altele, în Țara Sfântă! În Țara Sfântă! Ce poate fi mai atractiv decât să te întorci în Țara din care străbunii tăi au fost nevoiți să plece, au plecat bieții oameni chiar dacă era însăși Țara promisă de Dumnezeu! Pentru poporul ales de Dumnezeu!… Cum să nu te întorci într-o astfel de țară și să nu mai pleci în vecii vecilor?!…

În liniile sale mari, ultimele două veacuri de istorie românească nu pot fi depănate de cronicar fără să atingă această problemă: problemele pe care le-au pus românilor evreii care s-au aciuat pe aici, prin părțile românești, în număr tot mai mare, alcătuind, pentru o bună perioadă de timp, minoritatea etnică cea mai numeroasă din România! Fenomen istoric cu consecințe dintre cele mai variate și complexe, nelipsind nici beneficiile pe care le putem inventaria dacă cercetăm lucrurile cu o minimă obiectivitate și imparțialitate. Ce am avut de câștigat și ce am avut de pierdut de pe urma evreilor nu constituie însă obiectivul însemnărilor de față. Problema pe care ne-o punem se limitează strict la textul lui Nicolae Iorga, în căutarea motivelor care ar putea să facă utilă, chiar necesară republicarea de față. Pentru claritate, vom enumera câteva dintre aceste motive…

1. Principalul motiv pentru care este actuală și azi Istoria Evreilor din țerile noastre scrisă de Nicolae Iorga în urmă cu peste un veac rezultă din faptul ciudat, bizar și neașteptat că după 1990 evreii au început să fie iar interesați de România, interesați să revină în România, să devină cetățeni ai României – firește, cu dublă sau triplă sau quadruplă cetățenie! Motivele acestui nou exod, ca și dimensiunile reale ale procesului, nu sunt făcute publice. Ba chiar fenomenul însuși este ținut departe de ochii și comentariile presei, ale clasei politice, este literalmente ascuns! Ocultat! Tabu. Niciun text oficial, nici măcar Buletinul Oficial al guvernanților nu spune o vorbă pe acest subiect. Strâns cu ușa de subsemnatul, Dorel Dorian, la data aceea reprezentantul evreilor în Parlamentul României, a recunoscut că pe lângă cei vreo șase-șapte mii de evrei, pe care decembrie 1989 i-a găsit în România, mai sunt 300.000 de evrei care vin în România ca la ei acasă deoarece atunci când au plecat din România, când au cerut repatrierea în Israel, nu au renunțat la cetățenia română! (În paranteză fie spus, o minciună sfruntată! Renunțarea la cetățenia română era obligatorie pentru toți care plecau în Israel sau Germania ori Grecia, pentru a se repatria… Prin asta afirmând clar că România nu este patria lor!).

2. Dimensiunile exacte ale acestei noi migrații, post-decembriste, nu sunt încă cunoscute, ea fiind azi în plină desfășurare. Evreii vin, își iau cetățenie română, își cumpără case unde și câte doresc, terenuri, păduri etc. Tot mai multe voci românești rostesc sinistra sintagmă: palestinizarea României. Cu alte cuvinte, în termeni noi, cu o strategie complet nouă, se reia – zic mulți oameni de bună condiție intelectuală, se reia proiectul Israel în România! Un Israel de rezervă, de data asta, dar nu numai. Mulți dintre evrei sunt interesați să plece din Israel în Europa. Iar cetățenia românească îi transformă pe loc în cetățeni ai Uniunii Europene, uniune în care Israelul trage nădejde să intre cât de curând. Până atunci, România este Kerka Porta pentru evrei! Din păcate, sunt semne multe că evreii își caută de fapt un refugiu de rezervă. Statul Israel este din ce în ce mai nesigur! În Israel a apărut și o teorie politică, numită diasporism, care ia în calcul cu toată seriozitatea întoarcerea evreilor veniți din Europa, înapoi în țările de unde au plecat!… Chiar va trebui să-i primim vrând-nevrând? Împotriva voinței noastre?!

3. În paralel cu reluarea exodului evreiesc spre România, tot după 1990 s-a declanșat un alt proces, încă și mai surprinzător pentru noi, românii: culpabilizarea românilor, a lui Ion Antonescu și a regimului său, a autorităților românești din perioada iunie 1940 – august 1944, pentru genocid, pentru holocaustul care ar fi făcut circa 400.000 de victime printre evreii din România. Mă număr printre cei care înainte de 1990 mă simțeam confortabil în sinea mea de român știind că românii nu au participat la Holocaust, că, chiar și cu anumite riscuri conștient asumate, Ion Antonescu nu a marșat la presiunile Berlinului, nu a emis niciun document, nu a ordonat nicio acțiune care să lezeze integritatea și demnitatea de ființă umană a vreunui evreu din România!

Uimirea noastră, a românilor, a fost nesfârșită la început. Apoi am început să pricepem ce se urmărea prin acest fals istoric monstruos: să ne inducă în suflete un sentiment de vinovăție față de evrei, iar acest sentiment, bine cultivat prin mass media mercenară și prin marionetele din clasa politică, să ne facă să acceptăm fără să crâcnim două obiective evreiești, strâns legate între ele: (1) plata unor despăgubiri pentru acele suferințe inventate, și (2) acceptarea revenirii în România a sute de mii de evrei. Acești evrei, revenind cu o susținere materială și logistică nelimitată din partea statului, a Cahalului evreiesc, urmează a se instala ca o pătură socială și etnică superpusă, a societații românești! Nu vin evrei rufoși și zdrențuroși ca pe vremea Regulamentului Organic, ci evreii vin acum ca oameni de afaceri, ca investitori, pe care cuvine-se să-i întâmpinăm cu brațele deschise… Vin să ne binefăcătorească!

Așadar, revine în prim planul existenței noastre românești „chestiunea evreiască”!… Cum am putea spune că istoria nu se repetă?!…

A spune așa, că istoria se repetă, induce în mentalul nostru comunitar, românesc, sentimentul că nu ar fi nimic prea grav, am mai trecut noi prin încercarea asta! Să nu ne repezim să ne alarmăm, să speriem copiii și să ne precipităm spre icoane, rugându-ne la bunul Dumnezeu să ne mai apere o dată!…

Din păcate, istoria, cel puțin de data asta, nu se repetă! Deși este vorba de reluarea unui vechi conflict, datele sunt cu totul altele față de situația în care ne aflam, ca stat și ca popor, la data când marele istoric își ține la Academia Româna conferința sa despre Istoria Evreilor din țerile noastre.

Mai înainte de orice, fac observația că astăzi este de neimaginat ca la Academia Română să se mai poată ține o asemenea conferință! Nu pentru că ne lipsesc academicii cu atâta știință de carte, ci altceva ne lipsește!

Ne lipsește în primul rând clasa politică, liderii politici și spirituali, nu neapărat de talia unui Kogălniceanu și Brătianu, Alecsandri și Negruzzi, Vasile Conta și Hașdeu, Maiorescu și Panu, dar măcar cât de cât normali, care să reacționeze în vreun fel la primejdia de moarte care ne paște! Care să aducă în dezbaterea Parlamentului ori măcar să pomenească într-o interpelare banală, la îndemâna oricărui parlamentar, faptul că Țara intră tot mai adânc sub regimul de ocupație străină!

Ne lipsesc formatorii de opinie, ziariștii care să țină pe prima pagină a ziarelor problema agresiunii la care suntem supuși! Firește, nu cer nimănui, nici măcar bunului Dumnezeu, să mai avem un Mihai Eminescu. Știu bine că un al doilea nu se va mai ivi!… Dar Eminescu nu a fost nici pe departe singurul publicist care a ținut trează în mintea publicului conștiința pericolului evreiesc, nu a fost singurul care și-a complicat existența de dragul cauzei adevărului… Nenumărați au fost ziariștii și publiciștii care au alcătuit, în jurul lui Eminescu, un „context profesional”, o unanimitate de idei și atitudini în „chestiunea israelită”… Unde ne sunt ziariștii aceia, ziariștii d’antan?!…

Ne lipsește chiar și un Carol I, prinț și rege apoi, care, deși provenea dintr-o lume, cea germană, în bună conviețuire cu iudaismul, a sesizat caracterul special, excepțional, pe care-l avea în România prezența tot mai numeroasă și mai greu de suportat, pe toate planurile, a evreilor!… Era clar că urmăreau ceva evreii și curând s-a vădit clar ce anume: o bucată importantă din teritoriul românesc, locuit de români, pe care să-și facă o țară a lor! Un Israel! În România! Teritoriul vizat fiind Moldova întreagă, incluzând așadar Basarabia și Bucovina, precum și o parte din Galiția. Vor fi avut pentru această intenție susținerea țarului? Căci a Occidentului, în frunte cu Statele Unite, au avut-o chiar fățișă, la fel cum va fi și susținerea regimului boșevic instaurat tot de evrei, în Rusia…

Cu alte cuvinte, suntem, ca popor și ca stat, într-o situație extrem de grea, mai vulnerabili ca oricând în istoria noastră!

Întrebare copilărească, adică ingenuă, curată: ce-i de făcut, dacă lucrurile stau așa de rău?

Evident, sunt multe de făcut. Dacă ar fi să le ierarhizăm, după principiul priorității, într-o primă etapă ar fi să conștientizăm primejdia, datele și componentele problemei, ale provocării cu care istoria ne confruntă, ne mai pune o dată la încercare!

Republicarea conferinței ținute de Nicolae Iorga în fața publicului academic se potrivește mănușă în acest sens! Inițiativa editurii Vicovia este nu numai inspirată, dar total adecvată necesităților momentului pe care îl trăim, mulți dintre noi fără să aibă habar de ce le pregătește ziua de mâine!

Editorul s-a văzut însă în fața unor dificultăți pe care Iorga nu le-a resimțit la vremea sa, ca istoric. Mă refer la o serie de afirmații ale lui Iorga care, chiar dacă sunt exacte, citând întocmai surse și documente de odinioară, nu știm cât de mult corespund totuși adevărului, mai ales când este vorba de afirmații care lezează demnitatea unei comunități. Este motivul pentru care am considerat și cu ceva vreme în urmă că nu este simplu să mai publici azi textul lui Nicolae Iorga.

Miza principală a conferinței a fost să respingă pretențiile unor publiciști evrei cam certați cu rigoarea demonstrației științifice potrivit cărora ar exista temeiuri istorice pentru „a reclama drepturile autohtoniei, prezentându-se ca a doua națiune a patriei…”

La o primă lectură, textul pare violent anti-semit! Dar nu avem voie să ne grăbim cu asemenea concluzii. Iorga face o delimitare asupra căreia, din păcate, nu insistă suficient. Insistă subsemnatul, subliniind delimitarea între evreii care veniseră în țară începând cu domnia lui Vasile Lupu și al căror număr rămăsese nesemnificativ, majoritatea fiind evrei sefarzi, pe care Nicolae Iorga îi numește „evreii lui Dimitrie Cantemir”, și evreii cazari, care au dat năvală în Moldova, venind din Polonia, Austria și Rusia, de unde îi alunga fie autoritatea publică, fie legislația căreia acei evrei refuzau să i se supună. Desigur, termenii sefarzi și cazari nu erau folosiți de Iorga. Iată și citatul peste care cititorii sunt invitați să nu treacă cu vederea:

„Dar mai e un argument: evreii lui Dimitrie Cantemir nu vorbiau limba ebraică, dar desigur cea spaniolă, ca şi cei din Ţara Românească, şi o puteau părăsi numai pentru limba ţerii. Evreii lui Mihai Sturza însă, ca şi imensa majoritate a evreilor de astăzi, vorbesc acel jargon german, al cărui caracter arată timpul foarte recent când unele elemente româneşti au pătruns în el. Evrei ca aceia cari în Bucureşti aclamară la 1848 steagul tricolor, pe care Eliad Rădulescu scrisese „emanciparea israeliţilor” – câteva mii în tot Principatul – şi colaborau la „Pruncul Român” al lui Rosetti, un dr. Barasch, un cunoscut scriitor, un Hilel B. Manoach, prezident al Municipalităţii revoluţionare, donator de burse Universităţii, un Iscovici şi Rosenthal, prieteni ai corifeilor mişcării, lipsiau dincolo de Milcov cu desăvârşire (s.n.).”

Consider că este esențială distincția propusă de Nicolae Iorga, ar fi util să operăm și azi cu ea!…

Despre „calitatea” proastă a evreilor de care trebuia să fie ferită Țara vorbește deslușit și Ion Brătianu într-un interview acordat reprezentantului foii „Deutsche Zeitung” la 1877, evrei pentru care „filantropii Apusului” se dădeau de ceasul morții să fie recunoscuți ca cetățeni români cu drepturi depline:

„Sunt evrei de naţionalitate rusească, de calitatea cea mai rea… Din zece contravenitori la impozite, nouă erau evrei… Fiecare evreu din clasa de jos se declară, îndată ce are un conflict cu autoritatea locală, supus austriac. Avem la noi evrei ce au venit din afară pentru a scăpa de conscripţia militară… Nu vreau ca România să devie un refugiu de răi cetăţeni… Intoleranţa religioasă, atât mie cât şi ţerii mele, e ceva necunoscut.”

În sfârşit Costache Negri se exprimă la 1860 astfel despre aceiași evrei:

„Jidovimea, adică a şaptea parte din poporaţia noastră totală, este cea mai tristă lepră cu care ne-a osândit slăbiciunea, neprevederea şi venalitatea noastră”, şi el înţelegea o soluţie numai în favoarea „celor înstăriţi şi vechi din ţară”, cu excluderea miilor de vagabonzi: „după ţara noastră trebue să ne fie şi politica, iar nu după cele străine”. Așadar, în mod clar, nu de toți evreii era vorba, ci de acea categorie de infractori dovediți sau potențiali pe care orice țară îi marginalizează. Ei veneau în România alungați din țara de baștină! Cum să le deschizi porțile Țării unor astfel de indivizi, deloc puțini, sute de mii?!…

Prezența evreilor în mijlocul românilor poate fi luată în seamă abia din vremea lui Vasile Lupu, când „răsboiul de desrobire economică al cazacilor poloni aruncă în Moldova pe unii dintre exploatatorii lor evrei, ca arendaşi şi cămătari, cum a aflat-o un călător sirian din gura unuia din fugari, Iankăl”.

Se dovedește repede a fi o prezență nedorită și respinsă pe motive variate, practic însă niciunul religios, „teologic”! Țăranul român nu-i reproșează evreului aciuat în preajma sa deicidul binecunoscut și mereu invocat, în fals, ca explicație și cauză a anti-semitismului. Ci pricinile adevărate sunt mult mai imediate, ușor de constatat când se ivesc între oameni care ajung să se învecineze și să se cunoască destul de bine. Voi enumera câteva, așa cum reies din documentele prezentate de marele erudit.

(1) Românul, în ipostaza sa moldavă, este neplăcut impresionat de murdăria, apectul fizic neîngrijit, respingător al evreului „imigrant”, sosit în țara noastră pentru că pe unde a mai fost l-au gonit toți. Majoritatea evreilor care au intrat în Moldova și vor face obiectul „chestiunii evreiești” sunt din cea mai joasă extracție socială și, deseori, umană. Probabil nu tocmai reprezentativi pentru neamul evreiesc, dar cu ei va „defila” în Moldova neamul lui Israel! Nu s-au îngrijit să ne trimită niște evrei mai de soi!…

(2) Oripilant pentru român, incestul! Promiscuitatea unor relații intra-familiale unanim respinse în lumea românească, unde păcatul acesta nici nu e pus la socoteală, ca un lucru posibil! E de negândit! Cu atât mai puțin de săvârșit… Li se reproșează și asta evreilor! Nu pare de crezut, dar e sigur adevărat că li se punea pe seamă acest păcat! (Vezi nota 119: „Documentele contemporane îi arată plini de toate păcatele: trec cai de furat tovarăşilor din Iaşi, cumpără mărturii, fac «iscălituri viclene», îşi siluesc fetele etc.”).

(3) Lipsiți de orice virtute bărbătească, militară. De unde expresia „a se lupta jidovește”, sinonimă cu „a da dosul”!… De altminteri, una din cauzele exodului, a puhoiului de evrei care năboiește peste fruntariile de Nord și de Est ale Țării este fuga de incorporare. Când Austria și Rusia încearcă să facă recrutări pentru armata imperială din rândul evreilor, aceștia „dau bir cu fugiții” și se refugiază în Moldova, iar când se încep și aici incorporările obligatorii, găsesc soluția: plătesc pe cineva să facă armata în locul lor… Soluție care nu putea să meargă la nesfârșit, astfel că la Războiul de Independență, din 1877-78, evreii încetățeniți vor lua parte. Chiar și în bilanțul sacrificiilor de vieți… Acest aspect nu mai este însă pomenit de Nicolae Iorga.

(4) Nedoriți necăieri și alungați deseori deoarece „se deosebesc esenţial de ceilalţi locuitori, pentru că sug prin camătă sângele raialelor şi, unde merg, fac mii de supărări subt cuvânt de bani”.

(5) Ca negustori sau meseriași, se dedau, cu ingeniozitate, la tehnici necinstite de a elimina concurența, nu prin calitatea prestației, ci prin diversiune și sabotaj:

„La Botoşani breslele se desfac, din concurenţa lor, şi blănarii se plâng domnului Grigore Ghica, în cuvinte mişcătoare că «de la o vreme naţia evreiască, aceea ce cu semeţie se amestecă fără îndrituire în toate, s-au nărăvit a intra şi în acest meşteşug», smomind calfele, nu pentru a le învăţa, ci pentru a ruina pe patronii lor, «împiedicând alişverişul», aducând pe breslaşi la cerşitorie.”

(6) De răul lor nu se plâng numai moldovenii, domnitori și țărani deopotrivă, ci și observatorii străini cât de cât neutri, inclusiv cumsecadele împărat Iosif al II-lea, care scrie la 19 iunie 1873, după o inspecție la Cernăuți: „Să se urmeze cu evreii acelaşi sistem (de constrângere la agricultură; ei obiectau că sărbătorile lor cad pe vremea celor mai însemnate munci ale câmpului); ori se fac negustori şi meşteşugari cinstiţi, ori se consacră plugăriei, ori trebue scoşi din ţară”.

Ajunși în Austria venind din Galiţia şi Polonia, evreii vagabonzi („rătăcitori”) erau trimişi în Moldova. Aici găseau un tratament pe care guvernatorul Bucovinei îl califică aşa: „în nici o ţară evreii nu se bucură de atâtea privilegii şi drepturi şi nu plătesce mai puţin”.

Tot din Austria avem însemnările generalului Enzenberg: evreii, zice acesta, sunt „neamul cel mai de-a dreptul stricat, dedat trândăviei; se hrăneşte, fără ca cineva să-i împiedice, din sudoarea creştinilor muncitori”. O comisiune, care funcţiona în 1781, arată că „aici în ţară evreii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul în ou, mierea în floare şi mielul în pântecele mamei, pe un preţ mic, şi prin această camătă îi sug cu totul pe locuitori şi-i aduc la sărăcie, aşa încât, ţăranii împovăraţi astfel de datorii şi pentru viitor, nu află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară; cu acest chip evreii dau aici prilej la emigraţie şi sunt deci primejdioşi poporaţiei şi agriculturii. Evreii de aici se hrănesc mai mult cu cârciumele şi dau prilej poporului să bea şi să se strice; prin expulzarea lor ar fi hrana mai ieftină, beţiile s-ar mai opri, înşelătoria în negoţul cu mărfurile ar înceta, preţul arenzilor ar scădea şi satele s-ar păstra”. Consiliul de Răsboi imperial recunoaşte specularea rafinată (s.n.) a populaţiei, acapararea negoţului cu camătă nemăsurată, stricarea prin holercă a sănătăţii şi moravurilor naţiei. Din asemenea motive luminatul împărat refuză la 7 octombrie 1782 să primească „deputații comunității ai Ober-Kahalului”…

Călători occidentali au aceeași percepție despre evreii „din Moldova”: „oameni fără cinste și meșteri proști la tâmplărie, criotorie și ceasornice”. (Contele de Hauterive)

Pentru a rezista în acest context uman plin de adversitate, evreii din Moldova recurg la mită, plătind bani grei celor care, prin funcția lor, trebuia să-i ferească pe autohtoni de răul invadatorilor. Numeroase cazuri sunt semnalate de tineri boieri care conștientizează tot mai mult primejdia de moarte a prezenței în Țară a unor importante efective umane de asemenea calitate. „Cine este acela care a dat proiectul Obșteștei Adunări pentru a se hotărî luarea la oaste și din nația israelită și care, ca să nu puie în lucrare această legiuire, a luat mită de la israeliți 40.000 de galbeni?” …Așadar Mihai Vodă Sturza, susțin autorii memoriului acuzator, a propus o lege dreaptă, care nu le convenea „israeliților”, știind bine cum va reacționa Cahalul…

În alt memoriu este dată-n vileag „o tovărășie de jidani” care dau mită 30.000 de galbeni pentru a nu le fi deranjat „contrabandul rachiului”…

Mai presus de toate aceste consemnări, cea mai grăitoare mi se pare reacția limbii române, a vorbei care sancționează necruțătoare comportamentul inadmisibil al celui de alături. Așa se face că apare în limba română o formulă de jurămînt/blestem bizară, dar teribil de explicită: să mă fac jidan dacă…

Însuși domnitorul Țării, urmaşul lui Vasile, Gheorghe Ştefan, se „blăstămă” într-o scrisoare aşa: „să nu hiu creştin, să hiu jidov, şi de legea mea să hiu scăpat”.

Aceeași formulă de jurămînt o găsește Nicole Iorga consemnată și-n secolul al XVIII-lea: „s-au giurat ca să fie jidan dacă li-a da ogoarile”…

Sentimentul de repulsie avea temeiuri indiscutabile, chiar și atunci când ajungea la asemenea exagerări, destul de expresive pentru orice limbă, trebuie să recunoaștem fără niciun resentiment. Un asemenea temei l-a constituit și convingerea creștinilor că evreii practică omorul ritual al copiilor de creștini, cu al căror sânge rabinii „ung la nașterea copiilor lor ochii, și mai ung și pragul ușilor și-l pun în azimele lor ce fac la sărbătorile Paștilor, și-l au în chip de sfințenie acel sânge.” Ne vine greu a crede azi că asemenea practici au fost scornite de mintea înfierbântată a autohtonilor…

*      *

*

Acuzația de antisemitism planează de la bun început pe orice inițiativă de a repune în circulație acuzațiile aduse evreilor de lumea românească de odinioară, acuzații pe care Nicolae Iorga le-a documentat totuși cu atâta acribie. Subsemnatul a considerat că nu ar fi momentul potrivit pentru a spune pe nume chiar tuturor lucrurilor. În mod evident, păcatele evreilor descrise în documentele citate de Nicolae Iorga aparțin unor vremuri „revolute”, „barbare”. Concluzia aceasta, pe care o propun cititorilor, mi-a fost întărită deunăzi de o lucrare excepțională dedicată la nivel planetar „chestiunii evreiești”: Secolul Evreiesc, a evreului Yuri Slezkine, apărută inițial sub titlul The Jewish Century, la Princeton University Press, New Jersey, în 2004.

Este impresionantă franchețea și luciditatea cu care autorul își asumă, ca evreu, toate tarele și păcatele pe care evreii le-au exhibat de-a lungul secolelor de istorie străbătute de ei cu o voință de a supraviețui copleșitoare! Prezentând cititorilor o documentare impresionantă, dar și o ușurință cuceritoare în a corela informațiile, brodând ipoteze și concluzii pe cât de argumentate, pe atât de neașteptate, autorul evreu demonstrează legătura cauză-efect care există între modul de viață practicat de evrei și defectele, dar și abilitățile de comportament pe care le-a generat nomadismul!… Am fost surprins să constat că autorul are motive serioase să-i considere pe evrei un popor nomad. De capul meu n-aș fi zis una ca asta. Mitul evreului rătăcitor, de unul singur sau în grupuri mici, al familiei, nu aș fi zis că înseamnă nomadism. Yuri Slezkine merge mai departe și dă un contur precis unei tipologii umane atot-cuprinzătoare la nivel etnologic. Conform autorului american, în totalitatea lor popoarele lumii s-ar deosebi unele de altele grupându-se totuși în numai două mari clase: popoare nomade și popoare statornice, pe care, cu termeni adhoc propuși, le numește popoare „apolliniene” și popoare „mercuriene”.

Primii ar fi popoare de țărani și militari, dedicați păstrării și dezvoltării unui spațiu determinat, fetișizat și idealizat ca patrie, ca baștină, ca „vatră”. Ceilalți ar fi persoane care mijlocesc, colportează, se angajează mereu în alte relații, „socializează” ușor și sistematic, se descurcă apelând mai degrabă la inventivitate decât la forță, sunt obligați să nu dea prea mulți bani pe onoare și demnitate, care, de cele mai multe ori „costă”, te împiedică să fii eficient… Nomazii, singuratici și stingheri, sunt persoane vulnerabile și rătăcitoare, de regulă supuse unor persecuții și marginalizări. „Refuză lupta”, spune Slezkine. Evreii, ca popor mercurian, au dezvoltat un mod de comportament al cărui scop urmărit a fost supraviețuirea, evitarea extincției. Rezultatul a depășit așteptările: supremația mondială la care au ajuns și pe care autorul, spre deosebire de ceilalți publiciști evrei, nu o escamotează, nu face din ea un secret, ci o recunoaște cu o satisfacție reținută, acceptabilă pentru cititori.

Spre mirarea mea, autorul stabilește la tot pasul paralele și asemănări între evrei și țigani, alt popor nomad bine cunoscut. Cu deosebirea că strategiile imaginate de cele două popoare, pe cât de asemănătoare sunt în anumite privințe, pe atât de tare se deosebesc în altele, cele mai importante. În final, strategiile imaginate și practicate de evrei le-au adus un maxim câștig de cauză: secolul al XX-lea este „secolul evreiesc”, al supremației evreiești, nu se sfiește s-o spună deschis autorul! Vorbește acesta chiar de o „iudaizare” a planetei, în sensul că strategiile și tehnicile de comportament iudaic au început să fie copiate de ceilalți, inclusiv de „apollinieni”, tentația de a domina pe ceilalți fiind tot mai larg răspândită în lumea modernă!…

În rezumat, autorul consideră că asistăm pe plan global la o paradoxală inversare de roluri și de mentalități: evreii, eliberați de povara și obsesia supraviețuirii, au dat de gustul, de farmecul comportamentului „apollinian”, al celui care se simte puternic, stăpân, gustă acum din bucuriile generozității, ale corectitudinii, pe care ți-o poți permite când ești mai bogat decât ai nevoie să fii… Asta în timp ce întreaga planetă se cam iudaizează, se „mercifică”, cum spunea Ioan Petru Culianu, adică adoptă un comportament mercurian, preocupat de eficiență, de profitul cu orice preț, chiar și cu prețul onoarei…

 

7 februarie 2013

 ION COJA

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO | Lasă un comentariu

Petre Roman: regele Mihai a vrut sa intre cu acte false in tara, de aceea i s-a respins intrarea|


Daca facea un om de rand asta, era arestat pe loc, dar la regi si regine e posibil!

by ostul premier Petre Roman a negat că s-ar fi opus reinstaurării monarhiei în România. Ba, mai mult, a spus că nu-și aduce aminte de discuția la care a făcut referire, în urmă cu două zile, la Digi24, Emil Hurezeanu, fost jurnalist la Radio Europa Liberă. Ambasadorul României în Germania a relatat că Mihail Gorbaciov nu avea nimic împotrivă cu privire la revenirea la monarhie, dar că altcineva de la București s-a opus. „Și nu era Ion Iliescu”, a subliniat Emil Hurezeanu. Miercuri, la Jurnalul de seară, jurnalistul Digi24 Cosmin Prelipceanu a relatat că Răzvan Theodorescu, care era președintele Televiziunii, și-a amintit că l-a sunat […]

Fostul premier Petre Roman a negat că s-ar fi opus reinstaurării monarhiei în România. Ba, mai mult, a spus că nu-și aduce aminte de discuția la care a făcut referire, în urmă cu două zile, la Digi24, Emil Hurezeanu, fost jurnalist la Radio Europa Liberă.

Miercuri, la Jurnalul de seară, jurnalistul Digi24 Cosmin Prelipceanu a relatat că Răzvan Theodorescu, care era președintele Televiziunii, și-a amintit că l-a sunat pe Ion Iliescu și că i-a spus: „Lasă-l pe Rege să se ducă la Curtea de Argeș!”, iar Ion Iliescu l-a asigurat că nu are nimic împotrivă, dar trebuie convins „Petre”, adică premierul de atunci, Petre Roman. Imediat, Răzvan Theodorescu a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe Petre Roman, iar acesta i-a explicat că va fi haos, va fi „vărsare de sânge”, va fi „o lovitură de stat”.

Astăzi, fostul premier Petre Roman s-a disculpat de aceste acuzații și a declarat, pentru Digi24, că nu se temea de revenirea în țară, în 1990, a regelui Mihai, ba, mai mult, l-ar fi primit cu brațele deschise, însă a intrat în țară sub alt nume.

Din punctul de vedere politic, nu aveam niciun fel de reţinere, aşa cum îi spusesem şi Principesei Margareta. Din punctul de vedere al procedurii existau nişte elemente destul de neplăcute”, a subliniat fostul prim-ministru.

Potrivit acestuia, nici revenirea în țară la acea vreme „nu era un pericol” pentru noua putere de după 1989 și că, revenirea în țară a regelui Mihai și a reginei Ana cu pașapoarte daneze „nu a fost un lucru normal”. Contextual, a recunoscut că decizia de a-l întoarce pe rege în 1990 le-a aparținut, însă a motivat că nu a fost o decizie politică.

Declarația integrală a lui Petre Roman, pentru Digi24:

„De dialogul acesta nu îmi aduc aminte pentru că, de fapt, fondul chestiunii a fost altul. Eu acum am scris o carte de memorii pe care o lansez luni. Fondul chestiunii era altul, în niciun caz chestia cu proprietăţile nu este, nu era esenţială. Eu am avut o discuţie la cererea Principesei Margareta, să zicem cu cinci zile înainte de Ajun. Dânsa a dorit să se întâlnească cu mine şi a dorit să se întâlnească în privat şi până la urmă a venit chiar la mine acasă, unde locuiam eu.

Mi-a spus: vrem ca Regele Mihai să vină în ţară cu prilejul Crăciunului. Eu i-am spus personal nu am nimic împotrivă, ba chiar cred că acest lucru trebuie să se întâmple cu toată consideraţia şi respectul cuvenit.

Ca să înţeleagă că există şi un motiv de ordin subiectiv i-am relatat cum tatăl meu, care era militar, fusese ridicat la gradul de colonel de către Regele Mihai, recunoscându-i meritele pe care le-a avut ca şi comandant al Regimentului român de artilerie în războiul civil din Spania. Cu acel prilej, Regele Mihai i-a dat în dar o spadă.

I-am spus: este foarte, foarte din scurt şi nu avem posibilitatea să ne pregătim cum se cuvine pentru această chestiune.

Vă sfătuiesc ca la o dată, i-am sugerat eu de Paşti, să realizăm lucrul acesta în condiţii foarte bune. Asta a fost părerea mea personală şi pe care am transmis-o, sigur, în calitate de prim-ministru.

Din păcate, eu am plecat din Bucureşti la Predeal, cred, că pe 23 decembrie sau poate în 24 dimineaţa, nu mai ştiu, şi cineva mi-a comunicat că am primit acasă, deci nu oficial, în niciun comunicat, acasă, o scrisoare de la Principesa Margareta care îmi comunica că în ciuda discuţiei sau aparentei înţelegeri pe care am avut-o, Regele va sosi în ţară.

Nu aveam ce mai comenta, dar în momentul în care într-adevăr s-a întâmplat ca avionul în care se afla Regele să vină în ţară, eu am fost informat de la autorităţile aviatice că numele sub care circula Regele Mihai era altul decât cel real. Era un nume oarecare, cred că era numele unui cetăţean danez, nu mai ştiu foarte bine.

Ei, asta a fost o chestie foarte, foarte delicată. În fine, am lăsat lucrurile să curgă mai departe şi după aceea am fost informat de ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, şi de Mihai Caraman, care era şeful Securităţii Externe că într-adevăr Regele a venit în ţară sub o identitate care nu era a dumnealui şi că ei consideră că acest lucru este o încălcare, nu consideră, este o încălcare a unor norme internaţionale şi încă o constatare pe care o vedeau cu ochi foarte dificili.

Atunci am luat legătura cu preşedintele Iliescu şi am zis: ce-i de făcut? Din punctul de vedere politic, nu aveam niciun fel de reţinere, aşa cum îi spusesem şi Principesei Margareta.

Din punctul de vedere al procedurii existau nişte elemente destul de neplăcute. Nu ştiu cine, nici acum nu ştiu cine l-a sfătuit pe Regele Mihai să procedeze cum a procedat, dar nu a fost, din păcate, ce trebuia.

Reporter Digi24: Ce v-a spus preşedintele Iliescu la acea întâlnire sau discuţie pe care aţi avut-o?

Iliescu se întreba ce-i de făcut. De exemplu, o poziţie interesantă a avut-o Silviu Brucan. Silviu Brucan spunea: ar fi normal, nu ar fi normal, ar fi poate mai bine să-l invităm să aibă o discuţie cu tine, adică cu Ion Iliescu, lucru care era din punctul de vedere al lui Iliescu părea să fie un lucru de neînţeles, ca să nu zic aşa. Episodul complet aşa a fost. Pentru mine a constituit o surpriză destul de neplăcută ca după ce am avut discuţia cu Principesa Margareta, foarte, foarte normală, corectă, cu toată deschiderea mea, lucrurile s-au petrecut altfel.

Episodul acesta pe care l-aţi spus dumneavoastră cu proprietăţile, sincer, nu îmi amintesc. Nu avea ce să caute problema proprietăţilor. Nu uitaţi, că în ce mă priveşte, eu eram deja la ora aceea mult angajat, mult, mult angajat pe stabilirea proprietăţii private în România pe bază legală. Vă dau un singur exemplu, în planul de acţiune al reformei, acela pe care l-am prezentat Parlamentului şi a fost aprobat cvasi unanim, prima lege era legea proprietăţii. Adică pentru mine asta nu constituia niciun fel de problemă.

Reporter Digi24: Această discuţie cu profesorul Theodorescu v-o aduceţi aminte, a avut loc?

Sincer, nu îmi aduc aminte de acestă discuţie, poate a avut discuţia cu domnul Iliescu, dar cu mine în niciun caz. Din ce spuneţi dumneavoastră discuţia a avut loc cu Ion Iliescu, nu cu mine. (…) Cu toată sinceritatea, vă spun că nu îmi amintesc de o asemenea discuţie. Ea nu corespunde cu profilul meu reformist în acel moment, care era pentru restabilirea proprietăţii private în România.

Reporter Digi24: Din ce mi-aţi spus, nici dumneavoastră nu eraţi împotrivă ca Regele Mihai să vină în ţară?

Petre Roman: Nu.

Reporter Digi24: Şi nici preşedintele Iliescu. Cu toate acestea, Regele nu a ajuns în acel moment.

Petre Roman: V-am explicat împrejurările care au condus, din păcate, la acel moment când pur şi simplu ne aflam în faţa unei situaţii foarte neplăcute şi anume aceea că Regele Mihai venise în România în condiţii care nu erau, ca să spun aşa, în acord cu normele internaţionale. Ăsta este un lucru uşor de verificat sau oricum nu este greu de constatat. Eu vorbesc acum din perspectiva celor care mi-au fost comunicate de organele în drept, adică Ministerul de Interne, serviciile de informaţii şamd.

Reporter Digi24: Decizia finală v-a aparţinut dumneavoastră sau preşedintelui Ion Iliescu?

Petre Roman: Nu aş putea să spun că decizia finală mi-a aparţinut mie, ci pur şi simplu a fost rezultatul, în niciun caz, decizia mea era, aşa cum am spus, pentru. Chestiunea este că aveam de-a face cu o situaţie în care din punct de vedere legal, din punctul de vedere al legalităţii statutului român nu era bine. Eu cred că dacă s-ar fi ajuns, s-ar fi mers pe înţelegerea pe care am avut-o şi anume ca Regele să vină cu toate onorurile de Paşti, aşa cum convenisem cu principesa Margareta, cred că ar fi fost foarte bine, multe lucruri ar fi fost evitate, dar uite că nu a fost să fie aşa, ce să vă spun.

Reporter Digi24: Era un pericol la acel moment sosirea Regelui în ţară?

Petre Roman: Nu, nu era niciun pericol. Pericol pentru cine şi pentru ce? Nu, nu era niciun pericol, din punctul meu de vedere era un lucru normal, ce fel de pericol? În acel moment, după cum bine ştiţi, avuseseră loc alegerile cu un rezultat covârşitor, în special în favoarea lui Ion Iliescu. Nu exista niciun fel de problemă.

Noi în acel moment începusem să gândim, deja începuse să lucreze comisia constituţională, adică Parlamentul lucra ca şi Adunare Constituantă şi se lucra deja la principiile Constituţiei în care se discuta şi chestiunea aceasta a formei de guvernământ. Dacă îmi aduc eu bine aminte şi cred că îmi aduc bine aminte la cererea în special a lui Corneliu Coposu în Constituţie nu s-a vorbit în mod explicit despre faptul că România nu este o monarhie, că se respinge şi că această Constituţie constată că în acest moment, şi nici nu s-a numit Republica România, s-a numit republica forma de stat republica.

Lucrurile au rămas oarecum deschise. Mai concret nu s-a organizat un referendum în care să se spună da sau nu monarhiei.

Reporter Digi24: Ca decizie politică nu se putea face o derogare pentru ca Regele să intre în ţară în acel moment?

Este foarte greu de spus, că nu trebuie să fie o decizie politică, trebuia să fie o decizie legală. Eu cred că în acel moment, în felul în care se desfăşurau lucrurile, din punctul meu de vedere nu numai că nu era niciun fel de pericol, era chiar un lucru binevenit pentru o normalitate democratică. V-am dat şi exemplul ăla subiectiv. N-a fost să se realizeze în felul ăsta, din păcate.

Reporter Digi24: Spuneaţi dumneavoastră de o soluţie a domnului Brucan propusă preşedintelui Iliescu să se întâlnească

Da, a sugerat lucrul acesta. Eu nu am vorbit cu Brucan, mie mi-a spus Ion Iliescu despre treaba asta. Eu nu am vorbit cu Silviu Brucan.

Reporter Digi24: De aceea v-am întrebat dacă nu se putea lua o decizie politică.

Poate că se putea lua în condiţiile în care s-ar fi luat în discuţia politică, pardon, o decizie politică normală dacă lucrurile s-ar fi desfăşurat normal. Din păcate nu a fost să fie aşa, uite câteodată istoria are nişte întorsături neplăcute.

Reporter Digi24: A greşit Regele la acel moment?

În ceea ce priveşte sosirea în ţară sub o altă identitate, categoric, a greşit. Nu încape discuţie. Dar eu nu cred că a fost greşeala atât a Regelui cât a celui care i-a sugerat lucrul acesta. Mai ales că eu avusesem, repet, o discuţie cu principesa Margareta, foarte lămuritoare. Foarte deschisă. Atunci, de ce?

Reporter Digi24: Istoric vorbind privind în urmă, totuşi dacă dumneavoastră nu aţi luat decizia ca Regele să nu intre în ţară în acel moment, preşedintele Ion Iliescu nu a luat această decizie, cui aparţine această decizie?

Petre Roman: Nu, ea aparţine… Sigur că ne aparţine, în sensul că până la urma urmelor cei care hotărau treaba asta ne-au pus în faţa situaţiei. Domne, s-au încălcat nişte norme internaţionale, asta este situaţia. Numai că ea nu a fost o decizie pur politică, a fost o decizie legată de circumstanţele în care ne găseam.

Acum dacă vreţi să îmi puneţi mie întrebarea mai directă, domne aveţi răspunderea pentru faptul că Regele Mihai nu a putut veni atunci, răspunsul meu sincer e NU, pentru că eu deja la ora aceea mă pronunţasem în favoarea venirii Regelui. Numai că să fi venit în condiţii bune, normale, cu tot ce trebuie. Adică l-aș fi primit la aeroport cu toate onorurile, eu m-aş fi dus să-l întâmpin, m-aş fi dus să fiu alături de dumnealui dacă vrea să se adreseze românilor. Nu aş fi avut nicio problemă.

Reporter Digi24: După acest moment, i-aţi mai făcut o propunere de acest gen Regelui Mihai sau apropiaţilor săi?

Petre Roman: Nu. Nu am avut, nu s-a mai produs o asemenea sau cel puţin eu nu îmi aduc aminte.”

Interviu realizat de Cristian Andrei.

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/reactia-lui-petre-roman-revenire-romania-monarhie-regele-mihai-1990-845687

https://www.cocoon.ro

Publicat în MONARHIE | Lasă un comentariu

Obiceiuri de Craciun pastrate de la daci


Jocul Ursului, taiatul porcului si „pitaratul” sunt obceiuri vechi de mii de ani, pe care românii le-au pastrat de la daci. Aceste traditii mai sunt înca respectate, mai mult în sate, unde tinerii si copii încearca sa duca mai departe o mostenire culturala ce dainuie din generatie în generatie.

Sfârsitul de an, atunci când se sarbatoreste Craciunul si Anul Nou, este perioada favorita a anului pentru multi dintre români. Chiar daca Craciunului este considerata una dintre cele mai mari sarbatori crestine, obiceiurile pastrate de câteva mii de ani arata ca atât Craciunul, cât si Anul Nou sunt sarbatori pagâne.

Jocurile cu masti, ce au loc în perioada Craciuniului, provin din ritualuri vechi prin care stramosii nostrii aduceau anumite ofrande animalelor pe care le considerau sacre sau zeilor.

„Asemenea ceremonii sunt înca populare în Balcani, în România mai ales, în timpul celor 12 zile din Ajunul Craciunului, pâna la Boboteaza. La origine, acestea erau ceremonii în legatura cu întoarcerea periodica a mortilor si comportau tot felul de masti animale – cal, capra, urs”, spunea Mircea Eliade despre aceste vechi obiceiuri.

Jocul Ursului este unul dintre cele mai spectaculoase jocuri cu masti pastrate în satele din România si semnifica moartea si învierea naturii. În Bucovina, mai ales, jocul Ursului este cel mai practicat, tinerii lucrând saptamâni în sir la costumele pe care le vor purta în preajma sarbatorilor de iarna, atunci când îsi fac aparitia cetele de uratori.

”În colindul cu Ursul, animalul moare si învie, într-o dramatizare simbolica a mitului renasterii naturii/cosmos. Astfel, rostogolirea ursilor în cerc, batutul si moartea ursului, apoi învierea miraculoasa ca si urcarea acestuia pe bâta (toiag), redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care, cândva, stateau sub semnul acestui animal, capabil sa învinga iarna si sa vesteasca primavara”, arata Mihai Coman în „Bestiarul mitologic românesc”.

Dacii considerau ursul ca fiind un animal sacru si chiar numele lui Zalmoxis, zeul suprem al dacilor, confirma acest lucru. Etimologia numelui Zalmoxis provine de la cuvintele dacice zalmo (piele) si oxis (urs).

„Numele lui Zalmoxis ar putea fi un apelativ cu valoare de tabu al zeului cerului si al soarelui, în ipostaza lui umana, un purtator de piele de urs, nu atât în sensul de nebrida, cât de masca – galee, alcatuita dintr-un cap de urs, folosita în ritualurile si ceremoniilece tineau la daci de cultul stravechi al ursului carpatic”, a explicat etnologul Romulus Vulcanescu.

Taierea porcului de la daci

Solstitiul de Iarna (21 – 22 decembrie) reprezenta pentru daci lupta dintre lumina si întuneric. Astfel, stramosii nostri erau de partea luminii, luptând pentru ca nu cumva divinitatea întunericului sa puna stapânire pe întreaga lume.

Asadar, în aceasta zi, dacii sacrificau porcul pentru a „hrani”soarele, întarindu-l în batalia împotriva întunericului. Dupa solstitiul de iarna, ziua începea sa se mareasca si asa a ajuns Craciunul sa reprezinte pentru daci o sarbatoare a vietii si a luminii.

Traditia dacica prevedea ca ziua taierii porcului sa fie vesela si sa fie cinstita cu vin în jurul animalului sacrificat.

„Dacii avea cunostinte de astronomie, asa ca atunci când se apropia solstitiul de iarna aveau obiceiul de a taia porcul, obicei pastrat de români pâna în zilele noastre. Dacii considerau ca prin acest sacrificiu, ajutau partea luminii sa învinga întunericul, în cea mai scurta zi  din an”, a explicat si istoricul sucevean Ilie Gliga.

„Pitaratul” – una dintre cele mai veche traditii dacicie pastrate pâna în zilele noastre de satenii din Alba

În unele sate din judetul Alba este pastrat unul dintre cele mai vechi obiceiuri ce au existat de Craciun în spatiul carpato – danubiano – pontic, respectiv „Pitaratul”.

Traditia spune ca atunci când copiii merg la colindat, trebuie sa primeasca un colacel special, facut din aluatul ce ramâne de la pâine sau cozonaci, ce este numit „pitarau”. În Ajunul Craciunului, odraslele satenilor din Alba merg la colindat din casa în casa, ei fiind rasplatiti cu „pitarau”, mere si nuci.

Micii pitarai sunt asteptati de gazde cu tot felul de bunataturi, pe care le arunca în curte, iar colindatorii se „lupta” între ei pentru a-si umple traistutele. Cei mai în vârsta sustin ca acest obicei este pastrat, din generatie în generatie, înca de pe timpul dacilor.

 adev.ro

http://www.mixdecultura.ro

Publicat în TRADITII ROMANESTI, URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Alegerea. Ce inseamna si cat este de importanta


Decizia cu privire la a lasa constient din ceva pentru a creste in altceva (cu pretul unor eforturi mai mari sau mai mici de a merge in directia stabilita) inseamna ALEGERE in sens spiritual. Aceasta presupune traversarea in mod asumat a unor experiente relativ ample, neintelese in momentul incipient al intalnirii cu ele, dar aflate pe un fagas propriu de lamurire. La capatul unui episod mai mult sau mai putin laborios al experimentarii si clarificarii, procesul alegerii constiente ne poate scoate la un liman la care n-am mai iesit niciodata, de la care lucrurile nu vor mai fi nicicand asa cum au mai fost. In acest proces cauti oportunitati, nu scuze, devii motivat, nu manipulat, alegi sa fii de folos, nu o persoana folosita, excelezi, nu concurezi.

Indiferent de starea incipienta sau avansata a unui astfel de parcurs, se pune intrebarea: detii resurse, cunoastere, inteligenta, viziune? Ce alegi sa faci cu ele? Decizi sa le pui in slujba cultului sinelui, a separatiei si elitismului, asadar treci de partea jocurilor de putere si implinesti menirea caii negative supunandu-te in acelasi timp rigorilor sale? Sau alegi sa te mobilizezi in slujba unei pozitivitati care induce si valorizeaza, care invita fara sa forteze, care iti reclama contributia la ceea ce aceasta lume ar putea sa fie si inca nu este, predispunandu-te la o experienta individuala si sociala in serviciu fata de altii?

http://www.fortasigratie.ro

Publicat în GANDESTE | Lasă un comentariu

Adevărul murdar despre așa-zisa Casă Regală a României


Dacă de 2 săptămâni toate televiziunile spală creierul românilor cu propaganda deșănțată despre așa-zisa casă regală a României, haideți să citim adevărul istoric despre această șleahtă ce a jecmănit România cca.80 de ani.

 O contribuție însemnată la consolidarea Statului Român modern a avut-o domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a fost alungat din țară de către monstruoasa coaliție dintre liberali și conservatori.

  -Fosta Casă Regală nu a fost păstrătoarea tradițiilor naționale din România. Așa-zisa regină Ana, de fapt principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, nu a solicitat niciodată cetățenia română și ca urmare nu a avut această cetățenie și a REFUZAT să învețe limba română, fetele ei, aproape toate, NU vorbesc românește. Sunt câteva exemple care confirmă că familiile regale din România au disprețuit Poporul Român și Limba Română.
-Așa-zisul prestigiu ridicat al Casei Regale a României este infirmat de adevărul istoric ascuns românilor. Iată câteva exemple:
a) Principele Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen nu a provenit din Casa Regală a Prusiei. La vârsta de 27 de ani a fost adus în România de liderul liberal Ion C.Brătianu, intrând în țară la data de 8 mai 1866 cu un pașaport fals eliberat pe numele Karl Hettingen.
Constituția României, la art.7, prevedea că nu puteau dobândi drepturi civile cetățenii străini care nu sunt credincioși. El nu a cunoscut Limba Română și, în ziua de 10 mai 1866, nu a putut depune în Parlament jurământul prevăzut de Constituție pentru domnitorul României. Domnitorul Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cu școală puțină, a fost străin de Poporul Român, de Limba Română și de România. El a condus țara și Academia Română prin TRANSLATORI pentru Limba Română. După ce s-a căsătorit, și-a făcut soția ACADEMICIAN.

  1. b) La 26 martie 1881, Parlamentul României a hotărât transformarea României în regat. Pentru că românii nu îi puteau reține și pronunța numele, mincinoșii științifici oficiali, i-au zis Carol I.
    Regele Carol I a ordonat înăbușirea în sânge a răscoalelor țărănești din anii 1888 și 1907 în care au fost împușcați peste 20.000 de țărani români.
    Carol I s-a căsătorit, în Prusia, la 15 noiembrie 1869, cu prințesa Paulina-Elisabeta-Otilia-Luiza de Wied. Mincinoșii științifici oficiali i-au zis regina Elisabeta, care a semnat cu pseudonimele E.Wedi și Carmen Sylva.
    În perioada 1866-1870, domnitorul evreu prusac Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a semnat trei acte normative ținute la secret de către mincinoșii științifici oficiali, care se autointitulează istorici, respectiv:

   -A schimbat dispunerea culorilor pe Drapelul României. Așa au fost dispuse culorile și pe drapelele purtate la Blaj în 1848 și la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.
-A modificat denumirea Insulei Albe sau Leuce și a botezat-o Insula Șerpilor.
Nepotul lui Carol I, Ferdinand-Victor-Albert-Minrad von Hohenzollern-Sigmaringen, autodidact și extrem de modest, s-a căsătorit (în 29 noiembrie 1892) cu principesa evreică Maria-Alexandra-Victoria de Saxa Goburg Gotha, din Marea Britanie. Mincinoșii științifici oficiali i-au zis regina Maria. Ferdinand a fost rege al României în perioada 1914-1927.
La vârsta de 25 de ani a fost primit ca membru de onoare al Academiei Române, iar după ce în anul 1914 a devenit Președinte de onoare al Academiei a făcut-o “academiciană” pe soția sa, în vârstă de 40 de ani.

  1. c) Regele Carol al II-lea, adicăKarol Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, a adus un prestigiu ridicat Casei Regale prin numeroase fapte dintre care merită reținute următoarele:
    -În ziua de 27 august 1918, în plin război, acesta a dezertat din Armata Română din funcția de comandant al Regimentului 8 Vânători pentru a se căsători (în 31 august 1918) la Odessa cu Ioana Maria Valentina Lambrino. Atunci a renunțat în scris la calitatea de moștenitor al tronului.
    La 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat actul de căsătorie. Din concubinajul cu Ioana Lambrino s-a născut, la 8 ianuarie 1920, băiatul Mircea Grigore Lambrino.

  -La 20 februarie 1920 i-a cerut regelui Ferdinand să considere nulă abdicarea sa.
-La 10 martie 1921 s-a căsătorit la Atena cu Elena, principesă de Grecia, iar la 25 octombrie 1921 s-a născut copilul Mihai căruia Pamfil Șeicaru i-a zis Mihai Viteză, pentru că s-a născut prematur și a avut o greutate la naștere mai mare decât a unui copil născut după nouă luni. Se zice că a fost, de fapt, băiatul șefului gărzii regale de la palatul din Atena. Probabil, de aceea regele Carol al II-lea a abandonat-o pe soția sa Elena la București și a luat-o de nevastă pe Magda Grunberg-Wolf, cunoscută românilor sub numele de Elena Lupescu, cu care a plecat în Franța renunțând, din nou, la calitatea de moștenitor al Casei Regale. El și-a luat numele de Carol Caraiman. La 21 iunie 1928, soția sa Elena a divorțat de principele Carol al II-lea.

 -După moartea regelui Ferdinand (în anul 1927) nepotul său Mihai devine rege – la vârsta de șase ani. Pentru că acesta era minor s-a constituit Regența formată din: unchiul regelui, principele Nicolae; patriarhul Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Române; Gheorghe Buzdugan, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Regența a depus jurământul în Parlament și a exercitat atribuțiile cuvenite regelui.

 -Micuțul Mihai nu putea sta pe tron pentru că era prea mic şi nu pricepea nimic. La 8 iunie 1930, principele Carol al II-lea a revenit în țară, l-a detronat pe fiul său Mihai și a fost instalat rege. Micuțul Mihai a fost proclamat moștenitor al tronului și Mare Voievod de Alba Iulia. În același an a revenit în România și Elena Lupescu. Regele Carol al II-lea i-a refuzat titlul de regină fostei sale soții, mama fiului său Mihai Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen.
Mai mult, acesta a alungat-o pe fosta lui soție în Italia, la Florența.

 -Regele Carol al II-lea, în timpul domniei sale, a fost poreclit Zece la sută, deoarece atâta pretindea din valoarea marilor contracte încheiate de Guvernul României cu firme din străinătate și firme din țară. Românii trebuie să știe adevărul, că Principele Carol și, apoi, regele Carol al II-lea a fost „abonat” în cartierul „Crucea de Piatră” din București, la prostituata Foamea Neagră.
Probabil, fiind preocupat de prestigiul ridicat al Casei Regale.

 -La 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea a instaurat dictatura regală, a scos în afara legii partidele politice și a suspendat Parlamentul și Constituția țării. Regele Carol al II-lea, mareșal al României și Președintele de onoare al Academiei Române a cedat: Basarabia și Bucovina (la 26 iunie 1940) către Uniunea Sovietică; Cadrilaterul către Bulgaria (la 21 august 1940) și Ardealul de nord-vest către Ungaria (la 30 august 1940). Regele Carol al II-lea a ordonat executarea prin împușcare, de către Boieru, infiltrat în Mișcarea Legionară, a marelui patriot și istoric Nicolaie Iorga, după discursul pe care acesta l-a ținut în plenul Academiei Române în care a prezentat nebunia de care suferă unii membri ai familiei regale.

La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a abdicat și s-a lepădat și de Academia Română. În 7 septembrie 1940 a plecat din țară, împreună cu amanta sa Elena Lupescu, cu un tren având 12 vagoane pline cu bunuri de mare valoare furate din averea Poporului Român, bunuri din patrimoniul național. Cei doi au vândut multe din bunurile furate din România și au plecat în Spania, Portugalia, Mexic, Brazilia (unde s-au căsătorit la 3 iulie 1947) și apoi s-au reîntors în Portugalia, unde și-au dat obștescul sfârșit în anul 1953 și, respectiv anul 1977. Osemintele lor au fost aduse în România, în anul 2003, fiind reînhumate în paraclisul construit lângă Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.

  1. d) Regele Mihai I al României, numit astfel de către mincinoșii științifici oficiali în loc deMihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, se pare că nu este os regal și de aceea el a refuzat efectuarea oricărui test A.D.N., atât cu regele Carol al II-lea cât și cu fiul său Vasile-Nicolae, alias Dieter Stanzeleit, cel care a apărut în ultimii ani la posturile de televiziune naționale din București, mai ales la România TV, unde a susținut și susține că este fiul legitim al ex-regelui Mihai, născut din singura căsătorie a acestuia cu mama lui, care a avut loc în anul 1939. Această căsătorie a fost ascunsă de către biografii Casei Regale, precum și de către mincinoșii științifici oficiali, care se declară monarhiști.

Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a fost rege neconstituțional al României, de la vârsta de 19 ani, după abdicarea regelui Carol al II-lea, care se pare nu a fost tatăl lui natural. La 14 septembrie 1940, la vârsta de 19 ani, Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a fost avansat la gradul de general de divizie şi la 10 mai 1941, la 20 de ani, a devenit mareşal al României.

Aşa a fost umilită Armata Română de monarhia ereditară din România.

Numai Academia Română a ratat şansa de a-l face cel mai tânăr membru al său. Dar, Academia Română l-a făcut, la 19 ani, pe Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen cel mai tânăr Președinte de onoare (fără să fie membru al ei) și protector al ei. Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen nu a fost rege constituțional al României.
El nu a depus niciodată în Parlament, „în sânul Adunărilor întrunite” jurământul prevăzut în Constituția din anul 1923, art.82, pentru succesorul la tron, respectiv:
Jur a păzi Constituțiunea și legile poporului român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului”.

Ca urmare, el nu a fost nici rege, nici ex-rege al României. Pe cale de consecință, toate actele semnate de acest cetățean ca rege al României sunt nule de drept, iar toate proprietățile pe care le-a dobândit pe calea retrocedărilor, după 1989, trebuie cercetate de către Direcția Națională Anticorupție și să fie recuperate de Statul Român.

După abdicarea regelui Carol al II-lea, fiul lui Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia și succesor la tronul României, a depus în ziua de 6 septembrie 1940 un jurământ în fața mareșalului Ion Antonescu, Patriarhului Nicodim Munteanu și a Dr.G.Lupu, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Titlurile pe care le atribuie cu generozitate mincinoșii științifici oficiali lui Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen și cei din așa-zisă familie regală nu au nicio acoperire legală. Sunt contrare Constituției României și, ca urmare, nu au nicio acoperire legală, titlurile de: Rege pentru Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen;

 Regină pentru principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parmacu care s-a logodit neoficial la Lausanne (în 6 decembrie 1947) și cu care a făcut o nuntă la Atena (în 10 iunie 1948), fără să fie încheiat însă vreun act de căsătorie, fără consimțământul Papei Pius al XII-lea și fără participarea familiei Annei de Bourbon-Parma; Altețele Regale și Principese pentru fiicele lor Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria, născute în perioada 1949-1964 după ce Mihai I a abdicat ca rege la 30 decembrie 1947, a renunțat la cetățenia română și a făcut numai nunta cu mama lor, fără a fi căsătoriți la starea civilă și în Biserică;

Alteța Sa Regală Principele Radu Duda, Principe de Hohenzollern-Veringen, Principe al României, care după ce a făcut armata la termen redus (ca actor), din sublocotenent în rezervă a fost ilegal promovat la gradul de colonel activ al Armatei Române, este doctor în științe militare și a ajuns consilier personal al premierului Călin-Constantin Anton Popescu Tăriceanu pe probleme de apărare națională și apoi, reprezentant special al Guvernului României pentru integrarea în N.A.T.O. și Uniunea Europeană, funcție pentru care a fost plătit cu 400-600 milioane lei pe lună, fără nicio decontare și fără nici un control asupra cheltuirii banilor publici.

Alteța Sa Regală Radu Duda, principe de Hohenzollern-Veringen a candidat pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din anul 2009. S-a retras din competiție, chipurile, din lipsă de bani. Acum, își dorește ca soția sa, Margareta Duda, viitoarea Șefă a Casei Regale să-l numească director al serviciului administrativ al Casei Regale a României. Autorii propunerii legislative și Președinți ai Senatului și Camerei Deputaților nu știu că un serviciu administrativ are în fruntea sa un șef de serviciu și nu un director. În istoria lumii speră autorii propunerii legislative, să apară primul serviciu condus de un director, de numitul Radu Duda.

Subliniez că, în istoria familiei regale din România nu există consemnată data căsătoriei cetățeanului elen Mihail Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, în perioada 1948-2016. Se pare că, ei au trăit într-un concubinaj internațional.

Mihai I de România era căsătorit, încă din anul 1939, cu mama lui Dieter Stanzeleit. În urma demersurilor legale făcute în Grecia de către domnul Dieter Stanzeleit, fiul legitim al fostului rege Mihai I, au rezultat următoarele:
-La data de 10 iunie 1948, Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen avea cetățenia elenă (după mama sa Elena) și ca membru al Familiei Regale, în vederea încheierii căsătoriei cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, avea nevoie de consimțământul Regelui Greciei dat printr-un Decret Regal. Fără acest Decret căsătoria este ilegală și copiii lor sunt considerați născuți în afara căsătoriei.
Acest Decret Regal nu există.

Nu a fost găsită nici declarația de căsătorie care trebuia semnată de către cei doi tineri, de nașul lor de botez și de preotul care a oficiat căsătoria în ziua de 10 iunie 1948. Pentru perioada 1 ianuarie 1948 – 31 decembrie 1950 nu a fost găsit nici un act de stare civilă care să certifice căsătoria fostului rege Mihai I cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.

  -Până în anul 1957 încă nu a fost botezată ( crestină ) fiica lor Margareta.
-În arhiva Registrelor de stare civilă ale Familiei Regale a Greciei nu a fost găsit nici un document care să confirme căsătoria fostului rege Mihai I cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
-În certificatul de naștere al doamnei Margareta Duda nu s-a menționat că principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma a fost soția ex-regelui Mihai I.
-Pentru că nu a fost niciodată Șef al Statului Român, Mihail Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen și camarila regală, a beneficiat ilegal, cu încălcarea Legii nr.406/2001, de folosința gratuită a Palatului Elisabeta din București și de acoperirea cheltuielilor anuale, fără limită de sumă, din Bugetul de Stat al României.
-Procurorul general al României și Curtea de Conturi a României ar fi trebuit demult să se autosesizeze și să pună capăt lanțului de ilegalități săvârșite de așa-zisa familie regală, unde Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma NU au fost căsătoriți, după cum scrie în cartea „Familia Regală. O istorie în imagini”, editată de Muzeul Național de Istorie a României, apărută în anul 2009.

-Parchetul ar fi trebuit, dar nu e târziu nici acum, să acţioneze pentru recuperarea bunurilor din Patrimoniul Național pe care le-a scos din România, cu trenul, fostul rege Carol al II-lea și încărcate în 12 vagoane (în ziua de 7 septembrie 1940).

Românii din Țara-Mamă și românii de pretutindeni, inclusiv procurorii D.N.A. trebuie să știe următoarele Adevăruri care au fost ascunse în legătură cu cetățeanul Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen care se zice că a fost regele României, în perioada 1940-1947:

-A fost căsătorit din anul 1939 și are un băiat care a fost botezat Vasile-Nicolae, care în prezent poartă numele de Dieter Stanzeleit acesta fiind stabilit în Germania, cu mențiunea că este cunoscător și vorbitor de Limba Română.
-Nu a fost încoronat niciodată ca rege al României. Ca urmare, nu a fost publicată nicio fotografie de la încoronarea sa și nu există nicio dată a încoronării sale.
-Până la începutul anului 1948, când a părăsit România și a rămas fără cetățenia română, tânărul Mihai I a mai avut doi băieți născuți la Săvârșin, pe care i-a conceput cu două femei care lucrau la Palatul Regal. Băieții au semănat foarte bine cu tatăl lor. Detalii se pot afla de la locuitorii din Săvârșin, unde cei doi băieți au urmat școala.
-Mihai I s-a aflat la conducerea României, în perioada 1940-1944, când funcția de Șef al Statului a fost exercitată de generalul și, apoi, mareșalul Ion Antonescu. Conform Decretului Regal dat de regele Carol al II-lea în ziua de 6 septembrie 1940 și publicat în Monitorul Oficial nr.206 bis/1940 a fost numit generalul Ion Antonescu „cu puteri depline pentru conducerea statului român”.

-A trădat Poporul Român, România și Armata Română la 23 august 1944 și a predat circa 200.000 de soldați și ofițeri români care au fost luați prizonieri de către U.R.S.S. și exterminați (marea lor majoritate) în lagărele din Siberia.
-A predat Țara și Armata Română către inamicul Uniunea Sovietică (U.R.S.S.) fără nicio garanție. Este singurul caz din istoria lumii când regele unei țări și capul oștirii a predat inamicului întreaga Armată.

       El a fost un rege trădător de Neam și Țară.
-A blocat încheierea armistițiului dintre România și Puterile Aliate (U.R.S.S., S.U.A. și Anglia) negociat de mareșalul Ion Antonescu și a acceptat capitularea necondiționată a României care a fost semnată la Moscova, în 12 septembrie 1944. În această acțiune vizând capitularea necondiționată a României, regele Mihai I a fost sprijinit de către conducătorii partidelor politice istorice, precum și de către domnii Iuliu Maniu, C.C. Brătianu și Niculescu-Buzești.

Armistițiul negociat de mareșalul Ion Antonescu cu Națiunile Unite sau Puterile Aliate prevedea că: România este considerată țară cobeligerantă; România își reîntregea teritoriile pierdute în anul 1940 și revenea la granițele avute la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918; România nu plătea datorii de război; România nu intra în sfera de influență a Uniunii Sovietice; pe teritoriul României nu mai aveau loc lupte.
-A mințit Poporul Român prin „Proclamația” citită la Radio, în seara zilei de 23 august 1944 când a spus că: „România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii…Națiunile ne-au garantat independența țării și neamestecul în treburile noastre interne.”

Adevărul istoric este că la 23 august 1944 nu a existat nici un armistițiu cu Puterile Aliate și România s-a aflat în stare de război cu Națiunile Unite până la 12 septembrie 1944 când țara noastră a acceptat și semnat condițiile înrobitoare ale capitulării. Regele Mihai I a acceptat pierderea Basarabiei și nordului Bucovinei către Uniunea Sovietică.

  -A refuzat să-l grațieze pe mareșalul Ion Antonescu care a fost condamnat la moarte după ce a salvat și trimis în Palestina peste 400.000 de evrei români, care au constituit majoritatea populației la înființarea statului Israel, la 14 mai 1948, când acesta avea 600.000 de locuitori evrei.
-A acceptat și girat trecerea la Regimul comunist în România și acțiunile ateilor pentru distrugerea Creștinismului.
-A colaborat cu Regimul comunist și a contribuit la: instaurarea dictaturii roșii împotriva Poporului Român; jefuirea avuției naționale; genocidul împotriva românilor și sărăcirea populației.

  -Pentru actul său de trădare de la 23 august 1944 a primit de la I.V.Stalin, conducătorul Partidului Comunist și al URSS: titlul de Erou al Uniunii Sovietice; ordinul „Victoria”; două avioane pentru familia sa și o rentă viageră lunară, foarte mare, în ruble.

  -A colaborat cu autoritățile comuniste de la București (în perioada 23 august 1944 – 30 decembrie 1947) și a acceptat ca floarea Armatei Române, a intelectualității românești și mii de preoți și călugări să fie anchetați de Securitate, trimiși și exterminați în închisori și la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
-A negociat cu conducătorii României, comunişti -evrei -sovietici şi români, condiţiile abdicării sale, respectiv:
a) Să fie lăsat să plece din România cu doar două valize???
b) Să primească o rentă viageră de 10.000 dolari U.S.A. pe lună.
Ambele condiţii au fost îndeplinite şi în perioada 1948-1989 fostul rege Mihai a beneficiat din partea Regimului comunist de 10.000 dolari pe lună, o Rentă Republicană.

  -Regele Mihai I a aprobat, în anul 1947, Legea privind confiscarea aurului și a valutei, în urma căreia zeci de mii de români au fost arestați și întemnițați.

  -În timpul monarhiei din România (1881-1947) averea strânsă de rege a aparținut „Domeniilor Coroanei” și NU regilor. Familiile regale au avut statutul de Chiriași.
-La 30 decembrie 1947 a abdicat definitiv din funcția de rege al României și a acceptat instaurarea republicii de către comuniștii cu care a condus împreună Țara, după 23 august 1944. Înainte de abdicare regele Mihai I s-a înțeles cu conducătorii Regimului comunist și au stabilit de comun acord data și condițiile renunțării la tronul României.
-În actul de abdicare dat la București în ziua de 30 decembrie 1947, semnat de regele Mihai I scrie următoarele: „…în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României. În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român, A B D I C pentru mine și pentru urmașii mei de la Tron, renunțând pentru mine și pentru EI la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.”

În timpul monarhiei ereditare din România, conform legii salice, a existat numai titlul de rege. În Anglia există o regină, iar soțul ei nu este rege, ci prinț. În timpul regelui Carol al II-lea, Elenei Lupescu nu i s-a spus că este regină. Situația a fost similară în relația dintre fostul rege Mihai I și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma care NU a fost regina României și care NU a știut Limba Română. Aceasta, în peste 60 de ani NU a fost în stare să învețe Limba Română și să vorbească românește.

  – Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a rămas fără cetățenia română, din 22 mai 1948, iar la 10 iunie 1948 a avut loc la Atena numai nunta sa cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
– Fostul rege Mihai I era căsătorit, din anul 1939, cu o evreică, rudă de sânge cu actuala regină Elisabeta a II-a a Angliei, care a fost domnișoară de onoare la Palatul Peleș din Sinaia. Căsătoria lui Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, cu domnișoara Nerissa Bowes-Lyon a avut loc, în ziua de 7 septembrie 1939, la Primăria din Azuga și în Biserica „Sfânta Treime” din Azuga.

– El nu împlinise 18 ani, iar ea avea 19 ani. Biografii Casei Regale au ținut la secret această căsătorie și pe fiul lor Vasile-Nicolae. Cunoscând realitatea, Papa Pius al XII-lea a refuzat să-și dea acordul pentru căsătoria lui Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, care a fost catolică. Ca urmare, în Grecia nu a participat la nuntă familia principesei Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
– Biografii familiei regale din România nu au prezentat, până acum, certificatul de căsătorie dintre fostul rege Mihai I și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, dar nici fotografii de la cununia lor religioasă.
-Cu toate că principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma a fost catolică și NU a avut cetățenia română, aceasta a fost înmormântată în România, după 13 zile de la deces și într-o zi declarată de doliu național, de către Guvernul Cioloș. Preotul nu i-a spus niciodată toate prenumele răposatei. Slujba de înmormântare a fost făcută pentru regina Ana, cu toate că ea NU a fost niciodată și nicăieri regină, iar pe piatra de mormânt scrie numai Ana, prenume pe care răposata NU l-a avut.

Custodele și Șeful Casei Regale țin la secret certificatul de deces al răposatei Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, care a murit în Elveția. La înmormântarea ei nu a participat Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen sub pretextul că era bolnav.

   Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen
  -A semnat în Elveția, în ziua de 4 iulie 1989, împreună cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, alături de alți trădători de Neam și Țară, DECLARATIA de la Budapesta privind anexarea Ardealului la Ungaria.

  -A ascuns Adevărul că: principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma nu a fost niciodată regina României, nu a avut cetățenia română și a refuzat să învețe și să vorbească Limba Română;
fiicele sale nu s-au născut într-o familie regală și nu sunt nici altețe regale și nici principese ale Republicii România; ginerii săi nu sunt nici altețe regale și nici principi ai României.

  -După ce la 30 decembrie 1947 a abdicat de bună voie de la tron, niciodată fostul rege Mihai, în perioada 1947-2017, NU a renunțat la actul de abdicare și nu l-a contestat la nicio instanță internațională, primind lunar cei 10.000 de $.
-A pretins și i-au fost retrocedate multe palate, castele și cabane, precum și zeci de mii de hectare de terenuri agricole și păduri. Fostul rege Mihai I a devenit cel mai bogat cetățean al României, cu o avere de câteva miliarde de euro.

  – Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a redobândit cetățenia română abia la data de 21 februarie 1997.
-În anii 1998 și 2008, așa-zisa familie regală nu a sărbătorit 50 de ani și nici 60 de ani de la căsătoria dintre Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, pentru că NU au găsit certificatul de căsătorie.
– Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a beneficiat de prevederile Legii nr.406/2001 cu toate că NU a fost Șef de Stat, în perioada 1927-1930, la vârsta de 6-9 ani, dar nu a completat și nici nu a depus declarația de avere, cu toate că a beneficiat lunar de 75% din indemnizația Președintelui României.

  Cel mai bogat cetățean al României, prin demersurile făcute de fiica sa Margareta și ginerele Radu Duda, cu implicarea Președintelui Senatului, domnul Călin-Constantin Antonn Popescu-Tăriceanu și a Președintelui Camerei Deputaților, Nicolae-Liviu Dragnea, a cerut MILA PUBLICA Poporului Român, respectiv pentru moștenitorii săi să primească: Palatul Elisabeta, în folosință gratuită pe 49 de ani;
o camarilă regală – republicană plătită foarte bine din bani publici;
25.000.000 euro, în fiecare an, pentru cheltuieli diverse.

Semnatarii propunerii legislative vizând acordarea statutului juridic pentru Casa Regală a României, care de câţiva ani acţionează ILEGAL ca firmă privată cu sediul nelegal în Palatul Elisabeta din Bucureşti, ştiu că toţi cei patru regi au fost Preşedinţi de onoare ai Academiei Române, respectiv: Carol I, în perioada 1879-1914; Ferdinand, între anii 1914-1927; Carol al II-lea, în perioada 1930-1940; Mihai I, între anii 1940-1947.

Domnitorul Karol Eitel Friedrich–Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a fost declarat, la 15 septembrie 1867, membru de onoare şi protector al Societăţii Academice Române, care avea ca scop „cultura limbii și istoriei naționale, a literelor, a științelor și frumoaselor arte”. Cei patru “regi” ai României, împreună cu academicienii români au avut misiunea ca sub firma Academiei Române să acționeze pentru: falsificarea Istoriei Poporului Român; falsificarea Limbii Române și prezentarea ei ca o limbă latină; scrierea și falsificarea Dicționarelor Explicative ale Limbii Române.

O parte însemnată din aceste Adevăruri ascunse românilor sunt cunoscute Președinților Senatului și Camerei Deputaților. Ei știu că:
-În perioada 1927-1930, micuțul Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen, la vârsta de 6-9 ani, nu a fost șeful Statului Român, iar în perioada 1940-1947 nu a depus niciodată în Parlament jurământul ca rege al României și nu a fost niciodată încoronat ca rege.
-Nu există în România, începând cu anul 1948, nici rege, nici Casă Regală și nici familie regală. Semnatarii propunerii legislative s-au gândit, probabil, să înființeze Muzeul Casei Regale a României, dar au uitat cuvântul muzeu.
-Fostul rege Mihai I nu s-a căsătorit legal la Atena (la 10 iunie 1948) cu principesa Anna de Bourbon-Parma și nu există consimțământul regelui Greciei pentru această căsătorie și nici consimțământul Papei de la Roma.
-Fiicele fostului rege Mihai I sunt din afara căsătoriei și s-au născut după abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947. Ca urmare, titlurile de Principese și Altețe Regale nu au nicio acoperire și sunt jignitoare în spațiul public.
-Fostul rege Mihai nu putea îndeplini atribuțiile înscrise în propunerea legislativă, ca Șef al Casei Regale, un muribund. Fostul rege Mihai I nu și-a dat acordul pentru a fi batjocorit ca Șef al Casei Regale a României.
-Nu poate exista o Casă Regală fără regat.

       România este republică.

   Sursa: Dr. Gheorghe Funar

https://burebista2012.blogspot.ro

Publicat în MONARHIE | 11 comentarii

Psihologul Emilia Ţutuianu, în spectacolul oamenilor culţi


Maria Diana Popescu

Plin de semnificaţii, copleşitor în frumuseţe, pilduitor şi profund, generator al unui ambient spiritual superior, imposibil de ignorat, de pe verticala timpului atrage în mod plăcut atenţia şi va intra în ritmul sufletesc al literaturii contemporane volumul de interviuri „Azi… pentru mâine”, apărut la Editura „EIKON” – Bucureşti, sub semnătura psihologului Emilia Ţuţuianu, directorul revistei „Melidonium” din Roman, Neamţ. Cele trei sute patruzeci şi două de pagini, cu personalităţi pregătite să supravieţuiască în vreme prin renumele dobîndit, sînt o bunăvestire pentru autoare şi se bucură deja de un ecou neaşteptat printre cititori. Mica istorie a fiecărui intervievat şi în integralitate, compartimentările volumului, cu „jocul” intrinsec de perspective, ne oferă, sub acest unghi, prilejul unor bogate reflexii, purtătoare de insignii şi amprente ale unor năzuinţe morale, educative şi formative.

Creditul deosebit pe care îl reclamă volumul prin prezenţa unei pleiade de intelectuali, împreună cu lanţul conştiinţei şi gîndirii fiecăruia, face din autoare un martor pentru viitor despre trăirea unei vieţi culturale autentice, aşa cum binele unei societăţi o cere. Emilia Ţuţuianu este genul de regizor şi actor (în acelaşi timp) de pe scena conştiinţei contemporane, despre care trebuie să vorbim şi să scriem cu admiraţie şi respect. Prioritatea acordată cunoaşterii acestor personalităţi îi conferă volumului rolul public de suport al unor convingeri culturale ferme. Prezenţe pregnante, chipuri de creatori şi gînditori aşezaţi comunicativ în pagini, într-o frenetică aşteptare a cititorului, o aşteptare parcă vecină cu istoria: Rodica Anca, Petruş Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ştefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănică Pal, Vavila Popovici, Virgil Răzeşu, Dianu Sfrijan, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi, pe care cartea îi angajează să se facă auziţi, căci urma lor rămîne consemnată în acest hronic de idei strălucitoare şi clipe de graţie, echivalent cu un tablou moral-cultural al valorilor româneşti, cu o supremă confirmare a armoniei dintre truditorii întru spirit şi societatea modernă, acreditată de personalităţile prezente în volum, care s-au arătat deschişi dialogului. Interviurile au făcut obiectul unor cunoscute pagini de revistă, care le-a adăpostit în coloanele sale: „Armonia”, „Melidonium”, „U.Z.P.R.”, „Agorapress”, „Confluenţe literare”, „Singur”. „Armonii culturale”, „Aşii Români”, „Observatorul”. Volumul poate fi perceput ca fiind o cetate zidită din portretele plasate în pagini, încît acesta capătă veridicitatea maximă, demnă de apreciat în sînul culturii. Întrebările Emiliei Ţuţuinau şi răspunsurile intervievaţilor ar merita dezbateri serioase în societate. Ele se recomandă, deopo¬trivă, într-o perspectivă unitară şi comportă un gen de încoronare în duhul unor mărturii de natură sufletească şi moral-contrapunctică a existenţei. Intervievaţii se destăinuiesc ca purtători ai unui dinamism cosmic, ca orizont al unor trăiri unice, superioare, integrate într-o scară de valori universală, în şi din perspectiva unui Dumnezeu imanent şi per¬manent.

Încercaţi o abatere în spaţiul volumului! vă veţi întîlni cu eroii-intelectuali ai vremii! Unii trăiesc printre noi, alţii departe de ţară! (Mi s-a trezit aşa, dintr-o dată o poftă de lume şi am pornit, precum Onedin, peste mări şi ţări… Voi simţi româneşte până mor, pentru că aşa am venit în astă lume. Cine spune altfel îşi fură căciula. Oricât de viteaz, de grozav, rus sau american te-ai crede după cetăţenie, va sosi momentul când te vei cutremura şi o vei striga pe mama ta din leagăn, afirmă Ben Todică, „un australian cu suflet de român, deşi departe de hotarele ţării, contribuie la dezvoltarea culturii româneşti, la promovarea valorilor spirituale ale poporului nostru şi la definirea lor în contextul multicultural al ţării de adopţie”). Ei sînt voluntarii care nu cer nimic de la nimeni, dar continuă cu demnitate drumul spiritualităţii româneşti, fără de care am fi lipsiţi de identitatea noastră ca popor în lume. Citind acest volum cu mărturii de suflet şi conştiinţă, veţi vedea ce se întîmplă cînd se întîlnesc (cum spunea şi Toqueville) capetele luminate: „cel mai frumos război de idei”.

Numele psihologului Emilia Ţuţuianu, editoare, publicistă şi poetă, militant pentru dreptate şi adevăr, pentru păstrarea valorilor neamului românesc, personalitate preţuită şi apreciată în sînul culturii naţionale şi internaţionale, trebuie scris cu majuscule, pentru a ilustra maniera expresivă a fiinţării domniei sale pe tărîmul culturii şi literaturii, în ipostazele de creator de frumos, de autoritate spirituală a locului, un punct de convergenţă şi consecvenţă temeinică fiind instituţia revistei „Melidonium”, unde se petrec ceremonii de spirit ale contemporaneităţii. Într-un registru de armonie, volumul înmănunchează poveşti adevărate ale unor creatori şi oameni de cultură care au ceva de adăugat metaforic lumii şi poate fi socotit o pîrghie prin care fiinţa culturală a românismului primeşte informaţii despre evoluţia acestor exponenţi de seamă şi, totodată, poate comunica măiestrit cu trăitorii întru frumuseţe spirituală, cu slova scrisă, cu încrustarea în gînd, inspiraţie şi creaţie, şi cu operele lor aflate pe drum de lumină („Durerea Bucovinei o simt mereu ca pe o lacrimă fierbinte pe obraz. Mă arde. Nu cred că vom mai putea schimba ceva. Prea multe orgolii şi interese. Eu sunt o iubitoare de Neam Românesc! Sună desuet? Pentru unii, poate. Pentru cei cărora le pasă, vrem dreptate şi purificare. Am rămas o idealistă ca Vasile Plăvan”, afirmă Mariana Gurza). Volumul de interviuri „Azi… pentru mâine” are, esenţial, legătură cu criteriul valorii, cu mijlocirea spre comunicarea de tip înalt, dar şi spre cunoaştere (Am crezut întotdeauna că deasupra noastră este Creatorul care veghează şi de care nu trebuie să uităm în nici un moment al acţiunilor noastre; o conştiinţă supremă, de la care a pornit totul, o „sămânţă” care rodeşte continuu în timp şi spaţiu. Totodată mi-am format o idee despre destin, definit în dicţionar ca soartă, viitor, pe care nu am abandonat-o: ne naştem pentru a călători pe un drum, funcţie de înzestrările cu care suntem creaţi. Acea călătorie este viaţa noastră, de care trebuie să avem grijă pentru a putea ajunge la sfârşitul ei. Căile sunt alese de noi şi suntem ajutaţi, ori împiedicaţi de cei din jur” – Vavila Popovici).

Ceea ce determină interesul sporit faţă de cartea în discuţie sînt următoarele: personalităţile care o populează, izvoarele din care acestea se hrănesc, rezonanţa deosebită, afirmarea unei obiectivităţi care integrează lumea culturală a vremii în mersul ei normal şi firesc. Scriind această carte, dimpreună cu personalităţile care o alcătuiesc, ca demers editorial de promovare şi de evidenţă, psihologul Emilia Ţuţuianu deschide cu o cheie de aur lacătele culturii mari şi, într-un sens mai larg, deschide uşa reuşitelor auctoriale, ce vor rămîne vii în memoria culturală a vremii. Emilia Ţutuianu ştie să se manifeste în întrebări erudite, colocviale, exigentă şi autoexigentă, cu bun simţ uman şi intelectual, un reporter care pune întrebări cu inteligenţa pe care i-o dă valoarea, un reporter cu opţiuni ferme, purtătoare de demnitate, dar şi răspunsuri ale intervievaţilor din aceeaşi croială luminoasă.

Patria unui autor de carte este inteligenţa sa, limbajul folosit, sensibilitatea sa, aş putea spune…poezia sa, pentru că Emilia Ţuţuianu realizează interviurile poetizînd, psihologizînd, arhivînd conştiinţe ale unor fiinţe culturale metaetice, cu speranţă, exprimată sau neexprimată, dar existentă în întrebări şi răspunsuri. O carte care se întemeiază pe criteriul afinităţii structurale cu marea cultură românească, o carte cu întrebări şi răspunsuri puternic marcate de conceptul de cultură şi conştiinţă: „Am făcut o cercetare, cu doi prieteni psihologi, în cadrul Biroului de Viitorologie de la Bucureşti, care a durat 30 de ani, plecând de la ipoteza, confirmată de cercetarea noastră pe deplin, că Binele făcut semenilor tăi, creează bine, că Binele se autogenerează şi se întoarce la cei care au făcut bine. Concluzia cercetării este indubitabilă, cine face bine în viaţa aceasta, ei, copiii şi nepoţii lor vor primi binele, cine face rău în această viaţă, ei, copiii, nepoţii lui vor primi răul. Le va merge rău. Cartea pe care am scris-o în urma acestei cercetări în care se găsesc toate cazurile, toate argumentele şi raţionamentele se numeşte « Revoluţia Binelui », şi a apărut la editura Literatura, în 2016″, afirmă Ştefan Dumitrescu, scriitor propus pentru „Noblel”. O carte de unificare a unor idei strălucite într-o epistemologie nedogmatică, prin depăşirea dihotomiei adevăr-fals în cultura românească.

Atît întrebările cît şi răspunsurile vorbesc despre un tip de prospeţime spirituală, despre noi focalizări în contextul cultural postmodern şi chiar de punerea în scenă a adevărului (Cartea Istoria unei trădări naţionale – Tratatul cu Ucraina am scris-o şi pentru a pune la dispoziţia unei viitoare diplomaţii româneşti responsabile argumentele că validarea Tratatului cu Ucraina a fost obţinută de către Putere printr-o amplă manipulare a societăţii româneşti, exprimând voinţa de cabinet a unei camarile şi nu voinţa poporului român, care ar fi trebuit să fie larg consultat, eventual prin referendum, într-o problemă de o asemenea anvergură. Prin delimitarea de o minoritate responsabilă de validarea acestui tratat, diplomaţia noastră va avea legitimitatea denunţării lui, la momentul istoric potrivit”, afirmă Tiberiu Tudor” fizician, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România). Vorbesc despre un tablou divers dar omogen, ce nu se poate pierde în dezordinea amatorismului contemporan, pentru că va reuşi să comunice eficient cu toţi căutătorii de comori spirituale. Cum să nu putem afirma că mai avem încă, mai avem oameni cu prodigioase capacităţi intelectuale, „fructe” ale harului! Ei există, noi îi simţim, ceea ce calculatoarele, cu fantastica lor memorie, nu pot să o facă. Iată o cauză care poate menţine în lumea noastră vie, prin autori precum Emilia Ţuţuianu, spectacolul oamenilor culţi, acum şi în viitor. Aşadar, perspective asupra omului de cultură contemporan, mărturii ale condiţiei sale, călătorii în sălile spiritului românesc, cu mărturii ce se cade a nu fi pierdute („Într-o Europă unită, valenţele particularului, ale specificităţii sunt o emblemă obligatorie pentru ca unitatea să poată fi realizată în şi prin diversitate” – Veronica Balaj). O carte a prieteniei de spirite în sens uman şi intelectual, o carte a afinităţii creative şi morale, un spectacol de trăsături definitorii ale personalităţilor care o alcătuiesc ca un fluid spiritual, atras în cîmpul de gravitaţie al autoarei.

http://www.art-emis.ro/

Publicat în EDITORIALE | Lasă un comentariu

Plutaşii”, măsluitori ai Istoriei Românilor


Ion Maldarescu

Despre cineva care „sare calul”, exteriorizându-se public în afara limitelor normalităţii, se spune că este „dus cu pluta”. Drept este, plutele nu mai sunt la modă, însă „ducerea cu pluta” a rămas la fel de actuală ca şi acum un veac sau mai multe, fie că se întâmplă la Cotroceni, la Parlament (cazul spectacolului public de circ din 11 decembrie a.c.), la Palatul Victoria, în pieţele publice, la mitinguri şi proteste, – cu sau fără bluză roşie -, asta ca să ne referim doar la manifestările colective. De când s-a anunţat oficial că senectutea sa Mihai şi-a pierdut cetăţenia pământeană, plecând pe alte tărâmuri, „plutaşii” au sărit calul. Unul, dus rău de curent, a cerut B.O.R. să facă nefăcute: să canonizeze un nevrednic! Doamne, mare Ţi-e grădina şi mulţi „plutaşi” o mai populează!

Patru, Doamne, şi toţi patru…!

Din câte cunosc, apanajul minunilor nu este zona lucrativă a slujitorilor bisericii. Misiunea lor pământeană este limitată la educarea poporului în spiritul învăţăturilor şi poruncilor Domnului, la iertarea micilor păcate lumeşti şi… cam atât. Vindecarea săriturilor peste cal ale „plutaşilor” se înscrie în atribuţiile slujitorilor lui Esculap… câţi au mai rămas ne-emigraţi după 1990. Mulţi, puţini, buni sau malpraxişti (şi aici „grădina” e mare), jurământul le cere să se preocupe de vindecarea celor betegi, inclusiv a celor cu minte de „plutaş”. Ar fi de zis câte ceva şi despre paraziţii cu blazon ai sfârşitului de veac al XIX-lea şi cel de-al XX-lea. Să-i luăm pe rând:
– Karol Eitel Friedrich-Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen zis şi Carol I(1881-1914) – rege al cupidităţii, înavuţirii şi zgârceniei;
– Ferdinand-Victor-Albert-Minrad von Hohenzollern-Sigmaringen zis şi Ferdinand I (1914-1927) – personaj fără personalitate, dar singurul care a ţinut cont că era rege al românilor;
– Karol Eitel fără drept la „von Hohenzollern-Sigmaringen”, zis şi Carol al II-lea (1930-1940) – dezertor, aventurier şi escroc de mare anvergură;
– Mihai Eitel, şi el fără drept la „von Hohenzollern-Sigmaringen”, zis şi Mihai I (1940-1947) prunc uşor retardat (pe vremea copilăriei sale încă nu se pusese în circulaţie cuvântul), apoi personaj de decor, trădător de ţară şi, după 1990, parazit profitor de bunuri necuvenite ale poporului român, favorit de conjunctură al bugetarilor de la Spitalul Naţional de Psihiatrie.

Mihai nu a fost „Regele Românilor”!

Ei au fost regii României. Cel puţin aşa se spune, dar dacă ţinem seama de prevederile Constituţiei din 1923, situaţia devine delicată:
Conform art. 83 alin. (2) din Constituţia României din anul 1923, „Regenţa va exercita totdeodată şi tutela succesorului Tronului în timpul minorităţii lui” (deci, în acea perioadă Mihai nu a fost rege! – n.a.). În art.82 al Constituţiei din 1923 se stabilea că Regele este major la vârsta de optsprezece ani împliniţi, dar înainte de suirea sa pe Tron, el va depune un Jurământ:„Art. 82 : Regele este major la vârsta de optsprezece ani împliniţi. La suirea sa pe Tron, el va depune mai intâiu în sânul Adunărilor întrunite următorul Jurământ: « Jur a păzi Constituţiunea şi legile poporului român, a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului »”. Jurământul la care fac referire prevederile imperative ale art.82 din Constituţia României din anul 1923, nu a fost depus de Mihai I, ceea ce conduce la concluzia evidentă că prin nerespectarea prevederilor constituţionale în vigoare la acea vreme, în perioada 6 septembrie 1940 – 30 decembrie 1947 Mihai I Nu a fost „Rege al Românilor”. Suirea pe tron era posibilă numai după depunerea Jurământului prevăzut în art.82 al Constituţiei României din 1923.

Ce mai putem spune: patru, Doamne, şi toţi patru… Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne că n-au fost mai mulţi! Nu punem la socoteală halebardierii caselor „regale” şi „împărăteşti” ale lui Iulian, ale lui Cioabă Sr., Cioabele Jr. & Co, cărora, deşi încoronaţi după legile lor, nu le-au putut fi eliberate certificate de „suverani”.

Oportunităţile „şatrei regale”

Socotesc necesară pledoaria mea de până aici, pentru înţelegerea celor ce urmează. În înalta sa ne-înţelepciune, un „plutaş” bine lovit cu leuca, a cerut Bisericii Ortodoxe Române ca pe lângă bunurile necuvenite, să fie trecută în inventarul „congelatului” de la Versoix şi aura de sfânt. Motivele invocate ar fi numeroasele minuni înfăptuite de cel care a bântuit planeta peste nouă decenii şi pe care unii – până la trecerea Styxului – l-au numit „ultimul criminal în viaţă” al celui de-Al Doilea Război Mondial: „minunea” de la 23 august 1944, „minunea” de la 30 decembrie 1947, „minunea” tăcerii de şapte decenii, contra renta viageră, „minunea” semnării ticăloasei Declaraţii de la Budapesta din 1989, „minunea” neachitării impozitelor pentru înzestrarea „casei regale” a republicii România cu moşteniri inventate… şi alte asemenea fenomene „patriotice”, paranormale sau „minuni”, pe care nu oricine are harul şi ocazia să le împlinească şi să beneficieze de consecinţe. Toate „minunile” enumerate şi multe altele, de diferite calibre, precum bazaconia cu casa regală a republicii (dar pe asta au făcut-o alţii, deci, nu se pune) l-au motivat pe plutaşul lovit cu leuca să declare: „Judecând suferința surghiunului regal de 70 de ani, acest om este un sfânt”.Judecând după suferinţele îndurate de poporul român, pricinuite de la regi încoace, de-a lungul istoriei, ar însemna ca tot Neamul Românesc să fie canonizat! Nici oportunitatea „alteţelor regale” prin care, Mihai, ar putea fi declarat patron şi proprietar al Catedralei Mântuirii Neamului nu m-ar mira. În România iohannist-koveşistă orice este posibil!

Spitalul Naţional de Psihiatrie „Parlamentul României” – furnizor de fum şi miros de tămâie

Capacităţile creierului rămân învăluite în mister, mesajele subliminale emise fiind cea mai puternica armă a omului; benefică sau malefică, după caz. Ceea ce s-a întâmplat în acest an, la 11 decembrie este un exemplu mai mult decât grăitor despre influenţa activităţii cerebrale asupra propriului organism, dar şi asupra celor din jur. De la tribună s-au emis mesaje a căror forţă uriaşă pot schimba destine, pot ucide sau pot salva. Decesul cetăţeanului Mihai Eitel botezat postdecembrist „de România” a fost transformat în jalnic prilej de navigaţie cu pluta la nivel înalt. Neştiutorii să afle, iar cunoscătorii de istorie să-şi reamintească faptul că Wilhelm al II-lea, Kaiserul Germaniei a interzis Regelui Ferdinand şi tuturor urmaşilor săi ataşarea apartenenţei la dinastia prusacă Hohenzollern-Sigmaringen. „Şoimii patriei”, pre numele lor „Tusea şi junghiul”, deţinători ai funcţiilor de preşedinţi ai celor două Camere de la Spitalul Naţional de Psihiatrie numit „Parlamentul României” şi supuşii lor, slugoii robotizaţi, aleşii fără scrupule ai neamului, au maculat atmosfera sărbătorilor creştine de la capăt de an. Circoteca „regală” recentă încă neconsumată integral mai adaugă o lovitură imaginii – şi aşa terfelită – României postdecembriste.

Întreaga turmă adunată în şedinţă comună a ridicat osanale abdicatului din ’47 şi a ascultat smerită temenelele stalinist-paranoide, emise pe unde ultra-scurte de chiriaşul de la Cotroceni, de coana Margareta Duda, de cei doi „şoimi ai patriei”, de Iuda din capul guvernului şi – volens-nolens -, de şeful B.O.R., adus cu japca la spectacol. Cu tămâierile lor groteşti de origini roller-ise şi parfum N.K.V.D.-ist-staliniste, au umplut sala adunării cu mirosul răşinii folosite în ceremoniile oamenilor bisericii. Dar să vedem şi parte plină a paharului: ceva tot a fost bine. Tămâierea poate fi socotită şi drept moliftă pentru alungarea lucrărilor necuratului din Casa Poporului şi cine ştie, poate va lumina bugetarii Spitalului Naţional de Psihiatrie „Parlamentul României” să facă legi aplicabile şi durabile, în interesul Naţiei. De această dată, mesajele emise de purtătorii ilegali de creiere au fost malefice, cu efecte dăunătoare asupra masei de manevră, consumatoare de droguri televizate.

„Istoria Românilor a fost transformată în instrument de traumatizare”

Găsesc de cuviinţă ca în momentele de mare cumpănă, în care se află respectul faţă de adevărul istoric şi grotescul spectacolului de teatru absurd, din 11 decembrie 2017, de la Spitalul Naţional de Psihiatrie „Parlamentul României” să citez cuvintele unui vrednic român din stânga Prutului plecat şi el, de curând, în lumea veşniciei: „Oamenii lipsiţi de memoria trecutului pot fi mai uşor manipulaţi şi transformaţi în slugi ascultătoare de stăpân, în duşmani ai fraţilor şi surorilor, ai părinţilor şi strămoşilor lor. Clio, muza istoriei, a fost batjocorită şi înlocuită cu o altă muză, cea a falsificării trecutului, ce urmărea un singur scop, să ne zdruncine temelia spiritualităţii româneşti. Dintr-un mijloc de luminare, de cultivare a individului, Istoria Românilor a fost transformată […] într-un instrument de traumatizare a românilor […]. Istoricilor obiectivi le revine nobila misiune de a restabili adevărul şi de a-l face accesibil pentru cei dornici de a-l afla”. (Alexandru Moşanu).

Îngropăciune la „lumina Întunericului”…

Dacă tot am adus vorba mai înainte de catedrale, se pare că elveţienii nu i-au oferit decedatului decât casă, nu şi loc de veci. De-aia, cei din şatra regală vor să-l aducă, musai, „în familie” – lângă bunicu-său, lângă tac-su şi „duduia”. Totuşi, ca să nu-i deranjeze pe mai vechii locatari de la Curtea de Argeş, „alteţele” dudale îi vor aduce copârşeul pe drum de seară, discret, cu trenul şi ca să nu vadă lumea ce se află înăuntru, accesul publicului la îngropăciune va fi interzis. Oare ce ascund? Oase, cenuşă, scurgeri de la decongelare, aer de Aubonne sau Versoix? Chiar dacă s-au găsit oameni în sutană care declară că ora înmormântării nu are restricţii, de câţi ani duc în spate, nu-mi amintesc ca în România Ortodoxă, mortul să fie dus la groapă după 11 zile (poate chiar doi ani, cum spune gura târgului) sau că ceremonia înmormântării să fie făcută la „lumina întunericului”, precum aceasta a cetăţeanului Mihai, programată pe 16 decembrie 2017. Ca strigoii… Nu lipsesc decât focul şi dansul adepţilor Întunericului. Oameni buni, faceţi crucea mare că… mortul e bătrân!

Notă: Cine s-a găsit să devină „avocat al diavolului”? Mercenarul pe care actualul şef al statului l-a numit ambasador al României la Berlin când nici măcar nu era cetăţean român. Oportunistul cu spoială aristocratică, dar lipsit totalmente de scrupule, care, înainte de 1989 lătra vrute şi nevrute comandate şi vindea gogonele la „Europa liberă” (inclusiv găselniţa cu cele 60.000 de victime), acum clămpăne că Gorbaciov ar fi fost de acord (atunci) cu reinstaurarea monarhiei în România. Aceştia sunt cei care reprezintă statul român în afara graniţelor.

P.S. Rog nu irosiţi timpul în zadar. Primesc adresări de „felicitare” numai post-mortem. Am alergie la reţelele de „socializare”. Emitenţii „urărilor” sunt rugaţi să le depună la catafalcul ex-cetăţeanului Mihai. Personalizate! Cine ştie? Poate timpul le va returna mesajele cu supliment de „felicitări”, iar valoarea lor va creşte la licitaţii. Mulţumesc anticipat pentru înţelegere şi colaborare. I.M.

http://www.art-emis.ro

Publicat în MONARHIE | Lasă un comentariu

Fata zapezii – O legenda ruseasca


Odata ca niciodata, in padurile Rusiei, traiau un taran pe nume Ivan si nevasta lui, Maria. Desi aveau multi prieteni si se iubeau unul pe celalalt, erau foarte amarati pentru ca nu aveau un copil. Isi doreau, mai mult decat orice altceva in lume, un baietel sau o fetita impreuna cu care sa se veseleasca si sa se joace. Intr-o zi de iarna, priveau cu drag cum se zburdau copiii prin padure. Cei mici se bucurau din plin de omat, isi cladisera un om de zapada si nu conteneau sa arunce unul in altul cu bulgari de nea.

Dintr-o data, Ivan s-a intors spre nevasta sa si i-a spus, „Copiii s-au distrat asa de mult facand acel om de zapada. Hai sa facem si noi unul!” Cei doi n-au mai stat mult pe ganduri si s-au dus catre padure.
Apoi, Maria i-a zis lui Ivan, „Barbate, de vreme ce nu avem nici un copil, haide sa cladim o fata din zapada.” Ivan a incuviintat, si cei doi s-au pus pe treaba. Au modelat din zapada niste maini si picioare micute, i-au pus pe cap fetei de zapada bucle, au inzestrat-o cu doi ochi dragalasi, un nas carn si o gurita. Atunci cand au terminat, si-au spus ca nu mai vazusera niciodata o fata atat de draguta. Impresionat de frumusetea ei, Ivan i s-a adresat, „Micuta fata de zapada, vorbeste-mi.” Maria a exclamat si ea, „Da, da, vino la viata astfel incat sa te poti juca si sa zburzi la fel ca si ceilalti copii.” Nu au trecut decat cateva clipe, si ei au bagat de seama ca pleoapele fetei incepusera sa fluture si ca obrajii ii capatasera o nunta rozalie. Mai intai, au gandit ca imaginatia le joaca feste dar, curand, o fetita adevarata statea in fata lor, cu ochi albastri stralucitori si un par de aur, chiar in acel loc unde mai inainte era fetita cladita din zapada. Nu au putut rosti nici un cuvant si doar s-au holbat la fata. In cele din urma, Ivan a rupt tacerea, „De unde vii? Cine esti tu?”
Ea i-a raspuns, „Vin de pe meleagul iernii, de pe taramul zapezii, ghetii si al gerului. Sunt fiica voastra, fetita voastra.” A alergat intr-o suflare spre cei doi, i-a imbratisat si cu totii au varsat lacrimi de bucurie. Curand, lacrimile au secat, si toata lumea a pornit sa vorbeasca si sa rada fara oprire. Era cea mai fericita zi din viata lui Ivan si a Mariei. Aveau, in sfarsit, propriul lor copil! I-au chemat pe vecinii si le-au prezentat frumoasa lor fiica, si au stat cu totii pana tarziu in noapte, minunandu-se de ceea ce se intamplase. Au sarbatorit cu bucurie, au cantat si au dansat plini de voie buna.
De-a lungul intregii ierni, fata zapezii s-a jucat cu ceilalti copii, iar parintilor ei li se parea ca era cea mai draguta dintre toti. Toata lumea o iubea pe mica fata a zapezii, intrucat era intotdeuna dulce, vesela si buna. Daca ar fi fost dupa ea, s-ar fi jucat si ar fi zburdat toata ziua alaturi de copii. Ivan si Maria erau foarte fericiti.
Atunci cand, insa, s-au ivit primele semne ale primaverii, aerul a inceput sa se incalzeasca si si zapada sa se topeasca, fetita parea sa fie din ce in ce mai obosita. Vioiciunea ii disparea vazand cu ochii, la fel ca si veselia.
Intr-o zi, a venit la Ivan si la Maria si le-a cantat:
„A venit timpul sa va plec din prag
Catre nord, spre al zapezii meleag.”
Tatal si maica ei au rugat-o sa ramana cu ei, i-au spus ca nu o vor lasa sa plece si au fost atat de necajiti incat au inceput sa planga. Ivan s-a repezit la usa si a incuiat-o, astfel incat fata zapezii sa nu mai poata iesi, iar Maria a tinut-o strans in brate. Dar, pe cand, Maria o imbratisa, fetita s-a topit la fel ca neaua. Peste putin timp, nu mai ramasese nimic din ea cu exceptia caciulii si hainutei ei din blana alba. Acolo unde fusese mai inainte fata zapezii, nu mai era decat o baltoaca de apa. Ivan si Maria au jelit-o din tot sufletul.
Mai tarziu, s-au alinat cu gandul ca poate fata zapezii se va intoarce intr-o buna zi. Cu toate acestea, au ramas toata vara singuri, fara a mai putea sa indure sa auda rasetele altor copii. Vara s-a preschimbat in toamna, si toamna in iarna, si vremea s-a facut iarasi rece. Intr-o noapte, Ivan si Maria au auzit un ciocanit in usa. S-au intrebat cine ii putea cauta la acea ora tarzie. Apoi, o voce familiara a inceput sa cante:
„Mama! Tata! Deschide-ti usa de-ndata!
Zapada m-a adus inapoi inca o data!”
Ivan a deschis usa larg, iar fata zapezii a sarit in bratele parintilor ei. A stat intreaga iarna impreuna cu ei si s-a jucat cu copiii din satul vecin. Odata cu primavara, a plecat insa inapoi spre nord, catre pamantul gerului, ghetii si omatului, de unde venise. De aceasta data, Ivan si Maria nu au mai plans, stiind ca ea va reveni de indata ce iarna va cuprinde iar meleagurile lor. In acest fel, fata zapezii a trait alaturi de cei doi in fiecare iarna, si i-a parasit la inceputul fiecarei primaveri.

Nota. Aceasta versiune a povestii rusesti Fata zapezii (Fata zapezii – O legenda ruseasca) apartine vestitului povestitor rus Alexandr Afanasiev.

Publicat în LEGENDE | Lasă un comentariu

Despre morți numai de bine ?


El Cid

O vorbă din popor spune că pe morți, nu trebuie să îi pomenești de rău. Cică așa ar fi creștinește, că după ce au murit au ajuns în Împărăția Domnului și numai Domnul îi mai poate judeca. Da? Și dacă Domnul i-a trimis către tărâmul Întunecatului, noi ce trebuie să spunem, că au fost sfinți? Păi ar însemna să îl contrazicem pe Dumnezeu care l-a judecat și l-a osândit la chinul veșnic, așa cum spune Biblia. Cine sunt eu să contest judecata Lui?

În consecință, eu zic că decât să îl mânii pe Dumnezeu mințind, ascunzând adevărul despre ceea ce știu sau gândesc, sau chiar să contrazic Judecata Domnului, care oricum nu știu ce conține, prefer să fiu sincer față de mine, de principiile mele și față de cei care mă cunosc.

A fost anunțat în sfârșit decesul celui căruia i s-a spus Regele Mihai. Dumnezeu să îl odihnească și să îi ierte păcatele. La câte a avut numai Dumnezeu poate face asta. Am spus în sfârșit nu pentru că aș fi așteptat așa ceva, Doamne Ferește, nu am dorit moartea nimănui. Acest ”în sfârșit” se referă la o știre pe care toți o așteptam de cam 2 ani încoace, cam de când Mihai a fost ”checheiat” cum spuneam când eram mic, adică încuiat, izolat departe de ”lumea dezlănțuită”. Nu aș băga mâna în foc că a trecut în neființă de atunci, dar nici nu l-aș contrazice pe unul care ar afirma așa ceva. De altfel, chiar fata sa, Margareta a înregistrat un ”anunț oficial al morții” încă de atunci așa că dacă ea a făcut acest lucru, eu am cel puțin dreptul să mă întreb de ce. Se pune normal întrebarea, de ce l-a înregistrat atunci, pentru că îi aștepta moartea, sau pentru că decedase de atunci dar s-a ajuns la concluzia până la urmă că nu trebuie ”să moară”până nu se obțin și alte foloase și nu sunt eliminați toți pretendenții la tron ? Nu cumva și din cauza asta nu a fost lăsat nici Nicolae să îl vadă? Practic, nici o persoană din afara anturajului dudelor nu l-a văzut din 2015. Fiind vorba de un cap încoronat, de implicațiile politice și .. materiale, ar fi recomandată o investigație mai amănunțită pentru a se afla atât cauza morți, cât mai ales DATA MORȚII. Cine nu acceptă aceste verificări nu o să poată explica de ce se opune.

Nici nu vreau să mă refer în ceea ce va urma la Mihai, nici ca rege, nici ca persoană privată, așa cum a declarat că dorește să fie tratat când a venit în România după ce SRI a încetat să îi mai achite renta stabilită  de părinții și predecesorii actualilor securiști. Ceea ce a făcut domnul Mihai este cunoscut, există încă documente istorice, poate de acum vor exploda și în sfârșit cei care au stat în preajma lui vor spune ceea ce știu, fie descătușați de legământul făcut sau obligați de conștiință, fie din dragoste pentru el și cel puțin silă față de cel care a preluat frâiele familiei de ceva ani. Dar este posibil ca ei să continue să tacă, speriați de cei care au bătut palma cu Mihai și familia sa încă din August 44 pentru că cine stă cu trădătorul la masă, are aceleași gusturi, mănâncă aceeași mâncare iar dacă nu vomită înseamnă că i-a priit.

Printre cei care au stat la masă cu Mihai,  fie că au fost invitați de el, fie că l-au invitat la masa lor, au fost tocmai cei care au fost învinuiți că nu îl suportă și că nu l-au lăsat să intre în țară, adică Iliescu și Năstase. Aceștia, după ce s-au făcut că nu vor rege, au bătut palma cu el  ca și Bodnăraș și au început să îi dea câte un deget, pas cu pas, cum ar spune un ilustru pasangiu, până au început să țipe celelalte oase domnești că lor nu le mai rămâne nimic și și-au tras avocați și președinți în sprijin. S-ar fi părut că actualei conduceri de partid nu i-a mai rămas nici un os de ros, nimic care să fie oferit bătrânelor oase și urmașilor lor de pe urma cărora să se lingă și ei pe degete, dar nu a fost așa. Din România, oricând, din orice rană curge miere. România a devenit un copac în care toți își înfig securile și din fiecare tăietură curge miere, căci sânge nu mai avem nici noi oamenii, privim reci acest rapt fără să auzim tânguitul frunzelor. Guvernul Hagi Tudose va rămâne în istorie prin ordonanțele Olguței și daniile făcute inexistentei Case Regale, căci sunt convins că chiar dacă Mihai a murit și practic nu se mai justifică onorurile și daniile propuse și ”acceptate cu durere” de Margareta, Dragnea și Tări au nevoie de mierea care va curge cu această ocazie dar și de gratitudinea acelei părți din securitate care l-a proptit pe Duda în regalele coaste până i-a perforat plămânul. Vom trăi și vom vedea. Se va spune că chiar dacă Mihai a murit și practic fetițele lui nu au dreptul la escortă, reședințe și celelalte onoruri cuvenite doar foștilor șefi de stat, se cuvine un ”act de reparație morală”, dar mai mult materială față de amintirea MS Mihai. Acest lucru va dovedi ceea ce nu spune de fapt nimeni, și anume că toate discuțiile și negocierile pentru aceste favoruri s-au făcut nu cu Mihai, ci cu Duda și Margareta, căci ei sunt adevărații beneficiari, chiar dacă nu au dreptul la nimic. Dragnea  Tări și Tudose se vor dovedi mai josnici decât Bodnăraș, Ceaușescu și Iliescu, pentru că cel puțin ei au negociat și au făcut concesii regelui, dar DTT  vinde cecuri în alb unui actoraș de provincie securizat.

Mărturii incomode

În alt articol scris despre această farsă regalo- comunisto-securistă, ca o continuare a celei din 1944, am adus în  sprijinul celor spuse de mine, declarații și opinii ale unor monarhiști convinși care se simțeau și ei mințiți și dezamăgiți de ceea ce se întâmpla în așa zisa casă regală. Iată că grupul celor care –în deplină cunoștință a situației și aflați multă vreme în compania lui Mihai- spun adevăruri care nu prea sepupă cu declarațiile oficiale ale celor care au confiscat ”Casa Regală” se lărgește și aflu dintr-un material publicat încă de acum 2 ani, dar despre care nu știam nimic, că tot ceea ce bănuiam și intuisem vizavi de ascensiunea dudelor se confirmă, că Duda a obținut cel puțin dubios atât gradele militare cât și controlul asupra casei Regale. Practic și poziția   lui Iliescu față de Mihai s-a schimbat după 1996, respectiv după ce Radu Duda, fiul lui Rene Duda, prietenul lui Iliescu, a ajuns ginerele lui Mihai și a început să îl manipuleze și controleze pe Mihai, așa cum spune și Andrei Bădin, unul din puținii jurnaliști care au stat pe lângă rege până ce Duda a preluat controlul cancelariei regale prin Ion Tucă,un fost șofer al Fundației Margareta, omul SRI care a preluat apartamentul lui Duda. Andrei Bădin nu e singurul om din apropierea lui Mihai, care a vorbit despre preluarea  controlului asupra caselor și domeniilor regale de către Duda și SRI, au fost și alți foști colaboratori care au vorbit dar și care au fost forțați să facă un pas înapoi, pentru a nu li se publica dosarul de colaborator al băieților de la secu, pentru că din 1944, între așa zisa Casă Regală și securitate a fost o legătură indestructibilă, care a condus toate actele fostului suveran. Securitatea și partidul comunist au condus și stăpânit domeniile regale din 1944, neîntrerupt pentru că actul din 23 August, trimiterea celor 160000 de militari români în prizonierat,(de unde s-au recrutat apoi diviziile de viitoare cadre de nădejde ale partidului) vânzarea lui Antonescu, uciderea acestuia, decorarea lui Mihai  de către Stalin, plecarea din 47, Omerta păstrată până în ziua morții cu privire la crimele comuniste, sunt tot atâtea afaceri consfințite între Mihai, fosta Casă Regală și comuniști și securiști, sau mai bine spus păcate care vor atârna greu de tot la trecerea Styx-ului.

Redau aici un fragment din articolul lui Andrei Bădin scris în 2015 articol care nu mai are nevoie de traducere nici pentru cei mai înverșunați apărători ai dudelor, pentru că este scris de cineva care a fost în miezul problemei.

” 1997: Imediat după nuntă, Radu a încercat și în timp a și reușit să controleze tot ce mișca în Casa Regală, inclusiv pe Rege. Mai întâi a copiat gesturile Regelui, mai apoi încerca discret să controleze acțiunile acestuia. Când nu reușea apela la Margareta și la soacra sa. Ajung apoi în fiecare an, la Geneva, interviul anual pe care îl făceam timp de mai mulți ani succesiv cu Regele. Ca de obicei mă văd în fiecare an cu oamenii din jurul Regelui. Nemulțumirea creștea: Radu vrea să controleze tot! La vremea aceea doar dorea…

SRI ÎI CUMPĂRĂ APARTAMENTUL LUI DUDA

2000: SRI cumpără apartamentul din București al lui Radu Duda. Apartamentul deja era închiriat de un ofițer SRI. Nu a existat o licitație, ci o tranzacție directă realizată prin Ion Tucă, azi directorul Casei Regale, omul cheie al tuturor businnesurilor realizate de Radu Duda. Tucă a fost șoferul Fundației Principesa Margareta. Azi e milionar.

DSC_0786Apartamentul ar fi fost cumpărat de SRI după ce Ion Iliescu a fost reales președinte. Suma tranzacţiei e şi azi secretă.

NEGOCIERILE DIN ELVEȚIA ÎNTRE DUDA ȘI OAMENII LUI ILIESCU

2001: Are loc celebra reconciliere între Regele Mihai și Ion Iliescu. Negocieri discrete au avut loc în mai multe rânduri la Versoix, canalul de comunicare fiind Radu Duda. Mai mulți reprezentanți ai lui Iliescu au fost trimiți la negocieri în Elveția: Ioan Talpeș, la aceea vreme șeful Departamentului de Securitate al Administrației Prezidențiale, fost șef al SIE.  Mitropolitul Moldovei de la aceea dată, actualul Patriarh Daniel, dar și Victor Opaschi, consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. I se promite Regelui o resedință la București, Palatul Elisabeta, Castelul Săvărșin din județul Arad și restituirea altor proprietăți. Regele şi Guvernul Năstase ajung la un acord pentru Castelul Peleş şi împrejurimi. Familia Regală urma să primească……

Acestea sunt lucruri pe care românii, cei care încă mai înghit povești cu Făt frumos din Dudă, trebuie să le știe, pentru a nu se lăsa manipulați la infinit de aceleași structuri de care cred că au scăpat dar care îi conduc și mai abitir decât pe vremea tătucului Stalin.

http://www.flux24.ro/exclusivdezvaluiri-din-culisele-scandalului-de-la-casa-regala-bani-sri-generali-sie-actualul-patriarh-intrigi-scandaluri-si-negocieri-secrete-principesa-margareta-a-inregistrat-mesajul-video/

http://www.in-cuiul-catarii.info/

Publicat în MONARHIE | 2 comentarii

Profesor de la SORBONA: „Voi, românii, sunteți DACI. Coloniștii ROMANI nu au fost latini, nici măcar italici…”


martoneEmmanuel de Martonne (n. 1 aprilie 1873, Chabris — d. 24 iulie 1955, Sceaux), a fost un geograf și pedagog francez, binecunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României, a Munților Făgăraș, de a căror frumusețe sălbatică, neatinsă și pură a fost profund impresionat, numindu-i Alpii Transilvaniei. Francezul, care a condus publicația Atlasul Franței și a fondat Institutul de Georgrafie de la Sorbona, a fost și membru al Academiei Române (Sursa – Wikipedia).

Iată ce a spus el în anul 1928, într-un interviu luat de Virgil Oghina: „Nu pot înţelege la români, mania lor de a se lăuda ca urmaşi ai coloniştilor romani, ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani şi nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din provinciile estice ale imperiului; chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Priviţi chipul moţilor, al ţăranilor, din regiunea Haţegului şi Făgăraşului, la maramureşeni şi bucovineni şi veţi recunoaşte figurile dacilor sculptaţi pe Columna de la Roma. Voi, românii, sunteţi daci, pe aceştia ar trebui românii să-i cunoască mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă.”

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Studiile arată că mulţimile se comportă precum oile sau precum furnicile…


Un studiu realizat de o echipă de cercetători englezi a arătat că oamenii, precum oile, pot fi conduşi uşor, alegându-și „conducători” pe care să-i urmeze.

Mulţimile se comportă exact ca oile, susţin cercetătorii, urmând orbește unul sau doi oameni care par să ştie direcţia de urmat. Cercetătorii de la Universitatea din Leeds cred că descoperirile lor pot avea importante aplicaţii, cele mai notabile fiind în managementul dezastrelor.

Echipa profesorului Jens Krause a condus o serie de experimente în care voluntarii au fost puşi să meargă fără direcţie într-o hală industrială mare fără să vorbească unul cu altul. Câţiva dintre ei, selectaţi dinainte, au primit instrucţiuni ceva mai detaliate. Rezultatele publicate de curând arată că este nevoie de o minoritate de 5% de ceea ce ei au numit „indivizi informaţi”, ca să influenţeze direcţia unei mulţimi de cel puţin 200 de persoane. Restul de 95% îi vor urma pe „cunoscători”, fără să realizeze că fac aceasta.

Există paralele puternice cu comportamentul de grupare de tip animal,” spune profesorul Krause, care a expus rezultatele muncii sale, derulate împreună cu John Dyer şi cu colegii săi de la universităţile din Oxford şi Wales Bangor, în revista de specialitate Animal Behaviour.
Cu toţii am fost în situaţii când am fost luaţi de valul mulţimii, dar ceea ce este interesant la această cercetare este că participanţii au ajuns la o decizie de consens cu toate că nu au avut voie să vorbească unul cu altul sau să gesticuleze. În cele mai multe cazuri, participanţii nu au realizat că erau conduşi de alţii.

Această cercetare urmează unui alt studiu al doctorului Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care arată că cei mai mulţi dintre noi suntem mulţumiţi să ne jucăm de-a „urmează-ţi conducătorul” chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie de fapt ce face şi încotro se îndreaptă.

Chiar mai uimitor, acest studiu a arătat că şi atunci când ne este prezentată o rută mai rapidă, preferăm să rămânem la cea veche şi să le spunem celor din jur să facă la fel.

Această descoperire poate avea implicaţii etice atunci când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe, când oamenii ar avea tendinţa să prefere o rută familiară chiar dacă este mai înceată decât o alternativă.

Iată şi ce putem citi în articolul „Like ants, humans are easily led” („Ca şi furnicile, oamenii pot fi conduşi uşor”), publicat în The Telegraph:

Când vine vorba să fim induşi în eroare, oamenii nu sunt mai sofisticaţi ca furnicile sau peştii.

Implicaţiile pentru evacuarea incintelor şi cum să ghidezi oamenii în siguranţă într-o urgenţă, provin din descoperirea faptului că majoritatea dintre noi suntem fericiţi să ne jucăm de-a «urmează-ţi conducătorul», chiar dacă urmăm pe cineva care nu ştie încotro merge şi alege cel mai încurcat traseu.

Mai uimitor, chiar și atunci când ni se arată o rută mai rapidă, preferăm să o urmăm pe cea veche şi le spunem şi altora să meargă pe acest drum mai lung – o descoperire ce poate avea consecințe tragice când vine vorba de evacuarea unei clădiri sau în cazul unei urgenţe.

«Aceste rezultate merg în paralel cu descoperiri similare în legătură cu furnicile şi peştii, şi arată că procese foarte simple stau la baza comportamentului uman», comentează doctorul Simon Reader de la Universitatea din Utrecht, care a publicat descoperirile sale în revista de specialitate Biology Letters („Social learning of novel route preferences in adult humans”).

În aceste experimente, 72 de persoane – 40 de femei şi 32 de bărbaţi – au fost rugaţi să completeze chestionare într-o cameră, apoi conduşi în altă cameră unde urmau să facă un experiment.

«I-am condus pe o rută din două posibile ce duceau în cameră (în timp ce discutam de alte lucruri), şi apoi i-am rugat să se întoarcă în prima cameră», a spus doctorul Reader.

«Toţi, mai puţin unul dintre ei, a urmat ruta pe care au fost conduşi. Ceea ce ne-a surprins a fost cât de puternic a fost acest efect, chiar dacă alternativa era mult mai scurtă», a spus el.

Ei au preferat ruta lungă chiar şi atunci când experimentatorul a atras atenţia asupra rutei alternative sau când experimentatorul a luat ruta lungă doar pentru a ridica un poster căzut, eliminând posibilitatea ca participanţii să creadă că experimentatorul are un motiv bun dar neştiut, de a lua ruta lungă.

Cerând participanţilor să realizeze următoarea etapă a experimentului, cercetătorii au observat că fiecare persoană din lanţ a copiat ruta participantului anterior lor: o simplă tradiţie care însemna că ruta alternativă nu a fost niciodată descoperită.

În caz de incendiu sau altă urgenţă, oamenii s-ar orienta către o rută de evacuare familiară, chiar dacă ar fi mai înceată decât alternativele.

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în GANDESTE | 1 comentariu

Teorie şocantă a unui fizician din Iași: «Cutremurele din România sunt induse artificial»


Cutremurele de suprafaţă din Vrancea şi trecerile bruşte, de la o zi la alta, de la 15 grade la plus 10 grade Celsius nu sunt fenomene naturale, ci efecte ale războiului geofizic pe care ruşii l-au declanşat împotriva României. Este teoria fizicianului Constantin Antohi, susţinută şi de specialişti în domeniul armelor care distrug mediul înconjurător de la distanţă, scrie agorapress.ro.

Am simţit unul din cutremure şi repede am vrut să o sun pe nevastă-mea. Când am dat să sun… nimic! Telefonul era mort! De obicei, când reţelele sunt ocupate, ţi se spune că abonatul nu poate fi contactat sau ceva de genul acesta. Mie nu mi-a apărut nimic pe telefon şi nici nu am auzit vreun mesaj”, a povestit Constantin Antohi pentru săptămânalul 7Est.

Această ciudăţenie l-a pus pe gânduri pe profesor şi i-a venit ideea că ar fi putut avea loc o inducţie electromagnetică.
Am discutat şi cu colegii şi mi-am dat seama că s-a produs un câmp electromagnetic. Imediat m-am gândit la fenomenul HAARP, bazat pe invenţiile lui Nikola Tesla. Unele state deţin această tehnologie, de emisie de microunde spre ionosferă, şi, de acolo, acestea sunt reflectate spre anumite puncte de pe Pământ, pentru a crea cutremure. Cred că cineva din Est provocă seisme în zona Vrancei. Eu cred că cineva nu ne vrea în NATO!”, a spus profesorul Constantin Antohi, îngrijorat nu doar de numărul mare de cutremure din Vrancea, ci și de seismele de suprafață, care nu sunt specifice acestei zone.

Potrivit unei statistici a Institutului Naţional pentru Fizica Pământului, în România, în zona Vrancei, din 2009 încoace s-au produs din ce în ce mai multe cutremure cu magnitudine mai mare de 4,5:
2009 – 3 cutremure, maxim 5,4 grade;
2010 – 2 cutremure, maxim 4,7 grade;
2011 – 2 cutremure, maxim 4,9 grade;
2012 – 1 cutremur;
2013 – 3 cutremure, maxim 5,3 grade;
2014 – 8 cutremure peste 4,5 grade, maxim 5,6 grade;
2015 – 6 cutremure, trei de 4,3 grade.

Fizicianul Constantin Antohi, profesor asociat la Facultatea de Hidrotehnică, Cadastru şi Ingineria Mediului, din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi, consideră că aceste cutremure atipice pentru zona Vrancei nu sunt rezultatul unei activităţi tectonice naturale, ci sunt provocate prin folosirea unor instalații de tip HAARP (High-frequency Active Auroral Research Project) de către ruşi, în scopuri militare.

În susţinerea teoriei sale, Antohi spune că acest „fenomen HAARP” poate provoca şi schimbări ale climei, lucru petrecut şi la noi în ultimul timp. Este vorba despre salturile de temperatură înregistrate în decurs de doar câteva ore.

Fenomenul HAARP poate produce aceste oscilaţii! La un moment dat se poate produce o întrerupere a circuitului de curenţi atmosferici, de undă lungă, ce se propagă cu viteză de la est, către vest. Întrerupându-se, se creează o depresiune, ce atrage curentul de aer cald dinspre Sahara”, precizează fizicianul.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în CUTREMURE | 4 comentarii

Liviu Pleșoianu: ”Domnule Președinte Donald Trump, din respect pentru inteligența noastră,


vă rugăm să trimiteți un alt ambasador la București, în locul Excelenței Sale Homer Jay Simpson!”

Domnule Președinte Donald Trump, vă rugăm să trimiteți un alt ambasador la București, în locul Excelenței Sale Homer Jay Simpson!

Tocmai pentru că dorim să asigurăm soliditatea Parteneriatului Strategic dintre țările noastre, este necesar să manifestăm o grijă deosebită față de capacitatea noastră de a rezista în fața inamicilor propriilor minți.

Cu regret, trebuie să vă informăm în acest sens că tocmai am atins nivelul maxim de rezistență la stresul continuu provocat de discursurile halucinante ale ambasadorului dumneavoastră, domnul Homer Jay Simpson. Șubrezenia discursivă și precaritatea intelectuală, prezente în absolut toate comunicările distinsului domn Simpson, afectează grav Parteneriatul nostru Strategic pentru simplul motiv că ne afectează grav… creierul.

Ne-am străduit cât am putut să suportăm ieșirile publice submediocre ale domnului ambasador Homer Jay Simpson, însă cea mai recentă afirmație a domniei sale pur și simplu ne-a paralizat neuronii și ne-a scurtcircuitat sinapsele. Domnul ambasador Homer Simpson tocmai ne-a spus că dacă modificăm niște legi foarte proaste ale justiției, din cauza cărora au fost săvârșite nenumărate abuzuri, sancționate inclusiv la CEDO, înseamnă că nu mai suntem… #REZISTENȚI și că o să ne pape Rusia. Creștinește, nu mai pot să adaug decât atât: #Doamne_Ferește!

Excelența Sa, domnul ambasador Homer Jay Simpson: „Noi credem că slăbirea legislaţiei care vă permite să aveţi un sistem judiciar independent şi să lansaţi o luptă puternică împotriva corupţiei subminează şi rezistenţa naţională şi poate expune România la ameninţări venite de peste hotare, inclusiv la cele din partea Rusiei. Corupţia este o scenă pe care actorii ostili o pot folosi pentru a sparge fundaţia unui stat rezistent.”…

…Așadar, domnule Președinte Donald Trump, vă rugăm să trimiteți un alt ambasador la București, în locul Excelenței Sale Homer Jay Simpson, un adept de altfel înfocat al unei mișcari pe care o cunoașteți și dumneavoastră foarte bine: #REZIST! Ne temem că nu mai… rezistăm prea mult în fața elucubrațiilor transmise în rafală de către domnul Homer Simpson. Pentru Parteneriatul nostru Strategic și din respect pentru inteligența noastră, vă rugăm să trimiteți la București pe… oricine altcineva.

Cu încredere în faptul că vom reuși să ne protejăm eficient creierul până atunci,

Liviu Pleșoianu,

Membru al Parlamentului României

Autor: Liviu Plesoianu

Liviu Plesoianu

 

Publicat în POLITICA STIRI | 1 comentariu

DENUNȚ PENAL


În atenția doamnei Procuror Şef Direcţie LAURA CODRUŢA KÖVESI

Imagini pentru printesa margareta si duda

Împotriva persoanelor care au constituit un grup infracțional organizat cu scopul de a trece prin Parlament o propunere legislativă „pentru reglementarea statutului juridic al Casei Regale a României” și, ulterior, în baza noii legi să beneficieze de folosința gratuită a Palatului Elisabeta, pentru o perioadă de 49 ani, precum și de „finanțarea cheltuielilor de funcționare curentă a Casei Regale a României” de la Bugetul de Stat, în sumă de 25 milioane euro, „aprobată anual prin hotărârea Guvernului”.

O bandă organizată de escroci străini și câțiva alogeni, foarte lacomi, care nu se mai satură de furat din banii publici și din averea Poporului Român, a pus la cale un scenariu care să permită jefuirea din Bugetul de Stat, în 49 de ani, a peste un miliard de euro.

În opinia mea și în baza probelor existente, membrii grupului infracțional au săvârșit următoarele infracțiuni: fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prevăzută și pedepsită de art.322, Cod penal; uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art.323, Cod penal; abuz în serviciu, faptă prevăzută și pedepsită de art.297, Cod penal; trafic de influență, faptă prevăzută și pedepsită de art.291, Cod penal; constituirea unui grup infracțional, faptă prevăzută și pedepsită de art.367, Cod penal.
Pentru aflarea Adevărului, în legătură cu propunerea legislativă menționată, consider că se impune să fie audiate ca martori, cel puțin, următoarele persoane implicate:
-Dragnea Nicolae-Liviu, deputat P.S.D.;
-Popescu-Tăriceanu Călin-Constantin Anton, senator A.L.D.E.;
-Margareta Duda, Principesa moștenitoare a României și custodele coroanei regale;
-Duda Radu, soțul doamnei Margareta Duda, care acceptă să i se spună Alteța Sa Regală și Principe de Hohenzollern-Veringen, Principe al României;
-Fiicele fostului rege Mihai I, respectiv:
a)Elena, Alteța Sa Regală, Principesă a României;
b)Irina, Alteța Sa Regală, Principesă a României;
c)Sofia, Alteța Sa Regală, Principesă a României;
d)Maria, Alteța Sa Regală, Principesă a României.
-Dieter Stanzeleit, cu numele de botez Nicolae-Vasile de Hohenzollern-Sigmaringen, fiul legitim al fostului rege Mihai I;
-Dragoș Iliescu, Președintele Consiliului Legislativ ;
-Ghilezan Marius, ziarist la Cotidianul;
-Nicola Medforth-Mills, Principele Nicolae, nepotul fostului rege Mihai I și fiu al Principesei Elena;
-Andrew Popper, Șeful Casei Regale, care este inexistentă juridic în România.

ÎN FAPT, în ziua de 7 noiembrie 2017, o zi istorică, parlamentarii Dragnea Nicolae–Liviu și Popescu-Tăriceanu Călin–Constantin-Anton, Președintele Camerei Deputaților și Președintele Senatului României, au înregistrat la Senat, cu nr.547/2017, „Propunerea legislativă pentru reglementarea statutului juridic al Casei Regale a României” și au solicitat procedura de urgență pentru adoptarea legii.
Această procedură a fost acceptată la solicitarea președintelui P.S.D. și președintelui A.L.D.E., în calitate de inițiatori ai propunerii legislative.

La începutul mandatului de parlamentar, domnii Dragnea Nicolae–Liviu și Popescu–Tăriceanu Călin–Constantin-Anton au depus un jurământ în plenul Camerei Deputaților, respectiv al Senatului.
Ei au jurat să respecte Constituția și legile țării. Conform Constituției României, art.1, alin.2 și alin.5, „Forma de guvernământ a statului român este republica” și „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Se știe că, Poporul Român prin referendumurile naționale din 8 decembrie 1991 și 18-19 octombrie 2003 s-a pronunțat pentru republică și împotriva monarhiei.

Sfidând voința Poporului Român și Constituția României, cei care au scris propunerea legislativă privind înființarea Casei Regale în Republica România și cei doi semnatari ai inițiativei legislative au urmărit, cel puțin, următoarele obiective:
-Să obțină gratuit, în folosință, Palatul Elisabeta din București, pentru 49 de ani.
-Să primească anual din Bugetul de Stat 25.000.000 (milioane ) euro, pe care să-i împartă între membrii grupului infracțional și să-i cheltuiască după bunul plac, fără nici un control din partea Parlamentului și a Curții de Conturi a României.
-Să asigure intrarea în legalitate a așa-zisei Case Regale a României care funcționează ilegal în Palatul Elisabeta.
-Să blocheze evacuarea din Palatul Elisabeta a camarilei zis regale, după decesul fostului rege Mihai Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen, care a dobândit ilegal această clădire și a beneficiat ilegal de sume uriașe din Bugetul de Stat pentru acoperirea cheltuielilor auto-intitulatei Case Regale.
-Să pregătească cadrul legal pentru efectuarea reparațiilor capitale la Palatul Elisabeta, pe cheltuiala Poporului Român, imediat după anunțarea decesului fostului rege Mihai I. În acest sens a fost adoptată O.U.G. nr.57 din 4 august 2017 pentru modificarea și completarea Legii nr.406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al Statului Român.
-Să împiedice începerea cercetărilor penale de către D.N.A. în legătură cu retrocedările ilegale de palate, castele și cabane, terenuri agricole și numeroase păduri către așa-zisa Casă Regală și familia pretins regală.

-Să ascundă Adevărul că doamnele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria, fiicele lui Mihai Eitl de Hohenzollern-Sigmaringen nu s-au născut într-o familie regală (în perioada 1949-1964) și, ca urmare, acestea NU sunt Altețe Regale și nici Principese ale României.
-Să-i asigure anual cetățeanului Radu Duda, ca viitor director al serviciului administrativ al Casei Regale, sume uriașe din Bugetul de Stat pe care să le cheltuiască după propria voință, fără nici un control din partea Curții de Conturi, așa cum a procedat cu zecile de miliarde de lei primite din partea premierului Popescu–Tăriceanu Călin–Constantin-Anton.

Menționez că, familia Radu și Margareta Duda i-au înaintat fostului premier Dacian Cioloș textul unui proiect de lege pe aceeași temă a Casei Regale în care au pretins numai 4.000.000 (patru milioane ) de euro anual și Palatul Elisabeta în folosință gratuită pentru 99 de ani. Constatând că demersul familiei Radu și Margareta Duda și pretențiile lor sunt ilegale și sfidează Constituția, Guvernul Cioloș a refuzat să-și însușească documentul respectiv și să-l înainteze Parlamentului.

Se știe că, în perioada 1948-1989 și 1990-2017 nu a existat Casa Regală a României. De ce a apărut urgența acum pentru înființarea Casei Regale a Republicii România? Mai ales pentru a se putea fura anual și legal numai 25 milioane euro din Bugetul de Stat de către un grup infracțional organizat.
Expunerea de motive și textul Propunerii legislative pentru reglementarea statutului juridic al Casei Regale a României, însușite de către cei doi semnatari, care le-au primit de la familia Margareta și Radu Duda, confirmă obiectivele urmărite și modalitățile de acțiune ale celor constituiți într-un grup infracțional organizat.

Pentru inducerea în eroare a parlamentarilor și a opiniei publice, inițiatorii susțin următoarele minciuni: „- – Casa Regală a României este o instituție istorică, având o existență neîntreruptă și o contribuție însemnată la consolidarea statului român modern.

– Astăzi, ea este păstrătoare a tradițiilor naționale…beneficiind de un prestigiu ridicat, pe care îl pune, în mod statornic, în slujba poporului român.

– Casa Regală a României are o activitate susținută, fiind o parte esențială a societății românești, fiind recunoscută public ca instituție-simbol.”
– „În prezent Casa Regală a României nu are personalitate juridică”. „Propunerea legislativă propune măsuri necesare pentru asigurarea continuității acestei instituții-simbol, al cărei conducător reprezintă un reper de moralitate și continuitate a poporului român și a valorilor sale.”
Adevărul este următorul:
-Casa Regală a României nu există și nu are o existență neîntreruptă.

-O contribuție însemnată la consolidarea Statului Român modern a avut-o domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a fost alungat din Țară de către monstruoasa coaliție dintre liberali și conservatori.

-Fosta Casă Regală nu a fost păstrătoarea tradițiilor naționale din Ro. Așa-zisa regina Ana, de fapt principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, nu a solicitat niciodată cetățenia română și ca urmare nu a avut această cetățenie și a REFUZAT să învețe Limba Română, Fetele ei, aproape toate, NU vorbesc românește. Sunt câteva exemple care confirmă că familiile regale din România au disprețuit Poporul Român și Limba Română.
-Așa-zisul prestigiu ridicat al Casei Regale a României este infirmat de adevărul istoric ascuns românilor. Iată câteva exemple:
a)Principele Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen nu a provenit din Casa Regală a Prusiei. La vârsta de 27 de ani a fost adus în România de liderul liberal Ion C.Brătianu, intrând în țară la data de 8 mai 1866 cu un pașaport fals eliberat pe numele Karl Hettingen.
Constituția României, la art.7, prevedea că nu puteau dobândi drepturi civile cetățenii străini care nu sunt credincioși. El nu a cunoscut Limba Română și, în ziua de 10 mai 1866, nu a putut depune în Parlament jurământul prevăzut de Constituție pentru domnitorul României. Domnitorul Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, cu școală puțină, a fost străin de Poporul Român, de Limba Română și de România. El a condus țara și Academia Română prin TRANSLATORI pentru Limba Română. După ce s-a căsătorit, și-a făcut soția ACADEMICIAN.

La 26 martie 1881, Parlamentul României a hotărât transformarea României în regat. Pentru că românii nu îi puteau reține și pronunța numele, mincinoșii științifici oficiali, i-au zis Carol I.
Regele Carol I a ordonat înăbușirea în sânge a răscoalelor țărănești din anii 1888 și 1907 în care au fost împușcați peste 20.000 de țărani români.
Carol I s-a căsătorit, în Prusia, la 15 noiembrie 1869, cu prințesa Paulina-Elisabeta-Otilia-Luiza de Wied. Mincinoșii științifici oficiali i-au zis regina Elisabeta, care a semnat cu pseudonimele E.Wedi și Carmen Sylva.
În perioada 1866-1870, domnitorul evreu prusac Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a semnat trei acte normative ținute la secret de către mincinoșii științifici oficiali, care se autointitulează istorici, respectiv:

-A schimbat dispunerea culorilor pe Drapelul României. Așa au fost dispuse culorile și pe drapelele purtate la Blaj în 1848 și la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918.
-A modificat denumirea Insulei Albe sau Leuce și a botezat-o Insula Șerpilor.
Nepotul lui Carol I, Ferdinand-Victor-Albert-Minrad von Hohenzollern-Sigmaringen, autodidact și extrem de modest, s-a căsătorit (în 29 noiembrie 1892) cu principesa evreică Maria-Alexandra-Victoria de Saxa Goburg Gotha, din Marea Britanie. Mincinoșii științifici oficiali i-au zis regina Maria. Ferdinand a fost rege al României în perioada 1914-1927.
La vârsta de 25 de ani a fost primit ca membru de onoare al Academiei Române, iar după ce în anul 1914 a devenit Președinte de onoare al Academiei a făcut-o “academiciană” pe soția sa, în vârstă de 40 de ani.
c)Regele Carol al II-lea, adică Karol Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, a adus un prestigiu ridicat Casei Regale prin numeroase fapte dintre care merită reținute următoarele:
-În ziua de 27 august 1918, în plin război, acesta a dezertat din Armata Română din funcția de comandant al Regimentului 8 Vânători pentru a se căsători (în 31 august 1918) la Odessa cu Ioana Maria Valentina Lambrino. Atunci a renunțat în scris la calitatea de moștenitor al tronului.
La 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat actul de căsătorie. Din concubinajul cu Ioana Lambrino s-a născut, la 8 ianuarie 1920, băiatul Mircea Grigore Lambrino.

-La 20 februarie 1920 i-a cerut regelui Ferdinand să considere nulă abdicarea sa.
-La 10 martie 1921 s-a căsătorit la Atena cu Elena, principesă de Grecia, iar la 25 octombrie 1921 s-a născut copilul Mihai căruia Pamfil Șeicaru i-a zis Mihai Viteză, pentru că s-a născut prematur și a avut o greutate la naștere mai mare decât a unui copil născut după nouă luni. Se zice că a fost, de fapt, băiatul șefului gărzii regale de la palatul din Atena. Probabil, de aceea regele Carol al II-lea a abandonat-o pe soția sa Elena la București și, aluato de nevasta pe Magda Grunberg-Wolf, cunoscută românilor sub numele de Elena Lupescu, cu care a plecat în Franța și renunțând, din nou, la calitatea de moștenitor al Casei Regale.

El și-a luat numele de Carol Caraiman.

La 21 iunie 1928, soția sa Elena a divorțat de principele Carol al II-lea.

După moartea regelui Ferdinand (în anul 1927) nepotul său Mihai devine rege – la vârsta de șase ani.

Pentru că acesta era minor s-a constituit Regența formată din: unchiul regelui, principele Nicolae; patriarhul Miron Cristea al Bisericii Ortodoxe Române; Gheorghe Buzdugan, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Regența a depus jurământul în Parlament și a exercitat atribuțiile cuvenite regelui.

Micuțul Mihai nu putea sta pe tron pentru că era prea mic şi nu pricepea nimic.

La 8 iunie 1930, principele Carol al II-lea a revenit în țară, l-a detronat pe fiul său Mihai și a fost instalat rege.

Micuțul Mihai a fost proclamat moștenitor al tronului și Mare Voievod de Alba Iulia.

În același an a revenit în România și Elena Lupescu.
Regele Carol al II-lea i-a refuzat titlul de regină fostei sale soții, mama fiului său Mihai Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen.
Mai mult, acesta a alungat-o pe fosta lui soție în Italia, la Florența.

Regele Carol al II-lea, în timpul domniei sale, a fost poreclit Zece la sută, deoarece atâta pretindea din valoarea marilor contracte încheiate de Guvernul României cu firme din străinătate și firme din țară.

Românii trebuie să știe Adevărul, că Principele Carol și, apoi, regele Carol al II-lea a fost „abonat” în cartierul „Crucea de Piatră” din București, la prostituata Foamea Neagră.
Probabil, fiind preocupat de prestigiul ridicat al Casei Regale, la care se referă semnatarii propunerii legislative.

La 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea a instaurat dictatura regală, a scos în afara legii partidele politice și a suspendat Parlamentul și Constituția țării.

Regele Carol al II-lea, mareșal al României și Președintele de onoare al Academiei Române a cedat: Basarabia și Bucovina (la 26 iunie 1940) către Uniunea Sovietică; Cadrilaterul către Bulgaria (la 21 august 1940) și Ardealul de nord-vest către Ungaria (la 30 august 1940).

Regele Carol al II-lea a ordonat executarea prin împușcare, de către Boieru, infiltrat în Mișcarea Legionară, a marelui patriot și istoric Nicolaie Iorga, după discursul pe care acesta l-a ținut în plenul Academiei Române în care a prezentat nebunia de care suferă unii membri ai familiei regale.

La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a abdicat și s-a lepădat și de Academia Română.

În 7 septembrie 1940 a plecat din țară, împreună cu amanta sa Elena Lupescu, cu un tren având 12 vagoane pline cu bunuri de mare valoare furate din averea Poporului Român, bunuri din patrimoniul național.

Cei doi au vândut multe din bunurile furate din România și au plecat în Spania, Portugalia, Mexic, Brazilia (unde s-au căsătorit la 3 iulie 1947) și apoi s-au reîntors în Portugalia, unde și-au dat obștescul sfârșit în anul 1953 și, respectiv anul 1977.

Osemintele lor au fost aduse în România, în anul 2003, fiind reînhumate în paraclisul construit lângă Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.
d)Regele Mihai I al României, numit astfel de către mincinoșii științifici oficiali în loc de Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen, se pare că nu este os regal și de aceea el a refuzat efectuarea oricărui test A.D.N., atât cu regele Carol al II-lea cât și cu fiul său Vasile-Nicolae, alias Dieter Stanzeleit, cel care a apărut în ultimii ani la posturile de televiziune naționale din București, mai ales la România TV, unde a susținut și susține că este fiul legitim al ex-regelui Mihai, născut din singura căsătorie a acestuia cu mama lui, care a avut loc în anul 1939.
Această căsătorie a fost ascunsă de către biografii Casei Regale, precum și de către mincinoșii științifici oficiali, care se declară monarhiști.
Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a fost rege neconstituțional al României, de la vârsta de 19 ani, după abdicarea regelui Carol al II-lea, care se pare nu a fost tatăl lui natural.
La 14 septembrie 1940, la vârsta de 19 ani, Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a fost avansat la gradul de general de divizie şi la 10 mai 1941, la 20 de ani, a devenit mareşal al României.

Aşa a fost umilită Armata Română de monarhia ereditară din România.

Numai Academia Română a ratat şansa de a-l face cel mai tânăr membru al său. Dar, Academia Română l-a făcut, la 19 ani, pe Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen cel mai tânăr Președinte de onoare (fără să fie membru al ei) și protector al ei.
Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen nu a fost rege constituțional al României.
El nu a depus niciodată în Parlament, „în sânul Adunărilor întrunite” jurământul prevăzut în Constituția din anul 1923, art.82, pentru succesorul la tron, respectiv:
„Jur a păzi Constituțiunea și legile poporului român, a menține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului”.

Ca urmare, el nu a fost nici rege, nici ex-rege al României.

Pe cale de consecință, toate actele semnate de acest cetățean ca rege al României sunt nule de drept, iar toate proprietățile pe care le-a dobândit pe calea retrocedărilor, după 1989, trebuie cercetate de către Direcția Națională Anticorupție și să fie recuperate de Statul Român.

După abdicarea regelui Carol al II-lea, fiul lui Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia și succesor la tronul României, a depus în ziua de 6 septembrie 1940 un jurământ în fața mareșalului Ion Antonescu, Patriarhului Nicodim Munteanu și a Dr.G.Lupu, Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Titlurile pe care le atribuie cu generozitate mincinoșii științifici oficiali lui Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen și cei din așa-zisă familie regală nu au nicio acoperire legală.

Sunt contrare Constituției României și, ca urmare, nu au nicio acoperire legală titlurile de: Rege pentru Mihail Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen;

Regină pentru principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma cu care s-a logodit neoficial la Lausanne (în 6 decembrie 1947) și cu care a făcut o nuntă la Atena (în 10 iunie 1948), fără să fie încheiat însă vreun act de căsătorie, fără consimțământul Papei Pius al XII-lea și fără participarea familiei Annei de Bourbon-Parma;

Altețele Regale și Principese pentru fiicele lor Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria, născute în perioada 1949-1964 după ce Mihai I a abdicat ca rege la 30 decembrie 1947, a renunțat la cetățenia română și a făcut numai nunta cu mama lor, fără a fi căsătoriți la starea civilă și în Biserică;

Alteța Sa Regală Principele Radu Duda, Principe de Hohenzollern-Veringen, Principe al României, care după ce a făcut armata la termen redus (ca actor), din sublocotenent în rezervă a fost ilegal promovat în gradul de colonel activ al Armatei Române, este doctor în științe militare și a ajuns consilier personal al premierului Călin-Constantin Anton Popescu Tăriceanu pe probleme de apărare națională și, apoi, reprezentant special al Guvernului României pentru integrarea în N.A.T.O. și Uniunea Europeană, funcție pentru care a fost plătit cu 400-600 milioane lei pe lună, fără nicio decontare și fără nici un control asupra cheltuirii banilor publici.

Alteța Sa Regală Radu Duda, principe de Hohenzollern-Veringen a candidat pentru funcția de Președinte al României, la alegerile din anul 2009.

S-a retras din competiție, chipurile, din lipsă de bani.

Acum, își dorește ca soția sa, Margareta Duda, viitoarea Șefă a Casei Regale să-l numească director al serviciului administrativ al Casei Regale a României.

Autorii propunerii legislative și Președinți ai Senatului și Camerei Deputaților nu știu că un serviciu administrativ are în fruntea sa un șef de serviciu și nu un director.
În istoria lumii speră autorii propunerii legislative să apară primul serviciu condus de un director, de numitul Radu Duda.

Subliniez că, în istoria familiei regale din România nu există consemnată data căsătoriei cetățeanului elen Mihail Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, în perioada 1948-2016.

Se pare că, ei au trăit într-un concubinaj internațional.

Mihai I de România era căsătorit, încă din anul 1939, cu mama lui Dieter Stanzeleit.

În urma demersurilor legale făcute în Grecia de către domnul Dieter Stanzeleit, fiul legitim al fostului rege Mihai I, au rezultat următoarele:
-La data de 10 iunie 1948, Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen avea cetățenia elenă (după mama sa Elena) și ca membru al Familiei Regale, în vederea încheierii căsătoriei cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, avea nevoie de consimțământul Regelui Greciei dat printr-un Decret Regal.

Fără acest Decret căsătoria este ilegală și copiii lor sunt considerați născuți în afara căsătoriei.
Acest Decret Regal nu există.
Nu a fost găsită nici declarația de căsătorie care trebuia semnată de către cei doi tineri, de nașul lor de botez și de preotul care a oficiat căsătoria în ziua de 10 iunie 1948.

Pentru perioada 1 ianuarie 1948 – 31 decembrie 1950 nu a fost găsit nici un act de stare civilă care să certifice căsătoria fostului rege Mihai I cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.

-Până în anul 1957 încă nu a fost botezată ( crestină ) fiica lor Margareta.
-În arhiva Registrelor de stare civilă ale Familiei Regale a Greciei nu a fost găsit nici un document care să confirme căsătoria fostului rege Mihai I cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
-În certificatul de naștere al doamnei Margareta Duda nu s-a menționat că principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma a fost soția ex-regelui Mihai I.
-Pentru că nu a fost niciodată Șef al Statului Român, Mihail Eitel de Hohenzollern-Sigmaringen și camarila regală, a beneficiat ilegal, cu încălcarea Legii nr.406/2001, de folosința gratuită a Palatului Elisabeta din București și de acoperirea cheltuielilor anuale, fără limită de sumă, din Bugetul de Stat al României.
-Procurorul general al României și Curtea de Conturi a României ar fi trebuit demult să se autosesizeze și să pună capăt lanțului de ilegalități săvârșite de așa-zisa familie regală, unde Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma NU au fost căsătoriți, după cum scrie în cartea „Familia Regală. O istorie în imagini”, editată de Muzeul Național de Istorie a României, apărută în anul 2009.
-Parchetul ar fi trebuit, dar nu e târziu nici acum, să acţioneze pentru recuperarea bunurilor din Patrimoniul Național pe care le-a scos din România, cu trenul, fostul rege Carol al II-lea și încărcate în 12 vagoane (în ziua de 7 septembrie 1940).

Românii din Țara-Mamă și românii de pretutindeni, inclusiv procurorii D.N.A. trebuie să știe următoarele Adevăruri care au fost ascunse în legătură cu cetățeanul Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen care se zice că a fost regele României, în perioada 1940-1947:
-A fost căsătorit din anul 1939 și are un băiat care a fost botezat Vasile-Nicolae, care în prezent poartă numele de Dieter Stanzeleit acesta fiind stabilit în Germania, cu mențiunea că este cunoscător și vorbitor de Limba Română.
-Nu a fost încoronat niciodată ca rege al României. Ca urmare, nu a fost publicată nicio fotografie de la încoronarea sa și nu există nicio dată a încoronării sale.
-Până la începutul anului 1948, când a părăsit România și a rămas fără cetățenia română, tânărul Mihai I a mai avut doi băieți născuți la Săvârșin, pe care i-a conceput cu două femei care lucrau la Palatul Regal. Băieții au semănat foarte bine cu tatăl lor. Detalii se pot afla de la locuitorii din Săvârșin, unde cei doi băieți au urmat școala.
-Mihai I s-a aflat la conducerea României, în perioada 1940-1944, când funcția de Șef al Statului a fost exercitată de generalul și, apoi, mareșalul Ion Antonescu. Conform Decretului Regal dat de regele Carol al II-lea în ziua de 6 septembrie 1940 și publicat în Monitorul Oficial nr.206 bis/1940 a fost numit generalul Ion Antonescu „cu puteri depline pentru conducerea statului român”.
-A trădat Poporul Român, România și Armata Română la 23 august 1944 și a predat circa 200.000 de soldați și ofițeri români care au fost luați prizonieri de către U.R.S.S. și exterminați (marea lor majoritate) în lagărele din Siberia.
-A predat Țara și Armata Română către inamicul Uniunea Sovietică (U.R.S.S.) fără nicio garanție. Este singurul caz din istoria lumii când regele unei țări și capul oștirii a predat inamicului întreaga Armată.

El a fost un rege trădător de Neam și Țară.
-A blocat încheierea armistițiului dintre România și Puterile Aliate (U.R.S.S., S.U.A. și Anglia) negociat de mareșalul Ion Antonescu și a acceptat capitularea necondiționată a României care a fost semnată la Moscova, în 12 septembrie 1944. În această acțiune vizând capitularea necondiționată a României, regele Mihai I a fost sprijinit de către conducătorii partidelor politice istorice, precum și de către domnii Iuliu Maniu, C.C. Brătianu și Niculescu-Buzești.
Armistițiul negociat de mareșalul Ion Antonescu cu Națiunile Unite sau Puterile Aliate prevedea că: România este considerată țară cobeligerantă; România își reîntregea teritoriile pierdute în anul 1940 și revenea la granițele avute la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918; România nu plătea datorii de război; România nu intra în sfera de influență a Uniunii Sovietice; pe teritoriul României nu mai aveau loc lupte.
-A mințit Poporul Român prin „Proclamația” citită la Radio, în seara zilei de 23 august 1944 când a spus că: „România a acceptat armistițiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii…Națiunile ne-au garantat independența țării și neamestecul în treburile noastre interne.”

Adevărul istoric este că la 23 august 1944 nu a existat nici un armistițiu cu Puterile Aliate și România s-a aflat în stare de război cu Națiunile Unite până la 12 septembrie 1944 când țara noastră a acceptat și semnat condițiile înrobitoare ale capitulării.

Regele Mihai I a acceptat pierderea Basarabiei și nordului Bucovinei către Uniunea Sovietică.

-A refuzat să-l grațieze pe mareșalul Ion Antonescu care a fost condamnat la moarte după ce a salvat și trimis în Palestina peste 400.000 de evrei români, care au constituit majoritatea populației la înființarea statului Israel, la 14 mai 1948, când acesta avea 600.000 de locuitori evrei.
-A acceptat și girat trecerea la Regimul comunist în România și acțiunile ateilor pentru distrugerea Creștinismului.
-A colaborat cu Regimul comunist și a contribuit la: instaurarea dictaturii roșii împotriva Poporului Român; jefuirea avuției naționale; genocidul împotriva românilor și sărăcirea populației.

-Pentru actul său de trădare de la 23 august 1944 a primit de la I.V.Stalin, conducătorul Partidului Comunist și al URSS: titlul de erou al Uniunii Sovietice; ordinul „Victoria”; două avioane pentru familia sa și o rentă viageră lunară, foarte mare, în ruble.

-A colaborat cu autoritățile comuniste de la București (în perioada 23 august 1944-30 decembrie 1947) și a acceptat ca floarea Armatei Române, a intelectualității românești și mii de preoți și călugări să fie anchetați de Securitate, trimiși și exterminați în închisori și la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
-A negociat cu conducătorii României, comunişti -evrei -sovietici şi români, condiţiile abdicării sale, respectiv:
a)Să fie lăsat să plece din România cu doar două valize???
b)Să primească o rentă viageră de 10.000 dolari U.S.A. pe lună.
Ambele condiţii au fost îndeplinite şi în perioada 1948-1989 fostul rege Mihai a beneficiat din partea Regimului comunist de 10.000 dolari pe lună, o Rentă Republicană.

-Regele Mihai I a aprobat, în anul 1947, Legea privind confiscarea aurului și a valutei, în urma căreia zeci de mii de români au fost arestați și întemnițați.

-În timpul monarhiei din România (1881-1947) averea strânsă de rege a aparținut „Domeniilor Coroanei” și NU regilor. Familiile regale au avut statutul de Chiriași.
-La 30 decembrie 1947 a abdicat definitiv din funcția de rege al României și a acceptat instaurarea republicii de către comuniștii cu care a condus împreună Țara, după 23 august 1944.

Înainte de abdicare regele Mihai I s-a înțeles cu conducătorii Regimului comunist și au stabilit de comun acord data și condițiile renunțării la tronul României.
-În actul de abdicare dat la București în ziua de 30 decembrie 1947, semnat de regele Mihai I scrie următoarele: „…în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.

În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român, A B D I C pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru EI la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României. Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.”

În timpul monarhiei ereditare din România, conform legii salice, a existat numai titlul de rege.

În Anglia există o regină, iar soțul ei nu este rege, ci prinț.

În timpul regelui Carol al II-lea Elenei Lupescu nu i s-a spus că este regină.

Situația a fost similară în relația dintre fostul rege Mihai I și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma care NU a fost regina României și care NU a știut Limba Română.

Aceasta, în peste 60 de ani NU a fost în stare să învețe Limba Română și să vorbească românește.

– Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a rămas fără cetățenia română, din 22 mai 1948, iar la 10 iunie 1948 a avut loc la Atena numai nunta sa cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
– Fostul rege Mihai I era căsătorit, din anul 1939, cu o evreică, rudă de sânge cu actuala regină Elisabeta a II-a a Angliei, care a fost domnișoară de onoare la Palatul Peleș din Sinaia. Căsătoria lui Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, cu domnișoara Nerissa Bowes-Lyon a avut loc, în ziua de 7 septembrie 1939, la Primăria din Azuga și în Biserica „Sfânta Treime” din Azuga.

– El nu împlinise 18 ani, iar ea avea 19 ani. Biografii Casei Regale au ținut la secret această căsătorie și pe fiul lor Vasile-Nicolae. Cunoscând realitatea, Papa Pius al XII-lea a refuzat să-și dea acordul pentru căsătoria lui Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, care a fost catolică. Ca urmare, în Grecia nu a participat la nuntă familia principesei Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma.
– Biografii familiei regale din România nu au prezentat, până acum, certificatul de căsătorie dintre fostul rege Mihai I și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, dar nici fotografii de la cununia lor religioasă.
-Cu toate că principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma a fost catolică și NU a avut cetățenia română, aceasta a fost înmormântată în România, după 13 zile de la deces și într-o zi declarată de doliu național, de către Guvernul Cioloș. Preotul nu i-a spus niciodată toate prenumele răposatei. Slujba de înmormântare a fost făcută pentru regina Ana, cu toate că ea NU a fost niciodată și nicăieri regină, iar pe piatra de mormânt scrie numai Ana, prenume pe care răposata NU l-a avut.

Custodele și Șeful Casei Regale țin la secret certificatul de deces al răposatei Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, care a murit în Elveția.

La înmormântarea ei nu a participat Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen sub pretextul că era fost bolnav.

Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen
-A semnat în Elveția, în ziua de 4 iulie 1989, împreună cu principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, alături de alți trădători de Neam și Țară, DECLARATIA de la Budapesta privind anexarea Ardealului la Ungaria.

-A ascuns Adevărul că: principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma nu a fost niciodată regina României, nu a avut cetățenia română și a refuzat să învețe și să vorbească Limba Română;
fiicele sale nu s-au născut într-o familie regală și nu sunt nici altețe regale și nici principese ale Republicii România; ginerii săi nu sunt nici altețe regale și nici principi ai României.

-După ce la 30 decembrie 1947 a abdicat de bună voie de la tron, niciodată fostul rege Mihai, în perioada 1947-2017, NU a renunțat la actul de abdicare și nu l-a contestat la nicio instanță internațională, primind lunar cei 10.000 de $.
-A pretins și i-au fost retrocedate multe palate, castele și cabane, precum și zeci de mii de hectare de terenuri agricole și păduri.

Fostul rege Mihai I a devenit cel mai bogat cetățean al României, cu o avere de câteva miliarde de euro.

– Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a redobândit cetățenia română abia la data de 21 februarie 1997.
-În anii 1998 și 2008, așa-zisa familie regală nu a sărbătorit 50 de ani și nici 60 de ani de la căsătoria dintre Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen și principesa Anna Antoinette Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, pentru că NU au găsit certificatul de căsătorie.
– Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen a beneficiat de prevederile Legii nr.406/2001 cu toate că NU a fost Șef de Stat, în perioada 1927-1930, la vârsta de 6-9 ani, dar nu a completat și nici nu a depus declarația de avere, cu toate că a beneficiat lunar de 75% din indemnizația Președintelui României.

Cel mai bogat cetățean al României, prin demersurile făcute de fiica sa Margareta și ginerele Radu Duda, cu implicarea Președintelui Senatului, domnul Călin-Constantin Antonn Popescu-Tăriceanu și a Președintelui Camerei Deputaților, Nicolae-Liviu Dragnea, a cerut MILA PUBLICA Poporului Român, respectiv pentru moștenitorii săi să primească: Palatul Elisabeta, în folosință gratuită pe 49 de ani;
o camarilă regală – republicană plătită foarte bine din bani publici;
25.000.000 euro, în fiecare an, pentru cheltuieli diverse.

Semnatarii propunerii legislative vizând acordarea statutului juridic pentru Casa Regală a României, care de câţiva ani acţionează ILEGAL ca firmă privată cu sediul nelegal în Palatul Elisabeta din Bucureşti, ştiu că toţi cei patru regi au fost Preşedinţi de onoare ai Academiei Române, respectiv: Carol I, în perioada 1879-1914; Ferdinand, între anii 1914-1927; Carol al II-lea, în perioada 1930-1940; Mihai I, între anii 1940-1947.

Domnitorul Karol Eitel Friedrich–Zephirinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen a fost declarat, la 15 septembrie 1867, membru de onoare şi protector al Societăţii Academice Române, care avea ca scop „cultura limbii și istoriei naționale, a literelor, a științelor și frumoaselor arte”.

Cei patru “regi” ai României, împreună cu academicienii români au avut misiunea ca sub firma Academiei Române să acționeze pentru: falsificarea Istoriei Poporului Român; falsificarea Limbii Române și prezentarea ei ca o limbă latină; scrierea și falsificarea Dicționarelor Explicative ale Limbii Române.

O parte însemnată din aceste Adevăruri ascunse românilor sunt cunoscute Președinților Senatului și Camerei Deputaților. Ei știu că:
-În perioada 1927-1930, micuțul Mihai de Hohenzollern-Sigmaringen, la vârsta de 6-9 ani, nu a fost șeful Statului Român, iar în perioada 1940-1947 nu a depus niciodată în Parlament jurământul ca rege al României și nu a fost niciodată încoronat ca rege.
-Nu există în România, începând cu anul 1948, nici rege, nici Casă Regală și nici familie regală. Semnatarii propunerii legislative s-au gândit, probabil, să înființeze Muzeul Casei Regale a României, dar au uitat cuvântul muzeu.
-Fostul rege Mihai I nu s-a căsătorit legal la Atena (la 10 iunie 1948) cu principesa Anna de Bourbon-Parma și nu există consimțământul regelui Greciei pentru această căsătorie și nici consimțământul Papei de la Roma.
-Fiicele fostului rege Mihai I sunt din afara căsătoriei și s-au născut după abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947. Ca urmare, titlurile de Principese și Altețe Regale nu au nicio acoperire și sunt jignitoare în spațiul public.
-Fostul rege Mihai este grav bolnav și are momente când este conștient și momente când este mai puțin conștient, la vârsta de peste 96 de ani.
-Nu putea îndeplini atribuțiile înscrise în propunerea legislativă, ca Șef al Casei Regale, un muribund. Fostul rege Mihai I nu și-a dat acordul pentru a fi batjocorit ca Șef al Casei Regale a României.
-Nu poate exista o Casă Regală fără regat.

România este republică.

………………………………………………………
Faţă de cele mai sus arătate Vă solicit admiterea denunţului penal aşa cum a fost formulat, identificarea celor vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor menţionate şi trimiterea în judecată a acestora.

Dr.Gheorghe Funar

Publicat în MONARHIE | 2 comentarii

Guvernarea după ureche și goana după bani


Concurs de… aberații

O serie de întâmplări și fapte comise de populație sau guvernanți fac capul de afiș al unor televiziuni sau editoriale la nivel național sau local.

La nivel național, nici nu poți ține pasul cu ele, mai ales cu cele comise de guvernanți care parcă au intrat în anul Apocalipsei. Deciziile, declarațiile, măsurile propuse de guvernanți, sfidează pur și simplu orice urmă de bun simț și logică.

Cea mai mare aberație a momentului este menținerea și susținerea de către Dragnea &Co, a inițiativei legislative privind ”premierea” Casei Regale(?????) cu titlul de Instituție de Utilitate public, mai ales în condițiile în care Ultimul Rege al României a fot în sfârșit, după îndelungi amânări, decedat. Se știe că declarația fusese înregistrată de doamna Margareta încă din 2015, după ce Mihai fusese ascuns  în Elveția. Cum Casa Regală a României a dispărut de Jure și de facto în 1947 odată cu semnarea actului de abdicare al regelui, ”pentru sine și toți urmașii săi” inițiativa era absurd și înainte de anunțarea decesului, dar acuma cu atât mai mult. Numai că indicațiile de la SRI sunt altele iar Dragnea crede că așa scapă și el de schelete. Proastă socoteală.

Un caz recent, cel al polițistului atacat cu sabia la Rădăuți a deschis din nou cutia Pandorei , exact când trebuia, adică odată cu discutarea bugetului pe anul viitor. Nu este prima oară când ministerul de interne se folosește de astfel de cazuri pentru a deplânge starea slabă a dotării sau salariile mici care nu îi ”impulsionează”pe polițiști, așa că nu mă miră popularizarea cazului, nici faptul că doamna Carmen Dan cel mai ”ascultat” ministru de interne, care s-a făcut de două parale, ca și Olguța cu interceptarea de pe timpul cât era primriță, a prins repede mingea și a început să țipe că are nevoie de bani la interne,cu care probabil vrea să mai scoată la pensie și apoi să reangajeze ca civili niște generali supuși . În joc a intrat și domnul prim ministru Tudose care a făcut ochi și a concluzionat că așa nu se mai poate, că lucrurile au scăpat de sub control. De sub al cui control domnule Tudose? Eu nu știu unde  trăiesc și ce fac guvernanții ăștia ai noștri, de se trezesc ei de fiecare dată când se sparge o bubă, că habar nu au avut că există bube, că ei nu circulă cu mașina, că nu alimentează la Peco, că nu s-au gândit la ouă, că oaia face miei, că polițiștii sunt agresați sau că inii polițiști fac abuz de funcție. Și de fiecare dată aceste constatări duc la niște măsuri de te doare bulbul rahidian sau îți cade pur și simplu falca. Acum câteva luni după scandalurile cu polițiștii filmați când luau palme sau dădeau pumni , se propunea ca măsură de stopare a acestor fapte… interzicerea filmării polițistului aflat în ”ezercițiu foncțiunii”. Struțul e mic copil pe lângă susținătorii acestei măsuri  idioate. Păi dacă nu mai avem voie să filmăm, înseamnă că nu se vor mai întâmpla? Așa gândeau unii ”specialiști”. Adică ceea ce nu se vede la tv, nu există. Bună logică. Cu alte cuvinte,  bătaia continuă, abuzurile merg mai departe, dar nu va mai ști nimeni de ele, deci nu există. Ce contează dreptul la informare? Lasă fraiere, te informăm noi, cu ce vrem noi, nu cu ce vrei tu. În județul Iași, în localitatea Poieni,  3 tineri reținuți de poliție pentru acte antisociale, au spart geamurile mașinii de poliție, încercând să îi agreseze pe agenți. A fost cerută intervenția mascaților pentru a-i reține pe scandalagii.  Spuneam că domnul Tudose este foarte contrariat și surprins de cele petrecute la Rădăuți și mai – mai că nu își ”iesplică” cum s-a ajuns până aici. Păi domnule Tudose, vreți să știți cum se ajunge la aceste fapte? Vă spun eu: Ia citiți dumnevoastră ce s-a întâmplat cu câteva zile mai înainte la o școală din Poroschia, Teleorman, unde  fel de Alexandru Huțuleac  cu muci la nas, a sechestrat și batjocorit o profesoară și îi dădea palme peste pardon cur, spre deliciul colegilor de clasă. Profesoara, abia intrată în pâine după câte am înțeles, de frica ”neamului Huțuleac” nu a depus plângere, dar cică procuratura s-ar fi sesizat. Dacă incidentul nu ar fi fost mediatizat pot pune pariu domnule Tudose, că nici procuratura nu s-ar fi sesizat iar autorul, micul Huțuleac ar fi avut din nou nota scăzută la purtare și menținut  în … societate, probabil cu ”speranța” că după majorat va săvârși ceva mai serios ca să poată ”suporta rigorile legii”. Da domnule Tudose, așa cum primele acte de corupție ale politicienilor pleacă din momentul înscrierii pe listele de candidați la diferite funcții  locale sau naționale, tot așa și primele fapte antisociale, criminale, încep cu o palmă dată cuiva și nesancționată corespunzător. Nu e o excepție, la Constanța un al elev a pălmuit o profesoară iar un altul a amenințat și șantajat de colegi, iar astea sunt doar cele mai recente cazuri mediatizate. Sunt sute, mii nepopularizate , pentru că directorii, sau profesorii, nu vor să ”arunce o pată asupra imaginii instituției” sau să se facă de râs că nu pot controla situația. Cum elevul din Poroschia nu e la prima abatere, teorema se confirmă, așa cum și crima lui Huidu ( se știe la ce mă refer) a avut ca precedent sau a fost pregătită prin alte 10 sau 11 cazuri similare de încălcare a codului rutier, tratate cu indulgență de ”organe”  pentru că criminalul era un om cunoscut, era ”cineva” . Pentru că acest cineva a fost menajat, au murit 4 oameni nevinovați iar el și-a reluat miștocăreala la tv ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat.

Taxare cuplată cu  repetiție

Să continuăm cu alte fărădelegi comise tot de .. legiuitori, pe care nu știu cine și când le va sancționa, pentru că nici cetățenii, cei care le suportă și le văd, nu reacționează, ei ”rezistă” numai la comandă haștag  contracost. În Craiova, după plecarea Olguței, la conducerea muncipiului a ajuns un om cu greutate, pe care l-am auzit (cred că în reluare) pe un post local lăudându-se cu performanțele sale și ale polițiștilor locali care cică nu ar avea seamăn în România. De ce sunt așa de merituoși ? Din două motive: în primul rând pentru că aproape toți fac  eforturi considerabile să îi atingă greutatea, că dacă te uiți la ei ai zice că Piedone s-a născut în România. În al doilea rând pentru că ei nu ”stă de vorbă”, ei aplică legea (legea lui Genoiu,nu a țării) fără să gândească. A lăudat domnul primare faptul că a reușit să combată /elimine parcările ilegale în Craiova, a descongestionat centrul, dar cum ? A făcut/amenajat  el noi locuri de parcare? Nu! A instituit noi taxe pe locurile de parcare. În Craiova se plătește o taxă de parcare pentru parcarea autovehiculelor în orice loc sau zona a Craiovei, care aparține administrației locale. Ce a făcut domnul Primar? A … rechiziționat câteva locuri de parcare, și anume cele mai aglomerate sau căutate și a instituit pe ele o nouă formă de parcare, dar nu cu plată, ca în Brașov de exemplu, sau Arad, ci prin SMS. Există o tăbliță care anunță potențialul amendat că trebuie sa trimită un SMS pentru a plăti taxa de parcare, deși parcarea în locul respectiv mai este plătită prin rovigneta anuală. Deci asistăm la o dublă taxare, pentru că locul respectiv nu este concesionat unei societăți private, nici nu aparține altcuiva decât primăriei. Deci acel loc este plătit de două ori, pentru aceeași activitate.Dar mai e un aspect. Unii, de bună credință, trimit SMS, și neștiind(chiar dacă scrie pe panou, ca pe contractele bancare), nu mai așteaptă și răspuns la SMS-ul trimis și omul pleacă liniștit la treburile sale știindu-se acoperit, dar când se întoarce la mașină fie se trezește amendat, fie și amendat și cu mașina ridicată, pentru că cel care trebuia să îi confirme plata, fie era un robot fie un nesimțit și nu i-a răspuns, uite așa de-al dracu, ca să umfle bugetul primăriei. Primăria, e acoperită, e a anunțat,scrie acolo roșu pe alb, dar tot dubla taxare este. Deci după ce ai trimis SMS-ul, mai stai o jumătate de oră lângă mașină, ca să îți răspundă nu știu cine. Iar dacă nu îți răspunde mai dai un SMS, ca să fii sigur și atunci, poate îți vine răspunsul, dar ai plătit practic două ore, deși tu ai vrut doar o oră. Și iarăși se umflă bugetul primăriei, cât burta primarului.  Ce mai are de făcut craioveanul? Să dea instituția în judecată, dar până să își câștige în instanță dreptul și eventual banii plătiți pentru eliberarea mașinii,  s-a schimbat și primarul și guvernarea, iar primarul a luat și prima de Crăciun și prima de Paște din banii fraierului.  Nu e așa că are domnul primar de ce să își laude subordonații pentru respectarea legii lui Genoiu. Ce să facă și el, trebuie să aducă un ban în plus pentru plata salariilor recent dublate. Întrebare de baraj pentru domnul primar: Ce fac cei care nu au telefoane mobile, sau efectiv nu știu cum să lucreze cu ele, (ca și parlamentarii care nu știu ce fel de stat este statul roman)  dar au aceleași drepturi constituționale, ca și cei cu telefoane mobile? Măsura, pe lângă mirosul de taxare dublă taxare  mai are și miros de discriminare. Asta este cu adevărat parcare cuplată.

Amenzi cu întârziere

Credeți că asta e singura ilegalitate în Craiova ? Nu, bineînțeles, după exemplul fostei primărițe care dă lovitură după lovitură celor care au ales-o, și Genoiu face la fel. Recent cartierele Craiovei au fost cutreierate de ”portărei” cu pix și acte de constatare care s-au repezit să dea amenzi asociațiilor de proprietari care bătuți de ploi și stihii ale naturii  și-au acoperit terasele blocurilor pentru a-și proteja apartamentele. Conform legii 50/1991 aceste lucrări trebuiau făcute (ca și binecunoscutele boxe de la subsolul blocurilor), cu un aviz de construcție și un proiect. Cum românul , indiferent de poziția lui,de la elevi de școală la președinți, primari, parlamentari nu dau doi bani pe lege, aceste lucrări au fost făcute, ca și legile, după ureche, în cele mai multe cazuri. Aceste lucrări sunt făcute nu de azi de ieri ci cam de când asociațiile de locatari au devenit asociații de proprietari, unele chiar de la construirea blocurilor. Ce spune legea? Legea spune că orice construcție fie ea de ridicare, de reparare sau îmbunătățire sau protecție are nevoie de aviz de construcție. Până aici se pare că măsura domnului primar este ok. Numai că aceeași lege spune că  ” Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.” Cum în Craiova nu s-au mai construit blocuri de locuințe în ultimii doi ani, iar amenzile au fost împrăștiate peste tot, în disperarea primarului de a face bani la bugetul local și sperând că cetățenii fie nu vor citi legea, fie nu vor îndrăzni să dea primăria în judecată, măsura domnului primar este ilegală sau tardivă, fiind atinsă de nulitate absolută. Dar, uite că nu toți sunt necitiți și unii știu chiar de astăzi unde vor pune, sau NU VOR PUNE ȘTAMPILA la viitoarele alegeri locale. Asta ca să nu mai adaug faptul că primăria și primarul se vor trezi cu ț procese pe care le vor pierde pe linie și în loc să facă un ce profit la buget vor face o mare gaură, pentru că suptordonații domnului primar execută ordinele orbește, iar departamentul juridic al primăriei taie frunză la câini. Asta în plan îndepărtat, căci în plan imediat, vor fi destule asociații care nu citesc legea, pentru că președinții de asociații, ca mai  toți președinții români , au și ei gheșefturile lor nu prea îi interesează soarta semenilor, iar Primăria va încasa ceva bani de la cei mai necitiți, mai cu frica de .. autorități, mai comozi sau neîncrezători. Pe ei contează și Primăria. Asta ca să nu mai spun că, conform legii,  sancțiunea trebuia contestată în instanță în maxim 15 zile de la înștiințare, iar înștiințarea s-a făcut  în preajma  zilele libere de Ziua Națională,  când oamenii ori nu erau pe acasă, ori nu aveau timp să citească afișele puse pe uși, crezând că iară e ceva cu apa caldă și nici judecătoriile nu prea au lucrat.

Impozitare frauduloasă

Și ca să fie dosarul complet, reamintesc cazul impozitării ilegale în municipiul Craiova și nu numai, prin fals și uz de fals comis de lucrătorii primăriei din Serviciul Taxe și  Impozite  care pot fi chiar considerați grup infracțional, bineînțeles dacă procuratura va dori să se autosesizeze așa cum a făcut în cazul de la Poroschia. Mai multe și pe larg despre acest subiect, puteți citi aici. Ia să vedem, se sesizează cineva?

Cinismul lui Tudose, sau nesimțirea ridicată la rang de artă

Voi încheia revenind la declarația domnului Tudose, pentru că merită cel puțin sancționată. Iată ce a declarat legat de cazul de la Rădăuți: ”Am aflat că poliţistul din Iaşi e un pic mai bine, îi trebuie un medicament care înţeleg că nu prea se găseşte. Lucrurile, dupa părerea mea, sunt scăpate de sub control.”

Două fraze, două anomalii. Prima referitoare la… problemele polițistului tăiat: Nu v-a  uimit seninătatea cu care domnul Tudose spune că a auzit că polițistul are nevoie de un medicament care ”nu prea se găsește în România? ” Afirmația este de un cinism înfiorător. Deci a auzit și el că acest medicament ”nu prea se găsește” dar il doare în cur de ce nu se găsește, nu e treaba lui, nici a guvernului, nici a ministrului sănătății, nici a sistemului sanitar, nici a legiuitorului, nici a executivului. Dacă  polițistul, care este într-o stare critică, va deceda, domnul Tudose va ridica din umeri,  va spune că asta e, a murit pentru că medicamentul nu prea se găsea prin România, a auzit și el asta, îi pare rău, asta e România iar doamna Carmen îl va înainta în grad post-mortem și va mai cere niște bani de la buget, pentru înmormântări, căci nu sunt medicamente iar Ministerul are nevoie de secție de scrimă, pentru a-I învăța pe polițiști să se lupte cu sabia.  În viața mea nu am blestemat pe nimeni, dar lui parcă i-aș dori o boală din asta cu medicamente care să nu se prea găsească prin România și nici să nu prea aibă posibilitatea să le găsească undeva. Ceva ce numai dr. House poate detecta și rezolva.

A doua afirmație este  la fel de cinică. Spune domnul Tudose, la fel de senin, cu aceeași gură usturoiată dar ne-mirositoare, că ”lucrurile sunt cam scăpate de sub control”. După părerea lui. Pardon ? Deci situația internă, justiția, sănătatea,  legislația, sunt la pământ, infracționalitatea dă pe afară de la ăl cu caș la gură  pân’ la ăl cu sinecură, iar  el, șeful guvernului, cel care dirijează totul, vine și ne anunță senin că după părerea lui situația este scăpată de sub control ca și cum ar vorbi despre eclozarea ouălor de broască țestoasă din Insulele Galapagos. E cea mai mare nesimțire, aș spune că este NESIMȚIREA ANULUI. Acest om a fost propus de Dragnea, avizat de SRI,desemnat  de Iohannis și aprobat de Parlament.Și ori de câte ori poate, face mișto de miniștri. Acuma face și de noi, iar noi… nici nu sesizăm.

Doamne,  ocrotește-i pe orbeți, că nu e vina celor de mai sus, ci a românilor care citesc, văd, aud și nu fac nimic.

Și un ultim amănunt, deloc de neglijat: conform art 137 din Constituție, punctul 2, ” Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condiţiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaşte circulaţia şi înlocuirea monedei naţionale cu aceea a Uniunii Europene.”

Cum România , din câte știu eu nu a adoptat moneda europeană, toate preturile pe servicii și produse, conform legislației trebuiesc stabilite și afișate în lei. De ce Primăria Craiova încalcă legea? Nu a făcut-o destul ?

 

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/interlopul-care-a-atacat-un-polic-ist-cu-sabia-i-a-minc-it-pe-judecatori.html

https://www.libertatea.ro/ultima-ora/elevul-din-teleorman-care-si-batut-si-sechestrat-profesoara-de-educatie-civica-fost-arestat-2068289

http://www.aktual24.ro/ridicarea-masinilor-parcate-neregulamentar-a-devenit-ilegala/

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/profesoara-din-constanta-palmuita-de-un-elev-842717

https://www.avocatnet.ro/articol_43112/Din-ianuarie-ridicarea-ma%C8%99inilor-parcate-ilegal-va-fi-posibil%C4%83-din-nou.html

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-22168172-iasi-tineri-anchetati-dupa-batut-intr-bar-spart-geamurile-unei-masini-politie-incercat-atace-agenti.htm

http://www.in-cuiul-catarii.info

Publicat în ECONOMIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Respectul, suveranitatea si democratia, atribute pe care America nu le-a respectat si nu le va respecta niciodata.


In permanenta, aceste atribute vor fi analizate si tratate functie de punga cu dolari a SUA.

Urmaream saptamina trecuta cuvintarea de la Viena a Secretarului de Stat American Rex Tillerson, un diplomat intelligent, venit din lumea afacerilor mari, fost CEO al lui Exxon si plimbat pe la casele mari ale corporatiilor multinationale, in final devenit diplomat intr-o perioada in care America depinde de mintea glumeata a unui singur om, Donald Trump. In cuvintare, Tillerson spune la un moment dat : “Noi nu vom accepta niciodata ocupatia rusa impusa Crimeei si anexarea ei de catre statul rus…” si mai departe a intarit afirmatia sa, spunind:” Sanctiunile impuse Rusiei datorita anexarii Crimeei vor ramine valabile pina cind Rusia va returna complet controlul Peninsulei Crimeea catre Ucraina…”
Toate bune si frumoase pina aici, chiar daca nu imi dau seama daca Tillerson crede ceea ce spune si intelege ca aceste sanctiuni nu fac decit sa intareasca economia rusa si sa creeze departamente ale economiei care nu existau in trecut si sa poata derula un comert international cu produse pe care nu le realiza pina acum. Mai mult, aceste sanctiuni fac ca Rusia sa gaseasca si sa dezvolte alte piete, in special sud est asiatice, cu potential deosebit si sa creeze un comert prosper si in avantaj reciproc cu aceste economii.
Tillerson a rostit la Viena, un grup de cuvinte cu importanta strategica si care arata o totala lipsa de respect a americanilor fata de restul lumii si de relatiile cu cele mai multe state ale globului si anume: “Never accepted..” atunci cind este vorba de adjudecarea prin forta militara a unor teritorii. 
Acesta cuvintare a lui Tillerson a avut loc la numai citeva ore dupa ce Trump a anuntat la Washington, ca America recunoaste Ierusalimul ca fiind capitala Israelului si ca va muta ambasada SUA, de la Tel Aviv la Ierusalim. Declaratia lui Trump a aratat cum nu se poate mai bine, manifestarea imperialismului american in miscare. America a anuntat prin intermediul lui Trump, ca este o putere care se doreste imperiala si care recunoaste orase si capitale in coloniile sale, functie de interesul Americii. 
Si acum am citeva intrebari pertinente, pe care nimeni nu i le-a pus lui Tillerson si europenii nu au avut curajul sa se avinte intr-o astfel de actiune de aflarea realitatii impuse si dorite de americani, care nu are nici o legatura cu ceea ce se intimpla in realitate ci doar cu avantajele pe care le considera americanii ca fiind indreptatiti sa si le adjudece.
1. Cum a cistigat Israelul dreptul de proprietate asupra Estului Ierusalimului, West Bank si Inaltimilor Golan? Am sa raspund tot eu: Prin invazie militara, ocupare abuziva, colonizare si anexare,  incalcind toate legile internationale….. Am spus ceva gresit? As dori ca cineva sa ma contrazica, ca sa pot aduce dovezile in fiecare caz in parte….
Aceste terenuri au fost confiscate, dupa placul praduitorilor evrei dupa Razboiul de Sase Zile din 1967..
2. A fost Israel sanctionat de America sau aliatii ei, pentru aceste anexari ilegale de teritorii? Absolut deloc, ba din contra, gasca lui Kissinger si alti Jewmericani au aplaudat actiunile criminale ale statului evreu si anexarile dorite de ei….  Mai mult, SUA a decis sa ofere anual Israelului un ajutor militar de peste 7 miliarde de dolari, pentru a nu fi in pericol de a fi atacat..asta dupa ce a anexat prin forta teritorii… Pai, daca le-a anexat legal, de cine mai putea fi atacat Israelul, dragi americani corecti si in respect fata de legile internationale?
Netanyahu  a demonstrat inca odata ca atunci cind tratezi cu America si evreii doresc sa apere ceea ce ei considera ca li se cuvine, perseverenta va da roade, astfel ca dupa un timp al insistentelor, evreii au primit de la americani ceea ce doreau, americanii incalcind orice reguli internationale si favorizind un infractor international care a adus moartea in casele a sute de mii de oameni…in mod direct sau indirect.
Presedintele Putin poate fi numit, daca se doreste lucrul asta, ca fiind nationalist dar si patriot, iar anexarea Crimeei a fost realizarea acestui mandat al presedentiei sale. Pentru mai bine de doua secole, peninsula Crimeea a fost gazda Flotei Militare a Rusiei de la Marea Neagra si un punct tratat de rusi ca fiind de importanta strategica deosebita pentru securitatea tarii, mai ales in conditiile “anexarii” de catre NATO a tuturor statelor din estul Europei si venirea furibunda catre granite Rusiei.
 Liderul de la Kremilin nu va ceda niciodata Crimeea catre Kiev, absolut niciodata si va fi mai mult decit necesar ca americanii si occidentalii in general sa se obisnuiasca cu ideea si poate chiar mai mult… Dar, realitatea arata ca pentru SUA, niciodata nu a fost intradevar strategic arborarea steagului rus deasupra Crimeei, dar pentru liderul de la Kremlin acest aspect este unul mai mult decit vital.
Dar, pentru citi ani a fost Gaza, West Bank si Inaltimile Golan, teritoriul israelian si in ce baza au revendicat aceste teritorii? A fost dreptul lor, au acolo populatie majoritara care vorbeste ebraica? Exista vreo apropiere culturala si istorica a evreilor cu acele teritorii ocupate?
Cu numai citeva saptamini in urma, cind Coreea de Nord a lansat si testat o racheta intercontinentala, sfatuitorul din taina pe probleme de securitate nationala, Gen. McMaster, declara ca Trump “este dedicat unei totale denuclearizari a peninsulei coreene..”. In mod pervers, americanii sint dedicati unei sarcini pe care nu au cum sa o realizeze vreodata, pentru ca ei insusi nu vor retrage armele nucleare detinute si amplasate strategic in Coreea de Sud si in zona. 
Pe de alta parte, Kim nu va face niciodata acest pas, deja declarind ca optiune nucleara nu intra in discutie cu SUA…Kim stie ca Saddam Hussein, care nu a avut arme nucleare dar prezenta lor a fost trimbitata de America, prin raspindacii lui Bush, Collin Powel si Condolenza Rice, a fost spinzurat dupa atacul american asupra Irakului. Kim stie ca Gaddafi a fost ucis cu singe rece tot de americani, dupa ce aceasi americani au invitat intreg vestul sa participle la bombardarea Libiei, pentru ca acest Gaddafi avea… arme de distrugere in masa si el, ceea ce a fost o alta minciuna, iar in final, europenii trebuie sa sufere migratii de proportii ale populatiei africane si orientale, iar Trump nu doreste sa primeasca nici unul dintre ei, ba mai mult, pune si sanctiuni si interdictii de calatorie din aceste tari catre SUA…..Corect? Nu prea cred… 
Kim stie ca in momentul cind a depus armele nucleare, el si sistemul lui nu vor mai exista si tara lui va fi in paragina ca si celelalte atacate de americani si evident va fi impinsa a imprumuta bani de la americani si a cumpara toate gunoaiele lor militare si a plati dobinzi in cadrul unei economii falimentare, asa cum au lasat americanii de fiecare data pe unde au trecut. Americanii vor trebui sa se obisnuiasca cu Kim si mai mult, vor trebui sa recunoasca Coreea de Nord ca forta nucleara, asa cum a facut-o si cu Pakistan…
Mergem mai departe si avem in vedere China, care s-a autoproclamat proprietara peste Marea Chinei de Sud, unde a si construit aeroporturi militare in mijlocul marii si au creat un complex militar puternic care sa controleze intreaga zona maritima, insulele devenind baze militare chineze. 
America nu a tolerat nici aceasta anexare a unui teritoriu, care l-ar fi dorit dar s-a trezit cam tirziu si a pierdut totul, chinezii stiind ca americanii vor face pasul inevitabil. Va putea SUA sa puna sanctiuni chinezilor, care platesc facturile de consum amaritilor de americani si care umplu magazinele americane in totalitate, cu marfuri ieftine, facind ca puterea politica din SUA sa nu cada datorita dezechilibrelor in preturi generate de deciziile economice favorabile unui grup de infractori din finante si ale corporatistilor americani…..
China a anexat Marea Chinei de Sud si a militarizat-o fara a avea parte de sanctiuni ale SUA… Acesta zona este vitala Chinei dar sub nici o forma vitala SUA. Pe de alta parte, Vietnamul, Malaezia, Singapore, Brunei, Filipine si Taiwan, doresc si ele sa aiba controlul asupra Marii Chinei de Sud, insa chienzii stiu ca acestia sint sau pot fi oricind lacheii americanilor si ar putea pierde din mina situatia….
Va risca America un razboi cu China, pentru a face pe plac liderilor acestor tari sud est asiatice? Greu de crezut, dar posibil sa le bage in linia intiia a conflictului pentru a le distruge si pe ele…
De ce ar devenii lupta acestor state mici asiatice, o lupta a SUA?
Interesul Chinei este similar cu cel al SUA in Caraibe, unde americanii, in 1823 au aplicat Doctrina Monroe, care in principiu se definea ca o decizie a SUA ca nimeni sa nu se introduca in zona lor de influenta politica si economica si nici ei nu se vor implica in teritoriile sau zonele de influenta ale altor puteri, iar omenirea la acel moment a respectat Doctrina Monroe americana si interesele specifice americanilor in zona Caraibiana si a Golfului Mexic, dar…se pare ca acum Doctrina Monroe s-a actualizat si este valabila numai pentru SUA, care poate face ce doreste, poate influenta pe cine doreste si poate anexa sub o forma sau alta, dar in special financiar si economic, orice zona dorita… 
China va controla in continuare si pentru totdeauna Marea Chinei de Sud, in timp ce America va pierde din aliatii vestici si teritoriile vestice sub “ocupare” financiara si economica din Europa.
Ceea ce este interesant, este faptul ca din Crimeea, Orientul Mijlociu, Marea Chinei de Sud si pina in Peninsula Coreeana, exista natiuni care doresc din ce in ce mai mult sa se sacrifice si sa isi ia cele mai ridicate grade de risc, deoarece considera interesele lor cu mult mai mari decit ale SUA… 
America trebuie sa coboare cu picioarele pe pamint (pentru a nu se numii Jewmerica) si sa defineasca un nou consens national legat de ceea ce este vital si ceea ce nu este vital pentru americani, findca pentru zeci de ani, au dorit sa isi adjudece totul si aidoma lui Hitler, au creat un spatiu vital lor din ce in ce mai mare pe glob, chiar condusi de holocaustii lui Hitler. 
America trebuie sa defineasca pentru ce este normal si eficient sa lupte si pentru ce nu este. America nu isi poate permite un razboi in acest moment, mai ales pentru a sustine ideile unei elite care se afla foarte aproape de lada de gunoi a istoriei. America trebuie sa renunte la “red lines” si sa inlocuiasca Doctrina Monroe cu respectul fata de alte tari si sisteme politice si cu solicitarea respectului si nu compensatiilor teritoriale stupide…. 
Adrian Cosereanu
Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

ARMATA UE a federaliştilor progresişti de la Bruxelles se pune rapid în mişcare:


25 de state îşi vor dizolva treptat armatele în armata imperiului progresist UE. Juncker: „Este timpul să o trezim pe Frumoasa Adormită a Tratatului de la Lisabona”

Nota Redacției: Încă un proiect menit a distruge statele naționale şi independența lor este implementat pe repede înainte de către federaliştii progresişti de la Bruxelles.

„În iunie am spus că este timpul să o trezim pe Frumoasa Adormită a Tratatului de la Lisabona: cooperarea structurată permanentă. Șase luni mai târziu se întâmplă. Salut pașii făcuți astăzi de statele membre pentru a fonda o Uniunea Europeană a Apărării. Europa nu poate și nu ar trebui să externalizeze securitatea și apărarea”, a declarat președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, făcând referire la dependența UE față de capabilitățile militare NATO.

Fondul European de Apărare pe care Comisia Europeană l-a propus va completa aceste eforturi și va acționa ca un stimulent pentru cooperarea în apărare – inclusiv finanțarea potențială pentru câteva din proiectele prezentate astăzi”, a adăugat Juncker.

Cooperarea Structurată Permanentă Militară (PESCO) este un instrument menționat în Tratatul Uniunii Europene și menit să permită Uniunii Europene să-și dezvolte o armată proprie şi să devină un jucător activ în domeniul apărării și securității.

Pe 13 noiembrie, 23 de state (Austria, Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburt, Țările de Jos, Polonia, România, Slovenia, Slovacia, Spania și Suedia) au făcut primul pas spre lansarea Cooperării Structurate Permanente în domeniul militar, prin semnarea unei notificări trimise apoi către Înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Federica Mogherini. Ulterior s-au alăturat Irlanda și Portugalia.

Aceste state au semnat astăzi o declarație prin care anunță pregătirea primelor proiecte militare ale armatei UE în domenii precum înfințarea unor sedii medicale ale UE, supravegherea maritimă, dronele subacvatice și securitatea cibernetică.

În timp ce PESCO este un proiect interguvernamental, Fondul European de Apărare al Armatei UE, propus de Comisia Europeană în iunie, va permite atât dezvoltarea infrastructurii militare ale Armatei UE, cât și achiziționarea echipamentului necesar și tehnologiei militare prin finanțarea comună din bugetul UE și penteu suportul practic al acestei Instituției Militare Federale Europene.

sursa:Mediafax.ro

 

(FLUIERUL)

Publicat în EUROPA | Lasă un comentariu

Cine a „inventat” drepturile omului?


Știai de existența Cartei Kurugan Fuga, documentul medieval apărut în Africa de vest și care vorbeste despre egalitate, dreptul la auto-exprimare și abolirea sclaviei?

Tindem să credem că Magna Carta este primul document care prezintă principii clare legate de drepturile omului. Acesta este un document emis în Anglia, în 1215, în timpul domniei regelui Ioan Fără de Țară. Prin această Cartă se urmărea îngrădirea puterii regelui în scopul eliminării abuzurilor comise de monarh sau de reprezentanții săi direcți, precum și garantarea unui număr de drepturi pentru toți cetățenii. În timp, Magna Carta s-a afirmat ca un element de bază al parlamentarismului englez.

Cu toate acestea, „Carta Kurugan Fuga”, cunoscută și sub denumirea de „Carta Manden”, este, din 2009, adăugată pe lista Patrimoniului Cultural al Umanității de câtre UNESCO. Documentul a stat la baza constituirii Imperiul Mali (1235-1670) și este o declarație care a stabilit regulile de bază pe care s-a fondat imperiul, cu intenția de a evita războiul și de a garanta o coexistență armonioasă. Această Cartă a definit modul în care trebuia să funcționeze un stat și a stabilit legile care ar trebui să guverneze poporul. Mansa Sundiata Keita a prezentat documentul în 1235, pe o câmpie din apropierea orașului Ka-Ba (acum Kangaba ), principiile lui supraviețuind prin tradiție orală în mijlocul a mai multe generații de djeli sau grioti. Djelii au păstrat istoria imperiului Mali, inclusiv informații despre regi, bătălii și sistemul de guvernare

Kurugan Fuga conținea un preambul și șapte capitole. În acestea se vorbește despre pacea socială, sfințenia vieții umane, drepturile femeilor, dreptul la educație, securitatea alimentară și chiar dreptul de auto-exprimare. Carta a oferit drepturi egale cetățenilor, inclusiv femeilor și sclavilor. Scopul a fost acela de a asigura pacea și stabilitatea socială. Textele susțin diversitatea și au vorbit despre abolirea sclaviei.

Carta are o importanță uriașă din punct de vedere cultural și istoric, nu doar pentru că demonstrează faptul că drepturile omului, în forma lor primară, nu au apărut doar în Europa, ci și pentru că au stabilit pentru prima dată în istorie legi și reglementări uniforme pe un teritoriu atât de mare ca al Africii de Vest. În al doilea rând, a stabilit drepturi uniforme pentru toți cetățenii, inclusiv femei și sclavi, ceva de neegalat în alte părți ale lumii. Și nu în ultimul rând, este un text original, nu împrumutat dintr-un alt document existent în vremea respectivă.

1024px-MALI_empire_map

sursa: http://bigthink.com/philip-perry/did-this-medieval-african-empire-invent-human-rights

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Cum au reușit niște elevi de gimnaziu din SUA să demonstreze că Pământul este o sferă, fără a-și construi rachete futuriste și a pleca în spațiu.


Chiar suntem mințiți de câteva sute de ani? Există o conspirație globală care ascunde faptul că trăim mai degrabă pe un disc decât pe un glob? După ce un adept al acestei conspirații globale, „Mad” Mike Hughes, și-a construit propria rachetă și dorește să plece în spațiu pentru a demonstra că Pământul este plat, pe internet au apărut o serie de video-uri și detalii despre un proiect inedit realizat în urmă cu trei ani de o școală din Boston.

Elevii de la Academia Giles au capturat câteva imagini uimitoare ale Pământului observat din înaltul cerului, după lansarea cu succes a unui iPhone înspre spațiul cosmic. Lansarea a fost realizată ca parte a unui eveniment caritabil și a fost punctul culminant al celor doi ani de activitate ai elevilor din școală împreună cu profesorul de știință Andrew Castley

„În calitate de profesor de științe, mă uit mereu la ceea ce se poate face pentru a inspira elevii. Rezultatele au fost fantastice. Toată lumea s-a implicat și a vrut să facă parte din acest proiect. Asta este exact ceea ce mi-am dorit la acea vreme”, a declarat profesorul Andrew Castley/

Ce au făcut elevii? Ei bine, au atașat un Iphon la un balon cu heliu care a ajuns la o altitudine de aproximativ 28 de km deasupra suprafeței Pământului, iar clipul video al călătoriei sale de trei ore în total vorbește de la sine despre forma pe care o are planeta pe care conviețuim.

Experimentul realizat în 2014 de niște tineri despre care nu credem că pot face parte din vreo conspirație globală, a reintrat în atenția presei de peste ocean tocmai pentru a-i demonstra încă o dată inginerului Mike Hughes că nu este nevoie să își pună viața în pericol și să încerce să plece în spațiu cu o rachetă făcută în garaj, pentru a căuta răspunsuri la un lucru care poate fi cercetat într-un mod mult mai simplu și sigur.

In this Wednesday, Nov. 15, 2017, photograph, daredevil/limousine driver Mad Mike Hughes is shown with with his steam=powered rocket constructed out of salvage parts on a five-acre property that he leases in Apple Valley, Cal. Hughes plans to launch his homemade contraption on Saturday near the ghost town of Amboy, Cal., at a speed of roughly 500 miles-per-hour. (Waldo Stakes/HO courtesy of Mad Mike Hughes via AP)

(Waldo Stakes/HO courtesy of Mad Mike Hughes via AP)

sursa: https://theconversation.com/uk

sursa: http://www.sciencealert.com/how-to-prove-earth-is-not-flat-round-science-mike-hughes

sursa:https://www.bostonstandard.co.uk/news/education/video-giles-academy-launches-iphone-into-space-1-6157839

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Cel mai vechi sistem hidrotehnic din lume – recent descoperit în China. Are o vechime de peste cinci milenii!


După cinci ani de escavații, arheologii au scos la iveală un imens și complex sistem hidrotehnic (de administrare a apelor), pe care l-au creat chinezii, în urmă cu aproximativ 5100 de ani. Până acum, cel mai vechi sistem de gospodărire a apelor era considerat unul descoperit în Mesopotamia, ce a fost construit în urmă cu 4900 de ani.

Oamenii de știință au calculat că la realizarea străvechiului sistem hidrotehnic s-a depus un efort considerabil: un asemenea proiect nu putea fi transformat în realitate decât printr-o muncă de 10 ani, realizată de către 3000 de meșteri și lucrători. Pe lângă activitatea de cercetare din teren, arheologii au trebuit să folosească și imagini preluate din satelit, pentru a afla în ce mod era dirijată apa în delta fluviului Yangtze (cel mai lung fluviu din Asia) cu 5300-4300 de ani în urmă

 

Autorul studiului, Yijie Zhuang de la University College London, a declarat pentru Newsweek că, potrivit datelor pe care le are la dispoziție, sistemul de baraje trebuie să fi fost construit extrem de rapid, dacă ținem seama de dimensiunile sale. Săpăturile arheologice au scos la iveală o rețea complicată de baraje și diguri de felurite dimensiuni. După cum au declarat specialiștii care au luat parte la lucrările arheologice, noua descoperire constituie unul dintre cele mai impresionante și mai mari sisteme de amenajări hidrotehnice, dintre cele realizate în vechime. Sistemul de baraje este localizat în aceeași zonă în care se află și ruinele vechiului oraș Liangzhu.

harta

baraje

În Liangzhu s-a dezvoltat o avansată civilizație neolitică, axată pe agricultură, în intervalul 3300-2300 î.Hr. Această cultură neolitică a evoluat pe teritoriul actualei provincii Zhejiang. Până la descoperirea sistemului de gospodărire a apelor, au mai fost studiate și alte realizări ale vechii culturi Liangzhu – construcții, docuri, ateliere străvechi, morminte, altare. Vechii chinezi care au dezvoltat cultura Liangzhu erau, deja, capabili să făurească artefacte complexe de jad, să îmbine piese de lemn prin metode complexe și să obțină țesături de mătase. Civilizația Liangzhu a reprezentat o culme a dezvoltării culturale și sociale din Neolitic, precedând istoria fascinantă și îndelungată a dinastiilor chinezești.

artefacte, cultrua Yangzhou

Artefact - Liangzhou

?????????????????????????????????????????????

baraje, China

Surse: http://www.ancient-origins.net, wikipedia.org, http://www.dailymail.co.uk

Autor: Tomi Tohaneanu

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Uimitorul caz al unui băiețel din Australia. Deși îi lipsește cea mai mare parte din cortexul vizual, poate să vadă ca orice persoană sănătoasă


Medicii din Australia au prezentat recent cazul unui băiat de 7 ani căruia îi lipsește cea mai mare parte din cortexul vizual, însă în mod surprinzător sau miraculos, luați-o cum doriți, poate vedea în continuare. Este primul caz cunoscut de acest tip din lume și ne face să ne întrebăm cât de multe lucruri știm cu adevărat despre corpul uman.

Când avea doar două săptămâni, băiatul a suferit o deteriorare gravă a cortexului vizual, partea creierului care gestionează impulsurile nervoase din ochii noștri, asta ca rezultat al unei tulburări metabolice rare numite acil-Co-A dehidrogenază. Această condiție împiedică țesuturile să transforme anumite tipuri de grăsimi în energie

Băiatul, denumit doar „B.I” de cercetătorii de la Institutul de Medicină Regenerativă australiană, a ajuns să vadă fără cortexul său vizual, deși, de obicei, o situație ca aceasta ar duce la orbire corală, o boală în care creierul poate obține în continuare informații vizuale, dar nu poate procesa ceea ce vede, făcând ca persoana să simtă că are vedere, dar nu să și poată vedea. Băiatul, totuși, poate vedea aproape orice la fel ca orice alt copil de vârsta sa, este capabil să joace fotbal cu ceilalți colegi sau jocuri video și chiar să citească.

Oamenii de știință au studiat acest caz neobișnuit, sperând să înțeleagă ceea ce face starea lui B.I unică. „În ciuda daunelor ocluzale corticale bilaterale extensive, B.I. are abilități vizuale extinse, nu este orb și se poate folosi de vedere la fel ca orice alt om sănătos”, se arată în comunicatul de presă transmis de către medici mass-mediei australiene.

sursa: http://bigthink.com/paul-ratner/this-boy-is-missing-the-vision-center-of-his-brain-but-can-still-see-shocking-doctors

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în CURIOZITATI | Lasă un comentariu

Originea AURULUI: Cel mai iubit metal din lume provine din mantaua Pământului


Aurul a fost, într-un fel sau altul, în centrul multor conflicte derulate pe Pământ. Goana după acest metal prețios a declanșat războaie, a înfăptuit alianțe și a despărțit prietenii și popoare. Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, oamenii de știință știu foarte puțin despre cum a ajuns să existe aurul.

Potrivit unei cercetări efectuate de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Granada, Spania, alături de omologii lor din Chile, Australia şi Franţa, minereurile de aur provin din mantaua Pământului. Interiorul Pământului este împărţit în trei straturi mari: crustă, manta şi miez. În crustă găsim mineralele pe care le extragem şi care susţin economia, dar nu se cunosc prea multe despre adevărata lor origine

Mantaua, stratul care separă miezul de scoarţa terestră, se află la o adâncime cuprinsă între 17 km sub ocean şi de la 70 kilometri sub continente, o distanţă inaccesibilă pentru om în prezent. Cu toate acestea, mostre din aceasta manta pot fi examinate de știință prin intermediul erupţiilor vulcanice care transportă bucăţi mici sau „xenolite“ din mantaua de sub continente la suprafaţă.

Aceste xenolite neobişnuite au fost investigate şi cercetătorii au descoperit particule mici de aur pur, de grosimea unui fir de păr, în interiorul lor. Studiul s-a concentrat pe zona Masivului Deseado din Patagonia, Argentina, una dintre cele mai mari regiuni aurifere cunoscute pe planetă, ale cărei mine de aur sunt încă în exploatare.

„Istoria regiunii datează de 200 de milioane de ani, când Africa și America de Sud erau parte a aceluiași continent. Despărțirea lor a fost cauzată de urcarea unui plafon de manta, care a rupt crusta mult mai subțire și mai fragilă și a determinat separarea celor două continente. Ascensiunea mantalei a generat o adevărată fabrică chimică care îmbogățea mantaua cu metale, ceea ce a produs mai târziu condițiile pentru crearea depozitelor de aur. Cercetarea este un prim pas spre această idee, asta deoarece majoritatea teoriilor despre originea zăcămintelor minerale sunt, în general, atribuite ca origine crustei însăși, fără a ține seama de rolul unei parți mai adânci din interiorul planetei precum este mantaua”, a explicat González Jiménez, de la Universitatea din Granada.

sursa: https://www.sciencedaily.com/releases/2017/11/171121095128.htm

sursa: https://www.nature.com/articles/s41467-017-02036-8

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

România întoarce spatele Uniunii Europene


Este, într-adevăr, o realitate statistică, tratată însă cât se poate de superficial de presa mainstream din România. Normal ar fi trebuit ca informația să genereze talk-show-ri și dezbateri publice, pentru că e pentru prima dată când România scade sub pragul de 50% în privința deschiderii și încrederii față de Uniunea Europeană. Nu e o observație de analist politic TV, ci procentul indicat de eurobarometrul realizat de Institutul Kantar, la comanda Parlamentului European. Procentul este îngrijorător: doar 48% dintre români mai cred că Uniunea Europeană e un lucru bun pentru noi, iar trendul este în scădere.  Dacă în luna martie, conform aceluiași barometru, România avea o deschidere de 54% față de UE, iată că în șase luni s-a produs, după cum bine observa Bogdan Tiberiu Iacob, într-un articol publicat pe Inpolitics.ro, un veritabil cutremur în conștiința publică. Românii, practic, întorc spatele Uniunii Europene. Iar președintele României, premierul, guvernul întreg, parlamentul (sau măcar partidele politice mari) și chiar liderii societății civile n-au avut nicio reacție.

E posibil ca euroscepticismul populației, care poate ajunge în scurt timp la cote de avarie, să fie reacția unui organism social sănătos iar îndepărtarea de Uniunea Europeană să fie, în ultimă instanță, o reacție comunitară corectă

„Nu poate fi neglijată nici maturizarea electoratului ”– comentează Val Vâlcu pe Dcnews.ro. „Când încrederea în UE depășea cu 20-30 de puncte scorul colegilor din Cehia sau Slovacia, românilor li se reproșa că nu sunt suficient de informați, că se iluzionează cu mitul binefăcătorului din străinătate. Între timp, au aflat că investitorii nu vin să dea cadouri/ajutoare, ci să facă profit, pe care îl exportă fără să plătească impozite, au văzut că firmele corecte din Vest fură la fel ca firmele corupte de la noi, cu deosebirea că nu sunt deranjați patronii de procurori, au înțeles că fiecare se ajută singur, fiecare își apără interesul, nu se poate baza pe filantropia competitorilor”. Observațiile sunt corecte dar, după părerea mea, concluzia autorului, anume că „războiul româno-român afectează încrederea în principalul nostru aliat: Uniunea Europeană”, este total greșită. De când Uniunea Europeană este „principalul nostru aliat” și împotriva cui? Sau poate că ne este, însă așa cum ne-au fost, în ultimul secol, Anglia, SUA, Rusia, Franța și vecinii.

Nu, Uniunea Europeană n-are sentimente, are interese. Dacă n-ai negociatori buni, ești pierdut. Iar noi n-avem, deci suntem pierduți. S-a întâmplat, însă, nu de puține ori în istorie, ca instinctul unei națiuni să schimbe sau să corecteze opțiuni politice greșite. Rămâne de văzut dacă prăbușirea severă a euroentuziasmului românesc este un indiciu al redresării sau, dimpotrivă, al pierzaniei.

Dar desconsiderarea, la cel mai înalt nivel, a unei asemenea dinamici sociale, denotă o inadmisibilă incapacitate politică, din partea decidenților, de a înțelege ceva din ce se întâmplă în jurul lor. „Piloții orbi” de care vorbea Mircea Eliade, sunt mai actuali ca oricând..

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în EUROPA- ROMANIA | Lasă un comentariu

La Vatican exista o scrisoare prin care regele Carol isi cere scuze ca a topit tablitele de aur din vremea Dacilor | avea nevoie de bani pentru constructia Pelesului


Despre Plăcile de la Sinaia se cunosc foarte puţine lucruri. Mai întâi au fost numite „plăcile de la Sinaia”, fiindcă se spune că au fost descoperite la Sinaia – la Mânăstirea Sinaia, cea care a dat numele localităţii – dar fără să se cunoască data. De altfel, la muzeul mânăstirii Sinaia se păstrează încă o astfel de placă din plumb. Este vorba despre nişte plăci de aproximativ 20 cm pe 20 cm, care conţin desene foarte apropiate de cele descoperite pe vestigii din perioada dacilor; imaginile ne transmit informaţii despre războaie, personalităţi, aşezări ale unei lumi despre care nu ştim nimic, şi sunt însoţite de text, într-o limbă necunoscută, care seamănă cumva cu elena. Apoi, plăcile din plumb au ajuns în subsolul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti, fără să fie înregistrate într-o fişă – deci din nou nu se cunoaşte nici donatorul, nici data, iar obiectele nu au nici un fel de descriere, pentru că nu au fost nici măcar inventariate. La prima vedere este vorba despre nişte obiecte din plumb care nu prezintă şi nici nu ar trebui să prezinte nici un fel de interes, atâta vreme cât nimeni nu le-a luat în seamă, nu se ştie pentru cât timp. Prin anii 70, un angajat al muzeului „a descoperit” şase astfel de plăci în subsolul muzeului. De aceste plăci s-au ocupat, în timp, mai multe persoane – care, rând pe rând, au fost luate în râs.

Dar care este problema acestor plăci din plumb? În primul rând faptul că ele nu sunt „originalele” – plăcile din plumb datează cel mai probabil din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Este greu de închipuit că cineva a făcut aceste plăci – adică le-a „creat” – la sfărşitul secolului al XIX-lea, doar ca să se amuze – fiindcă dacă ar fi vrut să demonstreze ceva cu ele, mai precis dacă ar fi vrut să facă un fals, nu le-ar fi făcut din plumb şi, mai ales, nu le-ar fi ţinut ascunse. Trebuie să spunem în treacăt că, în folclorul din zona Sinaia, umblă o povestioară cu o comoară descoperită de regele Carol I, comoară care conţinea plăci de aur, din vremea dacilor. Lăsând folclorul puţin deoparte, la Vatican (!) există o scrisoare semnată de acelaşi rege Carol I, în care acesta îşi cere scuze pentru faptul că a distrus plăcile din aur pe care era trecută istoria dacilor. Este de presupus că, înainte de a le topi, a dispus să se facă aceste copii care au ajuns pînă la noi. Dacă ne uităm în calendarul acelei perioade din istoria românească, putem presupune că aceste lucruri s-au petrecut înainte de începerea construcţiei castelului Peleş – hotărârea de a construi acest castel a fost luată pripit, pentru cei din perioadă chiar inexplicabil, atâta timp cât bugetul ţării era la pământ, iar pe de altă parte Casa Regală stătea foarte prost cu banii. Şi iată că regele Carol I ia decizia de a construi, pe proprie cheltuială, un castel catolic medieval occidental, în inima unei ţării ortodoxe, cu scopul mărturisit ca o parte din acest castel să fie destinat muzeului – în care şi-a expus diferite colecţii de arme şi obiecte personale.

Aşadar, spuse foarte sumar şi pe fugă, acestea sunt câteva vorbe despre aceste plăci pe care vi le prezentăm în paginile care urmează. O analiză a acestor copii după plăcile de aur care conţineau istoria dacilor, vom face în numărul următor al Axei. În acest număr, ne rezumăm să vă oferim imaginile a 76 de plăci, dintre care 32 de plăci au fost fortografiate de către noi, în Muzeu de arheologie din Bucureşti, iar restul imaginilor au fost preluate din lucrarea Cronică getică apocrifă, pe plăci de plumb? a domnului Dan Romalo

TABLITELE DACICE DE AUR SI TERMINAREA PELESULUI – Misterul Tăblițelor de Aur de la Sinaia

În investigația sa despre „afacerea” tăblițelor, jurnalistul Dumitru Manolache a încercat să strângă laolaltă puținele mărturii scrise existente și declarațiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăblițele sau ar fi auzit de „tradiția locală” referitoare la ele.

Inginerul silvic Vasile Al. Ionescu

În ciuda caracterului „folcloric” al informațiilor, există mulți specialiști, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan (aceasta le clasifică drept o tradiție orală, destul de serioasă[2]), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate. Sursa tradiției pare să fie același inginer silvic Vasile Al. Ionescu. În acest sens, Iordace și Bălaș Moldoveanu afirmă[4] intr-o notă de subsol a cărții lor:

„În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleș, […] s-a descoperit un tezaur de aur, compus din mai multe tablete scrise în relief și alte obiecte de aur. Din ignoranță -tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur- a fost cedat de către guvernul procarlist Lascăr Catargi domnitorului Carol I de Hohenzollern. Operația a fost efectuată prin administrația locală și jandarmi, în cea mai mare taină și, astfel, tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. Posterității au rămas doar copiile efectuate pe metal neprețios de autoritățile locale, la atelierele metalice […], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înființată apoi în Sinaia în anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din Sinaia. Tradiția a fost transmisă de foștii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I. Suvrezeanu, I. Manoilescu, Ghiță Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul silvic Vasile Al. Ionescu,[…] domiciliat în Sinaia încă din 1921, și pe care o vizitase încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigații asupra dramei tezaurului și, încercând să studieze și să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii arheologului prof. Niculescu-Plopșor. Din cele șase inscripții, cinci alfabetice, noi vom studia două, de pe tăblițele găsite în 1978 în muzeul Mânăstirii Sinaia de cercetătorul științific M. Dogaru, de la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice (ISISP), care ne-au fost puse la dispoziție de N. Copoiu, de la același institut.”

Dintr-un interviu luat de către domnul Manolache doamnei Cornelia Velcescu, filolog și sculptor, care în perioada ’70-’80 a fost implicată în traducerea celor două piese arheologice aflate la Mănăstirea Sinaia, aflăm posibilul număr al tăblițelor, descoperite în context similar și, pentru prima oară, faptul că scrierile erau considerate a fi de orginegeto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peștera Sfânta Ana pe vremea regelui Carol I, a 40 de tăblițe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar și mai mari, cu scriere dacă saugetică. Doamna Velcescu își continuă relatarea, prezentând două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-Puțuri (directorul Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR) și oferindu-și concluzia. Astfel, se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăblițe ar fi obținut Carol I bani pentru terminarea Peleșului. Deși habar nu avea de ceea ce scria pe tăblițe, regele și-ar fi dat totuși seama de valoarea lor pentru studiul istoriei. De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înțelesesem eu, dintre acele replici se mai salvaseră doar două bucăți, care se aflau la muzeul Mânăstirii Sinaia. Iar, într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte îndrăgostit de comori, de munții Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peștera lui Zalmoxis, care avea o intrare secretă, cunoscută doar de câțiva ciobani, dar nedescoperită nici până în prezent. Despre acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuțe de aur cu scriere getică în peștera Sfânta Ana și că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în plumb. Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: Cine a făcut copiile? Inginerul Ionescu sau regele Carol I?, conchizând că, logic, răspunsul nu poate fi decât „regele Carol I’”, pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit plăcile. El a fost, se pare, doar țap ispășitor și subliniând că piesele erau cu siguranță din aur, pentru că strămoșii noștri nu scriau pe lut, ca sumerienii.

http://ro.wikipedia.org/wiki/T%C4%83bli%C8%9Bele_de_la_Sinaia

Misterul tablitelor de plumb

De peste 100 de ani, in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti zace uitata si prafuita o posibila comoara a istoriei romanesti: zeci de placute turnate in plumb, relatand in imagini si intr-o limba necunoscuta o cronica a regilor daci


Totul a inceput pe la sfarsitul anului 2003, cand o carte stranie venea sa tulbure somnul expertilor nostri in istorie veche si arheologie. Autorul, un distins inginer pensionar, atragea atentia in scrierea sa asupra unor tulburatoare obiecte pe care le vazuse si le fotografiase in tinerete, prin anii ‘40, in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti. Era in vremea razboiului. Dan Romalo era pe atunci student, si obiectele acelea bizare, pe care fusese chemat sa le fotografieze, aveau sa-l obsedeze toata viata. Era vorba despre cateva zeci de tablite de plumb, absolut fascinante, acoperite in intregime cu imagini si cu inscrisuri intr-o limba necunoscuta, o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului cenusiu: ostiri de luptatori inarmati cu lanci si cu scuturi, purtand in frunte stindarde, chipuri de regi si de zei, cetati impresionante, cu palate si temple decorate cu insemne heraldice, o lume uluitoare, gravata in plumb, cu o migala si cu o arta de exceptie… Saizeci de ani mai tarziu, pasionatul inginer, acum aproape octogenar, reuseste sa publice din putinii lui bani cartea vietii sale, exploziva nu doar prin ineditul continutului ei, ci si printr-o dezvaluire socanta: pretioasele relicve de plumb din subsolul Institutului de Arheologie nu fusesera niciodata cercetate stiintific, printr-o expertiza temeinica, fiind, practic, aruncate la cos. Dan Romalo avanseaza doua ipoteze: fie aceste extraordinare obiecte sunt autentice, si atunci avem de a face cu cea mai importanta descoperire facuta vreodata in domeniul istoriei vechi, caci ele descriu cu lux de amanunte lumea disparuta a geto-dacilor, de acum 2000 de ani, fie sunt niste falsuri de o anvergura si de o ingeniozitate nemaivazute, facute candva de un geniu enciclopedic si vizionar, cu ajutorul unor mijloace necunoscute. In cazul acesta, falsul – mai vechi de o suta de ani, ar apartine, si el, istoriei, si ar merita sa intre in cartea recordurilor, la capitolul „cele mai ingenioase falsuri”. Ambele ipoteze sunt fascinante si nasc o sumedenie de intrebari: de unde provin aceste tablite din plumb? De ce nu am auzit niciodata despre ele, fie falsuri sau nu? Iar daca sunt falsuri, atunci cine este eruditul care a reusit un fals-capodopera de asemenea proportii si, mai ales, in ce scop? Ce s-a intamplat cu obiectele acestea intre 1940, atunci cand Dan Romalo le-a vazut pentru prima data, si 2003, cand a reusit, in cele din urma, sa le faca publice? De ce nu au fost cercetate niciodata temeinic de catre istorici si arheologi?

De fapt, cautand raspunsuri la aceste intrebari, am descoperit ca povestea acestor tablite a fost invaluita de mister inca de la bun inceput, ca nimeni nu stie de unde au aparut, cine le-a adus si nici cine ar fi putut sa le produca. Ca intr-un roman politist, orice incercare de a strapunge ceata misterului, de a afla cum au ajuns aceste obiecte in subsolurile Muzeului de Antichitati, esueaza. De fapt, cel mai misterios lucru este chiar felul in care, timp de zeci de ani, aceste placute stranii si povestea pe care ele inca nu au spus-o au reusit sa evite orice fel de publicitate, orice fel de studiere stiintifica adecvata. In mod incredibil, timp de aproape o suta de ani, nu au fost nici macar inregistrate ca obiecte de inventar, astfel ca multe dintre ele au disparut, poate pentru totdeauna. E ca si cum destinul lor le-ar fi ferit de lumina reflectoarelor, ca si cum ar fi vrut sa le tina mereu in umbra, ca si cum ar fi vrut sa le piarda urma si nimeni sa nu vorbeasca despre ele.

Inceput de drum

Marioara Golescu, o doamna distinsa,
pasionata de istorie

Sunt intr-un ascensor, pe cat de vechi, pe atat de silentios, luminat de un bec chior, undeva, in preajma parcului Cismigiu. Il caut pe Dan Romalo. Pana la urma, un mister este un mister si oricine are dreptul sa incerce sa-l dezlege, inclusiv un inginer pensionar, pasionat de istorie. Sun la usa. Ma primeste un tip distins si zambitor, iar apartamentul in care locuieste emana cu adevarat ceva din atmosfera anilor buni, de dinainte de razboi, ca si cum el ar fi ramas pentru totdeauna legat de timpul acela. Bem ceai parfumat, din cesti de portelan fin. Gazda mea are pe genunchi un album vechi cu fotografii, inceputul marii sale aventuri, niste fotografii pe care le-a facut cu foarte-foarte mult timp in urma, la cererea unei prietene de familie. „Marioara Golescu – poate ca numele ei nu va este complet necunoscut – facea parte dintr-o veche familie de boieri si de carturari si, asa cum era obiceiul pe timpul acela, avea tot felul de pasiuni intelectuale. Scria poezii, calatorea, picta si se pasiona de istorie si mitologie. Marioara Golescu era prietena mamei mele, Nadejda Romalo, care-i impartasea curiozitatea si preocuparile. Ei, si de la aceasta doamna, care era istoric amator, am auzit pentru prima data de aceste placi de plumb.

Dan Romalo se ridica din fotoliu, inalt si suplu, si-mi aduce o fotografie mica, ovala, din care ma priveste un cuplu de tineri imbracati dupa moda anilor ‘20. Sunt parintii lui, zambitori si frumosi, in gradina din fata unui conac superb. „Erau la conacul lor de la tara, erau alte vremuri, si pe-atunci mai existau asemenea… amatori cultivati, cum erau mama mea si Marioara Golescu, care se invartea in lumea istoricilor, publicase lucruri esentiale, un studiu despre tablourile votive din Tara Romaneasca, mergea la congrese de istorie cu Iorga, era o pasionata. Ea m-a chemat intr-o buna zi sa fac acele fotografii cu placile de plumb din subsolurile Muzeului de Antichitati. Nu aveam sa le uit niciodata. La vremea aceea, director al muzeului era istoricul Ion Nestor, si acesta ii spusese Marioarei Golescu sa publice o carte despre ele, pentru ca un profesionist ca el se temea sa nu fie discreditat de o asemenea intreprindere. Deja, la ora aceea, placile erau considerate falsuri, fara ca nimeni sa le fi studiat temeinic si fara ca cineva sa stie de unde provin. Marioara Golescu credea ca ele ar fi fost aduse de Grigore Tocilescu, care le-ar fi primit la randul sau de la cineva. Insa aceasta informatie nu se verifica in nici un fel, pentru ca ar fi fost precizat acest lucru in arhivele muzeului sau, cel putin, in manuscrisele, in scrisorile lui Tocilescu, aflate acum la Biblioteca Academiei. Nimic, nici o referire, nicaieri. Sute de kilograme de plumb aparusera parca din neant acolo, in subsolurile muzeului, si nimeni nu stia de unde. Dan Romalo soarbe din ceaiul parfumat, cu un aer absent, ca si cum s-ar afla in penumbra rece a subsolului, cu placile de plumb insirate in fata sa. „Eu nu eram pasionat de arheologie, insa atunci cand am vazut placile, am ramas pur si simplu stupefiat. Fotografiam fara nici un cuvant, atat mi se pareau de inexplicabile si ciudate. In mod evident, se refereau la geto-daci, pentru ca puteai recunoaste siluetele cu caciuli specifice, si anumite semne. Numai ca asta se petrecea prin anii 1943-1944, Romania era in razboi si evenimentele se precipitau. Pe urma au venit comunistii si a fost foarte greu, lumea veche se prabusea, familia mea pierduse totul. Au trecut decenii, fara sa uit fotografiile, dar si fara sa pot face nimic. La cutremurul din ‘77 s-a pierdut o parte dintre cliseele pe care le facusem, dar mama mea a salvat printr-un miracol cateva zeci. Mereu imi spunea sa ma ocup de ele, sa nu le las, sa cercetez eu mai departe. Ea credea, nu stiu de ce, ca sunt foarte importante.”
Obsesia lui Dan Romalo a prins viata abia in anii ‘80 si a durat multa vreme pana cand sa poata pune cap la cap toate informatiile pe care le avea. La Institutul de Arheologie, care luase locul vechiului Muzeu de Antichitati, a aflat ca tablitele pe care le fotografiase cu zeci de ani in urma disparusera, in cea mai mare parte, si ca niciodata nu fusesera luate in serios de catre nimeni. Mai ramasesera patru. Generatii intregi de studenti trecusera pe langa ele, devenisera arheologi si istorici, dar refuzasera chiar si sa le dea un numar de inventar. In jurul lor circulau deja legende. Unii credeau ca ar fi fost plasmuite pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, de eruditii transilvani, altii le numeau „falsurile lui Hasdeu”, altii credeau ca placile de plumb erau copii ale unor originale din aur, gasite pe la 1873, cand se sapase fundatia castelului Peles. Dar nimeni, nici o institutie oficiala, nici un specialist in istorie, nu cercetase pana atunci cu adevarat originea si continutul acestor relicve, nimeni nu facuse vreodata macar o analiza a materialului din care erau facute, ca sa nu mai vorbim despre vreo incercare serioasa de descifrare a semnelor inscrise pe ele. „Vedeti”, spune Dan Romalo, „problema a ramas aceeasi ca in timpul lui Nestor. Istoricii, de teama sa nu se compromita, acordand atentie unor falsuri, au refuzat sa le cerceteze cu adevarat. Insa minime investigatii, pe care eu le-am facut mult mai tarziu, au aratat ca exista posibilitatea reala ca placile sa fie autentice. In primul rand, continutul placilor, care este profund coerent, da de gandit, amploarea extraordinara si rafinamentul cu care au fost executate, bogatia de detalii, dintre care unele fac referire la personaje si imprejurari necunoscute, toate acestea provoaca la un studiu serios al acestor obiecte, ca sa nu spun mai mult. Dar cel mai important mi se pare faptul ca apar lucruri care, la data cand placile erau semnalate prima data, pur si simplu nu fusesera descoperite. De pilda, planurile cetatii Sarmizegetusa si faptul ca exista obiecte similare, aflate in colectii particulare, a caror autenticitate nu poate fi pusa la indoiala si care par a fi facute in acelasi mod, in acelasi stil.” Se apleaca spre mine confidential. „Unul dintre aceste obiecte vi-l pot arata.” Si, intr-adevar, scoate de undeva, dintr-un toc de piele, o medalie superba, ce pare din cupru vechi. Efigii bizare se decupeaza din carnea verde a metalului, semne stranii, cum n-am mai vazut. „Vedeti semnele? Sunt identice cu unele de pe placi. Iar sansa ca un falsificator sa fi cunoscut piesa aceasta este practic zero. Si-apoi, poate ati auzit ca in cele din urma, cu mari eforturi, a fost facuta in Anglia o analiza comparativa a metalului uneia dintre placile de plumb, cu o scoaba dacica tot din plumb, luata de la Sarmizegetusa. Stiti care a fost raspunsul englezilor?” Ma priveste fix, lung. „Daca scoaba e autentica, atunci placile sunt autentice, in ceea ce priveste compozitia aliajului. Este un aliaj identic cu cel dacic.” Tace, asteptand sa reactionez in fata acestui argument zdrobitor. „La Sarmizegetusa, in marele sanctuar rotund, au fost gasite resturi de turnare in plumb si argint si poate ca aceasta adevarata cronica inscrisa pe placi de plumb, aceasta adevarata dare de seama despre regii daci si despre preotii lor a fost turnata chiar acolo, in cetate. Stiu, se spune ca dacii nu aveau scriere, pentru ca nu s-au gasit prea multe inscriptii, dar daca aveau, asa cum este foarte probabil, atunci cei care scriau nu erau oamenii de rand, ci initiatii, preotii din temple. S-au gasit acolo cantitati uriase de plumb, creuzete pentru topit metalul, si asta exact acolo unde erau si templele.”
Desi se fereste sa faca o afirmatie categorica, Dan Romalo e convins ca placutele de plumb sunt cu adevarat dacice, placi de plumb turnate de preotii daci, acoperite initial cu o folie subtire de aur pur. In favoarea acestei variante sunt analizele metalului si urmele de turnare in matrite care se pot vedea. Ipoteza lui Romalo este fascinanta. Daca interpretarea pe care o da el textelor si imaginilor este corecta, atunci aceasta cronica dacica in plumb aurit ar cuprinde relatari despre capeteniile geto-dace intr-o anumita cronologie, evenimente importante, batalii si tratate de pace, si toate acestea ar fi fost insirate pe zidurile si pe stalpii sanctuarelor dacice, ca un memorial fastuos si stralucitor. Preotii ar fi fost, in felul acesta, pastratorii intregii istorii a neamului geto-dac.

Varianta Sinaia

Placutele de aur care au
devenit placute de plumb

Unul din firele misterului placutelor de plumb aflate la Institutul de Arheologie din Bucuresti duce la Manastirea „Sinaia”. Legenda spune ca la saparea viitoarelor temelii ale Castelului Peles au fost gasite ingropate in pamant sute de placute din aur, care inainte de a fi topite (din motive necunoscute) au fost reproduse in plumb si daruite, de batranul rege Carol I, Manastirii „Sinaia”.

Aveam sa ajung si eu, in cele din urma, acolo, la ctitoria spatarului Mihai Cantacuzino, supranumita si „manastirea regilor”, pentru a cauta vreo urma a misterioaselor placute din plumb. Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii „Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele. Arhiva manastirii a disparut in perioada comunista, trebuie sa fie undeva, la Bucuresti poate, sau cine stie unde. Tot ce a fost inainte de 1956 a disparut, a fost luat, s-a dus…Voiam sa plec. Misterul parea a se adanci si mai mult. Una dintre piese, rotunda, parea a fi fost facuta sa fie purtata la gat. „Stiti”, mi-a spus staretul, „ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”
O strada incolacita ca un sarpe, urcand muntele. Intr-un ochi al strazii, infipta in carnea de piatra, se afla o casa cum n-am vazut multe. E o casa din alte timpuri, ca o cetate, cu o arcada stranie, cu brazi strangand-o in brate, cu un cer translucid deasupra. E una dintre cele mai frumoase case din Sinaia, dintre cele mai vechi si mai nobile. Inauntru, printre tablouri si teracote albe, locuieste Diana Istrate, o doamna care ar trebui sa-si aminteasca ceva despre placile din plumb. Cu zeci de ani in urma, tatal ei, Vasile Ionescu, fost inspector silvic, le-a vazut, le-a tinut in maini. Casa ei pare o uriasa casa de papusi. Peretii sunt pictati. „Da”, zice ea, miscandu-se incet, chiar ca o papusa veche, „placutele au existat. Tatal meu a avut vreo patru-cinci, le stiu de cand eram copila. Dar la un moment dat, pur si simplu au disparut. Chiar el, la batranete, se intreba unde si cum or fi disparut. Le avea de la un fost primar al Sinaii, pe care nu mai stiu cum il chema. Se spunea ca fusesera de aur. Cine mai stie! E o vesnicie de-atunci!”

O portita in labirint

AURORA PETAN, cercetator, doctorand
la Institutul de lingvistica al Academiei Romane
„Sunt convinsa ca este vorba
despre o cronica a regilor daci”

Iunie 2004. Pentru prima data in istoria lor, placutele de plumb din subsolul Institutului de Arheologie din Bucuresti fac subiectul unei comunicari stiintifice, organizate sub egida Academiei Romane. Aurora Petan, o tanara cercetatoare in lingvistica, cu specialitatea latina si greaca veche, sustine o comunicare legata de ele, incercand sa starneasca interesul lumii stiintifice. La o prima evaluare, temerara cercetatoare considera ca limba in care au fost scrise tablitele nu este o limba inventata de cineva, ci a fost candva o limba vie. Ba si mai mult, ca am putea avea de-a face, intr-adevar, cu limba vechilor geti. O teorie indrazneata, greu de acceptat de catre mediile academic-conservatoare, si pe care ne-am grabit s-o aflam chiar de la autoarea ei.


– Sunteti lingvist, expert in limbi clasice. De ce va intereseaza aceste tablite de plumb, atat de controversate?
– Pentru ca sunt scrise intr-o limba necunoscuta si pentru ca n-au fost cercetate niciodata de un lingvist. Am aflat despre tablite in 2003, din cartea domnului Romalo, si mi s-a parut ceva extraordinar. Mi-am spus ca daca sunt falsuri, sunt atat de bune incat merita cercetate. Mi s-a parut o provocare, un subiect de cercetare pasionant. Cartea domnului Romalo are meritul de a fi pus in discutie, pentru prima data dupa o suta si ceva de ani, aceste obiecte, dupa parerea mea, senzationale. Ar putea fi vorba despre o arhiva si in acelasi timp despre o cronica a regilor daci, despre care nu s-a vorbit niciodata public si care a fost ignorata. Se stia despre aceste placi de la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar nimeni nu a avut curajul sa le puna in discutie, pentru ca, in mod evident, ar fi bulversat toata „istoria oficiala”. Si asa, nefacand altceva decat sa le prezint, fara nici o interpretare, am starnit nervozitatea expertilor. Chiar daca avem a face cu niste falsuri, ele sunt geniale, unice prin complexitatea lor. Presupusul falsificator a inventat in acest caz o limba. Eu nu mai cunosc ceva asemanator. Si-apoi, poti plasmui o piesa, doua, trei, dar nu zeci de piese care cuprind nume, imprejurari, razboaie, negocieri, detalii uluitoare despre o intreaga epoca, pe care le ghicim mai curand din reprezentarile grafice decat din scris. In prezentarea mea de la Academie, m-am limitat sa fac o sinteza a tuturor acestor ipoteze, cu argumentele pe care le aveam la vremea respectiva, fara sa incerc, deocamdata, interpretari ale textelor.
– Impartasiti opinia lui Dan Romalo (care, demonstrata, ar deveni fulminanta), ca ar putea fi vorba de limba geto-dacilor?
– In cea mai mare parte, placutele sunt scrise intr-un alfabet grecesc, dar mai sunt si alte alfabete acolo, necunoscute. Intr-adevar, limba in care sunt scrise este necunoscuta. Putem citi ce scrie, dar nu putem intelege decat numele proprii, nume de regi, de cetati, de triburi. Posibilitatea ca aceasta sa fie limba geto-dacilor este reala, in masura in care se va dovedi ca placile sunt autentice. Nu sunt scrise in latina, nici in greaca, nici in iraniana, nici in slava, si deci, prin eliminare, nu poate fi decat limba lor. Sunt si litere care corespund unor sunete ce nu existau in greaca, dar existau in aceasta limba, iar aceste semne se pot regasi, mult mai tarziu, in limbi slave, ca rusa si sarba. Implicatiile acestei chestiuni sunt enorme.
– Cat de vechi sunt evenimentele la care face referire aceasta presupusa cronica in plumb a geto-dacilor?
     – Cele mai vechi evenimente relatate in desene si in texte se refera la Dromichete, deci secolul al IV-lea inainte de Hristos, dar trebuie sa spun ca exista nume si date despre personaje neatestate de alte surse istorice si care ar putea fi mai vechi decat Dromichete. Evenimentele relatate se intind pe aproape cinci secole, pana inaintea invaziei romane. Ei bine, se poate vedea imediat ca ele nu sunt unitare, ca sunt multe maini care au lucrat la ele, dupa cum sunt folosite mai multe alfabete la redactare si mai multe stiluri de decoratiuni. Exista chiar si un alfabet necunoscut, care pare anterior alfabetului grecesc. Chiar daca nu sunt de acord cu interpretarea d-lui Romalo, cred ca limba in care sunt scrise textele nu este o limba inventata, ci ca a existat cu adevarat, ca limba vie. In plus, ar fi vorba, de fapt, despre o civilizatie necunoscuta, neatestata niciodata pana acum la adevaratele ei dimensiuni si valori. Pe aceste placi sunt reprezentate cladiri, divinitati, arme, simboluri, scene de lupta, o intreaga lume, detalii de viata, de organizare militara, sunt mai multe date decat am fi visat vreodata sa avem despre lumea dacilor. Un motiv serios pentru a pasi pe un drum atat de riscant. Pur si simplu, misterul care pluteste asupra acestor obiecte ma fascineaza si cred ca e normal sa incerc sa aflu tot ce pot.
– Cum va explicati ca aceste obiecte senzationale au fost tratate, totusi, de catre specialisti drept niste falsuri, chiar de la inceput?
– Au fost tratate astfel datorita aspectului. Aratau foarte bine, deci concluzia imediata era aceea ca nu pot fi decat niste falsuri. Nimeni nu s-a gandit la posibilitatea ca suportul, deci plumbul, sa fi fost „nou”, din secolul al XIX-lea, dar continutul sa fi fost autentic. Eu nu cred ca placile sunt antice, ci ca sunt copii ale unor originale antice disparute, fie ele din aur sau nu. In plus, descoperirea era mult prea senzationala pentru niste oameni de stiinta incremeniti in prejudecata ca dacii nu aveau scriere si nu aveau reprezentari iconice. Atitudinea reticenta, conservatoare a specialistilor este explicabila. In plus, ea vine in urma unor exagerari facute din motive politice in perioada comunista, referitoare la civilizatia geto-dacilor. Dar exagerari sunt si acum, cum au fost mereu in timp, asta nu trebuie sa impiedice o cercetare stiintifica onesta si lipsita de prejudecati a oricarui subiect, indiferent cat de incomod ar fi el la un anumit moment.
– Sperati sa le descifrati? Sa recuperati limba pierduta a geto-dacilor?
– Da. Cred ca in cele din urma voi reusi sa le descifrez. Perspectiva aceasta, a recuperarii unei misterioase limbi pierdute, ma hipnotizeaza.

Misterul placutelor de plumb
– Au cuvantul specialistii –

Institutul de Arheologie din Bucuresti, fostul Muzeu de Antichitati, se afla intr-o cladire fabuloasa, care ar merita ea insasi sa fie subiectul unui reportaj. De o frumusete extraordinara, purtand pecetea nobila a anilor interbelici, ea pare parasita. Chiar si statuia lui Vasile Parvan, aflata in mica gradina din fata, s-a lasat cotropita de vegetatie si tristete. Pietre romane risipite peste tot, statui decapitate si alte relicve istorice dau o si mai mare impresie de parasire. Arheologia romaneasca este saraca. Dar acesta este un alt subiect.
Intru la subsol unde, in sfarsit, pot cantari cu mainile mele, pot pipai ceea ce a mai ramas din placile de plumb. Unele dintre ele, cele mai mari, au vreo 10 kilograme. Sunt mii de semne acolo, sute de personaje migalite in plumb, atat de sofisticate, incat pur si simplu nu-mi pot imagina cum au fost turnate, cine si cum a putut face matritele in care aceste adevarate hieroglife sa fie imprimate invers si de la dreapta la stanga, pe negativ. Sunt uluitoare. Fac fotografii. Placile stau aici de un veac. Daca e adevarat ca au existat sute de tablite identice, arhiva dacica a cantarit tone intregi de plumb. Ce falsificator sa se incumete la o asemenea munca sisifica?
Mai tarziu, in biroul arheologului Alexandru Vulpe, directorul institutiei. Aceeasi atmosfera de noblete decrepita imprima locului un aer usor fantast.Â

ALEXANDRU VULPE
„Placile sunt 100% un fals.
Genial, e drept, dar un fals”

– Sunt aproape o suta de ani de cand in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti zac, uitate si necercetate, zeci de placute de plumb, pe care unii cercetatori le considera o cronica a regilor daci…
– Am mai spus o data, intr-un interviu, sunt niste falsuri.
– Ipoteza dvs. a fost dovedita stiintific? Doamna Aurora Petan, cercetator in domeniul lingvisticii, este de alta parere…
– Doamna Petan ar trebui sa se ocupe de lucrurile la care se pricepe. Daca ar fi stat de vorba cu noi, cred ca o puteam lamuri, pentru ca este o cercetatoare serioasa.
– Placutele de plumb aflate in custodia Institutului de arheologie au fost studiate vreodata temeinic?
– Bineinteles. Chiar si eu le-am studiat in tinerete. Dupa cateva ore, mi-am dat seama ca sunt falsuri. De altfel, le stiam ca falsuri, pentru ca Vasile Parvan le vazuse si el si credea acelasi lucru. Generatia de dupa Parvan, la fel, le-a considerat niste falsuri, sunt niste falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data dupa anumite criterii.
– Ce parere aveti despre originea lor? Sunt ele, asa cum s-a spus, copii ale unor placi de aur care au fost topite?
– Asta este o nascocire. Nu exista nici o dovada a existentei unor placi de aur. Asta o sustin cei care cred ca ele sunt autentice, pentru a crea o falsa disputa.
– Au fost gasite la Sinaia?
– Au ajuns la Manastirea „Sinaia”, dar cred ca au fost facute in alta parte. De fapt, nu se cunoaste deloc istoria lor, de unde provin. Ceea ce putem spune este faptul ca ele au ajuns la noi (in cladirea fostului Muzeu de Antichitati, actualul Institut de Arheologie) la inceputul secolului al XX-lea. Nu au avut niciodata un numar de inventar, pentru ca au fost considerate, inca de la inceput, falsuri. Ele nu au nici astazi un asemenea numar. Au stat pur si simplu in depozitul muzeului. Eu le stiu acolo dintotdeauna, puse intr-un cos.

– Cate au fost initial? Cate au disparut?– Nu stiu precis, dar au fost pana intr-o suta. In momentul de fata, noi mai avem 31 sau 35, nu stiu exact, si mai exista si in alte locuri, cred ca in total mai sunt vreo 50. Atunci cand stii ca sunt falsuri, nu-ti pierzi vremea. Aici problema care se pune este cine le-a facut.– Si in ce scop, nu? Un asemenea fals de proportii trebuie sa fi avut un scop precis: gloria unei descoperiri, faima sau bani.– Nu va impresionati! Nu este asa de greu de facut un asemenea fals. Faptul ca e in plumb… nici macar nu a costat asa de mult. Scopul? Ca sa poti sa raspunzi ar trebui sa faca cineva, intr-adevar, un studiu. S-au ocupat unii, dar nu au scris. Eu le-am preluat de la generatia dinaintea mea, drept „falsurile lui Hasdeu”. Hasdeu a facut falsuri, se stie. Ceea ce putem spune noi este ca acela care a facut aceste falsuri era un om de cultura. Cunostea principalele izvoare ce privesc istoria Daciei si care erau la dispozitia oricarui om cult in secolul al XIX-lea, cunostea cartile despre Columna lui Traian si alte lucrari care erau disponibile atunci, plus ca avea notiuni de filologie. Hasdeu este suspectul principal, pentru ca el a mai incercat sa faca niste falsuri, chiar sa vorbeasca despre un alfabet getic in disputa lui cu Grigore Tocilescu. Pentru a avea siguranta acestei ipoteze ar trebui ca cineva sa se ocupe, sa caute in arhiva Academiei, sa gaseasca indicii. Dar Hasdeu nu e singurul suspect. Pe la 1880, a fost un adevarat curent de scoatere in evidenta a culturii dacice. Tot atunci, Nicolae Densusianu a emis acea carte care a facut valva, Dacia Preistorica, si in care afirma ca nu noi suntem urmasii Romei, ci ca romanii ar fi urmasii dacilor. Adica, dacii vorbeau deja o limba latina. E o absurditate. Evident, nici un om de stiinta nu ia aceasta teorie in serios. In 1880, asemenea carti erau destul de la moda in Europa. Si ca sa revenim, ar mai putea fi un cerc de suspecti, de pe vremea Mariei Tereza, pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, cand s-a vehiculat ideea unei Dacii mari, integrata in imperiul Austro-Ungar. Si atunci au aparut o serie intreaga de falsuri, chiar de la cabinetul numismatic din Viena. Dar eu nu cred in aceasta ipoteza. Cred ca falsurile sunt mai tarzii.
– Care sunt argumentele care sustin ipoteza ca ar fi falsuri?
– Din punctul de vedere al textelor de pe tablite, veti vedea ca ele nu tin seama decat de ceea ce se cunostea la momentul acela, adica pana la 1900. Tot ce s-a descoperit dupa 1900 nu figureaza pe ele. Ulterior, s-au descoperit inscriptii importante care, daca ar fi fost cunoscute, ar fi trebuit sa existe pe placi. De pilda, inscriptia despre Burebista, de la Dionisopolis, care s-a descoperit in 1905. Va mai dau niste exemple. Cetatea de la Cumidava apare pe tablite ca la Ptolemeu, Comidava. Autorul falsului nu avea de unde sa stie ca in 1942 avea sa se descopere o inscriptie, la Rasnov, in care era scris Cumidava. Pai daca era scris de un dac, ar fi scris asa, in limba lui, nu in greceste. Apoi, ar mai fi iconografia. Toate reprezentarile sunt acelea care se cunosteau pana la 1900, or astazi, noi stim considerabil mai mult decat ceea ce se cunostea atunci. N-am facut un studiu exact, dar majoritatea sunt imagini preluate de pe Columna Traiana si imagini ale unor culte orfice, deci nu este ceva nou.
– Cetatea Sarmizegetusa a fost descoperita mult mai tarziu decat au fost facute placile, si totusi, este reprezentata cu destula fidelitate fata de modelul real…
– E facuta atat de schematic, incat orice reprezentare de castru roman sau de cetate medievala ar fi corespuns la fel de bine. In orice caz, toti inaintasii mei au fost de acord cu acest lucru. Eu m-am ocupat de ele cand aveam 24 de ani si mi-a trebuit o zi sa-mi dau seama ca sunt falsuri. Altii, cum a fost Horatiu Crisan, si-au dat seama intr-o ora. Singurul lucru la care trebuie raspuns este cine le-a facut.
– Mai exista un argument in favoarea autenticitatii tablitelor: analiza materialului, efectuata in Anglia. Plumbul s-a dovedit la fel de vechi ca cel folosit in urma cu 2000 de ani de catre daci…
– Nu cred ca rezultatele analizei de material sunt concludente in asa masura incat sa tragem concluzii.

ALEXANDRU SUCEVEANU, director adjunct
al Institutului de Arheologie din Bucuresti
„Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane,
deschizand calea unor cercetari care vor lamuri,
in cele din urma, problema”

– D-le Suceveanu, sunteti semnatarul prefetei cartii lui Dan Romalo, „Cronica apocrifa pe placi de plumb”, in care, spre lauda dvs., va declarati de acord cu faptul ca placutele de plumb merita a fi studiate. Ar fi si timpul! Se fac o suta de ani de cand zac in depozitele Institutului de Arheologie din Bucuresti, de unde mai dispar, mai apar…

– Nu cred ca au fost vreodata disparute cu adevarat. Eu le stiu de 30 de ani, de cand am venit in institut, si de la inceput am avut o reticenta fata de ele. Poate pentru ca nu stim de unde provin. Nu au fost gasite intr-un context arheologic si asta le face necredibile.
– Daca ar fi autentice, atunci ar produce un adevarat seism in istoria noastra si a limbii romane, nu-i asa?
– E adevarat, pe placutele „puse in circulatie” de Dan Romalo, in afara de nenumarate reprezentari, apare o scriere predominant greaca – dar si de alta sorginte -, in care numele proprii descifrabile indica o realitate geto-dacica la confluenta intre era pagana si cea crestina. Dan Romalo face o investigatie prudenta, luand in calcul permanent posibilitatea ca placile sa fie niste falsuri, dar inclinand, totusi, cu toata prudenta, spre caracterul autentic al acestora. Daca placutele ar fi autentice, atunci da, ar putea fi vorba despre limba geta. Toate acestea trebuie formulate cu mare prudenta, pentru ca stiti bine deserviciul pe care-l fac diletantii tracomani, cand e vorba de asemenea ipoteze de lucru.
– L-ati ajutat pe Dan Romalo sa faca in Anglia acea analiza a aliajului din care sunt facute placutele, in comparatie cu un aliaj dacic. Erau identice. Ce parere aveti?

– Intr-adevar, acesta este unul dintre argumentele care in ochii mei atarna greu in favoarea ideii ca ar fi autentice, dar ramane posibilitatea ca falsificatorii, foarte inventivi, sa se fi gandit la structura aliajului de la bun inceput. Un alt argument care poate fi luat in seama ar fi reprezentarea cetatii Sarmizegetusa, care avea sa fie cunoscuta arheologic dupa 1939, cand nu se mai punea problema unor asemenea falsuri, numai ca si aici ar fi diverse explicatii posibile. Impartasesc opinia domnului Romalo, ca daca aceste obiecte sunt opera unor falsificatori, atunci avem de-a face cu niste falsificatori absolut geniali. Cunostintele lor in ceea ce priveste autorii antici sunt remarcabile, ca si capacitatea lor de a integra aceste date intr-un sistem lingvistic coerent. Sigur, una e sa falsifici doua-trei piese, si alta e sa inventezi o adevarata biblioteca de plumb antica, cu un scop ce ramane deocamdata ascuns.– Care este parerea dvs. personala despre placile de plumb?
– Recunosc greutatea argumentelor pe care le aduce d-l Dan Romalo, neuitand nici o clipa dificultatile in acceptarea lor. Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care probabil vor lamuri, in cele din urma, problema placutelor. Singura cale de a expune problema lumii stiintifice era publicarea lor.

Acad. VIRGIL CANDEA
„Cercetarea oricaror relicve ale trecutului
este o datorie sacra a stiintei”

(Fragment din postfata cartii lui Dan Romalo, „Cronica apocrifa pe placi de plumb?”)
„Stimate domnule Dan Romalo,
In urma cu cativa ani, ati avut bunavointa sa-mi comunicati interesul dvs. pentru ansamblul de inscriptii si imagini criptice pe placi de plumb – originale sau reproduceri fotografice – pastrate la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, piese carora v-ati consacrat din tinerete eruditia si eforturile.


Rezultatele cercetarilor dvs. le-ati prezentat in cartea Cronica apocrifa pe placi de plumb?, care apare acum in editie definitivata. Am parcurs cu atentie lucrarea si sunt convins ca cititorii ei, specialisti sau amatori cultivati, vor pretui dupa cuviinta initiativa dvs. de a atrage atentia asupra acestor piese enigmatice, chiar daca nu va vor impartasi integral solutiile si ipotezele. Va incurajez demersurile, animate de pasiunea dvs. sincera pentru mai buna cunoastere a inaintasilor nostri si de convingerea ca cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei. V-am indemnat sa faceti neintarziat publice misterioasele texte si imagini care, indiferent de natura lor – originale sau falsuri -, au dreptul la atentia si verdictul autorizat al savantilor. Repet, chiar falsurile se cuvin studiate, pentru ca furnizeaza informatii utile despre motivatiile, imprejurarile, data, autorii si procedeele confectionarii lor (dovada studiile actuale privitoare la falsurile monetare). Ignorarea apriorica a pieselor suspecte intemeiata pe prejudecati sau teama de discreditare nu se justifica”.

HORIA TURCANU
(Fotografiile autorului)

http://web.archive.org/

Misterul Tăblițelor de Aur de la Sinaia

Istoria Tablitelor de Aur de la Sinaia este una complexa. In principiu, istoricii oficiali ai Academiei Romane, ca niste “buni patrioti” ce ne-au demonstrat de nenumarate ori ca sunt, le-au lasat “la conservare” si n-au preferat sa le studieze temeinic.


Comuniunea sufletească în cuplu asigură succesul

""Mulți își doresc să aibă relații de cuplu de succes dar nu au idee ce înseamnă de fapt aceasta. Ne punem deci întrebarea care sunt semnele succesului în acest caz? Să fie doar numărul anilor petrecuți împreună? Cu cât sunt mai mulți ani, cu atât cuplul este un model de reușită?

Se pare, totuși, că nu este așa. Multe cupluri aleg să rămână împreună din motive exterioare cuplului. Existența copiilor, dependențele materiale și financiare, siguranța momentană și frica de necunoscut sunt unele dintre motive. Puțini sunt însă aceia care rămân împreună o viață întreagă pentru că se iubesc cu adevărat și nu pentru că au nevoie unul de celălalt. Iubirea adevărată are la bază dorința de a dărui și nu nevoia de a primi. Un cuplu care reușește să păstreze iubirea ani la rând și să aprofundeze conexiunea sufletească ce i-a unit de la început, este cu adevărat un cuplu de succes.

Dar se poate și mai mult decât atât. Există relații de iubire care au la bază sentimente mai înalte, mai profunde, spirituale. Aceste relații pot fi numite relații sacre. Nu întâlnim prea des astfel de relații în jurul nostru, dar atunci când trăiești așa ceva, te marchează pentru totdeauna.

Relațiile sacre există, dar sunt rare

Relațiile sacre sunt relații în care cei doi se iubesc sincer unul pe celălalt, se bucură unul de celălalt și împreună conlucrează într-o manieră lucidă și conștientă pentru un scop spiritual pe care și-l aleg împreună. Mai toți oamenii își doresc o relație de cuplu ideală. De aceea, se vorbește foarte mult despre cum să-ți găsești sufletul pereche, flacăra geamănă sau iubirea adevărată. Și totuși, ce e ideal pentru cineva, poate să nu fie interesant pentru altcineva. Deci cum putem înțelege relațiile sacre?

""Ceea ce aduce sacrul într-o relație este percepția lăuntrică a fiecăruia, maniera magică în care cei doi experimentează bucuria iubirii adevărate, dincolo de ego-ul și dorințele individuale ale celor doi.

Sacralizarea unei relații apare atunci când cei doi sunt conștienți că:

  • Faptul că sunt împreună nu este întâmplător;
  • Iubirea vine de la Dumnezeu și de aceea este infinită;
  • Au ceva de făcut împreună, o misiune spirituală care depășește confortul individual;
  • „Noi” este mai important decât „eu”;
  • Împreună sunt UNUL, nu doi.
  • Sinceritatea și autenticitatea permite o îmbrățișare permanentă a sufletului celuilalt chiar și atunci când nu sunt împreună în același loc;
  • Încrederea fiecăruia în celălalt fundamentează relația;
  • Orice problemă de cuplu are o soluție și este tratată împreună; ea constituie o lecție ce este necesar să fie învățată;
  • ""Iubirea depășește limitele temporale și spațiale și se regăsește în eternitatea divină.

Adevărata împlinire provine din revelarea Sursei divine interioare

Căutarea iubirii începe când o ființă realizează că se simte incompletă. Mulți oameni caută relații pentru a încerca să-și găsească iubirea – să-și găsească sufletul-pereche sau cealaltă jumătate. Cu alte cuvinte, mulți încearcă să se întregească prin căutarea iubirii în exteriorul lor, în iubirea dăruită lor de către o altă persoană. Și totuși, adevărata întregire nu vine din exterior. Piesa lipsă care ne face pe noi toți să ne simțim UNUL este descoperirea sursei divine interioare infinite. Dar în general nu ne dăm seama de aceasta de la început și avem tendința să căutăm în exterior.

Această explorare a iubirii oferă ocazia descoperirii unuia dintre cele mai înalte adevăruri ale umanității: cea mai împlinitoare și mai sacră relație a noastră este cea pe care o avem cu noi înșine. Prima relație sacră o avem cu noi înșine, cu SINELE nostru divin, iar iubirea de Sine este fundamentală pentru toate relațiile sacre.

Sunt mereu oglinda ta divină

Și totuși, uneori conjuncturile relaționale par a ne abate de la calea cunoașterii pure a Sinelui divin, oglindindu-ne slăbiciunile și vulnerabilitățile noastre. Aceasta este însă doar o aparență ce se topește la o privire aprofundată. În fapt, relațiile oferă provocări care devin ocazii nelimitate pentru dezvoltare, autocontrol și iubire de sine. Când suntem într-o relație sacră, pecetluim tacit un legământ sfânt cu cel sau cea pe care îl/o iubim: „voi fi o oglindă pentru tine, pentru a te ajuta să-ți vezi reflexia divină, să-ți revelezi cine ești cu adevărat ca esență ultimă, și știu că și tu ești și vei fi oglinda mea divină”.

""Acest legământ spiritual permite relației să ne catalizeze dezvoltarea personală și evoluția spirituală. Când celălalt ne oglindește și ne reflectă toate energiile, noi ne putem vedea mai clar și astfel intrăm împreună pe ruta rapidă a iubirii autentice în relația de cuplu.

Această abordare este de fapt cea care face diferența dintre relațiile obișnuite (chiar și cele de succes) și relațiile sacre. Împreună ne descoperim potențialul infinit de a-l iubi pe Dumnezeu prezent ca iubire în celălalt. În acest mod, iubirea ne înalță și ne sacralizează. Atingând perspectiva pură a iubirii de Sine, dobândim o capacitate mărită de a dărui și de a împărtăși iubirea pe care o simțim pentru alte ființe. Iubirea împărtășită într-o relație sacră este un dar ce reflectă Sinele Divin infinit în fiecare ființă.

Rolul catalizator al relațiilor ne ajută șă înțelegem de ce atâtea relații devin mai dificile în timp. Când cei doi iubiți sunt ca niște oglinzi unul pentru celălalt, fiecare revelează celuilalt aspecte până atunci tăinuite față de sine. Umbrele de conștiință ale celuilalt sunt gradual aduse la lumină și de aceea adeseori relațiile sunt provocatoare.

Relațiile sacre nu creează nevoi și dependențe, ci conferă libertate și comuniune sufletească și spirituală. Într-o relație sacră, cei doi iubiți evoluează împreună oglindindu-se reciproc ca ființe sublime, prin calitățile lor divine. Ei pot evolua în același ritm sau în ritmuri diferite, pe niveluri tot mai înalte de conștiință, în iubirea de Sine.

de Aida Călin

http://www.yogaesoteric.net/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”alignnone size-full wp-image-10204″ src=”https://www.dzr.org.ro/wp-content/uploads/2015/05/Tablitele-de-la-Sinaia-6.jpg” alt=”Tablitele-de-la-Sinaia-6″ width=”784″ height=”511″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline; max-width: 100%; height: auto;”>

Va recomandam sa cititi afirmatiile a peste zece istorici si arheologi straini, cum ar fi, Marija Gimbutas, William Schiller sau Daniel Ruzo, persoane care au afirmat ca, istoria pe aceasta Planeta a inceput in Carpati.

Tăblițele de la Sinaia reprezintă un set de artefacte arheologice controversate. Sunt tăblițe din plumb scrise într-o limbă necunoscută sau inventată, în alfabetul grecesc (cu câteva litere adiționale), textele fiind însoțite uneori și de imagini. Se presupune că ar fi o cronică a dacilor – menționează nume de regi daci și toponime dacice. Astăzi se află depozitate în subsolul Institutului de Arheologie Vasile Pârvan din București, de mai bine de un secol.

Originea tăblițelor este obscură și controversată. Cei care susțin autenticitatea inscripțiilor de pe ele se împart aici în două categorii: cei care care consideră că tăblițele de plumb de astăzi sunt originalele realizate de daci și cei care susțin că actualele tăblițe de plumb sunt copii ale unor tăblițe dacice orginale de aur, descoperite cu ocazia săpării fundației castelului Peleș, copiate și apoi topite la ordinul lui Carol I, care ar fi vrut să folosească aurul tăblițelor dar să păstreze pentru posteritate informația de pe ele.

Ipoteza copierii și topirii originalelor de aur !

În investigația sa despre „afacerea” tăblițelor, jurnalistul Dumitru Manolache a încercat să strângă laolaltă puținele mărturii scrise existente și declarațiile oferite lui de către oameni care ar fi intrat în contact cu tăblițele sau ar fi auzit de „tradiția locală” referitoare la ele. În ciuda caracterului anecdotic al informațiilor, există totuși specialiști, precum doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan (aceasta le clasifică drept o tradiție orală, destul de serioasă[1]), care nu au ezitat să le ia în considerare sau care pleacă de la premisa că acestea sunt adevărate. Sursa „tradiției” pare să fie același inginer silvic Vasile Al. Ionescu. În acest sens, Iordace și Bălaș Moldoveanu afirmă[1] intr-o notă de subsol a cărții lor:

„În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleș, […] s-a descoperit un tezaur de aur, compus din mai multe tablete scrise în relief și alte obiecte de aur. Din ignoranță -tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur- a fost cedat de către guvernul procarlist Lascăr Catargi domnitorului Carol I de Hohenzollern. Operația a fost efectuată prin administrația locală și jandarmi, în cea mai mare taină și, astfel, tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. Posterității au rămas doar copiile efectuate pe metal neprețios de autoritățile locale, la atelierele metalice […], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înființată apoi în Sinaia în anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din Sinaia. Tradiția a fost transmisă de foștii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I. Suvrezeanu, I. Manoilescu, Ghiță Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul silvic Vasile Al. Ionescu,[…] domiciliat în Sinaia încă din 1921, și pe care o vizitase încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigații asupra dramei tezaurului și, încercând să studieze și să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii arheologului prof. Niculescu-Plopșor. Din cele șase inscripții, cinci alfabetice, noi vom studia două, de pe tăblițele găsite în 1978 în muzeul Mânăstirii Sinaia de cercetătorul științific M. Dogaru, de la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice (ISISP), care ne-au fost puse la dispoziție de N. Copoiu, de la același institut.”

Dintr-un interviu luat de către domnul Manolache doamnei Cornelia Velcescu, filolog și sculptor, care în perioada ’70-’80 a fost implicată în traducerea celor două piese arheologice aflate la Mănăstirea Sinaia, aflăm posibilul număr al tăblițelor, descoperite în context similar și, pentru prima oară, faptul că scrierile erau considerate a fi de orgine geto-dacă: Se vorbea despre descoperirea, în peștera Sfânta Ana pe vremea regelui Carol I, a 40 de tăblițe de aur de dimensiunea 15/10 cm, dar și mai mari, cu scriere dacă sau getică. Doamna Velcescu își continuă relatarea, prezentând două ipoteze, despre care se discuta în biroul profesorului Ion Popescu-Puțuri (directorul Institutului de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR) și oferindu-și concluzia. Astfel, se vorbea acolo că din vânzarea aurului acestor tăblițe ar fi obținut Carol I bani pentru terminarea Peleșului. Deși habar nu avea de ceea ce scria pe tăblițe, regele și-ar fi dat totuși seama de valoarea lor pentru studiul istoriei. De aceea, ar fi ordonat să se facă replici în plumb. Din câte înțelesesem eu, dintre acele replici se mai salvaseră doar două bucăți, care se aflau la muzeul Mânăstirii Sinaia. Iar, într-o altă variantă, se vorbea despre un inginer silvic, Ionescu, om foarte îndrăgostit de comori, de munții Bucegi. El îl condusese pe cunoscutul cercetător peruan Daniel Ruzo, venit în România, la peștera lui Zalmoxis, care avea o intrare secretă, cunoscută doar de câțiva ciobani, dar nedescoperită nici până în prezent. Despre acest inginer se spunea că ar fi descoperit 40 sau 60 de plăcuțe de aur cu scriere getică în peștera Sfânta Ana și că el ar fi fost cel care le-ar fi subtilizat în plumb. Doamna Cornelia Velcescu întreabă retoric: Cine a făcut copiile? Inginerul Ionescu sau regele Carol I?, conchizând că, logic, răspunsul nu poate fi decât „regele Carol I”, pentru că inginerul Ionescu nici nu era născut atunci când s-au descoperit plăcile. El a fost, se pare, doar țap ispășitor și subliniând că piesele erau cu siguranță din aur, pentru că strămoșii noștri nu scriau pe lut, ca sumerienii.

După cum a observat Dumitru Manolache, „istoria plăcilor despre care, generic, se spune că provin de la Sinaia, poate fi explicată doar în limita a patru ipoteze: prima, existența într-adevăr a unor originale de aur care, într-un anumit moment, au fost copiate în plumb, așa cum susțin tradiția și o serie de dovezi indirecte, prezentate de noi până acum; a doua, existența unor plăci de aur care nu au fost topite în totalitate, parte din ele păstrate de Casa Regală, ajunse fie la Moscova, odată cu Tezaurul României, fie la Banca Națională Română, sau, de ce nu, fie rămase la Peleș […]; a treia, inexistența unor originale de aur sau din alte materiale, situație în care plăcile de plumb cunoscute astăzi ar fi produsele unuia sau a mai multor falsificatori; și a patra, autenticitatea artefactelor din plumb cunoscute astăzi, ipoteză susținută de domnul Dan Romalo în cartea sa.”

Variante ale ipotezei existenței originalelor de aur !

Un personaj misterios și controversat, Vitalie Ustroi, originar din Moldova de peste Prut, a lansat ipoteza că plăcile de aur nu ar fi fost descoperite în timpul lucrărilor de pe șantierul Castelului Peleș, ci acestea s-ar fi aflat în posesia Mânăstirii Sinaia care, ca multe alte vechi așezăminte creștine, s-ar fi ridicat pe o capiște (vechi altar al cultului zalmoxian). Astfel, aceste plăci s-ar fi păstrat de-a lungul secolelor în grija inițială a preoților daci, fiind apoi transmise urmașilor lor, preoții creștini. Conform ipotezei lui, fiecare trib getic sau dacic ar fi posedat o arhivă de texte scrise pe plăci de aur sau din alte metale, care se reînnoia periodic. Textele ar fi fost scrise de marele preot, ar fi avut caracter sacru, magic, ar fi fost închinate zeilor și, ca atare, ar fi fost foarte bine păzite.[2] În ceea ce privește o posibilă locuire dacică în zona Sinaiei, în afară de depozitul de bronzuri datat 1800-1700 î. Hr. și descoperit în urma multiplelor săpături arheologice în zonă (printre care se numără și sondajul efectuat de Tocilescu în 1890[2]), nu există informații referitoare la epocile ulterioare. Totuși, Aurora Pețan observă că acest lucru nu este în dezacord cu depozitarea pieselor de aur în zona respectivă, ci, din contră, reprezintă un argument serios[3]:
„Este mult mai logic ca un asemenea tezaur să fi fost ascuns într-o zonă ferită, posibil într-un loc considerat sacru, accesibil preoților sau celor inițiați. Plăcile inscripționate la Sinaia nu constituiau un tezaur obișnuit, ele nu erau valoroase doar prin aurul din care erau confecționate. Valoarea excepțională consta în faptul că ele reprezentau „identitatea” neamului dac. Căderea lor în mâinile dușmanilor și distrugerea lor ar fi echivalat cu anularea întregii istorii consemnate în aceste plăci, cu ștergerea din memorie a acestui neam și a faptelor și tradițiilor sale. De aceea, dacă tezaurele de aur și argint comercial au putut fi ascunse în cele mai diverse locuri -în albii de râuri sau chiar în așezări locuite-, un astfel de tezaur trebuia să fie extrem de bine protejat. Cel mai bun loc l-ar fi reprezentat cu siguranță unu care să nu fi atras prin nimic atenția romanilor și a neamurilor viitoare care ar fi trecut pe acolo, deci o zonă fără locuire și resurse care să stârnească interesul. Sinaia putea fi un astfel de loc.”

Cu privire la construcția Mânăstirii Sinaia, ieromonahul Nectarie Măgureanu notează în monografia sa că „în pustietatea locului trăiau, în liniște, călugării solitari, care înălțau rugi pe acest vârf de munte, ca odinioară preoții strămoșilor noștri daci”. Ieromonahul precizează că „încă din secolul al XV-lea, acești călugări s-au adăpostit în crăpăturile stâncilor și în peșterile acestor munți, mai târziu în bordeie de piatră și în schituri de lemn, pentru ca departe de lume și de zgomotul ei să trăiască în abnegație totală pentru Iisus Hristos.” Astfel, „au fost construite și cele două schituri: schitul Sfânta Ana, la 5 km de mânăstire, și schitul Sfântul Nicolae, la 1 km.” Interesantă este și următoarea mărturisire, cuprinsă în volum:
„Multe din documentele mănăstirii s-au pierdut în timp, ori intenționat au fost distruse. O altă parte din documentele mănăstirii au fost ridicate cu „ordin” de către Eforia Spitalelor Civile, în anul 1887. În 1961, un incendiu a distrus o mare parte din colecția muzeului, astfel încât, la inventarierea arhivei din 1964, au mai fost găsite doar 955 de unităși de păstrare, de la 1387 la 1963, cuprinzând diferite acte, câteva originale și copii în rusă, greacă, germană sau română, cu caractere chirilice, de la anii 1702 până la 1895, alte câteva dosare sau documente de pe la 1862 până la 1963. La 17 aprilie 1975, Arhivele Statului au ridicat 137 de documente dintre cele mai importante existente la acea dată în arhiva mănăstirii.[4]”

Într-un interviu acordat de către lingvista Aurora Pețan unui ziar publicat în Toronto[3], aceasta vorbește despre același personaj misterios („al cărui nume nu vi-l pot face cunoscut”) care „spunea că vine cu o delegație din partea Academiei Ruse” și care susținea că astfel de plăci există pe teritoriul Rusiei, că sunt foarte asemănătoare cu cele de la Sinaia, si că, din informațiile pe care le deține, cel puțin 40 de piese din aur ar mai exista în Banca Națională a României. Tot conform informațiilor lui, în România, ar mai exista vreo trei depozite: unul la Mănăstirea Tismana, un altul undeva în Munții Bucegi și unul chiar lângă Sarmizegetusa. Deocamdată, doar cel de la Sinaia ar fi fost scos la lumină. Tot el susține că au existat la Sinaia 240 de piese și că mai multe copii se află în diferite instituții. Acest număr, lingvista Aurora Pețan îl consideră foarte plauzibil, pentru că știm, tot de la oameni din Sinaia, că unele copii în plumb au ajuns la prof. Nicolăescu Plopșor, altele la Dimitrie Pippidi, iar altele la Institutul de Studii Politice, de pe vremea comuniștilor. Așadar, piesele de aur, fie s-au salvat și au ajuns în Tezaurul de la Moscova, vreo 40 ar exista încă în Banca Națională, fie au fost topite.

Ipoteza falsurilor. Suspecții. Hasdeu și Densușianu !

Nu se cunoaște exact perioada în care a fost lansată pentru prima dată ipoteza falsurilor. Alexandru Vulpe, actualul director al Institutului de Arheologie din București, consideră drept origine a acestei idei perioada lui Vasile Pârvan, care „le văzuse și el și credea că sunt falsuri. Generația după Pârvan, la fel, le-a considerat niște falsuri din secolul al XIX-lea. Noi le putem data după anumite criterii”, declara academicianul în 2004, într-un interviu.[4] Și el crede că plăcile au ajuns la Mânăstirea Sinaia, dar că au fost făcute în altă parte: eu le-am preluat de la generația dinaintea mea drept “falsurile lui Hașdeu”.

Un prim suspect de fals în cazul plăcilor de la Sinaia este Bogdan Petriceicu Hasdeu. Despre el, P.P.Panaitescu[5] afirmă că ar fi creat două falsuri celebre: unul este „Diploma bârlădeană”, care ar fi fost elaborată în 1134, și prin care se conferea unor negustori din Messembria dreptul de a face comerț în Moldova fără să plătească taxe, doar la Bârlad și Tecuci, iar cel de-al doilea fals ar fi „Hrisovul lui Iurg Koriatovici”, indicat ca fiind din anul 1374. Prin cel din urmă act, Iurg Koriatovici dădea unui slujitor al său, Iacsa Litavor, satul Zăbrăuți. În ciuda opiniei lui Panaitescu, Lingvistul Cicerone Poghirc, care a scris o carte despre Hasdeu[6], contestă cu vehemență că acesta ar fi făcut falsuri. De aceeași părere sunt unii cercetători, pentru faptul că Hasdeu a publicat zeci de documente, mult mai valoroase decât cele două, și nu avea nevoie să inventeze niște documente atât de banale. Dumitru Manolache, în acest sens, întreabă retoric ce ar fi vrut Hasdeu să demonstreze cu aceste documente, conchizând că pare absurd. Dar presupusa „Diploma bârlădeană” din 1134 ar fi demonstrat existența unui stat organizat pe teritoriul Moldovei cu aproape două secole înainte de „descălecatul” lui Dragoș.

Având aceste „antecedente”, și pentru că vorbise despre un alfabet getic în disputa cu Grigore Tocilescu, Hasdeu figurează primul pe lista suspecților de fals, în cazul tăblițelor de plumb. Cât despre presupusa perioadă în care Hasdeu ar fi „plăsmuit” falsurile de plumb, Aurora Pețan ține să precizeze că aceasta nu poate fi alta decât cea imediat următoare morții fiicei lui, Iulia Hasdeu (perioadă în care Hasdeu s-a dedicat, în mare parte, ședințelor de spiritism din castelul de la Câmpina, în încercarea sa de a contacta spiritul Iuliei), deoarece, înainte de 1888 (anul morții Iuliei), Hasdeu a muncit la „Etymologicum Magnum Romaniae”, și este greu de crezut că în paralel ar fi avut timp și energie să plăsmuiască sutele de plăci. Cât privește conținutul plăcuțelor și legătura acestora cu ideile hașdeene, lingvista Aurora Pețan, una dintre puținii care au încercat să descifreze inscripțiile misterioase, afirmă:
„„Nimic din activitatea și concepțiile lui [Hasdeu] nu se regăsește în plăci”. Acad. Al. Vulpe a susținut o vreme că autorul ar fi fost B.P. Hasdeu, care ar fi vrut să-i demonstreze lui Gr. Tocilescu existența scrierii la daci. Însă Hasdeu credea în existența unui alfabet „propriu” dacilor, continuat de secuii din Transilvania, dar care nu are nici o legătură cu scrierile de pe plăci. Dar lucrul cel mai grav îl constituie absența din acest corpus a oricărei idei hașdeene cu privire la limba dacilor. Pentru Hasdeu limba dacilor era indo-europeană, de tip satem, înrudită, astfel, îndeaproape cu limbile baltice. El nu și-a imaginat niciodată că limba dacă este o limbă neindo-europeană și a comparat adesea rămășițele substratului cu sanscrita, vechea persă, limbile baltice, slave. Nici în privința vocabularului nu avem repere care să ne trimită la Hasdeu: dintre numeroasele cuvinte atribuite de el dacilor, doar două sau trei pot fi regăsite în aceste înscripții, și nici acelea cu certitudine. Mai mult, Hasdeu era un aprig apărător al latinității noastre. El a înființat ziarul „Traian” și revista „Columna lui Traian” și vorbea mereu de Dacia lui Traian, nu de cea a lui Burebista sau a lui Decebal. Pentru Hasdeu, dacismul înseamnă întoarcere la izvoare, cultivarea și conservarea individualității și nicidecum renegarea latinității (din contră, când regele Carol I a urcat pe tron, Hasdeu susținea că este amenințată latinitatea neamului) sau exacerbarea substratului.[7]”

Un altul pe lista de suspecți este istoricul Nicolae Densușianu, care, după 30 de ani de cercetări, a scris cartea Dacia preistorică. Aurora Pețan consideră că „aspectul neindo-european al limbii din tăblițe se potrivește cu ideile sale despre o limbă pelasgică, însă el nu poseda cunoștințe de lingvistică atât de avansate încât să poată crea o astfel de limbă. În plus, era foarte sărac, chiar „Dacia preistorică” a fost publicată abia după moartea sa, prin grija ministrului educației de atunci, C.I. Istrati.”

Falsitatea. Argumente și contraargumente !

Între dovezile de neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este și argumentul referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă de structura fonetică a celor două limbi, de „urechea” grecului și a romanului.”. Astfel, aceasta observă că „în numele grecești și romane din tăblițe, vocala ‘i’ cu cantitate scurtă era percepută adesea ca ‘e’, iar ‘u’ scurt ca ‘o’ (numele lui ‘Lucullus’ este redat ‘Locolo’, cuvântul grecesc ‘basileus’ este transpus ‘baseleo’ etc.). Deci, conchide doamna Pețan, este întru totul coerent ca romanii să fi redat prin ‘u’ ceea ce în limba dacilor era un ‘o’ închis, așa cum a transcris Ptolemeu.”

S-a mai invocat drept argument, de către lingvistul Sorin Olteanu și alții, prezența în scrierile din aceste tăblițe a două semne care există și în alfabetul chirilic (semnele pentru sunetele palatale /č/ și /ğ/), litere care ar constitui un anacronism sau, conform domnului Olteanu, elemente de românism modern[5], deoarece alfabetul chirilic a fost creat mult mai târziu. Doctorul în filologie, Aurora Pețan, susține că originea celor două semne în alfabetul chirilic este „necunoscută”, așadar, câtă vreme nu știm de unde au luat slavii aceste semne, acuzația de anacronism nu poate fi susținută. Aceasta mai amintește că alfabetul chrilic a fost creat la sudul Dunării în secolul IX d.Cr., deci într-o zonă care, cu câteva secole înainte fusese locuită de geți. Semnul pentru sunetul palatal ci, existent și în alfabetul chirilic, are la slavi valoarea numerică 90.[9] Aurora Pețan observă că același semn, cu aceeași valoare numerică 90, dar fără valoare fonetică, se regăsește în alfabetul gotic, creat în Dacia de către episcopul Wulfila în sec. IV d.Cr. Știind că limba goților nu poseda sunetul ci, doamna Pețan consideră normal ca semnul cu pricina, împrumutat din alt alfabet odată cu celalate litere, să nu fi avut nici o valoare fonetică, și în acest alfabet originea semnului fiind obscură.[10] Dacă semnul a putut să existe la goți, înainte de slavi, Aurora Pețan întreabă de ce nu putea să fi existat și la geți, mai ales că ambele alfabete -cel gotic și cel chirilic- au fost create în zona getică?[11] În privința semnului pentru gi, acesta există astăzi doar în alfabetul sârb, iar cei mai mulți slaviști sunt de acord că este luat din alfabetul chirilic folosit în textele românești[12] (la sârbi semnul este atestat pentru prima oară cu valoarea fonetică gi în sec. XVII, pe când în textele românești apare cu un secol mai devreme). Aurora Pețan subliniază că, desigur, există și specialiști care afirmă că românii l-au luat de la sârbi, însă, în acest caz, semnul rămâne cu origine necunoscută în alfabetul sârb, iar problema rămâne deschisă. La toate acestea, dl. Olteanu răspunde că originea literelor în discuție nu este deloc „necunoscută”. Așa cum se poate găsi în orice istorie a alfabetelor slave, litera chirilică Ч este împrumutată din alfabetul ebraic, din litera צ tsade non-final, o dată cu Ш din ש šin, în sec. IX. Litera Џ, spune dl. Olteanu, pare a fi cu mult mai nouă, creată pe tărâm românesc, o adaptare a chirilicului Ц pentru a transcrie sunetul /ğ/ și împrumutată ulterior de alfabetul sârbesc. Cât despre litera gotică adusă în discuție nu este deloc înrudită genetic cu prima, ci este o stilizare uncială, ca toate literele alfabetului lui Wulfila, a semnului grecesc ‘koppa’, folosit și în alfabetul grec, și în cele derivate din el pentru notarea numărului 90 (în greacă numerele se scriau din vechime cu litere, două dintre acestea, koppa și stigma fiind utilizate numai în acest scop).

Alt argument utilizat de filologul clasic Sorin Olteanu, tot de natură lingvistică, este acela că literele Ι, Υ și Η din tăblițe se citeau ca în neogreacă, în așa-numita „pronunție reuchliniană”, nu ca în greaca veche, cum ar fi fost natural să fie dacă plăcuțele erau antice[6]. Aurora Pețan recunoaște că Y (ypsilon) avea cu siguranță valoarea ‘i’, la fel ca în neogreacă, deoarece apare în variație liberă cu I (iota), dar, susține d-sa, acest lucru nu este un anacronism, căci încă din sec. IV a.Chr. aceste două semne se confundau în inscripțiile din Athena, iar confuzia a devenit frecventă în epoca romană, deci nu este specifică doar epocii recente.

Dl. Olteanu contestă însă această argumentare, afirmând că deși unele ezitări între [υ] și [ι] apar și înainte de Hristos, generalizarea pronunției /i/ pentru [υ] s-a produs după sec. V-VI p.Chr., iar confuzia completă între υ = η = ι (toate pronunțate /i/), așa cum se întâmplă pe tăblițe, este de abia de dată bizantină. În plus, spune d-sa, pe tăblițe nu este vorba de ezitări accidentale între utilizarea lui [υ], [η] și [ι] pentru /i/; aceste litere sunt folosite cu bună știință în mod absolut aleator pentru a reda vocala /i/, lucru care, observă dl. Olteanu, nu se întâmplă în nici un singur alfabet antic sau modern. Nicăieri literele care se pronunță la fel nu se află în „variație liberă”. Acolo unde ele există, folosirea lor este normată de reguli ortografice sau de tradiție.

Cercetări. Încercări de descifrare a inscripțiilor !

Din păcate, astăzi nu există la nivel oficial nici un program de studiere sau cel puțin de protejare a pieselor care se mai află în depozitul institutului. Plăcile au rămas tot neinventariate, fiind, astfel, susceptibilă chiar și dispariția lor completă. Conform opiniei jurnalistului Dumitru Manolache, „ideea că artefactele de la Sinaia sunt falsuri a înmormântat pentru un secol orice inițiativă de cercetare”, „legenda” aceasta funcționând ca o capcană în care, din nefericire, au căzut generații întregi de istorici, arheologi, lingviști etc. Tot acesta observă că „subiectul a fost ocolit ca un ciumat”, din motivul că, dacă te atingeai de el, riscai descalificarea profesională, oprobriul breslei. Pentru Aurora Pețan „este un mare mister de ce, timp de mai bine de un secol, nimeni nu s-a ocupat de aceste piese”, deși „toată lumea știa de existența lor”, mister pe care aceasta și-l explică doar prin ipoteza conform căreia Grigore Tocilescu, Vasile Pârvan, Radu Vulpe, Alexandru Vulpe „știau că a existat un tezaur din piese de aur care a fost distrus” și că, astfel, „scoaterea la lumină a copiilor ar fi dus la un scandal”.[7]

După decenii de tăcere, plăcile de la Sinaia au revenit în actualitate la începutul acestui mileniu. Istoricul Augustin Deac, cel care, în calitatea sa de cercetător la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice de pe lângă CC al PCR, văzuse, împreună cu profesorul Nicolae Copoiu, o scrisoare în care se vorbea despre plăcuțe și despre inginerul silvic Ionescu,[13] făcea o comunicare în iunie 2003, sub titlul „Enigma plăcuțelor cu scris dacic de la Sinaia”, la Congresul Internațional de Dacologie, cerând autorităților să se implice în rezolvarea cazului dispariției tezaurului original. Cu același prilej, Deac a prezentat mai multe imagini cu tăblițe, deși la vremea aceea se vorbea doar de cele două piese de la Mânăstirea Sinaia, iar cartea lui Dan Romalo încă nu apăruse. În toamna aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”, care valorifica, într-un studiu pertinent și inedit, o parte din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”.

Aurora Pețan a început cercetările imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la institutul unde lucra, intitulată „Observații lingvistice asupra „Cronicii apocrife pe plăci de plumb””. Apoi, în iunie 2004, a susținut o conferință la Academia Română, intitulată „O posibilă sursă de cunoaștere a limbii dace”, iar în ianuarie 2005, conferința „Tăblițele de plumb dacice – fals monumental sau izvor istoric ignorat?”, la Seminarul Arheologic Vasile Pârvan al Facultății de Istorie de la Universitatea București.

În anul 2014 a apărut lucrarea „Mato Davo Geto”, Studiu asupra plăcilor dacice de plumb, de Răzvan Anghel. Lucrarea identifică grupările recurente care apar în textele plăcilor și încearcă să le pună în contextul istoric cunoscut. Sunt astfel identificate nume de regi și chiliarhi geți, romani sau macedoneni, unii atestați de alte surse iar alții necunoscuți, și cetăți dacice, unele descoperite și cercetate arheologic iar altele necunoscute.

De pe asociatia Adevarul despre Daci aflam mai multe:

Misterul tablitelor de plumb !

Totul a inceput pe la sfarsitul anului 2003, cand o carte stranie venea sa tulbure somnul expertilor nostri in istorie veche si arheologie. Autorul, un distins inginer pensionar, atragea atentia in scrierea sa asupra unor tulburatoare obiecte pe care le vazuse si le fotografiase in tinerete, prin anii 40, in subsolurile Muzeului de Antichitati din Bucuresti. Era in vremea razboiului. Dan Romalo era pe atunci student, si obiectele acelea bizare, pe care fusese chemat sa le fotografieze, aveau sa-l obsedeze toata viata. Era vorba despre cateva zeci de tablite de plumb, absolut fascinante, acoperite in intregime cu imagini si cu inscrisuri intr-o limba necunoscuta, o formidabila epopee imprimata pe suprafata metalului cenusiu: ostiri de luptatori inarmati cu lanci si cu scuturi, purtand in frunte stindarde, chipuri de regi si de zei, cetati impresionante, cu palate si temple decorate cu insemne heraldice, o lume uluitoare, gravata in plumb, cu o migala si cu o arta de exceptie…

Saizeci de ani mai tarziu, pasionatul inginer, acum aproape octogenar, reuseste sa publice din putinii lui bani cartea vietii sale, exploziva nu doar prin ineditul continutului ei, ci si printr-o dezvaluire socanta: pretioasele relicve de plumb din subsolul Institutului de Arheologie nu fusesera niciodata cercetate stiintific, printr-o expertiza temeinica, fiind, practic, aruncate la cos. Dan Romalo avanseaza doua ipoteze: fie aceste extraordinare obiecte sunt autentice, si atunci avem de a face cu cea mai importanta descoperire facuta vreodata in domeniul istoriei vechi, caci ele descriu cu lux de amanunte lumea disparuta a geto-dacilor, de acum 2000 de ani, fie sunt niste falsuri de o anvergura si de o ingeniozitate nemaivazute, facute candva de un geniu enciclopedic si vizionar, cu ajutorul unor mijloace necunoscute.

In cazul acesta, falsul – mai vechi de o suta de ani, ar apartine, si el, istoriei, si ar merita sa intre in cartea recordurilor, la capitolul “cele mai ingenioase falsuri”. Ambele ipoteze sunt fascinante si nasc o sumedenie de intrebari: de unde provin aceste tablite din plumb? De ce nu am auzit niciodata despre ele, fie falsuri sau nu? Iar daca sunt falsuri, atunci cine este eruditul care a reusit un fals-capodopera de asemenea proportii si, mai ales, in ce scop? Ce s-a intamplat cu obiectele acestea intre 1940, atunci cand Dan Romalo le-a vazut pentru prima data, si 2003, cand a reusit, in cele din urma, sa le faca publice? De ce nu au fost cercetate niciodata temeinic de catre istorici si arheologi?

De fapt, cautand raspunsuri la aceste intrebari, am descoperit ca povestea acestor tablite a fost invaluita de mister inca de la bun inceput, ca nimeni nu stie de unde au aparut, cine le-a adus si nici cine ar fi putut sa le produca. Ca intr-un roman politist, orice incercare de a strapunge ceata misterului, de a afla cum au ajuns aceste obiecte in subsolurile Muzeului de Antichitati, esueaza. De fapt, cel mai misterios lucru este chiar felul in care, timp de zeci de ani, aceste placute stranii si povestea pe care ele inca nu au spus-o au reusit sa evite orice fel de publicitate, orice fel de studiere stiintifica adecvata. In mod incredibil, timp de aproape o suta de ani, nu au fost nici macar inregistrate ca obiecte de inventar, astfel ca multe dintre ele au disparut, poate pentru totdeauna. E ca si cum destinul lor le-ar fi ferit de lumina reflectoarelor, ca si cum ar fi vrut sa le tina mereu in umbra, ca si cum ar fi vrut sa le piarda urma si nimeni sa nu vorbeasca despre ele.

Sunt intr-un ascensor, pe cat de vechi, pe atat de silentios, luminat de un bec chior, undeva, in preajma parcului Cismigiu. Il caut pe Dan Romalo. Pana la urma, un mister este un mister si oricine are dreptul sa incerce sa-l dezlege, inclusiv un inginer pensionar, pasionat de istorie. Sun la usa. Ma primeste un tip distins si zambitor, iar apartamentul in care locuieste emana cu adevarat ceva din atmosfera anilor buni, de dinainte de razboi, ca si cum el ar fi ramas pentru totdeauna legat de timpul acela. Bem ceai parfumat, din cesti de portelan fin.

Gazda mea are pe genunchi un album vechi cu fotografii, inceputul marii sale aventuri, niste fotografii pe care le-a facut cu foarte-foarte mult timp in urma, la cererea unei prietene de familie. “Marioara Golescu – poate ca numele ei nu va este complet necunoscut – facea parte dintr-o veche familie de boieri si de carturari si, asa cum era obiceiul pe timpul acela, avea tot felul de pasiuni intelectuale. Scria poezii, calatorea, picta si se pasiona de istorie si mitologie. Marioara Golescu era prietena mamei mele, Nadejda Romalo, care-i impartasea curiozitatea si preocuparile. Ei, si de la aceasta doamna, care era istoric amator, am auzit pentru prima data de aceste placi de plumb.”

Dan Romalo se ridica din fotoliu, inalt si suplu, si-mi aduce o fotografie mica, ovala, din care ma priveste un cuplu de tineri imbracati dupa moda anilor 20. Sunt parintii lui, zambitori si frumosi, in gradina din fata unui conac superb. “Erau la conacul lor de la tara, erau alte vremuri, si pe-atunci mai existau asemenea… amatori cultivati, cum erau mama mea si Marioara Golescu, care se invartea in lumea istoricilor, publicase lucruri esentiale, un studiu despre tablourile votive din Tara Romaneasca, mergea la congrese de istorie cu Iorga, era o pasionata. Ea m-a chemat intr-o buna zi sa fac acele fotografii cu placile de plumb din subsolurile Muzeului de Antichitati. Nu aveam sa le uit niciodata.

La vremea aceea, director al muzeului era istoricul Ion Nestor, si acesta ii spusese Marioarei Golescu sa publice o carte despre ele, pentru ca un profesionist ca el se temea sa nu fie discreditat de o asemenea intreprindere. Deja, la ora aceea, placile erau considerate falsuri, fara ca nimeni sa le fi studiat temeinic si fara ca cineva sa stie de unde provin. Marioara Golescu credea ca ele ar fi fost aduse de Grigore Tocilescu, care le-ar fi primit la randul sau de la cineva. Insa aceasta informatie nu se verifica in nici un fel, pentru ca ar fi fost precizat acest lucru in arhivele muzeului sau, cel putin, in manuscrisele, in scrisorile lui Tocilescu, aflate acum la Biblioteca Academiei. Nimic, nici o referire, nicaieri. Sute de kilograme de plumb aparusera parca din neant acolo, in subsolurile muzeului, si nimeni nu stia de unde.”

Dan Romalo soarbe din ceaiul parfumat, cu un aer absent, ca si cum s-ar afla in penumbra rece a subsolului, cu placile de plumb insirate in fata sa. “Eu nu eram pasionat de arheologie, insa atunci cand am vazut placile, am ramas pur si simplu stupefiat. Fotografiam fara nici un cuvant, atat mi se pareau de inexplicabile si ciudate. In mod evident, se refereau la geto-daci, pentru ca puteai recunoaste siluetele cu caciuli specifice, si anumite semne. Numai ca asta se petrecea prin anii 1943-1944, Romania era in razboi si evenimentele se precipitau.

Pe urma au venit comunistii si a fost foarte greu, lumea veche se prabusea, familia mea pierduse totul. Au trecut decenii, fara sa uit fotografiile, dar si fara sa pot face nimic. La cutremurul din 77 s-a pierdut o parte dintre cliseele pe care le facusem, dar mama mea a salvat printr-un miracol cateva zeci. Mereu imi spunea sa ma ocup de ele, sa nu le las, sa cercetez eu mai departe. Ea credea, nu stiu de ce, ca sunt foarte importante.”

Obsesia lui Dan Romalo a prins viata abia in anii 80 si a durat multa vreme pana cand sa poata pune cap la cap toate informatiile pe care le avea. La Institutul de Arheologie, care luase locul vechiului Muzeu de Antichitati, a aflat ca tablitele pe care le fotografiase cu zeci de ani in urma disparusera, in cea mai mare parte, si ca niciodata nu fusesera luate in serios de catre nimeni. Mai ramasesera patru.

Generatii intregi de studenti trecusera pe langa ele, devenisera arheologi si istorici, dar refuzasera chiar si sa le dea un numar de inventar. In jurul lor circulau deja legende. Unii credeau ca ar fi fost plasmuite pe la sfarsitul secolului al Xviii-lea, de eruditii transilvani, altii le numeau “falsurile lui Hasdeu”, altii credeau ca placile de plumb erau copii ale unor originale din aur, gasite pe la 1873, cand se sapase fundatia castelului Peles.

Dar nimeni, nici o institutie oficiala, nici un specialist in istorie, nu cercetase pana atunci cu adevarat originea si continutul acestor relicve, nimeni nu facuse vreodata macar o analiza a materialului din care erau facute, ca sa nu mai vorbim despre vreo incercare serioasa de descifrare a semnelor inscrise pe ele. “Vedeti”, spune Dan Romalo, “problema a ramas aceeasi ca in timpul lui Nestor. Istoricii, de teama sa nu se compromita, acordand atentie unor falsuri, au refuzat sa le cerceteze cu adevarat.

Insa minime investigatii, pe care eu le-am facut mult mai tarziu, au aratat ca exista posibilitatea reala ca placile sa fie autentice. In primul rand, continutul placilor, care este profund coerent, da de gandit, amploarea extraordinara si rafinamentul cu care au fost executate, bogatia de detalii, dintre care unele fac referire la personaje si imprejurari necunoscute, toate acestea provoaca la un studiu serios al acestor obiecte, ca sa nu spun mai mult. Dar cel mai important mi se pare faptul ca apar lucruri care, la data cand placile erau semnalate prima data, pur si simplu nu fusesera descoperite.

De pilda, planurile cetatii Sarmizegetusa si faptul ca exista obiecte similare, aflate in colectii particulare, a caror autenticitate nu poate fi pusa la indoiala si care par a fi facute in acelasi mod, in acelasi stil.” Se apleaca spre mine confidential. “Unul dintre aceste obiecte vi-l pot arata.” Si, intr-adevar, scoate de undeva, dintr-un toc de piele, o medalie superba, ce pare din cupru vechi. Efigii bizare se decupeaza din carnea verde a metalului, semne stranii, cum n-am mai vazut. “Vedeti semnele? Sunt identice cu unele de pe placi.

Iar sansa ca un falsificator sa fi cunoscut piesa aceasta este practic zero. Si-apoi, poate ati auzit ca in cele din urma, cu mari eforturi, a fost facuta in Anglia o analiza comparativa a metalului uneia dintre placile de plumb, cu o scoaba dacica tot din plumb, luata de la Sarmizegetusa. Stiti care a fost raspunsul englezilor?” Ma priveste fix, lung. “Daca scoaba e autentica, atunci placile sunt autentice, in ceea ce priveste compozitia aliajului.

Este un aliaj identic cu cel dacic.” Tace, asteptand sa reactionez in fata acestui argument zdrobitor. “La Sarmizegetusa, in marele sanctuar rotund, au fost gasite resturi de turnare in plumb si argint si poate ca aceasta adevarata cronica inscrisa pe placi de plumb, aceasta adevarata dare de seama despre regii daci si despre preotii lor a fost turnata chiar acolo, in cetate. Stiu, se spune ca dacii nu aveau scriere, pentru ca nu s-au gasit prea multe inscriptii, dar daca aveau, asa cum este foarte probabil, atunci cei care scriau nu erau oamenii de rand, ci initiatii, preotii din temple. S-au gasit acolo cantitati uriase de plumb, creuzete pentru topit metalul, si asta exact acolo unde erau si templele.”

Desi se fereste sa faca o afirmatie categorica, Dan Romalo e convins ca placutele de plumb sunt cu adevarat dacice, placi de plumb turnate de preotii daci, acoperite initial cu o folie subtire de aur pur. In favoarea acestei variante sunt analizele metalului si urmele de turnare in matrite care se pot vedea. Ipoteza lui Romalo este fascinanta. Daca interpretarea pe care o da el textelor si imaginilor este corecta, atunci aceasta cronica dacica in plumb aurit ar cuprinde relatari despre capeteniile geto-dace intr-o anumita cronologie, evenimente importante, batalii si tratate de pace, si toate acestea ar fi fost insirate pe zidurile si pe stalpii sanctuarelor dacice, ca un memorial fastuos si stralucitor. Preotii ar fi fost, in felul acesta, pastratorii intregii istorii a neamului geto-dac.

Unul din firele misterului placutelor de plumb aflate la Institutul de Arheologie din Bucuresti duce la Manastirea “Sinaia”. Legenda spune ca la saparea viitoarelor temelii ale Castelului Peles au fost gasite ingropate in pamant sute de placute din aur, care inainte de a fi topite (din motive necunoscute) au fost reproduse in plumb si daruite, de batranul rege Carol I, Manastirii “Sinaia”.

Aveam sa ajung si eu, in cele din urma, acolo, la ctitoria spatarului Mihai Cantacuzino, supranumita si “manastirea regilor”, pentru a cauta vreo urma a misterioaselor placute din plumb. Staretul Macarie Bogus mai intai a tacut lung, ascultand, apoi a deschis porti grele, dincolo de care se afla tezaurul inestimabil al manastirii, dormind intre zidurile desenate in carbune de Regina Maria. Dintr-o cutie pe care o tinea cu ambele maini, staretul a scos doua placi de plumb, acoperite cu aceeasi scriere misterioasa, cu aceleasi reprezentari. De unde, de cand sunt aceste obiecte in posesia Manastirii “Sinaia”? O mie de intrebari au ricosat pe langa parintele staret, fara ca acesta sa poata raspunde la vreuna dintre ele. Arhiva manastirii a disparut in perioada comunista, trebuie sa fie undeva, la Bucuresti poate, sau cine stie unde. Tot ce a fost inainte de 1956 a disparut, a fost luat, s-a dus…

Voiam sa plec. Misterul parea a se adanci si mai mult. Una dintre piese, rotunda, parea a fi fost facuta sa fie purtata la gat. “Stiti”, mi-a spus staretul, “ani de zile au fost uitate. De fapt nimeni nu stie de unde au aparut, dar se spune ca au aparut mai intai aici, la Sinaia. Exista oameni care le-au vazut, care le-au tinut in maini. Poate ca legenda gasirii lor la Peles, asa cum se vorbeste, este adevarata, poate ca au fost cu adevarat niste originale din aur…”

O strada incolacita ca un sarpe, urcand muntele. Intr-un ochi al strazii, infipta in carnea de piatra, se afla o casa cum n-am vazut multe. E o casa din alte timpuri, ca o cetate, cu o arcada stranie, cu brazi strangand-o in brate, cu un cer translucid deasupra. E una dintre cele mai frumoase case din Sinaia, dintre cele mai vechi si mai nobile. Inauntru, printre tablouri si teracote albe, locuieste Diana Istrate, o doamna care ar trebui sa-si aminteasca ceva despre placile din plumb.

Cu zeci de ani in urma, tatal ei, Vasile Ionescu, fost inspector silvic, le-a vazut, le-a tinut in maini. Casa ei pare o uriasa casa de papusi. Peretii sunt pictati. “Da”, zice ea, miscandu-se incet, chiar ca o papusa veche, “placutele au existat. Tatal meu a avut vreo patru-cinci, le stiu de cand eram copila. Dar la un moment dat, pur si simplu au disparut. Chiar el, la batranete, se intreba unde si cum or fi disparut. Le avea de la un fost primar al Sinaii, pe care nu mai stiu cum il chema. Se spunea ca fusesera de aur. Cine mai stie! E o vesnicie de-atunci!”

O portita in labirint. Aurora Petan, cercetator, doctorand la Institutul de lingvistica al Academiei Romane: “Sunt convinsa ca este vorba despre o cronica a regilor daci”

Iunie 2004. Pentru prima data in istoria lor, placutele de plumb din subsolul Institutului de Arheologie din Bucuresti fac subiectul unei comunicari stiintifice, organizate sub egida Academiei Romane. Aurora Petan, o tanara cercetatoare in lingvistica, cu specialitatea latina si greaca veche, sustine o comunicare legata de ele, incercand sa starneasca interesul lumii stiintifice. La o prima evaluare, temerara cercetatoare considera ca limba in care au fost scrise tablitele nu este o limba inventata de cineva, ci a fost candva o limba vie. Ba si mai mult, ca am putea avea de-a face, intr-adevar, cu limba vechilor geti. O teorie indrazneata, greu de acceptat de catre mediile academic-conservatoare, si pe care ne-am grabit s-o aflam chiar de la autoarea ei.

– Sunteti lingvist, expert in limbi clasice. De ce va intereseaza aceste tablite de plumb, atat de controversate?
– Pentru ca sunt scrise intr-o limba necunoscuta si pentru ca n-au fost cercetate niciodata de un lingvist. Am aflat despre tablite in 2003, din cartea domnului Romalo, si mi s-a parut ceva extraordinar. Mi-am spus ca daca sunt falsuri, sunt atat de bune incat merita cercetate. Mi s-a parut o provocare, un subiect de cercetare pasionant. Cartea domnului Romalo are meritul de a fi pus in discutie, pentru prima data dupa o suta si ceva de ani, aceste obiecte, dupa parerea mea, senzationale. Ar putea fi vorba despre o arhiva si in acelasi timp despre o cronica a regilor daci, despre care nu s-a vorbit niciodata public si care a fost ignorata. Se stia despre aceste placi de la sfarsitul secolului al Xix-lea, dar nimeni nu a avut curajul sa le puna in discutie, pentru ca, in mod evident, ar fi bulversat toata “istoria oficiala”. Si asa, nefacand altceva decat sa le prezint, fara nici o interpretare, am starnit nervozitatea expertilor. Chiar daca avem a face cu niste falsuri, ele sunt geniale, unice prin complexitatea lor. Presupusul falsificator a inventat in acest caz o limba. Eu nu mai cunosc ceva asemanator. Si-apoi, poti plasmui o piesa, doua, trei, dar nu zeci de piese care cuprind nume, imprejurari, razboaie, negocieri, detalii uluitoare despre o intreaga epoca, pe care le ghicim mai curand din reprezentarile grafice decat din scris. In prezentarea mea de la Academie, m-am limitat sa fac o sinteza a tuturor acestor ipoteze, cu argumentele pe care le aveam la vremea respectiva, fara sa incerc, deocamdata, interpretari ale textelor.

– Impartasiti opinia lui Dan Romalo (care, demonstrata, ar deveni fulminanta), ca ar putea fi vorba de limba geto-dacilor?
– In cea mai mare parte, placutele sunt scrise intr-un alfabet grecesc, dar mai sunt si alte alfabete acolo, necunoscute. Intr-adevar, limba in care sunt scrise este necunoscuta. Putem citi ce scrie, dar nu putem intelege decat numele proprii, nume de regi, de cetati, de triburi. Posibilitatea ca aceasta sa fie limba geto-dacilor este reala, in masura in care se va dovedi ca placile sunt autentice. Nu sunt scrise in latina, nici in greaca, nici in iraniana, nici in slava, si deci, prin eliminare, nu poate fi decat limba lor. Sunt si litere care corespund unor sunete ce nu existau in greaca, dar existau in aceasta limba, iar aceste semne se pot regasi, mult mai tarziu, in limbi slave, ca rusa si sarba. Implicatiile acestei chestiuni sunt enorme.

– Cat de vechi sunt evenimentele la care face referire aceasta presupusa cronica in plumb a geto-dacilor?
– Cele mai vechi evenimente relatate in desene si in texte se refera la Dromichete, deci secolul al IV-lea inainte de Hristos, dar trebuie sa spun ca exista nume si date despre personaje neatestate de alte surse istorice si care ar putea fi mai vechi decat Dromichete. Evenimentele relatate se intind pe aproape cinci secole, pana inaintea invaziei romane. Ei bine, se poate vedea imediat ca ele nu sunt unitare, ca sunt multe maini care au lucrat la ele, dupa cum sunt folosite mai multe alfabete la redactare si mai multe stiluri de decoratiuni. Exista chiar si un alfabet necunoscut, care pare anterior alfabetului grecesc. Chiar daca nu sunt de acord cu interpretarea d-lui Romalo, cred ca limba in care sunt scrise textele nu este o limba inventata, ci ca a existat cu adevarat, ca limba vie. In plus, ar fi vorba, de fapt, despre o civilizatie necunoscuta, neatestata niciodata pana acum la adevaratele ei dimensiuni si valori. Pe aceste placi sunt reprezentate cladiri, divinitati, arme, simboluri, scene de lupta, o intreaga lume, detalii de viata, de organizare militara, sunt mai multe date decat am fi visat vreodata sa avem despre lumea dacilor. Un motiv serios pentru a pasi pe un drum atat de riscant. Pur si simplu, misterul care pluteste asupra acestor obiecte ma fascineaza si cred ca e normal sa incerc sa aflu tot ce pot.

– Cum va explicati ca aceste obiecte senzationale au fost tratate, totusi, de catre specialisti drept niste falsuri, chiar de la inceput?
– Au fost tratate astfel datorita aspectului. Aratau foarte bine, deci concluzia imediata era aceea ca nu pot fi decat niste falsuri. Nimeni nu s-a gandit la posibilitatea ca suportul, deci plumbul, sa fi fost “nou”, din secolul al XIX-lea, dar continutul sa fi fost autentic. Eu nu cred ca placile sunt antice, ci ca sunt copii ale unor originale antice disparute, fie ele din aur sau nu. In plus, descoperirea era mult prea senzationala pentru niste oameni de stiinta incremeniti in prejudecata ca dacii nu aveau scriere si nu aveau reprezentari iconice. Atitudinea reticenta, conservatoare a specialistilor este explicabila. In plus, ea vine in urma unor exagerari facute din motive politice in perioada comunista, referitoare la civilizatia geto-dacilor. Dar exagerari sunt si acum, cum au fost mereu in timp, asta nu trebuie sa impiedice o cercetare stiintifica onesta si lipsita de prejudecati a oricarui subiect, indiferent cat de incomod ar fi el la un anumit moment.

– Sperati sa le descifrati? Sa recuperati limba pierduta a geto-dacilor?
– Da. Cred ca in cele din urma voi reusi sa le descifrez. Perspectiva aceasta, a recuperarii unei misterioase limbi pierdute, ma hipnotizeaza.

Au cuvantul specialistii !

Institutul de Arheologie din Bucuresti, fostul Muzeu de Antichitati, se afla intr-o cladire fabuloasa, care ar merita ea insasi sa fie subiectul unui reportaj. De o frumusete extraordinara, purtand pecetea nobila a anilor interbelici, ea pare parasita. Chiar si statuia lui Vasile Parvan, aflata in mica gradina din fata, s-a lasat cotropita de vegetatie si tristete. Pietre romane risipite peste tot, statui decapitate si alte relicve istorice dau o si mai mare impresie de parasire. Arheologia romaneasca este saraca. Dar acesta este un alt subiect.

Intru la subsol unde, in sfarsit, pot cantari cu mainile mele, pot pipai ceea ce a mai ramas din placile de plumb. Unele dintre ele, cele mai mari, au vreo 10 kilograme. Sunt mii de semne acolo, sute de personaje migalite in plumb, atat de sofisticate, incat pur si simplu nu-mi pot imagina cum au fost turnate, cine si cum a putut face matritele in care aceste adevarate hieroglife sa fie imprimate invers si de la dreapta la stanga, pe negativ. Sunt uluitoare. Fac fotografii. Placile stau aici de un veac. Daca e adevarat ca au existat sute de tablite identice, arhiva dacica a cantarit tone intregi de plumb. Ce falsificator sa se incumete la o asemenea munca sisifica?
Mai tarziu, in biroul arheologului Alexandru Vulpe, directorul institutiei. Aceeasi atmosfera de noblete decrepita imprima locului un aer usor fantast.

Alexandru Vulpe: “Placile sunt 100% un fals. Genial, e drept, dar un fals” !

– Sunt aproape o suta de ani de cand in subsolurile Institutului de Arheologie din Bucuresti zac, uitate si necercetate, zeci de placute de plumb, pe care unii cercetatori le considera o cronica a regilor daci…
– Am mai spus o data, intr-un interviu, sunt niste falsuri.

– Ipoteza dvs. a fost dovedita stiintific? Doamna Aurora Petan, cercetator in domeniul lingvisticii, este de alta parere…
– Doamna Petan ar trebui sa se ocupe de lucrurile la care se pricepe. Daca ar fi stat de vorba cu noi, cred ca o puteam lamuri, pentru ca este o cercetatoare serioasa.

– Placutele de plumb aflate in custodia Institutului de arheologie au fost studiate vreodata temeinic?
– Bineinteles. Chiar si eu le-am studiat in tinerete. Dupa cateva ore, mi-am dat seama ca sunt falsuri. De altfel, le stiam ca falsuri, pentru ca Vasile Parvan le vazuse si el si credea acelasi lucru. Generatia de dupa Parvan, la fel, le-a considerat niste falsuri, sunt niste falsuri din secolul al Xix-lea. Noi le putem data dupa anumite criterii.

– Ce parere aveti despre originea lor? Sunt ele, asa cum s-a spus, copii ale unor placi de aur care au fost topite?
– Asta este o nascocire. Nu exista nici o dovada a existentei unor placi de aur. Asta o sustin cei care cred ca ele sunt autentice, pentru a crea o falsa disputa.

– Au fost gasite la Sinaia?
– Au ajuns la Manastirea “Sinaia”, dar cred ca au fost facute in alta parte. De fapt, nu se cunoaste deloc istoria lor, de unde provin. Ceea ce putem spune este faptul ca ele au ajuns la noi (in cladirea fostului Muzeu de Antichitati, actualul Institut de Arheologie) la inceputul secolului al Xx-lea. Nu au avut niciodata un numar de inventar, pentru ca au fost considerate, inca de la inceput, falsuri. Ele nu au nici astazi un asemenea numar. Au stat pur si simplu in depozitul muzeului. Eu le stiu acolo dintotdeauna, puse intr-un cos.

– Cate au fost initial? Cate au disparut?
– Nu stiu precis, dar au fost pana intr-o suta. In momentul de fata, noi mai avem 31 sau 35, nu stiu exact, si mai exista si in alte locuri, cred ca in total mai sunt vreo 50. Atunci cand stii ca sunt falsuri, nu-ti pierzi vremea. Aici problema care se pune este cine le-a facut.

– Si in ce scop, nu? Un asemenea fals de proportii trebuie sa fi avut un scop precis: gloria unei descoperiri, faima sau bani.
– Nu va impresionati! Nu este asa de greu de facut un asemenea fals. Faptul ca e in plumb… nici macar nu a costat asa de mult. Scopul? Ca sa poti sa raspunzi ar trebui sa faca cineva, intr-adevar, un studiu. S-au ocupat unii, dar nu au scris. Eu le-am preluat de la generatia dinaintea mea, drept “falsurile lui Hasdeu”. Hasdeu a facut falsuri, se stie. Ceea ce putem spune noi este ca acela care a facut aceste falsuri era un om de cultura. Cunostea principalele izvoare ce privesc istoria Daciei si care erau la dispozitia oricarui om cult in secolul al Xix-lea, cunostea cartile despre Columna lui Traian si alte lucrari care erau disponibile atunci, plus ca avea notiuni de filologie. Hasdeu este suspectul principal, pentru ca el a mai incercat sa faca niste falsuri, chiar sa vorbeasca despre un alfabet getic in disputa lui cu Grigore Tocilescu. Pentru a avea siguranta acestei ipoteze ar trebui ca cineva sa se ocupe, sa caute in arhiva Academiei, sa gaseasca indicii. Dar Hasdeu nu e singurul suspect. Pe la 1880, a fost un adevarat curent de scoatere in evidenta a culturii dacice. Tot atunci, Nicolae Densusianu a emis acea carte care a facut valva, Dacia Preistorica, si in care afirma ca nu noi suntem urmasii Romei, ci ca romanii ar fi urmasii dacilor. Adica, dacii vorbeau deja o limba latina. E o absurditate. Evident, nici un om de stiinta nu ia aceasta teorie in serios. In 1880, asemenea carti erau destul de la moda in Europa. Si ca sa revenim, ar mai putea fi un cerc de suspecti, de pe vremea Mariei Tereza, pe la sfarsitul secolului al Xviii-lea si inceputul secolului al Xix-lea, cand s-a vehiculat ideea unei Dacii mari, integrata in imperiul Austro-Ungar. Si atunci au aparut o serie intreaga de falsuri, chiar de la cabinetul numismatic din Viena. Dar eu nu cred in aceasta ipoteza. Cred ca falsurile sunt mai tarzii.

– Care sunt argumentele care sustin ipoteza ca ar fi falsuri?
– Din punctul de vedere al textelor de pe tablite, veti vedea ca ele nu tin seama decat de ceea ce se cunostea la momentul acela, adica pana la 1900. Tot ce s-a descoperit dupa 1900 nu figureaza pe ele. Ulterior, s-au descoperit inscriptii importante care, daca ar fi fost cunoscute, ar fi trebuit sa existe pe placi. De pilda, inscriptia despre Burebista, de la Dionisopolis, care s-a descoperit in 1905. Va mai dau niste exemple. Cetatea de la Cumidava apare pe tablite ca la Ptolemeu, Comidava. Autorul falsului nu avea de unde sa stie ca in 1942 avea sa se descopere o inscriptie, la Rasnov, in care era scris Cumidava. Pai daca era scris de un dac, ar fi scris asa, in limba lui, nu in greceste. Apoi, ar mai fi iconografia. Toate reprezentarile sunt acelea care se cunosteau pana la 1900, or astazi, noi stim considerabil mai mult decat ceea ce se cunostea atunci. N-am facut un studiu exact, dar majoritatea sunt imagini preluate de pe Columna Traiana si imagini ale unor culte orfice, deci nu este ceva nou.

– Cetatea Sarmizegetusa a fost descoperita mult mai tarziu decat au fost facute placile, si totusi, este reprezentata cu destula fidelitate fata de modelul real…
– E facuta atat de schematic, incat orice reprezentare de castru roman sau de cetate medievala ar fi corespuns la fel de bine. In orice caz, toti inaintasii mei au fost de acord cu acest lucru. Eu m-am ocupat de ele cand aveam 24 de ani si mi-a trebuit o zi sa-mi dau seama ca sunt falsuri. Altii, cum a fost Horatiu Crisan, si-au dat seama intr-o ora. Singurul lucru la care trebuie raspuns este cine le-a facut.

– Mai exista un argument in favoarea autenticitatii tablitelor: analiza materialului, efectuata in Anglia. Plumbul s-a dovedit la fel de vechi ca cel folosit in urma cu 2000 de ani de catre daci…
– Nu cred ca rezultatele analizei de material sunt concludente in asa masura incat sa tragem concluzii.

Alexandru Suceveanu, director adjunct al Institutului de Arheologie din Bucuresti: “Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care vor lamuri, in cele din urma, problema”

– D-le Suceveanu, sunteti semnatarul prefetei cartii lui Dan Romalo, “Cronica apocrifa pe placi de plumb”, in care, spre lauda dvs., va declarati de acord cu faptul ca placutele de plumb merita a fi studiate. Ar fi si timpul! Se fac o suta de ani de cand zac in depozitele Institutului de Arheologie din Bucuresti, de unde mai dispar, mai apar…
– Nu cred ca au fost vreodata disparute cu adevarat. Eu le stiu de 30 de ani, de cand am venit in institut, si de la inceput am avut o reticenta fata de ele. Poate pentru ca nu stim de unde provin. Nu au fost gasite intr-un context arheologic si asta le face necredibile.

– Daca ar fi autentice, atunci ar produce un adevarat seism in istoria noastra si a limbii romane, nu-i asa?
– E adevarat, pe placutele “puse in circulatie” de Dan Romalo, in afara de nenumarate reprezentari, apare o scriere predominant greaca – dar si de alta sorginte -, in care numele proprii descifrabile indica o realitate geto-dacica la confluenta intre era pagana si cea crestina. Dan Romalo face o investigatie prudenta, luand in calcul permanent posibilitatea ca placile sa fie niste falsuri, dar inclinand, totusi, cu toata prudenta, spre caracterul autentic al acestora. Daca placutele ar fi autentice, atunci da, ar putea fi vorba despre limba geta. Toate acestea trebuie formulate cu mare prudenta, pentru ca stiti bine deserviciul pe care-l fac diletantii tracomani, cand e vorba de asemenea ipoteze de lucru.

– L-ati ajutat pe Dan Romalo sa faca in Anglia acea analiza a aliajului din care sunt facute placutele, in comparatie cu un aliaj dacic. Erau identice. Ce parere aveti?
– Intr-adevar, acesta este unul dintre argumentele care in ochii mei atarna greu in favoarea ideii ca ar fi autentice, dar ramane posibilitatea ca falsificatorii, foarte inventivi, sa se fi gandit la structura aliajului de la bun inceput. Un alt argument care poate fi luat in seama ar fi reprezentarea cetatii Sarmizegetusa, care avea sa fie cunoscuta arheologic dupa 1939, cand nu se mai punea problema unor asemenea falsuri, numai ca si aici ar fi diverse explicatii posibile. Impartasesc opinia domnului Romalo, ca daca aceste obiecte sunt opera unor falsificatori, atunci avem de-a face cu niste falsificatori absolut geniali. Cunostintele lor in ceea ce priveste autorii antici sunt remarcabile, ca si capacitatea lor de a integra aceste date intr-un sistem lingvistic coerent. Sigur, una e sa falsifici doua-trei piese, si alta e sa inventezi o adevarata biblioteca de plumb antica, cu un scop ce ramane deocamdata ascuns.

– Care este parerea dvs. personala despre placile de plumb?
– Recunosc greutatea argumentelor pe care le aduce d-l Dan Romalo, neuitand nici o clipa dificultatile in acceptarea lor. Dan Romalo a facut un imens serviciu culturii romane, deschizand calea unor cercetari care probabil vor lamuri, in cele din urma, problema placutelor. Singura cale de a expune problema lumii stiintifice era publicarea lor.

Acad. Virgil Candea: “Cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei” !

(Fragment din postfata cartii lui Dan Romalo, “Cronica apocrifa pe placi de plumb?”)

“Stimate domnule Dan Romalo,
In urma cu cativa ani, ati avut bunavointa sa-mi comunicati interesul dvs. pentru ansamblul de inscriptii si imagini criptice pe placi de plumb – originale sau reproduceri fotografice – pastrate la Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, piese carora v-ati consacrat din tinerete eruditia si eforturile. Rezultatele cercetarilor dvs. le-ati prezentat in cartea Cronica apocrifa pe placi de plumb?, care apare acum in editie definitivata.

Am parcurs cu atentie lucrarea si sunt convins ca cititorii ei, specialisti sau amatori cultivati, vor pretui dupa cuviinta initiativa dvs. de a atrage atentia asupra acestor piese enigmatice, chiar daca nu va vor impartasi integral solutiile si ipotezele. Va incurajez demersurile, animate de pasiunea dvs. sincera pentru mai buna cunoastere a inaintasilor nostri si de convingerea ca cercetarea oricaror relicve ale trecutului este o datorie sacra a stiintei.

V-am indemnat sa faceti neintarziat publice misterioasele texte si imagini care, indiferent de natura lor – originale sau falsuri -, au dreptul la atentia si verdictul autorizat al savantilor. Repet, chiar falsurile se cuvin studiate, pentru ca furnizeaza informatii utile despre motivatiile, imprejurarile, data, autorii si procedeele confectionarii lor (dovada studiile actuale privitoare la falsurile monetare). Ignorarea apriorica a pieselor suspecte intemeiata pe prejudecati sau teama de discreditare nu se justifica”.”[2]

Traducerea a 74 de tablite, din cele peste 100 descoperite !

Desi o parte dintre “academicieni” se intrec in minciuni vrand sa demonstreze, ochiometric, ca sunt false, fara niciun fel de analiza stiintifica, asa cum se face in cazul artefactelor.

radacinile_alfabetelor_getilor

Rădăcinile alfabetelor geților !

Valeriana officinalis) Este cea mai folosita planta medicinala din lume. Anual, pe glob sunt consumate peste trei sute de mii de tone. Efectele sale terapeutice foarte puternice sunt recunoscute chiar si de catre cei mai inversunati adversari ai terapiilor naturale

Utilizarea valerianei are o traditie de peste patru mii de ani, fiind considerata o planta de referinta, atat in Europa, cat si in Asia. Investita si cu insusiri magice de traditia populara, in ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute si sute de studii medicale, care toate atesta acelasi lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii in tratarea tulburarilor emotionale, precum si a bolilor fizice asociate lor. O problema de extrema actualitate in vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si-al stresului.

Descrierea plantei

Se mai numeste popular si odolean sau gusa porumbelului. Este o planta ierboasa, inalta de un metru – un metru si jumatate, care creste spontan, in locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri bine ventilate si lipsite de umiditate. Cand radacinile devin casante si se rup cu un pocnet sec, procesul de uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza in saculeti de hartie, in locuri uscate, intunecoase si reci.
Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile din flora spontana, unde creste izolat, fiind destul de rara, motiv pentru care se cultiva pe suprafete mari, inclusiv la noi in tara, unde valeriana se gaseste in magazinele Plafar sub forma de ceai sau tincturi.

Preparate pe baza de valerianaExtractul hidroalcoolic (tinctura)


Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
Pulberea

"Valeriana"

Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol.

Infuzia combinata
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Baia terapeutica
Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.

Tratamente cu valeriana

Insomnie – intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric, urmatoarele: „Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei eficienta poate fi garantata”. Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si – foarte important – imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.

Crampe musculare – valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa – se administreaza infuzie combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale – valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile.

Adjuvant in sindromul premenstrual – se face un tratament de o saptamana cu tinctura de valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.

Crampe in timpul menstrelor – se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si calmante rapide.

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca – cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.

"Valeriana"

Anghina pectorala – un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).

Anxietate – valeriana este (alaturi de o planta exotica – kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.

Depresie – se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare.

Adjuvant in sindromul colonului iritabil – se face un amestec in proportii egale de pulbere de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi din acest amestec, in cure de cate doua saptamani.

Precautii si contraindicatii la administrarea valerianei

In doze normale, valeriana da foarte rar reactii adverse, care constau in somnolenta si – uneori – usoara senzatie de vertij. Depasirea acestei doze produce insa efecte cum ar fi: senzatii de ameteala, lipsa de concentrare si coordonare, dureri de cap etc. Un studiu facut in Statele Unite pe 102 voluntari a aratat ca administrata in doze mari, seara, valeriana poate da dimineata incetineala de reactie, de decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor simptome se administreaza sunatoare, care pastreaza efectele calmante, dar are totodata si o actiune invioratoare. Ca somnifer si calmant, doza la care valeriana isi face efectul nu depinde neaparat de greutatea corporala sau de varsta, cantitatea optima pentru obtinerea efectelor terapeutice fiind gasita prin incercare, insa fara a depasi doza maxima admisa. Merita mentionat in acest context ca, in conformitate cu mai multe studii recente, marirea dozei de valeriana nu inseamna neaparat si marirea efectului terapeutic.

Valeriana ca planta magica
"Valeriana"

In medicina populara romaneasca, valeriana era considerata cea mai puternica arma pentru alungarea tuturor spiritelor rele. In unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca in turtele date drept merinde feciorilor cand plecau cu oile la pascut, pentru a-i feri de iele. In Moldova, fetele tinere purtau o radacina de valeriana in san pentru a fi ferite de zburatori si de tot felul de ispite ale trupului. In zona Neamtului se punea o radacina de valeriana pisata intr-un ulcior cu apa neinceputa si se lasa de la rasaritul pana la asfintitul soarelui. Apa respectiva era bauta de barbatii cu aplecare spre desfrau, iar radacina ramasa se ingropa la stalpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat langa familie si sa nu uite randuielile firii). In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. In Bucovina, copiii mici si agitati, care plangeau peste masura, nu dormeau noaptea si pareau chinuiti de spirite rele, erau scaldati in apa calda, in care se punea o cana de fiertura de valeriana. Tratamentul se facea sapte zile la rand, dupa care numaidecat copilul se linistea.

http://www.formula-as.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”wp-image-10114 size-full” src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/alfabetele_folosite_de_geti_pe_tablitele_de_plumb.jpg” alt=”alfabetele_folosite_de_geti_pe_tablitele_de_plumb” width=”384″ height=”576″ style=”background: transparent; border: none; margin: 5px 5px 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline; max-width: 622px; height: auto;”>

Alfabetele folosite de geți pe tăblițele de plumb !

Valeriana officinalis) Este cea mai folosita planta medicinala din lume. Anual, pe glob sunt consumate peste trei sute de mii de tone. Efectele sale terapeutice foarte puternice sunt recunoscute chiar si de catre cei mai inversunati adversari ai terapiilor naturale

Utilizarea valerianei are o traditie de peste patru mii de ani, fiind considerata o planta de referinta, atat in Europa, cat si in Asia. Investita si cu insusiri magice de traditia populara, in ultimele patru decenii i-au fost dedicate sute si sute de studii medicale, care toate atesta acelasi lucru: valeriana este una dintre cele mai eficiente remedii in tratarea tulburarilor emotionale, precum si a bolilor fizice asociate lor. O problema de extrema actualitate in vremurile noastre, care stau sub semnul tensiunii si-al stresului.

Descrierea plantei

Se mai numeste popular si odolean sau gusa porumbelului. Este o planta ierboasa, inalta de un metru – un metru si jumatate, care creste spontan, in locurile umede, cu pamant afanat, din zonele de deal si de munte. Are florile de un roz palid, cu un miros slab-dulceag, la fel ca si frunzele. Radacina este puternica si bine dezvoltata (in ea sunt depozitate peste iarna substantele de rezerva), avand si ea un miros specific: dulceag-intepator si destul de neplacut, usor emetic (vomitiv). Radacina se recolteaza acum, la sfarsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie. Se dezgroapa cu cazmaua, apoi se spala in curent de apa rece, se despica pe lungime in patru si se intinde la uscat, in locuri bine ventilate si lipsite de umiditate. Cand radacinile devin casante si se rup cu un pocnet sec, procesul de uscare s-a incheiat si planta se depoziteaza in saculeti de hartie, in locuri uscate, intunecoase si reci.
Pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile din flora spontana, unde creste izolat, fiind destul de rara, motiv pentru care se cultiva pe suprafete mari, inclusiv la noi in tara, unde valeriana se gaseste in magazinele Plafar sub forma de ceai sau tincturi.

Preparate pe baza de valerianaExtractul hidroalcoolic (tinctura)


Este forma de administrare terapeutica cea mai frecvent utilizata, intrucat are o actiune rapida si intensa, chiar si in doze relativ mici. Iata metoda de preparare: se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de radacina de valeriana, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 70 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa vreme de doua saptamani intr-un loc calduros, dupa care maceratul obtinut se filtreaza si se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi cate 50 de picaturi diluate in putina apa.
Pulberea

"Valeriana"

Se obtine prin macinare cat mai fina a plantei, cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de radacina de valeriana se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile sale volatile se evapora rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, de pulbere de valeriana, pe stomacul gol.

Infuzia combinata
Se pun la macerat 3-4 linguri rase de radacina de valeriana maruntita in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Baia terapeutica
Medicina populara recomanda baile complete cu un extract de valeriana obtinut astfel: o mana de planta (aproximativ 50 de grame) se pune la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de 8-10 ore (de dimineata pana dupa amiaza), apoi preparatul se strecoara, maceratul rezultat punandu-se deoparte, in timp ce planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza. In final, se combina cele doua preparate (maceratul si infuzia racita), care se vor pune in apa de baie, potrivita la o temperatura de 39-40 de grade Celsius. Baia dureaza 10-15 minute, dupa care pacientul se va usca putin prin tamponare cu prosopul si va ramane sa se odihneasca la loc foarte calduros, vreme de jumatate de ora.

Tratamente cu valeriana

Insomnie – intr-un studiu german efectuat in anul 2001 se afirmau, in mod categoric, urmatoarele: „Multe plante si remedii naturale pot fi recomandate contra insomniei, insa doar in cazul valerianei eficienta poate fi garantata”. Intr-adevar, nenumarate teste clinice, facute pe pacienti de toate varstele si care sufereau de diferite tipuri de tulburari de somn, au dovedit eficienta valerianei ca sedativ si somnifer. Administrarea tincturii de valeriana inlatura dificultatea in a adormi, micsoreaza semnificativ procentul de treziri nocturne, favorizeaza aparitia fazei de somn profund fara vise (etapa cea mai odihnitoare a somnului). Cu alte cuvinte, valeriana ajuta la marirea perioadei de somn si – foarte important – imbunatateste calitatea acestuia. Se fac tratamente de cate 6 saptamani, in care se administreaza seara, la ora 7, si apoi inainte de culcare, cate o lingurita de tinctura, diluata cu putina apa. Efectele evidente de imbunatatire a somnului apar dupa 3 saptamani de administrare, in cazul valerianei efectul fiind cumulativ.

Crampe musculare – valeriana are calitati relaxante asupra muschilor. Se administreaza, atunci cand este nevoie, cate 1-2 cani de infuzie combinata pe zi, pe o perioada nu mai lunga de trei zile. Este eficienta in combaterea contracturii musculare dureroase, care apare datorita supra-efortului fizic si, mai ales, datorita incordarii psihice.

Gastrite care apar pe fond de stres, de suprasolicitare nervoasa – se administreaza infuzie combinata de valeriana, cate o cana (300 ml), care se bea in reprize, pe parcursul unei zile. Un tratament dureaza 12 zile, cu 5-10 zile de pauza. Se foloseste conjunctural, in perioadele cu stres intens, substantele active din valeriana intervenind la nivelul creierului, pentru eliberarea unor substante (neurotransmitatori) care induc stari de calm, multumire, relaxare. De asemenea, are efect sedativ, ajutand la diminuarea durerilor gastrice.

Spasme gastrointestinale – valeriana are calitati relaxante asupra musculaturii netede, fiind eficienta in colici si in spasme intestinale. Se administreaza sub forma de infuzie combinata, cate 2 cani pe zi. Tratamentul dureaza 3-7 zile.

Adjuvant in sindromul premenstrual – se face un tratament de o saptamana cu tinctura de valeriana, din care se iau cate 2-3 lingurite pe zi. Tratamentul incepe cu aproximativ 5 zile inaintea menstruatiei si se prelungeste pana in a doua zi a ciclului menstrual. Inlatura starile de iritare si de excitabilitate nervoasa, diminueaza durerile de sani, durerile din zona ovarelor, senzatia de tensiune sau de greutate in bazin.

Crampe in timpul menstrelor – se administreaza o doza soc, de 2 lingurite de tinctura de valeriana, care are efect rapid antispastic si sedativ. Suplimentar, se pot face bai fierbinti cu valeriana la membrele inferioare, ale carei substante active ajunse in circulatia sanguina periferica au efecte antispastice si calmante rapide.

Aritmie cardiaca, ischemie cardiaca – cu ajutorul valerianei se trateaza in mod special tulburarile cardiace care apar pe fond de stres si de anxietate. Un studiu efectuat in SUA, pe un lot de 480 de persoane, a demonstrat ca administrarea de valeriana, cate 30 de picaturi de tinctura de trei ori pe zi, diminueaza rata bolilor cardiace care apar pe fond de stres, in special a aritmiei si a ischemiei cardiace. De asemenea, administrarea valerianei a redus sentimentul subiectiv de stres.

"Valeriana"

Anghina pectorala – un studiu facut in China arata ca tratamentul cu valeriana a avut efecte benefice pentru 88% din pacientii supusi testului. Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de tinctura, in cure de 40 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Valeriana reduce semnificativ frecventa si intensitatea crizelor de anghina pectorala, imbunatateste activitatea inimii (actiune pusa in evidenta prin analizarea evolutiei electrocardiogramelor celor tratati).

Anxietate – valeriana este (alaturi de o planta exotica – kava-kava) cel mai bun remediu natural anti-anxietate. Rezultatele cele mai evidente apar dupa 4 saptamani de tratament, care va consta in administrarea unei jumatati de lingurite de pulbere, de 4 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de doua luni, cu 14-21 de zile de pauza. Are efecte similare ca intensitate cu cele ale medicamentelor anxiolitice de intensitate slaba si medie, dar fara efectele adverse majore ale acestora.

Depresie – se recomanda o cura de 15-30 de zile cu valeriana, pentru pacientii ce duc lipsa de exercitiu fizic ori mental, precum si pentru cei care nu au parte de o relaxare adecvata, manifestand din aceasta cauza stres asociat cu depresie si astenie. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de pulbere dimineata la ora 8, seara la ora 19 si cu putin timp inainte de culcare.

Adjuvant in sindromul colonului iritabil – se face un amestec in proportii egale de pulbere de radacina de valeriana si de seminte de fenicul. Se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi din acest amestec, in cure de cate doua saptamani.

Precautii si contraindicatii la administrarea valerianei

In doze normale, valeriana da foarte rar reactii adverse, care constau in somnolenta si – uneori – usoara senzatie de vertij. Depasirea acestei doze produce insa efecte cum ar fi: senzatii de ameteala, lipsa de concentrare si coordonare, dureri de cap etc. Un studiu facut in Statele Unite pe 102 voluntari a aratat ca administrata in doze mari, seara, valeriana poate da dimineata incetineala de reactie, de decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor simptome se administreaza sunatoare, care pastreaza efectele calmante, dar are totodata si o actiune invioratoare. Ca somnifer si calmant, doza la care valeriana isi face efectul nu depinde neaparat de greutatea corporala sau de varsta, cantitatea optima pentru obtinerea efectelor terapeutice fiind gasita prin incercare, insa fara a depasi doza maxima admisa. Merita mentionat in acest context ca, in conformitate cu mai multe studii recente, marirea dozei de valeriana nu inseamna neaparat si marirea efectului terapeutic.

Valeriana ca planta magica
"Valeriana"

In medicina populara romaneasca, valeriana era considerata cea mai puternica arma pentru alungarea tuturor spiritelor rele. In unele zone de munte din Ardeal, ea se amesteca in turtele date drept merinde feciorilor cand plecau cu oile la pascut, pentru a-i feri de iele. In Moldova, fetele tinere purtau o radacina de valeriana in san pentru a fi ferite de zburatori si de tot felul de ispite ale trupului. In zona Neamtului se punea o radacina de valeriana pisata intr-un ulcior cu apa neinceputa si se lasa de la rasaritul pana la asfintitul soarelui. Apa respectiva era bauta de barbatii cu aplecare spre desfrau, iar radacina ramasa se ingropa la stalpul de la cerdacul casei (ca sa le fie sufletul chemat langa familie si sa nu uite randuielile firii). In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma. Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. In Bucovina, copiii mici si agitati, care plangeau peste masura, nu dormeau noaptea si pareau chinuiti de spirite rele, erau scaldati in apa calda, in care se punea o cana de fiertura de valeriana. Tratamentul se facea sapte zile la rand, dupa care numaidecat copilul se linistea.

http://www.formula-as.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”wp-image-10115″ src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/o_parte_din_alfabetele_getilor_si_inspiratiile_altora.jpg” alt=”o_parte_din_alfabetele_getilor_si_inspiratiile_altora” width=”445″ height=”288″ style=”background: transparent; border: none; margin: 5px 5px 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline; max-width: 622px;”>

O parte din alfabetele geților… și inspirațiile altora !

Observam ca publicatia Ariminia.ro, prezinta traducerea a nu mai putin de 74 de tablite:

“1. Alfabetul latin
2. O parte din semnele folosite de geţi în scrierile lor de pe tăbliţele de plumb aflate în mare strînsoare la Institutul de Arheologie din Bucureşti.
3. Semne din scrierea cretană liniar B pe la 1500-1300 î.e.n. a căror valoare fonetică nu o cunosc.
4. Semne folosite de plutaşii de pe Bistriţa pentru crestarea lemnelor!
5. Alfabetul ,,chirilic” aşa cum l-au folosit rumunii timp de peste 3000 de ani!
6. Alfabet ionian folosit în secolele Vlll-Vl î.e.n.
7. Alfabet beoţian folosit în secolul Vl î.e.n.
8. Alfabet grec modern.
9. Alfabetul folosit de secui pe la 1200.
10. Niscaiva rune maghiare folosite pe la 1500 în Transilvania şi Ungaria!
11. O parte din runele goţilor folosite începînd cu secolul lV.

În anul 1597, belgianul Bonaventura Vulcanius a scris în latină lucrarea Despre literele şi limba Geţilor sau Goţilor tipărită la Bruxelles, ajunsă şi pe plaiuri mioritice la Academia Română pe la anul 1900, publicată parţial în revista Getica tom 1, nr. 5-6, anul 2005 p. 161-189, de unde dau cîteva extrase.

Spre pilda celei mai vechi !
Limbi a geţilor !

Prea învăţatului bărbat BON. VULCANIUS (editor)

,,Naso, locuitor al pămîntului tomitan
A învăţat să introducă în versuri romane cuvinte barbare
Iar tu, Vulcanius, scoţi la iveală din ţinutul îngheţat
Pe geţi, pentru ca neamul latin să le înveţe cuvintele,
Se întîmplă strămoşului nostru ceea ce nu s-a întîmplat nimănui
Să dea cuvintelor latine sunet hiperborean
Nici nu putea face ceea ce odinioară a făcut Naso,
Decît cel ce are inima şi sufletul lui Naso.”

Din textul publicat de revista Getica, am reprodus pasajele de mai jos pentru că le consider mai mult decît acuzatoare faţă de cei care ne-au falsificat cu bună ştiinţă limba, istoria şi cultura strămoşească. ,,Rămîne ca eu să adaug cîteva consideraţii despre limba getică, despre care aproape că nu se găsesc nimic arătat în monumentele literare, chiar dacă Iohanes cel Mare Gotul, arhiepiscop de Upsala, în a sa Istorie a goţilor şi suconilor ne-a arătat literele getice, ale căror forme de deosebită mărime mărturiseşte că stau la goţi sculptate în peşteri şi morminte, pe pietre care, fie înainte de potop, fie puţin după aceea, au fost ridicate de puterea giganţilor, aşa încît, poate cu mult înainte de invenţia literelor latine şi înainte de a fi ajuns Carmenta din Grecia la gurile Tibrului şi pe pământ roman cu Evandru, după ce au fost alungaţi băştinaşii şi înainte de a fi învăţat pe acest neam înapoiat obiceiurile şi scrierea, geţii şi-au avut literele lor… (Îi aminteşte pe Iordanes, Ulfila şi Ricobaldus din Ferrara care au scris în gotă) Iar eu, slavă acestor autori, aş putea socoti că folosirea literelor getice a existat la geţi înainte de venirea lui Ulfila, dar că a devenit cunoscută romanilor pentru prima dată prin Ulfila, ca unul care a tradus în limba gotică sfînta Biblie…

Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti, cu care au avut şi limba amestecată… Despre această limbă a geţilor au ajuns pînă la mine nişte file rupte din bibliotecile belgice publice, ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu… Dar oricît de mare este asemănarea dintre această limbă getică şi vechea teutonică se simt totuşi deosebirile, mai ales în denumiri… Dar a căuta aceasta în toate şi a voi să reducă toate cuvintele, fie getice, fie gotice, la teutonică(aşa cum caută să demonstreze Goropius) înseamnă a-ţi bate joc de muncă…Nu ştiu dacă acest Antonius Schoonhovius să-l numesc sau nu autorul comentariului despre limba getică.

Dar, oricine a fost merită desigur laudă şi gratitudine pentru cel ce se mişcă uşor în domeniul scrierii getice şi în redarea ei corectă ca şi în greacă, latină şi ebraică…Am socotit că trebuie să vă ofer şi să vă dedic, iluştri şi prea însemnaţi bărbaţi, această osteneală depusă de mine întru arătarea limbii getice, necunoscută pînă acum, împreună cu o mostră de diferite limbi care are o afinitate cu gotica sau cu teutonica noastră…” În sinteză se desprind cîteva idei uluitoare în demascarea acţiunilor criminale privind falsificarea limbii, culturii şi istoriei geţilor.

– autorul face tot timpul o distincţie clară între limba getă, limba gotă şi teutonică, noi, după 400 de ani nici nu vrem să auzim de aşa ceva şi o dăm cu latrina păcălitoare;
– despre limba getică spune că nu se mai găseşte aproape nimic în scrierile literare, dovadă clară că sataniştii iudeo-creştini şi-au făcut ,,munculiţa” cu mult fanatism distrugînd cam tot ce era scris în această limbă. Afirmaţia lui ne mai duce la concluzia, că în vremea cînd trăia, încă se mai vorbea despre o literatură getică, păstrată în amintirea oamenilor cultivaţi.
– autorul scrie că literele geţilor sînt mult înaintea celor latine şi greceşti, adevăr dovedit şi de tăbliţele de plumb descoperite la Sinaia!
– geţii scriau cu mult înaintea născocirii alfabetului lui Ulfila.
– “Cele mai multe litere ale geţilor seamănă cu literele greceşti”, aşa arată şi tăbliţele de plumb pe care nişte criminali le ţin ascunse pentru a pune mereu ca moţ, dogmele cu care ne-au falsificat istoria şi cultura. Afirmaţia lui este susţinută şi de izvoare antice greceşti care spun că hiperboreenii le-au adus la începuturile civilizaţiei lor nişte table cu scrieri sacre. Adică fudulii greci şi-au luat şi ei ceva alfabete de la geţi aşa cum au luat, fără a cere voie, o mulţime de idei din filozofia lor.
– el identifică pe vechii geţi cu hiperboreenii, idee exprimată de mai mulţi scriitori latini antici dar respinsă cu mare turbare de către istoricii şi limbiştii români.

– spune că din literatura geţilor la el au ajuns doar cîteva file rupte ,,ca nişte rămăşiţe dintr-un naufragiu”, mintea lui a intuit corect că o mare nenorocire a venit peste această literatură şi cultură. Monstruozitatea care a distrus toate scrierile getice, se numeşte iudeo-creştinism; cult al întunericului, lăcomiei şi urii nemărginite, ieşit din leprozeria Satanei cunoscută şi ca şărpăria lui Iahwe.

Tăbliţă 1. Tăbliţă necitită, turnată pe la 1600-1550 î.e.n. după întoarcerea geţilor din Misia, teritoriu vecin în partea de vest cu Troia. ,,Vizita” lor pe aceste meleaguri s-a datorat explozie de la Santorini din anul 1645 î.e.n. care a produs timp de peste 10 ani o răcire catastrofală a Europei. Pentru ei singura salvare a fost migrarea către sud iar acest popas a durat cam 50 de ani. O parte dintre ei au răams în continuare formînd regatul Mesia sau Masa amintit în documentele hitite din secolele XVl-Xlll.

Tablita 1

Pe 8 şi 9 mai la Bruxelles a avut loc reuniunea reprezentanţilor UE şi altor ţări, cetăţenii cărora luptă în Siria de partea rebelilor.

La reuniune au participat experţi guvernamentali şi oficiali din statele CSI, de asemenea, reprezentanţi ai Ministerelor de Externe, departamentelor de imigrare, poliţiei, departamentelor antiteroriste din Statele Unite, Turcia, Maroc şi Tunisia.

Tema principală este următoarea: cum pot fi contracaraţi noii jihadişti europeni, care în urma crizei siriene se vor întoarce inevitabil în Lumea Veche? Mai mult de atât, starea lor de spirit nu este nici pe departe paşnică. Paradoxal, guvernele Statelor Unite şi UE caută în prezent metode de luptă împotriva islamiştilor, pe care tot ei „îi cresc”.

În prezent, Europa este aproape de situaţia, de care a fost avertizată de experţii în domeniile mişcărilor radicale islamiste încă înainte de războiul civil din Siria care a început în 2011. Avertizarea este următoarea: nu poate fi vorba de jocuri cu jihadiştii şi islamiştii radicali şi susţinătorii Al-Qaidei nu trebuie să fie susţinuţi numai pentru faptul că Occidentului nu îi place regimul laic al lui Bashar al-Assad. Acest lucru îi va încuraja pe musulmani să se alăture mercenarilor din grupările paramilitare ale islamiştilor radicali din Siria şi va avea urmări grave pentru însăşi Europa. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Nimeni nu ştie numărul exact al mercenarilor străini din Siria. Potrivit studiilor britanice, în Siria luptă insurgenţi din 70 de ţări ale lumii. Dintre ei, 2-5 mii sunt europeni. Unii analişti consideră că numărul lor este de 11 mii. Principalii „furnizori” de musulmani europeni în armatele siriene ale opoziţiei sunt Franţa, Marea Britanie, Germania, Belgia, Olanda, Norvegia şi Irlanda.

Faptul că în Siria luptă mii de adepţi ai Al-Qaida şi jihadişti din Europa este alarmant, afirmă profesorul Peter Neumann, şeful Centrului Internaţional de Studii legate de Radicalizare de la King’s College. Însă se observă tendinţe mult mai periculoase şi pentru Europa şi pentru restul lumii. Susţinătorii Al-Qaida au reuşit să strângă numai într-un an de zile asemenea „armate străine” de jihadişti pentru Siria, pe care Afganistanul sau Irakul le-au format în 4-5 ani.

Pentru prima oară Europa a început să se teamă de revenirea cetăţenilor săi, islamişti extremişti, încă de la sfârşitul anului 2012. În acea perioadă, din resursele internet islamice au devenit cunoscute fapte legate de recrutarea în masă a musulmanilor europeni pentru lupta în Siria. A fost vorba de numai 1.500 de combatanţi europeni în Siria. În prezent, numărul lor este de trei ori sau chiar de patru ori mai mare.
http://romanian.ruvr.ru/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 2. Turnată pe la 540 î.e.n. Stînga IP(ipui: a face puieţi, a se înmulţi, a se înfrăţi din aceeaşi tulpină) PE-TOS(pietos: evlavios, cucernic) + IM(im: pământ) SIO(sii: a fi). TECAO(ticăi: a se frămînta, a trudi) SICI(seci: loc defrişat într-o pădure folosit ca păşune sau ogor) I(i: a merge) IO GIE(vie) ROP(răpi: a fermeca, a minuna) +. MUSTEO (musti: a fi îmbibat cu un lichid sau cu sevă) I(i: a alerga) IG(ig: a cerceta, a boteza cu vin) IM(im: măsură) POI(poi: pleavă de cînepă, mulţime) IP(ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) PEO(piu: credincios, evlavios). SAI(săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI(a zace) + ILI(ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO(a şti) EI ER(er: a convinge, rugă-ciune, a da rod). ESI(a ieşi) EG(eg: a strînge la grămadă, a boteza cu vin) POR-TIO(porţie: parte) ILEO (Mîntuitorul) IG(ig: a spune, a cerceta) KABIRI(cabiri: cei mari; grup de 4 divinităţi pelasge preluate în religia grecilor avînd un cult în in-sulele Imbros, Lemnos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei) LO ++

Dreapta LOSI(lozi: a glumi, a spune snoave) ROI(roi: pui de căprioară) IGI(igi: ochi, faţă, a privi, a scînteia) MINO (mînie: supărare) SOG(sogi: a subţia, a rupe dintr-un întreg). + ISC(isca: a apărea, a porni) TIU(ţiu: vîrf ascuţit de munte sau stîncă) GODI(godie: mireasă în ziua întîi) OI(uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE(uie: uliu) I(i: a alerga) GAI(gai: pădure de şes) TOG(tog: luminiş, adăpost în cîmp) SIG(sîc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE(jigodie) SOI(soi: a murdări, jeg) EP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) TICO(tic: rîtul porcului, partea de dinainte încovo- iată în sus, a tălpilor saniei; ticăi: a se frămînta, a pune la cale o mişelie) PITAGO- RA. SOEME(şoime: şoimane, frumoasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a spri-jini) I(i: a merge) IZI(izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES(insula Samos unde s-a născut Pitagora) GI(gi: nobil, credincios) MERMODAME (mirmidoni: pitici).

Stînga. Pămîntul care este pătruns de veneraţie pentru puterea sfintei cruci a dat pui(s-a înmulţit). Eu am mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat, am cercetat cu măsu- ră şi am botezat cu vin mulţimea înfrăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu sfînta cruce a Salvatorului/Mîntuitorului pentru cei speriaţi(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii cînd au ieşit în poiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfintei cruci a Mîntuitorului, ca un singur trup.

Dreapta. Jignirea devine scandal cînd se fac glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Cînd sfînta cruce a apărut în vîrf de munte, Zoin ne-a dat minunata cu-nună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergat într-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodii jegoase de Pitagora care era înfrăţit cu rîtul porcului(stătea numai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zîne au mers pline de strălucire şi au păstorit(au ajutat credinţa) în insula Samos.

Tablita 2-1

Pe 8 şi 9 mai la Bruxelles a avut loc reuniunea reprezentanţilor UE şi altor ţări, cetăţenii cărora luptă în Siria de partea rebelilor.

La reuniune au participat experţi guvernamentali şi oficiali din statele CSI, de asemenea, reprezentanţi ai Ministerelor de Externe, departamentelor de imigrare, poliţiei, departamentelor antiteroriste din Statele Unite, Turcia, Maroc şi Tunisia.

Tema principală este următoarea: cum pot fi contracaraţi noii jihadişti europeni, care în urma crizei siriene se vor întoarce inevitabil în Lumea Veche? Mai mult de atât, starea lor de spirit nu este nici pe departe paşnică. Paradoxal, guvernele Statelor Unite şi UE caută în prezent metode de luptă împotriva islamiştilor, pe care tot ei „îi cresc”.

În prezent, Europa este aproape de situaţia, de care a fost avertizată de experţii în domeniile mişcărilor radicale islamiste încă înainte de războiul civil din Siria care a început în 2011. Avertizarea este următoarea: nu poate fi vorba de jocuri cu jihadiştii şi islamiştii radicali şi susţinătorii Al-Qaidei nu trebuie să fie susţinuţi numai pentru faptul că Occidentului nu îi place regimul laic al lui Bashar al-Assad. Acest lucru îi va încuraja pe musulmani să se alăture mercenarilor din grupările paramilitare ale islamiştilor radicali din Siria şi va avea urmări grave pentru însăşi Europa. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Nimeni nu ştie numărul exact al mercenarilor străini din Siria. Potrivit studiilor britanice, în Siria luptă insurgenţi din 70 de ţări ale lumii. Dintre ei, 2-5 mii sunt europeni. Unii analişti consideră că numărul lor este de 11 mii. Principalii „furnizori” de musulmani europeni în armatele siriene ale opoziţiei sunt Franţa, Marea Britanie, Germania, Belgia, Olanda, Norvegia şi Irlanda.

Faptul că în Siria luptă mii de adepţi ai Al-Qaida şi jihadişti din Europa este alarmant, afirmă profesorul Peter Neumann, şeful Centrului Internaţional de Studii legate de Radicalizare de la King’s College. Însă se observă tendinţe mult mai periculoase şi pentru Europa şi pentru restul lumii. Susţinătorii Al-Qaida au reuşit să strângă numai într-un an de zile asemenea „armate străine” de jihadişti pentru Siria, pe care Afganistanul sau Irakul le-au format în 4-5 ani.

Pentru prima oară Europa a început să se teamă de revenirea cetăţenilor săi, islamişti extremişti, încă de la sfârşitul anului 2012. În acea perioadă, din resursele internet islamice au devenit cunoscute fapte legate de recrutarea în masă a musulmanilor europeni pentru lupta în Siria. A fost vorba de numai 1.500 de combatanţi europeni în Siria. În prezent, numărul lor este de trei ori sau chiar de patru ori mai mare.
http://romanian.ruvr.ru/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” /> Tablita 2-2

Ceea ce se întâmplă în prezent în Ucraina nu este nimic altceva decât o agresiune directă a Statelor Unite împotriva Rusiei şi un exemplu grăitor pentru ţările vecine, consideră politologul ucrainean Iuri Gorodnenko.

Pericolul unei noi lovituri de stat există în toate ţările CSI. Washingtonul a folosit cu abilitate problema naţională din Ucraina în scopuri proprii. „Euromaidanul” este doar începutul.

Problema naţională a fost întotdeauna şi este în continuare problema cea mai acută în politica oricărui stat. Divergenţele dintre Ucraina de Vest şi de Est au început cu mult înainte de evenimentele din Piaţa Independenţei din Kiev, însă situaţia s-a agravat în ultimele luni, menţionează Aleksei Makarkin, vicepreşedintele Centrului de Tehnologii Politice.

„Factorul naţional s-a declanşat odată cu venirea la putere a revoluţionarilor, de care populaţia din estul ţării s-a temut din mai multe motive. S-a temut de ucrainizarea forţată. Venind la putere, ei au anulat legea referitoare la limbile regionale. Ucraina de Est s-a temut de apropierea de Vest, pe care nu o doreşte”. Estul Ucrainei s-a pronunţat întotdeauna pentru stabilirea contactelor cu Rusia, atât politice, cât şi economice. Occidentul are propriile planuri în privinţa Ucrainei. Conflictele interetnice şi războiul civil sunt consecinţele unei politici abile a Washingtonului, îndreptată, în primul rând, împotriva Rusiei, consideră politologul ucrainean Iuri Gorodnenko.

„Acum este momentul potrivit pentru ca fiecare dintre liderii ţărilor CSI şi Georgiei să se gândească la viitorul lor, pentru că ei pot urma Ucrainei. Chiar şi în caz că vor sta deoparte, Statele Unite vor promova o politică agresivă împotriva lor. Aceste ţări vor avea de câştigat numai în urma apropierii de Rusia”.

În oricare din ţările din spaţiul post-sovietic există riscul izbucnirii unui conflict naţional. Dacă ţările CSI nu vor repetarea scenariului ucrainean, ele trebuie să uite de conflictele naţionale şi să-şi intensifice cooperarea cu Rusia.
http://romanian.ruvr.ru/2

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 3. Turnată pe la 535 î.e.n. ZAMOLSXOI DEGE(dece: zece) OAMO(mamă, a îngriji ca o mamă) I(i: a merge) NEO(nouă ) SCUTE(scuti: a proteja) ODIE(odie: duşmănie) LIO FUO(a fi) A OI(oi) SI OGAREI(ogari: cîini de vînătoare) MAS (mas: adăpost) ODIE (odie: scîrbă) DOI SAI(săi: cai sperioşi). MOI(obosiţi) ATINDI(întinde) OERIO (oieri) DEGE(zece) DODEO(a se porni, a dădea) GATO (gata) SO IASO(a ieşi). NIO(ne, noi) SOIE(soi: a dormi) FIO(a fi) A REIPI(răpi: a fura). SO DEGERA (digera,: a înghiţi) TUPI(tupi: a ascunde) IDIE(gând) SOI (soi: a dormi) DOA (două) OI. SIO(sii: a fi) EGEIPTIO NO(nu) EDO(ede: a răspîndi, a cunoaşte) OI ILOZEI(ilizie: ruşine, bătaie de joc) BOINDOL(bolînd: smintit) LOUA(a lua) MI (mie) PIETAGORIO A TEGIO(tigi: a ascunde, a tivi) ZAMOLXOI OSIA(osi: a se întări ca osul, puternic). GENIE(gena: răutate) BEZIKIOI(bezevenchi: pungaş) ASO(asa: ocol) LOSEI(a lăsa) FOGIO (a fugi) GE(ge: sacru) KEPRITILE (căpri-ţele) NO(nu) SOI(soi: a dormi) TO(tu) SOI(soi: a dormi) LO OI ESO(a ieşi) ON (on: a strînge) TAGOI(tagă: a nu recunoaşte) PIETAGORIO. OI LO NOI PIO(piu: credincios, preot) TRABELI(trebălui: a face treabă) TEASIO(teşi: a uniformiza). ON(on: rude, însoţitori) TOIRNA(a întoarce) SOE(soi: a dormi) ON (on: neam, a însoţi) TOI(toi: ceartă) PA MOI(mie) LOA(a lua) SOT(soţ, însoţitor) A LOI ILO SCIITEO(scitul) I(i: a alerga) OKOIRA(ocăra: a certa) FIO(a fi). ORI NO(no: uite!) RIPI (rîpi: a a fura) NO(nu). NO(nu) FE(a face) TIO(cuvînt cu care se alungă animalele) KRIS(cris: cruce, judecată, critică) ADIE(adie: bătaie uşoară a vîntului). DOSESI(dusăşi) ROPO(răpăi: a bate toba ritmic) ON(on: rude) IO DOI(a da) LO RODIEO(rodie: sărbătoarea zilei de naştere) ZIO(zi). IOI(Mîntuitorul) = M (mato: ocrotitor) = P(piu: credincios) = SB(Sabelio). Pe soclu ABA(aba: bătrîn) RISO (rizui: a face un şanţ mic în lemn sau metal) ZAM-XOI.

Zamolxei avea zece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca o mamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţinea într-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iar zece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam cînd s-a făcut hoţia. Cînd somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.
Cînd am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei nu am distrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cu neruşinare puternică Pitagora, ascunzîndu-şi faptele. Din răutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţele sacre cînd el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fără a fi însoţite dar Pitagora nu recu-noaşte. Dar la noi preoţii trebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu înso-ţitorii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meu Ili Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Dar uite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vînt. (Crucea/adevărata credinţă este ca o adiere de vînt ce nu tihoieşte/alungă!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţit de bătăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credin- cios al Mîntuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrînul Zamolxei.

Tablita 3

Ceea ce se întâmplă în prezent în Ucraina nu este nimic altceva decât o agresiune directă a Statelor Unite împotriva Rusiei şi un exemplu grăitor pentru ţările vecine, consideră politologul ucrainean Iuri Gorodnenko.

Pericolul unei noi lovituri de stat există în toate ţările CSI. Washingtonul a folosit cu abilitate problema naţională din Ucraina în scopuri proprii. „Euromaidanul” este doar începutul.

Problema naţională a fost întotdeauna şi este în continuare problema cea mai acută în politica oricărui stat. Divergenţele dintre Ucraina de Vest şi de Est au început cu mult înainte de evenimentele din Piaţa Independenţei din Kiev, însă situaţia s-a agravat în ultimele luni, menţionează Aleksei Makarkin, vicepreşedintele Centrului de Tehnologii Politice.

„Factorul naţional s-a declanşat odată cu venirea la putere a revoluţionarilor, de care populaţia din estul ţării s-a temut din mai multe motive. S-a temut de ucrainizarea forţată. Venind la putere, ei au anulat legea referitoare la limbile regionale. Ucraina de Est s-a temut de apropierea de Vest, pe care nu o doreşte”. Estul Ucrainei s-a pronunţat întotdeauna pentru stabilirea contactelor cu Rusia, atât politice, cât şi economice. Occidentul are propriile planuri în privinţa Ucrainei. Conflictele interetnice şi războiul civil sunt consecinţele unei politici abile a Washingtonului, îndreptată, în primul rând, împotriva Rusiei, consideră politologul ucrainean Iuri Gorodnenko.

„Acum este momentul potrivit pentru ca fiecare dintre liderii ţărilor CSI şi Georgiei să se gândească la viitorul lor, pentru că ei pot urma Ucrainei. Chiar şi în caz că vor sta deoparte, Statele Unite vor promova o politică agresivă împotriva lor. Aceste ţări vor avea de câştigat numai în urma apropierii de Rusia”.

În oricare din ţările din spaţiul post-sovietic există riscul izbucnirii unui conflict naţional. Dacă ţările CSI nu vor repetarea scenariului ucrainean, ele trebuie să uite de conflictele naţionale şi să-şi intensifice cooperarea cu Rusia.
http://romanian.ruvr.ru/2

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 4. Turnată pe la 530 î.e.n. AG(ag: loc, a săvîrsi) SLII(slei: obosire, vlăguire) E SAGEO(săgeac: piros-trii pentru foc) DAB + FI(fu) DUE(a duce) E ADETE(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI(a fi) EDO(ede: a se înălţa, a judeca) SO IP (ipen: în-treg, sănătos). SEI(sîi: a fi) IO GEOI(gioi: vioi, plin de viaţă) I(i: a merge, a alerga) DUO(a duce) EDOC(edec: lucru necesar într-o gospodărie) SOI(soi: neam, a dormi) AG(ag: cinste, respect) SO. ISI(a ieşi) GAIS(gaiţă: lampă simplă) SEI(sîi: a se sfii) IOI(Mîntuitorul) ARS. DAGIE(dage: adunare) GATE(găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acest dans) SEL(sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unui şuvoi). TITI (titii: a şopti) PIO(preot, credincios) TEI(tei: a curăţa teiul de coajă) I(i: a merge, a alerga) DUGI(a duce) IO SALOT(salut: salvare, bunăstare). LUO(a lua) TROPEU(tropez: a suferi o înfrîngere, a da greş) SOE(soi: murdărie, a dormi) DUO(a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca). OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia: comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a merge înapoi) LOSIEO(lozi: a glumi) PIE(piu: credincios) LIE(lie: minune) DIO(sfînt) ZOEI ILO(ila: a înălţa, a salva) DABO(cetate) GETO SOE(soi: neam, a dormi) LO SARMISETUZO. Alfabet religios: COA(coa: trebuie să) I(i: a merge) DIO(sfînt) BAICO MOI(moi: căldare, gaură mare) EDI(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică, loc de găzduire la o mănăstire) I(i: a goni) DAB(cetate). Primele trei rînduri nu au fost desluşite. În colţul stînga jos sînt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.

După săvîrşirea chinului(morţii), au fost duse sfintele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fi înălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duc cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin de sfială am aprins can-dela Mîntuitorului(IOI). Mulţimea adunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cîntînd ca un şuvoi. Preoţii şoptind(spunînd rugăciuni) au curăţat pirostriile(de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţa şi murdăria au fost luate şi duse la dreap-ta judecată. Puternicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credinciosul şi minunatul sfînt Zoei să-şi doarmă somnul de veci în Sarmisetuzo, cetatea geţilor. Baico trebuie să mergi fuga la sfîntul pentru un adăpost a cenuşii tale în mitocul cetăţii. Primele trei rînduri de deasupra nu au fost desluşite.

Tablita 4

Cancelariile occidentale nu recunosc nici acum ceea ce o lume întreagă a văzut, anume asasinarea barbară a zeci de militanți pro-federalizare la Odessa de către adepții guvernului ilegitim de la Kiev, instalat de Occident, SUA fiind preocupată doar de profitul comercial de pe urma războiului civil din Ucraina.

Un avion fără pilot american de tip MQ-1 Predator, evoluând deasupra podului Amursky din Dnepropetrovsk, a apărut într-un clip difuzat recent pe internet. Avionul, care este în dotarea aviaţiei militare americane, are o viteză de 300 km/h, o altitudine de cercetare de 7.500 m și o rază de acţiune 900 de kilometri.

http://youtu.be/y6riFRgPbFw

El are la bord radarul de cercetare terestră AN/APY-8 Lynx II şi sistemul de senzori electrono-optici multispectrali AN/DAS-1 MTS-B. Fie că filmarea este reală, fie că e un trucaj foarte bine realizat, scopul difuzării ei pe internet este unul de PR în beneficiul SUA. Într-un material anterior menționam că perioada 2014-2017 peste 500 de avioane de luptă ale armatei americane, cu un grad de uzură ridicat, își vor termina resursa și vor fi retrase din înzestrare

http://romanian.ruvr.ru/2014_04_20/SUA-inventeaza-basme-pentru-stimularea-aliatilor-sai-din-NATO-3095/

Pe listă apar și cele 50 MQ-1C Grey Eagle (fratele mai bătrân al lui MQ-1 Predator) utilizate de Brigada de Aviaţie din compunerea Diviziei 1 Infanterie, care a fost dislocată în Afganistan. Cum deviza complexului militar industrial american este : nimic nu se pierde, totul se transformă… pe banii fraierilor, potențialii clienți sunt tocmai statele membre NATO din imediata vecinătate a Ucrainei, printre care și România.
http://romanian.ruvr.ru/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 5. Turnată pe la 520 î.e.n. Primele 3 rînduri de pe această tăbliţă nu au fost desluşite. IE(ie: da) ZAMOLXSIO DE(a da) SOLI(soli) SCADE(a scade) UNO CATI REAGE(ragea: rugăminte, cerere, petiţie) SATO(satu). AMO(amu) ASA AGETORA(a ajutora) SCUTO(a scuti) DABIU(dabo: cetate). SIO(a fi) SA(sa: judecată, a satisface) SENIOC(sinec: bătrîneţe) LO COPO(capul) BISICA DIOGIOS.

Da! Zamolxsio dă solilor satului scăderea(acceptarea) cîte unei cereri. Amu aşa i-a ajutat cetatea, scutind-i. A fost judecată după capul bătrînului Bisica Diogios.

Tablita 5

Cancelariile occidentale nu recunosc nici acum ceea ce o lume întreagă a văzut, anume asasinarea barbară a zeci de militanți pro-federalizare la Odessa de către adepții guvernului ilegitim de la Kiev, instalat de Occident, SUA fiind preocupată doar de profitul comercial de pe urma războiului civil din Ucraina.

Un avion fără pilot american de tip MQ-1 Predator, evoluând deasupra podului Amursky din Dnepropetrovsk, a apărut într-un clip difuzat recent pe internet. Avionul, care este în dotarea aviaţiei militare americane, are o viteză de 300 km/h, o altitudine de cercetare de 7.500 m și o rază de acţiune 900 de kilometri.

http://youtu.be/y6riFRgPbFw

El are la bord radarul de cercetare terestră AN/APY-8 Lynx II şi sistemul de senzori electrono-optici multispectrali AN/DAS-1 MTS-B. Fie că filmarea este reală, fie că e un trucaj foarte bine realizat, scopul difuzării ei pe internet este unul de PR în beneficiul SUA. Într-un material anterior menționam că perioada 2014-2017 peste 500 de avioane de luptă ale armatei americane, cu un grad de uzură ridicat, își vor termina resursa și vor fi retrase din înzestrare

http://romanian.ruvr.ru/2014_04_20/SUA-inventeaza-basme-pentru-stimularea-aliatilor-sai-din-NATO-3095/

Pe listă apar și cele 50 MQ-1C Grey Eagle (fratele mai bătrân al lui MQ-1 Predator) utilizate de Brigada de Aviaţie din compunerea Diviziei 1 Infanterie, care a fost dislocată în Afganistan. Cum deviza complexului militar industrial american este : nimic nu se pierde, totul se transformă… pe banii fraierilor, potențialii clienți sunt tocmai statele membre NATO din imediata vecinătate a Ucrainei, printre care și România.
http://romanian.ruvr.ru/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 6. Turnată pe la 450 î.e.n. Stînga. SERA(seara) TAMO(tam: deodată) ON(on: a se strînge) GEAMO(a geme) SO ETE(este) RE(rău) IO OPAC(opăci: a împiedica, a istovi) SI ODIE (odie: durere) NOE O SUMGUM PATRI DO MOESIO. IM(im: murdărie) KESO (cheşă: pestriţ, bălţat) A ESO(a ieşi) SO DIGEO(dichiu: intendent, casier la mănăs- tire) CAPO PESE GEMIA(a geme) EM(im: măsură) SONOE(sona: a se sminti) I(i: a merge) TOCO(tocăi: a vorbi fără rost) POLO(polei: fiinţe imaginare din bas-me) BOXOGE(bocciu: curăţitor de latrine, urît) IMA(ima: a înjura). INCI(inci: capricii) FI SIM(simi: maimuţe) LO MITROXE MOLOFA(molfă: gîlcă, cusur, lipsă) MIC OMIGO(prietenie) MEROE(măroi: mare).

Centru. TRAM(tream: şopron, a duce, a adăposti) SIE(a fi) ON(on: a locui) AGIMA(acina: a se adăposti, a-şi găsi refugiul) SARMISETUZO: K(cosa: casă) + (sfînt) BOI(boi: chip, figură, imagine) GEO(giu: viu) IRINO FETIU(feta: fată) SOCRISA(socriţă) NOE PEO(piu: credincuios) NIBE(nipe: mulţimi) MO AM DOSIE(a dosi) DIEO(a da) TOMSA RO(ră: rea) DAGEO (dage: adunare).

Dreapta. KAPO SESO(seşă: adunare sătească, şezătoare) MAI(pisălog, ciocan) TER(ter: catran) IMA(ima: a batjocori) IO NO(nu) ETE(este) MESO(mese) NO SETIE(sete) O ENIO SO CABETE(a capăta) LO FIE OSENI(oşeni: a alina o dure-re) GES(ghes: a îndemna, a se îmbulzi). AM SO ONXA SENTOE(sînţie: cali-tatea unui om de a fi sfînt, termen de reverenţă faţă de clerici) CILIO(cili: a se vesteji) ANIMUS(suflet, gînd, minte, judecată) ROGI MANEO(manea: melodie duioasă şi tărăgănată) GOMTARO AGEM(oriental, persan, din răsărit) DUSIE OM MOBI (mabein: camera personală a domnului) GATO NOSUM(nosa: hai! haidem!) SESE(sesie: parte de pământ dintr-un domeniu) RATI(rătui: a salva) IBO(iub: dra-goste sau ibo: dragoste, iubire) ZAMOLXIU.

Stînga Seara, deodată s-a ghemuit şi a început să geamă, fiindu-i rău iar eu l-am împiedicat cu durere să plece de la noi în patria lui Sumgum din Moesio. Murdăria ieşită din trup(bubele bălţate) l-au făcut să nu-i mai pese de capul lui de casier la mănăstire, să geamă înfundat ca un smintit, să alerge şi să vorbească fără rost des-pre fiinţe din basme, înjurînd şi purtîndu-se urît. Toanele şi micul cusur a lui Mitroxe(Mitrache) de a se maimuţări nu-l poate lipsi de o mare prietenie.

Centru L-am dus la casa sfintei cruci a făpturilor(zînelor) vii din Sarmisetuzo la locuinţa sa unde a fost adăpostit. În faţa mulţimii de credincioşi adunate, Irina fata soacrei lui Noe a spus cu răutate că eu l-am dosit pe Tomşa şi nu am vrut să-l dau.

Dreapta Capul adunării locuitorilor m-a cătrănit şi întinat cu vorbe grele, eu nu am fost pus la masă şi nici setea stinsă, nu am căpătat alinarea durerii şi nu s-au îmbulzit să fie lîngă mine, o Enio! Cînd sufletul şi mintea se vor veşteji am să-l rog pe sfinţia Onxa, ca împreună cu persanul Gomtaro să-mi cînte tărăgănat şi duios, să fiu gata pregătit în camera mea ca OM şi să fiu salvat pe tărîmul iubirii lui Zamolxiu.


MAE apreciază că ameninţarea cu folosirea unui bombardier strategic rus, de către vicepremierul rus Dmitri Rogozin, reprezintă „o declaraţie foarte gravă”, solicitând autorităţilor de la Moscova să precizeze public dacă afirmaţiile citate reprezintă poziţia oficială faţă de România.

„Ministerul Afacerilor Externe a luat notă cu surprindere de postarea de astăzi, 10 mai 2014, de către vicepremierul guvernului Federaţiei Ruse Dmitri Rogozin pe microblogul său, conform căreia «România la cererea SUA şi-a închis spaţiul pentru zborul meu. Ucraina din nou nu-mi permite. Data viitoare o să zbor cu TU-160». Ministerul Afacerilor Externe apreciază că ameninţarea cu folosirea unui bombardier strategic rus, de către un vicepremier rus, reprezintă o declaraţie foarte gravă, în actualul context regional, în care Federaţia Rusă a încălcat suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, iar forţe separatiste proruse violează grav ordinea publică din statul vecin”, se arată în comunicatul transmis sâmbătă de MAE.

În acest context, Ministerul Afacerilor Externe solicită autorităţilor de la Moscova, ministerului rus de externe, „să precizeze public dacă afirmaţiile citate ale vicepremierului Rogozin reprezintă poziţia oficială a guvernului Federaţiei Ruse faţă de România ca stat membru UE şi NATO”.

„În acelaşi timp, Ministerul Afacerilor Externe reaminteşte că România a susţinut, susţine fără echivoc şi respectă întru totul regimul de sancţiuni instituit de Uniunea Europeană în raport cu acţiunile care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei”, se mai arată în comunicat.

MAE precizează că, „potrivit articolului 1(1) din Decizia 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acţiunile care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea «Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor sau tranzitarea acestuia de către persoanele fizice responsabile pentru acţiuni care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei şi de către persoanele fizice asociate acestora, astfel cum figurează în anexă» (s.n), anexa conţinând lista persoanelor sancţionate”.

„Vicepremierul guvernului Federaţiei Ruse Dmitri Rogozin se regăseşte în anexa conţinând lista persoanelor sancţionate”, menţionează sursa citată.

Potrivit unui post pe Twitter, Rogozin a anunţat că România a închis spaţiul aerian pentru avionul său. Acesta a ameninţat în mesaj afirmând că „data viitoare” va zbura la bordul unui bombardier strategic, ca să nu mai întâmpine astfel de probleme.

 

http://www.cotidianul.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”alignnone wp-image-10122″ src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/Tablita-6.jpg” alt=”Tablita 6″ width=”459″ height=”309″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;”>

Tablita 7. Tăbliţă necitită, este un tablou cu 13 mato care au condus neamul geţilor înainte de 430 î.e.n. şi basileii Sarmis împreună cu Molsei, puternicul din Sirmio.


MAE apreciază că ameninţarea cu folosirea unui bombardier strategic rus, de către vicepremierul rus Dmitri Rogozin, reprezintă „o declaraţie foarte gravă”, solicitând autorităţilor de la Moscova să precizeze public dacă afirmaţiile citate reprezintă poziţia oficială faţă de România.

„Ministerul Afacerilor Externe a luat notă cu surprindere de postarea de astăzi, 10 mai 2014, de către vicepremierul guvernului Federaţiei Ruse Dmitri Rogozin pe microblogul său, conform căreia «România la cererea SUA şi-a închis spaţiul pentru zborul meu. Ucraina din nou nu-mi permite. Data viitoare o să zbor cu TU-160». Ministerul Afacerilor Externe apreciază că ameninţarea cu folosirea unui bombardier strategic rus, de către un vicepremier rus, reprezintă o declaraţie foarte gravă, în actualul context regional, în care Federaţia Rusă a încălcat suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei, iar forţe separatiste proruse violează grav ordinea publică din statul vecin”, se arată în comunicatul transmis sâmbătă de MAE.

În acest context, Ministerul Afacerilor Externe solicită autorităţilor de la Moscova, ministerului rus de externe, „să precizeze public dacă afirmaţiile citate ale vicepremierului Rogozin reprezintă poziţia oficială a guvernului Federaţiei Ruse faţă de România ca stat membru UE şi NATO”.

„În acelaşi timp, Ministerul Afacerilor Externe reaminteşte că România a susţinut, susţine fără echivoc şi respectă întru totul regimul de sancţiuni instituit de Uniunea Europeană în raport cu acţiunile care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei”, se mai arată în comunicat.

MAE precizează că, „potrivit articolului 1(1) din Decizia 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acţiunile care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea «Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor sau tranzitarea acestuia de către persoanele fizice responsabile pentru acţiuni care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei şi de către persoanele fizice asociate acestora, astfel cum figurează în anexă» (s.n), anexa conţinând lista persoanelor sancţionate”.

„Vicepremierul guvernului Federaţiei Ruse Dmitri Rogozin se regăseşte în anexa conţinând lista persoanelor sancţionate”, menţionează sursa citată.

Potrivit unui post pe Twitter, Rogozin a anunţat că România a închis spaţiul aerian pentru avionul său. Acesta a ameninţat în mesaj afirmând că „data viitoare” va zbura la bordul unui bombardier strategic, ca să nu mai întâmpine astfel de probleme.

 

http://www.cotidianul.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”alignnone wp-image-10123″ src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/Tablita-7.jpg” alt=”Tablita 7″ width=”457″ height=”339″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;”>

Tablita 8. Tăbliţă necitită, prezintă trecerea galilor la credinţa geţilor şi unitatea dintre preoţii geţi şi druizii gali în secolul V î.e.n.


Avionul cu care se deplasează vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, pare a fi blocat în Transnistria, după ce România i-a închis spaţiul aerian, scrieziare.com.

Potrivit unui post pe Twitter, Rogozin a anunţat că România a închis spaţiul aerian pentru avionul său.

Rogozin ameninţă că „data viitoare” va zbura la bordul unui bombardier strategic, ca să nu mai întâmpine astfel de probleme.

„La cererea SUA, România şi-a închis spaţiul aerian pentru avionul meu. Ucraina nu-mi permite din nou să o traversez. Data viitoare voi veni la bordul unui TU-160”, scrie Rogozin pe Twitter.

Aparatul de zbor Tupolev Tu-160 este un bombardier strategic supersonic cu aripi cu geometrie variabilă proiectat în Uniunea Sovietică, cel mai mare avion de luptă construit vreodată, care poate transporta până la 12.000 de kilograme de încărcătură, incluzând bombe convenţionale şi rachete de croazieră.

 

http://www.cotidianul.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”alignnone wp-image-10124″ src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/Tablita-8-1.jpg” alt=”Tablita 8-1″ width=”465″ height=”333″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;”>


Avionul cu care se deplasează vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, pare a fi blocat în Transnistria, după ce România i-a închis spaţiul aerian, scrieziare.com.

Potrivit unui post pe Twitter, Rogozin a anunţat că România a închis spaţiul aerian pentru avionul său.

Rogozin ameninţă că „data viitoare” va zbura la bordul unui bombardier strategic, ca să nu mai întâmpine astfel de probleme.

„La cererea SUA, România şi-a închis spaţiul aerian pentru avionul meu. Ucraina nu-mi permite din nou să o traversez. Data viitoare voi veni la bordul unui TU-160”, scrie Rogozin pe Twitter.

Aparatul de zbor Tupolev Tu-160 este un bombardier strategic supersonic cu aripi cu geometrie variabilă proiectat în Uniunea Sovietică, cel mai mare avion de luptă construit vreodată, care poate transporta până la 12.000 de kilograme de încărcătură, incluzând bombe convenţionale şi rachete de croazieră.

 

http://www.cotidianul.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”alignnone wp-image-10125″ src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/Tablita-8-2.jpg” alt=”Tablita 8-2″ width=”464″ height=”302″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;”>

Cristian Unteanu

Într-o lume în care nimic nu este întâmplător, într-o lume globalizată (cu tot ceea ce poate însemna asta, în bine şi în rău) organizarea sătămâna viitoare, la Bucureşti, a celei de-a XIII-a Conferinţe Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare reprezintă nu numai un eveniment interesant în sine, ci are o simbolistică aparte.

Focalizează asupra României un interes global şi arată că, cel puţin pe acest palier, suntem consideraţi a fi în elita mondială şi, prin aceasta, se transmite un semnal cert faţă de atenţia cu care este privită ţara noastră în ce priveşte locul său în lanţul masonic mondial şi relevanţa creşterii şi consolidării prezenţei masonice. Important dacă ne gândim că, într-o perioadă de timp relativ foarte scurtă, masoneria română a reuşit să devină cea mai puternică şi bine consolidată oraganizaţie în estul european, cu mulţi oameni tineri, ceea ce o deosebeşte radical de alte organizaţii similare din lume, marcate de o medie de vârstă destul de ridicată şi care încearcă acum să se inspire din modelul românesc pentru a-şi reîmprospăta rândurile cu energii tinere. Doar atât? Ar fi important, dar nu şi suficient. Căci ceea ce a interesat şi a fost considerat drept deosebit şi demn de atenţie în demersul masonic românesc a fost îmbinarea constantă între activitatea masonică propriu-zisă (cea care nu este secretă, ci discretă, conform definiţiei organizaţiei) şi deschiderea spre societate, cea care-i oferă necesara credibilitate şi coerenţă. Bursele acordate unor studenţi eminenţi români care învaţă la prestigioase universităţi din întreaga lume precum şi premiile substanţiale pentru excelenţă acordate unor personalităţi de renume ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti, program derulat împreună cu Academia Română, sunt doar două dintre exemplele posibile care, pe lângă recunoaştere naţională, au făcut ca Radu Bălănescu, Marele Maestru al MLNR să fie considerat drept una dintre personalităţile masonice cele mai valoroase ale tineri generaţii, în cazul său fiind posibilă obţinerea uneia dintre cel mai înalte poziţii în elita organizaţiei mondiale. Este, însă, evident că acest eveniment trebuie plasat în contextul mai larg al evenimentelor internaţionale, cele care se precipită acum atât de rapid. Dar şi în acela al unei tensionări din ce în ce mai tangibile a relaţiilor internaţionale, foarte aproape de a vedea acum naşterea unei noi Cortine de Fier, cu toate consecinţele sale nefaste. Şi exact în acest moment, într-o ţară aflată la contactul între giganţi se va derula un eveniment care aduce împreună peste 300 de invitaţi străini din toate ţările lumii, reprezentând 106 Mari Loji Regulare de pe toate continentele, într-un climat de normalitate, într-o discuţie despre elementul fundamental pe care masoneria se încăpăţânează să-l proclame ca cel mai important dintre toate demersurile societale: alegerea unui om bun şi transformarea lui în ceva şi mai bun, deschizând calea spre un nou tip de comportament individual cu o privire înţeleaptă asupra lumii. Vorbe? Simple vorbe? Dacă este aşa, atunci chiar ne pierdem orice speranţă că vom putea opri cumva dezagregarea valorică, spirituală şi nu numai, a lumii în care trăim. Masoneria este departe să fie singura soluţie. Nici singurul drum care poate fi urmat. Dar este, în principal, o pledoarie reală pentru o lume (desigur ideală, dar nimeni nu poate fi învinuit că mai crede încă într-un ideal) în care principiul normalităţii să fie regula, nu excepţia. Aici cred că este elementul adăugat, de importanţă generală, pe care-l poate reprezenta Conferinţa de la Bucureşti: mai pot încă exista expresii de normalitate în această lume şi, iată, există posibilităţi reale de dialog la nivelul societăţii civile. Dincolo de patimele politicului şi de intoleranţele adesea extreme ale confruntărilor religioase, dialogul în acest format a pus şi va pune alături oameni care vin din ţări separate de orizonturi şi determinări politice dintre cele mai diferite, cu credinţe religioase altfel, câteodată, profund antinomice sau conflictuale… Şi faptul că, acum, acest dialog urmează să se se construiască în România, este ceva deosebit de important. Cu mult mai mult decât pentru viaţa masonică internă şi internaţională.   Suntem într-un moment în mod oficial definit drept cea mai mare ameninţare de securitate în Europa de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial încoace. Singura speranţă posibilă este calea dialogului sau a restaurării dialogului. Nu masoneria va organiza sau va favoriza un asemenea dialog, îşi interzice, prin statut, orice discuţie politică sau religioasă. Poate, în schimb, să arate că dialogul este posibil în format multilateral, organizat chiar într-o ţară în proximitatea imediată a celei mai fierbinţi zone a planetei din acest moment. Se afirmă acum, din nou, capacitatea şi apetenţa României ca, în cele mai diverse formule, să poată fi punte de dialog. Arată că România îşi asumă rolul de punte între civilizaţii şi credinţe, facilitată de poziţia sa geostrategică – acum din nou foarte importantă  – dar şi, în aceeaşi măsură, de tradiţia sa de loc în care se întrepătrund spiritualităţile orientală şi occidentală. România este acum pe ultimul aliniament estic al construcţiei spaţiului euroatlantic dar şi, în acelaşi timp, este şi primul punct de contact al Eurasiei cu Europa. România are posibilitatea de a-şi valorifica diplomatic, şi numai, această poziţie excepţională, poate deveni extraordinar de valoarasă dacă se poate impune ca mediator de contacte. Bucureştiul a mai jucat acest rol, deloc uşor şi niciodată lipsit de primejdii. Numai că, asumându-l, poate deveni actor credibil în situaţii-limită. Ca acestea spre care ne îndreptăm cu mare viteză. Bucureştiul va fi gazda unei manifestări dedicate dialogului internaţional şi dedicat clădirii de punţi pentru înţelepciunea umană. Un exemplu care, de ce nu, ar trebui extins spre zonele celelalte unde am certitudinea că, în aceste zile, se caută mediatori credibili şi cu experienţă reală a zonei de conflict. Şi, dacă am auzit bine, se caută şi o Capitală în care să fie organizate negocierile finale, poate alta decât Geneva. Şi atunci de ce diplomaţia românească să nu profite de oportunitatea enormă pe care o crează criza? Oricând, asta transmite şi masoneria, spiritul dialogului ar trebui preferat confruntărilor destructive. Trebuie, însă, să ai voinţa şi înţeleciunea de a-l folosi la timp, cu oamenii potriviţi, lăsând la o parte luptele Fanarului, intrând în marile jocuri. Intrând, în fine, în normalitatea pe care o merităm.

http://adevarul.ro/

––––––––––––––

Valentin Mandrasescu

As putea sa comentez, dar nu vreau.

Doar citez:
” Focalizează asupra României un interes global şi arată că, cel puţin pe acest palier, suntem consideraţi a fi în elita mondială şi, prin aceasta, se transmite un semnal cert faţă de atenţia cu care este privită ţara noastră în ce priveşte locul său în lanţul masonic mondial şi relevanţa creşterii şi consolidării prezenţei masonice.”

Daca au schimbat denumirea statiilor de metrou de dragul Zilei Europei, sa schimbe si denumirea orasului. Capitala Romaniei – orasul Babilon.

Presimt ca iarasi o sa vina unii si o sa spuna ca sunt retardat si fanatic religios. II ignor. Exista valori si principii care nu se discuta, nu se negociaza si nu se tradeaza.

In rest, tin sa atrag atentia filoeuropenilor fanatici ca au obtinut ceea ce si-au dorit. Asta-i Europa voastra. Savurati-o.

https://www.facebook.com/valentin.mandrasescu?hc_location=stream

 

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”alignnone wp-image-10126″ src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/Tablita-8-3.jpg” alt=”Tablita 8-3″ width=”457″ height=”390″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;”>

Tablita 9. Stînga IG(ig: a judeca, a privi, a străluci) SIO(a fi) ZOIN(divinitate) Dreapta AG(ag: cinste, loc, a face) FE(a face) AZ(az: eu, primul) D(dio: sfînt).

Aceasta este judecata lui Zoin. Cinstea te face în primul rînd sfînt. (Călăreţul get aduce cinstire îngerului păzitor).

Tablita 9Săptămâna viitoare, Bucureştiul devine centrul vieţii masonice mondiale

Cristian Unteanu

Într-o lume în care nimic nu este întâmplător, într-o lume globalizată (cu tot ceea ce poate însemna asta, în bine şi în rău) organizarea sătămâna viitoare, la Bucureşti, a celei de-a XIII-a Conferinţe Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare reprezintă nu numai un eveniment interesant în sine, ci are o simbolistică aparte.

Focalizează asupra României un interes global şi arată că, cel puţin pe acest palier, suntem consideraţi a fi în elita mondială şi, prin aceasta, se transmite un semnal cert faţă de atenţia cu care este privită ţara noastră în ce priveşte locul său în lanţul masonic mondial şi relevanţa creşterii şi consolidării prezenţei masonice.

Important dacă ne gândim că, într-o perioadă de timp relativ foarte scurtă, masoneria română a reuşit să devină cea mai puternică şi bine consolidată oraganizaţie în estul european, cu mulţi oameni tineri, ceea ce o deosebeşte radical de alte organizaţii similare din lume, marcate de o medie de vârstă destul de ridicată şi care încearcă acum să se inspire din modelul românesc pentru a-şi reîmprospăta rândurile cu energii tinere. Doar atât? Ar fi important, dar nu şi suficient. Căci ceea ce a interesat şi a fost considerat drept deosebit şi demn de atenţie în demersul masonic românesc a fost îmbinarea constantă între activitatea masonică propriu-zisă (cea care nu este secretă, ci discretă, conform definiţiei organizaţiei) şi deschiderea spre societate, cea care-i oferă necesara credibilitate şi coerenţă.

Bursele acordate unor studenţi eminenţi români care învaţă la prestigioase universităţi din întreaga lume precum şi premiile substanţiale pentru excelenţă acordate unor personalităţi de renume ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti, program derulat împreună cu Academia Română, sunt doar două dintre exemplele posibile care, pe lângă recunoaştere naţională, au făcut ca Radu Bălănescu, Marele Maestru al MLNR să fie considerat drept una dintre personalităţile masonice cele mai valoroase ale tineri generaţii, în cazul său fiind posibilă obţinerea uneia dintre cel mai înalte poziţii în elita organizaţiei mondiale.

Este, însă, evident că acest eveniment trebuie plasat în contextul mai larg al evenimentelor internaţionale, cele care se precipită acum atât de rapid. Dar şi în acela al unei tensionări din ce în ce mai tangibile a relaţiilor internaţionale, foarte aproape de a vedea acum naşterea unei noi Cortine de Fier, cu toate consecinţele sale nefaste. Şi exact în acest moment, într-o ţară aflată la contactul între giganţi se va derula un eveniment care aduce împreună peste 300 de invitaţi străini din toate ţările lumii, reprezentând 106 Mari Loji Regulare de pe toate continentele, într-un climat de normalitate, într-o discuţie despre elementul fundamental pe care masoneria se încăpăţânează să-l proclame ca cel mai important dintre toate demersurile societale: alegerea unui om bun şi transformarea lui în ceva şi mai bun, deschizând calea spre un nou tip de comportament individual cu o privire înţeleaptă asupra lumii.

Vorbe? Simple vorbe? Dacă este aşa, atunci chiar ne pierdem orice speranţă că vom putea opri cumva dezagregarea valorică, spirituală şi nu numai, a lumii în care trăim. Masoneria este departe să fie singura soluţie. Nici singurul drum care poate fi urmat. Dar este, în principal, o pledoarie reală pentru o lume (desigur ideală, dar nimeni nu poate fi învinuit că mai crede încă într-un ideal) în care principiul normalităţii să fie regula, nu excepţia.

Aici cred că este elementul adăugat, de importanţă generală, pe care-l poate reprezenta Conferinţa de la Bucureşti: mai pot încă exista expresii de normalitate în această lume şi, iată, există posibilităţi reale de dialog la nivelul societăţii civile. Dincolo de patimele politicului şi de intoleranţele adesea extreme ale confruntărilor religioase, dialogul în acest format a pus şi va pune alături oameni care vin din ţări separate de orizonturi şi determinări politice dintre cele mai diferite, cu credinţe religioase altfel, câteodată, profund antinomice sau conflictuale… Şi faptul că, acum, acest dialog urmează să se se construiască în România, este ceva deosebit de important. Cu mult mai mult decât pentru viaţa masonică internă şi internaţională.  

Suntem într-un moment în mod oficial definit drept cea mai mare ameninţare de securitate în Europa de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial încoace. Singura speranţă posibilă este calea dialogului sau a restaurării dialogului. Nu masoneria va organiza sau va favoriza un asemenea dialog, îşi interzice, prin statut, orice discuţie politică sau religioasă. Poate, în schimb, să arate că dialogul este posibil în format multilateral, organizat chiar într-o ţară în proximitatea imediată a celei mai fierbinţi zone a planetei din acest moment.

Se afirmă acum, din nou, capacitatea şi apetenţa României ca, în cele mai diverse formule, să poată fi punte de dialog. Arată că România îşi asumă rolul de punte între civilizaţii şi credinţe, facilitată de poziţia sa geostrategică – acum din nou foarte importantă  – dar şi, în aceeaşi măsură, de tradiţia sa de loc în care se întrepătrund spiritualităţile orientală şi occidentală. România este acum pe ultimul aliniament estic al construcţiei spaţiului euroatlantic dar şi, în acelaşi timp, este şi primul punct de contact al Eurasiei cu Europa. România are posibilitatea de a-şi valorifica diplomatic, şi numai, această poziţie excepţională, poate deveni extraordinar de valoarasă dacă se poate impune ca mediator de contacte.

Bucureştiul a mai jucat acest rol, deloc uşor şi niciodată lipsit de primejdii. Numai că, asumându-l, poate deveni actor credibil în situaţii-limită. Ca acestea spre care ne îndreptăm cu mare viteză. Bucureştiul va fi gazda unei manifestări dedicate dialogului internaţional şi dedicat clădirii de punţi pentru înţelepciunea umană. Un exemplu care, de ce nu, ar trebui extins spre zonele celelalte unde am certitudinea că, în aceste zile, se caută mediatori credibili şi cu experienţă reală a zonei de conflict. Şi, dacă am auzit bine, se caută şi o Capitală în care să fie organizate negocierile finale, poate alta decât Geneva. Şi atunci de ce diplomaţia românească să nu profite de oportunitatea enormă pe care o crează criza?

Oricând, asta transmite şi masoneria, spiritul dialogului ar trebui preferat confruntărilor destructive. Trebuie, însă, să ai voinţa şi înţeleciunea de a-l folosi la timp, cu oamenii potriviţi, lăsând la o parte luptele Fanarului, intrând în marile jocuri. Intrând, în fine, în normalitatea pe care o merităm.    

http://adevarul.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 10. Turnată pe la 380 î.e.n. RE(răi) GETO ILO(Mîntuitorul) EDE(ede: a declara, a provoca) ROSMI (răzni: a se despărţi, a se înstrăina) PE IGIE(igi: faţă, a înfrunta) DABIO(cetate) ARE ME ORIO(orie: plasa mare de pescuit, a lega, a strînge) RADA(loc întărit, intrare în port) PIO(piu: preot, credincios) DE GIOS(jos, sud) SEZ(şez: reşedinţă, sediu). IG(ig: a merge, a boteza cu vin) COCO(cocă, aluat, strămoş) BULCO (bul-că) DID(didi: tînăr) SEI(sii: a se sfii) SON(son: timid, smerit). EU O MILOGO (milogul) ROAGO(a ruga) MATO(conducător, părinte, rege) GALO A EPITET DOMOZ(domo-zi: fiul luminii) TOMO(tomo: cruce strălucitoare). AUSIO SAS (sasa: roşu, rumen) GIOS(gios: jos) POEOTO EDIMO A EREBIRIO (elibera) LO TROPEU(trofeu) I(i: a merge, a alerga) DABO(cetate) GETIO OZ(oz: mîndră) SARMISETUSO.

Geţii răi s-au despărţit pe faţă de Mîntuitor jignind cetatea şi vor să ţină cu strîn-soare(să interzică) intrarea în portul reşedinţei religioase de jos(sud). În tinereţe am fost eu, o milogul(umilul) la regele galilor, m-am rugat smerit şi sfios pentru el, l-am botezat cu vin şi pîine strămoşească şi l-am numit cu epitetul de fiu al luminii crucii(strălucitoarei cruci). Auzind poetul Edimo a roşit pînă la călcîie, s-a eliberat de trofeul lui pe care l-am adus în mîndra cetatea getă Sarmisetuso.

Tablita 10

Tablita 11. Turnată pe la 380 î.e.n. MAICO GETO ENISOLA(Enisala: localitate în judeţul Tulcea) ITO(iţi: a arunca o privire curioasă) DA(a da) I(i: a alerga) TRAGIO ENO TELAGEO COE ILIRIO RODNI(rodini: neam, sărbătoare). STOE(a sta , a se aşeza) ENO NOGTI (noapte, petrecere lungă) OL(ol: vas de lut pentru lichide) SE AMINTE OMA (oma: mamă) TICO(ţică: neam, viţă, clan) MACIDONIO DAT ROGE(a ruga) SNTIEO(sînţie: calitatea unui om de a fi sfînt, termen de reverenţă faţă de clerici) ORESE LOA(a lua) ESIO(a ieşi) ENO. A ZET(zet: ginere) INAG(inaghie: ambi- ţie) DODOEL(dodoleţ: rotund, sferic) SEDE(şedă: în subordine, reşedinţă). TAE GAE(gai: pădure la şes) SO DENSE SETE NODE(nodeu: încheietura mîinii) GENO(ginu: vin) GIO(giu: viu). TREIGO(a striga) I(i: a merge) TOMA ET(ed: a fi) SNIO(sîni: a vopsi în albastru) SEI(sîi: a se sfii) ENO SERGANO(şergană: păr galben-cafeniu) SOE(soi: neam) SIO(sii: a se sfii) AT(at: cal tînăr, armăsar) GIEOC(joc) SE AMINTO SESOE(sesie: suprafaţă mică de teren dintr-un domeniu mare, pe care o deţinea un ţăran în schimbul unei rente, moşie). ELIE REG(regiu: regesc) SINET(sinet: act, hrisov) ARDE. IO DIE(a zice) ROLOREO DE NOAT (noaten: tînăr, flăcău) SREIN(străin) SECO(seci: parapet, şopron) SOE(soi: a dor-mi). SETI(a înseta) SEO(seu) ENO ZERA(zeri: a se înăcri) IS COSOE(cosoi: cuiul care prinde scaunul de osia carului, şiret, curea de gheată) ESO(a ieşi) SALOE(sa-lut) ENO DACIO. În sigiliu: Enisala G(geto) D(dabo) MATO(conducător) MAICO.

Getul Maico din Enisala a trimis pe Eno să cerceteze şi să dea chemare pentru sărbătoarea neamului la traci, telagi şi ilirii lui Coe. Să chemi şi pe macedoneni, să-l rogi pe sfinţia sa Orese să-l iei la întoarcere Eno, să se aşeze la petrecere mare(fără noapte) şi să bea din ol să se ia aminte că toate aceste neamuri au o singură ma-mă. Pentru reşedinţa mea am mare ambiţie să-mi găseşti un ginere. Voi tăia desi-mea pădurii din şes iar setea va fi potolită cu vin viu fără apă pînă ce încheietura mîinii va obosi. Mergi şi la Toma, Eno şi strigă pînă te înălbăstreşti, nu te sfii să chemi şi pe cei cu păr galben-castaniu. Să aminteşti că giocul pentru tineri va fi la moşie. Regescul hrisov a fost ars(turnat) de Elie. Eu i-am zis lui Roloreo să dea tinerilor străini adăpost în cetate să-şi potolească setea şi să doarmă Eno. După ce se vor sătura de băutură, să le ungi cu seu cosoiul să plece cu bucurie Eno dacul! În sigiliu Enisala, cetatea geţilor; conducătorul Maico.

Tablita 11

Tablita 12. Turnată pe la 340 î.e.n. KANI(căni: a vopsi în negru, a murdări cu cărbune) ARATI(a arăta) GILI (ghili: a înălbi o pînză prin înmuiere în apă şi întindere repetată la soare sau ger, a spăla, a se înfrumuseţa) AMO(ama: mamă, femei) GONO(a goni) ISOPO (isope: buruiană folosită la spălarea şi curăţarea petelor). DODI(dodii: a vorbi aiurea) RAI (răi, duşmănoşi) OSO(osi: a se întări ca osul, puternic) DO(a da) IM(im: murdărie, jeg) KOB(cobe: piază rea) GIGA(giga: tînăr). ANO(anul prezent) IG(ig: a spune, a cerceta) POLO(polei: fiinţe supranaturale din basme) AN(anul trecut) KOB(cobe: prezicere) RAO(rău) OSO(osi: a se întări ca osul, puternic). MALO(mal) NO (pri-veşte!) SELO(sel: torent, şanţul prin care curge un şuvoi) IG(ig: ieşire, a stăvili, a uda). NO(nu) ZENO(zăni: a sosi) KOLO(acolo) MINO (a mîna) AG(ag: a face, a aranja, loc) SIM(sim: un soi de peşte, a se zvîrcoli ca un peşte) SOR(sor: par de ca-re este prins coşul de pescuit pentru a sta în apă). OMA (oama: femeie) O BAM (ban: funcţie) FI IGI(igi: privire) POI(poi: pleavă de la sămînţa de cînepa) SOGA (sogi: a rupe aluatul dospit în bucăţi şi transformarea lui în pîine) MAREN(măran: mare) PASIEO(a păşi) SONO(sona: a se sminti). KAM FI SIGORE(siguri) TOTO (toţi, toate) MICO(mică: repede, imediat) COS(coş: tabără militară) ON(on: neam, rude, a însoţi) IG(ig:a spune, a cerceta). AM DIO(sfînt) SOMOIN(somon: turtă mică, colac) MICI(mici: a se micşora) SOI(soi: a murdărie) NO(nu) CAI(căi: a se plînge, a cere iertare) GAMAN(găman: om lacom, secătură). FO TAOI(tăoi: mo-cirlos) ERA RIC(rîcă: groapă mică) CIL(cil: cal cu părul sur) OSO (osi: a fi tare ca osul, puternic) TO MOE(moi: ud, muiat) LO PICIOR(picior). ONSO(unge) STO(a sta) RAE(răi: a se înrăi) TON(tană: pîclă) NOI(noi: apă neîncepută folosită pentru descîntece) GIEO(giu: vioi) SAT(saţ: săturare, silă) TIE(ţîe: a ţine). OI STREO(a striga) MACIE(mace: măciuci) NO(priveşte!) RAG(a rage, a urla) SIO(sîi: a se sfii) SOI(soi: a murdări). SO GETO GIG(gig: tînăr) AM PICEO(pică: a fi numai zdrenţe) DABO(cetate). AIO DIO(sfînt) SO MANO(mană: boală a plantelor) MACI(mace: măciuci) DO(a da) NE(nouă). IO TAMA(tamă: întîmplare) RO(ră: rea) KO NO(priveşte!) MICE(mici: a se micşora) ROSO(roşu, roziu) NO(nu) OCI(oci: ochi) SO GAGIC(iubit, amorez). AM DO(a da) MIC SO SARMIO (sîrmea: preparat din antimoniu şi gogoşi de ristic folosit la vopsit) SI SOM(şom: blană de samur) SI GIG(gig: sul de pînză, frumos) TEL(tel: fir de metal auriu din care se face beteala) LONE(lome: boarfe, haine) OS(puternic, deosebit). SEI(sii: a fi) ANO OMAG(omah: baltă, a inunda) SA TEL(ţeli: a lovi) KO MOI (moi: ud, înmuiat, căldare) INO(ină: fibră, in) OS(tare, puternic) KORATO (curată). NO (priveşte!) ESIE(a ieşi) MIGA( migăi: a lucra încet şi fără spor) MENO(meni: a se cuveni) APO(apă). IS(îs: a fi) NAM(nam: lucru voluminos, grămadă) GIG(gig: val de pînză) AM DO(a da) IG(ig: a cerceta, a spune) AMO KARO TESOE(teaşă: întors înapoi) SIG(sigă: substanţă minerală roşie folosită la vopsit). TO SABIO ON (on: popor, a aduna) NIG(nic: nimic) SOE(soi: a murdări) IG(ig: a cerceta). ISE(a ieşi) IO MONOI(a mînui) GELI(ghili: a înălbi o pînză prin muiere în apă şi întin-dere repetată la soare sau ger) IG(ig: legătură, a spune, a cer-ceta) SIO(sîii: a fi) AGA(agă: conducere) MIRATO.
Medalion stînga. BASELEOS SARLIEO dreapta. M(mato: conducător). SIKTO SABIO(sabie) GET(geţilor) OS(puternici).

Femeile au alergat să adune isope pentru că ghilul arăta murdărit cu noroi. Tineri răi şi puternici l-au dat cu murdărie(glod) vorbind aiurea ca o piază rea. Anul trecut s-au cercetat făpturile de pe cer şi s-a prevestit pentru anul acesta un rău puternic. Priveşte malul(digul) datorită căruia torentul s-a revărsat. Nu a sosit acolo zvîrcolindu-se ca un peşte în plasă. Femeia care păzea pînza a văzut cum această pleavă de cînepă(ceată de răi) alerga cu paşi mari peste ghil purtîndu-se ca nişte smintiţi. Ca să fim toţi siguri, repede au venit ostaşii adunaţi în tabără să cer-ceteze. Cum aceste secături nu-şi cereau iertare, le-am dat bucăţele de pîine sfinţită. Era o groapă mică, unde ca nişte cai puternici, cu picioarele au făcut mo-cirlă şi au udat (murdărit) cu ea pînza. Pe aceşti răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută şi i-am uns să stea vioi şi sila să nu-i mai ţină. Voi stri-ga: priveşte aceste măciuci care s-au murdărit iar acum se sfiiesc(ruşinează) şi rag (plîng în hohote). Aceşti tineri geţi, prin cetate vor umbla numai în zdrenţe. Sfîntul a spus că aceste măciuci ne-au dat numai boală(pagubă). Eu privesc la aceşti iubiţi şi văd dacă întîmplarea rea nu le-a micşorat roşul(aroganţa) din ochi. Am dat puţi-nă vopsea şi samur precum şi un val de pînză şi fir de aur pentru a face haine deo-sebite. Anul a fost cu apă multă, să înmuiem pînza de in şi să o lovim cu putere pînă se curăţă. Uite! să ieşiţi şi să lucraţi(spălaţi) cu atenţia cuvenită în apă. Grăma- da de pînză pe care am dat-o este acum vopsită în roşu, cercetată şi adusă înapoi. Toate săbiile neamului(oastea) au cercetat şi nu au găsit nimic rău. Eu am ieşit şi am mînuit ghilul cercetîndu-l iar conducerea a fost foarte mulţumită. Medalion stînga: Basileos Sarlieo; dreapta Conducătorul Sicto sabia puternicilor geţi.

Tablita 12UDMR UEȘtim din date sigure că o mare majoritate a românilor cu drept de vot e supărată pe UDMR pentru felul în care luptă pentru autonomie teritorială chiar de la vârful Guvernului României, precum și din Parlamentul României, din Parlamentul European (de pe locurile țării noastre!) și din administrațiile locale pe care le controlează. Așadar, toate pârghiile statului român sunt folosite împotriva sa fără nicio jenă.

La întrebarea justificată a unui referendum național: doriți să opriți UDMR să destrame România, estimez că răspunsul ar fi DA în proporție de 97 la sută (restul ar reprezenta votanții UDMR, care însă nu sunt toți susținătorii enclavizării etnice), un procentaj zdrobitor. Și atunci de ce nu reușim să scoatem UDMR din jocul murdar al distrugerii statului român pe care îl practică tot mai obraznic?

Soluția se află, de fapt, la îndemâna românilor care dezavuează profund mașinațiunile UDMR împotriva propriei țări (UDMR considerând, probabil, că nu e țara lor, și stând cu ochii ațintiți spre Budapesta). Votul masiv la alegerile europarlamentare reprezintă cea mai la îndemână soluție pentru a ne scuti de rușinea de a auzi din nou în Parlamentul European cum reprezentanții oficiali ai României cer distrugerea ei.Tokes a intuit pericolul de a nu mai primi voturile necesare și s-a refugiat în Ungaria, urmând să ne scuipe în față de la Bruxelles sub drapelul Budapestei. Nicio problemă, vom avea astfel dovada (de care, de fapt, nu știu cine mai are nevoie) că Ungaria este un stat inamic al României, și o vom avea public pentru toată lumea, inclusiv pentru europeni. Dar dacă același lucru îl vor face din nou europarlamentarii UDMR, împotriva lor cum vom lupta? Ei vor avea justificarea că reprezintă România!

Îi invit așadar pe alegătorii români să pună capăt ascensiunii extremiste a UDMR-ului participând masiv la votul pentru europarlamentare pentru a ridica pragul de acces în așa fel încât Sogor Csaba, de exemplu, europarlamentarul UDMR care își susține activitatea la PE sub steagul secuiesc, să rămână acasă. Ar fi un semnal foarte puternic pentru UDMR că nu este dorit în această țară și ar fi o scoatere democratică și eficientă a extremiștilor maghiari din jocul lor pentru secesiune. E la îndemâna noastră, nu are nevoie de aprobarea nimănui și durează doar o zi. Într-o singură zi, putem să-i dăm UDMR-ului o lecție de patriotism pe care să nu o uite niciodată! Apoi putem repeta lecția și la următoarele alegeri parlamentare și, la fel, să-i scoatem pe potentații UDMR din Parlamentul României printr-un simplu vot. Atunci nu vor mai putea participa la nicio guvernare și vor scanda autonomie de pe margine. Nu o să-i mai bage nimeni în seamă, nici în țară, nici în Europa. Secretul succesului lor de până acum a constat în faptul că aveau funcții în statul român, așadar se prevalau de ideea că ei reprezintă pe cineva. Un vot masiv la europarlamentare o să dovedească clar că nu reprezintă pe nimeni decât propriile lor interese.

Așadar, vrem cu adevărat ca UDMR să stea pe banca de rezerve? Ieșiți la vot. Votați cu orice partid românesc sau cu independenții, nu contează, numai ieșiți la vot. Veți da UDMR-ului o lecție usturătoare pe care, vă asigur, nu o vor uita niciodată. Și va fi începutul sfârșitului pentru această organizație extremistă anti-românească. Ne datorăm nouă înșine această curățare a scenei politice de dușmanii din interior. Lasă că avem destui la granițe, nu e cazul să mai întreținem din banii noștri niște inamici periculoși și în propria ogradă! De Bogdan Diaconuhttp://www.frontpress.ro/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 13. Turnată pe la 340 î.e.n. TORNIO(a înturna) LOR ZISI DABO(cetate) ATI(aţi: cai buni de călărit, armăsari) GOTO(gotă: dihanie cu care se sperie copii) NIO SOES(soios: plin de grăsime, strălucitor datorită grăsimii ieşită pe păr) GITO(gîţă: panglică împletită la capătul cosiţelor pentru a le putea înnoda în jurul capului) SOI(soi: neam). FO GOTO(gata) SOR(soare) LO NUR(nur: calitatea unei femei de a plăcea) DOI(doi) LO CORCI(corcie: căruţă pe două roţi) EASI(a ieşi) I(i: a merge) ATI(aţi: cai buni) GONO(a goni) RIR(rar) GINI(gini: a observa, a cerceta) EO(ea) RA(rea) SORTI(sorţi: destin; sorti: a fi predestinat). TINDIO(a tinde, a îndrăzni, a întinde) A SORA(sora) ROI(roi: pui de căprioară) OI NITIL(niţel: puţin) FOLOS RIS(ris: legătură) TIN(a ţine) TAIR(taier: blid, farfurie) GII(vii) INO(ină: fibră) A ORIO (orie: plasă mare mînuită de doi pescari pe rîurile adînci). SOI(soi: a dormi) GETIO(geţi) OGI(oci: ochi) SO AKANI(acana: mai departe, mai încolo) SOLIE LO ROATE OGI(oci: ochi, a vedea) TOR(torişte: loc unde stau sau dorm animale- le) DIE(die: a spune) SCITO. LO IDIE(idee, gînd) LUA(a lua) TIGO(tigi: a coase marginea unei ţesături) DAI(a da) COSOI(cosoi: şiret) SOR(soare) DII(die: a spune) AN. RISE(riz: şanţ mic făcut în lemn sau metal) MATIGO GETO MATO.

De la noi să luaţi focoşii şi strălucitorii cai, să-i împodobiţi cu panglici, să ieşiţi din cetate şi să-i duceţi lor să se ştie ce neam sîntem. Pentru frumoasă să fie gata totul cu soare(pînă la asfinţit) pus în două corcii, să iasă şi să meargă cu grijă arareori gonind caii pentru că ea a avut o soartă rea. Pentru a ţine vii legăturile de familie, pui de căprioară să treci(întinzi drumul) puţin pe la sora ta să mîncaţi din acelaşi blid(să vă amintiţi de copilărie) să fie cu folos. Să dormiţi la geţi şi să mergeţi în ceată astfel ca la toriştea sciţilor să se spună de departe şi să se vadă o mare (rotundă) solie. Să luaţi şireturile de anul trecut şi să spuneţi că aveţi de gînd să coaseţi pînza la capăt. Rizuită de getul Matigo. Sub imagine: Conducătorul. Textul de pe marginea tăbliţei sus şi jos nu este desluşit.

Tablita 13

Tablita 14. Turnată pe la 335 î.e.n. ERI GIRIE(giri: a închide gura cuiva, a băga în pămînt) O RAERO SABIO ICU(ic: vîrf ascuţit) E TRAGIO(a lovi, a trage) I(i: a merge) RENIU(răni) NIO PORGIND(a porni) ANIO(anul trecut) SONTIO(şonta: a tăia în bucăţi, a schilodi) MACIDONIO(macedoneni) ESSIO(a ieşi) NIP(nip: lume, mulţime) SE REGIO (rege) FILIPOI ENIO NI(ni: a refuza, veneraţie) BADI(frate mai mare, nene) I(i: a merge) KONOSTE(cunoaşte) IO. IEO(ieu: a lua) EDIE(edie: a provoca, a duce) KARI(carele) LOLE(lole: lele, ţaţă) RIO(rîu) LO RAGETE (răgete, vaiete) RON (rin: a opri, a înceta). TARO PALIE(a păli, pală: sabie) LESA LUEO(a lua) CELIO(celi: a se veşteji, a putrezi) ICO(icu: suprafaţă de pămînt ) GETO TISEI GRUPEO GORIN. SO GETO LIO AS(as: a încătuşa) OMISO PO TIBISO DA(a da) MARIO(mare) FILIPOI ADE(a aduce) LO PACIE. TZIEOI(să ţie) SO MECE (a merge) GOMETE(gomon: sfat; gomeţi: sfetnici) OSIO(osie: mijloc) SI ERATI FIOE(a fi) GIORO(giura: a jura) TOBIO SO OTE(oţoi: a se fuduli) GELERI (je-leri: ţărani) TORO(tor: tizic, torişte, ocol). Medalion: MATO(conducătorul) CHE-SOSAI PIEO(piu: credincios) LUNO. interior: ELIM(ilam: sentinţă judecătoreas- că scrisă prin care se dădea cuiva cîştig de cauză) SRMTS (Sarmisetuzo).

Ieri am înmormîntat pe Raero care a fost lovit(tras) şi rănit de vîrful unei săbii anul trecut cînd am pornit război cu mulţimea de macedoneni ce au ieşit în frunte cu regele lor Filipoi Enia pentru că eu am refuzat să merg, să-l respectăm şi să-l (re)cunoaştem ca badi(frate mai mare). Am luat care şi am dus femeile de lîngă rîu pentru a înceta răgetele(vaietele). Geţii de pe Tisa din grupa(neamul) Gorin tare au pălit(tăiat) cu săbiile şi i-au lăsat să-i ia putrezeala pe cîmp. Aceşti geţi l-au încătu-şat pe Tibiso şi au omis să-l dea marelui Filipoi cu care s-a ajuns la pace. Ca să ţie pacea au mers în mijlocul adunării întregite să jure Tobio împreună cu fudulii ţă-rani proprietari de vite.
Medalion: Judecată la Sarmisetuzo în luna sfîntă de conducătorul Chesosai.

Tablita 14Săptămâna viitoare, Bucureştiul devine centrul vieţii masonice mondiale Cristian Unteanu

Într-o lume în care nimic nu este întâmplător, într-o lume globalizată (cu tot ceea ce poate însemna asta, în bine şi în rău) organizarea sătămâna viitoare, la Bucureşti, a celei de-a XIII-a Conferinţe Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare reprezintă nu numai un eveniment interesant în sine, ci are o simbolistică aparte.

Focalizează asupra României un interes global şi arată că, cel puţin pe acest palier, suntem consideraţi a fi în elita mondială şi, prin aceasta, se transmite un semnal cert faţă de atenţia cu care este privită ţara noastră în ce priveşte locul său în lanţul masonic mondial şi relevanţa creşterii şi consolidării prezenţei masonice. Important dacă ne gândim că, într-o perioadă de timp relativ foarte scurtă, masoneria română a reuşit să devină cea mai puternică şi bine consolidată oraganizaţie în estul european, cu mulţi oameni tineri, ceea ce o deosebeşte radical de alte organizaţii similare din lume, marcate de o medie de vârstă destul de ridicată şi care încearcă acum să se inspire din modelul românesc pentru a-şi reîmprospăta rândurile cu energii tinere. Doar atât? Ar fi important, dar nu şi suficient. Căci ceea ce a interesat şi a fost considerat drept deosebit şi demn de atenţie în demersul masonic românesc a fost îmbinarea constantă între activitatea masonică propriu-zisă (cea care nu este secretă, ci discretă, conform definiţiei organizaţiei) şi deschiderea spre societate, cea care-i oferă necesara credibilitate şi coerenţă. Bursele acordate unor studenţi eminenţi români care învaţă la prestigioase universităţi din întreaga lume precum şi premiile substanţiale pentru excelenţă acordate unor personalităţi de renume ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti, program derulat împreună cu Academia Română, sunt doar două dintre exemplele posibile care, pe lângă recunoaştere naţională, au făcut ca Radu Bălănescu, Marele Maestru al MLNR să fie considerat drept una dintre personalităţile masonice cele mai valoroase ale tineri generaţii, în cazul său fiind posibilă obţinerea uneia dintre cel mai înalte poziţii în elita organizaţiei mondiale. Este, însă, evident că acest eveniment trebuie plasat în contextul mai larg al evenimentelor internaţionale, cele care se precipită acum atât de rapid. Dar şi în acela al unei tensionări din ce în ce mai tangibile a relaţiilor internaţionale, foarte aproape de a vedea acum naşterea unei noi Cortine de Fier, cu toate consecinţele sale nefaste. Şi exact în acest moment, într-o ţară aflată la contactul între giganţi se va derula un eveniment care aduce împreună peste 300 de invitaţi străini din toate ţările lumii, reprezentând 106 Mari Loji Regulare de pe toate continentele, într-un climat de normalitate, într-o discuţie despre elementul fundamental pe care masoneria se încăpăţânează să-l proclame ca cel mai important dintre toate demersurile societale: alegerea unui om bun şi transformarea lui în ceva şi mai bun, deschizând calea spre un nou tip de comportament individual cu o privire înţeleaptă asupra lumii. Vorbe? Simple vorbe? Dacă este aşa, atunci chiar ne pierdem orice speranţă că vom putea opri cumva dezagregarea valorică, spirituală şi nu numai, a lumii în care trăim. Masoneria este departe să fie singura soluţie. Nici singurul drum care poate fi urmat. Dar este, în principal, o pledoarie reală pentru o lume (desigur ideală, dar nimeni nu poate fi învinuit că mai crede încă într-un ideal) în care principiul normalităţii să fie regula, nu excepţia. Aici cred că este elementul adăugat, de importanţă generală, pe care-l poate reprezenta Conferinţa de la Bucureşti: mai pot încă exista expresii de normalitate în această lume şi, iată, există posibilităţi reale de dialog la nivelul societăţii civile. Dincolo de patimele politicului şi de intoleranţele adesea extreme ale confruntărilor religioase, dialogul în acest format a pus şi va pune alături oameni care vin din ţări separate de orizonturi şi determinări politice dintre cele mai diferite, cu credinţe religioase altfel, câteodată, profund antinomice sau conflictuale… Şi faptul că, acum, acest dialog urmează să se se construiască în România, este ceva deosebit de important. Cu mult mai mult decât pentru viaţa masonică internă şi internaţională.   Suntem într-un moment în mod oficial definit drept cea mai mare ameninţare de securitate în Europa de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial încoace. Singura speranţă posibilă este calea dialogului sau a restaurării dialogului. Nu masoneria va organiza sau va favoriza un asemenea dialog, îşi interzice, prin statut, orice discuţie politică sau religioasă. Poate, în schimb, să arate că dialogul este posibil în format multilateral, organizat chiar într-o ţară în proximitatea imediată a celei mai fierbinţi zone a planetei din acest moment. Se afirmă acum, din nou, capacitatea şi apetenţa României ca, în cele mai diverse formule, să poată fi punte de dialog. Arată că România îşi asumă rolul de punte între civilizaţii şi credinţe, facilitată de poziţia sa geostrategică – acum din nou foarte importantă  – dar şi, în aceeaşi măsură, de tradiţia sa de loc în care se întrepătrund spiritualităţile orientală şi occidentală. România este acum pe ultimul aliniament estic al construcţiei spaţiului euroatlantic dar şi, în acelaşi timp, este şi primul punct de contact al Eurasiei cu Europa. România are posibilitatea de a-şi valorifica diplomatic, şi numai, această poziţie excepţională, poate deveni extraordinar de valoarasă dacă se poate impune ca mediator de contacte. Bucureştiul a mai jucat acest rol, deloc uşor şi niciodată lipsit de primejdii. Numai că, asumându-l, poate deveni actor credibil în situaţii-limită. Ca acestea spre care ne îndreptăm cu mare viteză. Bucureştiul va fi gazda unei manifestări dedicate dialogului internaţional şi dedicat clădirii de punţi pentru înţelepciunea umană. Un exemplu care, de ce nu, ar trebui extins spre zonele celelalte unde am certitudinea că, în aceste zile, se caută mediatori credibili şi cu experienţă reală a zonei de conflict. Şi, dacă am auzit bine, se caută şi o Capitală în care să fie organizate negocierile finale, poate alta decât Geneva. Şi atunci de ce diplomaţia românească să nu profite de oportunitatea enormă pe care o crează criza? Oricând, asta transmite şi masoneria, spiritul dialogului ar trebui preferat confruntărilor destructive. Trebuie, însă, să ai voinţa şi înţeleciunea de a-l folosi la timp, cu oamenii potriviţi, lăsând la o parte luptele Fanarului, intrând în marile jocuri. Intrând, în fine, în normalitatea pe care o merităm.    

http://adevarul.ro/

––––––––––––––

Valentin Mandrasescu

As putea sa comentez, dar nu vreau.

Doar citez:
” Focalizează asupra României un interes global şi arată că, cel puţin pe acest palier, suntem consideraţi a fi în elita mondială şi, prin aceasta, se transmite un semnal cert faţă de atenţia cu care este privită ţara noastră în ce priveşte locul său în lanţul masonic mondial şi relevanţa creşterii şi consolidării prezenţei masonice.”

Daca au schimbat denumirea statiilor de metrou de dragul Zilei Europei, sa schimbe si denumirea orasului. Capitala Romaniei – orasul Babilon.

Presimt ca iarasi o sa vina unii si o sa spuna ca sunt retardat si fanatic religios. II ignor. Exista valori si principii care nu se discuta, nu se negociaza si nu se tradeaza.

In rest, tin sa atrag atentia filoeuropenilor fanatici ca au obtinut ceea ce si-au dorit. Asta-i Europa voastra. Savurati-o.

 

 

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 15. Turnată pe la 330 î.e.n. MATIGO LOI(lai: negru, cenuşiu închis) GAMO(găman: mîncău, flămînd) MAICO GETO ESO(a ieşi) RE GENI(gena: mic, slab, lipsit de tărie) SODINO (sudină: fecior hărăzit unei fete pentru căsătorie). ALOEANO(aleanu: durere, tris-teţe) ESO(a ieşi) KOKAOE( cocaie: lemn strîmb pe care ciobanii atîrnă căldarea cu mămăligă; cocă: copil mic, diaree) ENO SOI(soi: a murdări, neam, fel) DAGIO (dage: adunare) RE(rea) GITO(giţă: rădăcină, neam, gită: vită) ILO GETO DE(a da) NO(noi) FEA(fie: fiică) ZOI. TAN(tană: negură; ceaţă; tanăi: oameni proşti) TI(ti: a trăi, a locui) GIEO(giu: viu) E LIC(lic: ceată, gloată) RA(rău) DOI. PONOI (păna: a schimba, a înlocui) EMIE OI(vai!) OI(vai!) LOUO(a lua) MAICO E LIASO(a lăsa) SOGE(soage: a frămînta, a subţia). TOKOE(tocăi: a ciocăni la uşă) I(i: a merge) LERI(leri: gust, plac, farmec) LOEO(a lua) AE PIO(pio: credincios) MACIDONIEO. ESIO(a ieşi) LOA(a lua, a se căsători) COP(cop: cizmă cu toc înalt, pălărie) ATEO(atei: a se îmbrăca de sărbătoare) SEDE(şede: suprafaţa plană a cuptorului pe care se poate şedea sau dormi; şedă: în subordine, reşedinţă) OI ISTRIEO ONSO(unsă: aleasă). GITO(gită: vită) DUE(a duce) SARMIZO DE TROGE(a trage) ENO DAGIO(dage: adunare) DE(a da) NO(noi, nu) FIA(fie: fiica) ZOI(zoi: apă murdară, spălătură de vase) SARMIEGETOSO IZO(izi: a mînca). SI(sii: a fi) M(mato: conducător) CIZ(scatiu) MIDAI GLMO E(e: preot judecător) MAIZO. Medalion: IO LIA(lie: minune) SARMIEGETOIOUZO.

Getul Maico a ieşit rău cu neputincioasa sudină a lacomului Matigo cel negru. Pentru a alina durerea pricinuită, strîmbul şi murdarul Eno şi adunarea răului lui neam, s-au dus la Ilo getul să le-o dea pe Zoi, fiica lui. A-ţi duce viaţa într-o gloată de oameni proşti este rău de două ori. A o lua(a căsători) şi apoi a o lăsa(desface logodna) a fost pentru Emie şi Maico, o mare frămîntare şi supărare. Pentru că i-a mers vestea de frumoasă, la uşă au bătut pentru căsătorie acei credincioşi macedo-neni. Cererea a fost acceptată şi a ieşit din Istria, reşedinţa neamului ei ales, îmbră-cată cu haine de sărbătoare şi încălţată cu cizme cu tocuri înalte şi pălărie. Această vită de Eno s-a dus la Sarmizo să ne tragă în faţa adunării că nu i-am dat fiica să ajungă zoaie la masa lor din Sarmiegetoso. Este frumosul conducător împăunat Midai Glmo. Preotul judecător Maizo. Medalion: Eu minunata Sarmiegetoiouzo.

Cristian Unteanu

Într-o lume în care nimic nu este întâmplător, într-o lume globalizată (cu tot ceea ce poate însemna asta, în bine şi în rău) organizarea sătămâna viitoare, la Bucureşti, a celei de-a XIII-a Conferinţe Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare reprezintă nu numai un eveniment interesant în sine, ci are o simbolistică aparte.

Focalizează asupra României un interes global şi arată că, cel puţin pe acest palier, suntem consideraţi a fi în elita mondială şi, prin aceasta, se transmite un semnal cert faţă de atenţia cu care este privită ţara noastră în ce priveşte locul său în lanţul masonic mondial şi relevanţa creşterii şi consolidării prezenţei masonice. Important dacă ne gândim că, într-o perioadă de timp relativ foarte scurtă, masoneria română a reuşit să devină cea mai puternică şi bine consolidată oraganizaţie în estul european, cu mulţi oameni tineri, ceea ce o deosebeşte radical de alte organizaţii similare din lume, marcate de o medie de vârstă destul de ridicată şi care încearcă acum să se inspire din modelul românesc pentru a-şi reîmprospăta rândurile cu energii tinere. Doar atât? Ar fi important, dar nu şi suficient. Căci ceea ce a interesat şi a fost considerat drept deosebit şi demn de atenţie în demersul masonic românesc a fost îmbinarea constantă între activitatea masonică propriu-zisă (cea care nu este secretă, ci discretă, conform definiţiei organizaţiei) şi deschiderea spre societate, cea care-i oferă necesara credibilitate şi coerenţă. Bursele acordate unor studenţi eminenţi români care învaţă la prestigioase universităţi din întreaga lume precum şi premiile substanţiale pentru excelenţă acordate unor personalităţi de renume ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti, program derulat împreună cu Academia Română, sunt doar două dintre exemplele posibile care, pe lângă recunoaştere naţională, au făcut ca Radu Bălănescu, Marele Maestru al MLNR să fie considerat drept una dintre personalităţile masonice cele mai valoroase ale tineri generaţii, în cazul său fiind posibilă obţinerea uneia dintre cel mai înalte poziţii în elita organizaţiei mondiale. Este, însă, evident că acest eveniment trebuie plasat în contextul mai larg al evenimentelor internaţionale, cele care se precipită acum atât de rapid. Dar şi în acela al unei tensionări din ce în ce mai tangibile a relaţiilor internaţionale, foarte aproape de a vedea acum naşterea unei noi Cortine de Fier, cu toate consecinţele sale nefaste. Şi exact în acest moment, într-o ţară aflată la contactul între giganţi se va derula un eveniment care aduce împreună peste 300 de invitaţi străini din toate ţările lumii, reprezentând 106 Mari Loji Regulare de pe toate continentele, într-un climat de normalitate, într-o discuţie despre elementul fundamental pe care masoneria se încăpăţânează să-l proclame ca cel mai important dintre toate demersurile societale: alegerea unui om bun şi transformarea lui în ceva şi mai bun, deschizând calea spre un nou tip de comportament individual cu o privire înţeleaptă asupra lumii. Vorbe? Simple vorbe? Dacă este aşa, atunci chiar ne pierdem orice speranţă că vom putea opri cumva dezagregarea valorică, spirituală şi nu numai, a lumii în care trăim. Masoneria este departe să fie singura soluţie. Nici singurul drum care poate fi urmat. Dar este, în principal, o pledoarie reală pentru o lume (desigur ideală, dar nimeni nu poate fi învinuit că mai crede încă într-un ideal) în care principiul normalităţii să fie regula, nu excepţia. Aici cred că este elementul adăugat, de importanţă generală, pe care-l poate reprezenta Conferinţa de la Bucureşti: mai pot încă exista expresii de normalitate în această lume şi, iată, există posibilităţi reale de dialog la nivelul societăţii civile. Dincolo de patimele politicului şi de intoleranţele adesea extreme ale confruntărilor religioase, dialogul în acest format a pus şi va pune alături oameni care vin din ţări separate de orizonturi şi determinări politice dintre cele mai diferite, cu credinţe religioase altfel, câteodată, profund antinomice sau conflictuale… Şi faptul că, acum, acest dialog urmează să se se construiască în România, este ceva deosebit de important. Cu mult mai mult decât pentru viaţa masonică internă şi internaţională.   Suntem într-un moment în mod oficial definit drept cea mai mare ameninţare de securitate în Europa de la finele celui de-Al Doilea Război Mondial încoace. Singura speranţă posibilă este calea dialogului sau a restaurării dialogului. Nu masoneria va organiza sau va favoriza un asemenea dialog, îşi interzice, prin statut, orice discuţie politică sau religioasă. Poate, în schimb, să arate că dialogul este posibil în format multilateral, organizat chiar într-o ţară în proximitatea imediată a celei mai fierbinţi zone a planetei din acest moment. Se afirmă acum, din nou, capacitatea şi apetenţa României ca, în cele mai diverse formule, să poată fi punte de dialog. Arată că România îşi asumă rolul de punte între civilizaţii şi credinţe, facilitată de poziţia sa geostrategică – acum din nou foarte importantă  – dar şi, în aceeaşi măsură, de tradiţia sa de loc în care se întrepătrund spiritualităţile orientală şi occidentală. România este acum pe ultimul aliniament estic al construcţiei spaţiului euroatlantic dar şi, în acelaşi timp, este şi primul punct de contact al Eurasiei cu Europa. România are posibilitatea de a-şi valorifica diplomatic, şi numai, această poziţie excepţională, poate deveni extraordinar de valoarasă dacă se poate impune ca mediator de contacte. Bucureştiul a mai jucat acest rol, deloc uşor şi niciodată lipsit de primejdii. Numai că, asumându-l, poate deveni actor credibil în situaţii-limită. Ca acestea spre care ne îndreptăm cu mare viteză. Bucureştiul va fi gazda unei manifestări dedicate dialogului internaţional şi dedicat clădirii de punţi pentru înţelepciunea umană. Un exemplu care, de ce nu, ar trebui extins spre zonele celelalte unde am certitudinea că, în aceste zile, se caută mediatori credibili şi cu experienţă reală a zonei de conflict. Şi, dacă am auzit bine, se caută şi o Capitală în care să fie organizate negocierile finale, poate alta decât Geneva. Şi atunci de ce diplomaţia românească să nu profite de oportunitatea enormă pe care o crează criza? Oricând, asta transmite şi masoneria, spiritul dialogului ar trebui preferat confruntărilor destructive. Trebuie, însă, să ai voinţa şi înţeleciunea de a-l folosi la timp, cu oamenii potriviţi, lăsând la o parte luptele Fanarului, intrând în marile jocuri. Intrând, în fine, în normalitatea pe care o merităm.

http://adevarul.ro/

––––––––––––––

Valentin Mandrasescu

As putea sa comentez, dar nu vreau.

Doar citez:
” Focalizează asupra României un interes global şi arată că, cel puţin pe acest palier, suntem consideraţi a fi în elita mondială şi, prin aceasta, se transmite un semnal cert faţă de atenţia cu care este privită ţara noastră în ce priveşte locul său în lanţul masonic mondial şi relevanţa creşterii şi consolidării prezenţei masonice.”

Daca au schimbat denumirea statiilor de metrou de dragul Zilei Europei, sa schimbe si denumirea orasului. Capitala Romaniei – orasul Babilon.

Presimt ca iarasi o sa vina unii si o sa spuna ca sunt retardat si fanatic religios. II ignor. Exista valori si principii care nu se discuta, nu se negociaza si nu se tradeaza.

In rest, tin sa atrag atentia filoeuropenilor fanatici ca au obtinut ceea ce si-au dorit. Asta-i Europa voastra. Savurati-o.

https://www.facebook.com/valentin.mandrasescu?hc_location=stream

 

” data-medium-file=”” data-large-file=”” class=”alignnone wp-image-10134″ src=”https://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/05/Tablita-15.jpg” alt=”Tablita 15″ width=”453″ height=”386″ style=”background: transparent; border: none; margin: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;”>

Tablita 16. Turnată pe la 330 î.e.n. SI(sîi: a fi) GOBI(gobi: a lua, a şterpeli) SOE(soi: a dormi, neam) NO (uite!, priveşte!) GATOE(găta: a termina, a se pregăti pentru o acţiune, a nimici) GETI BOIO(boi: talie, chip, mîndrie). SO ROT(rot: roată, ceată, a se învîrti). NI (uite!, a chema) STOE(a sta) ENO NOCTIO(noapte) TRAGIO(a trage, a lovi, a cuceri) IESE(a ieşi) TABOE(tabie: redută, parapet de pământ la un loc întărit, şanţ pentru delimitarea proprietăţii). SIO(sîi: a fi) AZE(az: eu, primul) TINA(tină: noroi, pămînt) INO(ină: fibră, in) TOE(toi: ceartă, a se linişti) BICA (bîca: atenţie, ai grijă!) NOE(noi: cenuşă, cărbuni, apă descîntată) CA OERI(oieri, ciobani, păs-tori) SOE(soi: a dormi, neam). TAGE(tage: negări) ROTIO(a roti) DUE(a duce) BOEI(boi: a vopsi, a înşela) IA(atenţie!) GETO EDI(ede: a ieşi, a declara, a jude-ca) I(i: a goni, a alunga) TORO(tor: tizic, ocol pentru animale unde se formează tizicul, gospodărie, ţară). TINE(a ţine) STOE(a sta) ENI I(i: a merge, a goni) NOCTIO(în timpul nopţii) MACIDONI SOE(soi: neam, a dormi) DENIE (denie: rugăciune de seară). IA(atenţie!) OE STIO(a şti) OI ON(on: neam, a aduna, a locui) ISTORIEO TOTOE(totoi: toate, mămăligă înaltă) ISTREO DEI(a da) NOE (noi: cenuşă, cărbuni, apă descîntată) SOE(soi: a dormi, neam) OSAZO(osînză: avere, bunăstare). TAG(tagă: negare, minciună) SITIO(a siti: a se rări o ţesătură, a cerne) EDIA(edia: a declara, a judeca) TRETE(treti: al treilea în rang) TOT SOE (soi: jeg) MIA NOSI(nosa: haide!) GOBIO(gobi: a lua, a şterpeli) MAICO. GETIO GOE CRICIO(crici: a trimite vorbă, a însărcina, a stărui) AIE(acele) OZATE (hozate: calabalîc, bagaj) SI(sîi: a fi) IE(a lua) ENO TERIC(teriac: drog din opiu) CITO(cită: adevărat, întreg, semn făcut de oameni la măsurarea unui loc). DE(a da) IO AI(usturoi) NIO(ni: cuvînt cu care se gonesc cîinii) GETO BOEO(boi: chip, falnic, imagine). Medalion: G(geto) MAI(Maico).

Priviţi mîndri geţi cum am fost furaţi şi nimiciţi, cînd neamul dormea. În timpul nopţii Eno şi-a adunat ceata, au ieşit şi au pîndit să tragă(cucerească) un alt şanţ (întăritură) ca hotar între noi. Neamul meu de oieri a fost prima rădăcină pe acest pământ şi sîntem atenţi ca cenuşa lor să aibă linişte în somnul de veci. Cu minciuni meşteşugite s-au dus să înşele atenţia geţilor care judecau şi să ne gonească din toriştea(ţara) noastră. După rugăciunea de seară cînd macedonenii s-au culcat, Eno în timpul nopţii i-a gonit şi acum stă şi ţine tabia. Atenţie! că ştiu şi alte neamuri toată istoria Istriei pentru care neamul meu a dat cenuşă(trupul incinerat al morţi- lor) şi avere. Este pentru a treia oară cînd toţi jegoşii mă cheamă pe mine Maico la judecată să mă şterpelească cu o minciună însăilată(prin care se vede). Getul Goe a fost însărcinat să ia acel calabalîc al lui Eno cel nebun şi să-l ducă la hotarul adevă-rat. Eu voi da usturoi acestui cîine gonit de falnicii geţi. Medalion: getul Maico.

Tablita 16Ungaria își va susține drepturile în cadrul Uniunii Europene și dorește autonomie pentru etnicii maghiari care trăiesc în afara granițelor sale, în Europa Centrală, inclusiv în Ucraina, a declarat sâmbătă premierul Viktor Orban, preluat de Reuters.

Viktor Orban, care a fost reales oficial de către parlament pentru un al doilea mandat consecutiv în urma alegerilor de luna trecută, a declarat că etnicii maghiari au sprijinit politicile sale de a uni națiunea “peste frontiere”.

Guvernul său anterior, amintește Reuters, acordase etnicilor maghiari din țările vecine cetățenie la scurt timp după preluarea mandatului în 2010.

Noi privim problema maghiară ca pe o problemă europeană“, a declarat Viktor Orban, citat de Reuters, în primul său discurs în fața parlamentului de la realegerea sa, potrivit agerpres.ro.

“Maghiarii din Bazinul Carpatic au dreptul la dublă cetățenie, la drepturi comunitare și, de asemenea, la autonomie.”

– a precizat premierul Orban.

http://stareanatiunii.com/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 17. Turnată pe la 330 î.e.n. DAGE(dage: adunare) BALO(bală: fiară, urmaşii strămoşului totemic, stea-gul get cu cap de lup şi trup de balaur) ON(on: neam, a strînge) ANGEA(angel: în-ger) DU(a duce) ARMOSA(armata) DACO(nobililor) GEO(viu: plin de energie) ADESO SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi) DO(a da) MINO(mînă) ILA (ilău: ciocan mare). DU PORIRE(pornire) SO SARMISE TAUSA(tăuşa: a ascun-de) A GINOI(gini: a zări) LA DUPI(după) ZERI(zări) STA PE STEAR(ster: lemn tăiat, finisat şi aranjat în grămezi mari de formă dreptunghiulară sau pătrată şi de diferite înălţimi, pisc, stei) MOŞ(strămoşul ancestral) ARIMIN OS(puternic).

Armata nobililor este trimisă adesea din Sarmise de către adunarea neamului străbun să facă război şi să lovească de aproape cu putere ca un ciocan, fiind însoţită de ceata de îngeri. Astfel după pornire, ascuns privirilor o urmăreşte din înaltul zărilor stînd pe un ster Moş Arimin Os(Puternicul strămoş Arimin).

Tablita 17Ungaria își va susține drepturile în cadrul Uniunii Europene și dorește autonomie pentru etnicii maghiari care trăiesc în afara granițelor sale, în Europa Centrală, inclusiv în Ucraina, a declarat sâmbătă premierul Viktor Orban, preluat de Reuters.

Viktor Orban, care a fost reales oficial de către parlament pentru un al doilea mandat consecutiv în urma alegerilor de luna trecută, a declarat că etnicii maghiari au sprijinit politicile sale de a uni națiunea “peste frontiere”.

Guvernul său anterior, amintește Reuters, acordase etnicilor maghiari din țările vecine cetățenie la scurt timp după preluarea mandatului în 2010.

Noi privim problema maghiară ca pe o problemă europeană“, a declarat Viktor Orban, citat de Reuters, în primul său discurs în fața parlamentului de la realegerea sa, potrivit agerpres.ro.

“Maghiarii din Bazinul Carpatic au dreptul la dublă cetățenie, la drepturi comunitare și, de asemenea, la autonomie.”

– a precizat premierul Orban.

http://stareanatiunii.com/

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

Tablita 18. Tăbliță necitită !