Vezi cum ti se modifica psihicul o data la 7 ani! Care sunt cele mai importante etape ale vietii!


Incepand de la nastere si pana la varsta de 7 ani. De la nastere si pana la implinirea varstei de 7 ani, copilul dobandeste doar o cunoastere orizontala a lumii, iar simturile sale sunt in plin proces de dezvoltare. Copilul dezvolta o conexiune puternica cu mama, iar primele senzatii traite sunt legate de vederea chipului si auzirea vocii mamei, gustarea laptelui acesteia si simtirea caldurii corpului ei. Acest ciclu primar se incheie odata ce copilul incepe sa cunoasca mai bine lumea exterioara.

Stadiul dintre 7-14 ani

Pe durata acestei etape, copilul dezvolta o conexiune puternica cu tatal si capata si o cunoastere verticala a lumii. Personalitatea copilului se dezvolta foarte mult in aceasta etapa, iar tatal devine un aliat de incredere in cunoasterea lumii exterioare mediului familiei.

Stadiul dintre 14-21 de ani

in preajma varstei de 14 ani, copilul incepe sa se revolte impotriva societatii. Aceasta etapa de viata marcheaza cea mai puternica dezvoltare intelectuala si instalarea crizei adolescentine. Tinerii se opun normelor societatii si cauta sa schimbe lumea prin acte de razvratire. Revolta se manifesta mai ales prin incalcarea regulilor, incercarea de a-si castiga un grad mai mare de independenta, aderarea la grupuri sociale marginale, insusirea de idei anarhiste si desconsiderarea valorilor invechite.

Stadiul dintre 21-28 de ani

Acest stadiu marcheaza stingerea conflictului cu societatea si depasirea perioadei de revolta. Dupa ce esueaza in tentativele lor de a schimba lumea, in aceasta etapa oamenii se integreaza in societate si nazuie sa-si intreaca parintii pe toate planurile. Printre altele, incepe cautarea unei slujbe mai bune decat cea ocupata de parinti si a unei locuinte mai ofertante. La aceasta varsta se infiripa si dorinta de intemeiere a unei familii mai fericite decat cea de provenienta, iar acest deziderat culmineaza de regula cu casatoria.

incheierea primului cadran al ciclurilor de 7 ani

implinirea varstei de 28 de ani marcheaza intrarea individului in cel de-al doilea cvadrant de viata.

Stadiul dintre 28-35 de ani

in aceasta perioada, individul se concentreaza tot mai mult asupra propriei familii si, de regula, decide sa achizitioneze o locuinta mai buna si o masina noua in vederea venirii, sau odata cu venirea pe lume a unui copil. Totusi, daca individul nu a depasit in intregime primele 4 cicluri a cate 7 ani, pot interveni conflicte ce pot duce la destramarea familiei intemeiate. Daca perioada de conexiune cu mama a fost marcata de conflicte sau de traume, pot interveni conflicte in special in planul relatiilor cu rudele de sex feminin (soacra, fiica, nepoate, surori). Daca perioada de conexiune cu tatal a fost afectata in copilarie si preadolescenta, pot izbucni conflicte in special cu rudele de sex masculin (socru, fiu, nepoti, frati). Daca individul nu a transat in totalitate revolta cu societatea in perioada adolescentei, se poate ca acesta sa se revolte din nou in aceasta etapa de viata, fapt care poate avea drept consecinte pierderea slujbei sau divortul

Stadiul dintre 35-42 de ani

in aceasta perioada, individul o ia din nou de la capat. Dupa traversarea crizei anterioare, acesta invata din propriile greseli si foloseste invataturile desprinse in scopul reconstruirii celui de-al doilea ciclu de viata. De regula, individul petrece mai mult timp impreuna cu familia si parintii, iar persoanele divortate pot incepe sa-si caute alti parteneri de viata. Au loc imbunatatiri si pe planul relatiilor sociale.

Stadiul dintre 42-49 de ani

in aceasta etapa, individul incearca sa se impuna in societate, iar nucleul vietii sale devin mariajul si copiii. Acest stadiu da nastere la alte doua tipuri de comportamente. Daca individul pune accent pe aspectul material, va cauta sa stranga mai multi bani, sa capete mai multa putere si sa-si asigure un grad mai bun de confort. Daca individul pune un accent mai mare pe aspectul intelectual, atunci cauta sa se cultive, sa fie mai bine informat si sa-si intregeasca si intareasca personalitatea. Stadiul culmineaza cu o criza identitara si cu cautarea de raspunsuri la intrebari existentiale tot mai dificile.

Stadiul dintre 49-56 de ani

Acest stadiu marcheaza o crestere spirituala importanta, iar individul se preocupa tot mai mult de valorile nemateriale si de conectarea la aspectele nepieritoare ale universului. Aceste cautari spirituale pot continua pana la moarte.

incheierea celui de-al doilea cvadrant al ciclurilor de 7 ani

Nota 1

Existenta individului continua in aceleasi cicluri de 4×7 ani, dar experientele sunt traite la un alt nivel si sunt transate cu mult mai multa profunzime. Cu toate acestea, fiecare stadiu in parte aduce in prim plan aceleasi probleme si preocupari.

Nota 2

Uneori, individul poate alege sa ocoleasca etapa de cautare si crestere spirituala dintr-o frica exacerbata de moarte. Neincheierea acestei etape poate duce insa la erodarea tuturor valorilor, rolurilor si ideologiilor insusite si, implicit, la traversarea din nou a fazelor de viata anterioare.

Sursa: Secretele

https://caplimpede.ro/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Motorul cu plasmă – sistemul de propulsie al viitorului?


Propulsoarele cu „energie stelară” ar putea înlocui motoarele de avion ce folosesc combustibili fosili!

Imaginați-vă un motor care ar putea propulsa o aeronavă mai repede decât un motor tradițional, până la marginea atmosferei, fără arderea combustibililor fosili și la un cost redus. Exact acest lucru ar putea să-l facă motoarele cu flux de plasmă, deși până acum folosirea lor s-a limitat la înzestrarea unor sateliți și nave spațiale. Acum, cercetătorii de la Universitatea Tehnică din Berlin lucrează la un asemenea motor de avion.

Un motor cu jet de plasmă imită un reactor de fuziune sau reproduce sistemul prin care este produsă energie într-o stea. O echipă de cercetare condusă de către Berkant Göksel își propune să realizeze o combinație între motorul cu plasmă și avionul de transport pasageri, pentru a produce o aeronavă care să poată zbura la altitudini foarte mari, cu viteză, dar, totodată, să poată efectua manevrele obișnuite ale unui aparat de zbor clasic, precum cele necesare pentru aterizare sau decolare. Actualmente, șuvoaiele de plasmă pot atinge viteze de până la 20 kilometri pe secundă.

Echipa lui Göksel a utilizat propulsoare cu plasmă de mici dimensiuni, lungi de aproximativ 80 de milimetri. Ar fi nevoie de aproximativ 10.000 de astfel de propulsoare mici, pentru a deplasa prin aer o aeronavă comercială standard. Deocamdată, echipa lui Göksel intenționează să folosească 100-1000 de asemenea propulsoare pentru un avion mai mic, ceea ce ar trebui să fie suficient. Chiar și cea mai mică versiune a propulsorului cu plasmă are nevoie de un număr considerabil de baterii, care, dat fiind că vor face parte dintr-o aeronavă, vor trebui să fie suficient de ușoare și, totodată, capabile să furnizeze energia necesară.

a

1

Sursa: http://www.sciencealert.com

Autor: Tomi Tohaneanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

UE vrea să ne lase fără plante medicinale!!! Dr. Pavel Chirilă ne dezvăluie scenariul ticălos care se desfășoară chiar acum…


Dacă vă amintiți, în urmă cu nu prea mult timp, stăpânii industriei farmaceutice, prin agenții lor de influență din politică, planificau să scoată de pe piață menta și usturoiul sub pretextul că ar avea unele mici efecte nesănătoase, urmând ca aceste două produse cu incontestabile valențe terpeutice să mai poată fi cumpărate doar… pe REȚETĂ!

Atunci nu le-au reușit, dar bandiții din industria alimentelor modificate genetic și din cea a medicamentelor sunt foarte hotărâți să elimine concurența naturistă sau măcar să o confiște, făcând-o incaccesibilă micilor producători de suplimente nutritive. În consecință, au demarat o acțiune perversă de manipulare a cetățenilor UE, pentru a crea impresia că chiar populația uniunii vrea asta. Ce au făcut? Ei bine, asta ne spune Prof. univ. dr. Pavel Chirilă, într-un interviu dat ProTv-ului.

ProTv: “In acest an, au fost formulate o serie de chestionare care in principiu ar trebui sa indice opinia autoritatilor si a cetatenilor daca suplimentele din plante medicinale pot fi folosite pe baza de traditie sau doar pe baza de studii stiintifice. Inainte de a raspunde la acest chestionar, cei care il completeaza ar fi trebuit informati despre contextul in care raspund si consecintele raspunsurilor pe care le dau”, a explicat Pavel Chirila.

Potrivit acestuia, la nivelul Uniunii Europene se pune problema daca utilizarea produselor din plante sa continue pe baza traditiei istorice – care le-a demonstrat calitatile si absenta aproape cu desavarsire a efectelor adverse, sau sa se porneasca de la ideea ca nu se stie nimic despre ele si sa poata fi utilizate doar dupa efectuarea unor studii extinse si costisitoare.

Se doresc studii complexe, realizate pe oameni sanatosi. Aceste studii in prezent nu exista, iar elaborarea lor ar implica costuri foarte mari si durate lungi de timp. Acest lucru va determina absenta suplimentelor din plante medicinale de pe piata pana la eventuala obtinere a acestor dovezi stiintifice. De asemenea, datorita costurilor ridicate necesare reconfirmarii calitatilor plantelor medicinale, vor aparea pe piata mult mai putine produse si cu preturi mult mai mari fata de cele actuale. In acest context, multe specii de plante vor disparea din utilizare si cu ele o buna parte din traditia popoarelor europene”, este de parere doctorul Pavel Chirila.

In opinia lui, chestionarul, care are ca termen limita pentru completare data de 1 iunie, nu detaliaza subiectul si nu prezinta explicatii suplimentare, care sa-i ajute pe cei chestionati sa inteleaga contextul.

“Mai mult, chestionarul este greu de gasit pentru un cetatean neinformat, versiunea in limba romana a aparut recent, iar termenul limita este foarte strans – 1 iunie 2017. Doar impreuna putem reusi sa sustinem utilizarea traditionala a plantelor medicinale, mostenita de mii de ani”, mai spune Pavel Chirila.

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în EUROPA- ROMANIA | Lasă un comentariu

DACII aveau acum 2.000 de ani o armă teribilă, asemănătoare cu „naginata” SAMURAILOR japonezi. Unde o descoperim?


Naginata este o armă japoneză asemănătoare unei săbii cu mâner lung, ca de suliță. Aceste arme erau folosite în Japonia feudală de către samurai (cavalerii japonezi), ashigaru (soldații japonezi), dar și de sohei (călugării budiști războinici). Cele mai vechi referiri clare la naginata datează din anul 1146, în perioada târzie a Heianului. Datele de început de secol X, până în secolul al XII-lea, se referă la existența „săbiilor lungi”, dar care, au același  termen medieval și ortografia comună pentru „naginata” și pentru „săbiile lungi” convenționale.

Armele de atac folosite de neamul geto-daco-trac de acum peste 2000 de ani erau arcul cu săgeți, sulița, praștia, dar și armele devenite emblematice, precum falxul (sabia de două mâini, încovoiată) și pumnalul sica. De asemenea se mai folosea sabia lungă, numită rhomphaea.

Metopele aflate la Adamclisi în Dobrogea, pe Monumentul Triumfal (Biserica Omului – Pământul lui Adam) ne prezintă imaginea unor luptători geto-daco-traci aflați în plină acțiune, în luptă cu o armată invadatoare. Pe lângă prezența armelor enumerate mai sus, pe două metope apare, la luptătorii geto-daci, o armă interesantă. Este vorba de o armă de tip „naginata”, cu o lamă tăietoare încovoiată, montată pe un mâner mai lung decât lama activă.

450px-AdamclisiMetope37-1450px-AdamclisiMetope32

Naginata

Este adevărat că nu are lungimea naginatei japoneze, dar este clar un fel de „naginata” scurtă, ca și în cazul halebardei scurte, cea cu mânerul mediu ca lungime. Prin exersarea luptei cu asemenea arme se putea „agăța” adversarul, era dat jos de pe cal sau fortificație și putea fi lovit (tăiat) în puncte vitale (cap, față, gât, membre), arma putându-și strecura tăișul și sub plăci de armură sau trecând de posibilele cămăși de zale folosite în epocă.

320px-Dog_-_Hata_Rokurozaemon_with_his_dogDin acest tip de armă a derivat mai târziu și halebarda europeană, ce era o armă importantă împotriva cavaleriei. Arma avea efecte asemănătoare coasei feudale, unealtă agricolă folosită și ca armă în cazul revoltelor populare, sau a ridicării norodului la luptă (armata țării). Chiar și această armă, pe lângă puternicul falx manevrat cu două mâini,  folosite cu eficiență de către armata geto-dacă, se poate afla printre principalele motive ale hotărârii de modificare a coifurilor romane și a ranforsării acestora.

Cu toate că infanteriile europene se vor confrunta neîntrerupt, în secolele următoare ale antichității și evului mediu, cu cavaleriile populaţiilor nomade şi, pe filiera nevoii continue, există posibilitatea moştenirii acestei arme din arsenalul geto-daco-trac, trebuie remarcat că, din punct de vedere tactic, aceleaşi probleme obligă la găsirea aceloraşi soluţii, corolar prin care „naginata” poate deveni precursoarea, chiar indirectă, a coaselor de luptă medievale, arme relativ comune în întreaga Europă medievală, dar deosebit de eficace, evoluţie explicabilă prin existenţa unei logici proprii a modului de gândire militar.

Conf. univ. dr. George Grigore

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Beneficiile extraordinare ale Lavandei în tratarea unor afecțiuni


Unele dintre cele mai importante beneficii pentru sănătate ale lavandeiinclud capacitatea sa de a reduce stresul, de a îmbunătăți starea de spirit, de a promova somnul odihnitor, de a reduce inflamația, de a reduce iritația pielii, de a preveni infecțiile, de a elimina mătreața și de a calma balonarea. Francezii o folosesc inclusiv în bucătărie pentru aromatizarea mâncărurilor sau pentru alungarea insectelor din dulapul cu haine.

Această plantă se găsește în Europa, Africa, Marea Mediterană și în unelepărți ale Asiei. Motivul pentru care este utilizată atât de mult este gama largă de aplicații, de la alimente și parfumuri la cosmetice și medicinănaturistă. Această plantă este plină de uleiuri esențiale care pot avea efecte puternice asupra corpului uman, precum și unul dintre cele mai speciale și iubite miresme din lume. Aproximativ 80% din parfumuri conțin ulei de lavandă, iar pe lângă acestea, mai există foarte multe produse cum ar fi: săpunuri, detergenți, odorizante sau antimolii.

Deși nu este în mod obișnuit considerată o substanță alergenică, dacă sunteți susceptibili la alergeni din familia mentei, ați putea avea efecte secundare negative și din cauza lavandei. Acestea sunt, de obicei, ușoare și includ dureri de cap, constipație și o scădere a poftei de mâncare, în timp ce aplicarea locală poate provoca iritații ușoare și roșeață.

sursa: https://www.organicfacts.net/health-benefits/herbs-and-spices/lavender.html

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în PLANTE | Lasă un comentariu

Biserica Universală: Templul tuturor religiilor a fost construit în Rusia. Oficiază cineva slujbe aici?


Templul tuturor religiilor este un complex arhitectural construit în apropierea orașului Staroye Arakchino, în interiorul municipiului Kazan din Rusia. Înghesuit pe un mic teren, complexul reprezintă arhitectura religioasă a celor mai importante 12 religii ale lumii. Există crucea creștină, semiluna musulmană, steaua lui David sau o cupolă budistă.

Cu toate acestea, în interior nu se fac ceremonii, niciun reprezentant al vreunui cult religios nedorind să săvârșească slujbe într-un asemenea loc.Astfel că singura destinație a clădirii este cea de centru cultural.

Artistul local Ildar Khanov, constructorul complexului, credea că toate religiile sunt egale, iar „templul tuturor religiilor” a fost modul său de a le aduce pe toate sub un singur acoperiș. Proiectul a început în 1992 și s-a încheiat în februarie 2013, odată cu decesul filantropului.

Absolvent al Școlii de Artă din Kazan, Ildar Khanov a fost un individ excentric care a susținut că s-a întâlnit cu Isus când avea doar trei ani. În cei patruzeci de ani de creație, Khanov a realizat peste 70 de sculpturi și piese decorative, monumentale, precum și sute de picturi. Khanov era, de asemenea, cunoscut ca fiind un vindecător, considerându-se că poate să trateze alcoolismul, dependența de droguri dar și unele boli cronice. De fapt, unul dintre foști săi pacienți întreține în prezent ineditul templu. Construcțiile audevenit un punct de reper extrem de vizitat în orașul Kazan.

temple-of-all-religions-kazan-18[2]temple-of-all-religions-kazan-7[2]temple-of-all-religions-kazan-8[2]temple-of-all-religions-kazan-2[10]temple-of-all-religions-kazan-9[2]temple-of-all-religions-kazan-6[6]temple-of-all-religions-kazan-1[2]temple-of-all-religions-kazan-17[2]temple-of-all-religions-kazan-10[2]

sursa : Russia – Lonely Planet / Tatar-inform / Kazan24

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în CURIOZITATI | Lasă un comentariu

Aceasta este CEA MAI RAPIDĂ MAȘINĂ ELECTRICĂ DIN LUME. Prețul său depășește orice așteptare! Poate merge fără șofer la viteze foarte mari.


Se spune că mașinile electrice nu vor fi niciodată la fel de puternice și rapide precum cele dotate cu motoare clasice, alimentate cu benzină sau motorină. Ei bine, devine tot mai evident că este o idee falsă! O companie chineză, numită NextEV, a proiectat automobilul Nio EP9, care nu doar că este extrem de rapid – fiind, de fapt, cel mai iute automobil electric din lume – dar și-a mai și depășit, recent, propriul record. Mașina a fost testată, de curând, pe un circuit deosebit de dificil, aflat în Germania.

În această lună, Nio EP9 a efectuat un tur al pistei de curse Nürburgring din Germania în 6:45:9 minute. În 2016 Nio EP9 a parcurs același circuit în 7:05:12 (minute). Pista este notorie pentru nivelul său crescut de dificultate. Rapidul autoturism „pe baterii” poate ajunge la 200 km/h în doar 7,1 secunde. Viteza maximă pe care o poate atinge este de 312 km/h.

1

a

d

e

Compania producătoare spune că scopul asumat, la producerea acestui model, este ca oamenii să simtă din nou bucuria de a deține o mașină. Totuși, trebuie subliniat că Nio EP9 este departe de a fi o mașină pentru mase. Compania intenționează să producă, pentru început, doar zece unități din modelul EP9. O mașină de acest fel va putea fi achiziționată cu… 1,48 milioane de dolari. E o sumă!

c

Recentul record nu este singurul obținut de către Nio EP9. În februarie, Nio a devenit cea mai rapidă mașină autonomă de pe mapamond, stabilind un record de 2:40:33, pe Circuitul de curse din Austin (Circuit of the Americas, COTA). Atunci, puternicul automobil electric a atins o viteză de peste 257 km/h, fără a fi condus de către un șofer uman.

Surse: inhabitat.com, cnn.com

Autor: Tomi Tohaneanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

Românul George Pomuț, general în armata SUA, a avut un rol important atunci când rușii au vândut ALASKA americanilor, în sec. XIX


, pentru câteva milioane de dolari. Poveste uimitoare de viață!

Cândva, Alaska îi aparținea Rusiei țariste. Dar rușii, mai mult sau mai puțin pricepuți la afaceri, au vândut imensul și bogatul teritoriu către SUA, la un preț de 7.200.000 de dolari. Nu se știe cum a folosit Imperiul Țarist banii obținuți, dar s-a dovedit numaidecât că Alaska deține resurse uriașe, la suprafața și în subsolul său. De altfel, la foarte puțină vreme de la înstrăinarea Alaskăi, lucru care s-a petrecut la 1867, în acest teritoriu s-au deschis numeroase mine de aur și exploatări petroliere care i-au făcut pe ruși să regrete amarnic afacerea.

Puțini dintre noi, românii, știu că la încheierea afacerii prin care Alaska a devenit teritoriu al SUA, din posesiune rusească ce fusese, a participat și un conațional de-al nostru. Un român get-beget, ajuns general în Armata SUA. Numele său este George Pomuț (Pomutz)!

3

Înainte de-a ajunge general în armata americană, George Pomuț (1818-1882) a participat la o mulțime de bătălii. Prima dată a ieșit în evidență în Revoluția maghiară de la 1848. Pe atunci era căpitan. Dat fiind că revoluția a fost înăbușită, Pomuț a ajuns să fie hăituit de către autoritățile austriece. Cu poterele autorităților austriece pe urmele sale, românul a reușit să părăsească Imperiul Austriac și, ajungând la Hamburg, să se îmbarce pe un vapor care avea să-l ducă în Lumea Nouă. Părinții lui George Pomuț erau, ambii, români ortodocși, originari din Săcele, de lângă Brașov.

Ajuns în „țara făgăduinței”, George Pomuț a întemeiat, împreună cu alți foști revoluționari, printre care și românul Dragoș, o colonie de mici dimensiuni. Colonia, întemeiată în Iowa, a fost numită New Buda. Omul sfințește locul iar mica așezare a început să crească și a devenit prosperă. În 1855, Pomuț a primit cetățenia SUA și era deja un membru respectat în comunitate. În mai puțin de două decenii, Pomuț reușise să facă avere, în SUA. În acea perioadă Pomuț a formulat critici îndreptate contra nedreptăților săvârșite în Transilvania de către grofii unguri și considera că Ungaria ar trebui să încerce să-și îmbunătățească relațiile cu Țara Românească și Moldova.

a

La debutul Războiului Civil din SUA, Pomuț s-a alăturat unioniștilor. A fost încadrat cu gradul de locotenent într-un regiment de infanteriști. Datorită cutezanței, tenacității, stăpânirii de sine și inteligenței sale, George Pomuț a avut o ascensiune militară rapidă, astfel că în 1865 era deja general. Era stimat de către ceilalți generali americani, printre care și Ulysses S. Grant.

La 1886, după Războiul civil, guvernul american l-a numit pe generalul Pomuț, care cunoștea opt limbi străine, consul al SUA în Rusia, la Sankt Petersburg. Înainte de declanșarea războiului americanii mai negociaseră cu rușii achiziționarea Alaskăi. După război, aceste tratative au fost reluate. George Pomuț a avut un rol important în aceste negocieri, finalizate la 30.03.1867, când Imperiul Țarist a dat Alaska pe modica sumă de 7.200.000 de dolari (echivalentul a 123 milioane de dolari, în ziua de azi) iar SUA și-au mărit considerabil teritoriul.

2

11 ani mai târziu a fost numit un alt consul la Sankt Petersburg, în locul românului Pomuț. Și astăzi este o enigmă de ce fostul consul nu s-a mai înapoiat în SUA după eliberarea sa din funcție și a preferat să rămână în Imperiul Țarist până la sfârșitul zilelor sale.

În anul 1944, Marina SUA a lansat la apă un vas de război (cuirasat) numit „General George Pomuț”, care a fost utilizat până în anul 1970. Înaintea Catedralei Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Cleveland a fost amplasat un bust al acestui român de seamă.

4

7

1

5

Surse: http://www.art-emis.ro, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Monopolul dolarului şi inflaţia. Un prestigiu pierdut


Wilfried Lang, Germania

USDÎnceputurile ascunse ale globalizǎrii

Pe data de 23 decembrie 2013 s-au împlinit 100 de ani de la înfiinţarea lui Federal Reserve System, pe scurt: „Fed”, banca monetarǎ federalǎ a Statelor Unite ale Americii. În 1913 preşedintele Thomas W. Wilson semnase actul de întemeiere în ideea de a cǎpǎta astfel controlul asupra miilor de bǎnci particulare, pe de o parte, iar pe de altǎ parte, de a stǎvili influenţa Lirei Sterline în S.U.A. Totodatǎ prin rezervele de aur Fed era în mǎsurǎ sǎ garanteze în orice clipǎ acoperirea bancnotelor cu echivalentul lor în aur. A urmat însǎ Primul Război Mondial care a obligat administraţia americanǎ sǎ facǎ primele datorii masive în contul bugetului federal. Totul însǎ suportabil şi în limite acceptabile. Chiar şi prima crizǎ economicǎ mondialǎ din anii 1929-30 (vinerea neagrǎ 27 octombrie 1929) nu a sdruncinat prea tare sistemul Fed. Împrumuturile statului creşteau în continuare, dar, în paralel, şi rezervele de aur ale Fed. În consecinţǎ dolarul a devenit valuta de referinţǎ pe plan mondial. Asta fusese cu atât mai necesar cu cât petrolul devenise o marfǎ comercializatǎ în toatǎ lumea între producǎtori şi consumatori cu sisteme monetare foarte diferite.

Datoriile cresc continuu

Imensele datorii însǎ, provocate de cel de Al Doilea Rǎzboi Mondial, neacoperite în cea mai mare parte de valori reale, precum şi enormele pierderi dupǎ intervenţiile nereuşite din Coreea şi Vietnam, au condus în mod simţitor la scǎderea cotaţiei dolarului pe plan mondial. Totodatǎ şi inflaţia îşi urma cursul, încet, dar sigur, iar balanţa dolar-aur apǎsa din ce în ce mai greu pe visteria naţionalǎ a Statelor Unite. Astfel pe data de 15 august 1971 problemele valutare mereu crescânde de-a lungul anilor, l-au obligat pe preşedintele de atunci al S.U.A, Richard Nixon, să anunţe oficial desprinderea dola¬rului de rezer¬vele de aur ale Fed. Oficial, dolarul S.U.A. a fost de¬valorizat cu 8%. În reali¬tate însǎ valoarea lui scǎzuse cu peste 200%. Deci acordul de la Bretton Woods (22 iulie1944) fusese practic anulat. Urmarea a fost un cutre¬mur valutar la toate bursele lumii. Un rezultat colateral fiind naş¬terea celebrului „Petrodollar” pe care îl cunoaştem cu toţii.

Încercǎri de salvare

O altǎ încercare de a stabiliza situaţia a fost fǎcutǎ în 1974 de gruparea „Bilderberg”, formatǎ din 82 personalitǎţi ale finanţei mondiale la o conferinţǎ se¬cretă la Saltsjöba¬den în Suedia. Ca subterfugiu pentru compensarea inflaţiei dolarului S.U.A., s-a hotă¬rât atunci ridicarea pre¬ţului petrolului cu 400%. Vina fiind aruncatǎ în spinarea şeicilor din Golful Persic care fuseserǎ doar simpli participanţi şi nicidecum iniţiatorii acestei lovituri. Păgu¬başii au fost în pri¬mul rând ţările slab dezvolta¬te, dar şi toţi cei care în loc să-şi inves¬tească banii în dezvoltarea industriei lor naţionale, au trebuit să-i cheltuiască pe carburanţi pentru a-şi putea produce energia de uz curent.

Pierderea treptatǎ a credibilitǎţii

Cu toate aceste mǎsuri, deprecierea dolarului a continuat, încet, dar sigur. Rǎzboaiele din Irak şi Afghanistan au provocat uriaşe cheltueli, acoperite doar cu noi şi noi datorii pe spinarea statului, în realitate bineînţeles pe buzunarul contribuabilului de rând. În special în ultimii zece ani, dubiile privind stabilitatea dolarului au continuat sǎ creascǎ mereu. Dacǎ în anul 2001 americanii mai cǎpǎtau 1,30 euro pentru un dolar, astǎzi relaţia s-a inversat de-a-binelea, europenii capǎtând ei acum 1,45 dolari pentru 1 euro. Prin apariţia de noi pieţe importante, în deosebi în China, Brazilia şi India, rolul de valutǎ de referinţǎ a dolarului pe piaţa internaţionalǎ se clatinǎ serios şi se pune acum întrebarea cât timp va mai rezista? Cu câteva sǎptǎmâni în urmǎ, domnul Ben Bernanke, şeful Fed spunea cǎ un dolar puternic ar fi în interesul economiei mondiale. La fel şi ministrul de finanţe al S.U.A.,Timothy Geithner. Fraze de felul acesta, pronunţate mereu mai des în ultimul timp, nu ne pot face sǎ credem cǎ aşa şi este. Cine este într-adevǎr puternic nu are nevoie sǎ o repete la nesfârșit. Chiar şi renumitul profesor Barry Eichengreen de la Universitatea din Berkeley – California vede dispariţia monopolului dolarului în viitorul apropiat.

Rotativele de imprimat dolari S.U.A. se încing

În momentul de faţǎ datoriile S.U.A. au ajuns la suma de 14.400.000.000.000.- (patrusprezece mii patru sute de miliarde) de dolari. Cele pe plan intern cresc şi ele cu o iuţealǎ ameţitoare, anume cu cca. un milion de dolari pe minut. Altfel calculat, datorii interne de 31.400,- $ pe cap de locuitor. Rezultǎ nişte sume astronomice. Apare întrebarea dacǎ S.U.A. mai prezintǎ solvenţa necesarǎ pentru acoperirea acestor datorii. Totodatǎ, prin discrepanţa enormǎ dintre valoarea importurilor şi cea a exporturilor, ajunsǎ în anul 2009 la cca. 270 miliarde dolari, grija marilor creditori se accentueaza pe zi ce trece. Aceste datorii constituind deja o sumǎ de patru ori mai mare decât produsul intern brut (P.I.B.) al S.U.A., ne putem da seama de ce ordine de mǎrimi e vorba aici. Deocamdatǎ rotativele Bǎncii Federale (Fed) tipǎresc bancnote care devin din ce în ce mai anemice, introducându-le fǎrǎ nici un fel de scrupule în circuitul pieţii mondiale. Astfel candidatura la faliment devine tot mai evidentǎ. Faţǎ de aceste cifre, datoriile greceşti şi portugheze apar de a dreptul mǎrunte.

http://www.art-emis.ro

Publicat în SIONISTI MASONI-NWO | Lasă un comentariu

Fascinantele mistere ale timpului şi unele dezvăluiri despre tainele călătoriei în timp


redactarea finală a textului a fost realizată de profesorul de yoga Gregorian Bivolaru

 

Timpul ne însoțește pretutindeni, amintindu-ne de unicitatea fiecărei clipe a trecerii noastre prin Univers. Dar ce este, oare, timpul în esența sa? Avea dreptate Einstein când spunea că timpul este relativ? Este posibilă călătoria în timp?

Timpul lui Einstein

De milenii, cei mai străluciți savanți și oameni de știință au căutat să rezolve una dintre cele mai mari enigme ale umanității: natura timpului. Este timpul energie? Are timpul un început? Va ajunge vreodată la un sfârșit? De ce se deplasează doar într-o singură direcție? Și ce este, de fapt, timpul? Albert Einstein a răsturnat toate teoriile existente atunci când, la începutul secolului al XX-lea, a demonstrat că timpul este relativ și că el depinde de mișcare și de gravitație. Teoria sa revoluționară a deschis calea către studiul găurilor negre, al găurilor de vierme și al călătoriilor în timp.

Astăzi, la început de secol XXI, majoritatea fizicienilor sunt convinși că accepția comună a timpului care se scurge ireversibil, zi de zi, este complet greșită și că, în curând, vom avea instrumentele teoretice și practice necesare descoperirii adevăratei naturi a timpului, o natură eminamente energetică, mult mai subtilă și mai complexă decât cea pe care o bănuiam.

Timpul este anonimul care ne alunecă printre degete, luând cu el întreaga noastră existenţă. Fiecare știe ce este timpul, deoarece îl simte cum trece – acesta este, probabil, cel dintâi aspect al experienței umane. La fel de adevărat este însă că această trecere este percepută diferit de către fiecare persoană. Timpul psihic nu este la fel de obiectiv ca timpul fizic. Albert Einstein spunea că „o oră ce este petrecută în compania unei fete superbe şi dezinhibate trece mult mai repede decât o oră petrecută pe scaunul unui dentist“. Poate că de aceea au apărut ceasurile – modul științific de a măsura timpul obiectiv, în afara trăirilor personale. Acum câteva sute de ani, oamenii presupuneau că timpul și spațiul sunt pur și simplu date de Dumnezeu. Sfântul Augustin a remarcat faptul că „încercarea de a defini timpul se manifestă şi prin înșiruirea unor cuvinte, ce se vor pierde apoi fără a reuși însă să contureze un portret al acestuia“.

Demonstrația lui Albert Einstein conform căreia timpul este relativ a fost un adevărat șoc și pentru comunitatea științifică, și pentru cea religioasă. Pe scurt și pe înțelesul tuturor, esența teoriei sale este că „timpul meu nu mai este același cu timpul tău, dacă ne mișcăm diferit. Dacă luăm, spre exemplu, un avion de la București la Cape Town, vom fi în contratimp cu câteva nanosecunde (nanosecunda este a miliarda parte dintr-o secundă) față de cei care au rămas pe loc.

Mai precis, durata călătoriei va fi un pic diferită dacă o măsurăm noi în avion, față de cea indicată de ceasul Aeroportului Otopeni. Deci, intervalul de timp dintre două puncte stabile nu este fix, ci depinde de contextul în care este măsurat. Deformarea energiei timpului prin mișcare se numește efect de dilatație și poate fi demonstrată ca atare folosind ceasuri atomice. Într-un faimos experiment din 1971, doi fizicieni au instalat într-un satelit care urma să se învârtă în jurul Pământului două ceasuri atomice. Ele au înregistrat apoi o diferență considerabilă de 59 de nanosecunde față de ceasurile de pe Pământ – exact aşa cum prezicea teoria lui Einstein.

Teoria lui Albert Einstein s-ar confirma într-un mod și mai convingător dacă am deține tehnologia necesară pentru a putea depăși viteza luminii (300.000 km/s) – aspect care astăzi este irealizabil, ținând de domeniul fizicii teoretice sau al SF-ului. În sfârșit, ipotetic vorbind, dacă am atinge această viteză, consecințele ar fi cel puțin ciudate: spre exemplu, am putea călători cu o rachetă timp de doi ani până la cea mai apropiată stea, urmând ca apoi să ne reîntoarcem pe Pământ, unde i-am găsi pe cei dragi mai bătrâni cu 14 ani decât i-am lăsat. Acest fenomen se numește „efectul uimitor al gemenilor“: dacă unul din doi frați gemeni ar pleca în călătorie, la înapoiere cei doi nu ar mai avea – în mod evident – aceeași vârstă.

Câțiva mari savanți și ideile lor despre timp

• Galileo Galilei (1564-1642) a fost primul om de știință care a demonstrat că timpul este un parametru-cheie în legile mișcării. Legenda spune că, în timpul unei plicticoase slujbe religioase, Galilei se juca pendulând un felinar și astfel a descoperit principiul ceasului cu pendul, în iunie 1637.

• Isaac Newton (1642-1727) și-a fondat teoria despre timp în anul 1686. A considerat că întregul Univers este aidoma unui mecanism de ceasornic și că părțile acestuia se mișcă cu o precizie matematică, stabilită de legi fixe și previzibile. Timpul lui Newton este absolut și universal, fiind același pentru toată lumea, și el nu depinde de modul în care se mișcă fiinţele umane.

• Alexander Friedman (1888-1925) a demonstrat că un Univers infinit aflat în continuă expansiune poate avea un început ce este localizat în timp – reluând astfel ideea Sfântului Augustin. Modelul matematic prin care el explica expansiunea Universului este prima teorie în care se folosește termenul de Big Bang.

• Albert Einstein (1879-1955) a revoluționat ideile lui Newton. A demonstrat că timpul este energie şi a arătat că nu este absolut și universal, ci este relativ. Astfel, timpul tău și timpul meu nu sunt la fel dacă ne mișcăm diferit, pentru că timpul se dilată prin mișcare. Einstein mai spunea că „trecutul, prezentul și viitorul sunt doar nişte iluzii.“

• Hermann Minkowski (1864 -1909) a arătat că teoria lui Einstein despre relativitatea timpului implică o legătură inexorabilă între timp ca energie și spațiu ca energie – noțiuni ce nu pot fi separate. Minkowski afirma că „de acum înainte, timpul și spațiul în sine sunt sortite să se veștejească până vor ajunge simple umbre.

• John Archibald Wheeler (1911-2008) este fizicianul care a descoperit găurile negre și a definit exact noțiunea de gaură neagră. El considera găurile negre ca fiind niște țesături nesfârşite ale timpului – ce sunt portaluri spre Eternitate. „Timpul este modalitatea prin care Natura a făcut ca fenomenele să nu se petreacă toate deodată“, spunea el.

Ambiguitatea timpului

În afară de mișcare, mai există și un alt mod de a dilata timpul – gravitația. Timpul curge cu atât mai încet, cu cât gravitația unui loc este mai mare. Acest fenomen poate fi demonstrat dacă punem ceasuri în rachete sau dacă, de exemplu, măsurăm frecvența vibrațiilor din timpul exploziei unei clădiri, atât la baza, cât și la vârful acesteia. Pe Terra, acest efect este minuscul, dar dacă ne-am apropia de o gaură neagră, timpul ar deveni atunci din ce în ce mai greoi, până când, la intrarea în aceasta, ar îngheța – ca să spunem aşa – cu totul. Se pare că în interiorul unei găuri negre se află punctul cel fără întoarcere, Eternitatea, Dumnezeu, timpul cel fără de timp și spațiul cel fără de spațiu.

Altă ambiguitate este aceea că, din moment ce timpul este diferit pentru observatori diferiți, noțiunile de „acum“ sau de „prezent universal“ nu mai au niciun sens. În viața de zi cu zi, noi împărțim timpul în trecut, prezent și viitor, dar acestea sunt doar niște etichete menite să ne pună ordine în viață. Din punctul de vedere al fizicii moderne, în loc să spunem că „doar timpul prezent este real, pentru că el se desfășoară acum“, mult mai corect ar fi să ne gândim la toate evenimentele din trecut și viitor ca și cum ele s-ar petrece chiar acum.

Rămâne un mister, dacă admitem că fizicienii au dreptate, de ce percepem timpul ca pe o energie subtilă ce trece clipă de clipă. Filosofii și fizicienii cercetează de milenii dacă scurgerea timpului este un efect fizic sau o iluzie. Ceea ce se știe sigur este că, în fizică, nu există deocamdată nimic care să corespundă unui flux sau unei mișcări a energiei timpului. Sunt unii care ar putea spune că, deși conceptele de trecut și viitor nu au un sens universal, cu siguranță există o distincție în timp între direcția spre trecut și direcția spre viitor. Ei ar argumenta că suntem totuși înconjurați de procese care au o direcție în timp: oamenii îmbătrânesc, focul se aprinde, arde, apoi se stinge. Însă acestora fizicienii le pot răspunde că la mijloc se află o lege fundamentală a Naturii – căldura părăsește obiectele calde și intră în cele reci atunci când ele se află în contact. Astfel, când punem mai multe cubulețe de gheață într-un pahar cu ceai, nu ne așteptăm ca lichidul să înceapă să clocotească. Întregul Univers pare a fi supus unei degradări termice continue și ireversibile: toate sursele sale de energie – asemenea stelelor – se consumă și apoi mor. Toate procesele din Cosmos se hrănesc din resturile de energie ale Big Bang-ului, până când această energie va fi epuizată în întregime, moment în care Universul va muri. Dacă acceptăm această teorie – tributară cosmologiei clasice a Big Bang-ului – atunci putem spune că moartea termică a Universului va însemna totodată și moartea spațiului și a timpului.

Cam toate fenomenele care au un început şi care nu se menţin mereu în momentul începutului ajung apoi la un sfârșit. Dacă timpul s-a născut odată cu Big Bang-ul, neexistând un înainte, dacă credem, asemenea Sfântului Augustin, că „lumea a fost făcută să existe cu timp, nu în timp“, atunci este logic ca timpul să se termine la un moment dat. Această teorie are însă, și în fizică, și în filosofie, numeroase critici și alternative ce sunt speculaţii.

Bizarerii uluitoare ale timpului

Viteza de deplasare a celor mai puternice radiații cosmice este atât de mare, încât acestea străbat întreaga Cale Lactee în mai puțin de 15 minute.

În anul 1972, fizicianul american Bruce Partridge a încercat să detecteze unde radio venite din viitor, folosind o antenă-prototip amplasată în vârful unui munte, pe care a îndreptat-o spre spațiul intergalactic. Antena sa nu a recepționat însă nimic.

Dacă am fi închiși într-o cutie perfect vidată și impenetrabilă, am muri în cel mult cinci minute, prin asfixiere. Conform fizicii cuantice, mișcarea aleatorie a moleculelor care ne compun ar putea face ca, peste un număr de ani, ce se scrie ca un 1 urmat de 1 milion ori 1 miliard ori 1 miliard de zerouri, să fim recompuși în starea biomoleculară pe care o aveam înaintea morții și chiar să înviem pur și simplu!

Poate fi credibil faptul că Universul în care trăim s-a format la început dintr-o rază cuantică, a cărei durată a reprezentat doar 1×10-80 – a parte dintr-o secundă?

5 întrebări urmate de tot atâtea răspunsuri referitoare la timp

1. Are timpul un început?
Ce se petrecea înainte să apară timpul? A întreba ce a fost înainte de apariția timpului este similar cu a întreba cam cât de la nord este situat Polul Nord. Stephen Hawking remarca: „Polul Nord marchează cea mai îndepărtată limită geografică a Pământului, dar Pământul nu se termină practic acolo.“ În același mod, timpul poate avea o limită extremă, Big Bang-ul. Teoria cosmologică a Big Bang-ului a oferit un răspuns despre cum s-au zămislit spațiul și timpul. Ultimele teorii din fizică susțin însă că timpul nu ar avea început sau sfârșit, întrucât Universul s-ar afla într-o eternă mișcare de extindere sau dilatare și restrângere ori contracție.

2. Putem, oare, întoarce timpul înapoi?
Mulţi scriitori de literatură SF au sugerat că săgeata timpului poate fi aruncată și înspre trecut, și înspre viitor. Științific vorbind însă, în lumina celor mai noi teorii din fizică, reversibilitatea curgerii timpului ar fi posibilă doar dacă Universul s-ar extinde la maximum, adică la nesfârşit, şi apoi ar începe, brusc, să se contracte. În acest caz, ne-am confrunta cu următoarele consecinţe: apa ar curge în sus, oamenii ar putea întineri, iar stelele ar absorbi toată căldura şi lumina. Existenţa ar putea avea sens invers, iar oamenii ar fi instabili din punct de vedere mental. Practic, ar fi tot lumea noastră, numai că fenomenele s-ar putea petrece pe dos. Până acum, orice demers de a descrie din punct de vedere fizic un model al timpului care curge invers în cadrul Universului a eşuat.

3. Este posibilă întoarcerea în timp cu o viteză mai mare decât aceea a luminii?
Teoretic, dar şi practic, dacă am putea depăşi bariera luminii, am putea apoi să ne întoarcem în trecut.
Conform Teoriei relativității, dacă am încerca să accelerăm un corp cu viteza luminii, acesta ar deveni atunci foarte greu. În masa lui ar intra din ce în ce mai multă energie, în timp ce energia ce este necesară pentru creşterea vitezei ar scădea cantitativ.
Ar fi nevoie – în Lumea Fizică – de o cantitate uriaşă de energie pentru a atinge viteza luminii, ceea ce actualmente este imposibil.

4. Există ceva care se poate deplasa mai repede decât lumina?
Teoria relativităţii nu exclude posibilitatea unei călătorii cu viteze ce sunt cu mult superioare celei a luminii. Fizicienii au descoperit tahionii – particule extraordinare care pot circula în timp mult mai repede decât lumina. Ei ar putea fi chiar folosiţi pentru a călători în trecut. Gândul se deplasează şi circulă cu o viteză mult superioară vitezei luminii, iar aceasta explică posibilitatea împlinirii profeţiilor, dar şi a cunoaşterii cu anticipaţie a viitorului, un exemplu edificator de acest gen fiind textul Apocalipsei.

5.Există timpul în realitate?
Spaţiul şi timpul sunt noţiuni de bază ale fizicii, iar ca realități, ele sunt fiecare energii subtile distincte.
Multe teorii explică fenomene şi dau formule plecând de la aceste noţiuni. Spaţiul şi timpul ca energii sunt miezul multor structuri. Dar ce sunt ele cu adevărat nu ştie – practic – nimeni, cu excepţia celor iniţiaţi.

Unitățile de măsurare a timpului

Attosecunda este a miliarda parte dintr-o miliardime de secundă. O attosecundă reprezintă cel mai scurt interval de timp care are un nume. O mişcare oarecare din interiorul atomului durează o attosecundă, acest fapt fiind observat de către cercetătorii de la Universitatea Tehnică din Viena în cadrul unui experiment cu raze laser.

Picosecunda este a mia parte dintr-o miliardime de secundă. În apă (H2O), legătura dintre atomii de hidrogen se rupe şi se reface la interval de câteva picosecunde.

Microsecunda este a milioana parte dintr-o secundă. După ce fitilul dinamitei a ars, sunt suficiente 24 de microsecunde pentru că aceasta să explodeze. Un liliac poate percepe ecourile ce apar la un interval de doar două microsecunde.

Secunda. O pulsație a inimii unui om durează în jur de o secundă. Ritmul bătăilor inimii este diferit la fiecare persoană, dar în mod normal au loc între 50 şi 100 de bătăi pe minut.

Ora. În medie, o persoană consumă într-o oră aproximativ 350.000 jouli de energie. În biologie, cea mai rapidă reproducere a celulelor prin diviziune durează o oră.

Ziua. Timpul aproximativ în care Pământul se învârtește o dată în jurul axei sale. Mai precis, mişcarea de rotaţie durează 23 de ore, 56 de minute şi 4 secunde.

Cum să construim maşina timpului?

Călătoria în timp este unul dintre cele mai vechi şi mai dragi visuri ale scriitorilor de literatură de anticipaţie. Poate fi el împlinit? Dacă ne raportăm doar la Teoria relativității, constatăm că nu există motive întemeiate care să împiedice, câtuşi de puţin, acest fenomen; concretizarea lui ar însemna rezolvarea practică a nenumărate probleme, cea mai uimitoare dintre acestea fiind construirea unei maşini a timpului.

La începutul anilor ʼ80 a fost lansată ideea călătoriei în timp printr-o gaură de vierme. Gaura de vierme este o structură spațio-temporală ipotetică, reprezentată sub forma unui tunel lung care face legătura între două puncte îndepărtate ce există în spațiu-timp. Ea ar fi o zonă cu o gravitație intensă, asemănătoare unei găuri negre; dar, în timp ce gaura neagră nu pare să aibă o ieşire, gaura de vierme are atât o intrare, cât şi o ieşire. În limbajul SF, o gaură de vierme este o mare scurtătură între două puncte din spațiu-timp. Obiectele care trec apoi prin ea pot fi proiectate în trecut sau chiar în viitor. Unii fizicieni cred că găuri de vierme de dimensiuni colosale apar la fiecare Big Bang, deci se consideră că ele se află undeva în Cosmos. Alţii consideră că găurile de vierme ar trebui căutate chiar şi în micro-lumea cuantică. Unii ingineri şi fizicieni cu idei mai nonconformiste au cochetat, la nivel teoretic, cu ideea construirii unei găuri de vierme, în care s-ar putea deplasa o maşină a timpului. Vă prezentăm, pe scurt, demersul lor, lansând cititorilor provocarea de a construi, de ce nu, pornind de la o idee genială, o mașină a timpului.

1. COLIZIUNEA
Primul pas în construirea unei găuri de vierme ar putea începe nu în Cosmos, ci într-un mediu controlat (laborator), în interiorul unui accelerator de particule numit collider. Aceasta pentru că, dacă am încerca să creăm o gaură de vierme în spaţiu, ar trebui să facem o tăietură în spațiu-timp, fapt ce ar duce la eliberarea unor energii colosale, având drept consecinţă distrugerea naturii înconjurătoare sau formarea de găuri negre. De aceea, cea mai bună idee ar fi manipularea particulelor la o scară cât mai mică, iar aceasta ar urma să intre în sarcina collider-ului.

Collider-ul recreează condiţiile care existau la câteva microsecunde după Big Bang, atunci când temperatura era de 10 miliarde de miliarde de grade Celsius. El facilitează ciocnirea a două nuclee de uraniu cu o viteză enormă. Șocul impactului amestecă nucleele, dând naştere unui corp amorf, compus din constituenţi de bază: quarci şi gluoni (quarcul este particula de bază care formează particulele elementare, iar gluonul este particula ipotetică, neutră, fără masă, care ajută, alături de quarci, la formarea celorlalte particule). Primul collider din lume a fost construit în anul 2002, în laboratorul CERN din Elveţia.

2. IMPLOZIA
Corpul amorf format din quarci şi gluoni este pus într-un shaker, care îl amestecă într-un câmp de o intensitate de 1038 amperi. Pentru a crea această intensitate, shaker-ul trebuie să fie o încăpere perfect vidată, securizată, ai cărei pereţi este necesar să fie formați din câmpuri magnetice. În interiorul său se introduce corpul amorf, apoi se dezvoltă o energie echivalentă cu cea obţinută prin detonarea a 20 de bombe termonucleare. În acel moment, câmpurile magnetice se comprimă şi strivesc corpul amorf. Teoretic, după ce are loc explozia, la o scară incredibil de mică, spaţiul respectiv se transformă într-o agitaţie clocotitoare, numită de fizicieni spumă de spațiu-timp.

Aici se formează şi dispar în permanenţă găuri de vierme temporare. Pentru a captura una dintre ele, este necesar să se injecteze, prin implozie, un puls energetic echivalent cu 1019 jouli. Dacă atunci implozia funcţionează, corpul amorf agitat livrează un impuls spre o gaură de vierme temporară, luând-o în posesie şi stabilizând-o apoi îndeajuns pentru pasul următor.

3. MĂRIREA
Pentru a trimite un călător în timp printr-o gaură de vierme, aceasta ar trebui să fie, în mod evident, de cel puţin câţiva metri lăţime, deci gaura de vierme microscopică trebuie să fie mărită. Mărirea necesită folosirea unui câmp antigravitaţional, care atunci scoate gaura de vierme din spuma spațiu-timp. Pentru a genera apoi un efect de antigravitaţie, se poate injecta în gaura de vierme energie negativă, dar procurarea acesteia nu este uşoară. O energie laser de foarte mare intensitate ar putea să lanseze impulsuri scurte, graţie cărora s-ar produce atât energie negativă, cât şi pozitivă.

Pentru a se capta doar energia negativă, se vor folosi oglinzi rotative, care o vor direcţiona spre gura găurii de vierme. Odată ce mărirea va fi realizată prin efectul antigravitaţional, însăşi natura spaţială a găurii de vierme va genera un efect de antigravitaţie îndeajuns de puternic pentru a stabiliza apoi definitiv mărimea găurii.

4. DIFERENŢIEREA
Pasul final constă în transformarea adecvată a găurii de vierme într-o maşină a timpului. Acest proces necesită manipularea efectivă a unei guri a găurii de vierme, în timp ce cealaltă rămâne stabilă. Procesul implică stoparea creşterii atunci când gaura de vierme este încă de mărime subatomică. Apoi se injectează o forţă electrică adecvată ce permite mutarea gurilor, prin folosirea câmpurilor electrice şi magnetice. Una dintre guri poate fi atunci rotită în jurul unui tub circular, într-un accelerator de particule ce este special adaptat.

Efectul de dilatare a energiei timpului va genera apariţia unei diferenţe permanente de timp între cele două guri. Acest pas ar putea însă dura ani, dar, în momentul realizării lui, gaura de vierme ar putea fi manipulată din nou prin intermediul pasului 3, astfel încât ea să crească până la dimensiunile care ar permite intrarea în interiorul ei a unui călător în timp. În momentul de faţă însă, cel puțin în mod oficial, nu există deocamdată tehnologia necesară (pe planeta Pământ), decât pentru realizarea pasului 1.

Alte moduri, alternative, de a construi maşini ale timpului

În afară de găurile de vierme, au mai fost studiate alte două tipuri de maşini ale timpului. În anul 1937, matematicianul van Stockhum a demonstrat teoretic că, dacă un cilindru de dimensiuni gigantice s-ar învârti în jurul axei sale, el ar răsuci atunci spațiu-timpul întocmai ca într-un vortex, permiţând astfel aparatului spațio-temporal ce navighează în acel cilindru să se întoarcă în trecut (vortex – mişcare circulară care face apoi să apară vid în centrul cercului pe care îl trasează şi după aceea atrage către acest vid corpurile cu care intră în acţiune).

O altă metodă implică așa-zisele corzi cosmice. Aceste legături subțiri ce sunt alcătuite din energie se presupune că sunt un fel de urme îndepărtate ale Big Bang-ului. Ele ar avea o greutate enormă şi ar produce efecte gravitaţionale foarte puternice. Matematicianul american J. Richard Gott al III-lea a făcut următorul calcul: o pereche de corzi cosmice drepte mişcându-se însă una lângă cealaltă cu o viteză foarte mare, pe nişte traiectorii paralele, ar permite apariţia unor scurte salturi în timp. Un astronaut care „înfășoară“ corzile pe o traiectorie ce a fost în prealabil selectată, s-ar putea apoi întoarce în timp. Calculul lui Gott este însă considerat idealist, întrucât aceasta presupune că respectivele corzi au o lungime infinită şi sunt perfect drepte.

Călătoria ce se realizează în viitor

Într-un anumit sens, fiecare dintre noi călătorim în viitor – dar secundă cu secundă, pe măsură ce trece timpul. Teoria relativității ne spune însă că am putea ajunge mult mai repede într-un anumit moment din viitor, dacă am reuşi să călătorim cu viteza luminii. De exemplu, dacă am dispune de un aparat care ar atinge 300.000 km/s, am putea ajunge în anul 3000 într-un singur an. Teoretic este posibil, practic este încă imposibil. Totuşi să nu pierdem din vedere că, prin intermediul energiei teribile a gândului şi prin punerea consecventă în practică a unor metode milenare, yoghinii avansaţi, maeştrii tantrici, dar şi cei iniţiaţi au dovedit adeseori că aceasta este cu putinţă. Profeţiile ce s-au făcut privind viitorul sunt deja o dovadă concludentă şi uimitoare.

Călătoria în trecut

Gândul într-un anume fel focalizat şi direcţionat este deja o maşină a timpului care se află oricând la dispoziţia fiecăruia dintre noi, iar ea ne transportă zilnic în trecut, prin intermediul amintirilor. Totuşi, călătoria efectuată în trecut este diferită de cea în viitor şi ea pare mult mai greu de realizat. Pentru a reuşi, ar fi necesar să facem un salt în spațiu-timp, iar apoi ar trebui să ştim să ţinem sub control şi chiar să exploatăm bizarele deformări ale gravitaţiei.

Dilemele şi interdicțiile timpului

Chiar dacă nimic din teoria lui Einstein nu interzice călătoria în trecut, oamenii de ştiinţă obtuzi, materialişti şi sceptici resping cu vehemenţă ideea ca fiind prea ciudată sau chiar paradoxală. Ce s-ar putea petrece cu un călător care s-ar întoarce în timp şi și-ar omorî mama la momentul când ea este încă doar un copil? Cu siguranţă, atunci el nu s-ar mai fi născut, deci nu ar fi putut comite crima. Pentru a rezolva această dilemă, Stephen Hawking a propus o aşa-zisă „conjectură de protecţie a cronologiei“ ce interzice, în viziunea sa, întoarcerea în timp. Aceasta împiedică, spune el, o gaură de vierme şi orice alt dispozitiv să fie transformate într-o maşină a timpului. Altă interdicție ce provine din fizica cuantică se bazează pe principiul incertitudinii al lui Heisenberg şi se aplică domeniului subatomic.

Pe de o parte, se spune că energia fluctuează imprevizibil chiar şi în spaţiul liber; nimic nu poate opri aceste fluctuaţii, întrucât aşa este alcătuită textura spațiu-timpului în care trăim.

De aceea, pentru o călătorie în timp – în eventualitatea în care am avea deja la dispoziţie o maşină a timpului – am „împrumuta“ practic energie gratuit, păcălind astfel Natura. Ea ne-ar permite acest împrumut, atâta timp cât energia ar fi returnată rapid. Conform principiului incertitudinii, cu cât ar fi mai mare cantitatea de energie de care am avea nevoie, cu atât durata împrumutului respectiv ar fi mai scurtă.

O maşină a timpului ar transforma energia ce este împrumutată într-un real salt în timp. Însă, dacă respectiva maşină nu s-ar întoarce aproape instantaneu înapoi, energia cuantică lipsă ar genera câmpuri gravitaţionale masive care ar distruge gaura de vierme ce este folosită. Din perspectiva principiului incertitudinii al lui Heisenberg, am putea folosi o maşină a timpului, dar am rămâne pentru veşnicie captivi în spațiu-timpul destinației ce a fost aleasă.

Cercetările profesorului Kip Thorne, de la Institutul de Tehnologie din California, lasă deschis răspunsul la întrebarea dacă fluctuaţiile energiei ar putea distruge gaura de vierme şi deci inclusiv maşina timpului. OZN-urile extratereştrilor reuşesc în mod evident aceasta.

Poate că o viitoare teorie completă a gravitaţiei, din perspectiva cuantică, ne va lămuri acest aspect – deşi fizica cuantică nu se împacă prea bine cu gravitația. Cele mai faimoase teorii cuantice care au tangență cu gravitația, teoria M (unificarea tuturor forţelor şi particulelor Naturii într-o schemă matematică) şi teoria corzilor (Universul este format din lanţuri de energie şi fâşii de energii) nu au avut multe de spus cu privire la călătoria în timp. Nu toţi fizicienii sunt adepţi ai paradoxurilor călătoriei în timp, iar cei sceptici resping aceasta.

David Deutsch, de la Universitatea din Oxford, crede că, dimpotrivă, fizica cuantică vine chiar în ajutor. Incertitudinea din principiul lui Heisenberg se datorează faptului că nu se poate şti cu siguranță ce se va petrece în momentul următor, căci, în realitate, numai Dumnezeu ştie în permanenţă aceasta. Un mod prin care se poate elimina nesiguranța este vizualizarea creatoare, genială a unui ansamblu de realităţi contradictorii, fiecare reprezentând un posibil viitor atomic. Deutsch propune ipoteza a două universuri paralele. Într-unul dintre ele, atomii se mişcă spre dreapta, în celălalt – spre stânga.

Din perspectiva cuantică, ambele universuri sunt reale, întrucât în perspectiva fizicii cuantice există un număr considerabil de realităţi paralele. În cazul în care călătoria în timp ar fi posibilă, incertitudinea atomică ar putea fi amplificată la dimensiuni individuale, aşa încât un călător în timp să nu aibă un singur trecut, ci o multitudine. El ar putea să-şi omoare mama în istoria unei lumi, lăsând-o totuşi în viaţă în universul din care a plecat. Doar câţiva savanţi cred că Teoria relativității este adevărată în raport cu timpul şi cu gravitația.

Alte teorii alternative ale gravitaţiei evidenţiază îndepărtări de la Teoria relativității, ele putând fi confirmate în laborator, în viitorul apropiat, prin următoarea generaţie de acceleratoare de particule. Acceleratorul Large Hadron Collider, de la laboratorul CERN de lângă Geneva, poate deja accelera protoni şi antiprotoni cu o energie nemaiîntâlnită. Se presupune că, în câţiva ani, aceste coliziuni cu viteze foarte mari vor putea crea găuri negre microscopice şi, în cele din urmă, vor putea face să apară găuri de vierme.

Chiar dacă mărirea acestor găuri de vierme nu va fi deocamdată posibilă, se va încerca trimiterea prin ele a unor particule fie în viitor, fie în trecut. În funcţie de rezultatul acestui experiment, călătoria în timp va fi, în sfârşit, confirmată sau infirmată.

Scurtă istorie a ideilor referitoare la călătoriile în timp

1895. H. G. Wells scrie romanul Maşina timpului, punctul de plecare al literaturii SF moderne.
1905. Albert Einstein publică prima sa lucrare despre Teoria relativității, demonstrând că, în unele condiţii, curgerea timpului poate fi încetinită.
1915. Einstein îşi completează teoria, arătând că şi gravitația exercită o influenţă ce face ca timpul să se dilate.
1937. Van Stockhum apelează la Teoria relativității pentru a demonstra că, folosindu-ne de câmpul gravitaţional al unui cilindru gigantic, am putea inventa maşina timpului.
1949. Kurt Gödel lansează ideea că, dacă întregul Univers s-ar învârti, întoarcerea în timp ar fi posibilă.
1957. John Archibald Wheeler scrie despre o conjectură referitoare la existenţa găurilor de vierme, dar nimeni nu îl ia în serios.
1968. Wheeler inventează termenul de gaură neagră: „porţiune goală a spaţiului şi a timpului unde câmpul gravitaţional este atât de intens, încât orice traiectorie a razelor luminoase este deviată“.
1986. Carl Sagan publică romanul Contact, în care o gaură de vierme este folosită pe post de maşină a timpului.
1988. După ce citeşte romanul Contact, Kip Thorne cercetează la modul cel mai serios ideea lui Sagan şi confirmă că scriitorul chiar a intuit adevărul.
1990. Stephen Hawking intervine împotriva călătoriei libere în timp, publicând lucrarea Protecţia cronologiei.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Dezvăluiri despre «Umbrela» României


Când am intrat în NATO ni s-a spus că nu e bine să rămânem singuri, că trebuie să avem o umbrelă care să ne apere de eventuali agresori de oriunde ar fi ei și că România va fi astfel apărată de articolul 5.

Când au ajuns primele trupe americane în România și și-au făcut bază la Kogălniceanu ni s-a spus că avem nevoie de ei, pentru că nu suntem apărați pe flancul estic și nu avem trupe specializate pentru apărarea litoralului.

Când ni s-a băgat pe gât scutul de la Deveselu, un scut „pur defensiv”, fără nicio intenție belicoasă, ni s-a spus că acest scut ne va proteja de eventualele rachete iraniene apoi rusești, de care oricum nu se simțea nimeni amenințat, nimeni în afară de americanii de la Kogălniceanu. Și ce s-au mai bucurat edilii din Caracal, că li se va asfalta și lor orașul!

Când s-a înființat primul Comandament NATO la București, ni s-a spus că avem nevoie de el pentru a lua mai rapid și mai corect deciziile în caz că rachetele defensive de la Deveselu vor trebui activate, pentru apărarea flancului estic al NATO. Ce s-au mai bucurat cadrele militare că vor putea face parte din structuri NATO fără să își părăsească familiile.

Când s-a anunțat (pe surse, ca în cazul rechizitoriilor DNA) că România va adăposti un centru Intelligence care cică ar fi NATO, dar de fapt va fi CIA, ni s-a spus că e nevoie de el pentru a apăra Comandamentele NATO înființate pentru a apăra flancul estic al Alianței, care vor lua decizii pentru rachetele de la Deveselu, care apără bazele de la Kogălniceanu. Ce se mai bucură serviciile românești… În sfârșit acum toți vor avea spatele acoperit și nimeni nu va îndrăzni să întrebe ce protocoale sunt încheiate între acest centru și serviciile secrete românești, sau DNA.

Acum suntem anunțați cu mândrie patriotică că România va da câteva miliarde de euro, din cei 2% de la apărare, pentru a cumpăra ceva rachete Patriotice de la americani, care probabil vor apăra Comandamentele NATO care sunt create în sprijinul Scutului de la Deveselu, care apără baza de la Kogălniceanu…

Azi-mâine vom fi anunțați că România va adăposti câteva focoase nucleare, care să împodobească o parte din rachetele de la Deveselu care nu au nicio intenție agresivă, sunt pur defensive și ne apără de cele rele și nu ne duc pe noi în ispită. Doamne, ce se vor mai bucura toți românii, în sfârșit vom avea și noi o umbrelă care să apere toată România, nu numai bazele americane. Ba, mai mult, când se va „deschide această umbrelă” americanii nu vor mai fi în bazele respective, vor fi cedate gratuit românilor, ca semn al aprecierii de care ne bucurăm din partea partenerului strategic, pentru că atunci românii nu vor mai avea nevoie nici de NATO, nici de articolul 5, nici de scuturi, nici de pușcași marini, nici de comandamente NATO, nici de patrioți…
Așa da umbrelă.

Apropo, ați sesizat cum se ajunge de la apărare colectivă la teatru de război? Pas cu pas.

Se spune că americanii se tem să nu îi atace rușii și viceversa și de aia se tot înarmează ei și își fac baze militare care pe unde poate. Ciudat, dar de 70 de ani de când se tot atacă ei unii pe alții, rachetele lor cad peste tot, prin toate bazele militare, dar niciodată pe propriile teritorii și culmea e că nu mor soldații lor ci ai celor care le adăpostesc bazele. Să vă spună Assad dacă nu e așa. Oare ce să însemne asta?

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în ARMATA - NATO | Lasă un comentariu

Privilegii și robie


Sub impresia luptei nesfârșite contra privilegiilor, împotriva discriminărilor și a nedreptăților sociale, trăim cu senzația că ne aflăm în cea mai justă și echitabilă dintre lumile de până acum. Mai e doar un mic pas de făcut până să ne odihnim după atâtea eforturi revoluționare în raiul egalitarist desăvârșit, unde nu este nici discriminare, nici intoleranță. Așa că nu trebuie să ne pierdem speranța.

Cu barosul într-o mână și steagul roșu ori albastru (după caz) în cealaltă, vom reuși să punem la pământ toate rămâșițele de normalitate. Democrația de rit modern triumfă abia când diferențele dispar, iar uniforma predomină. Toți am devenit la fel. Establishmentul și politicienii își fac selfieuri, umblă îmbrăcați casual, merg la concerte pop, posteză pe rețele sociale, vorbesc fără fasoane chiar și când ne transmit chestiuni importante, merg la pușcărie ca toți oamenii obișnuiți etc.

Și, cu toate acestea, există mici deosebiri, de cele mai multe ori foarte puțin subliniate, care ne arată că există un discurs dublu, iar diferențele, departe de a se micșora, capătă amploarea unor trăsături de castă. Iar aici nici măcar nu luăm în considerare starea financiară…

Să luăm, de pildă, o problemă la zi, cum ar fi controversa vaccinurilor. Nu există figură respectabilă (cu alte cuvinte, cointeresată într-un fel sau altul) care să nu recomande cât mai multe înțepături pentru binele nostru, al tuturor, ca omenire, căci astăzi gândim doar în termeni globali. Însă, după cum dezvăluia un articol din Der Spiegel, în 2009, guvernul german și cancelarul Angela Merkel primeau un cu totul alt produs pentru vaccinare decât cel oferit publicului larg. Sigur că problema vaccinului este, în primul rând, o problemă de drepturi și jurisdicție clasică, iar a ceda inițativa și în această chestiune statului înseamnă a mai face un pas serios înapoi spre distrugerea copiilor și a familiilor. Dar lăsăm această dezbatere pentru altă dată, la fel ca și discuția despre alarmismul prefabricat al producătorilor de medicamente și țuțărilor lor. Pentru moment singurul lucru relevant este că reprezentanții guvernului german (model de europenitate, civilizație, cinste și integritate) se protejau prin alte medicamente decât cele recomandate și impuse publicului larg.
Suntem, la rândul nostru, destul de familiarizați cu această ipocrizie, mai ales în domeniul sănătății. Cu toate că se pledează activ pentru avantajele mărețe ale sistemului public autohton, figurile respectabile preferă avantajele incomensurabile ale spitalelor din Occident. Aceeași stare de fapt apare și în domeniul educației, acolo unde viitoarele elite nu sunt plămădite în laboratoarele de îndobitocire ale școlii publice, ci iau calea exilului sau a școlilor private.

Nu trebuie să accentuam aici excepționalismul românesc, deoarece nu suntem pionieri în rele, ci doar maimuțe silitoare. Bill și Melinda Gates, de pildă, au investit sute de milioane de dolari în programul de educație american “common core” – prin care copiii sunt pur și simplu distruși intelectual și moral – însă odraslele lor frecventează școli în care nu se predă după această programă ucigașă.

De asemenea, aceiași mari filantropi, și nu doar ei, au investit averi fabuloase pentru răspândirea și legitimarea culturilor de organisme modificate genetic. Însă și aici, ca și în alte cazuri, rămâne valabil adagiul: “spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun cine ești”. La Casa Albă, de pildă, în meniul fostului președinte figurau aproape exclusive produse organice, asta deși Barrack Obama era unul dintre susținătorii consacrați ai OMG. Partizanatele stânga-dreapta nu își au locul nici aici. Fosta administrație republicană Bush prefera același tip de produse, deși, altfel, dădea bine în fața establishmentului să promoveze produsele modificate genetic. Iar veșnica pretendentă Hillary Clinton avea pe masă doar bucate din ingrediente organice, indispensabile pentru a susține discursuri în favoarea culturilor de organisme modificate genetic.

La rândul lor, conducătorii noii speranțe pentru ordinea mondială, China, au învățat rapid că există o distincție de gust și sănătate între organic și artificial. În consecință, elita politică de la Beijing, atleții țării, marii industriași, mănâncă un pic altfel față de popor. Omul obișnuit înghite carne cu steroizi, pește cu hormoni, lapte cu aditivi și legume contaminate. Ceilalți au rețele proprii care se îngrijesc de calitatea produselor. “În capitală, fermele de aprovizionare specială sunt situate lângă aeroport, în zona rezidențială, acolo unde sunt expații și școlile internationale, dar și în nord-vest, departe de poluarea orașului supraîncărcat de mașini și oameni”, descria situația un jurnal american.

Lupta directă contra diferențelor și privilegiilor, stipendiată deloc paradoxal tocmai de cei care profită cel mai mai mult de pe urma lor, nu aduce nimic bun și e absolut sigur că va accenuta pe termen scurt, mediu și lung, tocmai acele rele pe care se presupune că le combate. Tot ceea ce are importanță este de a le reda oamenilor libertatea de a-și crește copiii așa cum vor (fără vaccin și fără școala publică), de a-și cultiva pământul după cum cred de cuviință șamd. Ori noile pachete legislative, pregătite în laboratoarele tehnocrate de pretutindeni, nu fac altceva decât să facă din ce în ce mai rară această libertate indispensabilă pentru supraviețuirea morală și fizică. Privilegiile vor exista întotdeauna, cu diferențe notabile și esențiale de la o epocă la alta, dar ochiul fixat prea atent și nediscriminatoriu, ne face să pierdem din vedere lucrurile cu adevărat relevante. Mai ales când fărăme de libertate (o grădină privată, homeschooling) sunt încă posibile.

Articol insipirat de James Corbett.

Autor: Ninel Ganea

http://karamazov.ro

Publicat în GANDESTE | Lasă un comentariu

Cum dracu de-a rămas România în curul gol când e păzită de atâția generali?


Am reușit să mă enervez. România tinde să nu mai fie. E dezbrăcată de hoți la nudul natural și, părându-li-se că nu au luat tot – hoților – o mai și jupoaie de piele. Țara mea a pierdut în aproape trei decenii, TOATĂ industria și aproape toată economia care produceau ceva. Bune, proaste, dar erau.

Făceam cea mai bună mobilă pentru ruși și vindeam în țările arabe rafinării pe care le montam tot noi. Videam în Germania, Franța, Austria nu bușteni și nici petrol brut (pe ăsta l-am dat de tot și degeaba că noi nu știam să umblăm cu sondele). Cumpăram mai puțin decât produceam și vindeam. E drept că o duceam prost, că libertatea nu era. Comunismul omorâse individul, sufletul. șansa de a visa. Eram un popor în salopate. Cine ne-a sterpelit azi până și salopetele?

Aud un avocat, Sergiu Andon, pe care eu îl știu ca ziarist, spunând că dictatorul odios avea 19 generali odioși în toată odioasa lui securitate . Acum, zice ziaristul, jurând că știe ce vorbește, avem 96 de generali SRI, dacă nu mai mulți, depășind suta. Păi ce dracu fac generalii ăștia neodioși dacă România e furată an de an, sub varii guverne patriotice, de n-a mai rămas nimic din ea?

O aud pe doamna Kovesi, procuror șef de anticorupție, că are prea puțini oameni să lupte cu jdemiile de dosare. Păi coană mare, citesc că ești pe bune cu generalii de la servicii, cu miliția nouă, cu alte organe galonate care toate păzesc România să nu fie jefuită. Ce fac ăia dacă te sufocă bandiții și nu faci față cu procurorii pe care-i ai? Cum de nu le mai afli numărul și nu le mai dai de cap dacă, înainte de a ajunge împachetați în dosare, piepturile late ale sutelor sau poate miilor de generali din toate armele secrete și nesecrete își fac datoria?

Doamna de la Interne, din Teleorman, ministru, o femeie care nu-mi pare moacă și arată decent, spune că a găsit un minister în gravă criză de cadre. N-are oameni destui. Să ce? Păi să ne apere de hoți. Deci la câte jafuri, violuri, nenorociri se petrec zilnic în țărișoară, polițiștii sunt, numeric, depășiți și nu fac față. Au! Nu știu câți generali a găsit în minister doamna Dan, dar n-ar strica – fiindcă tot umblă Dragnea la legi – să schimbe o leafă de general burtos pe zece vardiști cu lefuri mai mici dar care să umble noaptea pe străzi, subțiind violurile și spargerile de case.

Citesc că România, țară medie ca număr aproximat de cetățeni, cu suburbii intens locuite în Italia, Spania, Patagonia, are mai mulți ofițeri în serviciile secrete decât SUA. Poate că are și mai mulți procurori, dar n-a băgat de seamă doamna Kovesi, poate că are și destui jandarmi și polițiști. Cum dracu dacă la fiecare cap de lucuitor sunt șapte din ăștia nu mai facem față jafului, corupției, nenorocirii, crimei oranizate sau întâmplătoare? Și – crezându-le pe cele două doamne mai devreme citate și eu am obiceiul de a crede femeile – cum se face că nu-s destui? Înseamnă că ori suntem invadați de bandiți extratereștri, mulți, versați, supranumerici, ori noi toți suntem pungași, buni de dat pe mâna procurorilor. Toți ăștia, generali, procurori, contraspioni, la care aș adăuga puzderia de politicieni, joacă – și joacă tare – și rolul de hoți, că altfel nu-mi explic cine apără și cine fură?

Pe cine să rog politicos să-mi spună de ce a ajuns atât de dezbrăcată România, dacă e păzită de atâtea stele mari și de atâtea armii vânjoase și vigilente, încât, parcurgând tunelul a 27 de ani, a ieșit în curul gol?

P. S. Domnul Coldea, deposedat de funcție, mulțumește tuturor celor care l-au servit în servirea patriei. Mulțumește și nevestei, și ea general, pentru sacrificii. Șeful de fapt al SRI se retrage demn și spune că-i mulțumit de a fi slujit patria. Felicitări! Fiindcă tot zice că acum e slobod să vorbească, poate ne spune și cine dracu ne-a lăsat în ger goi, cum ne-a făcut mama..

Autor: Lucian Avramescu

http://ampress.ro

Publicat în ANALIZA | Lasă un comentariu

Omul noii ere sau sclav modern!?


Oficial, sclavia s-a abolit în sec. XIX, însă, în realitate, acest fenomen dramatic  al condiției umane a îmbrăcat forme noi existențiale… Omul modern s-a repliat cerințelor societății și a devenit un fel de robot. Întâi de toate, societatea îl educă pe niște principii exclusiv materialiste. În speță, omul vremurilor actuale, trăiește ca să-și procure necesitățile de ordin material și pentru satisfacerea acestor trebuințe, muncește fără se întrebe „de ce” și „pentru ce”? Societățile au fost organizate în așa fel încât, oamenii să fie folosiți pentru munca fizică sau intelectuală.

Munca intelectuală este cea mai bine plătită, pe când, cea fizică mai puțin. Diferența dintre un angajat îmbrăcat la costum care stă lipit de scaunul unui birou opt-zece ore pe zi, folosind calculatorul și  un alt angajat care lovește cu târnăcopul într-o carieră de piatră, pe o zi călduroasă, înghițind praf, îmbrăcat murdar, este enormă, dar ideea este că ambii lucrează în folosul altora în primul rând, fiind  lipsiți de independență profesională. Ambii angajați își folosesc resursele psihice și fizice în avantajul unor firme și companii în schimbul unor remunerații modeste, comparativ cu efortul depus și câștigul pe care îl au societățile angajatoare de pe urma activității lor.

Guvernele, corporațiile și băncile sunt principalii beneficiari ai resurselor fizice, intelectuale și materiale umane. Există un război invizibil  creat prin manipulare socială la scară largă, un război care a creeat fenomenul de sclavie economică. Populația umană a fost încorporată într-un sistem global materialistic prin tactica subtilă a creeării puternicului sentiment de înatorire față de societate. Omul  erei actuale trăiește cu sentimentul că s-a născut cu anumite îndatoriri față de societatea în care trăiește și apoi se adaugă pe sine în ecuație ca fiind o ființă cu aspirații și necesități. Toate guvernele lumii sunt subordonate unui imperiu global economic, iar populația umană reprezintă eșantionul experimental cel mai exploatat, exclusiv în favoarea acestui imperiu creeat de asasinii economici. Țările care au un  potențial de resurse considerabil, devin țintele cele mai frecvente pentru caractița finaciară mondială.

Cea mai facilă  metodă prin care poate fi subjugată o țară, este prin îndatorirea bănească  peste măsură, iar beneficiarii împrumutului respectiv vor fi doar o categorie de oameni privilegiați, de regulă  sunt cei care guvernează țara, pe când majoritatea oamenilor nu vor  avea nici un avantaj de pe urma creditului, iar mare parte din acei bani rambursabili,   prin  procedeul  ingineriilor economice se vor întoarce la sursă. Țările care acceptă împrumuturile, la un moment dat nu vor mai fi capabile să înapoieze banii și apoi se pune în aplicare planul al doilea, țările îndatorate vor plăti la schimb cu resurse materiale. Mai mult decât atât vor exista   condiții impuse guvernelor care constau în reforme de ajustare socială, adică tăierea de fonduri în cele mai importante sectoare: precum cel bancar care presupune devalorizarea monedei naționale și odată cu acest demers scade valoarea tuturor lucrurilor care aduc bunăstare, apoi tăierea masivă a fondurilor din domeniile esențiale, cum este sănătatea și educația ducând la periclitarea totală a prosperității sociale, în acest fel populația țării devine o masă manevrabilă,  foarte vulnerabilă și submisivă călăilor exploatatori.

Escrocheriile  economice de acest gen, vor sărăci cumplit țările îndatorate organismelor  internaționale bancare, fiindcă aceste țări vor primi doar niște bacnote lipsite de o valoare reală și vor da la schimb ce au ele mai de preț, resursele de sol și din subsol, serviciile sociale, companiile de stat, resurse  care constau în: pământ, păduri, aur, apă, petrol, făbrici, șantiere navale, instituții de educație și sănătate, toate aceste capitaluri foarte importante vor intra  în circuitul corporațiilor străine. Cei care trag sforile acestor mecanisme de estorcare financiară,  trăiesc la adăpost undeva feriți de ochii lumi, ei nu doresc  expunere publică sau funcții înalte în  societate, ei  se folosesc de slăbiciunile și lăcomia unor trepăduși care-și doresc cu orice preț să ajungă în atenția opiniei publice si a maselor de oameni și  care primind accederea  dorită prin finanțarea oculților, vor trebui să îndeplinească  acestora directivele impuse. Pentru ei, nu contează prețul pe care-l au acțiunile lor infame, dacă scopul urmărit determină maximizarea profiturilor.

Întotdeauna în istoria omenirii au existat imperii care și-au însușit fără vreun merit prin forța armelor, bogățiile țărilor pe care le-au ocupat… însă chiar dacă este greu de crezut, în vremurile contemporane, când cu ajutorul științei, tehnologia a avansat pe o treaptă superioară, oamenii în  loc să fie  scutiți să muncească în beneficiul unor elite folosindu-se de atributele modernismului sau să fie independenți muncind pentru ei înșiși, o majoritate copleșitoare a intrat sub jugul sclaviei moderne fără să conștientizeze această realitate dramatică.

Ce înseamnă să fii angajatul altora și să nu-ți poți agonisi cele necesare existenței independent de vreo formă de constrângere? Înseamnă atât sacrificarea propriei libertăți personale cât și condiționare și supunere… în termeni mai politicoși se cheamă subordonare. Stres psihic și timp liber foarte puțin la dispoziție. Mai puțină implicare în viața de familie și lipsa însușirii unui mod de gândire propriu constructiv. Aceast tip de conduită indusă de factori care manipulează psihicul,  este  înclinată către obediență și are menirea de a  altera profund procesele psihice care au rol în formarea unei conștiințe superioare ce ar putea determina starea de conștientizare. Însă EL, OMUL NOII ERE, a fost pervertit  după canoanele ideologiei globaliste… omul societății moderne își petrece cea mai mare parte din viață la locul de muncă, sacrificând sub orice aspect principiile unei existențe normale, fiindcă   lucrurile pentru care el muncește ar fi trebuit să se găsească într-o stare liberă  și alternativă exact așa cum le-a lăsat natura. Însă drepturile sale de la natură au încăput pe mâna unui grup restrâns de oameni, numiți ELITE, care le-a valorificat și transformat în bunuri de consum comerciale.

Autor: Andreea Arsene

http://www.ziarulnatiunea.ro/

Publicat în GANDESTE | Lasă un comentariu

Cum e posibil ca tinerii de azi, frumoși și liberi, desigur, să fi devenit atât de liberi încât nu se simt datori să-și moștenească și să-și continue străbunii?


Marea naționalizare din anii 1948 – 1950, realizată prin Legea Naționalizării din 1948 (L111/11.06.1948) vizând întreprinderile industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, și prin Decretul 92 din 12.04.1950vizând  nationalizarea unor imobile ale fostilor industriasi, fostilor bancheri, fostilor mari comercianti şi celorlalte elemente ale marii burghezii, imobile cladite ale exploatatorilor de locuinte, hoteluri şi alte asemenea, a reprezentat un rapt de proporții în numele ideologiei comuniste, prin care averi private (unele uriașe, altele derizorii) treceau în proprietatea statului în mod abrupt și fără căi de atac pentru păgubiți.

Tot un rapt de proporții s-a înregistrat și după prăbușirea regimului comunist din decembrie 1989, dar în sens invers: proprietăți ale statului, inclusiv bugetul, de stat, au devenit ținte preferate de devalizare pentru o categorie de grăbiți în ale înavuțirii, care au considerat că procesul firesc de acumulare de capital, acela prin muncă cinstită și asiduă, este prea lent pentru lăcomia lor galopantă. Umbrela sub care aceștia și-au camuflat ingineriile de hoție nu a mai fost una ideologică ci pură ipocrizie plecând de la invocarea folosirii noilor vehicule ale economiei de piață: noi știm să mirosim oportunitățile, noi știm să negociem, noi știm să facem afaceri, noi suntem pionierii atât de așteptatului capitalism românesc.

După care s-a produs revelația. Dureroasa revelație. Anume că noua burghezie s-a edificat pe o uriașa corupție. Instituțională, statală, transpartinică. Alimentată de la cea mai facilă și regulat alimentată sursă: bugetul de stat. Adică din banii noștri, ai tuturor contribuabililor.

Acum, în 2017, generația născută în 1989 împlinește 28 de ani. S-au strâns, deci, cam zece promoții postrevoluționare de tineri trecuți de vârsta majoratului care activează pe piața de muncă din România în viața reală, aceea a trăirii pe cont propriu.

Dacă punem la socoteală faptul că nici cei care în 1989 împlineau 10 – 12 ani nu prea avuseseră minte și timp să înțeleagă cu adevărat ororile comunismului îndurate de părinții și bunicii lor, ajungem la concluzia că, în prezent, forța de muncă românească cu vârste cuprinse între 18 și 40 de ani este nemarcată de și aproape indiferentă la fenomenul comunist care a schilodit țara asta din 1945 până în 1989.

Această diferență majoră de raportare la fenomenul comunist, cauzată de existența sau nu la nivelul subiecților a unei relații nemijlocite cu acesta, produce în societatea românească de azi o falie  traumatizantă. Care explică în bună măsură conflictul între generații, ruptura aproape ireconciliabilă între sistemele de valori ale acestora, ruptură identificată la nivelul vârstei de 40 – 45 de ani.

Andrei Pleșu declară că, probabil, nu a înțeles nimic din viață din moment ce tânăra generație îl ironizează că pune atâta preț pe lecția aspectelor mutilante din trecut, nefiind în stare să aprecieze la justa valoare meritele lui Ceaușescu „în materie de politică externă, despre blocuri, metrou şi bilete sindicale la Sovata”.

Aici, până la un punct, consonez cu exasperarea domnului Pleșu. Cum e posibil ca tinerii de azi, frumoși și liberi, desigur, să fi devenit atât de liberi incât să nu-i mai lege nimic de istoria recentă, de suferințele părinților lor; să ajungă ca, la numai 30 de ani distanță de grozăviile torționariste ale securității roșii, ei să devină nu doar susținătorii, dar și apologeții instituțiilor de fortă de acum, create de Traian Băsescu și care își dau adevărata măsură a ticăloșiei lor în slujba lui Klaus Iohannis.

Consonez cu exasperarea domnului Pleșu dar nu pot muta în derizoriu, ca domnia sa, explicațiile acestei pierderi de memorie. Aici nu e vorba de stânga și de dreapta, de faptul că „O tînără generaţie de intelectuali pare să fi decis că nu poţi fi ”de stînga” (ceea ce mi se pare o opţiune nu doar legitimă, dar şi necesară), fără să fii împotriva ”anti-comunismului”, adică uşor pro-comunist.”

Aici e vorba de o deznaționalizare prin globalizare. Acești tineri nu se mai consideră români, cu bunele și relele acestei apartenențe. Nu se simt, așadar, datori să-și moștenească și să-și continue străbunii. Ei sunt cetățeni ai Europei, ai lumii largi, și-și pretind drepturile care decurg de aici. Vor salarii ca-n occident, vor investiții, dezvoltare și hoție redusă, ca acolo. Și, tot ca acolo, drepturile omului nu li se înfățișează ca o temă de baricadă pentru că ele, acolo, există și sunt respectate, deci nici la noi nu ar avea cum să fie altfel.

În zadar arăți acestei tinere generații abuzurile monstruoase comise de instituțiile de forță ale anului 2017 chiar sub ochii ei. Geaba îi sunt înfățișate derapaje oribile de la democrație care acolo, în țările model, ar incendia societatea până la revoluție. Nu vor să le recepționeze și, de aceea, își astupă cum pot și ochii și urechile. Preferând să evadeze într-o lume virtuală, a like-urilor și cântatului în strună, în care își regăsesc motivațiile egoiste și se încarcă de sentimentul justeții.

În comunism s-a furat cu ideologia. Acum, în acest capitalism canibalizat, se fură cu ipocrizia. Se fură în numele anticorupției, cu legea, cu instituțiile de făcut dreptate, cu paznicii de apărat țara. De aceea se fură revoltător, ostentativ, sfidător, din bugetul țării adică din banii fiecăruia. E de înțeles, deci, revolta justițiaristă, până la turbare, a tinerei generații (și nu numai).

Nu cu această revoltă sunt în dezacord. Ci cu orbirea, cu lipsa de discernământ care o acompaniază. Și care o fac atât de vulnerabilă la manipulare. Căci nu e suficient să lupți pentru o cauză bună. Depinde și cu cine te aliezi în această luptă și către ce scopuri obscure te împinge acest aliat.

Pentru că, să recunoaștem: nu poți, în același timp, să pretinzi că aperi valorile fundamentale ale democrației și să te declari solidar cu cineva care susține că drepturile omului sunt un lux.

Pur și simplu, nu se poate!

http://www.conteledesaintgermain.ro

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Ioahhanis se jură că NU FURĂ și l-am prins cu ARMATA EU-n gură. Foreign Policy: Germania dezvoltă tacit o armată a Uniunii Europene, prin structurile de cooperare create cu România și Cehia.


„O dată la câțiva ani, ideea unei armate europene ajunge subiect de știri. Conceptul este atât fantezie, cât și element de îngrijorare. Pentru orice federalist de la Bruxelles care crede că o forță comună de apărare este ceea ce Europa are nevoie pentru îmbunătățirea statutului la nivel mondial, există cei din Londra și din alte locuri care manifestă reticență față de ideea unui potențial rival al NATO. Însă anul acesta, Germania și doi dintre aliații europeni, Cehia și România, au făcut tacit pasul radical pe un parcurs spre ceva ce pare a fi o armată a UE, anunțând o formă de integrare a forțelor armate”, notează revista Foreign Policy într-un articol intitulat „Germania construiește tacit o armată europeană sub propriul comandament”.

„Guvernul Germaniei arată că vrea să lanseze integrarea militară la nivel european. Este o încercare de a împiedica eșecul total al structurilor de securitate europene”, apreciază Carlo Masala, profesor de Politică internațională la Universitatea militară din Munchen, citat de Foreign Policy.

„Inițiativa este efectul vulnerabilităților armatei germane. Germanii și-au dat seama că armata germană trebuie să acopere lipsurile forțelor terestre pentru a obține mai multă influență politică și militară în cadrul NATO”, afirmă, pentru Foreign Policy, Justyna Gotkowska, analist al Institutului polonez Centrul pentru Studii Estice.

România consolidează cooperarea militară cu Germania și Cehia

În februarie 2017, Alianța Nord-Atlantică anunța într-un comunicat oficial că România va consolida cooperarea militară cu Germania și Cehia, în virtutea unui acord semnat de miniștrii Apărării ai celor trei țări cu ocazia unei reuniuni NATO. „Miniștrii Apărării din Germania, România și Cehia au semnat acorduri în sensul aprofundării relațiilor militare. În acest cadru, Brigada a 4-a de Reacție rapidă a Cehiei și Brigada Mecanizată 81 a României vor colabora strâns cu Divizia a 10-a de Blindate și cu Divizia de Reacție Rapidă din Germania„, anunța Alianța Nord-Atlantică într-un comunicat postat pe site-ul propriu. În cadrul Conceptului NATO „Națiuni Cadru”, armatele mai mici își pot integra capacități militare în structuri de organizare puse la dispoziție de națiuni mai mari. „Prin aceste acorduri, Cehia și România acceptă să contribuie cu câte o brigadă militară la o divizie multinațională comandată de Germania”, declara în februarie Camille Grand, asistent al secretarului general NATO pentru Investiții în Apărare. Conceptul „Națiuni Cadru” conferă o nouă dimensiune modului în care NATO abordează cooperarea multinațională, a subliniat Camille Grand.

Săptămâna trecută, statele Uniunii Europene au stabilit să aloce fonduri suplimentare pentru proiecte militare europene, în contextul ieșirii din Blocul comunitar a Marii Britanii, care se opune oricăror inițiative ce ar putea conduce la crearea unei armate a UE. Cu ocazia reuniunii ministeriale a Agenției Europene a Apărării, prezidată de Federica Mogherini, Înaltul reprezentant UE pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate, s-a decis constituirea unui Mecanism pentru Cooperare Financiară ca sursă pentru finanțarea structurilor de apărare ale Uniunii Europene. La sfârșitul anului 2016, Uniunea Europeană a lansat cel mai mare proiect de cercetare pentru consolidarea apărării din ultimii zece ani, în contextul deciziei Marii Britanii de ieșire din spațiul comunitar și al riscurilor ca Administrația Donald Trump să nu mai respecte angajamentele de securitate. În scopul relansării cooperării în materie de apărare, Comisia Europeană a propus crearea unui fond de cinci miliarde de euro și anularea reglementărilor care opreau investițiile pentru apărare din bugetul comun al UE. Miniștrii de Externe ai statelor europene au pledat, în contextul victoriei lui Donald Trump în SUA, pentru consolidarea sistemului UE de apărare, în timp ce Federica Mogherini, Înaltul reprezentant pentru Afaceri Externe, a catalogat Uniunea Europeană drept o „superputere”.

sursa:Mediafax.ro

http://fluierul.ro/

 

Publicat în ARMATA - NATO | Lasă un comentariu

Multinaționalele NU își mai pot ascunde profiturile: vor achita impozite către stat pentru TOATE profiturile obținute pe teritoriul național


Pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice a fost postat un proiect legislativ prin care, după adoptare, vor fi introduse în legislația românească o serie de prevederi ce obligă companiile multinaționale să-și declare câștigurile dobândite pe teritoriul României, fără a se mai putea sustrage de la achitarea taxelor aferente, cuvenite statului român.

În sarcina companiilor multinaționale, directiva europeană ce va fi transpusă în legislația autohtonă (mai exact Directiva UE 2016/881 care modifică Directiva 2011/16/UE) introduce îndatorirea întocmirii unui raport anual în care să fie specificate veniturile, profiturile mai înainte de plata taxelor, numărul angajaților etc.

Dacă nu vor respecta aceste decizii, amenziile sunt infime. Profit.ro scrie că România va putea sancționa cu cel mult 100.000 de lei (circa 22.000 euro) multinaționalele cu afaceri la nivel de grup de peste 750 milioane de euro care nu-și vor respecta obligația de a furniza autorităților române rapoarte financiare pentru afacerile din fiecare țară.
„Ministerul Finanțelor Publice pune în dezbatere publică modalitatea de transpunere în legislația națională a schimbului automat obligatoriu de informații din rapoartele pe care grupurile de întreprinderi multinaționale urmează a le depune în statul membru al societății mamă, așa cum este prevăzut de Directiva (UE) 2016/881 de modificare a Directivei 2011/16/UE. Termenul de aplicare este 5 iunie”, se spune pe site-ul Finanțelor.
Publicat în ECONOMIE-FIRME-BANI | Lasă un comentariu

Ambasada României din Copenhaga ia atitudine și-i avertizează public pe români:


„Dacă sunteți chemați periodic la școală, unde vi se spune că minorul nu e «la fel» ca și ceilalți copii, sunt semne că autoritățile daneze au în vedere preluarea minorului”

Ambasada României din Copenhaga ia atitudine și-i avertizează public pe români: „Dacă sunteți chemați periodic la școală, unde vi se spune că minorul nu e «la fel» ca și ceilalți copii, sunt semne că autoritățile daneze au în vedere preluarea minorului"

ACTUALIZARE 21:30 – Contul https://www.facebook.com/ambasadaromaniei.copenhaga a fost din nou reactivat.

ACTUALIZARE ORA 20:20 – Contul de pe care a fost postat mesajul adresat românilor a dispărut de pe facebook. Anunțul era pe Internet de ieri, de la ora 11:10.
Astăzi, la ora 12:37, Active News a contactat Ministerul Afacerilor Externe, prin biroul de presă, pentru a verifica autenticitatea acelei pagini. Ȋn jurul orei 15:00, MAE a confirmat, telefonic, că „acel cont de facebook este folosit de cei de la secția consulară a Ambasadei României din Copenhaga”.
La ora publicării știrii, contul https://www.facebook.com/ambasadaromaniei.copenhaga era încă activ. La scurt timp după ce informația a devenit știre, contul respectiv a fost dezactivat.
Știrea inițială: Pe pagina de facebook administrată de secția consulară a Ambasadei României în Regatul Danemarcei a fost postat un mesaj extrem de important pentru toți românii care locuiesc peste hotare:
„ATENȚIE !!! IMPORTANT!!!!
În contextul înregistrării unei creșteri a cazurilor în care minorii cetățeni români sunt preluați din familie în vederea aplicării unor măsuri de protecție socială de către autoritățile daneze, dorim să vă supunem atenției următoarele:
– dacă sunteți chemați periodic la școală, unde vă este comunicat că minorul nu este «la fel» ca și ceilalți copii ( ex: nu știe să meargă pe bicicletă, nu se joacă cu ceilalți copii, este prea agitat, trebuie să consulte un psiholog etc.) sunt primele semne că autoritățile daneze au în vedere preluarea minorului;
– dacă în familie sunt abuzuri, chiar și temporare, între soți sau între părinți și copii, raportate de către un membru de familie la poliție, vecini sau chiar de copii la școală, autoritățile pot prelua minorii fără a întreprinde acțiuni prealabile, considerând că mediul în care trăiesc aceștia nu este sigur;
– dacă părinții au datorii la plata chirie, utilități etc. este un alt motiv pentru care minorii pot să fie luați în plasament;
– dacă părinții suferă de diverse boli cu tratament îndelungat, autoritățile daneze consideră de asemenea, că părinții nu au capacitatea și pot aloca suficient timp pentru creșterea și educarea unui minor.
Acestea sunt doar câteva cazuri în care minorii au fost și sunt instituționalizați de către autoritățile daneze în vederea aplicării unor măsuri de protecție socială.
!!! Recomandarea Ambasadei României la Copenhaga este să nu ignorați niciunul dintre semnalele primite din partea autorităților daneze și ca primă măsură preventiv-informativă să contactați urgent misiunea diplomatică (tel: +45 27 35 55 37) pentru a primi asistență consulară. Precizăm că, regulile și cadrul legal daneze privind minorii sunt foarte stricte și, similar cu celelalte state nordice, repatrierea minorilor în România este dificilă, iar în cazul în care există perspective favorabile aceasta se produce după o perioadă îndelungată de timp. Astfel, dorim să vă atenționăm pentru a nu ajunge în astfel de situații.”
Active News a verificat dacă acest avertisment a fost transmis de oficiali ai statului român, având în vedere că Ambasada României în Regatul Danemarcei are o altă pagină oficială pe facebook.
Ȋn urmă cu câteva minute, un reprezent al Ministerului Afacerilor Extrerne ne-a confirmat că pagina de facebook care a publicat apelul este administrată de cei de la secția consulară a ambasadei, deci anunțul are un caracter oficial.
De altfel, în dialogul purtat cu cetățenii români care au postat răspunsuri sub mesaj, secția consulară anunță că „în ultima lună au fost 8 copii pe care am reușit să îi ajutăm, în ultimul moment, să plece în România. Situatia este din ce în ce mai gravă și problema cea mare este că părinții neagă realitatea, plecând de la premiza că «mie nu mi se poate întâmpla». Am văzut oameni disperați, care au venit cu minorii la Ambasadă când poliția cu autoritătile daneze erau acasă la ei, pentru a lua copiii. (…) Având în vedere legea protecției datelor și a identității persoanei, nu avem voie să dezvăluim mai multe date cu privire la cazurile pe care le avem sau le-am avut. Ȋn general, fiecare părinte consideră că se poartă corect cu propriul copil, chiar și atunci când îl ceartă, etc. Noi am vrut să tragem un semnal de alarmă când am făcut postarea și să reflectați la ceea ce se întâmplă cu copiii dumneavoastră. Poate că cei care au fost în această situație o să dezvăluie singuri, aici, pe facebook. (…) Nu avem doar noi această problemă. Și alte țări sunt în aceeași situație”, au precizat, pe facebook, cei de la secția consulară a Ambasadei României în Regatul Danemarcei.
Active News felicită Ambasada României din Danemarca pentru atitudinea demnă și pentru solitaritatea de care dau dovadă angajații ei!
Publicat în ROMANIA-DIASPORA | Lasă un comentariu

Decizie fără precedent: România, ca membru NATO, intră în lupta împotriva ISIS.


Stoltenberg: Alianța se va alătura coaliției anti Statul Islamic, dar NU va participa la lupte

Stoltenberg: NATO se va alătura coaliției împotriva Statului Islamic, dar nu va participa la lupte
ACTUALIZARE 25.04 ora 11:39 NATO se va alătura coaliției internaționale împotriva grupării jihadiste Stat Islamic, a anunțat joi secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Jens Stoltenberg, cu câteva ore înaintea summitului de la Bruxelles, la care va participa pentru prima oară președintele american Donald Trump, transmite AFP.
Această decizie, cerută de mult timp de SUA, care conduc coaliția împotriva SI, „va trimite un mesaj politic puternic de unitate în lupta împotriva terorismului”, a dat asigurări Stoltenberg.
„Aceasta nu înseamnă că NATO se va angaja în operațiuni de luptă’”, a precizat secretarul general, conform Agerpres. Devenind membru deplin al coaliției, NATO va beneficia de o platformă mai bună pentru a se coordona’ cu aceasta, a explicat el.
Știrea inițială
Statele membre ale NATO au decis, miercuri seară la Bruxelles, să adere oficial la coaliția internațională condusă de SUA contra grupării jihadiste Statul Islamic, anunță Agerpres.

Decizia în acest sens este de așteptat să fie anunțată în mod oficial la reuniunea de joi a liderilor Alianței Nord-Atlantice de la Bruxelles, prima la care participă președintele american Donald Trump, care a ajuns miercuri după-amiaza în capitala belgiană.

Acest gest, menit să-i facă pe plac președintelui Trump, care a cerut în mod repetat sporirea angajamentului NATO în lupta împotriva terorismului, reprezintă totodată o decizie politică, întrucât toate cele 28 de state membre ale Alianței fac deja parte în mod individual din coaliția împotriva SI, iar NATO contribuie deja la lupta antiteroristă prin schimbul de informații și instruirea forțelor locale din Irak și Afganistan.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a subliniat anterior că „nu au existat deloc discuții privind angajarea Alianței într-un rol combatant”, în cazul în care se va alătura oficial coaliției. În cadrul unei conferințe de presă miercuri la Bruxelles, el a afirmat că NATO trebuie să facă mai mult în lupta împotriva terorismului după atacul de la Manchester, dar a recunoscut că nu este sigur dacă Alianța Nord-Atlantică se va alătura coaliției internaționale care luptă împotriva grupării jihadiste Statul Islamic, așa cum dorește Washingtonul.

Atentatul comis luni seara la ieșirea de la un concert de muzică pop din Manchester, în care au fost ucise 22 de persoane și rănite alte 59, între care numeroși copii, „va fi un subiect abordat de către toți liderii într-un fel sau altul” în cadrul reuniunii de joi de la noul sediu al NATO de la Bruxelles, a mai spus Stoltenberg.

Președintele american Donald Trump, care s-a arătat foarte critic la adresa Alianței, ar urma să pledeze la summit ca NATO să facă mai mult împotriva terorismului și ca europenii să aloce mai multe fonduri în domeniul apărării. Statele Unite, care conduc coaliția internațională din 2014 ce acționează împotriva SI în Irak și Siria, cer de peste un an ca NATO să devină membru cu drepturi depline al acestei coaliții.
Publicat în ARMATA - NATO | Lasă un comentariu

SUA: Un medicament anticancer, care țintește tumori cu profil genetic specific, va fi lansat în curând


Agenția americană pentru alimente și medicamente Food and Drug Administration (FDA) a aprobat comercializarea unui medicament creat pentru a combate cancerul, care țintește tumorile cu profil genetic specific și nu organul afectat.

„Până în prezent, FDA a aprobat terapii împotriva cancerului în funcție de organul afectat inițial, cum ar fi de exemplu plămânul sau sânul”, a spus dr. Richard Pazdur, director interimar pentru produse hematologice și oncologice la centrul pentru evaluarea medicamentelor al FDA, potrivit Agerpres.

„Acum am aprobat un tratament pe bază de biomarkeri ai tumorii și nu ai organului afectat”, a mai spus medicul.

Medicamentul Keytruda a fost creat de laboratoarele Merck și poate fi consumat de copii și adulți pentru a trata tumorile care nu pot fi operate.

De asemenea, poate fi folosit și în cazul pacienților cu cancer colorectal care a continuat să avanseze în urma chimioterapiei.

 http://www.activenews.ro/
Publicat în SANATATE-CANCER | Lasă un comentariu

Europa lovită de atacurile jihadiștilor, Merkel moare de grija refugiaților. Cât a plătit Germania să țină un milion de migranți


În timp ce capitalele europene sunt lovite, pe rând, de atentate teroriste, Germania continuă să sprijine politica ușilor deschise pentru refugiați. Pompând sume uriașe în găzduirea refugiaților, guvernul de la Berlin nu renunță la politica ușilor deschise, considerând că Europa are obligația de a primi migranți. Despre care spune, prin vocea cancelarului Merkel, că nu ei și nu islamul sunt principala sursă a terorismului.
Ca de fiecare dată după un atac terorist în inima Europei, liderii occidentali nu contenesc cu obișnuitele mesaje de compasiune, declarându-se șocați. De fiecare dată însă oficialii europeni care fac asta aplică politica struțului în chestiunea imigranților care au invadat Europa. Și dintre care, unii, ajung să se „jertfească” pe altarul războiului sfânt, comițând atacuri sângeroase.
Aceiași lideri europeni care deplâng victimele nevinovate ale atentatelor sunt și cei care, în repetate rânduri apără islamul ca o mare credință și o „religie a păcii”, denunțând „generalizările” și pe cei care îndrăznesc să afirme că valul de refugiați reprezintă „un cal troian” pentru penetrarea Europei de către jihadiști.
Germania rămâne cea mai ospitalieră gazdă pentru refugiații, coform politicii guvernului de la Berlin.
Statul german a plătit anul trecut landurilor și administrațiilor locale circa nouă miliarde de euro pentru suportarea cheltuielilor legate de primirea refugiaților, relevă un raport al guvernului federal de la Berlin, publicat miercuri de cotidianul Rheinische Post și citat de agenția EFE.
Conform documentului, de când a început afluxul migrator masiv Germania a cheltuit în total pentru refugiați circa 20 de miliarde de euro. Se estimează că numai cheltuielile ocazionate de primirea refugiaților aflați în așteptarea soluționării cererilor de azil au fost de circa 5,5 miliarde de euro. Construcția de noi tabere și renovarea celor deja existente au costat aproximativ 400 de milioane de euro, în timp ce cheltuielile pentru găzduirea și întreținerea minorilor neînsoțiți se ridică la circa 350 de milioane de euro.
De la începutul anului 2015 și până în prezent în Germania au ajuns circa 1,3 milioane de migranți extracomunitari, veniți mai ales din Orientul Mijlociu, Africa și Asia. Cel mai mare flux a fost în anul 2015, când Germania a primit circa 900.000 de solicitanți de azil, numărul lor scăzând de la începutul anului 2016 odată cu închiderea rutei balcanice.
Pe ultima sută de metri, guvernul german a adoptat însă și o serie de măsuri menite să grăbească repatrierea migranților a căror cerere de azil este refuzată, precum și expulzarea celor care comit delicte grave,scrie Agerpres.
Publicat în EUROPA | Lasă un comentariu

Un general susține că Monica Macovei i-a dat ordin să asasineze un fost ministru al Justiției


Magistratul militar Ioan Panaitescu a declarat că pe vremea în care se afla în funcție la PNA(viitorul DNA) ar fi primit indicații de la Monica Macovei să o ucidă pe Rodica Stănoiu, fost ministru de Justiție în Guvernul Năstase, relatează EVZ.
„Mi-au parvenit informații de la Monica Macovei, direct la secția militară unde eram eu șef la PNA, cu indicația clară să o ucid pe Stănoiu. Eu nu aveam niciun apetit s-o țin în brațe pe Stanoiu, întrucât aia mă dăduse afară din funcția de director din ministerul Justiției, însă nici nu mi-am permis să-i fac vreo înscenare dnei Stănoiu și s-o omor”, a declarat Panaitescu, citat de Evenimentul Zilei.
Generalul susține că Macovei a dat acest ordin pentru că Stănoiu semnase trimiterea în judecată a lui Traian Băsescu în dosarul „Flota”.

„Macovei mi-a dat note informative de la SIPA cu recomandarea să-i iau gâtul lui Stănoiu. De ce? Pentru Stănoiu semnase pentru ca Traian Băsescu să fie trimis în judecată în dosarul Flota. Nu cred că Traian Băsescu era străin de asta”, a mai spus fostul șef al PNA.

 

Fostul procuror șef susține că refuzul său de a o executa pe Stănoiu i-a adus și revocarea din funcție. „Dacă au văzut că nu am executat-o pe Stănoiu mi-au zis: Marș mă afară!”
Publicat în DEZVALUIRI | Lasă un comentariu

Anii tinereţii noastre, când ne durea în cur de comunism, pentru că eram prea ocupaţi să ne trăim tinereţea…


  Din 1948, România a avut o presă cenuşie, ternă, urâtă grafic, marcată de limba de lemn, de lozinci inepte […]

Din 1948, România a avut o presă cenuşie, ternă, urâtă grafic, marcată de limba de lemn, de lozinci inepte şi de o agresivitate necioplită, „proletară”. Au mai apărut până în 1953 câteva din cotidienele de tiraj şi de tradiţie – „Universul”, „Adevărul”, însă erau de nerecunoscut. Apoi n-au mai existat decât trei ziare centrale: „Scânteia”, „România liberă” şi „Scânteia tineretului”, trase fiecare în patru pagini plumburii. Li se adăuga un ziar de seară: “Informaţia Bucureştiului”, cu mai puţină ideologie şi mai multe ştiri utilitare şi de interes public. De la mijlocul anilor ’50 apărea cotidianul „Munca”. Acesta nu era decât localizarea ziarului sovietic „Trud”, tot aşa cum „Gazeta literară” din 1954 era „Literaturnaia gazeta” românească. La fel şi „Muncitorul sanitar” ori „Gazeta învăţământului”, săptămânalele unor categorii profesionale.

Radio România se transformase în Radio Bucureşti şi avea până în 1960 un singur program pe unde lungi şi medii. Aparatele de radio vândute în magazine nu erau dotate şi cu frecvenţe scurte, pentru ca lumea să nu poată asculta „Vocea Americii” sau „Europa liberă” – „ziarul vorbit al românilor de pretutindeni”, cum se intitula până în 1963, BBC-ul, sau scurtele programe radiofonice în limba română difuzate la Paris, Atena sau Vatican. Radio Bucureşti îşi încheia programul, început la 5 dimineaţa, la miezul nopţii. A apărut apoi şi un Bucureşti 2, emiţând din zori până la prânz, emisiunile acestuia prelungindu-se apoi gradat, câte două ore în plus.

Din 1957, exista Televiziunea Română, mai întâi cu programe experimentale, iar apoi regulate. Televiziunea se înfiinţase în România la numai doi ani după aceea din Italia. Faţă de presa meschină, anostă, marcată de o demagogie ridicolă sau agresivă, Televiziunea, deşi în alb-negru, a adus în România o undă de varietate şi destindere. În 1959, când s-au sărbătorit 500 de ani de la întemeierea Bucureştilor, s-au alcătuit programe aparte, lansându-se cântece precum „Badea neichii Bucureşti”, compus de Ion Vasilescu şi Gherase Dendrino şi interpretat de Maria Tănase, sau „Frumos eşti, Bucureşti!”. Apăreau în programele de divertisment, toate „live”, realizate în condiţii tehnice modeste, dar foarte reuşite, solistele şi soliştii în vogă de la răscrucea deceniilor 6 şi 7: Dorina Drăghici, Aida Moga, sora ei, Lavinia Slăveanu, Mara Ianoli, Gigi Marga, Alin Noreanu, Nicolae Niţescu, Wili Donea, George Bunea, Dorel Livianu. Într-o emisiune muzicală, a debutat, în 1959, la vârsta de 16 ani, Margareta Pâslaru. În acelaşi an, Televiziunea n-a ezitat să transmită un program de la barul „Continental”, situat în subsolul unui bloc interbelic de lângă Biserica Rusă, prăbuşit la cutremurul din 4 martie 1977.

Gigi-Marga-152841

Tot în 1959-1960, Televiziunea difuza numere de revistă, cuplete, scheciuri, interpretate de cel mai mare comic al vremii, Mircea Crişan, de duetul Horia Şerbănescu – Radu Zaharescu, sau de Vasile Tomazian, un actor foarte popular, care îl imita pe Vico Toriani, unul din puţinii cântăreţi străini sosiţi atunci în turneu la Bucureşti, sau povestea dialoguri conjugale purtate cu Florica, nevastă-sa.

Din 1961, aproape seară de seară, după telejurnalul de la ora 19, existau, timp de o jumătate de oră, excelente emisiuni pentru copii, al căror protagonist era Aşchiuţă, un Pinocchio local, mânuit de un păpuşar excelent, Iustin Grad. Realizatoarea emisiunii, Daniela Anencov, devenise extrem de populară, la paritate cu Cleo Stiber, crainica frumoasă, cultivată şi poliglotă a Televiziunii… Popularitate dobândiseră, datorită rolurilor interpretate în seriale pentru copii, actorii Tudorel Popa (Profesorul Paganel) şi Dem Savu (Căpitanul Val-Vârtej – foto). Un eveniment era prezenţa Mariei Tănase în programele de muzică populară, în mijlocul unui taraf (ultima a avut loc în 1962) ca şi aceea a Ioanei Radu, care interpreta romanţe.

Aventurile căpitanul Val-Vârtej.

Aventurile căpitanul Val-Vârtej.

În 1964, scriitorul Ion Marin Sadoveanu prezenta săptămânal ciclul „Din istoria universală a teatrului”, ilustrat cu secvenţe interpretate de actori. Aşezat în spatele unui birou masiv, pe un scaun cu dimensiuni de jilţ, conferenţiarul vorbea liber, îmbrăcat elegant, cu batistă albă la buzunar, răsucind între degete capacul unui stilou Pelikan cu peniţă de aur… Moartea scriitorului, survenită în acelaşi an 1964, a dus la întreruperea acelui serial elevat. În acelaşi an, o montare a unei piese, întreprinsă cu mijloacele teatrului de televiziune – „Pana de automobil” de Friedrich Durrenmat, consacra un tânăr şi strălucit actor în rolul protagonistului, pe nume Mircea Albulescu.

Dacă un crainic radio a pronunţat inversat în acei ani titlul operei lui Mozart „Cosi fan tutte”, de o manieră pe care nu o suportă hârtia, un crainic de televiziune a fost aspru admonestat pentru o ştire citită pe post: „Tovarăşul Gheorghe Cioară s-a întors de la Moscova pe calea aerului”.

Teatrul de revistă, cu o mare tradiţie în România, cu nivelul înalt la care îl ridicase Constantin Tănase, a adus multă culoare şi mult haz în vremurile de-acum 45-50 de ani. Existau în Bucureşti  două săli încăpătoare ale aceluiaşi teatru, care primiseră numele marelui comic, o gradină de vară, „Boema”, datând din 1928, pe Strada Theodor Aman, o alta se afla la limita Cişmigiului, pe un spaţiu năpădit astăzi de brusturi, buruieni şi oţetari, de pe fosta Intrare Brezoianu, rebotezată Rigas, şi se mai montau uneori spectacole de revistă pe scena Teatrului de vară din Herăstrău sau în fostul parc Carol, rebotezat „Parcul Libertăţii”.

Cel mai mare actor al genului era Mircea Crişan. Până în ziua de azi oamenii mai în vârstă îşi amintesc de „Castravetele” lui, de „Un foc în noapte, un foc în sobă; arde-te-ar focul!”, de legenda potrivit căreia, cu prilejul unei vizite a lui Hruşciov în Romania, Gheorghiu-Dej l-a adus pe Mircea Crişan să-i distreze, chemând şi un translator. Mircea Crişan a mieunat ca pisica, a lătrat precum câinele, a imitat leul, tigrul şi alte animale, iar la sfârşit i s-a adresat translatorului: „Acum, tradu!”. Dintr-un turneu la Paris, actorul s-a întors cu un Chevrolet – clasicul model 1957 – pe care n-a ezitat să-l pomenească pe scenă: „Ce nu face omul pentru o bucată de Chevrolet?”

Notoriu de dinainte de război, de când jucase în filmul „Bing-bang” şi de când făcea tandem cu Vasile Vasilache, era N. Stroe (Alo! Aici e Stroe/ Şi roagă să-i daţi voie/ O clipă să vă-nveselească). În spectacolul „Vitamina M – Muzica”, montat în 1961 în clădirea de peste drum de Academie a Teatrului „C. Tănase”, fost sediu al Legaţiei Germaniei, într-un dialog imaginar, Stroe i se adresa unei cucoane: „Aţi fost la Domnul Puntilla?… – Nu ţi-e ruşine, domnule?! Eu sunt femeie serioasă”. „Domnul Puntilla” era o piesă de Bertolt Brecht, jucată pe atunci de un teatru bucureştean.

nicolae-stroe-alo-aici-e-stroe-electrecord

Trei ani mai târziu, pe scena Teatrului de Comedie se monta „Rinocerii” de Eugen Ionescu, rolul lui Beranger, protagonistul, fiind interpretat de Radu Beligan, iar pe scena Teatrului Mic se juca „Lecţia de engleză” a aceluiaşi dramaturg, sub titlul de „Cântăreaţa cheală”.

Din 1963, cuvântul România şi derivatele sale se scriau iarăşi cu “â”. Vreme de un deceniu, consecinţă a reformei ortografice din 1953, privilegiul acestei grafii îl deţinuseră doar vagoanele româneşti de cale ferată de pe traseele internaţionale şi tricourile sportivilor români care luau parte la competiţii desfăşurate în străinătate. În acelaşi an, în luna noiembrie, Televiziunea înceta să mai transmită parada militară de la Moscova, din ziua de 7, dar relua în direct, integral, ceremonia înmormântării preşedintelui SUA, John F. Kennedy, asasinat la Dallas.

De-acum, Radiodifuziunea Română, în afară de Alexandru Stark, corespondent la Moscova, avea un trimis permanent la Washington şi corespondenţi la Paris şi la Roma: pe Georges Dascăl şi Angelo Chiari. Un magazin cultural foarte citit devenise revista „Contemporanul”, condusă la mijlocul anilor ’50 de George Ivaşcu şi avându-l colaborator permanent pe G. Călinescu („Cronica optimistului”). În 1963-’64, „Contemporanul” nu mai era foaia proletcultistă înfiinţată în 1948, unde oficiau cei mai abjecţi ideologi şi culturnici ai noului regim.

Aici îşi începe Nicolae Manolescu lunga şi strălucita carieră de cronicar literar. O rubrică foarte apreciată era aceea susţinută de un publicist, Mihai Popescu, economist la Camera de Comerţ, care dezbătea cu vervă subiecte interesante şi incitante. De pildă: se cuvine sau nu ca un bărbat şi o femeie, ambii căsătoriţi, însă nu unul cu celalalt, să intre într-un restaurant şi să ia masa împreună?…

Stațiunea Carmen Silva (actuala Eforie Sud) se chema, de fapt, Vasile Roaită (după numele unui aşa-zis ilegalist, dovedit ulterior colaborator al Siguranţei). La finele deceniului cinci, era o staţiune prăpădită, frecventată masiv de sindicalişti. Trăgeam la „fina”, la pensiune. Fina – gazda noastră, pe atunci văduvă, fusese cununată de bunică-mea prin anii ’30. Îi arăta un respect ieşit din comun şi i se adresa cu apelativul „năşico”. Casa modestă avea 2-3 camere cu dependinţe rudimentare. Pe timpul verii, familia amfitrioanei, cu mic, cu mare, se muta în nişte barăci ridicate în curte. Atmosfera generală era ponosită, vag insalubră, dar veselă. Mă hârjoneam cu copiii localnicilor. Ei mă gratulau cu „vilegiaturistule”, iar eu le ziceam „băştinaşilor”.

vasile roaita

Altminteri, ne înţelegeam bine. Plaja se afla în apropiere. Era puţin populată şi cam sălbatică. N-auzeai muzică, defel. Când şi când mai huruia răguşit, agăţat de un stâlp de telegraf, câte un megafon. Cu greutate puteai recunoaşte ce se transmite. Recepţia deficitară depindea covârşitor de forţa şi direcţia vântului. La ambianţa sonoră contribuia zilnic şi un flaşnetar uscăţiv, îmbrăcat într-un tricou marinăresc, cu o maimuţă pe umăr, care naviga printre cearşafurile risipite la buza mării. Primea monede de 25 de bani.

Mă distram la Ghiol. Semăna cu un ştrand, unde protagonişti de toate vârstele se etalau defilând fără complexe în costumul lui Adam sau al Evei (după preferinţa Făcătorului). Aria destinată fiecărui sex era despărţită, formal, de un gard de uluci crăpate, cu rolul de a stopa – chipurile – ocheadele şi de a stăvili eventualele porniri reciproce. Ceea ce nu era cazul, totuşi. Buna dispoziţie era unanimă, iar comunicarea extinsă şi relaxată. Nu am reperat niciodată ceva obscen sau indecent. Partea într-adevăr scârboasă ţinea de operaţiunea unsului cu noroiul negru, greu mirositor. Şi aceea de încreţire elefantină a pielii. La întoarcere treceam prin dreptul terasei „Potcoava”.

În miezul zilei se produceau doi lăutari – unul cu vioara, altul cu acordeonul, ştirbi şi foarte prietenoşi. Repertoriul vocal, susţinut alternativ, se compunea din cântece de pahar şi voie bună, gen: „M-a făcut mama oltean”, „Ionel, Ionelule”, „Zaraza” etc. Piesele cu dedicaţie se arvuneau la masă, sub deviza: “cine lipeşte biştarul, comandă muzica”. Mă număram printre beneficiarii clandestini, fiindcă trăgeam cu urechea pe la gard. Serile le petreceam la vilă, într-un plictis debordant. Cam o dată, de două ori, în perioada sejurului, ieşeam la plimbare pe faleză. Punctul turistic standard de vizitat era vila. Zăboveam apoi pe o bancă în preajma Cazinoului. Concerta o formaţie „de antren şi dans”. Dizeuza, o vedetă a momentului, se numea Dorina Drăghici, care făcea bezele şi reverenţe după fiecare piesă. Avea succes. Programul se prelungea.

Ce regret de pe vremea aceea? Teatrul radiofonic, liceul Mihai Viteazul, „Noapte bună, copii”, „Cine ştie câştigă”, ziarul „Urzica”, revista „Secolul XX”, covrigi cu sare, „Timur şi băieţii lui”, „Los Paraguayos” în turneu, magnetofonul „Tesla”, ceaiurile cu lumina stinsă şi „Rolling Stones”, şniţel la pachet în drum spre tabără, restaurantele cu mandatar, Costineşti, număr şi uniformă de liceu, studenţii de la arhitectură pictând icoane pe geamurile de la „Ion Mincu”, „Carpaţi” fără filtru, formaţia Mondial, gogoşi în Piaţa Unirii, Margareta Pâslaru, şedinţele de exmatriculare ale celor care plecau cu părinţii în Israel sau Germania, balul de la Arhitectură, Liviu Ciulei, Ţiriac şi Năstase, „Macarale, râd în soare argintii”, au intrat ruşii în Cehoslovacia, unt, făină, pâine, zahăr şi ulei pe cartelă, ouă roşii, pantaloni supraelastici, cotele apelor Dunării, „tacâmuri”, babic, ghiudem, nechezol, Vama-Veche, blatul pe tren la Sinaia, cantonamentele Şcolii Sportive, încălzit apa pe reşou, Tanţa şi Costel, Zizi Şerban, studenţii din Cuba, repartiţia, Marin Moraru şi Toma Caragiu, ceaun din fontă, cravată de pionier, nudism la Sf. Gheorghe, halviţă, ciubuc, sirop de 50 de bani, casată de la „Albina”, profiterol, statuia lui Mihai Viteazul, la coada calului, penare de lemn, ţigări „Mărăşeşti”, hârtie albastră de învelit caietele, fier de călcat cu cărbuni încinşi, tocul cu peniţă, galoşii, butoiul în care se aduna apa de ploaie pentru spălat părul, pereţii vopsiţi cu rolul, fragii din tren.

Mos-Gerila-001

Moş Gerilă, televiziunea alb-negru, dopurile din cocean, unt în frunză de brusture, Parcul Circului, creionul chimic, gutuile puse la copt pe dulap, George Vraca, aşternuturi brodate de mână, căni de tablă, L.S. Bulandra, plăpumărese, spălătorese, birjari, policlinici cu plată, Babele, tenisul la Herăstrău, creasta din Piatra Craiului, canotaj, grohotişuri în Apuseni, sugative, „Marina-Marina”, şoşoni, foto-minut, caramele, piaţa cu găinile în cuşti de lemn, Orăşelul Copiilor, Ion Dacian, moda dinţilor de aur, căciuli ruseşti cu urechi, fâş, cicoare, somiere, Piaţa Palatului, şifoniere cu oglinzi groase de cristal, Grădina Botanică, parfum de trandafiri bulgăresc, păpuşi din cârpă, parcul de la Şosea, sifoanele din sticlă colorată, maşina de tocat carne, covata de frământat aluatul, cazanul de fiert rufe, maşina de cusut cu pedală din fier forjat, pe care scria „Singer”, geamuri cu flori de gheaţă, omul de zăpadă cu cărbuni în loc de nasturi, teracota fierbinte, în faţa prăvăliilor se stropeşte trotuarul cu apă, „Cireşarii”, bibelouri, statuia lui Lenin, cobiliţele de care atârnau cofele cu mere murate sau iaurt, savarine, cişmeaua de pe stradă, borş la borcan, trăsuri, murăturile din beci, soba cu foc din lemne, prăjiturile de un leu cinzeci, lumina misterioasă a lămpii cu gaz, fotografiile de familie alb-negru (mătuşi cu pălării, unchi ţepeni, bunici severi) flaşneta din faţa teatrului, papagalul cu norocul în cioc, Dâmboviţa la Cotroceni, Celentano, defilarea de 23 August, mici la grătar în Parcul Libertăţii, gara cu zgomote şi miros de despărţire… pufoaice, bibelouri, figurine, căţei şi căluţi în vitrina din sufragerie, milieuri, „Nivea” în cutii plate albastre, Calea Victoriei, closet în fundul curţii, copii înfăşaţi strâns, Anda Călugăreanu, ţigănci care ghicesc în palmă, ghioc şi cărţi, babe care leagă şi dezleagă farmece, Ştrandul Studenţesc, scrobeala de rufe, albăstreala de rufe, bocanci cu blacheuri, cazacă, decolteu encoeur, Librăria Eminescu, „Unda veselă” cu Stroe şi Vasilache – „Alo, aici e Stroe / şi roagă să-i daţi voie /o clipă să vă-nveselească /să glumească iar cu voi.” Frank Cafea, balene la gulerele cămăşii, tunsoarea garçon, tuns nemţeşte, coafura paj, coafura Alida Vali, ciorapi tricotaţi, „Căsuţa noastră/ cuibuşor de nebunii/ te aşteaptă ca să vii…”.

cofetaria_scala_

Îngheţată pe băţ, telemea de paişpe, Cico, adidaşi, patricieni, vată pe băţ, stofă pe puncte, loden, „Steaua fără nume”, „Floarea din grădină”, Daniela şi Aşchiuţă, „Cine ştie câştigă”, filmul „Vagabondul” văzut de nu ştiu câte ori, taxiurile Pobeda, ceasurile Pobeda, cremşnituri de la „Casata”, ”Aici Radio Europa Liberă! Bună seara, dragi ascultători”, Rita Pavone, cravata de pionier cu colţurile roase, laleleee, laleleeeee, când la trap când la galop, Dorina Drăghici, Calboreanu, călimara cu cerneală, cinema Scala, Fory Etterle, spoitori, Jean Marais, Raf Valone, Luigi Ionescu, „Scânteia pionierului”, Teatrul „Ţăndărică”, ţigări „Naţionale”, salicilat, penicilina uleioasă, festivalul tineretului, lipii… Cavit 9 pentru poftă de mâncare, pronosport, loz-în-plic-dai-3-lei-şi iei nimic, bomboane agricole, fondante, parizer, icre de Manciuria, cartofi noi, la microfon Noel Bernard, artista poporului Lica Gheorghiu, Alain Delon, Simon Templar, trening, bascheţi, îmbrăcăminte de la ‘pachet’, inele ghiul, tablouri cu sirene, „Unde ie iluziile mele care le-am avut?”, „My, my, my Delilah”, Beatles, clasificarea muzicii în uşoară, grea şi populară, primele autoserviri, „Dialog la distanţă”, telefoane cuplate, programul de apă caldă, creioane chimice, ascuţitori chinezeşti, noile uniforme şcolare, tovarăşa dirigintă, mărţişoare, bragă şi plăcinte dobrogene, frigider „Zil”, aparat foto „Laika”, poze cu dedicaţie, „Pif le chien”, Paris Maci, Bulă, bancuri cu cutremurul, Carul cu Bere, sticla de bere Rahova, prăjituri cu nume anti-apetisante („Buturugă”, „Cartof”), blatul studenţesc la teatre, călătorii la clasa I cu „naşul”, cursuri de socialism ştiinţific, cartuşul de Kent şi sticla de whisky, chibriturile care nu se aprindeau, Foişorul de Foc, sufertaş, baia comunală, stambă, Marina Voica, pantofi cu talpă de crep sau rafie, pantofi „Guban”, geamgii, iaurgii, lăptari, zarzavagii, sacagii, tocilari, săpun „Cheia”, magiun, Cumpăraţi curent de la IREB!, „Daţi copiilor bomboane!”, staţia de radioficare, duşumele de lut, fotbal cu nasturi, bluze de nailon străvezii prin care se vedeau bretelele de la sutien, pantalonii pescăreşti, de doc sau evazaţi, vase de bucătărie emailate, patefon cu ac, rufe îngheţate puse iarna afară la uscat, caimac, ierbar, raglan…

La începuturile televiziunii, muzica uşoară românească, inclusiv cea televizată, era dominată de Dorina Drăghici, Gică Petrescu, Luigi Ionescu, Aida Moga, Nicolae Niţescu, Gigi Marga şi alţii, cunoscuţi din spectacole şi turnee. Televiziunea le aducea popularitate în plus, dar au trecut destui ani până când numărul de televizoare a ajuns de ordinul sutelor de mii.

Prima interpretă de muzică uşoară lansată de televiziune a fost Margareta Pâslaru. La prima prezenţă pe micul ecran, era elevă şi cânta la un club muncitoresc din cartierul Bucureştii Noi.

Lansarea ei la televizor a făcut-o celebră în câteva săptămâni. Compozitorii cunoscuţi se înghesuiau să-i ofere melodii. Alături de ea, a început să apară frecvent în programele televizate Marina Voica, care a devenit şi ea vedetă datorită televiziunii.

Margareta Pâslaru

Margareta Pâslaru

Cei care au remarcat-o şi au adus-o la televiziune pe Margareta au fost Valeriu Lazarov şi Ileana Pop. Ei au fost primii selecţioneri de persoane capabile să devină mari atracţii ale micului ecran. După plecarea din ţară a lui Valeriu Lazarov, au devenit generatori de vedete Alexandru Bocăneţ, care se limita la o echipă restrânsă şi Sorin Grigorescu, cel care a lansat majoritatea cântăreţilor de muzică uşoară de prim rang ai anilor ‘70-‘80, prin celebra emisiune “Steaua fără nume”. Ileana Pop, nume mai puţin cunoscut în afara Televiziunii Române, a avut vocaţia găsirii unor tineri talentaţi, pe care îi aducea la Televiziune. A fost mereu un secondant al unora din marii realizatori de emisiuni de divertisment. Ileana Pop i-a atras către televiziune, încă de când erau studenţi, pe Florian Pittiş, pe Mariana Mihuţ şi pe mulţi alţii. Tudor Vornicu, el însuşi om cu talentul rar de a simţi vocaţia telegenică a unor oameni (i-a invitat frecvent la Televiziune pe prof. Grigore Moisil şi pe Catinca Ralea) şi-a asociat-o pe Ileana Pop ca realizator la emisiunea duminicală, sub numele Ileana Vlad. Când a înfiinţat în România prima sa firmă de producţii televizate, Valeriu Lazarov a numit-o director pe aceeaşi Ileana Pop, deşi aceasta depăşise, de destulă vreme, vârsta pensionării.

Am amintit că prima crainică a televiziunii a fost Mariana Zaharescu. Era o brunetă frumoasă, cu o voce şi o dicţie excelente. Fusese crainică la Radio şi s-a adaptat foarte bine cerinţelor televiziunii. Probabil că noua ei postură a determinat o reverificare a dosarului de origine socială şi i s-or fi descoperit cine ştie ce hibe. Cert este că, după numai câteva luni a fost mutată înapoi la Radio şi apoi dată afară. În locul ei, au fost aduse două fete drăguţe, fără vreo pregătire, dar cu dosare corespunzătoare, care au fost şcolite cu termen redus de o crainică de la Radio. Se bâlbâiau frecvent şi erau crispate în faţa camerei. Unul din regizori,parcă David Esrig, încerca să le determine să-şi mascheze crisparea. Una din soluţiile recomandate de Esrig era zâmbetul, la ştirile “bune”.

În toamna anului 1957, Grigore Preoteasa, ministrul român de externe de atunci, (a cărui fiică a fost prima soţie a lui Adrian Năstase) a murit într-un accident de avion, când se întorcea de la Moscova. În mijlocul ştirii, crainica şi-a adus aminte de indicaţia regizorului şi a trântit un zâmbet seducător. Tovarăşii de la cadre n-au avut de ales şi au fost obligaţi să recurgă la crainice profesioniste. Aşa au venit de la Radio Cleo Stiber şi Georgeta Perlea, care au fost mulţi ani prezenţe simpatizate şi apreciate de public. Pe atunci, programul începea la 7 seara şi dura două-trei ore. Când volumul programelor a crescut, a mai fost angajat, în chip de crainic, Florin Brătescu, o voce remarcabilă şi o prezenţă care fermeca telespectatoarele. Mai târziu a devenit crainică şi Ioana Măgură, care a fugit ulterior din ţară şi a preferat Europa Liberă, Televiziunii Române.

Până pe la începutul anilor ’70, pe locul actualului hotel Dorobanţi au existat două localuri: „Mon Jardin” şi „Poarta Albă”. Primul era un restaurant interbelic, cu loji de pluş şi ring de dans, iar vara cu o gradină faimoasă. La Mon Jardin s-a cântat jazz chiar şi în anii ’50, când acesta era considerat muzică decadentă. Din formaţia de la Mon Jardin au făcut pe atunci parte Sergiu Malagamba (foto), Iancsi Korosi şi Johnny Răducanu. A cântat în particular cu această formaţie Yves Montand care în 1956 a întreprins un turneu răsunător la Bucureşti, întrucât de aproape un deceniu nu mai veniseră în România interpreţi din Occident. Yves Montand era pe atunci comunist. A susţinut câteva concerte, iar după unul dintre acestea a fost dus la „Mon Jardin”, unde a rămas încântat de jazz-ul interpretat acolo şi a cântat împreună cu formaţia. Nu-i exclus ca vreunul dintre muzicanţi să fi încercat să-i tempereze entuziasmul pentru ideologia roşie. Frecventau în anii ’50 Mon Jardin-ul criticii de artă Petru Comarnescu şi Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru şi mulţi alţi intelectuali.

Sergiu Malagamba

Sergiu Malagamba

„Poarta Albă” era o cârciumă cu ciorbă de burtă şi grătar, unde se consumau bere şi alcooluri distilate, inclusiv secărică, populara băutură din anii ’50. Într-o seară, a nimerit acolo şi Maria Tănase. Era iarnă şi un ţăran din apropiere de Bucureşti îşi priponise căluţul cu care aducea marfă la piaţă la intrarea în local. Maria Tănase a intervenit pentru ca animalul să fie îngăduit înăuntru, la căldură. Acesta, ascultător, s-a lăsat jos într-un colţ al cârciumii şi a adormit cu capul sub masa stăpânului.

La „Poarta Albă” venea autorul versurilor cântecului „Din bucata mea de pâine” (Din bucata mea de pâine/ Am hrănit un om şi-un câine/ Omul nu mă mai cunoaşte/ Câinele mă recunoaşte), care putea fi auzit în bodegile de periferie, şi mai veneau vreo doi poeţi de cârciumă; specie de mult dispărută. Aceştia îşi multiplicau poeziile pe coli de hârtie şi, după ce intrau în local, le împărţeau clienţilor aşezaţi la mese. După o jumătate de oră, poetul făcea din nou turul meselor şi îşi strângea versurile. Unii muşterii, drept răsplată, îi trimiteau autorului ceva de băut: o halbă de bere, o tescovină, o sută de rachiu sau de „Adio, mamă!”… Versurile unui poet de cârciumă puteau suna în felul următor: „Eu nu-s decât un vagabond/ Bătut de vânturi şi de ploi;/ Sunt un gunoi/ Dar, din an în an/ Îmi fumez pipa mea sub un castan.”

Pe vremea „dezgheţului”, când galantarele şi rafturile restaurantelor nu mai erau goale, Păstorel Teodoreanu susţinea în revista Magazin o Cronică gastronomică, iar Maria Tănase cânta la redeschisul restaurant Continental de pe Calea Victoriei, acompaniată de Fărâmiţă Lambru. În pauză, cântăreaţa mergea în bucătăria localului să fumeze cu sete două-trei ţigări una după alta, împreună cu instrumentistul, care tocmai îşi instalase telefon şi se furlandisea faţă de personalul restaurantului, sunând acasă. Într-una din seri, întrebându-şi în receptor nevasta ce îi gătise, după primirea răspunsului, o îndemna: „Da’ să pui, fă, în tocană şi-o foaie de dafin… şi pune şi niţel piper.” Plictisită, Maria Tănase îi recomandă, între două fumuri de ţigară: „Spune-i, mă, să pună şi nişte rahat!” Prompt, acordeonistul se execută: „Doamna Maria zice să pui şi nişte rahat, pentru că vine şi dumneaei la masă.”

Maria Tănase

Maria Tănase

Un alt turneu al unui artist străin care a lăsat urme adânci la Bucureşti, mai ales în cartierele mărginaşe, a fost cel întreprins în 1958 de actorul şi cântăreţul indian Raj Kapoor, protagonistul filmului „Articolul 420″. Raj Kapoor a apărut şi la noua televiziune – care emitea din 1957 – şi a înregistrat un disc la Electrecord cu piesa „Avaramu” din coloana sonoră a filmului. Pe canavaua acestuia lăutarii au dat la iveala o manea care s-a cântat apoi ani de zile prin bodegile de la periferie: „Pe Şoseaua Colentina/ trece Rita cu maşina/ şi golanii după ea/ Ca să-i umfle camera.”

În anii 1959-’60-’61 nu era politic să ai automobil. Omul bine cotat avea motocicletă şi magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai şic era importată din RDG, de 250 cm3 şi Jawa cehoslovacă. Mai existau Zundapp şi BMW, unele cu ataş, dar acelea erau din timpul sau dinaintea războiului. La sfârşit de săptămână, bucureştenii cu motociclete plecau împreună cu soţiile sau cu prietenele spre Snagov, Mogoşoaia, Pădurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei. La petrecerile date în apartamente particulare, sâmbăta seara, magnetofonul era un simbol de modernitate şi înlesnire. În anturaje mai modeste, cu acelaşi prilej, se puneau la patefon discuri cu Dorina Drăghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia Braia. După discuri de patefon dansau şi elevii din ultimele clase de liceu atunci când mergeau în excursie la munte, şcolile medii având patefon în dotare.

În fostul local „Modern”, aflat în capătul dinspre Calea Victoriei al fostei străzi Sărindar, s-a deschis în 1958 restaurantul “Berlin”, cu specific culinar german, decorat de către un arhitect din Republica Democrată Germană. La etaj exista un bar cu taburete înalte, unde berea blondă Radeberger, îmbuteliată în sticle de o jumătate de litru, era servită în sonde.

Multe dintre restaurantele bucureştene fuseseră rebotezate: Capşa devenise „Bucureşti”, de pildă. Athenée Palace îşi păstrase însă hramul şi-l păstrase şi pe Petrică Johnson, barmanul de culoare de pe vremuri. Hai la atenepalace, unde nouă mult ne place! La Capşa (tot aşa îi zicea lumea) şi la Athenée Palace venea noua elită intelectuală fidelă regimului aflată la loc de cinste între privilegiaţi. În cele două braserii, mai puteau fi văzuţi şi scriitori interbelici, străini de grațiile noului regim, precum poetul Ion Barbu sau Păstorel Teodoreanu. Acesta din urmă, puţin grizat, într-o seară, ieşind de la Athenée Palace, a scos o bancnotă de 5 lei vrând să i-o dea portarului – credea el – galonat şi plin de fireturi, cu rugămintea: „Adu-mi, te rog, un taxi.” Poetul îl confundase pe portar cu un amiral venit la o recepţie. Indignat, acesta şi-a declinat identitatea, ameninţându-l cu arestarea pe poet. „Atunci, adu-mi un vapor”, a răspuns Păstorel…

În apropiere de „Athenée Palace”, pe locul actualului Hotel „Bucureşti”, într-un imobil prăbuşit la cutremurul din 1977, îşi continua existenţa, la parter şi la primul etaj, Cofetăria „Nestor”, rebotezată „Republica”. La etaj, cofetăria avea aspectul unei braserii elegante. O frecventau domni de pe vremuri, cu părul alb sau grizonat, îmbrăcaţi pedant, unii arborând batista la buzunarul de la piept al hainei. Aici se serveau café-frapé şi Mazagrin cu pai lipit de sticla brumată a sondei, bere germană, vermut italian, coniac indigen, citron pressé şi oranjadă. Specialităţile de cofetărie erau pregătite după reţete vechi, adesea de către aceiaşi oameni din epoca anterioară instaurării comunismului. Se serveau la “Nestor” profiterol, tort şi merengue-glacé, îngheţată simplă ori asortată cu frişcă şi 1langue de chat”, Coupe-Jacques, Krantz, Joffre, Parfait Maréchal, prăjituri Bibescu, cărora ulterior li s-a spus Tosca, picromigdale, alune de pădure pudrate fin cu sare, cafea turcească şi cafea-filtru. La parter, pe lângă bomboanele cu vişine trase în ciocolată şi fructele confiate, se vindeau fondante. O braserie cu scaune înalte împrejurul barului fusese deschisă la parterul unui bloc interbelic de pe Bulevardul Nicolae Bălcescu (noul nume) care se învecina cu Biserica Boteanu. Întrucât veneau studenţi de culoare, nu puţini în Bucureştiul epocii, i s-a spus „Katanga”, porecla substituindu-i numele. În apropiere de „Katanga”, pitit în gangul de lângă magazinul „Unic”, era faimosul băruleţ „La Chinezu”, loc frecventat de sportivii de performanţă care, după ce luau masa la cantina CNEFS, situată pe la colţul bulevardului Magheru cu strada Dem. I. Dobrescu, veneau să bea o cafea şi să mai stea la taclale.

Cofetăria „Nestor”, rebotezată „Republica”.

Cofetăria „Nestor”, rebotezată „Republica”.

Primele două congrese ale Partidului Muncitoresc Român se desfăşuraseră în Sala Ateneului. Apoi, Ocârmuirea s-a gândit să înalţe o clădire anume pentru ele şi aşa a fost construită la sfârşitul anilor ’50 Sala Congreselor cu o capacitate de 3.600 de locuri, în spatele fostului Palat Regal. S-au demolat case vechi pentru ca noul edificiu să fie înconjurat de o duzină de imobile dominate de un bloc turn cu 14 etaje. La parterul unuia dintre acele blocuri mai există şi azi magazinul „Filatelia”, inaugurat în 1960, iar în capătul opus, colţ cu strada Ştirbei Vodă, la parterul altui bloc, s-a deschis tot atunci un restaurant-expres spaţios, modern pentru acele vremuri, în care se putea lua masa de prânz, compusă din două feluri de mâncare, cu circa 10 lei.

După ce în Sala Congreselor s-a ţinut, în iunie 1960, al treilea conclav al partidului unic, au început să fie proiectate aici filme, îndeosebi premiere, i s-a zis Sala Palatului şi, din 1962, au început să cânte pe scena ei solişti străini. Între primii, Domenico Modugno. În iarna lui 1962, Modugno a cântat aici “Aleluia” şi câteva din compoziţiile sale: „Volare”,„L’uomo în frak”, „Piove”, rămasă multă vreme în amintirea românilor prin refrenul „Ciao, ciao, bambina“. A înregistrat şi el un disc la Electrecord. În acelaşi an, a mai cântat o celebră soprană peruviană de coloratură, Imma Sumah, apoi Claudio Villa, făcând furori cu „Un tango italiano”. Era vremea muzicii uşoare italiene – din 1964 Televiziunea Română începe să retransmită Festivalul de la San Remo. Însă noul “dezgheţ” adusese cha-cha-ul, muzica latino-americană, concomitent cu bomboanele cubaneze (din trestie de zahăr, colorate, în formă de inimioară) şi twist-ul.

Unele case din Rahova, chiar dintre cele aflate pe strada principală a cartierului, aveau bănci la intrare. Vara, spre sfârşitul zilei, se aşezau acolo la taclale bărbaţi şi femei – oameni trecuţi de prima tinereţe. Alţii veneau din vecini cu scaunele lor. Discutau, fumau, ronţăiau seminţe cumpărate cu 25 de bani cornetul. La sfârşitul anilor ’50 încă îşi mai aminteau de… Postul Festivalului.

Festivalul Mondial al Tineretului - București, 1953.

Festivalul Mondial al Tineretului – București, 1953.

În 1953 avusese loc la Bucureşti  Festivalul Mondial al Tineretului. Participaseră numeroşi străini, îndeosebi oameni de stânga, din partidele comuniste occidentale; alţii veniseră din Asia sau din America Latină. Aveau prilejul să vadă cum se trăieşte într-o ţară condusă de comunişti. Pentru ca Bucureştiul să pară un oraş bine aprovizionat, chiar îmbelşugat, cu 2-3 luni înainte, Ocârmuirea începuse să drămuiască drastic mâncarea şi băutura, astfel încât în săptămânile premergătoare Festivalului nu se mai găsea aproape nimic de cumpărat în magazine. Timp de două luni nu se vindea nicăieri (nici în localuri) un gram de băutură alcoolică. La sfârşitul „postului”, au fost oameni care au leşinat, au făcut infarct sau chiar au murit pentru că abuzaseră de bere, ţuică sau vin.

Alţi colegi, în ziua de Ignat, înainte de începutul vacanţei de iarnă, aduceau la şcoală şoric din porcul tăiat şi pârlit cu paie în propria curte. Curţile din Rahova erau fabuloase. Într-una dintre ele, copleşită de bozii, oţetari şi salcâmi, despărţită de un maidan printr-un gard cu uluci, zăcea epava unei trăsuri cu coş şi felinare. Mă suiam în ea atunci când mergeam la copiii familiei Slabacu – macedoneni. Erau şi aromâni în Rahova, îndeosebi foşti negustori, şi învăţasem ceva din graiul lor, folosit ca o limbă secretă. În alte curţi existau fântâni săpate în pământ, garaje dezafectate, coteţe de porci, găini în libertate râcâind după râme, voliere de porumbei. Primăvara izbucnea liliacul, iar o lună mai târziu, când curţile erau pline de flori şi verdeaţă, unii scoteau difuzorul afară, agăţându-l într-un pom.

Oamenii care nu aveau bani pentru aparat de radio şi abonament cumpărau un difuzor pentru care plăteau o taxă lunară la Staţia de radioficare. Aceasta retransmitea unicul post naţional, astfel încât difuzorul era un radio cu un singur program. Aparatele din comerţ erau concepute anume (nu aveau decât unde medii şi lungi) ca să nu poată capta „Vocea Americii” sau „Europa liberă”, altminteri bruiate puternic, privilegiu de care se bucurau radiourile produse înainte de război. La petreceri se dansa după muzică de patefon, redată pe placi de 78 de turaţii, având imprimate o melodie pe faţă şi alta pe revers, care se făceau ţăndări dacă erau scăpate pe jos.

Patefonul era pick-up-ul vremii, ace pentru el vânzându-se în orice librărie sau papetărie. Oamenii cu pretenţii discutau despre “menajul” (aşa i se spunea căsniciei) Dorinei Drăghici cu Nicu Stoenescu, tenor de muzică uşoară şi interpret de romanţe, care îl imita pe Tino Rossi. Această pereche era în vârful topului. Cântau amândoi un şlagăr dulceag, „Firicel de floare-albastră”.

Dorina Drăghici și Nicu Stoenescu.

Dorina Drăghici și Nicu Stoenescu.

Toamna, dacă aveau şi gradină, unele localuri, precum „Strugurel”, sau cel de la Piaţa Rahova, încropeau o mustărie împrejmuită cu stuf, unde se mânca pastramă la grătar şi se bea tulburel. Etalonul îl reprezentau mustăriile din Târgul Moşilor, din Obor, unde în 1958 Maria Tănase a cântat pe estrada cârciumii „La prispa înaltă”.

Toamna era anotimpul care sporea aerul patriarhal al Rahovei. În octombrie, în curţi, dar şi pe străzile acelea cu aspect de uliţe, se ardeau gunoaie, crengi, frunze uscate al căror fum se înălţa lent şi leneş spre cer. Cu o lună înainte, în septembrie, se aduceau de la piaţă legumele de pus la murat în borcane înalte de-un metru legate la gură cu celofan, ţinute în magazia de lemne, în antreu, pe verandă sau în marchiza parfumată cu miros de gutui. Proprietarii noştri le păstrau în pivniţa lor căptuşită cu cărămizi, iluminată electric, închisă cu un chepeng de metal. Tot acolo ţineau, în sticle cu gâtul lat, înşirate pe poliţe, mărar, leuştean, chimen, tarhon. Bulionul era fiert în curte, la foc de lemne, într-o oală de 50 de kilograme, proptită pe pirostrii.

În Rahova mâncarea era pregătită cu grijă, minuţios. Femeile din vechea generaţie fuseseră casnice. Aveau reţetele lor pentru musacale, ostropeluri, tocane, plachii de peşte, iahnii de fasole. De Crăciun şi de Paşte erau scoşi din cuptor cozonacii simpli şi cei cu felurite umpluturi; în zilele de pomenire a morţilor se făcea colivă cu grâu arnăut, fiert o noapte întreagă. Dulceaţa şi şerbetul tot în casă erau făcute, ca şi vişinata ori micile cantităţi de lichior şi mastică. La fel, brânzoaicele, saleurile, baclavalele, gogoşile înfuriate, pudrate cu zahăr…

                                                                              Anatol BASARAB

http://www.justitiarul.ro

Publicat în comunism | Lasă un comentariu

Românii au INVENTAT o rachetă care revoluţionează zborul în spaţiu. NASA a decis să o folosească. „Este cea mai rapidă din lume”


Compania românească ARCA Space Corporation a prezentat în Statele Unite racheta Haas 2CA, un lansator orbital inovativ capabil să se plaseze pe orbită alături de sarcina utilă, fără a folosi trepte suplimentare aşa cum folosesc rachetele actuale.

Acest tip de vehicul este denumit Single Stage to Orbit (SSTO). Haas 2CA este echipată cu un motor racheta aerospike liniar care este cu 30% mai eficient din punct de vedere al consumului, comparativ cu motoarele rachetă actuale.

Haas 2CA este proiectată să plaseze pe orbită o sarcina utilă de 100kg, la un cost de lansare de un milion de dolari, ceea ce reprezintă cel mai scăzut cost al unui lansator orbital, afirmă reprezentanţii ARCA într-un comunicat remis descopera.ro. Racheta are o lungime de 16m, un diametru de 1,5m si o greutate la lansare de 16,290 kg. Forţa maximă de tracţiune a motorului este de 33,5 tone în vid, acesta funcţionând cu apă oxigenată concentraţie 90% şi kerosen.

ARCA Space Corporation colaborează cu centrele NASA Kennedy, Ames, Wallops, Marshall, Stennis si Johnson în cadrul Cooperative Opportunity Program, care are ca scop pregătirea primului zbor al rachetei care va avea loc în 2018 de la Wallops Flight Facility, Virginia.

Haas 2CA va opera pe piaţa de micro şi nano sateliţi care este estimata de un raport SpaceWorks la un număr de 3.000 de sateliţi între 1 şi 50 kg care vor fi lansaţi intre 2016 şi 2022.

ARCA, deţinută de românul Dumitru Popescu, a iniţiat oferta publică pentru cei doritori să devină coproprietari ai companiei, capitalul urmând a fi investit în programul Haas 2CA.

“Când racheta Haas 2CA se va lansa va fi prima rachetă din istorie care se va plasa in totalitate pe orbită, fără a utiliza trepte intermediare. Acest lucru oferă posibilitatea scăderii semnificative a costurilor de producţie si lansare a rachetei. Haas 2CA poate fi lansată şi de la centre de lansare din interiorul Statelor Unite, deoarece nu exista trepte care sa reintre in atmosferă după utilizarea lor. Rachetele in mai multe trepte, deşi mai performante in ceea ce priveşte sarcina utilă, au fiabilitate mai scăzută si costuri mai mari, datorită numărului crescut de componente. Tehnologia SSTO, odată implementată, va scădea timpul şi costurile de lansare, lucru aşteptat de industria aerospaţială de foarte mult timp. De asemenea, această rachetă va fi cel mai rapid vehiculul spaţial putând atinge orbita în sub 5 minute.” a afirmat Dumitru Popescu, preşedinte ARCA Space Corporation.

Jetul motorului rachetă aerospike se expandează într-un mod optim de la nivelul solului până în spaţiu asigurând eficienţă superioară la toate altitudinile de zbor. Un motor rachetă clasic funcţionează în mod eficient la o singură altitudine, de obicei la nivelul solului. Din acel punct motorul nu mai utilizează în mod eficient scăderea presiunii atmosferice deoarece jetul este limitat de ajutajul motorului. Un motor aerospike foloseşte practic rapoarte de expansiune nelimitate, astfel crescând semnificativ impulsul specific al motorului la altitudini mari.

Controlul atitudinii rachetei în zbor este obţinută prin modificarea tracţiunii celor 16 camere de ardere individuale prin ajustarea amestecului intern de combustibili. Acest lucru elimină sistemele complexe de pivotare a motorului pentru controlul zborului.

http://www.ziarulnational.md

Publicat în ROMANI DESTEPTI, STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

IPOTEZĂ ȘOCANTĂ: ÎN MUNȚII ORĂȘTIEI, DIN ROMÂNIA, A FOST LEAGĂNUL CIVILIZAȚIEI PROTO-SUMERIENE


Vasile Rudan

Cine au fost sumerienii? De unde au venit? Nu se cunoaște locul de origine al vechilor sumerieni, ce s-au stabilit aproximativ în anul 4.500 î.e.n., în sudul Mesopotamiei. Istoricii au emis ipoteza, că proto-sumerienii ar fi venit din Siberia. Se știe însă sigur, din probe materiale documentare concludente, că sumerienii au structurat în sudul Mesopotamiei cea mai veche civilizație a omenirii. În Sumerul antic au fost inventate scrierea, roata, matematica, astronomia, calendarele, sistemele de irigații, armura, carul de lupta, săbiile, bărcile, harnașamentul cailor, cuiele, morile, sandalele, roata olarului, harponul, dalta, inelele, șeile sau acul. Tot aici lua naștere și prima mare opera literara a umanității, Epopeea lui Ghilgameș, descoperită în secolul al XIX-lea între ruinele străvechiului oraș Uruk, precum și prima religie politeistă. Teoriile general acceptate astăzi, despre cunoștințele de astronomie ale sumerienilor, spun că aceștia remarcaseră prezența pe bolta cereasca a celor cinci planete vizibile cu ochiul liber:  Venus, Saturn, Jupiter, Mercur și Marte, cele care, alături de Soare și Lună, vor da, în majoritatea culturilor lumii, sistemul săptămânal de șapte zile.”

[…] ”Și cu toate acestea, descoperirea unei plăcuțe de lut sumeriene, celebra VA-243, aflată în prezent la Muzeul de Istorie din Berlin, șoca lumea oamenilor de știință. Nu numai că sistemul solar, gravat în detaliu, arăta toate planetele cunoscute astăzi (inclusiv nou retrogradata de la stadiul de planeta, Pluto), ba mai mult, alături de cele 11 corpuri cerești recunoscute astăzi: Soarele, Luna, Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și Pluto, apare reprezentată, la o distanță considerabilă, o altă  planetă, numită în mediile academice Planeta X sau Nibiru.” (Citate din  articolul: Misterioasa moștenire a sumerienilor, publicat în Descoperă.ro).

Autorul sintetizează o nouă ipoteză, bazată pe cinci argumente greu de combătut, potrivit căreia în Munții Orăștiei, pe teritoriul Daciei, a fost leagănul civilizației proto-Sumeriene. Iată cele cinci argumente, pe care le am în vedere:

1. Semnul solar al zeului suprem sumerian, Anu, figurat pe o  stelă dintr-un templu din Sumer, se găsește pe ceramica de cult răspândită în situri din Munții Orăștiei

Stelă dintr-un templu din Sumer, închinat zeului suprem Anu, reprezentând crucea cu raze într-un cerc, se găsește pe vase de cult din siturile arheologice din Munții Orăștiei. Fragment de vas de cult, din siturile arheologice din Munții Orăștiei, care are imprimat același semn solar.

2. Brățări de aur pe care le purtau sacerdoții din Sumer, se găsesc din abundență în siturile arheologice din Munții Orăștiei

Sute de brățări din aur extrase din situri de căutătorii de comori, nu au făcut obiectul unei cercetări aprofundate. Grija istoricilor români se rezumă la recuperarea brățărilor vândute ilegal peste hotare. Până se vor hotărî și specialiștii autohtoni să cerceteze originea brățărilor, ce pot fi lesne asociate cu conducte din ceramică pentru aducțiunea apei potabile în așezările antice fortificate din zona Munților Orăștiei (a se vedea și fotografia următoare, făcută de autor), trebuie să ne mulțumim cu ideea că sunt din perioada istorică dacică. Dar dacii nu purtau asemenea brățări… 

 

Conducte antice din ceramică pentru aducțiunea și distribuirea apei potabile către așezările fortificate din Munții Orăștiei, cu o vechime de peste 7.200 de ani (au fost supuse la analize prin carbon-14), care poartă urme că sunt fabricate la utilaje industriale. Conductele sunt amplasate la nivelul de locuire umană în care se găsesc brățări antice din aur.

 

Brățări antice din aur, extrase de căutătorii de comori din situri arheologice, recuperate de autoritățile din România. 

 

Sacerdot din Sumer, cu brățări de aur la brațe, similare celor existente în siturile din Munții Orăștiei. Brățară de aur, la brațul unui sacerdot sumerian.

Tipuri de brățări antice de aur, găsite în siturile arheologice din Munții Orăștiei

Brățările de aur din siturile arheologice din zona Munților Orăștiei, reprezintă tipuri similare zoomorfe, menținând modelul frunzei de fag pe circumferința tuturor brățărilor. 

Brățări de aur, extrase din situri arheologice, din Munții Orăștiei. A se observa modelul zoomorf

 

Detalii cu frunze de fag pe brățările din aur, ce se găsesc în siturile arheologice din Munții Orăștiei.

Frunze de fag. La Sarmizegetusa Regia există și în prezent fagi seculari, de peste 50 m înălțime. 

 

Brățări antice din aur, cântărind până la 1,6 kg fiecare, descoperite în siturile arheologice din Munții Orăștiei. Ce statură aveau sacerdoții sumerieni, care purtau la brațe asemenea greutăți?

 

Sacerdoți sumerieni, purtând brățări de aur similare cu cele din siturile arheologice din Munții Orăștiei.

3.Comparație între statura vechilor sumerieni și luptătorii din epoca bronzului, figurați pe metope ale monumentului antic de la Adamclisi

Statura înaltă a vechilor sacerdoți sumerieni este similară cu luptătorii din epoca bronzului, de pe metopele monumentul antic de la Adamclisi. În zona munților Orăștiei mai circulă legende despre uriașii din vechime, ce ar fi terasat munții integral, de la bază până la vârf. În satul Scăieni, aparținând de comuna Bozioru, din județul Buzău, există o necropolă antică, cu schelete de giganți de peste 2,40 m lungime, ce a fost descoperită în anii ’60 cu prilejul unor săpături efectuate pentru plantarea unei livezi.

Sacerdot sumerian, cu statură gigantică. Luptători cu statura uriașă, în zale și cu arme specifice epocii bronzului, pe metopele monumentului antic de la Adamclisi. 

4. Harta Imperiului Persan din anul 490 î.e.n.

A se observa pe harta Imperiului Persan, din anul 490 î.e.n., că actuala provincie a României, Dobrogea, făcea parte din Imperiul Persan. Este posibil ca anterior anului 490 î.e.n., Imperiul Persan să fi cuprins, pe lângă Dobrogea, și restul teritoriului Daciei.

Harta Imperiului Persan, din anul 490 î.e.n., care includea și Dobrogea.
(Sursa: Enciclopedia Wikipedia) 

5.Numele Rudan al unei provincii din sudul Imperiului Persan, având capitala cu același nume, este identic cu numele celor mai vechi familii atestate istoric din Bucovina de Nord, din Transilvania, Banat, Serbia și Croația

Central District (Rudan County)

From Wikipedia, the free encyclopedia

 

The Central District of Rudan County (Persian: بخش مرکزی شهرستان رودان‎‎) is a district (bakhsh) in Rudan County, Hormozgan Province, Iran. At the 2006 census, its population was 52,816, in 11,112 families. The District has one city: Rudan. The District has three rural districts (dehestan): Abnama Rural District, Faryab Rural District, and Rahdar Rural District.
Potrivit unor concluzii ale generalului de divizie ing. Vasile Dragomir, fost șef al Direcției Topografice Militare din cadrul M.Ap.N, după ce a consultat hărți militare reprezentând zona Munților Orăștiei și zonele geografice adiacente, terasele antropice – deci realizate de mâna omului – prezintă o densitate fără precedent în istoria antică, extinzându-se pe o suprafață de peste 400 km pătrați. Munții și dealurile au fost terasați în întregime.

Dacă facem abstracție de argumentele materiale prezentate în acest articol, ipoteza civilizației proto-sumeriene în Munții Orăștiei pare șocantă. Dacă ținem seamă de dovezile istorice din acest articol, nu avem de ce să fim șocați. Ipoteza existenței civilizației proto-sumeriene în zona Munților Orăștiei, trebuie luată în calcul de cercetătorii care studiază – fără prejudecăți – istoria civilizațiilor umane.

(Pentru inlustrația acestui articol au fost folosite fotografii existente pe internet și din arhiva personală a autorului.)

http://jurnalparanormal.ro/

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

UNIVERSUL CONECTAT – ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate?


THE  CONNECTED UNIVERSE (2016)
„Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său. Tu eşti centrul universului, tu eşti cel care observi universul din propriul tău centru. Oriunde ai alege un punct de observaţie într-un fractal, acel punct devine centrul din care tu observi universul. Acel punct devine nemişcare. De ce nemişcare? Fiindcă în acel punct, acum, toate rotaţiile universului se anulează reciproc. Ai nevoie de nemişcare pentru a avea un cadru de referinţă al rotaţiei şi astfel se produce singularitatea. Singularitatea este punctul aflat în centrul experienţei tale universale, este acel punct nemişcat din care tu observi universul.”

 

Nassim Haramein
La 5 ani distanţă de ultima sa creaţie de renume, „The Black Whole”, Nassim Haramein lansează, „The Connected Universe”, regizat de Malcom Carter şi rezultat în urma unui parteneriat de succes dintre două site-uri renumite: platforma internaţională de finanţare prin subscripţii publice „Indiegogo” şi reţeaua de servere video „Vimeo”.
Interesul internaţional acordat activităţii acestui minunat fizician autodidact se pare că este în continuă creştere din moment ce proiectul a fost finanțat din banii strânși din donațiile publicului (peste 300 000 de euro erau strânși anul trecut), iar vocea documentarului este cea a lui Patrick Stewart (cunoscut cel mai bine pentru rolul captianului Jean Luc Picard din Star Trek – The Next Generation, dar si din recentele roluri in seria X-Man , unde era Charles Xavier), un actor de prestigiu care a fost vocea multor documentare din main stream, iar astfel cred ca se ofera un plus de credibilitate acestor informatii.
Filmul aprofundeaza unele aspecte ale noii paradigme spiritual-cuantice mai puţin dezbătute de Nassim Haramein, cele două noţiuni disjuncte, realitatea şi separabilitatea, din teorema lui John Bell, cele care ne integrează pe noi toţi – şi prin non-localizare, fireşte – în textura holistică a universului holografic în care ne ducem existenţa fizică efemeră.
Amanuntele acestei teorii sunt dezbatute pe larg în postările anterioare dedicate lui Nassim Haramein (în categoria cu același nume puteți găsi 12 articole în care este menționat acest om minunat), de aceea ne vom rezuma la a vă prezenta o traducere, parţială a un articol al lui Nassim, realizată de prietenul Marian de la blogul Dezvaluiri  „To Infinity and Beyond: Transcending our Limitations” (Către infinit şi dincolo de el: Transcenderea propriilor limite) publicat de Nexus Magazine, în 2011, iar după film un alt articol intitulat :” Cum ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate?„(preluat tot din revista Nexus), un articol absolut fabulos, dedicat lui Nassim, un articol care intr-adevar se ridica la inaltimea cercetarii lui Nassim, realizat de un om de știință pe nume Marc Mistiaen, un articol care surprinde într-un mod destul de exhaustiv, fundamentul și implicațiile științifice epocale ale descoperirilor lui Nassim.
Foarte mulți indivizi nu-l pot lua în serios deoarece se leagă de anumite aparențe. Nassim are mereu un aspect degajat, omul pare coborât de pe surf sau că tocmai a venit dintr-o drumeție pe munte, pare un tip obișnui fără morga fizicienilor sau a marilor academicieni pe față, pare uneori că vorbește la mișto … nu inspira seriozitatea cu care suntem obișnuiți să o vedem pe fața marilor savanți, nu se vede acea încrâncenare, tensiune, iar asta ne arată că este un om liber, ieșit din tipare, un geniu care sfidează prin felul lui de a fi toate tiparele, iritând la maxim, prin tot ceea ce gândește, spune, face și reprezintă obosiții academicieni ai unui sistem aflat în putrefacție. Nassim este suflul cel nou!
„V-aţi întrebat vreodată care este structura realităţii ? Care-i este natura ? Cum de se manifestă aici ? Şi cum se autoorganizează pentru ca eu s-o pot observa ? Acestea sunt întrebări esenţiale pe care majoritatea oamenilor şi le-au pus, cândva, în viaţă. Poate că s-au gândit la ele în multe moduri diferite, nu neapărat aşa cum au fost enunţate mai sus, dar majoritatea oamenilor s-au gândit la sursa existenţei, la începuturile sau la finalul unei dinamici eterne, continue.
[…] Fie că a fost efectul forţelor implicate, cum ar fi gravitaţia, sau senzaţia provocată de lumea materială care-i furniza informaţii trupului meu şi răspunsul său la ele – cum ar fi alunecarea schiurilor mele bine lustruite pe o suprafaţă îngheţată, sau senzaţia resimţită de buricele degetelor mele aflate în contact cu cristale ascuţite, pe măsură ce urcam pe o stâncă de 300 de metri înălţime – aceste momente de supremă comuniune cu natura m-au învăţat că trebuie să existe o relaţie fundamentală între noi. Am ajuns, într-un final, s-o descriu ca pe un feedback în structura spaţiu-timp, care include acest sentiment al integrării complete cu angrenajele naturii, pe care-l experimentam, dar şi caracteristica autoorganizării lumii materiale pe care o puteam observa oriunde, într-un mediu în care pot fi descoperite sisteme complexe şi superior organizate.
Totuşi, exista ceva mai mult. Interesul meu, precoce, în explorarea naturii ceva mai mistice a experienţei noastre de viaţă m-a condus către cercetarea lumii lăuntrice a meditaţiei, o lume care se raportează, pe deplin, la cea a conştiinţei, a unei auto-descoperiri profunde şi fundamentale şi a explorării propriei realităţi de către observator. Prin urmare, exista atât o explorare externă, în care aş fi putut extinde limitele influenţei mele asupra lumii externe (cea care s-ar putea numi lumea materială), cât şi o explorare a extinderii limitelor lumii mele lăuntrice, pentru a identifica sursa observării. Şi, spre marea mea surpriză, cele două păreau să se întrepătrundă.
[…] Întrebarea care se punea era: „Care este mecanismul feedback-ului aparent dintre mine, observatorul, şi lumea materială, şi oare există un mediu care permite manifestarea conexiunii dintre toate lucrurile posibile, pentru a se putea produce unificarea lor ?”
Pentru a putea răspunde adecvat acestei întrebări a trebuit să mă implic, pe de o parte, într-un studiu aprofundat al fizicii acestei lumi, şi, pe de altă parte, într-un studiu al moravurilor (al obiceiurilor şi practicilor rituale) unor societăţi diverse, care mi-ar fi putut revela o înţelegere mai profundă a relaţiei dintre observator şi lumea materială. În mintea mea, ambele erau de importanţă egală, deşi sarcina studierii lor, în paralel – care implica domenii mergând de la fizica aplicată la cosmologie şi teorie cuantică , dar şi arheologie, psihologie şi spiritualitate – părea a fi insurmontabilă.
Prin studierea fizicii şi datorită diverselor descoperiri pe care le-am făcut explorându-mi lumea lăuntrică, mi-am dat seama că, dacă suntem, cu adevărat, în căutarea unei imagini complete a dinamicii şi mecanicii care animă atât lumea materială cât şi observatorul care o experimentează, atunci modelul trebuie să se bazeze pe infinite relaţii de echilibru, la diverse scări.
[…] Cum ar putea fi universul atât finit, cât şi infinit, în acelaşi timp ? Într-adevăr, experienţele noastre cotidiene par să indice existenţa unor limite finite, bine definite. La urma urmei, dimensiunile tale corporale par să fie definite la o anumită scală. Dar nu cumva un univers infinit n-ar putea avea definire, n-ar deţine nici o modalitate concretă de-a identifica o limită care le-ar putea sugera pe toate celelalte ?
[…] Pornind de la studierea civilizaţiilor antice, care părea să fie o temă recurentă, persistentă – iar acea temă, ca să trecem la subiect, părea să aibă cumva de-a face cu geometria şi cu un mediu fundamental ce penetra totul, era omniprezent, omniscient şi corespundea cu principiul de organizare a naturii – am încercat să descopăr dacă existaseră concepte similare în istoria fizicii, dar şi în fizica avansată, actuală, şi chiar am descoperit similitudini.
În geometrie, de exemplu, exista definiţia dată de Einstein structurii spaţiu-timp. De asemenea, în matematică, teoria fractală se asemăna cu multe concepte şi simboluri antice şi furniza o relaţie perfectă între infinituri şi condiţiile limitative, fiindcă un număr infinit de limite ar putea fi încorporat într-o formă iniţială bine definită (funcţie de scala la care se face observaţia). În ceea ce priveşte existenţa unei energii omniprezente, mi-am dat seama că tocmai vidul dominant al lumii cuantice ar putea corespunde definiţiei, în sine.
Poate că vidul dintre molecule şi atomi, vidul spaţial dintre planeta noastră şi Soare, vidul dintre sistemele solare ale galaxiei noastre şi cel intergalactic era de fapt plin şi nu gol. Poate că acel vid, plin de informaţie, penetra toate lucrurile şi reprezenta suprema conexiune dintre ele. Poate că mai degrabă vidul definea materia, în loc ca lumea materială să definească vidul.”
„Puteţi extrage din spaţiu toată informaţia necesară, pentru a vă putea îndeplini misiunea în această lume, pentru a putea manifesta empatie şi compasiune pentru toate dificultăţile prin care trec atât de multe fiinţe ale planetei noastre şi mă refer, în special, la întreaga suferinţă care se manifestă pe planeta noastră, chiar acum. Şi chiar dacă veţi spune că nu vă afectează pe voi, în mod direct, de fapt o face, fiindcă toate aceste câmpuri morfogenetice ale planetei sunt afectate la rândul lor, iar noi toţi facem parte din câmp. Nu vă puteţi separa, voi înşivă, de structura acestui câmp.”
Nassim Haramein
Aici video:

https://ok.ru/video/245631159022

CE-AR FI DACA NASSIM HARAMEIN AR AVEA DREPTATE? 

 

Articol preluat din Revista NEXUS: Gaura neagra din inima atomului. Descoperirea care revolutioneaza fizica.

 

De Marc Mistiaen

Pseudostiinta, scientism, pasareasca pseudo-stiintifica … Sunt calificative pe care anumiti cercetatori le folosesc de cativa ani pentru a caracteriza rezultatele activitatii lui Nassim Haramein, calificative care lasa putin loc de indoiala in privinta acestui ‘fizician’ fara diploma, a carui munca nu ar prezenta nici-un fel de interes. Cu toate acestea, toate prelegerile sale aprind in randul publicului o doza crescatoare de curiozitate si chiar de fascinatie. An dupa an, cu multa rabdare, acest cercetator a cucerit, in domeniul sau si pe internet, o recunoastere, care recent a fost incoronata, prin publicarea rezultatelor cercetarilor sale in editia din luna aprilie a anului trecut a prestigioasei Physical Review and Research International („Quantum Gravity and the Holographic Mass,” Physical Review & Research International, 3(4): 270-292, 2013). Acest articol, semnat de el in calitate de director de cercetare la Hawaii Institute of Unified Physics, scoate la iveala teoria sa referitoare la „universul conectat” si ofera o viziune alternativa asupra gravitatiei.
Se va face in sfarsit auzit Haramein prin aceasta publicatie? Vom fii oare martorii unei revolutii stiintifice in cazul in care o astfel de lucrare va capata recunoastere in lumea fizicii? Pentru a-l intelege, haideti sa incepem cu inceputul si sa aruncam o privire asupra elementelor fundamentale ale teoriei sale.

Cum l-am cunoscut pe Nassim Haramein?

De formatie sunt consultant in domeniul performantei energetice a cladirilor si am observat ca nici una dintre solutiile propuse pentru energie, cum ar fi panourile solare sau alte proceduri, nu permit punerea in aplicare a unor sisteme care sa produca energie, din abundenta si nepoluanta. De exemplu, fabricarea un panou solar fotovoltaic necesita topirea siliciului, ceea ce presupune un consum mare de energie! Misiune imposibila, deci … putem da vina pe constrangerile termodinamicii: energia nu poate fi creata ex nihilo, altfel spus, din nimic. Energia poate fi doar transferata de la un sistem la altul. In plus, entropia unui sistem izolat nu poate decat sa creasca sau sa ramana constanta, motiv pentru care cafeaua in mod natural devine mai rece.
Si totusi, pe nesteptate, am descoperit că exista anumite persoane – genii? oameni naivi? escroci? utopici? – care conspira impotriva acestor principii. Ancheta mea, de natura economica si pragmatica, cu privire la Nassim Haramein, a inceput atunci cand acesta tocmai venea in Franta pentru a organiza un seminar de doua zile. Atunci am avut ocazia sa il intalnesc. Nu m-am simtit bine la aceasta prima intalnire. Un sentiment de indignare a pus imediat stapanire pe mine. Remarcile lui Nassim mi se pareau ilogice, pareau sa contrazica tot ceea ce stiam si invatasem pana atunci. Nassim Haramein spunea ca nu exista vacuum, ca masa unui proton poate sa depaseasca mai multe miliarde de grame …
A fost prea mult pentru mine. M-am uitat la cei 80 de participanti si foarte putini dintre ei pareau socati … O Doamne! Ne aflam in Franta, patria lui Descartes. Cum este posibil atunci ca astfel de comentarii sa nu supere pe nimeni?
Mi-am spus ca probabil aceasta se datoreaza faptului ca nu exista oamenii de stiinta in randul publicului. Asa ca l-am intrebat pe vecinul meu ce crede despre acest lucru si el a spus: „Este uimitor”. I-am raspuns cu o nota de aroganta, plin de propriile mele certitudini, de increderea in studiile mele, in lecturile si in practica mea profesionala: „Eu sunt un inginer (in domeniul agricol), si ceea ce spune acest tip este absurd”. El a raspuns: „Si eu sunt inginer (in matematica aplicata), iar acest lucru nu este absurd…” Mi-am spus ca el trebuie sa fi fost drogat … La sfarsitul weekend-ului (nu a existat nici o cerere de restituire si nimeni nu a plecat mai devreme de la seminar!), i-am aratat lui Nassim scepticismul meu cu privire la cercetarile lui. El sa uitat la mine cu un zambet mare, mi-a dat niste referinte si mi-a urat noroc in cercetarea mea. Rabdarea sa si faptul ca m-a ascultat m-au impresionat. M-am gandit ca in mod sigur nu eram singurul care il punea sub semnul intrebarii in acest fel. Si, cu toate acestea, el persista … O intrebare nu imi dadea pace: daca vacuum-ul (vidul) nu este gol, s-ar putea folosi aceasta energie, ar putea ea deveni usor accesibila, in ciuda constrangerilor termodinamicii?
Asa ca am incercat sa inteleg aceasta problema a unui vacuum care nu este vid si a unui proton care are o masa diferita de cea pe care o masuram de obicei. Arhimede si clubul meu de scuba diving m-au ajutat.
Mi-am imaginat inlocuirea acestui vid din jurul meu, care nu este gol, cu apa din piscină. Din moment ce există vid peste tot, exista si apa peste tot, atat în mine, cat si in afara mea. Sunt alcatuit din circa 60% apa, la fel ca si tine. Mi-am imaginat o sticlă super-usoara, care poate sa contina un litru si care cantareste un miligram. Umplem aceasta sticla cu apa. Cand o punem pe cantar, vom citi 1,000.001 grame (atata timp cat apa este pura, ceea ce, desigur, este destul de greu de gasit). Daca am arunca recipientul cu apa in piscina, vom citi un miligram (datorita principiului lui Arhimede). Diferenta dintre cele doua masuratori este de un milion si ambele sunt corecte! Astfel am inteles de ce un proton poate avea doua mase diferite, amândoua exacte, una cand se ia in considerare densitatea vidului si cea de-a doua, cand nu se ia in considerare aceasta densitate.
Apoi, mi-am imaginat universul nostru ca pe un ocean, in care noi inotam ca niste pesti si m-am intrebat daca pestii sunt constienti de faptul ca se afla in apa si care ar fi masa oricarui lucru pe care noi, in calitate de pesti, o putem estima din interiorul acestui ocean, fara a lua apa in considerare. Probabil ca doar un mic procent din masa totala. Oh, Doamne! La ce nivel se ridica masa de materie identificata din universul noastru? La doar cateva procente … Chiar in acea aceeasi seara i-am trimis un e-mail lui Nassim Haramein.
Poate fi pus modelul standard sub semnul intrebarii?
Citind mai tarziu materialele publicate de Nassim, am putut sa reasez pe baze firesti ceea ce fusesem invatat. Am fost de prea multe ori un membru supus al publicului care asculta discursuri lipsite de echivoc. Le spun adio certitudinilor mele. Bine ati venit indoielilor care imi impuneti sa nu mai consider nimic, niciodata, ca fiind adevarat sau fals. Pe scurt, m-am intors la bazele metodei stiintifice.
Pentru a intelege importanta cercetarilor lui Nassim Haramein, este necesar sa schitam un inventar al cunoasterii noastre actuale.
Geometria lui Karl Schwarzschild 
Fizicianul german Karl Schwarzschild (1873-1916) rezolva in 1916 ecuatiile lui Einstein, folosind principiile geometriei complexe ale lui Minkowski. Acolo unde Einstein propunea coordonate rectangulare, Schwarzschild a ales un sistem „polar”.
Adesea se face urmatoarea analogie: spatio-temporalitatea este prezentata ca fiind o structura in care masa (energia) creaza o curbura, ca in cazul unei sfere plasate pe o trambulina. Curbura este prezenta de-a lungul partii unde se afla sfera, spatio-temporalitatea este reprezentata de suprafata trambulinei, in timp ce masa, sau energia, este reprezentata de sfera. Daca plasam o alta sfera pe aceeasi suprafata, noi vom percepe a doua sfera ca si cum aceasta ar fi atrasa de prima printr-un fel de forta, desi fenomenul se datoreaza curburii spatio-temporale din jurul sferei.
Einstein a fost impresionat de simplitatea calculelor geometrice facute de Schwarzschild, care a trimis repede rezultatele obtiunute colegilor sai. Schwarzschild a murit la scurt timp dupa aceea, la doar 41 de ani.
Geometria pe care Schwarzschild a folosit-o pentru a rezolva ecuatiile lui Einstein a devenit ulterior abordarea standard prin care fizicienii stabilesc proprietatile gravitationale ale planetelor si stelelor.
Modelul standard descrie toate particulele elementare din care este compusa materia, (inclusiv electroni, cuarci si fotoni), interactiunile dintre particulele elementare si fortele universului, cum ar fi interactiunea puternica, interactiunea slaba, interactiunea electromagnetica si, in cele din urma, interactiunea gravitationala (pe care modelul standard nu reuseste nici sa o explice, nici sa o integreze). Particulele, masa de energie a modelului standard, reprezintă doar 4% din masa universului. Tot restul de 96% ar fi materia intunecata si energia intunecata.
Modelul standard nu este rodul unei revolutii la nivel fundamental, ci mai degraba rezultatul unei munci laborioase de dezvoltare, experiment dupa experiment. De exemplu, CERN, cu 2.400 de angajati, plus opt mii de oamenii de stiinta, din intreaga lume, care folosesc aceste instrumente, incearca sa valideze modelul standard, creat in 1954. Pe scurt, ar putea fi necesar sa revenim la fizica atomica si subatomica, la punctul in care Max Planck le-a lasat. Nu ar fi o surpriza, fondatorii mecanicii cuantice (Werner Heisenberg, Paul Dirac si Niels Bohr) s-au convins ca nu este nevoie de inca o revolutie in ceea ce priveste bazele fizicii, pentru a putea explica forta nucleara.
Suntem blocati din punct de vedere conceptual
Potrivit celor spuse de matematicianul Alain Connes, „… nimeni nu crede ca modelul standard este ultimul cuvant in aceasta poveste, datorita in special numarului foarte mare de parametri liberi pe care ii contine.”
Teoria stringurilor apare in 1968 si este rezultatul eforturilor prin care se urmareste perpetuarea modelul standard. David J. Gross, care a contribuit la re-inventarea acestei teorii in anii ’80 (ceea ce i-a adus Premiul Nobel pentru Fizica in 2004), a admis intr-un final ca teoria stringurilor nu a fost atat de revolutionara pe cat s-a sperat …
Aceste incercari ne arata ca suntem blocati conceptual. Modelul nostru spatio-temporal, asa cum a fost modificat de Einstein, este extrem de util, dar poate ca nu este fundamental. Pentru a ilustra comentariile de mai sus, am de gand sa ma intorc la raza protonului.
Protonii, impreună cu neutronii, constituie nucleul atomului. Electronii unui atom graviteaza in jurul acestui nucleu, la viteze de aproximativ 9/10 din viteza luminii. In principiu, tot ceea ce este materie in univers este alcatuit din atomi. Protonul insusi este alcatuit din trei quarci. Raza unui proton este considerata a fi una din constantele fundamentale din natura. In fizica, pana recent, raza protonului a fost privita ca avand o anumita valoare.


Gaurile negre

Existenta gaurilor negre a fost confirmata prin observatie inca de la mijlocul anilor ’80. Gaura neagra din interiorul galaxiei noastre se numeste Sagittarius A. Ea are o masa care este de patru milioane de ori mai mare decat cea a Soarelui nostru.
Este o gaura neagra pentru ca materia si, prin urmare, energia (de la E = masa x viteza luminii la patrat), cad in ea si este neagra, din moment ce nu putem vedea nici ceea ce este în interiorul sau, nici marginile sale (dincolo de radiatia Hawking). Chiar si lumina, care aparent ii da stralucire, este absorbita. Noi deducem prezenta sa datorita efectelor gravitationale pe care le exercita asupra imprejurimilor sale. Prin definitie, o gaura neagra trebuie sa indeplineasca criteriul Schwarzschild (rs = 2GM/c²), unde rs este raza Schwarzschild, raza gaurii negre; G este constanta gravitationala, M este masa gaurii negre, si c² este viteza luminii la patrat.
Gaura neagra Schwarzschild este primul model teoretic de gaura neagra, creat in 1915, ca raspuns la ecuatiile lui Einstein cu privire la relativitatea generala din 1915. Karl Schwarzschild a demonstrat existenta razei – raza Schwarzschild – din care nici un obiect sau particula nu pot scapa. Gaura neagra Schwarzschild este specifica, in sensul ca se deduce de la metrica Schwarzschild, care a fost conceputa pentru obiecte sferice statice, nu pentru cele care se rotesc. Singularitatea Schwarzschild l-a surprins chiar si pe Einstein. Singularitatea Schwarzschild se refera la acea regiune din spatiu si timp in apropierea careia anumite cantitati devin nelimitat de mari.
 
Masurarea unui proton
Putem masura raza unui proton folosind doua metode, ambele luand in considerare interactiunea dintre un proton si un electron. Prima metoda presupune studiul coliziunilor de mare energie dintre un proton si un electron, cea de-a doua este spectroscopia unui atom de hidrogen. Dr. Randolf Pohl si colegii sai de la Institutul Max Planck de Optica Cuantica din Munchen au vrut sa masoare protonii mai precis, cu scopul de a adauga cateva zecimale la sfarsitul valorii oficiale, asa cum facem cu valoarea lui pi.
Pentru a face acest lucru au folosit un atom de hidrogen mai aparte, hidrogen muonic. Muonii au aceeasi sarcina electrica ca si electronii, dar sunt de 207 ori mai grei.
De ce s-a folosit acest tip de atomi de hidrogen? In primul rand, atomul de hidrogen este alegerea logica, deoarece nucleul sau are numai un proton, fara un neutron si exista un singur electron care graviteaza in jurul nucleului. In varianta sa „muonica”, electronul este inlocuit cu un muon care se invarteste in jurul protonului de hidrogen central pe o orbita care este de 207 ori mai apropiata in comparatie cu orbita unui electron. Aceasta permite o masurare mai precisa a dimensiunilor protonului.
Masuratoarea este intr-adevar mai precisa, dar mai presus de toate, rezultatele au dovedit ca protonul este mai mic. De fapt, timp de doi ani, noua valoare a razei protonului a fost 0.84184 x 10 la puterea 13 cm, in loc de 0.8775 x 10 la puterea13 cm. Insasi raza mai mica a protonului este prin ea insasi un semn frapant care ar putea conduce la o reconsiderare a electrodinamicii cuantice (Quantum Electrodynamics: QED). QED este una dintre cele mai respectate teorii in stiinta zilelor noastre, in mare parte datorita preciziei cu care ea permite prezicerea energiilor orbitale.
Enigma din jurul variatiilor dimensiunii razei unui proton ne conduce la concluzia ca modelul standard ar trebui sa evolueze, daca nu chiar sa fie schimbat radical. Exista in acest caz o alternativa la acest model? Am putea gandi un model fara materie intunecata si energie intunecata? Ce sunt masa si gravitatia in realitate? Exista o explicatie posibila a interactiunii puternice? Ce putem spune despre Sfantul Graal al fizicii, unificarea fortelor fundamentale?
Daca exista un om de stiinta ale carui cercetari ar putea contribui la rezolvarea acestor probleme, acesta pare a fi Nassim Haramein. Totusi, pe masura ce vom citi ceea ce urmeaza, sa ne amintim ca „Orice adevar trece prin trei etape. Prima data, este ridiculizat. A doua oara, este negat vehement. A treia oara, e acceptat ca fiind de la sine evident.” (Arthur Schopenhauer)
Principiul holografic 
Stephen Hawking considera ca informatia cuantica atrasa intr-o gaura neagra este distrusa chiar de la intrare si ca acest lucru se intampla la nivelul orizontului evenimentului, care este limita dincolo de care atractia exercitata de gaura neagra este considerata ca fiind ireversibila. Acest punct de vedere a provocat o controversa in randul multor fizicieni, deoarece incalca unul dintre cele mai indragite principii din fizica, principiul potrivit caruia energia sau informatia nu poate fi distrusa, ci doar conservata.
Dezbaterea a fost plina de pasiune si a continuat pana in 1997, cand John Preskill a pariat public impotriva lui Stephen Hawking si Kip Thorne sustinand ca informatia nu se pierde in interiorul gaurilor negre, ci este pastrata, asa cum sustine fizica cuantica.
Acest lucru i-a incurajat pe doi cercetatori sa gaseasca o solutie. Gerard’t Hooft s-a gandit sa ia in considerare un mic punct de pe suprafata orizontului evenimentului unei gauri negre, un bit de informatie, ca la computere. El si-a construit teoria pornind de la lucrarile lui Jacob Bekenstein care a demonstrat ca informatia are o dimensiune minima echivalenta cu o unitate Planck.
Si Leonard Susskind a studiat teoria holografica in cadrul teoriei corzilor. 
Intr-un mod general, Gerard’t Hooft a dovedit ca toate informatiile continute in interiorul unei gauri negre pot fi explicate in termeni de informatii sau „biti Planck”, la orizontul gaurii negre, care pastreaza astfel informatia ca o „înregistrare holografică”. El a numit aceasta – principiul holografic, prin analogie cu o holograma, deoarece descrie un mecanism in care toate informatiile care cad într-o gaura neagra sunt reprezentate pe suprafata sa prin „pixeli”, avand latura de marimea unei lungimi Planck.
Solutia holografica pe care a descoperit-o este echivalentrul temperaturii, reprezentata de entropia unei gauri negre, ceea ce corespunde unui sfert din suprafata zonei de informatii a orizontului (S = A / 4 * k / l la patrat), unde S este entropia si A este suprafara in cauza, k este constanta lui Boltzmann si L este lungimea Planck, in termeni de unitati Planck. Ca o observatie, suprafata unei sfere este data de 4(pi)r la patrat: aceasta suprafata impartita la 4 pur si simplu este egala cu suprafata ecuatoriala a sferei…
In 2004, Hawking a recunoscut ca informatia ar putea fi pastrata si ca orizonturile gaurilor negre absorb si emit informatii coerente.
Unificarea celor patru interactiuni 
Interactiunea puternica, numita si „forta tare”, leaga cuarcii impreuna pentru a forma, de exemplu, protonii si neutronii, care alcatuiesc nucleul atomului. De asemenea, vorbim despre forta care permite protonilor sa se gaseasca unii pe altii, forta care ii blocheaza in spatiul mic circumscris de catre nucleu, desi au acelasi semn pozitiv si, prin urmare, ar trebui sa se respinga cu intensitate intre ei. Interactiunea puternica are o arie de actiune extrem de mica, aproximativ de marimea nucleului atomic. Interactiunea puternica este cea mai puternica – de unde si numele sau – dintre cele patru interactiuni; constanta de cuplare, de exemplu, este de 1039 ori mai mare decat cea a gravitatiei.
Geniul lui Nassim Haramein este acela de a fi transformat un proton intr-o gaura neagra si de a fi descoperit ca atractia gravitationala a unei gauri negre de marimea unui proton este cu precizie egala cu forta tare.
Consecintele acestei ipoteze sunt extraordinare, deoarece ar putea revolutiona insesi bazele fizicii, revolutie asteptata de parintii fizicii cuantice, pentru a unifica cele patru interactiuni si pentru a putea dezvalui in cele din urma ce este masa, forta gravitationala, etc. In plus, pentru prima data, fizica newtoniana si cea cuantica inceteaza a mai fi separate. De aceea, ele reprezinta piatra de temelie a cercetarii lui Nassim Haramein, rezultate care cer o dezvoltare continua.
 
Gaurile negre devoratoare de lumi
In cazul in care nu sunt intelese in mod corespunzator, gaurile negre pot fi infricosatoare. Ni le imaginam ca pe niste monstri care ataca, inghit si distrug totul. Haideti sa intelegem despre ce este vorba. Desi o gaura neagra este intr-adevar foarte lacoma, gama sa este limitata. Din fericire pentru noi, pentru ca altfel am fi urmatoarea masa pentru Sagittarius A, gaura neagra a galaxiei noastre! In timp ce masa unei gauri negre este intotdeauna mare, pe de alta parte, densitatea ei scade in functie de dimensiunile sale. Cu cat raza unei gauri negre este mai mare, cu atat scade densitatea sa si viceversa. Acest gradient este probabil esential in explicarea rotatiei corpurilor ceresti … Intr-adevar, de exemplu, datorita diferentei de densitate, masele de aer formeaza vartejuri!
Este posibil ca Nassim Haramein sa ne fi aratat ceea ce Big-Bang-ul nu ne poate explica, si anume de ce toate obiectele, fie ele galaxii, Pamantul nostru, atomii nostri, electronii, etc. se rotesc incontinuu de 14 miliarde de ani? Gaurile negre insele nu distrug totul, cel putin nu atractia gravitationala, ceea ce ne permite, de altfel, sa le localizam. Ele par chiar sa aiba o structura coerenta care pastreaza si recicleaza informatii.
Masa unui proton este 10 la puterea a 14-a!
Daca luam ca raza Schwarzschild valoarea razei unui proton, 1,32 fm (femtometri), adica 10 la puterea -15m, vom obtine un proton gaura neagra cu masa 8,85 X 10 la puterea 14 (grame) – masa Schwarzschild, numita masa holografica a protonului. Aceasta masa holografica este de asemenea in concordanta cu masa estimata a universului. Tabelul de mai jos arata ca protonul gaura neagra se aliniaza pe dreapta maselor, spre deosebire de masa protonului masurata in laborator (10 la puterea -24 grame).
 
Prima notiune care trebuie inteleasa bine este vidul, vacuumul. In primul rand, in interiorul materiei exista foarte mult vid. Simplificand, marimea unui atom este de aproximativ 10 la puterea -10 metri, adica, aproximativ a zecea milioana parte dintr-un milimetru. Nucleul unui atom are cam 10 la puterea -15 metri, ceea ce il face de o suta de mii de ori mai mic decat un atom. Volumul nucleului (dimensiunea la puterea a treia) este de un cvadrilion de ori mai mic decat cel al atomului. Prin urmare, volumul atomului este vid in proportie de cel putin 99,999%! Intr-adevar, materia este alcatuita din spatiu vid, din moment ce exista goluri uriase intre diferitele nuclee ale atomilor uniti intre ei pentru a forma molecule. Un exemplu, pentru a intelege mai bine: daca s-ar mari nucleul unui atom pana la dimensiunea unei sfere cu diametrul de un metru, electronii s-ar afla la 50 de kilometri distanta de acesta. Daca doi atomi ar fi impreuna, cele doua nuclee ar fi la o distanta de 100 de kilometri unul de celalalt … doua sfere cu diametrul de un metru la 100 de kilometri una de cealalta! Prin urmare, vacuumul este omniprezent, fie ca se afla in interiorul materiei sau in afara ei.
 
A doua notiune: vacuumul, vidul nu este gol. Intr-adevar, el contine energie sub forma de fluctuatii, de vibratii. Aceasta energie este gigantica, deoarece densitatea fluctuatiilor vacuumului la nivel cuantic, denumita densitatea Planck, este de 5,16 X 10 la puterea 93 g/cm cub. Ne putem imagina ce ar putea insemna cifra 1 urmata de 93 de zerouri in contul bancar!
Scalarea permite organizarea materiei luand in considerare masa in functie de raza. Cand luam dimensiunile diferitelor corpuri din univers, mai precis masa si raza fiecaruia dintre ele, vom obtine pe grafic o linie dreapta. Masa Planck, cea mai mica valoare din univers, este punctul de plecare, din stanga, iar masa universului este punctul de sosire, de sus, din dreapta. Pe aceasta linie gasim pamantul, soarele, galaxiile, pulsarii, quasarii … dar nu si protonul standard, ci mai degraba protonul Schwarzschild. Cand incercam sa punem protonul standard, el cade sub linie, in timp ce protonul gaura neagra se afla pe linie. Aceasta arata ca universul este organizat cu precizie matematica, de la infinit de mare, la infinit de mic.

Max Planck si dezvoltarea mecanicii cuantice

Dezvoltarea mecanicii cuantice a inceput in 1894, odata cu munca de pionierat a lui Max Planck, care a studiat problema radiatiei emise de corpurile negre. In fizica, se considera ca un corp negru este un corp care absoarbe radiatia electromagnetica, oricare ar fi frecventa sau incidenta acesteia. Un astfel de obiect, in echilibru termic, va emite insa radiatie electromagnetica. A aparut in acest fel o problema majora: spectrul radiatiei electromagnetice a unui corp negru emite energie infinita in regiunea ultravioleta a spectrului, numita catastrofa ultravioleta.
La acea vreme, Planck a prezentat punctul de vedere ca exista lumina care emite radiatii numai in numere intregi. Intreaga cantitate de energie sare continuu de la o valoare la alta, creand un pachet de energie mai degraba cuantificat, decat continuu si infinit. Cu alte cuvinte, Planck a emis ipoteza potrivit careia cantitatea de energie pe care o unda o poate schimba cu materia este discontinua. Rezultatele sale teoretice si-au dovedit valabilitatea atunci cand el a prezis valoarea experimentala corecta pentru spectrul unui corp negru si a rezolvat in mod natural catastrofa ultravioleta. Legea lui Planck ne spune ca energia electromagnetica poate fi emisa numai in pachete de energie distincte proportional cu frecventa. Datorita rezultatelor mai precise pe care le-a obtinut experimental mai tarziu, el a putut sa stabilesca anumiti parametrii, cunoscuti sub denumirea de constantele Planck, deduse dintr-un set de masuratori care reprezinta momentul cinetic sau lungimea de unda a pachetului initial de energie. Aceasta idee a fost considerata absurda pana cand Einstein a aplicat-o efectului fotoelectric, descriind lumina ca fiind o particula, care mai tarziu a fost denumita foton. Max Planck a primit pana la urma Premiul Nobel, in 1918, pentru contributia sa la intelegerea acestui efect, contributie care a consolidat revolutia cuantica.
In 1899, Max Planck isi extindea aplicatiile asupra unitatilor sale fundamentale, cunoscute acum sub numele de unitati Planck. Cantitatile Planck sunt unitati naturale, fara concepte arbitrare, bazate pe constantele fundamentale ale fizicii. De exemplu, timpul Planck este definit ca fiind timpul necesar pentru un foton (un pachet de energie) sa acopere o lungime Planck.
O lungime Planck este lungimea minima a campului electromagnetic sau, daca vreti, cea mai mica vibratie posibila a radiatiei electromagnetice. Este important de remarcat ca teoria initiala a corpurilor negre a fost construita cu mult timp inainte de conceptualizarea si descoperirea gaurilor negre, care sunt, ele insele, corpuri negre aproape perfecte. Prin urmare, aceasta sugereaza in mod clar ca exista cu siguranta mijloace specifice mult mai potrivite prin care forta gravitationala si masa unei gauri negre pot fi exprimate sub forma numerelor intregi distincte de pe scala cuantica si aceasta este ceea ce ne arata Nasim Haramein.
Emisia spontana nu a putut fi explicata prin parametrii mecanicii cuantice. Mecanica cuantica, pe cont propriu, nu a putut explica acest comportament in contextul unei teorii in care dinamicile atomului sunt cuantificate, nu insa si campul electromagnetic. (Atunci cand primele calcule au fost facute, nu s-a gasit nici-o probabilitate pentru emisiile spontane). A fost necesara generalizarea mecanicii cuantice, pe de o parte, pentru a se lua in considerare emisiile spontane si alte dinamici observate in lumea cuantica și, pe de alta parte, pentru a gasi un mijloc care sa permita legarea relativitatii speciale de scala cuantica. A fost necesar ca mecanica cuantica sa-si extinda cadrul sau pentru a intelege campurile electromagnetice, ca pe niste moduri cuantificate de oscilatii aflate in fiecare punct din spatiu. Aceasta a condus la dezvoltarea teoriei campului cuantic, lansata de Paul Dirac la inceputul anilor 1920, impreuna cu ecuatia lui, care, de atunci, a devenit celebra.
Pe scurt, teoria campului cuantic descrie spatiul ca si cum acesta ar fi umplut cu pachete distincte de unde si de energie, fara legatura intre ele. In 1913, Albert Einstein si Otto Stern au stabilit ca vidul cuantic (structura spațiu-timp pe scara cuantica), demonstreaza fluctuatii energetice majore chiar si la o temperatura de zero absolut, fluctuatii energetice care si-au castigat numele de „Energia Punctului Zero”.

Efectul Casimir

Fluctuatiile de energie din vacuum au fost confirmate experimental in urma cu zeci de ani. Prima validare experimentala a existentei fluctuatiilor din vid a venit de la asa-numitul efect Casimir. Prin tragerea a doua placi paralele foarte aproape una de cealalta, se observa o usoara diferenta intre densitatea de energie a vidului dintre placi si cea din afara lor (efectul Casimir static).
Mai recent, s-a aratat ca efectul Casimir dinamic, in care placile sunt reproduse electronic, este literalmente rezultatul extractiei microundelor fotonice din fluctuatiile de energie din vid. Atunci cand toate modurile de excitatie sunt considerate ca rezultand dintr-un numar infinit de oscilatii, se estimeaza o cantitate infinita de energie in fiecare punct. In matematica, adaugand infinitului un numar sau multiplicand infinitul cu un numar se obtine intotdeauna infinit, care nu ne permite sa mergem mai departe. Pentru ocolirea acestei probleme s-a recurs la utilizarea unei valori limita, prin „renormalizare”. Limita utilizata a fost lungimea de unda Planck, din moment ce aceasta este cea mai mica oscilatie posibila a campului electromagnetic. Cu toate acestea, densitatea energiei din vid care rezulta ramane foarte mare. Densitatea Planck, asa cum a fost numita, poate fi obtinuta, pur si simplu, prin calculul numarului de volume Planck, extrem de mici, care intra intr-un centimetru cub de spatiu. Rezulta o valoare a densitatii energiei dintr-un centimetru cub de spatiu de aproximativ 10 la puterea 93 grame, depasind de departe masa energiei materiei din universul cunoscut, care este de aproximativ 10 la puterea 55 grame. Desi cea mai mare parte a acestei energii este supusa neutralizarii, multe fenomene fizice isi datoreaza aparitia fluctuatiilor energiei din vacuum. Aceasta energie nu este evidenta pentru noi pentru ca exista echilibru. Sa ne imaginam ca asupra unui obiect actioneaza doua forte la fel de puternice, pe aceeasi directie, dar din sensuri opuse. Acest obiect va ramane in echilibru, in repaus, iar noi nu vom fi constienti de prezenta acestor forte.
Protonul gaura neagra sau protonul Schwarzschild. Este totul interconectat?
Calculand volumul unui proton si luand in considerare vidul pe care acesta il contine, obtinem, in volumul protonului, in baza densitatii Planck (10 la puterea -5 grame), o masa de 4,98 X 10 la puterea 55 grame. Pentru ca este mult mai mare decat masa necesara pentru a considera protonul ca fiind o gaura neagra (8,85 X 10 la puterea 14 grame), aceasta valoare este interesanta deoarece corespunde valorii care este in general data pentru materia vizibila din univers. Acesta poate fi un indiciu al interconectarii tuturor protonilor prin fluctuatiile vacuumului si ca totul se afla in interiorul a orice altceva.
Observam ca o proportie foarte mica din masa de energie disponibila in interiorul volumului protonului (care rezulta din densitatea vidului) este necesara pentru ca protonul sa se supuna criteriului Schwarzschild si sa devina o gaura neagra. Nassim Haramein sustine ca: „Atunci cand protonul este privit ca o mini gaura neagra, datorita interactiunii sale cu energia vidului cuantic, masa energiei asociata cu aceasta gaura neagra corespunde exact fortei gravitationale descrisa ca forta tare in fizica cuantica.
Sistemul protonului Schwarzschild (sau al protonul inteles ca fiind o gaura neagra) prezice remarcabil de bine timpul de interactiune, radiatia electromagnetica, momentul magnetic si se afla probabil la originea formarii nucleonilor din interiorul nucleelor, in termeni de curbura spatio-temporala. Multumita acestei curburi spatio-temporale (la care va puteti gandi ca la o trambulina) nucleonii raman inchisi in interiorul nucleului atomului. Protonul Schwarzschild sugereaza cu putere ca materia poate fi alcatuita scalar din gauri negre (sau din fenomene care sunt similare gaurilor negre) si ne conduce astfel catre unificarea scalara a fortelor fundamentale. Astfel se poate gasi o solutie care sa descrie atat originea masei (in prezent necunoscuta in cadrul modelului standard) cat si originea fortei tari ca mecanism gravitational”.

Nu s-a terminat!

Din momentul in care Nassim Haramein a intuit ca forta gravitationala ar putea fi mecanismul care tine protonii impreuna, el si-a dat seama ca este necesar sa inteleaga forta colosala care actioneaza in interiorul nucleului, intr-un spatiu atat de mic, care are cel mult 10 la puterea -14 metri, in comparatie cu forta de atractie a pamantului care actioneaza la distante considerabile, luna fiind, de exemplu, atrasa de pamant, desi se se afla la 384400 kilometri distanta de acesta. Nassim Haramein si-a aratat si de aceasta data geniul sau folosind o solutie holografica.
Rezultatele si consecintele acestei abordari sunt surprinzatoare, oferind raspunsurile la intrebarile puse. Mai mult, solutia este una eleganta. Pe baza principiului holografic, informatiile care exista in interiorul unui volum de spatiu pot fi descrise de ceea ce gasim pe suprafata sa. Nassim Haramein merge mai departe si se intreaba daca informatia care cade in interiorul gaurii negre nu este numai codificata holografic, ci este totodata impartasita, in baza principiului holografic, cu toate gaurile negre din univers. Fiecare dintre sferele Planck de pe suprafata unui proton ar fi legate de alti protoni din univers prin intermediul „gaurilor de vierme”. Ar putea fi acesta mecanismul care determina masa si gravitatia? Daca un proton este o mini gaura neagra, s-ar putea ca forta care ii da nastere si masa sa sa fie rezultatul retelei de informatii care leaga volumul intern al fluctuatiilor din vacuum (care holografic reprezinta toti ceilalti protoni din univers) si suprafata sa exterioara? In acest caz ar fi vorba de un mecanism prin care influenta holografica a informatiei din 10 la puterea 80 protoni (care este numarul total estimat al protonilor din univers), ar interactiona cu un singur proton, producand astfel valoarea exacta a masei de repaus a acestui proton, care este de aproximativ 10 la puterea -24 grame.

In mod concret?

Sfera Planck este cel mai mic pachet de informatii posibil, ca un bit de informatie. Sa ne amintim ca sfera Planck este plina cu vacuum; prin urmare, ea are o dimensiune minima (lungimea Planck) a oscilatiei energiei din vacuum. Pentru a stabili care este informatia de pe suprafata exterioara a unui proton, Nassim Haramein calculeaza numarul de sfere Planck de pe suprafetele ecuatoriale ale suprafetei sale. Pentru a stabili care este informatia din interiorul unui proton, el calculeaza cate sfere Planck se afla in interiorul acestuia. Apoi imparte informatia interna la informatia externa si obtine un numar adimensional, care, inmultit cu masa Planck, ne da o masa. Folosind raza unui proton standard (0,8775 X 10 la puterea -13 cm), el obtine o valoare de 1,603498 X 10 la puterea -24 g, adica o diferenta de 4%, fata de valoarea masei protonului. Folosind noua valoare a razei protonului muonic (0,84184 X 10 la puterea -13 cm), el obține 1,6714213 X 10 la puterea -24 g, care este o diferenta de 0,07% fata de masa referinta a protonului (1,672622 X 10 la puterea -24 g). Folosind aceasta metoda geometrica, el poate calcula valoarea razei protonului, care este 0,841236 X 10 la puterea -13 cm! In acest caz avem exact aceeasi masa ca si cea initiala de referinta!
Si mai interesant, solutia geometrica a lui Nassim Haramein este echivalentul solutiei lui Schwarzschild la ecuatiile lui Einstein. Da, folosind formule mai putin complicate pentru a ajunge acolo. Astfel, multiplicand raza oricarei gauri negre cu raportul dintre masa Planck si dublul lungimii Planck, obtinem masa gaurii negre. Prin urmare, avem o expresie a gaurii negre ca functie a masurilor Planck, independent de alte valori cum ar fi G (constanta gravitationala) si c (viteza luminii). Este extraordinar! Devine din ce in ce mai interesant. Unificarea celor patru interactiuni era imposibila, deoarece interactiunea gravitationala, spre deosebire de alte interactiuni, nu poate fi exprimata in valori discrete. Prin folosirea sferelor Planck, ca biti de informatie, Nassim obtine o solutie discreta. Spatio-temporalitatea nu mai este neteda, ea devine granulara, ceea ce permite unificarea celor patru interactiuni. Solutia lui Nassim Haramein pentru gravitatie este total inovatoare si functioneaza la fel de bine atat la nivel cosmologic, cat si la nivel atomic.
 
 
 
Care sunt implicatiile?
Am putea avea acces la o forma infinita de energie, care ne-ar putea oferi o lume a abundentei, fara saracie sau excludere. Acces gratuit (sau la preturi nesemnificative) la o energie curata, care nu se bazeaza pe arderea resurselor planetei noastre. Lumea de maine se va schimba, nu va mai fi asa cum este astazi, nu vor mai fi razboaie pentru petrol!
Sa revenim la pestii nostri, care acum au devenit constienti de faptul ca mediul in care traiesc este alcatuit din apa. Prin urmare, ei au la dispozitie un numar aproape infinit de molecule de apa. Aceasta le permite accesul la o cantitate infinita de energie. Depinde de ei stabilirea modului prin care vor obtine energia, folosind, de exemplu, hidrogenul si oxigenul pe care apa le contine.
Nassim Haramein ne ofera, de asemenea, elemente importante pentru cunoasterea si intelegerea universului nostru. Abordarea masei prin intermediul principiului holografic ne permite sa o definim si in cele din urma sa o intelegem.
De asemenea, intelegerea structurii spațio-temporale ca fiind o structura dinamica, in rotatie, ne permite sa contemplam schimbarea curburii sale, ceea ce corespunde schimbarii gravitatiei. Imaginati-va posibilitatile in ceea ce priveste transportul si calatoriile in spatiu. Nu va mai trebui sa ne limitam la suprafata pamantului. Fara a mai lua in considerare implicatiile filosofice care decurg din aceasta cercetare, ele insele fiind revolutionare, la fel ca implicatiile pentru fizica, daca nu chiar mai mult. Toate acestea ar putea fi accelerate in cazul in care universitatile noastre si cercetatorii nostri s-ar alatura cercetarilor lui Nassim Haramein.”
 http://fymaaa.blogspot.ro/
Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Un elicopter militar rus transportă un obiect care pare a fi un OZN


“Un elicopter militar rus transportă un obiect care pare a fi un OZN (FOTO)

Un OZN ar fi fost filmat în timp ce era transportat de un elicopter militar rus, imagini care au fost publicate pe site-ul Mystery History, un site specializat în raportarea de „fenomene paranormale, supernaturale şi neobişnuite”.

Filmuleţul a făcut înconjurul internetului, unde pasionaţii de obiecte zburătoare neidentificate dezbat subiectul. Unii chiar sunt de părere că OZN-ul transportat de elicopterul rus ar fi obiectul care s-a prăbuşit recent în apropiere de Irkutsk.

Alţii susţin că Rusia ar fi ţara care va informa întreaga lume că suntem vizitaţi de OZN-uri, iar extratereştrii există de ceva timp printre noi.”[1]

https://www.dzr.org.ro/

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

Regatul lui Burebista – scurt istoric


Regatul lui Burebista este statul dac creat prin unirea triburilor geto-dace si condus de Burebista intre 82 i.Hr. si 44 i.Hr..

In sec. I i. Hr., societatea geto-daca trece printr-un proces amplu de modernizare, care a condus la aparitia statului dac centralizat, care era o monarhie militara. Primul rege dac a fost Burebista (82-44 i. Hr.). Acesta a unit triburile geto-dace, prin diplomatie si lupte, cu ajutorul lui Deceneu (preot) si a creat un stat puternic, cu centrul la Sarmizegetusa Regia, in Muntii Orastie. Sub Burebista, statul dac a atins cea mai mare intindere, limitele sale situandu-se, potrivit lui Strabon, la N, in Carpatii Padurosi, la V, la Dunarea Mijlocie si actuala Slovacie, la S in Muntii Haemus (Balcani) iar la E la gurile Bugului si la Marea Neagra. In anul 48 i. Hr. intreprinde o campanie la sudul Dunarii, in Pen. Balcanica. Asigurandu-si granitele, Burebista s-a implicat in razboiul civil dintre Caesar si Pompei, ajutandu-l pe Pompei. Caesar, invingator, a organizat o expeditie de pedepsire a lui Burebista, care insa a fost intrerupta prin moartea lui Caesar in 44 i. Hr., urmata la scurt timp de moartea lui Burebista.Vezi si Dacia in timpul lui Burebista 

O data cu moartea lui Burebista, statul dac, slab centralizat, s-a dezmembrat rapid in patru, apoi cinci, organizari politice. In inima statului lui Burebista, in zona Muntilor Orastie, Deceneu, mare preot in timpul lui Burebista, a preluat puterea. El a fost succedat de Comosicus, de Scorilo, si apoi de Diurpaneus. Acesta a facut o incursiune in provincia Moesia in iarna 85-86 d. Hr., impotriva romanilor, care il infrang.

In celelalte provincii, sunt atestati Coson, rege in nordul Munteniei, amestecat in razboiul civil roman din perioada lui Octavian Augustus; Cotiso, rege in Banat, care face incursiuni la sudul Dunarii; Dicomes, rege in centrul si sudul Moldovei, care sustine pe Marc Antoniu in lupta de la Actium; si Roles, rege in Dobrogea, care se aliaza cu romanii impotriva lui Dapix si Zyraxes, in iarna 28-29 d. Hr.
In acest context vine la putere Decebal (87-106 d. Hr.).
Regatul lui Decebal este statul dac condus intre 87 – 106 de Decebal care, desi nu avea intinderea regatului creat de Burebista, unifica marea majoritate a triburilor dacice.

Acesta reface unitatea statului dac, pe un teritoriu mai mic decat statul lui Burebista, insa mai centralizat si mai puternic. Inca din 87, trebuie sa respinga atacurile romanilor, mai intai la Turnu Rosu, unde infrange o armata romana condusa de Cornelius Fuscus, la Tapae.

In 88, o armata romana sub Tettius Iulianus ataca din nou prin Banat, Decebal incheind o pace cu Domitian in 89, care il transforma in client al Romei. Confruntarea decisiva a avut loc in 101-102 cand armata romana, condusa de imparatul Traian, dupa ample pregatiri, a atacat Dacia, Decebal fiind silit sa incheie o pace zdrobitoare.

De aici si pana la infrangerea din 105-106 mai era doar un pas, facilitat de construirea podului peste Dunare de la Drobeta de catre Apolodor din Damasc Statul dac fiind ocupat, triburile dacice de la nord (Dacii liberi) au ramas cu o organizare gentilica, aliindu-se uneori cu carpii pentru a prada in provincia romana Dacia.”[1]

SURSE

  1. https://cultural.bzi.ro/regatul-lui-burebista-scurt-istoric-10621
  2. Foto: cultural.bzi.ro

https://www.dzr.org.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Ceaiul cu care susțin că s-au vindecat doi bolnavi de ciroză în fază terminală și hepatită


Ficatul, cel mai mare organ al corpului (după piele), purifică şi elimină toxinele acumulate din mâncarea, băuturile sau medicamentele pe care le utilizăm în orice moment al zilei. Unele boli ale ficatului au un caracter temporar şi se vindecă de la sine, în timp ce altele pot dura perioade lungi de timp şi pot conduce chiar la apariţia de complicaţii redutabile.

Iată două reţete de top, care au produs vindecări incredibile ale pacienţilor, cu un succes deosebit în cazul unor boli de ficat la care medicii au ridicat neputincioşi din umeri:

loading…

Ceai din patru rădăcini

Cu acest tratament s-a vindecat miraculos un pacient bolnav de ciroză în ultima fază, care fusese trimis acasă, ‘’ca să moară’’. Cu acest remediu, bolnavul a fost complet restabilit în câteva luni. Tot cu această reţetă, o pacientă s-a vindecat de de hepatită acută şi psoriazis. Remediul include două componente inedite: rădăcina de dud şi cea de măceş.

Reţetă

În 3 litri de apă se pun la fiert 3 linguriţe de rădăcină de dud mărunţită (Morus alba) şi câte 1 linguriţă din rădăcinile următoarelor plante: măceş (Rosa canina), pir (Agropurym repens) şi urzică vie (Urtica dioica). Se fierb la foc mediu până când mai rămâne 1 litru de apă, după care vasul se îndepărtează de pe foc, se adaugă jumătate de linguriţă de iarbă de rostopască şi se lasă să se răcească, după care se filtrează.

Mod de administrare

Se administrează 1 litru de preparat, pe stomacul gol, pe parcursul unei zile, iar a doua zi se face o nouă porţie – întotdeauna se consumă ceai proaspăt. În cazul ascitei, tratamentul se continuă până când abdomenul ajunge la volumul normal, după care se face o pauză de 2 săptămâni şi apoi se reia.

Observaţii importante

Publicat în SANATATE-CANCER, SANATATE-VINDECARE | Lasă un comentariu

Degradarea invatamantului romanesc: Profesorul universitar Mircea Oprean a fost batut in incinta Politehnicii Bucuresti


by Profesorul universitar Mircea Oprean a fost batut in incinta Politehnicii Bucuresti ! Din punctul meu de vedere aceasta este o agresiune impotriva intregii comunitati academice. Indiferent de resorturile respingatoare care i-au manat pe cei doi infractori este clar ca a fost vorba de o agresiune contra unei opinii exprimate de profesorul Mircea Oprean, fie ca este vorba de o opinie profesionala sau politica, adica fie ca este vorba de un fost student nemultumit sau de un fan basist. Daca noi, membrii comunitatii academice asistam impasibili la un astfel de fapt exceptional, atunci inseamna cu adevarat ca degradarea invatamantului romanesc […]

Profesorul universitar Mircea Oprean a fost batut in incinta Politehnicii Bucuresti ! Din punctul meu de vedere aceasta este o agresiune impotriva intregii comunitati academice. Indiferent de resorturile respingatoare care i-au manat pe cei doi infractori este clar ca a fost vorba de o agresiune contra unei opinii exprimate de profesorul Mircea Oprean, fie ca este vorba de o opinie profesionala sau politica, adica fie ca este vorba de un fost student nemultumit sau de un fan basist. Daca noi, membrii comunitatii academice asistam impasibili la un astfel de fapt exceptional, atunci inseamna cu adevarat ca degradarea invatamantului romanesc este deplina. Cel putin pana acum nu am vazut nicio reactie din partea ministrului invatamantului, a conducerii Politehnicii dar nici macar din partea liderului sindicatului universitar, si el profesor la Politehnica. In trecutul apropiat am asistat nepasatori la caracterizarea de “om gras suit in spinarea privatului slabanog”, am acceptat pe ritm de dans taierea salariilor cu 25%, iar acum avem parte de o premiera ingrozitoare: tentativa de omor IN INCINTA SPATIULUI UNIVERSITAR asupra unui coleg de-al nostru, profesor universitar. Rog pe toti prietenii mei, colegi in comunitatea academica sau nu sa-si exprime solidaritatea. Ieri a fost Mircea Oprean, maine poate sa fie oricare dintre noi !
SURSA: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10209195395993010&set=a.10202976369521235.1073741829.1563952553&type=
Publicat în GENERATIA TANARA | Lasă un comentariu

Luuuuunga lista a fiilor, fiicelor si nevestelor de PSD-isti care au prins slujbe bune in structurile Ministerului de Externe


Jurnalistul Alex Costache a publicat pe Romania curata o lista impresionanta de nume ale rudelor unor politicieni de prim-rang care au primit job-uri bine platite in structurile Ministerului de Externe. Cei mai multi angajati pe baza de nepotism provin din familiile unor reprezentanti de seama ai PSD.

by Jurnalistul Alex Costache a publicat pe Romania curata o lista impresionanta de nume ale rudelor unor politicieni de prim-rang care au primit job-uri bine platite in structurile Ministerului de Externe. Cei mai multi angajati pe baza de nepotism provin din familiile unor reprezentanti de seama ai PSD. Printre acestia se gaseste si tanara Ioana Ghoerghias (foto), care este fata lui Mugurel Gheorghias, zis Melcul, coleg de facultate al lui Liviu Dragnea si actionar la Tel Drum. Aceasta lucreaza in MAE  in echipa secretarului de stat George Ciamba. loading... Iata lista: Iulian Buga este ambasador in Suedia. Fratele lui este Cezarian […]

Printre acestia se gaseste si tanara Ioana Ghoerghias (foto), care este fata lui Mugurel Gheorghias, zis Melcul, coleg de facultate al lui Liviu Dragnea si actionar la Tel Drum. Aceasta lucreaza in MAE  in echipa secretarului de stat George Ciamba.

loading…

Iata lista:

Iulian Buga este ambasador in Suedia. Fratele lui este Cezarian Buga, judecator militar la Curtea Militara de Apel Bucuresti. Cezar Buga este acuzat de alti doi magistrati de la CMAB ca e omul lui Marian Hapau, directorul serviciului secret al Armatei, un apropiat al lui Gabi Oprea, fost ministru al Apararii. Vezi aici.

Catrinel Brumar este agentul guvernamental la CEDO. A fost partenera de viata a lui Bogdan Aurescu, fost ministru de Externe in Guvernul Ponta si actual consilier prezidential al lui Klaus Iohannis.

Diana Turconi Bubenek are rang de ministru plenipotentiar. Este sotia profesorului Serban Bubenek, managerul Institutului de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare Prof. dr. CC Iliescu si presedinte al Societatii Romane de Anestezie si Terapie Intensiva.

George Ciamba este secretar de stat in MAE. A fost ambasador in Turcia si Grecia. Sotia lui este Adriana Ciamba, consul general la Istanbul.

Ciamba a fost secretar de stat in MAE si pe vremea lui Adrian Nastase. Potrivit unor surse MAE, la formarea Guvernului Grindeanu, in decembrie, Ciamba a fost cat pe ce sa fie ministru de Externe, a fost pentru o noapte ca si ministru – asa cum a fost si Mircea Geoana presedinte in decembrie 2009. Postul i-a fost suflat insa de Theodor Melescanu dupa ce ALDE a revendicat ministerul.

Potrivit acelorasi surse, Ciamba a fost apropiat de premierii PSD Adrian Nastase si Victor Ponta si i-ar fi ajutat cu relatiile sale in Turcia. Acum, Ciamba este apropiat de liderul PSD Liviu Dragnea. De altfel, Ioana Gheorghias, fiica prietenului lui Dragnea, Mugurel Gheorghias zis Melcul, de la TelDrum, lucreaza acum in echipa lui George Ciamba.

Sotia lui, Adriana Ciamba, a fost trimisa consul la Istanbul in 2013 de Guvernul Ponta, desi nu avea experienta consulara si fusese reincadrata dupa 7 ani de pauza. In urma cu 2 ani, fostul ministru Bogdan Aurescu a promovat-o la exceptional.

Mihaela Camarasan este ambasador in Estonia. A fost sefa de cabinet a ministrilor Bogdan Aurescu, Titus Corlatean si Andrei Marga. Potrivit unor surse, a ajuns in MAE pe vremea lui Nastase fiind sustinuta de grupul de la Cluj si de profesorul Vasile Dancu. Sotul ei este Calin Camarasan, fost consul general al Romaniei la Gyula, Ungaria. Acesta a fost avansat la exceptional de fostul ministru Aurescu, desi in 2012 fusese rechemat de la post, ca urmare a unui scandal.

Cei doi soti au primit locuinta RAAPPS in 2013, desi Calin Camarasan avea un apartament in Bucuresti.

Diana Cliveti este consilier diplomatic la Reprezentanta Romaniei la UE. Este fiica fostului eurodeputat PSD de Bacau, Minodora Cliveti. Potrivit unor surse din MAE, este considerata apropiata de fostul sforar al PSD, Viorel Hrebenciuc. A lucrat la Ambasada Romaniei in Grecia cand ambasador era George Ciamba si la cabinetul acestuia in MAE.

Iulia Adriana Cupsa Kiseleff este consul la Milano. Este din Beclean, Bistrita, unde a fost consilier judetean PSD. Se mandreste a fi descendenta a generalului Kiseleff.

Matei Dobre, fiul fostului ministru liberal Victor Paul Dobre, este referent principal la Consulatul Romaniei in Chicago.

Valerica Epure este ambasador in Indonezia. A fost membru PDSR si apare pe celebra lista a lui Eugen Mihaescu, fost senator si ambasador al Romaniei la UNESCO. Vezi aici. Sotul ei este Cristian Epure, prim colaborator al ambasadorului din Indonezia – potrivit site-ului Ambasadei Romaniei la Jakarta – si diplomat cu insarcinari politico-consulare si culturale.

Ioana Gheorghias lucreaza la MAE la cabinetul secretarului de stat George Ciamba. Ea este fiica lui Mugurel Gheorghias, zis Melcul, prieten din facultate cu liderul PSD Liviu Dragnea si actionar TelDrum. “Melcul” are afaceri in Brazilia si a facut obiectul unei investigatii de presa Rise Project. Ioana Gheorghias a lucrat si la Administratia prezidentiala pe vremea lui Traian Basescu.

Ion Galea este ambasadorul Romaniei la Sofia. Este fiul lui Ion Galea, primul prefect FSN al Iasiului dupa Revolutie. A fost asistent la Drept al lui Adrian Nastase.

Mihai Alexandru Gradinar este ambasadorul Romaniei in Danemarca. Este fiul lui Ilie Gradinar zis Ilie Gigacalorie, un om de afaceri din Sibiu, apropiat de presedintele Klaus Iohannis.

Celebrul Ovidiu Grecea, seful corpului de control al Guvernelor Radu Vasile si Nastase, fost prefect al Capitalei si fost ofiter al Serviciului secret al MAI, este consul la Vancouver. A fost consul la Rio Janeiro si Sydney.

Alina Veronica Hagima lucreaza in MAE in cadrul Sectiei consulare. A fost director al Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni. “Alina este fata de baron local, fosta sotie de interlop, sora de fin si coleg al lui Victor Ponta si actuala sotie de functionar public. Casatorita la 18 ani cu Coco Paun cunoscutul interlop gorjean, Alina este fiica lui Constantin Preoteasa un baron local care, in anul 2004, l-a ajutat pe Victor Ponta sa castige un loc de deputat in Parlamentul Romaniei. Fratele sau, Claudiu Preoteasa a fost coleg cu Victor Ponta in corpul de control al lui Adrian Nastase si apoi a avut o evolutie politica spectaculoasa in prezent ocupand functia de vicepresedinte al Administratiei Fondului pentru Mediu”, a sustinut Asociatia Dreptatea Romaneasca.

Claudiu Hellvig este consul la Castellon, Spania. E fratele directorului SRI, Eduard Hellvig. Claudiu Hellvig a fost numit consul in 2013 pe vremea guvernarii USL cand fratele lui era ministrul Dezvoltarii. Potrivit unor surse MAE, fostul secretar general al MAE, Robert Cazanciuc, a avut un cuvant in numirea lui Claudiu Hellvig. Ulterior, Cazanciuc a devenit ministru de Justitie, acum este senator PSD si presedintele Comisiei Juridice din Senat, dupa ce l-a inlocuit pe Serban Nicoale.

Razvan Huza este secretar I la Ambasada Romaniei la Tokyo. Este fiul celebrei judecatoare Maria Huza, fost presedinte a Tribunalului Bucuresti si prietena a fostului ministru PSD al Justitiei, Rodica Stanoiu.

Edward Iosiper are rang de ministru plenipotentiar si lucreaza acum in cadrul Ambasadei Romaniei la Tokyo. A fost ambasador in Israel. Este fiul unui fost sef al Comunitatii evreiesti din Romania.

Ioana Apolzan Manolescu este secretar II la Ambasada Romaniei de la Berlin. A fost sotia lui Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor.

In 2014, Radu-Catalin Mardare, fost prefect de Bacau pe vremea lui Adrian Nastase si fost senator PSD, a fost numit consul general la Sevilla.

Dan Neculaescu este consilier al premierului Grindeanu si a fost secretar de stat in MAE pe vremea premierului Ciolos. Vezi aici. Este fiul avocatului Sache Neculaescu, fost sef al organizatiei de pensionari a PSD Dambovita. Tatal lui este autor al unor carti impreuna cu deputatul PSD Adrian Tutuianu, seful Comisiei de control a SRI.

Sotia lui Danut Neculaescu, Raluca, lucreaza la Administratia prezidentiala in aparatul consilierului Bogdan Aurescu.

Ramona Nita este secretar I la Reprezentanta Romaniei la UE si se ocupa de sectorul telecomunicatii. Este fiica fostului ministru PSD Constantin Nita, judecat pentru coruptie.

Alexandru Opaschi este consul la Istanbul. Este nepotul lui Victor Opaschi, fost consilier prezidential al lui Ion Iliescu.

Alexandru Pogea este seful sectiei Energie in cadrul Reprezentantei Romaniei la Bruxelles. Este fiul fostului ministru PDL al Finantelor, Gheorghe Pogea. Initial, el a picat examenul de admitere in MAE.

Laura Popescu are gradul de ministru consilier. A fost detasata la Administratia prezidentiala si acum este director in cadrul MAE. Este fosta sotie a avocatului Antonie Popescu, aparatorul revolutionarilor.

In 2014, Marian Popescu a fost numit consul general la Bilbao, Spania. El a fost secretar al organizatiei PSD Diaspora si candidat PSD la alegerile parlamentare din 2008.

Dan Paxino are rang de ministru plenipotentiar. A fost insarcinat cu afaceri la Ambasada Romaniei in Kenya de unde a fost retras in urma unui scandal sexual. Acum este detasat la Ministerul Fondurilor Europene, la cabinetul Rovanei Plumb (PSD).

Daniel Mihai Rasica este consul la Rostov pe Don. A fost prefect de Ilfov si sef al Politiei locale Voluntari. Este considerat un apropiat al primarului Florentin Pandele, sotul Gabrielei Firea, edilul Capitalei.

Andreea Seucan coordoneaza zona de Afaceri interne la Reprezentanta Romaniei la Bruxelles. Este sotia lui Claudiu Seucan, fost secretar de stat in Ministerul Justitiei pe vremea ministeriatului lui Cristian Diaconescu, in 2004. Andreea Seucan este nora Aspaziei Cojocaru, fost judecator la CCR.

Ion Sion Bujor este sef de misiune diplomatica in Filipine. Este fiul vitreg al fostului presedinte Ion Iliescu. A fost consul in Dubai de unde a fost rechemat in urma unui scandal. A mai fost insarcinat cu afaceri in Thailanda. Potrivit unor surse din MAE, Sion a fost numit intotdeauna in functie de catre ministrul de Externe, evitand sa treaca prin procedura numirii de catre Presedinte (care numeste ambasadorii).

Vasilica Staicu, fosta partenera de viata a ex-ministru PSD, Dan Sova, a fost numita in 2013 secretar III la Ambasada Romaniei la Londra. A fost presedinte PSD Belgia.

La Zaragoza, in Spania, este consul din august 2012 Alexandru Steriu, fratele fostului presedinte UNPR Valeriu Steriu, acum in partidul lui Traian Basescu.

Raluca Seitan este viceconsul la Dublin. Este sotia fostului ministru PDL al Muncii, Mihai Seitan.

Radu Mihai Serbanescu este atasat diplomatic la MAE si lucreaza la Oficiul pentriu implementarea sanctiunilor internationale. Este fiul lui Radu Serbanescu, unul dintre cei mai vechi angajati din MAE – organizator al turneului international de sah de la Externe. Este considerat in minister ca fiind un apropiat al lui Bogdan Aurescu si Ioan Galea.

Vlad Vasiliu este ambasador in Elvetia si ginerele fostului premier Radu Vasile. A fost secretar de stat la vicepremierul Costin Borc in Guvernul Ciolos. A mai fost consul general la Bonn si diplomat la Berlin.

Florin Trandafir Vasiloni este consulul general al Romaniei la Gyula, in Ungaria. A fost vicepresedinte PSD Diaspora.

In 2013, Guvernul Ponta l-a trimis pe Andrei Zaharescu consul la Cape Town, in Africa de Sud. Zaharescu a fost purtator de cuvant al Guvernului si prezentator la postul de televiziune Antena 1.

Irina Zidaru are rang de ministru consilier. A intrat in MAE pe vremea lui Mircea Geoana. Este sotia lui Radu Tudor, un jurnalist de la Antena 3.

http://www.aktual24.ro/luuuuunga-lista-a-fiilor-fiicelor-si-nevestelor-de-psd-isti-care-au-prins-slujbe-bune-in-structurile-ministerului-de-externe/

https://www.cocoon.ro

Publicat în POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

Asistam la o inegalitate economica din ce in ce mai pronuntata intre membri societatii in care traim.


De ce creste ea permanent? Ce inseamna datoriile si dobinda pe care o platim la banii imprumutati in ecuatia acestei inegalitati?

Traim intr-o lume in care guvernele capitaliste nu pot reduce datoriile la imprumuturile pe care le contracteaza si de care nu sintem intrebati daca sintem de acord sau nu. In acelasi timp, bancile centrale capitaliste nu opresc aceasta nebunie a banilor tipariti si oferiti cu larghete unor guverne care se perinda la conducerea tarilor capitaliste si imprumuta fara nici o restrictie, devenind din ce in ce mai…datoare pe spatele nostru.

Traim intr-o lume in care guvernele capitaliste imprumuta bani de la entitatile bancare private pentru a sustine cheltuielile aferente functionarii societatii, dar in acelasi timp noua ni se spune ca trebuie sa platim taxe pentru ca acestea sint necesare acoperirii cheltuielilor care le implica programele vitale de dezvoltare a societatii, cum ar fi, printre altele, sanatatea, educatia si asistenta sociala.

Atunci ne intrebam: Oare nu ar fi mai bine sa nu mai platim nici o taxa sau impozit si guvernele sa imprumute din ce in ce mai multi bani tipariti iresponsabil de la bancile centrale capitaliste?

Mai mult, ne intrebam si nu gasim raspuns la : Ce procent din ceea ce cheltuie guvernele capitaliste, reprezinta contributiile noastre din taxe si alte impozite si cit reprezinta procentul banilor imprumutati de la banci pentru derularea acestui proces distructiv?

Nu o sa aflam niciodata, pentru ca cei ce ar trebui sa faca aceste calcule, ar pierde niste scaune extrem de calde si sume imense oferite cu larghete de sistemul capitalist, al carui design este in favoarea unui grup si in detrimentul marii majoritati.

Ni se spune an de an ca, degeaba am platit taxe si impozite la statul capitalist, pentru ca sintem din ce in ce mai datori, avem drumuri din ce in ce mai nefunctionale, avem un sistem de sanatate care este numai cosmetic si foarte bun atita timp cit esti sanatos, avem un sistem educational care produce diplome aurite si tineri care nu pot gasi locuri de munca, insa si ei trebuie sa plateasca, avem un sistem de asistenta sociala care este si el cosmetic in capitalism si forteaza pe oricine apeleaza la el, sa se supuna automat unui sistem de austeritate individual si chiar sinucidere economica, dar mai mult, aceste sisteme care ar trebui acoperite din taxele si impozitele populatiei, sint cele de la care se “taie” permanent fonduri, pentru a se aloca armatei, securitatii si insitutiilor represive ale statului capitalist.

Si ce mai ramine? Mai ramine ca statul capitalist sa imprumute din nou de la banci private, chiar si in tarile capitaliste minjite cu guverne asa zis social democrate si sa distribuie frimiturile catre aceste sisteme extrem de importante ale oricarui stat, sisteme care prin organizarea si dezvoltarea lor, sint de natura sa arate calitatea unei tari.

Guvernele capitaliste nu au cum si nici nu vor putea imprumuta bani la nesfirsit si exponential, fara sa produca o criza de proportii, o inflatie mascata si calculata aiurit de capitalisti, pentru a ne face sa credem ca ea nu exista, dar socul contactului cu magazinele, ne spune altceva, cu totul altceva.

Am vorbit de multe ori de sclavia datoriilor, de modul cum aceste datorii schimba atitudinea oamenilor si creaza din ei niste oameni servili si tacuti, in fond ei fiind cei care doar imprumuta. Dar, trebuie sa spunem ca mecanismul acestei atitudini servile il constituie DOBINDA.

Dar cum afecteaza atitudinea oamenilor, relatia dintre datorie si dobinda, creind in final mase intregi de servitori ai sistemului, supusi si tematori ca nu vor mai primii dreptul de a fi mai datori?

Daca luam citeva cifre reale ale economiei americane, virful de lance al dezastrului financiar capitalist, vom putea spune ca PIB-ul aproximativ al tarii ar fi de 16.000 de miliarde de dolari. Americanii declara ca au o crestere a PIB ului anuala de 2%, ceea ce inseamna ca totalul bunurilor si serviciilor create in societate inregistreaza o crestere de la an la an de aprox. 320 de miliarde de dolari.

Daca am pune o crestere imaginara de 3,2% a PIB-ului, de exemplu, ar trebui ca sa avem o crestere a valorii acestor servicii si bunuri in economia americana, sa fie undeva la 500 de miliarde de dolari de la an la an.

Mergem in zona dobinzilor si spunem ca ”factura” de plata a dobinzilor anuale platite de economia americana este de aprox. 3.000 de miliarde de dolari.

Cu alte cuvinte, aceia care primesc dobinzi, beneficiaza de o suma de cel putin 6 ori mai mare decit cresterea economica(daca punem scenariul imaginar si greu de inchipuit in care PIB-ul creste cu 3,2%). Daca discutam de o crestere sub 2%, care este declarata oficial pentru PIB ul SUA, atunci cei ce beneficiaza de dobinzi, o fac intr-o marja de aprox. 10 ori mai mult decit cresterea PIB-ului.

Daca ne uitam pe grafice, peste 80% din populatie este platitore neta de dobinzi in timp ce aprox. 20% sint cei care incaseaza dobinzi…

Aici as dori sa fiti foarte atenti si sa intelegeti ca, atunci cind cumparati ceva de la magazine, in orice produs, o parte a costului sau, este dobinda pe care producatorul a platit-o bancilor la care este afiliat si de unde a luat imprumut in vederea producerii lui. Aceasta dobinda este pasata catre dumneavoastra, cel care achizitionati produsul respectiv.

Nu toi cei care beneficiaza de dobinzi sint in masura egala participanti la masa monetara a colectarii dobinzilor ci este mai mult decit evident cine si cum percep marea parte a dobinzilor.

De aici trebuie pornita analiza fata de cei ce au si cei ce nu au, de ce au si de ce nu au si care sint segmentele afectate.

Cu alte cuvinte, cei bogati detin ”bunuri” care produc dobinda in favoarea lor, iar noi ceilalti datoram dobinda pe datoriile contractate.

Sclavia impusa de volumul de datorii si dobinzile care trebuiesc platite nu reprezinta numai o umilinta si un mod de a crea servitori din punct de vedere financiar ci este o sclavie politica, deasemenea.

In analiza trebuie sa avem in vedere ca banii se pot crea in cantitatile dorite, dintr-o lovitura de tasta a computerului, pe cind productia reprezinta lucruri reale ce trebuiesc construite in timp.

Cei ce beneficiaza de acesti bani si de posibilitatea de a-i inmultii prin apasari de taste sau ale butoanelor tiparnitei, au dreptul de a achizitiona, dar nu au obligatia de a achizitiona, ceea ce vedem la bancile capitaliste si in special la Rezervele Federale, banca centrala a Americii, evident privata si in miinile familiei Rothschild.

De cind Rezervele Federale reprezinta un agent financiar al Statului American, abilitatea ei de a controla structura de marfuri achizitionate de catre lucratori si intreaga populatie a Americii, a devenit o forta devastatoare pentru guvernul american si pentru orice guvern capitalist de pe planeta.

Multi ne intrebam: Daca bancile centrale si evident Rezervele Federale, tiparesc bani si prezinta garantii prin volumul de bani la dispozitie, unde sint bunurile care ar sta in spatele acestor bani?

Singura varianta pe care o gindim ca fiind in spatele acestor bani, este PRODUCTIVITATEA. Deci, in finalul logicii economice, bancile centrale capitaliste(in cazul SUA, fiind privata si tinuta in secret), au in proprietate intreaga productie a natiunii respective in asa zisele natiuni capitaliste libere si democrate….

Parea o utopie sa vorbim de democratie si libertate in contextul capitalist actual la nivel international.

Falimentele apar si sint din ce in ce mai dese, insa pun din ce in ce mai putin pe ginduri guvernele capitaliste. Aceste falimente nu sint de natura sa rezolve mizeria sociala si suferinta celor ce trebuie sa le suporte, suferinta celor ce au devenit dependenti de datorii si fara speranta.

Fiecare dintre noi, realizeaza faptul ca atit la nivel micro economic