Ex-regele Mihai, taranistii,liberalii, comunistii si sionistii au infaptuit actul tradarii si rusinei nationale de la 23 August 1944.


23 August 1944 – Salvarea României sau trădare naţională?

Sursa: Fototeca online a comunismului romanesc
Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pâna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a
13 iunie 1944

„Read More”

1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin „Poarta Iasiului”
Anul 1942 aduce schimbari importante în situatia de pe front. Este smulsa initiativa strategica din mâna Germaniei de catre coalitia Natiunilor Unite. Între 23 octombrie si 3 noiembrie 1942, este înfrânta armata germana din nordul Africii în batalia de la El Alemain; între 12 si 18 ianuarie 1943, armatele sovietice strapung blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelasi an,
capituleaza armatele germano-române la Stalingrad. Înfrângerile acestea i-au dat certitudine Maresalului Antonescu ca Germania a pierdut razboiul. Înca din noiembrie 1942, în trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: „Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu îl pierdem pe al nostru”. Demersurile facute de Antonescu vin sa confirme aceasta îngrijorare si preocupare.
Barbu Stirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond
Înca din februarie 1943, Maresalul Antonescu îi propune lui Mussolini iesirea comuna din razboi, iar în septembrie 1943 încep negocieri secrete pentru încheierea unui armistitiu cu anglo-americanii; mai au loc în octombrie, acelasi an, la Lisabona, încercari de armistitiu cu englezii; este abordat în acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dupa întrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine în România, împreuna cu alti doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari între aliati si Bucuresti. Acesta este prins la parasutare si instalat, în Bucuresti, într-un apartament al Jandarmeriei la ultimul etaj.
Ca urmare a parasutarii colonelului De Castelaine în România, principele Barbu Stirbei este trimis în cel mai mare secret la Cairo, sub numele de BOND, cu un pasaport dat de Antonescu, dar la Istanbul este demascat nemtilor de catre englezi, care nu erau pentru iesirea României din Axa. Churchill miza pe faptul ca germanii si românii vor temporiza înaintarea rusilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americana în Balcani ar taia drumul rusilor spre Europa. La acest plan s-a opus presedintele american Roosevelt.
La sprijinirea razboiului antisovietic au contribuit si cererile americane, din ianuarie 1943, reluate în ianuarie 1944, adresate tarilor Axei, inclusiv României, de capitulare neconditionata, cereri prezentate si în negocierile de armistitiu de la Cairo, din martie 1944, respinse atât de catre guvernul Antonescu, cât si de opozitia Maniu-Bratianu, fapt ce a dus la prelungirea razboiului cu peste un an. Churchill urmarea o politica în doi cu SUA, iar Roosevelt voia o politica în patru si lichidarea Imperiului Britanic. O problema ridicata de catre partea româna la negocierile de la Cairo si respinsa de catre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, rapita de catre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat ca aceasta problema va face obiectul negocierilor la Conferinta de Pace, dupa terminarea razboiului. Deoarece partea româna nu avea nici o garantie ca anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea.
Rusii îsi urmareau, si ei, cu destula abilitate interesele. Înca din octombrie 1943, la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova si apoi la Conferinta de la Teheran a sefilor de state din URSS, SUA si Anglia, Molotov, ministrul de externe al URSS, a afirmat ca „singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este Maresalul Antonescu”. Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunostinta lui Dulles ca „participarea României la razboi nu mai e decât simbolica. A rupe cu acest simbol, înseamna a expune România celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinta decât în cazul unei debarcari aliate”. Cu acest prilej, el insista asupra inoportunitatii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantitati de cereale si de un milion de soldati înarmati. „Numai guvernul de azi poate refuza nemtilor aceste rezerve pretioase. În ziua când Maresalul ar disparea, nemtii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aseza slugi politice, probabil chiar pe fostii legionari, care ar suprima pe toti antonistii si pe toti rezistentii, adica toata elita româneasca”. Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur si de cereale nu au fost luate de catre nemti, ci de rusi, iar milionul de ostasi, din cauza complotului Palatului Regal si a grupului de complotisti – Bodnaras, Damaceanu, Aldea, Racovita – a fost dezarmat, circa 175 de mii dintre ei au luat drumul lagarelor sovietice, iar „Poarta Iasiului” a fost deschisa fara lupte trupelor sovietice.
Roosevelt sustine capitularea neconditionata
În negocierile de armistitiu de la Cairo, a iesit în evidenta faptul ca între Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari si presedintele american Roosevelt existau serioase divergente de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile românesti de armistitiu aratând ca „noi credem ca ei singuri (românii) trebuie sa decida daca vor o lovitura de stat a lui Maniu sau iesirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem ca, daca el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarât sa o faca, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari sanse de succes. Autoritatile americane considera actiunea României de o importanta exceptionala. Ea (România) trebuie sa aiba statut de cobeligeranta si trebuie sa actioneze cât mai repede”. Dar Roosevelt ramânea neclintit în actiunea de capitulare neconditionata.
Sunt multe întrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:
De ce acest armistitiu nu a fost facut?
Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an si chiar câstigarea lui atunci?
De ce a fost arestat seful suprem al armatei care putea obtine schimbarea de front si acordarea statutului de cobeligeranta României?
Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei si încetarea focului înaintea semnarii oricarui document de armistitiu? s.a.
Opozitia din România – Maniu si Bratianu – au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu în vederea iesirii României din razboi alaturi de Axa, se informau si se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Antonescu a propus chiar sa abandoneze puterea daca aliatii prefera sa negocieze cu opozitia româna. Guvernul sovietic a raspuns, prin consilierul Semionov, categoric la discutiile dintre putere si opozitie: „Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al României si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani”, iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliati, s-a pronuntat categoric: „El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui”.
Stockholm: primele negocieri cu URSS si unele avantaje
Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozitiei rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionata), cât si din cauza unor tratate încheiate anterior cu URSS pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu începe negocierile de armistitiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. În vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilitati de contacte si de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil – la Helsinki si Fred Nanu – la Stockholm, ca ministrii plenipotentiali.
La Stockholm, F. Nanu este contactat de catre rusi în vederea negocierilor de armistitiu.
Contactul, discutiile si negocierile din capitala suedeza se concretizeaza prin formularea unor conditii precise de armistitiu si nu de capitulare neconditionata, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul si neavenit, iar Transilvania va reveni în întregime României. În forma sa finala, proiectul de armistitiu cu URSS de la Stockholm continea urmatoarele conditii:
1. Trupele române de pe front, fie se predau rusilor, fie vor ataca trupele germane. Rusii se obligau sa le aprovizioneze cu armament si alte materiale necesare si sa ramâna la dispozitia lui Antonescu si Maniu pentru a restabili independenta si suveranitatea României;2. Rusii accepta ca România sa dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i parasi teritoriul înainte de a-i declara razboi. În cazul retragerii trupelor germane, România poate ramâne neutra;
3. Arbitrajul de la Viena este nul si neavenit. Transilvania revine la patria-mama în totalitate;
4. Rusii se multumesc numai cu o fâsie de trecere în nordul tarii, iar guvernul român poate sa-si exercite functiile într-o parte a tarii neocupata de armatele sovietice.
Conditiile de armistitiu negociate la Stockholm cu rusii, desi mai mult avantajoase pentru România, fata de cele de la Cairo, implicau recunoasterea anexarii Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Rusia.
În paralel cu nogocierile de armistitiu de la Stockholm si Cairo si cu urzicarea complotului regal, privitor la tratativele de armistitiu de la Stockholm, prin trimisii regelui, se duceau tratative si de catre Partidul Comunist de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, PCR a jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal si în tradarea de la Iasi, dar si în desfasurarea ulterioara a evenimentelor declansate la 23 august 1944.
Barbu Stirbei îl gazduieste pe Bodnaras
Dupa parasutarea lui Emil Bodnaras în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului si delegatii PCR. Printul Stirbei i-a acordat chiar gazduire lui Emil Bodnaras dupa parasutare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, are loc o întâlnire conspirativa (ultima) a reprezentantilor PCR, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentantii Palatului Regal si ai armatei: generalii Constantin Sanatescu, Aurel Aldea si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Damaceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioanitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnaras a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce actiunea de rasturnare a lui Antonescu la o simpla lovitura de palat înfaptuita de un grup de persoane si de a evita o participare mai larga a maselor la lupta. Emil Bodnaras a prezentat în final planul Partidului Comunist care prevedea:
a) rasturnarea prin forta a dictaturii militaro-fasciste;
b) scoaterea tarii din razboiul hitlerist;
c) întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
Dupa vii discutii, cei prezenti au aprobat planul elaborat de catre PCR. Un fapt care spune multe: la 15 iunie, deci a doua zi, Regele a aprobat acest plan. Pentru pregatirea actiunii armate, a fost creat si un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu Rascanu si colonelul Dumitru Damaceanu.
Regele se împotrivea armistitiului negociat de guvern cu rusii. Pozitia lui fata de armistitiu rezulta clar dintr-o declaratie facuta lui Gheorghe Bratianu: „Daca îl lasam pe Antonescu sa faca singur armistitiul, ne va tine sub papuc”. Cu acest prilej, l-a sfatuit pe Bratianu sa se retraga de la orice actiune cu Antonescu. În acest spirit a actionat si Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, si la vârsta de 80 de ani, îsi facea un titlu de „glorie” din misiunea ce i-a dat-o Regele de a sabota tratativele de armistitiu româno-sovietice.
Consfatuire tainica la Palat, pentru Planul „Poarta Iasiului”
O problema ignorata pâna acum de istorici priveste deschiderea frontului de la Iasi la 20 august 1944. Dupa plecarea participantilor de la consfatuirea cu comunistii din 13/14 iunie 1944, au mai ramas în incinta pentru o „consfatuire de rutina” Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlaturarii lui Antonescu si pentru a grabi iesirea României din razboi, un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ „Poarta Iasiului” sa fie deschis din punct de vedere militar la o anumita data. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. român din A. IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata. Pe lânga cei stabiliti sa faca parte din comitetul militar, au mai fost cooptati în conjuratie generalul Aldea, maresal al Palatului si generalul Mihai Racovita, comandantul A. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.
În legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie facuta urmatoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german „Ucraina Sud”, comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierduta de armata germana, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins granita de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.
Armata a IV-a româna, comandant General de C.A. Mihai Racovita, se apara pe linia est Carpati pe râul Siret si, pâna la sud de Dubosari, pe Nistru. Armata a IV-a româna avea în compunere C. 1, 5, 6, 7 A. si C. 57 A. german si împreuna cu Armata a 8-a germana facea parte din Grupul de Armate „General Wohler”.
Bodnaras îl anunta pe Stalin sa se pregateasca pentru 20 august

La flancul drept, pe Nistru, se apara Armata a III-a româna cu C. 2 si 3 A. române, C. 29 si 72 A. germane si Cdm. 110. Împreuna cu Armata a 6-a germana constituiau Grupul de Armate „General Dumitrescu”. Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai si iunie 1944 ale trupelor sovietice.

La începutul lunii iulie 1944, o vizita discreta la Iasi a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovita, a prilejuit î

ntocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaras-Damaceanu pentru deschiderea frontului în „Poarta Iasiului”, iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaras i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a frontului; zona deschiderii; data prevazuta – 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia si transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit.
Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din „Poarta Iasiului” s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizita de inspectie pe front în perioada 20-21 august 1944 si a constatat dezorganizarea frontului si începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.
Antonescu – arestat chiar în Palatul Regal
În dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu astepta raspunsul de la Stockholm, pentru a semna armistitiul cu URSS. În asteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietica la propunerile românesti de armistitiu. Telegrama în loc sa-i fie înmânata lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjuratie, o înmâneaza Regelui. În situatia data, Regele, fara sa vorbeasca despre telegrama si implicat în complot alaturi de comunisti, le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în actiune si va face singur armistitiul, fiind satul de tutela lui Antonescu. Desi Maresalul Antonescu nu a primit telegrama asteptata, a mers totusi la Palat si acolo… a fost arestat. Ca Antonescu era hotarât sa încheie armistitiul cu URSS rezulta si din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucuresti, Clodius, si în prezenta generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostinta ca România a cerut armistitiul.
Armistitiul sovietic cu România era o necesitate si pentru Rusia. Pozitiile întarite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) si pe care trupele se aflau si la data de 20 august, ca si existenta în spatele frontului, la nici 200 km a unui aliniament puternic fortificat – linia Focsani-Namoloasa-Galati – prezenta pericolul transformarii României într-un teatru de razboi. De aceea, toti factorii interesati în destinul României, inclusiv Rusia, careia o rezistenta pe linia de fortificatii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesara iesirea tarii din razboi prin încheierea unui armistitiu. Prin tradarea de la Iasi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a cazut fulgerator, zadarnicindu-se si organizarea unei rezistente pe linii de fortificatii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistenta, se aflau la 60 km de Focsani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificatii.
Regele ordona încetarea focului înaintea semnarii Armistitiului
La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.
Armistitiul se semneaza abia pe 12 septembrie
Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca „act de înalta tradare”, iar altii ca „grava eroare politica”. Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.
Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.
În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin „armistitiu” dictat de Moscova.
Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.
„Antonescu reprezinta România, voi – pe nimeni”
Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul dat de Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: „Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni”.
Dar orice tradare se plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea – sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii „Portii Iasilor”.
Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde moare în 1949.
20 august 1944
2. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajutat de acelasi Bodnaras, evadeaza de la Tîrgu-Jiu
Sorin Oane
Între 1-19 august 1944, Ion Antonescu s-a odihnit la Olanesti-Vîlcea. Sederea aceasta îndelungata a fost interpretata de oamenii politici ai vremii ca un fel de… abdicare, caci, în timp ce evenimente foarte importante se petreceau pe front, Antonescu îsi permitea sa fie departe de acestea si de problemele acestuia. Sederea aceasta, de aproape trei saptamîni, a fost întrerupta doar pentru doua zile, caci, la 5 august 1944, maresalul s-a întîlnit pentru ultima oara cu Hitler, la Rastenburg. Dar, în timp ce Ion Antonescu se odihnea în statiunea vîlceana, din lagarul de la Tîrgu Jiu evadau Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreuna cu Ion Vidrascu, iar din lagarul de la Tîrgu Carbunesti evadau alte 15 persoane, printre care Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici.
Bodnaras netezeste terenul, eliminându-l pe Foris
Dej fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru participarea sa la actiunile de la Grivita din 1933; desi slab pregatit în teoria stalinist-comunista, era un bun organizator si se bucura de mare autoritate si influenta printre comunistii români. El era, practic, seful comunistilor români în 1944. Tocmai scapase de grija anihilarii secretarului P.C.R. în functie, Stefan Foris. Acest lucru fusese realizat de Emil Bodnaras la 4 aprilie 1944, de unul singur, Foris, ca si ajutoarele lui imediate acceptînd, ca hipnotizati, mazilirea.
A fost apoi „autonumita” o conducere provizorie, formata din Emil Bodnaras, Iosif Ranghet si Constantin Pîrvulescu, ultimul fiind formal si secretar general. Evadarea lui Dej, departe de a fi o piesa din angrenajul loviturii de stat la care participau si comunistii, era mai curînd punctul final al luptei dintre „gruparea din închisori” si „gruparea interna, dar ramasa în libertate”, din cadrul Partidului Comunist. Comunistii din lagarul de la Tîrgu Jiu erau la curent cu evenimentele politice si militare care se petreceau atunci, datorita unui sistem de corespondenta cifrata si întîlniri secrete. Sub dusumeaua uneia din camerele lagarului, era tinut un aparat de radio, ale carui piese fusesera introduse în lagar ascunse în bucati de sapun.
Doua persoane au jucat un rol esential în aceasta actiune: Mihail Rosianu si Ion Gheorghe Maurer. Mihail Rosianu era secretarul Comitetului regional P.C.R. Oltenia. El a fost si cel care a lansat versiunea oficiala a întîmplarii, într-un articol din „Scînteia”, în august 1964, la aniversarea a 20 de ani de la eveniment. El sustinea ca evadarea activului de partid aflat în lagarul de la Tîrgu Jiu devenise o conditie esentiala a desavîrsirii actiunilor politice, în vederea declansarii loviturii de stat de la 23 august 1944.
O data iesiti din lagare, ei urmau sa preia conducerea organizatiilor de partid din principalele centre ale tarii si sa organizeze grupe de partizani si formatiuni patriotice de lupta. Evident ca articolul lui Rosianu avea scop propagandistic, el încercînd sa întareasca astfel opinia dupa care comunistii au fost realizatorii actului de la 23 august 1944. Si asta cu atît mai mult cu cît ne aflam în climatul de dupa „Declaratia din aprilie 1964” si eliberarea detinutilor politici, dintre care unii cunoscusera îndeaproape „contributia” comunistilor la realizarea loviturii de stat din 23 august 1944.
Maurer – însarcinat sa conduca operatiunea evadarii
În articol, Rosianu mai sustinea si ideea ca lui i-au încredintat Bodnaras, Ranghet si Pîrvulescu misiunea organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tîrgu Jiu si apoi, pe grupe, a altor tovarasi. De fapt, Rosianu spune un neadevar. Nu el a fost „vioara întîi” în acest plan, ci Ion Gheorghe Maurer.
Avocat al cauzei comuniste în cîteva procese interbelice (inclusiv al Anei Pauker din 1936), Maurer aderase la comunism din motive intelectuale, se pare, înca din 1936. Maurer a lasat si el un referat despre eveniment, nedatat însa, în care povesteste versiunea lui despre evadarea lui Dej. El se întîlnise cu acesta în 1942, în lagarul de la Tîrgu Jiu. Dar în 1943, Maurer este eliberat si, mobilizat în armata, pleaca pe front în Crimeea. S-a întors în luna mai 1944. Primeste doua luni de concediu. Acum practic se ia hotarîrea evadarii lui Dej. Lui Maurer, partidul i-a pus la dispozitie o masina Packard, o casa la Craiova (la Manole Bodnaras), de unde trebuia sa conduca operatiunea, si o suma de bani. A primit si un ajutor, anume pe vîlceanul Mihail Rosianu care cunostea foarte bine zona.
De fapt au fost alcatuite mai multe planuri de evadare. Bodnaras ar fi încercat chiar eliberarea lui Dej pe cale legala, dar nu s-a putut. Initial s-a planuit evadarea lui Dej de la manastirea Tismana, unde Dej trebuia sa fie trimis la lucru, împreuna cu alti detinuti politici. Dar Tismana era întesata de politisti si jandarmi, caci manastirea servea drept adapost tezaurului Bancii Nationale. În final, Dej nu a mai fost inclus în lotul trimis la Tismana. S-a încercat si varianta evadarii de la Tîrgu Carbunesti. Dar acolo a fost trimisa o grupa de 15 oameni, în frunte cu Gheorghe Apostol. A fost luata apoi decizia organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej, chiar din lagarul de la Tîrgu Jiu. Dej a fost înstiintat de plan prin „tovarasul Krug”, care lucra la atelierul de tîmplarie al lagarului si care avea posibilitatea de a iesi în oras. Ultimele detalii le afla pe 31 iulie 1944, la Tîrgu Jiu, chiar de la Rosianu, cu care s-a întîlnit pe un santier de constructii, unde Dej, adus sub paza, era pus sa faca o instalatie electrica.
Maurer si Rosianu – în uniforme militare, spre Tîrgu Jiu
Rosianu stabileste mai întîi o serie de case conspirative, în locuri cît mai retrase, departe de soselele principale. Asemenea adaposturi au fost gasite în unele sate din nordul judetelor Gorj si Vîlcea. Vor fi folosite, ulterior, doar casele conspirative din Vîlcea. Au fost instruite calauze, astfel ca sa cunoasca amanuntit drumul de la Tîrgu Jiu pîna la fiecare dintre case, mergînd cît mai ferit, numai pe drumuri marginase si poteci de padure. În lagarul de la Tîrgu Jiu, Gheorghiu-Dej a pregatit un grup de 38 de detinuti pentru evadare, împartit în sapte loturi. Sarcina de a-i conduce pe tovarasi de la iesirea din lagar pîna la locul unde urma sa-i astepte masina care trebuia sa-i duca la prima casa conspirativa a fost încredintata lui Ion Pripasu. Acesta era gardian public si pazea un depozit militar aflat în dispersare la Tîrgu Jiu. Putea deci trece, fara a trezi banuieli, pe lînga obiectivele pazite de militari în jurul lagarului. Pripasu si Rosianu au ales cel mai bun loc pentru realizarea planului de evadare: acesta era în dreptul cimitirului care era despartit de gardul de sîrma ghimpata al lagarului printr-un teren semanat cu porumb. Locul de întîlnire dintre evadati si Pripasu trebuia sa fie mormîntul lui Grigore Iunian.
Dar partidul nu a mai putut sa-i dea lui Maurer masina promisa. De la Craiova, acesta nu putea nici închiria si nici cumpara una, pentru a nu atrage atentia autoritatilor. Solutia a fost cea a „reconstituirii” unei masini, din Citroenul vechi, dat la reforma, care avea însa multe piese lipsa, a unui comunist craiovean, Mihai Dugaesescu.
12 august – evadarea
Evadarea a fost fixata pentru data de 12 august, între orele 21-23. În dupa-amiaza acelei zile, Maurer si Rosianu, în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Tîrgu Jiu, în Citroenul vechi al lui Dugaesescu, dar care fusese reparat pe ascuns de cîtiva mecanici de la Flotila 3 de aviatie Craiova (Victor Tudosiu, Mihai Muscalu), sub supravegherea lui Manole Bodnaras, concentrat aici ca subofiter, dar care raspundea de adunarea armamentului necesar formatiunilor patriotice din oras. Pe drum, masina a avut cinci pene de cauciuc! Soferul masinii, chiar proprietarul ei, Mihai Dugaesescu, a schimbat cauciucurile, dar cei trei au ajuns la locul de întîlnire de la Tîrgu Jiu abia la ora 1,30 (noaptea), unde n-au mai gasit pe nimeni.
Între timp, evadarea avusese loc, conform planului stabilit. Înainte de despartire, Gheorghiu-Dej a dat îndrumari lui Chivu Stoica, ramas în fruntea organizatiei de partid din lagar. La ora fixata, 21,00, cînd stiau ca se schimba santinelele, pe sub gardul de sîrma s-au strecurat doi oameni. Primul a iesit Ion Vidrascu, caruia organizatia de partid din lagar îi încredintase misiunea de a veghea asupra vietii lui Gheorghiu-Dej. Apoi a iesit Gheorghiu-Dej. Pripasu îi astepta. Dupa schimbul de parole, au iesit prin poarta de fier din fundul cimitirului si au trecut si de santinelele din fata cimitirului si a manutantei. Traversînd drumul, au ajuns în parc, lînga „Coloana fara sfîrsit” a lui Brîncusi, unde trebuia sa vina masina. Dupa circa doua ore de asteptare, au mers la depozitul lui Pripasu, unde, în jurul orei 2 noaptea, s-au întîlnit cu Rosianu, Maurer si Dugaesescu. Dej si Vidrascu au primit haine militare si acte de identitate fabricate de partid.
Un membru PNT îl gazduieste pe Dej
Prima casa conspirativa folosita de fugari a fost la Milostea, comuna Slatioara (Vîlcea), la Constantin Tundrea (membru P.N.T.), aflata într-un zavoi pe malul rîului Tarîia. Fugarii au ajuns aici în jurul orei 9,30. De aici, pe la ora 21,30, cu ajutorul învatatorului Ionita Barbulescu, evadatii au ajuns noaptea, pe poteci nu prea umblate, în comuna Vaideeni.
20 de ani mai tîrziu, Barbulescu a evocat acest moment: „L-am întîmpinat în comuna Milostea. Trupul sau era istovit de anii petrecuti în temnita crîncena. Din prima clipa însa, am simtit, ceea ce m-a impresionat puternic, taria neobisnuita a acestui om, curajul si hotarîrea sa. Chipul palid era dominat de ochii negri, atît de expresivi care îsi dezvaluiau clarviziunea si optimismul conducatorului. Din Milostea am plecat în miez de noapte.Un drum anevoios peste vai si dealuri. Plouase toata ziua. Pamîntul era clisos, îndaratnic. Am strabatut, nu fara peripetii, paduri de stejari si mestecanisuri, traversînd cu greu Cerna, Recea si Luncavatul, ape revarsate peste albia lor. Ne strecuram în tacere, încordati, adapostiti de întuneric. Astazi ma gîndesc ca era un drum simbolic, prin hatisuri, de la întuneric la lumina. Doar cîteva ceasuri am fost alaturi de tovarasul Gheorghiu-Dej. Destul însa pentru a fi simtit din plin, într-un episod hotarîtor ca acesta, neînfricarea si dîrzenia în atingerea tintei propuse, acea atentie si dragoste fata de tovarasi, care au facut din el conducatorul cel mai iubit al clasei muncitoare”. Este clar ca ne aflam, mai curînd decît în fata unei rememorari, în cea a unei evocari „mitologice” în care persoana lui Dej apare ca exemplu moral de lupta si de viata pentru noile generatii. Este simpatic modul în care Barbulescu a „intuit” imediat pe noul conducator al tarii. Evocarea lui Barbulescu era mai curînd o formula de „eroizare” si de „nemurire” a conducatorului decît o aducere aminte.
În cimitirul comunei Vaideeni, îi astepta o alta calauza, Ion Simionescu, cu care fugarii au mers tot pe un drum ferit, în comuna Rîmesti. Aici, cu spatele spre padurea Magurilor, într-o livada, era casa învatatoarei Maria Ionescu. Aceasta femeie i-a gazduit pe evadati 10 zile. Sotul învatatoarei, Dumitru Ionescu, la rîndul lui tot învatator, lipsea, fiind concentrat în armata. Între timp, a fost organizata evadarea de la Tîrgu Carbunesti a 15 internati politici, în frunte cu Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici – trei grupe de cîte 5, dinainte organizate. Rosianu îmbatase santinela si cei 15 au reusit sa fuga, continuînd apoi drumul spre libertate pe cont propriu.
Abia la 17 august, deci dupa patru zile, comandantul lagarului Tîrgu Jiu, Siguranta, si Jandarmeria, si-au dat seama de evadarea lui Gheorghiu-Dej. S-a dat alarma, dar era prea tîrziu. Pe 17 august, la Rîmesti, a sosit si Rosianu, iar pe 22 august s-a pornit apoi spre Bucuresti. S-au mai facut însa cîteva popasuri: mai întîi la Barbatesti, la locuinta avocatului Petrisor Iliescu (care le-a pus la dispozitie si masina lui personala), si apoi la casa parohiala din Rîmnicu Vîlcea, strada Emil Avramescu nr. 1, a preotului Ion Marina. Ziua de 23 august l-a gasit pe Dej în casa parohiala a acestuia din Rîmnicu Vîlcea. Apoi, pe 24 august 1944, tovarasii au pornit spre Bucuresti. Erau în pregatire evenimentele care urmau sa schimbe destinele tarii. Drumul pîna la Bucuresti a fost facut cu masina lui Petrisor Iliescu. Acesta i-a dus pe Dej, Rosianu si Maurer pîna la locuinta lui Bodnaras, din cartierul Vatra Luminoasa.
Am prezentat mai sus versiunea evadarii lui Dej scrisa de persoane din anturajul lui Dej, respectiv Maurer si Rosianu, autorii si executantii planului. Mai multa lumina în privinta evadarii lui Dej a adus Eduard Mezincescu, vechi comunist si fost functionar superior în Ministerul român de Externe în 1948, care a marturisit ulterior faptul ca, desi Bodnaras, Pîrvulescu si Ranghet erau toti în favoarea evadarii lui Dej din lagar, Dej însusi sovaia, deoarece se simtea mai în siguranta înauntru decît afara. A acceptat sa fie eliberat doar cu conditia ca Maurer sa faca aranjamentele necesare, ca sa nu fie ranit în timpul evadarii.
In consecinta, Maurer l-a contactat pe avocatul Grigore Geamanu, varul unui oficial superior din Inspectoratul pentru jandarmi din Bucuresti, care a platit o anumita suma respectivului oficial, pentru ca acesta sa-l convinga pe colonelul Serban Lioveanu, directorul lagarului din Tîrgu Jiu, sa slabeasca, în ziua planificata pentru evadare, masurile de securitate în zona gardului.
Antonescu – la originea evadarii?
Marturia aceasta este, într-un fel, întarita de Gheorghe Magherescu, aghiotant al maresalului în 1944, potrivit caruia, chiar Antonescu este la originea evadarii lui Dej, acesta dorind sa creeze astfel un „climat de întelegere cu Uniunea Sovietica”. Versiunea aceasta stirbea însa aura „eroica” a evadarii, transformînd-o într-un aranjament facut chiar sub obladuirea diriguitorilor, în speranta, nemarturisita de acestia, gasirii unui partener „ideologic” de discutie, în cazul – foarte posibil în acel moment – al ocuparii tarii de catre Armata Rosie. Probabil, gîndeau unii conducatori ai serviciilor secrete din tara, era preferabila „gruparea interna” unei „grupari moscovite” impusa de ocupant la conducerea statului.
Cum si-a recompensat Dej oamenii de baza
Din ceea ce cunoastem în momentul de fata, „recompensele” lui Dej pentru ajutorul dat în problema evadarii lui din lagarul de la Tîrgu Jiu au fost:
– Ion Gheorghe Maurer a fost principalul beneficiar al evenimentului, însa ceva mai tîrziu, de prin 1957-1958, cînd „steaua” lui începe sa urce vertiginos. I s-a reprosat mult timp ca ar fi plecat voluntar în razboiul antisovietic.Va deveni ministru al afacerilor externe (1957-1958), apoi presedintele Prezidiului Marii Adunarii Nationale (1958-1961) si presedinte al Consiliului de Ministri (1961-1974).
– Mihail Rosianu devine din simplu învatator, profesor universitar, membru al C.C. al P.C.R. (1945-1948 si 1960-1973), adjunct al ministrului învatamîntului (1948-1949), presedinte al Comitetului Radio (1952-1953), ambasador în Bulgaria (1956-1961) si Ungaria (1961-1966), de mai multe ori deputat în perioada 1946-1973.
– Ion Vidrascu va fi recompensat prin functiile de presedinte al Comitetului de control al statului (1950-1951), adjunct al ministrului agriculturii (1951) si ministru al gospodariilor agricole ale statului (1952-1953). A fost si deputat de Suceava din 1952.
– Ion Marina va deveni, la recomandarea lui Dej, primul patriarh comunist al României (1948-1977). Ascensiunea lui rapida în ierarhia bisericeasca s-a datorat, în mod evident, simpatiei pe care i-o purta Dej, dupa gazduirea acestuia la 23 august 1944, în casa sa de la Rîmnicu Vîlcea.
– Constantin Tundrea va fi timp de 14 ani presedintele Comitetului Executiv al Sfatului Raional Horezu (1950-1964). A fost cel mai cunoscut si mai influent comunist din zona Horezu în tot timpul regimului Dej.
– Ionita Barbulescu – calauza lui Dej de la Milostea la Vaideeni, devine deputat de Vîlcea în 1946 si, în ciuda colectivizarii, si-a pastrat mult timp averea de circa 18 ha de pamînt la Racovita.
– Maria Ionescu va deveni, în 1952, dupa mutarea ei la Craiova, deputat al acestei regiuni si chiar membru al Prezidiului M.A.N. (1953-1957). În 1957 devine directoare la Scoala Medie din Caracal.
– Grigore Geamanu – avocat din Gorj – a fost „plantat”, în 1945, de comunisti, în Biroul Politic al Comitetului Executiv al Frontului Plugarilor cu functia de casier. A fost ales deputat în 1946 si tot acum secretar general la Ministerul de Interne. Reales deputat în 1952 si 1961. Secretar al Consiliului de Stat între 1961-1965.
– Petrisor Iliescu a fost singurul care nu a fost rasplatit în nici un fel. El era însa seful organizatiei maniste din Barbatesti si era mosier, avînd peste 100 ha de pamînt în satul mai înainte pomenit. În 1946, a candidat pentru parlament pe listele P.N.T – Maniu. Cel putin, el nu a fost persecutat de comunisti. A fost nevoit sa se mute, pentru a fi rupt de vechile lui legaturi politice, din Rîmnic tocmai la Corabia, casa lui de acolo fiind amplasata chiar lînga sediul Partidului Comunist din localitate.
3. Lucretiu Patrascanu – negociatorul de elita din Partidul Comunist
Oana Ilie
Nascut la 4 noiembrie 1900 în Bacau, fiul lui D.D. Patrascanu, profesor, prozator, autor de manuale de istorie în perioada interbelica si promotor al revistei „Viata româneasca” (alaturi de G. Ibraileanu si C. Stere). Mama, la rândul ei, provenea dintr-o veche familie boiereasca. Studii: Licentiat în drept, doctor în stiinte economice, statistica si filozofie în Germania. Starea civila: casatorit cu arhitecta Herta Schwamern (botezata ortodox de catre Gala Galaction, pentru ca în perioada în care s-au cunoscut erau interzise mariajele mixte, români-evrei).
Întîlnirea cu Lenin
În anul 1945, la mai putin de un an de la momentul 23 august 1944, apare un volum cu interviuri, realizate de Ion Biberi, cu personalitatile zilei, printre care îl regasim si pe Lucretiu Patrascanu. În cele 13 pagini, noul ministru al justitiei îsi povesteste viata, din care selectam o serie de informatii, interesante din perspectiva evolutiei sale ulterioare.
Copilaria, petrecuta în mare parte în zona Neamtului, i-a nascut simpatii istorice pentru Stefan cel Mare: „Hotarâsem chiar ca sa-mi schimb numele în Stefan”.
Adolescenta i-a fost marcata de scrierile lui Sadoveanu, Caragiale, Bratescu-Voinesti, de literatura semanatorista, dar mai ales de cea rusa, si în mod deosebit de Dostoievski si Turgheniev.
Revolutia din februarie l-a facut sa înteleaga (dupa cum marturiseste) ca o noua epoca începe în istorie, iar cea din octombrie l-a entuziasmat la maxim. Singurul regret al tânarului de 16 ani era ca nu avea vârsta pentru a fi partas activ la acea miscare. „Întorcându-ma, cu 27 ani în urma, am oarecare îngaduinta pentru aceste regrete si pot spune ca viata m-a tinut departe de o lupta apriga si desigur dramatica pentru idealurile primei mele tinereti. Toate aceste framântari si luari de pozitie erau atitudinea unui copil singuratec”.
Atractia exercitata de revolutii si fenomenul social a fost extrem de puternica asupra tânarului Patrascanu, chiar daca între timp tatal sau trecuse la liberali.
„Daca privesc înapoi sa-mi refac mintal viata, înteleg ca a trebuit sa devin luptator, si înca de timpuriu”. Episodul la care face aluzie Patrascanu se petrecuse la Bacau, la sfârsitul primului razboi mondial, când a asistat la manifestarile antisemite ale colegilor sai: „Am reactionat violent. Nu puteam accepta aceasta ticalosie care ne degrada pe toti”.
Încadrarea în miscarea muncitoreasca a avut loc în anul 1919 când se înscrie în P.S.D., aripa maximalista, si a fost grabita de evenimentele din 13 decembrie 1918 (manifestatia din Piata Palatului dispersata prin forta).
În 1921 devine colaborator al ziarului Tineretul socialist. „În jurul acestei gazete tineresti s-au grupat primele cadre comuniste si de fapt s-a format P.C. legal, câteva luni mai târziu”.
Un an mai târziu îl regasim ca redactor al ziarului Socialistul, organul de presa al P.C. Tot în aceasta perioada, constient de importanta pregatirii profesionale, opteaza pentru continuarea studiilor în Germania, unde va obtine doctoratul în economie politica, filozofie si statistica. Ulterior va motiva plecare în Germania prin sintagma „un bun marxist trebuie sa cunoasca bine limba germana”. Aici va intra în contact cu miscarea muncitoreasca, activând un an în P.M. German, adâncindu-si doctrina.Un alt moment rememorat cu placere este întâlnirea cu Lenin, în 1922, la prima sa calatorie în U.R.S.S., cu prilejul celui de-al IV-lea Congres al Cominternului.
„Închisorile mele”
Sub sintagma „închisorile mele”, Patrascanu aduce în atentia interlocutorului, si implicit a viitorilor cititori ai lucrarii lui Biberi, câteva amanunte despre detentia sa, mentionând în treacat închisorile prin care a trecut, fara a da amanunte despre motivul arestarii si durata detentiei.
Pentru elucidarea acestor aspecte, am apelat la lucrarea Laviniei Betea, Moartea unui lider comunist.
În 1924, o data cu intrarea în vigoare a „legii Mârzescu”, prin care P.C.dR. este scos în afara legii, Lucretiu Patrascanu este arestat prima oara. Cea de-a doua arestare a avut loc în 1928, pentru o „jumatate de ora”, pentru ca, profitând de neatentia celor de la Siguranta, fuge si face publica urmarirea lui.
Din acest moment, steaua lui este într-o permanenta urcare în cadrul ierarhiei P.C.R. (1928 – participa la Congresul de la Harkov, 1930 si 1931 merge la Moscova pentru a prezenta Cominternului raportul asupra României, 1931 – membru în C.C. al P.C.dR.). Evenimentul cel mai însemnat din aceasta perioada a fost însa succesul din alegerile din 1931, când Lucretiu Patrascanu a fost ales primul deputat comunist din Parlamentul României, prin participarea la alegeri pe listele Blocului Muncitoresc Taranesc.
În 1932, în timpul campaniei electorale, survine cea de-a treia arestare, de aceasta data fiind încarcerat la Vacaresti. În 1933, se judeca procesul, iar Lucretiu Patrascanu alaturi de alte 13 persoane este eliberat. La putin timp, pe fondul miscarilor greviste ale ceferistilor, Patrascanu este rearestat (pentru ca a instigat la greva), trimis la Jilava si dupa 2 luni pus în libertate. Petre Pandrea, cumnatul lui Patrascanu, punea eliberarea acestuia pe relatiile de familie. Aceasta ipoteza, a relatiilor, o vom regasi si la momentul tratativelor cu Regele pentru iesirea din razboi.
O noua arestare survine în 1940, fiind internat în lagarul de la Miercurea Ciuc. În urma unei crize de ficat este mutat la Bucuresti si ulterior eliberat. Libertatea dureaza putin, pentru ca în februarie este din nou încarcerat si, la interventiile mamei sale, la noul director al Sigurantei, gen. Emanoil Leoveanu, i se fixeaza domiciliul obligatoriu la Poiana Tapului. La 2 ianuarie 1943, este internat în lagarul de la Târgu Jiu, de unde va fi readus la Poiana Tapului, unde îl regasim în perioada premergatoare lui 23 august 1944.
Desemnat pentru negocierile de la Palat
Esecul evident al Germaniei în campania din Est a determinat fortele politice din România sa încerce iesirea din razboi. Discutiile au fost purtate atât de reprezentantii guvernului Antonescu, cât si de persoane mandatate de opozitie.
Prin intermediul lui Barbu Stirbey, aflat la Cairo pentru tratarea armistitiului, Aliatii sugereaza atragerea comunistilor la tratative, chiar daca este un partid aflat în ilegalitate si are o slaba reprezentare la nivelul populatiei.
Întrebarea fireasca, ce apare în acest moment, este de ce a fost preferat Lucretiu Patrascanu, când el cazuse oarecum în dizgratia partidului din care facea parte (prin eliminarea din Comitetul Central) si nici nu îndeplinise vreodata functii de conducere în ierarhia partidului?
Cornelui Coposu declara, dupa 1990, ca Lucretiu Patrascanu a fost desemnat de Novikov (ambasadorul U.R.S.S. la Cairo). Dintre comunistii care au activat în ilegalitate: Foris, Constantinescu-Iasi, Petre Iosif, C. Agiu, Patrascanu, sovieticii l-au preferat pe cel din urma (varianta Coposu).
O alta ipoteza este cea conform careia, rudenia cu Octav Ulea (maestrul de ceremonii al palatului) si legaturile interpersonale l-ar fi propulsat la tratativele cu Maniu si Bratianu si i-ar fi deschis larg usile Palatului. De altfel este un lucru cunoscut, ca, în întreaga perioada interbelica, în posturile înalte s-au aflat cunoscuti de-ai familiei Patrascanu.
Cea de-a treia ipoteza îl consemneaza pe Lucretiu Patrascanu ca ales al fortelor democratice, datorita calitatilor intelectuale si umane.
O data cu sfârsitul anului 1943 încep întrevederile cu Maniu. Mijlocite de secretara sa, întâlnirile s-au petrecut, în marea lor majoritate, în locuinta din Dr. Marcovici nr. 9, la etajul al saselea, unde se afla apartamentul lui Corneliu Coposu, sau în strada Ion Ghica nr. 4, la etajul cinci, unde locuia Emil Ghilezan. Prima dintre ele s-a desfasurat la 28 noiembrie 1943, pâna la sfârsitul anului mai având loc înca doua, iar la începutul anului 1944 tot doua. Discutiile erau axate pe rasturnarea regimului Antonescu si reinstaurarea institutiilor democratice din România.
La prima dintre ele, „Dl. Maniu a voit sa stie – declara Nicolae Penescu, în 1953 (în timpul anchetarii lui Lucretiu Patrascanu) de ce forte dispune P.C.R., în special în capitala, la care dl. Patrascanu a raspuns vag, evitând precizatiuni. Maniu a pus ca conditiune a colaborarii cu P.C.R. o declaratie în favoarea Basarabiei. Dl. Patrascanu nu a acceptat aceasta conditiune. Atunci dl. Maniu a cerut ca cel putin P.C.R. sa intervina pe lânga P.C. al U.R.S.S. în favoarea Basarabiei (…) De aceea conversatiunea nu a avut rezultat”.
Urmatoarele întruniri au intrat pe un fagas normal, Partidul Comunist clarificându-si pozitia fata de monarhie si institutiile democratice ale României. „Dl. Patrascanu a asigurat ca, desi principial, P.C. pastreaza o atitudine republicana socoteste problema monarhie sau republica, o chestiune neactuala, iar în cazul în care regele va actiona pentru scoaterea României din razboiul lui Hitler, P.C., prin C.C., întelege sa-l sprijine cu toata vigoarea”.
Propus sa conduca noul guvern democratic, Maniu refuza
În ceea ce priveste legatura cu Palatul, Ioan Mocsony-Styrcea, maresal al Palatului, povesteste ca prima întâlnire a lui Lucretiu Patrascanu cu Regele a avut loc în aprilie 1944, la ferma din Pantelimon a colonelului Ulea, iar discutiile s-au axat în jurul constituirii F.N.D. În toata aceasta perioada, omul de legatura între Lucretiu Patrascanu si Palat a fost Mocsony-Stârcea.
Legaturile cu P.S.D., cel de-al patrulea membru al B.N.D., au fost ca si inexistente pâna în 1943, însa, dupa semnarea conventiei B.N.D., Lucretiu Patrascanu i-a cerut lui Constantin Titel Petrescu o întrevedere în doi (prin intermediul lui B. Zilber) pentru a discuta atitudinea pe care trebuie s-o adopte fata de Maniu pentru a grabi deznodamântul.
Ultima discutie dintre cei doi are loc în dupa-amiaza zilei de 23 august, acasa la Sabin Manuila, unde vor primi si vestea arestarii maresalului, în timp ce ultima întrevedere cu Maniu avusese loc cu putine zile înainte de 23 august, în scopul de a-l convinge pe acesta din urma sa accepte prezidarea unui guvern democratic, dupa înlaturarea lui Antonescu.
La presiunile lui Lucretiu Patrascanu, Maniu avea sa remarce: „Draguta, eu nu sunt obisnuit sa lucreze cu revolverul la tâmpla”. Patrascanu însa i-a raspuns: „Este revolverul constiintei si al datoriei, domnule Maniu”. Efectul discutiei n-a fost cel scontat, Maniu legându-si raspunsul de consultarile cu Bratianu.
Despre 23 august si pregatirea iesirii României din razboi s-au scris mii de pagini. Nu mai putin de 30 de persoane au fost angrenate direct în desfasurarea evenimentelor si majoritatea si-au consemnat memoriile si amintirile referitoare la acea zi.
Este si cazul lui Lucretiu Patrascanu, care publica, la 23 august 1945, în România Libera, un articol despre rolul lui în actul de la 23 august.
„A existat o pregatire, si înca foarte intensa, cu o mobilizare de oameni si de forte, legata de mari primejdii (…) Pregatirile loviturii de la 23 august erau terminate înca de la sfârsitul lunii iunie. Se mai discuta formula politica si în gasirea ei întâmpinam rezistente (…) S-a luat hotarârea de a pregati proclamatia guvernului si toate documentele menite sa apara din primul moment. Am pasit imediat la redactarea proclamatiei (…) Textul pe care-l pregatisem a fost acceptat în întregime, dupa o oarecare discutie”.
Trei întîlniri la Palat
În pregatirea lui 23 august s-au tinut trei sedinte la Palat, sub presedintia Regelui. Problema spinoasa era cum sa intru la Palat, sustragându-ma nu numai pazei exterioare, ci si eventualilor spioni, recrutati de Ghestapo si de Siguranta, în chiar interiorul palatului”.
Este lesne de observat aparitia tendintei Partidului Comunist de a acapara actul de la 23 august si de a o transforma într-un bun propriu. Conform acestui articol, P.C. a fost principalul artizan al momentului 23 august, în timp ce Regele si celelalte forte democratice implicate au avut rol decorativ.
Ar fi împotriva firii sa negam rolul lui Patrascanu în actul de la 23 august, dar de aici si pâna la a i se conferi rolul principal, si prin extensie Partidului Comunist, este o cale foarte lunga.
Activitatea lui Patrascanu în tratativele pregatitoare lui 23 august s-a concretizat în redactarea manifestului F.U.M. (aprilie 1944), a „Proclamatiei pentru Tara” si a altor documente cu caracter programatic care au stat la baza negocierilor cu P.N.T. si P.N.L.
Ca un ultim aspect, dar în nici un caz ca un element subsidiar, trebuie luata în calcul personalitatea lui Lucretiu Patrascanu. Intelectual fin, încrezator în dogmele marxiste, se impune în memoria generatiilor care i-au succedat ca o pata de culoare în cadrul Partidului Comunist.
Sacrificarea lui de catre Dej, în 1954, când atât Stalin, cât si Beria, nu mai reprezentau nimic pentru Kremlin, ramâne un mare semn de întrebare. Toti cei care au trait momentul sau l-au studiat îndeaproape, considera asasinarea lui Patrascanu ca un act gratuit de care Dej se face (în principal) vinovat. Chiar si prietenii si sustinatorii lui Dej (cazul lui Maurer) considera asasinatul ca marea greseala politica a lui Dej.
Cu toate acestea nu trebuie uitat faptul ca, pâna la arestare, Lucretiu Patrascanu s-a aflat în fruntea Ministerului de Justitie, de unde „a patronat” activitatea Tribunalului Poporului si a gestionat aplicarea legii criminalilor de razboi.
Ba chiar mai mult de atât, cumnatul sau, avocatul Petre Pandrea, în lucrarea autobiografica Memoriile mandarinului valah, ni-l prezinta pe Lucretiu Patrascanu ca pe o persoana lipsita de vointa, condus în toate actiunile sale de Herta si Belu Zilber.
Si peste toate aceste frânturi de amintire vine imaginea pe care Patrascanu a avut-o în ochii lui Corneliu Coposu: „Am fost prieteni” (Corneliu Coposu a fost anchetat si aruncat pentru 17 ani în temnitele comuniste, chiar în timpul în care Lucretiu Patrascanu era ministru la Justitie).
O carte care n-a avut zile
prof. univ. Gh. Buzatu
Cititorul va desprinde, fara dificultate, motivele pentru care, în cele ce urmeaza, ne-am propus sa staruim asupra unui reputat istoric al generatiei mele si asupra loviturii de stat de la 23 august 1944: 20 de ani de la moartea lui Aurica Simion si 60 de ani de la rasturnarea regimului Maresalului Ion Antonescu, eveniment caruia regretatul meu coleg i-a consacrat, în 1979, o carte stralucita, care a provocat furtuna în rîndurile securitatii de la Bucuresti.
În vara anului 1979, era prin august, a aparut o carte care avea sa stârneasca intense dezbateri în rândurile istoricilor si cititorilor, în genere, iar – dupa cum se va vedea – si la nivelul oficialitatilor, al Securitatii si Ministerului de Interne. Era vorba de lucrarea unui istoric deja consacrat, Aurica Simion, dar caruia volumul Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944 (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, 510 pagini) i-a adus un spor de prestigiu greu de imaginat în epoca. Si asta pentru ca, de-abia aparut si difuzat numai în câteva judete ale tarii, volumul mentionat a fost retras de pe piata si, imediat apoi, „topit”… Lucru neobisnuit si, mai cu seama, nepermis, autorul, cu toate ca era angajat la Institutul de Istorie al Partidului din Capitala, publicase o carte în care era sintetizata istoria actului de la 23 august 1944. Nimic neobisnuit, se va spune, numai ca Aurica Simion realizase… un alt 23 august, în care PCR nu mai avea un rol precumpanitor, partidele „istorice” apareau în alta lumina, iar personajele-cheie ale loviturii de stat (regele Mihai, Lucretiu Patrascanu, C.I.C. Bratianu, dar, mai cu seama, Maresalul Antonescu si Iuliu Maniu) erau surprinse, în temeiul unei analize atente si obiective, relevându-se exclusiv actiunile lor, în contextul evenimentelor prezentate, care au fost. Iata de ce, oricine apucase sa cumpere cartea, realizase o achizitie pretioasa, se dotase cu o carte „scumpa”, oricum extrem de solicitata! Cum, la Iasi fiind, am avut sansa sa-mi procur un volum din Preliminarii…, pe care aveam ulterior sa obtin si un autograf al autorului, m-am preocupat sa-l recenzez. Am notat, despre autor si carte, cele ce trebuiau si ce credeam, indiferent de ceea ce se petrecuse cu cartea, povestea ei fiind binecunoscuta de-acum opiniei publice, istoricilor îndeosebi. Astfel, în prestigiosul „Anuar al Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol” din Iasi (t. XVIII/1981, p. 798) am examinat cartea, retinând între altele ca „…autorul realizeaza o adevarata istorie a anilor 1940-1944, în care sinteza se lasa – si nu întâmplator – dominata de analiza, de o analiza atenta si necesara, mai ales ca numeroase si controversate aspecte sunt elucidate pentru prima data acum. Nu putem intra în detaliile demonstratiilor autorului…, însa nu putem omite ca A. Simion contribuie decisiv la precizarea caracterului regimului antonescian, a naturii si evolutiei raporturilor româno-germane între 1940 si 1944, a participarii tarii la razboiul mondial. De asemenea, surprind prin noutate capitolele referitoare la tentativele României de a se desprinde de Axa fascista si la cauzele esecului lor… Per ansamblu, lucrarea lui A. Simion este o reusita deplina. Ea constituie o contributie decisiva spre realizarea necesarei istorii complete si veridice a României în epoca celui de-al doilea razboi mondial. A. Simion a dovedit în chip stralucit, în ultima instanta, ca istoriografia noastra dispune de excelente resurse, care pot si trebuie sa fie folosite pentru împlinirea conditiei esentiale a studiilor istorice – aflarea si afirmarea adevarului istoric integral asupra faptelor trecutului. Din toate punctele de vedere, lucrarea a marcat un eveniment pentru istoriografia epocii contemporane românesti, motiv pentru care, atât autorul, cât si Editura Dacia din Cluj-Napoca, merita cele mai sincere felicitari” (ibidem). Destinul, necrutator, peste putini ani, în 1984, l-a rapit pe Aurica Simion, în plina putere creatoare, obstei istoricilor români. În necrologul pe care l-am încredintat, de asemenea, Anuarului Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol din Iasi (t. XXII, partea a II-a, 1985, p. 1011-1012), am revenit asupra meritelor si semnificatiilor istoriografice ale Preliminariilor… din 1979; citez sub acest raport: „Preliminariile…, pe care le-am recenzat în momentul în care era nevoie, se constituie un model, impunându-se de la început între operele de referinta ale istoriografiei nationale contemporane, abordând probleme controversate si dovedindu-se ele însele controversabile, din chiar clipa aparitiei lor… Astazi [1985], în perspectiva timpului, lucrarea ne apare si temeinic documentata. Cititorul cunoaste aceasta si Preliminariile… lui Aurica Simion, aidoma cartilor lui N. Iorga sau Constantin C. Giurescu, s-au citit si se citesc cu interes nu numai în centrele stiintifice din tara sau din strainatate, ci si în catune…” (ibidem). Cât priveste Omul, am consemnat în final: „L-am cunoscut pe Aurica Simion si ne-am împrietenit pe data. Nu ne-am declarat-o niciodata. O facusem prin consens. Am participat împreuna la diverse manifestari stiintifice interne si internationale. Autorul Preliminariilor… nu s-a dezmintit nicicând. M-au surprins retinerea si timiditatea lui. Sa fi banuit oare, înca de prin 1980, tainele destinului sau, sa fi fost manifestarile bolii necrutatoare care l-a rapit familiei, breslei istoricilor si cititorilor admiratori în plina putere creatoare? Pentru mine a fost si a ramas Domnu’ Aurica. În luna mai 1984, la Bucuresti fiind, l-am invitat la Iasi pentru un simpozion; m-a refuzat elegant. Îmi dau seama ca stia. Mi-a încredintat diverse contributii pentru Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie din Iasi, ca si pentru volumul colectiv Actul de la 23 august 1944 în context international, volum aparut în august 1984 si cuprinzând un larg studiu realizat în colaborare. Astazi, acest volum, ca si toate cartile lui Aurica Simion, îsi urmeaza drumul lor, în lipsa autorului lor, plecat nedrept de repede si brutal dintre noi” (ibidem, p. 1.012).
În Anexa am inclus doua note privind „ecourile” Preliminariilor… în rândurile opiniei publice nationale, la nivelul anului 1979, surprinse în materiale ale Securitatii si Ministerului de Interne din Bucuresti.
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
Departamentul Securitatii Statului Ex. unic
Directia I
130/DI/0066932 din 6 septembrie 1979
NOTA
Premergator celei de-a 35-a aniversari a insurectiei nationale de la 23 August 1944, din România, a aparut în librarii cartea scriitorului A. SIMION – „Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944”, în Editura „Dacia” din Cluj.
Cartea prezinta starea politica, economica si militara a României, înainte si imediat dupa 23 August 1944, cât si luptele social-politice din timpul dictaturii antonesciene si fortele care au luat atitudine împotriva lui ANTONESCU.
Într-unul din capitolele cartii, este prezentata atitudinea ce au avut-o IULIU MANIU – fost sef al PNT-ului – si [C.] I. C. BRATIANU – fost sef al PNL-ului – împotriva lui ANTONESCU, care i-au adresat memorii, cerându-i sa iasa din razboiul antisovietic si sa se desolidarizeze de Germania fascista.
La sfârsitul cartii, se afla fotografiile lui IULIU MANIU, [C.] I. C. BRATIANU si TITEL PETRESCU, cu adnotarea: „Semnatari ai Declaratiei de constituire a Blocului National Democrat”.
Din supravegherea informativa a persoanelor cu apartenenta la fostele partide burgheze si în special a celor care au detinut functii de conducere, rezulta ca acestea fac aprecieri interpretative asupra aparitiei si continutului cartii respective.
Astfel, CORNELIU COPOSU – fost secretar general adjunct al PNT si condamnat – care apare ca personaj pozitiv în carte, a afirmat: „Înainte de trimiterea cartii la tipar, am avut doua întrevederi cu autorul, dar nu am reusit sa lamuresc toate chestiunile; totusi, acesta si-a rectificat mult din tezele initiale cu care pornise”. Sustine ca l-a sfatuit pe autor „sa nu se ghideze dupa declaratiile facute si nici dupa prezentarile unor agenti, care si pe vremea aceea, precum si acum, spun neadevaruri pentru a justifica încasarile”.
JOVIN ION – fost medic curant al lui IULIU MANIU – a afirmat: „Cartea lui A. (sic!) SIMION este nemaipomenita si lucrurile au început sa iasa la iveala, fir cu fir, cum iese iarba primavara”.
Într-o discutie cu un fugar român venit temporar în tara noastra, JOVIN ION afirma: „MANIU e personajul central al cartii. Se merge spre o rectificare a istoriei, ca pâna acum istoria a fost o falsa minciuna”.
Printre persoanele care fac comentarii cu privire la aparitia cartii lui A. SIMION sunt si RADOCEA CORNEL – fost sef judetean PNT si condamnat; VISA AUGUSTIN si MAMULEA STEFAN – membri PNT si fosti condamnati, semnalati cu manifestari ostile orânduirii sociale si de stat din tara noastra si cu preocupari de a scrie memorii si lucrari despre activitatea PNT si a fostului sef IULIU MANIU.
Precizam faptul ca, cei nominalizati în discutiile anterioare, neaga rolul PCR în înfaptuirea actului de la 23 August 1944, afirmând ca totul a fost înfaptuit de PNT sub conducerea lui MANIU.
Vom urmari în continuare reactia fostilor membri ai partidelor burgheze, în legatura cu aparitia cartii.
r.d.00178/3/1239
red. lt.col. DI
dact. p.c. RG
ex. unic
Anunțuri
Publicat în ISTORIE INTERBELICA, MONARHIE | Lasă un comentariu

Despre Creştinism


Creştinismul nu este ceea ce obişnuia să fie. A început ca o sectă pur evreiescă – una din multele, pot să adaug că – şi a ajuns ca o serie de destul de diferite religii. Spre exemplu Marcus Aurelius persecuta primii creştini, deoarece erau mărturii că ei erau canibali, că ucideau copii nevinovaţi în scopuri ritualice, chiar şi bebeluşi, şi erau angajaţi într-o serie de alte activităţi subterfugii de asemenea – la fel ca alţi evrei la acea vreme.

Creştinismul de azi, orice versiune a acestuia, nu pare să aibă prea multe în comun cu creştinismul din antichitate în mod evident canibalistic, ucigaş de copii şi în orice caz prea criminal, deci ce sa întâmplat? Astăzi nouă nu ni se spune nimic despre crimele oribile ale primilor creştini, sau dacă ni se spune, ei menţionează de asta doar pentru a încerca să le explice sau pretind că nu erau deloc aşa.
Isus Hristos, aşa cum este descris nouă de cvasi-istorie, şi dacă într-adevăr a existat vreodată, era un rebel, ce lupta împotriva ocupaţiei romane a Iudeiei, iar creştinii timpurii trebuie să fi văzuţi în această lumină. Creştinismul era o sectă, dar mai mult ca toate era o mişcare de rezistenţă ce lupta împotriva ocupaţiei romane. Activităţile primilor creştini în Roma trebuie să fie înţeleasă în această lumină. Iniţial ei foloseau teroarea pentru a atinge obiectivele sale: ameninţări la adresa romanilor de a fi mâncaţi, răpirea şi sacrificiul ritualic a copiilor ne-evrei, etc. Ei erau la fel ca sicarii, aşa cum erau atât de multe alte grupări evreieşti la acea vreme.
Totuşi grupurile teroriste au nevoie de membri, pentru a fi cu adevărat primejdioşi pentru duşmanii săi, aşa că primii creştini au început să recruteze, iniţial doar evrei, dar cu timpul au primit şi ne-evrei. La început, ei trebuiau să fie circumcişi pentru a fi admişi în calitate de membri, dar ei de asemenea trebuiau să mănânce carne de om şi să ucidă un nevinovat – pentru a se asigura că nu va există nici o cale de întoarcere pentru ei. Da, ei acţionau la fel cum fac astăzi bandele criminale de motociclişti şi mafia: ei cereau să comiţi o crimă gravă ca să fii admis ca membru, pentru a garanta loialitatea ta. În Europa nu există nici o cale de întoarcere pentru un canibal, sau pentru un ucigaş de copii. Oricine va comite astfel de crime oribile va fi pierdut pentru Europa pentru totdeauna. Asta fireşte explică şi tratamentul dur al creştinilor timpurii: când erau dezvăluiţi ca fiind astfel, ei erau decapitaţi şi chiar aruncaţi leilor. E şi normal, căci ei erau cei mai răi criminali: canibali şi ucigaşi de copii.
Pentru a înscrie ne-evreii în această sectă criminală, ei trebuiau să aibă ceva de oferit, care ar fi de interes pentru ne-evrei. Iudaismul în sine nu era de nici un interes pentru un ne-evreu european, nici lupta pentru Iudeea, astfel încât primii creştini au început să adopte diferite simboluri, idealuri şi obiceiuri europene / romane. În primul rând ideea că Isus a fost un european iniţiat, după cum sugerează moartea lui (simbolică) şi învierea sa din tărâmul moarţilor: asta a fost ritualul clasic european de trecere la acea vreme. Apoi, ideea că Isus a fost divin, de asemenea e o clasică idee europeană. Cu timpul, ei au adoptat mai mult şi mai mult din religia Europeană, pentru că aşa trebuiau să facă, pentru a înrola cu succes europeni în organizaţia lor. Ei de asemenea, din acelaşi motiv, au trebuit să renunţe la canibalismul lor şi uciderea copiilor.
Cu membrii europeni primii creştini au putut să se infiltreze în orice instituţie Romană, şi după cum ştim, în cele din urmă chiar au reuşit să facă acest lucru la cel mai înalt nivel. Au câştigat lupta lor atunci când au reuşit să pună pe unul de-ai lor pe scaunul împăratului. Astfel Roma a fost pierdută pentru totdeauna, iar la scurt timp după asta s-a prăbuşit şi a căzut.
Auzim spunându-se că invaziile “barbare” au căuzat căderea Romei, dar adevărul este că Roma a putrezit dinăuntru, din cauza acţiunilor interprinse de creştinii timpurii, care au făcut tot posibilul pentru a distruge Imperiul Roman, cu teroare, cu pornografie şi alte perversiuni, cu sclavia, cu cămătoria şi aşa mai departe. Dacă undeva era vreun soi de activităţi sau afaceri de subminare, creştinii timpurii erau acolo, puternic angajaţi. Invazia “barbară” a venit doar pentru că celelalte popoare ale Europei, care nu erau încă infectate de creştinism, au văzut în ce s-a transformat Roma atunci cand a fost expusă acestor creştini timpurii, şi au vrut să se apere împotriva acestui lucru – la fel cum au făcut scandinavii cu sute de ani mai târziu, în epoca vikingilor, atunci când ciuma spirituală creştină s-a răspândit în afară.
Creştinismul s-a răspândit – aşa cum “barbarii” s-au şi temut – şi a făcut să putrezească dinăuntru şi restul Europei. A distrus o cultură europeană după alta, ca o moarte neagră spirituală. Ultima ce trebuia să cadă a fost cultura lituaniană, în secolul al 14-lea, sau dacă doriţi cultura Sami din secolul al 18-lea sau al 19-lea.
Pe parcursul anilor creştinismul se schimba îngrozitor de mult, pentru că trebuia să se adopteze la obiceiurile popoarelor pe care încerca să le distrugă. De n-ar fi fost făcut asta, n-ar fi avut nici speranţă pentru succes. De n-ar fi adoptat morala, obiceiurile, ritualurile şi tradiţiile păgâne, ar fi eşuat mizerabil. Aşa că au făcut-o, şi astăzi ne este lăsat un creştinism cu un conţinut aproape exclusiv european, şi doar o mică parte din iudaism. Obiceiurile europene au fost neintenţionat păstrate în creştinism mai mult decât au fost distruse de el. În acest sens creştinismul nu a reuşit: încă suntem europeni care celebrează marile sărbători europene. Crăciun. Halloween. Paşte. Ştiţi doar; ele toate sunt mari sărbători europene. Antipatia evreilor pentru creştinismul de astăzi nu este din cauza originii sale, ci din cauza a ceea ce a devenit. Nu este ceea ce ei au intenţionat să fie. Ei nu au reuşit.
Deşi creştinismul nu este ceea ce a fost destinat să fie, totuşi el încă reprezintă internaţionalism şi este o primejdie serioasă pentru diversitatea acestei planete. Datorită originii sale, el este încă folosit ca un instrument pentru a distruge culturile ne-evreieşti.
Este posibil pentru evrei şi musulmani, şi alţii de asemenea, să plece acasă, dar pentru a elimina creştinismul din Europa, a închide, a stoca şi a îmbutoia, este pur şi simplu nevoie de a asigura ca generaţiile următoare să fie crescuţi ca adevăraţi europeni. Când creştinii vor muri, de vârstă înaintată, aşa va fi şi cu creştinismul şi influenţa sa negativă asupra Europei. Vom fi din nou liberi, sănătoşi, teferi, fericiţi. Precum am fost cândva. Hailar WôðanaR!

NB! Ţine-ţi minte că nu am profile pe Facebook, astfel încât oricare ce pretinde acolo că sunt eu – sunt nişte înşelători. De asemenea ţine-ţi minte, că orice şi fiecare site Burzum în afară de burzum.org sunt false, făcute de fani sau de persoane care nu-mi doresc nici un bine.
http://fierariaodalista.wordpress.com/2013/07/25/despre-crestinism/

 https://dacialan.blogspot.ro/
Publicat în RELIGIE | Lasă un comentariu

Originile EVREIESTI ale lui Vadim Tudor


Asta expilcă promovările evreilor în funcţiile de conducere ale PRM din anii 2000

Un profesor de istorie braşovean a făcut o serie de cercetări în arhivele parohiei Scheii Braşovului şi a făcut o descoperire surprinzătoare: una dintre străbunicele fostului preşedinte al PRM era evreică, scrie AmosNews. Femeia făcea parte dintr-o familie de negustori evrei venită din Galiţia şi stabilită în Braşov în timpul Imperiului austro-ungar. Căsătorindu-se cu străbunicul fondatorului PRM, aceasta a renunţat la religia iudaică şi a trecut la ortodoxie.
Profesorul nu şi-a făcut cunoscute rezultatele investigaţiei şi nici nu-şi deconspiră identitatea, temându-se de “represaliile” la care ar putea fi supus de actualul europarlamentar în publicaţiile sale şi în apariţiile la televizor.
Întrebat de jurnaliştii de la AmosNews dacă Vadim poate fi recunoscut ca fiind evreu, Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, a declarat fără ezitare: „Cu siguranţă că da”, avându-se în vedere tradiţia evreiască care transmite identitatea etnică pe linie maternă.
“Chiar dacă face parte dintr-un cult sectant, el poate fi considerat evreu. Nu toţi evreii sunt de religie iudaică. Pe noi nu poate decât să ne bucure faptul că un intelectual de anvergura sa ar putea să revigoreze o comunitate tot mai puţin numeroasă. Cu siguranţă că dacă va dori, va fi primit cu braţele deschise în rândurile noastre”, a mai spus Aurel Vainer, citat de sursa menţionată.
Acesta a mai amintit şi de cazul fostului vicepreşedinte al partidului radical unagr Jobbik, Csanad Szegedi, trecut recent la iudaism după ce şi-a redescoperit originile evreieşti.
Europarlamentarul Vadim Tudor, exclus din PRM de aripa Funar, este unul din cei mai notorii negaţionişti ai Holocaustului din România. Cu toate acestea, el nu se declară “antisemit”, lăudându-se cu faptul că a ridicat la Braşov o statuie a premierului israelian Yitzhak Rabin, asasinat în 1995 de un extremist evreu, conform FrontPress.ro.
.Asta expilcă şi promovările evreilor în funcţiile de conducere ale PRM în anii 2000 şi elogierea cultului mozaic impus de Tribun în organizaţiile locale, care se întreceau să-şi exprime recunoştinţa faţă de comunitatea evreilor din ţara noastră. Până la urmă CV Tudor a fost şi a rămas un comunist promovat după 1990 de ungurul Virgil Măgureanu, şeful SRI, şi premierul Petre Roman din 1991.
NapocaNews

https://dacialan.blogspot.ro/

Publicat în EVREI. | Lasă un comentariu

Obştea sătească: o moştenire de la geto-daci


Fiind o comunitate de muncă, obştea sătească a creat norme de conduită legate de procesul muncii în comun, norme fundamentale, la care se adaugă norme referitoare la proprietate, statutul persoanei, la familie, la învoieli şi la soluţionarea diferendelor dintre membrii obştii.

Toate normele îmbracă forma obiceiului sau cutumei şi nu au un caracter juridic datorită democratismului obştii în perioada sa arhaică.

1. Norme privitoare la procesul muncii. Ele reglementează cele două activităţi de bază: agricultura şi creşterea vitelor. Normele ce vizau agricultura aveau drept conţinut: repartizarea loturilor de cultura între membri; stabilirea felului culturii; începutul muncilor agricole (ex.: pornirea plugurilor); strângerea de contribuţii pentru anii cu recoltă slabă; repartizarea produselor comune.

Creşterea vitelor avea norme se refereau la: pornirea turmelor; stabilirea locului şi perioadelor de păşunat; împărţirea produselor comune.

În afara principalelor activităţi desfăşurate în comun existau şi activităţi care nu necesitau un efort colectiv, ci o specializare, cărora li se consacrau unii dintre membrii obştii: meşteşugurile. În privinţa acestora a fost consacrată regula că meşteşugarii sunt proprietarii muncii lor şi o puteau valorifica în cadrul obştii sau în afara ei.

Înmulţirea îndeletnicirilor personale a reprezentat o premisă a procesului de diferenţiere socială şi de avere în cadrul obştii.

2. Norme referitoare la proprietate. Geto-dacii cunosc două forme de proprietate: proprietatea comună a obştii familiale (forma dominantă) şi proprietatea privată (aflată, încă, în formă embrionară). Proprietatea comună a obştii familiale (adică a comunităţii oamenilor, rude de sânge între ei, care cultivă, împreună, un anumit teritoriu) se exercită asupra pământurilor, apelor şi păşunilor. Proprietatea personală a indivizilor se exercită, la început, asupra turmelor de animale şi asupra sclavilor.

În secolul al V-lea î.Hr., fiii puteau cere părinţilor delimitarea din proprietatea comună a familiei a lucrurilor care li se cuveneau. Cu timpul, se pare că vor intra în proprietate privată casa şi ograda ei, uneltele de lucru şi în cele din urmă chiar pământurile (mai ales membrii aristocraţiei tribale vor dobândi proprietatea privată asupra terenurilor). Apariţia proprietăţii private determină dispariţia obştii familiale, care va fi înlocuită cu obştea de vecinătate (o comunitate compusă din oameni care nu mai sunt rude între ei, dar cultivă împreună un anumit teritoriu). În cadrul obştii săteşti, cea mai mare parte a pământului rămâne în proprietate comună. Cultura lui se face prin rotaţie.

Stăpânirea exercitată de membrii obştii îmbracă 2 forme: stăpânirea devălmaşă şi cea personală (individuală). Amândouă sunt forme de apropriere a folosinţei şi nu trebuie confundate cu proprietatea devălmaşă şi proprietatea privată.

Unelte folosite de geto-daci

Stăpânirea devălmaşă. Aici intrau pădurile, păşunile, islazurile, apele, iar în epoca obştii arhaice turmele aparţinând comunităţii, fondul de rezervă pentru anii cu recoltă slabă, moara satului şi bogăţiile subsolului. Această stăpânire asupra terenurilor şi bunurilor făcea imposibil ca membrii obştii să poată înstrăina hotarul satului.

Stăpânirea individuală. La baza ei a stat munca proprie depusă de membrii obştii pentru amenajarea unora dintre terenurile aflate în hotarul obştii, terenuri care anterior se aflau în stăpânirea devălmaşă. Această muncă conferea terenurilor respective o valoare economică nouă, reprezentând temeiul stăpânirii personale asupra lor.Prima desprindere din fondul devălmaş a reprezentat-o locul de casă şi grădina (gospodăria personală). Semnul distinctiv al trecerii unui teren din stăpânirea devălmaşă în cea personală l-a reprezentat gardul. Proces asemănător a parcurs şi câmpul de cultură (ţarina) – terenul destinat agriculturii. Ţarina era împărţită în loturi repartizate familiilor din obşte prin tragere la sorţi, dar nu în sistemul asolamentului, ci o dată pentru totdeauna. Se numeau loturi matcă sau sorţi, pentru că dădeau posibilitatea celor care le stăpâneau să utilizeze şi celelalte părţi din hotarul obştii în devălmăşie cu ceilalţi membrii ai obştii.

Procesul de trecere de la stăpânirea devălmaşă la stăpânirea individuală a continuat în sensul că membrii obştii mai puteau lua în folosinţă personală şi alte suprafeţe de teren din hotarul obştii (din păşuni, păduri, fâneţe) prin defrişare, desţelenire, terenuri care erau apoi introduse în circuitul agricol. Ele se numeau stăpâniri locureşti.

Celelalte terenuri din hotarul obştii au rămas în stăpânirea devălmaşă a membrilor lor. Obştea exercita asupra tuturor terenurilor (şi asupra celor personale) un drept de supraveghere şi control care mai târziu va fi drept de protimis.

3. Normele privitoare la statutul juridic al persoanelor.

În cadrul obştii guverna principiul egalităţii în drept al tuturor membrilor săi, bazat pe proprietatea devălmaşă şi munca în comun. Cei care se distingeau (oamenii buni şi bătrâni – aleşii obştii) o făceau datorită calităţilor personale. Ei se aflau însă sub controlul obştii care avea dreptul să-i revoce din funcţie.

4. Norme privitoare la familie.

amilia avea un caracter democratic, pornind de la organizarea familiei geto-dace şi întărit fiind de preceptele religiei creştine. Această egalitate a membrilor familiei a dat naştere obligaţiilor reciproce de întreţinere între soţi precum şi între părinţi şi copii. Familia era de tip mic (părinţi – copii).

Căsătoria se încheia prin acordul liber consimţit al soţilor, întemeindu-se pe taina cununiei săvârşită în biserică.

Divorţul era cunoscut şi permis ambilor soţi pentru egalitate de motive.

Succesiunile – descendenţii aveau egală vocaţie succesorală fiind cunoscut şi dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor.

5. Normele referitoare la obligaţii.

Obligaţiile – toţi membrii obştii aveau capacitate deplină de a contracta, distingându-se contractul de vânzare ca fiind cel mai folosit, contract care ajunsese consensual şi translativ de proprietate.

Norme cutumiare româneşti privind obligaţiile. Obligaţiile reciproce se năşteau, între membrii obştii, cu ocazia unor evenimente importante, cum ar fi: nunta, botezul etc., când se schimbau daruri şi contra-daruri. Chiar zestrea care se dădea miresei, cu ocazia nunţii, se pare că a avut, la început, rolul de dar care îi obliga pe socrii mari la un contra-dar.

De asemenea, în obştile săteşti, era obişnuită şi întrajutorarea, atunci când se strângea recolta, când un membru al obştii îşi clădea o nouă gospodărie sau în cazul evenimentelor de trecere (naştere, nuntă, înmormântare). Această întrajutorare putea îmbrăca forma clăcii, adică a muncii în comun sau a întovărăşirii la plug, adică asocierea a patru săteni care pun în comun vitele şi uneltele agricole pentru a munci, apoi, toţi, câte o săptămână la fiecare.

Contractele se încheiau în formă orală, cuvântul dat, datul mâinii sau jurământul fiind tot atâtea metode de a lega părţile prin contract. Oferta de vânzare a unui obiect se făcea prin intermediul următoarelor semne: fie prin însemnarea obiectului cu o cruce, fie prin expunerea lui la poartă, alături de o ciuhă (adică un lanţ care avea, legat la un capăt, nişte fân).

Arvuna (semnul de încheiere al contractului) se plătea fie într-o proporţie prestabilită din preţul bunului, fie după învoiala părţilor. Adălmaşul (momentul festiv, celebrat cu băutură, al încheierii contractului de vânzare-cumpărare) se desfăşura în prezenţa unei persoane respectate, alese de părţi, spre a asista la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi care era numită cel ce tăia mâna.

6. Normele privind răspunderea şi organizarea judecătorească.

Răspunderea membrilor obştii pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii şi soluţionarea litigiilor se făceau pe baza solidarităţii rudelor, a Legii Talionului şi a compoziţiunii .

Răspunderea solidară funcţiona pentru membrii obştii şi atunci când se cauza un prejudiciu obştii învecinate.

Organizarea judecătorească – oamenii buni şi bătrâni şi juzii aveau competenţă în materie civilă şi penală, putând aplica sancţiuni, mergând până la excluderea din obşte.

În obştile săteşti teritoriale, ca efect al proprietăţii devălmaşe existente asupra majorităţii bunurilor, furtul era considerat lipsit de sens. Mai mult, cel care îşi însuşea roadele pentru a le consuma, el şi familia lui, nu era privit ca un hoţ. Numai cel care şi le însuşea în alte scopuri era considerat furt. Aşadar, era firesc ca, obiceiul pământului (legea ţării) să sancţioneze, cu precădere, infracţiunile contra persoanei şi mai puţin pe cele contra proprietăţii.

Cea mai gravă pedeapsă era izgonirea din obşte a vinovatului, ceea ce echivala cu o condamnare veşnică la sărăcie şi pribegie. Alte sancţiuni constau în strigarea peste sat sau la horă a vinovaţilor, în poreclirea lor sau, în cazul furtului, în purtarea hoţului prin sat, împreună cu lucrul furat, spre a fi batjocorit de restul membrilor obştii. Răzbunarea privată era şi ea folosită ca sancţiune penală, mai ales în zonele în care legăturile gentilice au supravieţuit. În zonele cu obşti vicinale tipice, răzbunarea privată a fost înlocuită cu principiul compoziţiei (plata unor valori ca pedeapsă pentru infracţiunea comisă) .

6.1.Probele

1. Jurământul cu brazda. Este o probă de străveche tradiţie geto-dacă denumită după rolul pe care pământul privit ca o divinitate îl joacă în desfăşurarea acestei probe. Cel ce depunea jurământul invoca pedeapsa pământului dacă cele invocate sub jurământ erau false.

În Moldova cel ce jura purta o brazdă de pământ pe cap sau umeri (brăzdaşi), iar în Ţara Românească (în Oltenia) brazda era purtată în traistă (trăistaşi).

Se folosea ca mijloc de probă în procesele de stabilire a hotarului. Cei ce erau supuşi probei jurau că vor arăta adevăratele hotare şi înconjurau acele terenuri având asupra lor brazda de pământ.

Plug cu brăzdar de fier

Popoarele antichităţii, şi geto-dacii printre ele, priveau pământul ca o divinitate cu puteri purificatoare atât în sens material cât şi spiritual. În acest ultim sens exista credinţa că pământul îi ajuta pe cei ce spun adevărul şi îi pedepseşte pe cei ce jură strâmb. Astfel au pătruns expresiile să-i fie ţărâna uşoară şi nu-l rabdă pământul .

Există un dublu simbolism judiciar: brazda e zeitatea pământului, iar capul e cea mai importantă parte a corpului.

Sub influenţa religiei creştine, această probă s-a spiritualizat, locul brazdei fiind luat de evanghelie, iar după apariţia statului feudal, proba dobândeşte caracter de clasă întrucât ea era rezervată doar ţăranilor.

Odată cu dezvoltarea feudală a crescut şi interesul boierilor pentru utilizarea acestei probe în vederea hotărnicirii graniţelor moşiilor. Boierii nu se mulţumeau cu martori întâmplători care să fie supuşi probei în caz de litigiu, ci recurgeau la preconstituirea de martori. Fiii de ţărani erau puşi să parcurgă hotarele moşiei şi în tot acest timp erau daţi de chică pentru a ţine minte hotarele respective şi a putea fi supuşi probei în cazul unui litigiu.

2. Proba cu jurători (pe care le vom regăsi şi în feudalismul dezvoltat). Instituţia jurătorilor a fost un mijloc de probă care prin particularităţile sale contrazice ideile moderne relative.

În procesul penal, prin jurământul lor, jurătorii susţin jurământul uneia dintre părţi arătând că aceasta e demnă de crezare. Acest jurământ nu are caracter obiectiv, ci pur subiectiv pentru că nu tinde la stabilirea adevărului, ci la stabilirea bunei reputaţii.

În procesul civil, judecătorii cercetează faptele şi drepturile părţilor, astfel încât jurământul lor e de veridicitate.

Până la apariţia statului feudal această probă a fost utilizată în obşti ca cel mai răspândit mijloc de probă pentru soluţionarea conflictelor dintre membrii obştii. După apariţia statului feudal e consemnată în legea ţării ca regină a probelor, fapt pentru care e denumită de dreptul obişnuielnic lege .

Originea probei îşi are izvorul în străvechiul jurământ pe vetrele regale sau pe zeităţile palatului regal practicat de geto-daci.

Întrucât jurământul e prestat de un grup de jurători, el putea fi combătut tot de un grup de jurători, dar cu număr dublu de persoane. În epoca gentilică, grupul juraţilor era alcătuit din rudele părţilor pentru care aceştia jurau, mai apoi, în cadrul obştilor săteşti, alături de rude, în grupul jurătorilor, puteau fi incluşi vecinii şi ceilalţi membri ai obştii.

În statul feudal acordarea acestei probe se făcea prin hrisov domnesc în care se utiliza sintagma „i-am dat lege”. Partea căreia i se încuviinţase proba putea să ia legea (să admită proba) sau să se lepede de lege (să renunţe la probă şi să o defere părţii adverse).

În hrisovul de încuviinţare a probei se menţiona numărul jurătorilor, iar în unele cazuri erau încuviinţaţi nominal (jurătorii pe răvaşe).

Jurătorii trebuiau să fie de o seamă cu cel pentru care jurau (aceeaşi categorie socială). Jurătorii depuneau jurământul într-un cadru solemn care presupunea îndeplinirea unor formalităţi juridice şi religioase. Jurământul se depunea pe evanghelie în faţa reprezentantului domnului însărcinat cu supravegherea efectuării probei. Conţinutul şi forma jurământului trebuiau să fie identice cu cele ale jurământului pronunţat de parte. Schimbarea unor cuvinte ducea la anularea probei.

Ca o particularitate a Legii Ţării, în Transilvania, se admitea posibilitatea utilizării unor formulări echivalente şi posibilitatea repetării cuvintelor folosite greşit.

Dacă jurământul era depus cu respectarea formelor cerute de Legea Ţării împuternicitul domnului consemna efectuarea probei într-o carte de jurământ care era semnată şi pecetluită cu peceţile jurătorilor. Cartea de jurământ era înaintată domnului care hotăra asupra soluţiei pronunţate în proces, în sensul jurământului depus.

Partea care administra proba câştiga procesul, ceea ce în Legea Ţării se spunea că „s-a apucat de lege/s-a directat”. Dacă proba cu jurători nu putea fi administrată, partea căreia i s-a dat proba pierdea, ceea ce în Legea Ţării însemna „rămânea de lege”.

Dacă proba fusese administrată, partea care pierduse putea cere şi obţine de la domn contraprobă cu un număr dublu de jurători „lege peste lege”. Dacă contraproba putea fi efectuată soluţia iniţiala era anulată şi se dădea o nouă soluţie. Primii jurători se considerau că au depus jurământ fals şi erau globiţi (amendaţi).

Faptul că această probă e o creaţie originală a poporului român rezultă din împrejurarea că în dreptul slav nu există un număr maxim de jurători, astfel încât se putea ajunge şi la 300, dar Legea Ţării stabilea ca numărul maxim să fie de 48.

Prin proba cu jurători se putea dovedi orice situaţie de fapt, chiar şi unele de drept. Prin această probă puteau fi combătute celelalte mijloace de probă, inclusiv cea a înscrisului.

Cu timpul aceasta dobândeşte un caracter de clasă, pentru că regula potrivit căreia jurătorii trebuie să fie de-o seamă cu partea pentru care jurau e înlocuită cu partea că jurătorii nu pot fi recrutaţi decât dintre boieri. În litigiile dintre boieri şi ţărani, ţăranului îi era aproape imposibil să administreze proba ce însemna pierderea din start a procesului.

sursa: http://confluente.ro

http://www.vatra-daciei.ro/

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Femeia cu suflet de antimaterie


De mică a avut o problemă cu cei din jur. Percepea bătrânii și vârstnicii din jurul ei ca pe niște copii. Cu cât mai bătrân, cu atât mai copil. Fusese o vreme preferata lor, căci prin faptul că îi vedea și îi trata ca pe niște copii, prieteni de joacă de vârsta ei, reușea să le trezească amintirea vie a vârstei inocenței. Apoi, pe măsură ce a crescut, a prefera oameni tot mai tineri… proporțional cu înaintarea ei în vârstă.

Primul ei iubit a fost un tip tomnatic, la vreo 50 și ceva de ani, în care ea vedea un adolescent de vârsta ei.

Pe măsură ce anii treceau, preferințele și prieteniile i se schimbau în funcție de vârsta interioară a celor din jur, pe care o percepea invers proporțională cu vârsta reală a persoanelor respective. Nu reușea să relaționeze decât cu oamenii pe care îi percepea interior ca fiind de vârsta ei. Ceilalți o bulversau.

Din acest motiv nu avea prieteni stabili, ci tranzita către persoane diametral opuse ca vârstă, în care ea percepea persoane de vârsta ei.

Însă pe măsură ce se apropia de apogeul vieții ei, diferențele între vârsta reală și cea percepută au început să scadă, astfel că a descoperit uimită că se poate înconjura de prieteni normali, care nu arată ca un obiect defocalizat, cu două contururi în loc de unul.

Pentru prima dată lumea căpăta o concretețe simplă, care nu o mai bulversa. Se putea bucura de viață, fără acea dihotomie a percepțiilor care o chinuise toată viața.

Era conștientă că în momentul magic al suprapunerii vârstelor obiectivă-subiectivă persoana respectivă se afla la jumătatea matematică a duratei vieții, pe care ar fi putut-o calcula cu ușurință, aflând vârsta respectivului și înmulțind-o la doi.

Însă evita povara obsesiei de a cunoaște exact cât va trăi o persoană. Când era mai mică și văzuse câteva persoane așa-cum-erau-ele, la suprapunerea perfectă a vârstelor, ea le explicase respectivilor cât mai au de trăit, iar când predicțiile ei se dovediseră corecte, oamenii o luaseră razna în jurul ei. Începuseră să o evite, de teamă să nu afle de la ea, fără să vrea vârsta la care vor muri.

Straniul ei dar stârnise controverse și în presă, fuseseră chiar și câțiva lunatici care o ceruseră de soție din dorința de a deveni celebrii. Alții încercaseră și îi monetizeze darul, căutându-i clienți cărora să le spună cât mai au de trăit.

În jurul ei se crease un curent de gândire, o filosofie existențialistă. Dacă continuarea existenței individului după moarte este incertă și nesigură, atunci drămuirea înțeleaptă a vieții devenea tot mai importantă. Deci a știi cât mai ai de trăit pentru a-ți organiza în mod eficient existența devenise o necesitate pentru secta care se crease în jurul ei.

Fără să vrea, devenise un soi de preoteasă a unui cult straniu de indivizi obsedați de timp, avizi să trăiască cât mai complet, mai intens.

Evadase din sectă atunci când propria ei vârstă trecuse peste suprapunerea cu vârsta biologică, ca o eclipsă de soarelui obturat de lună.

Fugise pe ascuns într-un alt oraș. Cu ajutorul banilor își construise o nouă identitate. Învățase să păstreze aparențele jucând teatru cu cei din jur, prefăcându-se că îi tratează conform aparenței lor fizice.

Își păstrase un singur prieten. Pe Solo, mentorul și sfătuitorul ei. Când l-a cunoscut, a realizat că nu reușea să îi vadă decât vârsta fizică. Vârsta lui interioară era ca un cumul al tuturor vârstelor omului.

Solo o analizase cu atenție și îi spusese:

– Problema ta provine de la faptul că ultima ta încarnare a fost în universul paralel al anti-materiei. Acolo totul se desfășoară pe invers, inclusiv fluxul temporal este inversat acolo. Dintr-o eroare, te-ai reâncarnat de partea cealaltă a oglinzii și trăiești în lumea materiei cu un suflet din antimaterie. Când percepi oamenii, percepția fizică obiectivă îi vede la vârsta lor reală din acest univers, în timp ce interior, subiectiv tu îi vezi așa cum sunt în universul antimateriei.

– Și cum pot scăpa de nenorocita asta de vedere dublă care îmi distruge viața ?

– Nu ai cum. Oricum e un mister cum sufletul tău din antimaterie reușește să rămână legat de trupul tău de materie. Din punctul de vedere al fizicii particulelor, această asociere sfiează tot ce știm despre legile naturii.

Era conștientă că va ajunge la vârsta singurătății, când discrepanțele percepute vpr fi atât de mari încât nu se va mai putea înțelege cu cei din jur, tot mai tineri, și mai tineri…

http://www.rapcea.ro/

Publicat în POVESTIRI-NUVELE | Lasă un comentariu

MÂNCAREA MODIFICATĂ GENETIC – Panaceu sau otravă?


Genetically Modified Food: Panacea or Poison (2009)
Despre OMG (Organismele Modificate Genetic) am discutat pe larg când am vorbit de Monsanto, albine, Codex Alimentariu așa că nu vom mai insista aici, vă invităm să studiați cu atenție articolele din categoria OMG.
Doar atât pot spune parafrazându-l pe John Hagelin:
„De fapt, niciodată nu a existat vreun studiu privind siguranța oamenilor pentru aceste produse. Orice implicație contrară este o invenție pură. Pune-i pe apologeții companiei să producă un singur studiu și vei vedea că nu pot. Punctul important de subliniat este următorul. În rândul oamenilor de știință, comunitatea științifică este profund divizată de incertitudinea legată de siguranța acestor alimente, astfel că povara dovezii este asupra industriei.
Până în prezent, corporațiile au eșuat în a demonstra siguranța acestor alimente pentru oameni printr-un singur studiu. În ultimii treizeci de ani, cererea mondială de hrană s-a dublat. Într-o cursă de hrănire a planetei, oamenii de știință au descoperit cum să manipuleze ADN-ul, traseul vieții și cum să producă ceea ce ei pretind a fi mai puternic și mai rezistent la boli. Cu toate astea, temerile că alimentele modificate genetic nu pot fi sigure pentru oameni sau pentru mediu au declanșat un protest violent. Participăm la un periculos experiment nutrițional global? Acest film informativ ajută privitorul să decidă dacă producția de alimente modificate genetic este un panaceu pentru foamea mondială sau dacă este o otravă globală.”
 

VEDEȚI DOCUMENTRAUL TRADUS, AICI:

BONUS

http://fymaaa.blogspot.ro

Publicat în ALIMENTATIE, O.M.G. | Lasă un comentariu

Edictul Dietei de la Turda, cinismul „stăpânilor” unguri și sași din Transilvania


    „La Muzeul Brukenthal din Sibiu se găsește originalul Edictului de la Turda. Într-o Europă a sângelui vărsat în […]

„La Muzeul Brukenthal din Sibiu se găsește originalul Edictului de la Turda. Într-o Europă a sângelui vărsat în numele credinței, chiar dacă ignora ortodoxia românilor din Transilvania, Edictul consacra pentru prima dată principiul toleranței religioase, lansând o nouă perspectivă, umanistă, asupra rolului religiei în societate.” (Klaus Werner Iohannis, preșdintele României. Mesaj transmis participanţilor la masa rotundă pe tema „Reforma astăzi – reforme astăzi”, organizată la Sibiu de Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană, cu prilejul aniversării a 500 de ani de la reforma iniţiată de Martin Luther – 28.01.2017)

450 de ani de la Edictul Dietei de la Turda: neadevăruri, batjocură și cinism

Sâmbătă, 13 ianuarie 2018, cu ocazia a 450 de ani de la proclamarea așa-numitului Edict de la Turda, episcopii bisericilor tradiționale maghiare din Transilvania au elaborat un document prin care cer parlamentelor României și Ungariei, precum și Parlamentului European ca data de 13 ianuarie să fie marcată drept „Ziua Libertății Religioase”.

„Noi, conducătorii cultelor evanghelice-luterane săsești și maghiare, reformate și unitariene din Transilvania, propunem ca Parlamentul României să adopte o Rezoluție Solemnă privind însemnătatea istorică a Edictului de la Turda emis de către Dieta Transilvaniei în anul 1568. Întrucât Edictul de acum 450 de ani exprimă năzuința spre pacea interconfesională, iar conviețuirea națiunilor coexistente din Transilvania (?! s.n.) este o realitate istorică importantă, solicităm Parlamentului României să declare Edictul de la Turda ca fiind o valoare socială și spirituală de importanță fundamentală, și să statueze data de 13 ianuarie ca Zi a Libertății Religioase. Solicitarea este adresată și Parlamentului Ungariei și Parlamentului European”.

În 13 ianuarie 1568, la Turda, Dieta Transilvaniei a proclamat prin lege toleranța religioasă și libertatea conștiinței, se arată în document. „Edictul izvorât din ideile Reformei a garantat consolidarea protestantismului, dar a recunoscut tacit și existența altor confesiuni. Astfel, pe lângă religia romano-catolică, și-au câștigat existența instituțională alte trei religii recepte, cea luterană, reformată și unitariană. Ulterior, în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfințit și existența credinței ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (s.n.).”
Această ultimă aserțiune este un neadevăr flagrant, ca să folosesc o formulare eufemistică, și voi demonstra acest fapt mai jos. Deocamdată, trebuie a arătat că, în fapt, adunarea Dietei întrunită la Turda în 1568 pecetluia definitiv statutul de națiune tolerată a românilor ortodocși din Transilvania. Astfel, ea stabilea că, alături de cele trei religii de stat «recepte» – catolicismul, luteranismul și calvinismul – mai este recunoscută a patra, unitarianismul, considerat în Europa acelui timp o erezie pentru că nega Sfânta Treime și originea divină a lui Iisus Cristos. În ceea ce privește religia ortodoxă, cu toată proclamarea formală a libertății de credință, ea rămânea pe mai departe doar o religie tolerată, în acest fel menținându-se pentru populația majoritară românească o condiție cetățenească inferioară!

edict turda 1
Marele istoric care a fost David Prodan pune degetul pe rană în cartea sa „Supplex libellus valachorum”. „Recunoscând religiile recepte, Dieta de la Turda interzicea orice altă inovație religioasă (…) cu aceasta se stabileau cele patru religii legale: catolică, calvină, luterană și unitariană. (…) ele erau religiile celor trei națiuni etnice, ale ungurilor, secuilor și sașilor. Rămânea pe dinafară, acum, religia ortodoxă. Sistemul politic se completează, se definitivează, se așează pe trei națiuni și patru religii recepte. (…) Națiunile și religiile constituționale lăsau acum pe dinafară întreg poporul român, și mai precis, ortodox”.
Hotărârea Dietei de la Turda se datorează în mare parte principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, care, după ce a fost pe rând catolic, luteran și calvin, s-a convertit la unitarianism sub influența lui Giorgio Blandrata, medicul său personal și promotor al acestui curent radical al reformației. Departe de a fi fost un semn de toleranță religioasă, recunoașterea unitarianismului era înlesnită de motive politice, pentru că el se opunea cu tărie habsburgilor catolici care încercau să-și extindă dominația în Transilvania pe când, nobilii unguri, secui și sași preferau să-și păstreze privilegiile chiar rămânând sub suzeranitate turcească!
Revenind la aserțiunea din documentul semnat de episcopii bisericilor tradiționale maghiare din Transilvania cu privire la faptul că „ (..) în spiritul Edictului de la Turda, au fost adoptate legi datorită cărora în următoarele decenii s-a consfințit și existența credinței ortodoxe ca religie tolerată, în sensul pozitiv al cuvântului (?!)” este suficient să citez din câteva documente ale vremii.
Primul, votat cu un secol mai târziu, în 1669, tot de Dieta Transilvaniei, cuprindea legile „Aprobatae et compilatae”. Acestea prevedeau în continuare că „Românii sunt tolerați numai, și aceasta numai provizoriu (pro tempore), în această țară, atâta timp cât va place principelui domnitor și nobililor”(Usque bene placitum principum et regnicolarum).
În ceea ce privește faptul că, în urma Edictului Dietei de la Turda, Transilvania ar fi devenit tărâmul libertății religioase și al toleranței interconfesionale există un al doilea document: un decret privind orașul Târgu-Mureș, emisă cu două secole (!) mai târziu – „Leges sen decreta opidi Szekely Vásárhely”.

El arată că „În anul 1759, ziua 15 a lunii decembrie, fiind adunare festivă, atât a marelui consiliu cât și a comunității celor o sută de bărbați, s-a hotărât că (…) orice om de neam valah (deci nu numai de religie ortodoxă! s.n.) nu poate, cu nici un preț, cumpăra proprietate în oraș, ba nu poate căpăta nici pământ din hotarul orașului, fie acesta de fânaț sau arător; nimeni din cetățenii orașului să nu-i ajute să prospere, ori să-i primească la lucru și cu atât mai vârtos să nu le dea loc să se așeze în oraș (…) ci să-i denunțe primarului. Cei care vor contraveni acestui ordin, vor fi aspru pedepsiți.”

Peste încă aproape un secol, la 29 mai 1848 o altă Dietă, cea de la Cluj, va declara că în Transilvania există o singură națiune, cea maghiară, și proclamă unirea acesteia cu Ungaria. Anexarea la Ungaria, fără să țină cont de dorințele și protestele celorlalte două națiuni, românii și sașii, a unui teritoriu care nu-i aparținuse niciodată, a constituit germenele unui război civil nimicitor. În cursul său, conform istoricului Gelu Neamțu, „ca expresie a intoleranței religioase au fost arse complet 41 de biserici ortodoxe și 30 de biserici greco-catolice, iar 12 biserici greco-catolice arse parțial, numai pentru că erau românești.” 319 biserici ortodoxe și 396 biserici greco-catolice au fost jefuite în întregime.  („Religia română” în Transilvania 1848-1849, Ed. Argonaut, 2010, p. 27.)
Nu va trebui să se împlinească veacul, când în anul 1940, în partea de Transilvanie „retrocedată” Ungariei prin Dictatul de la Viena în județele Covasna, Harghita, Mureș și Bihor vor fi distruse prin dărâmare, dinamitare și incendiere bisericile ortodoxe din Vârghiș, Biborțeni, Racoșul de Sus, Herculian, Doboșeni, Comolău, Căpeni, Ocland, Crăciunel, Merești, Borsec, Sălard și bisericile greco-catolice din Boroșneul Mare, Filia, Ilieni, Aldea, Mărtiniș, Pănet și Ditrău. Alte 32 de biserici ortodoxe și greco-catolice din județele Covasna, Harghita, Mureș, Sălaj, Cluj, Bihor și Satu Mare au fost devastate și jefuite.
Cam atât deocamdată despre viziunea episcopilor bisericilor tradiționale maghiare din Transilvania, acea Transilvanie care ar fi devenit prin Edictul din 1568 al Dietei de la Turda „tărâmul libertății religioase și al păcii interconfesionale” și despre „conviețuirea națiunilor coexistente din Transilvania (care) este o realitate istorică importantă.”
Nu încape îndoială că dacă ziua de 13 ianuarie – data în care Dieta de la Turda a decis ca ortodoxia și cu ea întregul poporul român din Transilvania să aibă statut de tolerați -, va deveni prin votul Parlamentului României „Ziua Libertății Religioase”, faptul va reprezenta un nou pas spre Europa. Spre Europa Evului mediu…

Iar dacă Parlamentul nu va aproba propunerea episcopilor bisericilor istorice maghiare din Transilvania, va fi foarte clar că România nu respectă drepturile religioase, îndeosebi pe cele ale minorităților și, în general, valorile europene.

                                                                                                                                                Dorin SUCIU

Sursa: activenews.ro

http://www.justitiarul.ro

 

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Serviciile secrete manipulează opinia publică, creând grupări teroriste pe întreaga planetă


Şcoala Americilor, un centru militar de instrucţie din SUA, a format liderii Escadroanelor Morţii  şi câţiva dintre cei mai sângeroşi dictatori din America Latină

de Mihai Vasilescu
În spatele acţiunilor multora dintre grupările teroriste nu este greu să remarcăm mâna anumitor servicii secrete. Terorismul a fost mereu folosit ca instrument de către diverse ţări sau centre de putere, în scopul obţinerii de beneficii politice sau economice.În Forst Benning (statul Georgia) funcţionează din anul 1946 un centru militar de instrucţie cunoscut sub numele de Şcoala Americilor sau Şcoala de terorism a Statelor Unite (nume la care s-a renunţat după atentatele din 11 septembrie).

Iată ce afirmă Miguel Pedrero, în lucrarea sa „Corupţia marilor puteri. Strategii şi minciuni în politica mondială”: „În cadrul acestui centru, armata americană a predat miilor de terorişti latino-americani de extremă dreapta toate tipurile de tehnici de luptă şi militare: asasinate, torturi, manevrarea explozibililor, război de gherilă, război psihologic… Odată însuşită lecţia, aceşti conducători ai terorii debarcă în ţările respective sub supravegherea CIA pentru a controla «debaraua» Statelor Unite. Liderii Escadroanelor Morţii  şi câţiva dintre cei mai sângeroşi dictatori din America Latină au fost formaţi de către serviciile secrete americane la Şcoala Americilor. Elevii lor au fost responsabili de sute de mii de morţi şi de ani buni de represiuni şi de torturi.”

Miguel Pedrero dezvăluie în cartea sa cine sunt elevii silitori ai acestei şcoli:
Unul dintre aceştia este colonelul guatemalez Byron Lima Estrada, care a fost arestat în anul 1998 pentru asasinarea episcopului Juan Geraldi. Geraldi intenţiona să scrie, împreună cu câţiva colaboratori, un raport referitor la atrocităţile comise de D-2, agenţia de informaţii din Guatemala, condusă de către Lima Estrada şi alţi doi elevi de la Şcoala Americilor, unde au fost formaţi aproape jumătate din miniştrii sângeroasei dictaturi guatemaleze.

În anul 1993, comisia ONU pentru adevărul cu privire la crimele comise de către militari în El Salvador i-a identificat pe oficialii responsabili de cele mai mari atrocităţi. Aproape toţi fuseseră formaţi la Şcoala Americilor. Pe la celebrul centru de antrenament au trecut şi liderii poliţiei secrete a lui Pinochet şi dictatorii Roberto Viola şi Leopoldo Galtieri din Argentina; Manuel Noriega şi Omar Torrijos din Panama; peruanul Juan Velasco Avaraso şi ecuadorianul Guillermo Rodriguez.

Datorită eforturilor asociaţiilor de apărare a drepturilor civile, în anul 1996 guvernul american a fost obligat să facă publice câteva dintre manualele care se foloseau la Şcoala Americilor. Printre alte sfaturi date teroriştilor, în aceste manuale se recomanda utilizarea şantajului, a torturii, a arestării şi executării rudelor martorilor. După câţiva ani, Camera Reprezentanţilor a votat închiderea instituţiei, pentru ca apoi să o redeschidă sub o altă denumire.

Rapoarte declasificate ale CIA, în număr de 12.000, arată limpede faptul că sângeroasele Escadroane ale Morţii din El Salvador s-au bazat pe ajutorul agenţiei americane. Rapoartele primite de preşedinţii Ronald Reagan şi George Bush – tatăl arătau că armata salvadoriană sprijinea Escadroanele Morţii. În ciuda acestui fapt, arată rapoartele respective, El Salvador continua să primească sub formă de ajutor militar mii de milioane de dolari proveniţi din Statele Unite. Altfel spus, Statele Unite finanţau în mod indirect escadroanele. Dolarii ajungeau la armata salvadoriană, care îi folosea apoi pentru a finanţa trupele teroriste.

Rapoartele CIA primite de Reagan şi Bush – tatăl semnalau că miniştri şi generali salvadorieni erau conducătorii escadroanelor. Roberto D Aubuisson, lider al Escadroanelor Morţii, după cum se desprinde din documentele declasificate, era informator CIA. El a menţinut numeroase contacte cu agenţii CIA şi de asemenea cu diverşi reprezentanţi  ai SUA, precum ambasadorul în El Salvador sau cu Jean Kirkpatrik, reprezentanta Statelor Unite la ONU. Liderul escadroanelor, descris într-un raport al CIA drept „principalul susţinător al moşierilor de dreapta şi coordonator al escadroanelor care au asasinat pe durata anului trecut mii de partizani ai stângii şi de persoane suspecte că simpatizează cu stânga” era şi un invitat obişnuit la ceremoniile şi petrecerile care aveau loc la ambasada Statelor Unite.

Ralph W. McGehee, important agent al CIA în America Latină în timpul anilor 70, a scris în cartea lui “Minciuni mortale:Cei 25 de ani pe care i-am petrecut în CIA” că antrenamentul primit de teroriştii de dreapta în cadrul Şcolii Americilor depăşea ceea ce şi-ar fi putut imagina cel mai rău dintre nazişti. Potrivit lui McGehee, CIA a antrenat, a înarmat, a finanţat şi a protejat Escadroanele Morţii din El Salvador, Guatemala, Nicaragua, Coreea de Sud, Iran, Chile şi Uruguay. Conform fostului agent, agenţia pentru care a lucrat „a organizat grupări teroriste în vederea asasinării politicienilor de stânga, într-un mod care să nu implice guvernele. Aceste grupări includeau Mâna Albă şi Ochi pentru Ochi în Guatemala, Banda în Republica Dominicană şi Escadronul Morţii în Brazilia… CIA a fost asociată a Escadroanelor Morţii. Baza CIA decidea listele cu numele celor mai importanţi activişti de stânga. Prin intermediul acestei alianţe, CIA a obţinut şi a dat Escadroanelor Morţii nume complete, data şi locul naşterii, numele părinţilor, adrese, locuri de muncă şi fotografii.” McGehee a afirmat de asemenea că în anul 1973 militarii chilieni şi agenţi ai CIA au elaborat o listă cu 20.000 de adepţi ai stângii care trebuiau asasinaţi. Pe această listă erau incluşi „ziarişti marxişti, agenţi ai comunismului internaţional şi, de asemenea, toate persoanele care participaseră în vreun fel în organizaţii locale, comunale sau în organizaţii naţionale comuniste. S-a cerut Pentagonului să autorizeze CIA să dea armatei chiliene listele cu chilieni care aveau legături în ţările socialiste.”“[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5935
  2. Foto: Internet

https://www.dzr.org.ro/

Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

„M-am săturat de SUA!”


M-am săturat de sfaturile lor, de susţinea lor pentru dictaturile deviante din ţara mea, de amestecul grosolan în treburile noastre interne. SUA e mai toxică decât Uniunea Sovietică de pe vremuri, mai rudimentară decât soldaţii ruşi care violau femei şi umblau cu ceasurile de masă legate de gât, mai hrăpăreaţă decât SOVROM-urile, întreprinderile care jefuiau economia românească.
Agenţii paraşutaţi sau pregătiţi azi de SUA sunt mai violenţi şi mai imbecili decât veneticii veniţi în anii 50 pe tancuri pentru a instaura prin teroare „democraţia popoarelor”. De altfel, ceea ce se întâmplă acum e o reinstaurare a acelei terori, utilizând tehnicile moderne de propagandă şi control. De-aceea nu e de mirare că agenţii folosiţi acum sunt, de cele mai multe ori, odraslele celor veniţi pe tancuri. Fie că vorbim de unul care se dă istoric american, dar a copilărit în Primăverii, de altul care chipurile apără o etnie de „violenţa” românilor, asta după ce tac-su a stat o istorie călare pe „izvorul” de marxism-leninism, fie că sunt atâţia alţi tiriplici mâncând rahat de la diverse niveluri ale statului-paralel-terorist instaurat absolut ilegitim.
Stalinismul se reinventează prin figuri sinistre precum cea a neotătucului băsescu jucând rolul lui Gheorghiu Dej şi ţinut la putere prin teroare sau a stalinistei Koveşi, reîntruparea naturală a Anei Pauker. Securitatea de azi e la fel de violentă precum cea din trecut, iar Justiţia a ajuns o jucărie telecomandată prin interpuşi de-ai Washington-ului, o formă fără fond, similară „Tribunalelor Poporului”, acele instituţii care executau fără milă orice individ bănuit a aduce atingere „măreţei idei a comunismului”. Pe vremea aceea tancurile erau cele care asigurau „adeziunea” faţă de ideile comunismului revoluţionar. Acum nu mai e nevoie decât de-un ambasador prost şi ticălos care poate face orice-l taie capul. Asta pentru că va găsi de fiecare dată ecouri pozitive în presa subvenţionată prin agenturi, instituţii de presiune lucrând acum la lumină ca onorabile ONG-uri. Ruşii au instaurat Scânteia ca organ suprem al presei de partid şi de stat. Dacă te cânta cineva la Scânteia erai distrus. Acum scânteia propagandei de atunci s-a multiplicat. Avem televiziuni care înfierează de mii de ori mai revoluţionar decât «Scânteia», site-uri care au reintrodus teroarea înfierării proletare şi logica buruienoasă a anilor 50. Şi-avem, desigur, sute şi mii de „voci ale poporului” care repetă sincronizat pe facebook, pe bloguri şi în tot mediul electronic sloganurile şoptite cu binecuvântarea „luminii” de la Ambasada SUA.
Sunt disperat să constat că biata mea ţară trebuie să treacă din nou printr-o etapă nefastă a istoriei. A fugit de teroarea rusească atunci când mai slăbise laţul pentru a se înhăma benevol la un laţ mult mai pervers şi mai strâns. Am fugit de falsitatea „unanimităţii” pentru a intra în coşmarul lipsei de valoare a votului corect. Am căutat să păşim pe un alt drum scârbiţi de lipsa libertăţii cuvântului pentru a trezi înhămaţi în jugul corectitudinii politice, a nou-limbii „democratice”. Înainte erai înfieerat cu mânie proletară pentru opiniile care nu se potriveau ideologiei, azi eşti automat exclus pentru că nu repeţi în credinţă şabloanele lingvistice şi de gândire ale neo-ideologiei. Am fugit ca de dracu de comunism pentru a nimeri în comunismul de piaţă, în care statul a fost înlocuit cu corporaţia, propagandistul de partid cu „băiatul de la marketing”, iar şeful de cadre cu „stăpânul stupid” de la HR. Comunismul a murit pentru că nu era suficient de radical. Am fugit de el pentru a ne trezi în plin neoliberalism, versiunea mai tânără, mai vivace şi mai setoasă a comunismului.
Am trăit în vremea cealaltă lucrurile care acum vin „la implementare”, impuse cu aceeaşi esenţă. Am suportat imbecilitatea, incultura şi primitivismul comuniştilor astfel încât reluarea de la zero a aceloraşi metehne stupide sub tragicomica butaforie a democraţiei „de sorginte” americană mi se pare cea mai proastă glumă a istoriei. M-am săturat de SUA pentru că eram sătul până peste cap de Uniunea Sovietică. M-am săturat de propaganda americană pentru că cea comunistă îmi provoca greaţă. M-am săturat de business-urile lor, de eticheta şi de „value proposition-urile” lor pentru că eram deja scârbit de modul în care eram jefuiţi de ruşi. A sări de la unii care te furau la alţii care iau fulgii de pe tine, dar mai cu ştaif, e o altă faţă a neputinţei, a ironiei nefaste a istoriei.
M-am săturat de SUA ca de mere acre! Nu-mi plac filmele lor de căcat în care eroul „cel mai pozitiv” babardeşte eroul „cel mai negativ”, nu-mi place cultura superficialităţii pe care-o impun lumii, nu-mi place prosperitatea lor tradusă în obezitate, nu-mi plac excesele lor ridicate la rang de bunăstare, nu-mi place nimic din ce e-al lor! M-am săturat de butaforia ieftină vândută pe post de marfă de lux, de zâmbetul fals care ascunde în spatele său adevărate tragedii, de lumea poleită la suprafaţă pentru a arăta bine, în timp ce-n subsoluri sau în spatele „frumuseţii” tronează mizeria cea mai cruntă.
M-am săturat de voi, imbecililor! Nu vreau să fiu „om carcasă”, nu vreau să fiu superficial ca voi! Ştiu că am o viaţă – scurtă ce-i drept – dar, cu atât mai mult, ştiu că sunt obligat să trăiesc tot ce poate fi mai bun, nu doar să mă prefac, să-mi impun şi să cred că surogatele pe care le livraţi voi ţin loc de fericire şi împlinire.
M-am săturat de SUA! Plecaţi la dracu’ cu ea, acolo unde-i e de fapt locul!

Autor: Dan Diaconu / Preluare: Trenduri economice

http://anonimus.ro/

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Detalii terifiante despre călugăriţele sadice din Irlanda care au torturat mii de femei


Faptul că s-a născut în afara căsătoriei, că mama ei nu era măritată atunci când a avut-o, a fost suficient în cazul lui Kathleen ca ea să ajungă să fie chinuită de călugăriţele de la Magdalene Laundries din Irlanda.

Kathleen Legg are acum 77 de ani dar nu a uitat frica, durerea şi imagini mai vechi de 60 de ani îi vin încă în minte seara când închide ochii.
Am fost sclava călugăriţelor sadice de la Magdalene Laundries”, a povestit femeia pentru The SUN.

La vârsta de 14 ani, Kathleen a plecat de acasă. Ea credea că merge la şcoală, iar mama ei la fel, credea că-şi trimite fiica într-un loc în care să devină mai bună, să îşi construiască un viitor.

Am intrat acolo. Credeam că ajung la şcoală, dar m-au dezbrăcat, mi-au luat actele, certificatul de naştere şi tot, şi mi-au dat un număr. 26. Timp de trei ani aşa mi s-a adresat toată lumea: 26. Nu am avut oglinzi, calendare, ceasuri, habar nu aveam ce zi e, cum arăt”, îşi aminteşte îngrozită femeia.

Ea şi multe alte fete, unele de numai 11 ani, trebuiau să lucreze de la 8 dimineaţa până la 8 seara. Spălau pe jos, călcau haine şi lenjerii pentru hoteluri, toate acestea în condiţii mizere. Rareori mâncau, le era teamă şi să vorbească între ele, iar când se răneau – şi asta se petrecea des – călugăriţele care le puneau să muncească începeau să râdă.

O colegă s-a ars rău de tot la mână şi nimeni nu a ajutat-o. Doar au râs. Eu am scăpat într-o iarnă o oală mare cu cartofi pe jos. M-am lovit, dar călugăriţele au râs. Erau atât de sadice…”, a continuat Kathleeen povestea.

La vârsta de 18 ani majoritatea fetelor erau lăsate să plece, dar din cauza unei boli grave la plămâni, ea a trebuit să rămână în continuare la Magdalene Laundries. Astfel de instituţii au existat în mai multe zone din Irlanda, în perioada 1922-1996 şi erau conduse de călugăriţe catolice.

O altă femeie care a fost închisă acolo este Maureen Sullivan. Ea a povestit pentru BBC World News că avea un număr, nu i se spunea pe nume, iar dacă nu răspundea când era chemată, călugăriţele o băteau. „Dacă te strigau după număr şi nu mergeai imediat, veneau la tine şi te băteau cu pumnii până când ţi se umfla toată faţa”, povesteşte Maureen.

Femeile îşi mai amintesc cu durere despre fete care se îmbolnăveau şi erau duse la tratament, dar nimeni nu le mai vedea vreodată.

Pe 19 februarie 2013, primul ministru irlandez, Enda Kenny, a transmis în mod oficial scuze celor peste 10.000 de femei care au lucrat în azilurile Magdalene Laundries, spunând că aceste instituţii sunt „cea mai mare ruşine a naţiunii”.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în RELIGIE | Lasă un comentariu

Noua găselniţă – „Iliberalismul”


Ion Maldarescu

Timpul şi-a pus întotdeauna amprenta pe derularea a ceea ce se numeşte banal, dar incorect, „evoluţia umanităţii”. În vârstă de 82 de ani, Alain Delon, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi actori francezi ai generaţiei’50-’70’, a mărturisit că este pregătit să părăsească această lume şi că o va face fără regrete, pentru că urăşte epoca în care trăim. Mersul societăţii umane, din ultima jumătate de secol, poate că nu a fost niciodată descrisă mai corect decât a formulat-o recent celebrul actor francez: „Viaţa nu-mi mai oferă mare lucru. Am cunoscut totul, am văzut totul. Urăsc epoca asta. Îmi vine să vomit. Există fiinţe pe care le urăsc. Totul este greşit, totul este fals, totul este falsificat. Nu mai există respect, nu mai există cuvântul dat. Doar banii mai contează. Toată ziua auzim vorbindu-se numai despre crime. Acum ştiu că voi părăsi această lume fără regrete”[1].

Cineva va ti tentat să dea vina pe nostalgia trecutului, pe amintiri, pe „prăpastia dintre generaţii” Nu, nu este aşa! Civilizaţia omenirii involuează treptat. Trăim acel „început al evoluţiei involuţiei umane”, prevestit de ilustrul pesimist Emil Cioran. Până nu de mult, omul era gândit ca punct forte al evoluţiei. Acum, însă, începem să acceptăm că suntem parte dintr-un regizat proces involutiv, care se accelerează vertiginos. Numai o trezire generală a spiritului şi a minţii ne mai poate salva de moartea noastră ca şi conştiinţă, de moartea noastră ca naţiune de sine stătătoare. Trăim timpul cînd aproape nimeni nu-şi mai face procese de conştiinţă, acest timp ne-a învăţat să ne întemeiem credo-ul mare al vieţii pe false terorii. Credinţa, legile, marginile, normele au rămas fără sunete în concepţia noastră despre lume. Aşa am devenit victime de serviciu ale manipulărilor şi scenariilor trecătoare. Relaţiile interumane s-au degradat fundamental, ajungând sub imperiul şocantului adagiu latin „Homo homini lupus”[2]. O mai veche vorbă românească la care nu subscriu, spune că ne mâncăm între noi precum câinii, dar aşa ceva nu fac decât animalele înfometate. Oamenii au devenit însă mai răi decât ele… Nici Biblia, nici Teoria lui Darwin nu au prevăzut că „omul modern” va ajunge sub nivelul fiarelor sălbatice. El nu ucide pentru hrană, ucide pentru bani, pentru putere, ucide… de plăcere.

Cum altfel pot fi numiţi bilderbergii kalergieni, care se cred „dumnezeii” Terrei, decât asasini genocidari? New World Order promovează eugenia „la vedere” prin războaie fratricide, invazii, viruşi biologici, otrăvuri lente introduse în alimente sub eticheta „Codex Alimentarius”. Deasupra tuturor dictează regele suprem: „Banul”. Da ! Aceasta este Novus Ordo Seclorum (Noua Ordine Mondială) care a transformat omul în fiară. Iar Alain Delon a rostit marele adevăr al contemporaneităţii!

„# rezist” face trotuarul.

Pentru că am amintit de nemernicii păpuşari ai planetei şi ale lor marionete fără personalitate, să aruncăm o privire de început de an în propria ogradă. Am păşit în prima lună a anului. Exact de un an de zile hashtagiştii „# rezist” se dau în stambă tricoloră, exploatând inabilităţile incompetenţilor guvernanţi, în dauna proprie şi a poporului român. Transformate în haite organizate şi, fără putinţă de tăgadă, cu căpetenii plătite gras, marile demonstraţii la care au participat, unii conştient, alţii ca efect de turmă, n-au adus nimic bun Ţării. Destabilizare, şi atît!

Deşi nu tocmai elegant, cineva se tot întreba şi pe drept cuvânt,: „Băi nene, ce e semnu ăla „#”? Ce-i bazaconia aia, că nu înțeleg nimic! Ce-i aia „hashtag”? Semnul „#” are semnificații multiple şi este folosit în domenii destul de diferite. În engleză i se spune „pound key”, apare pe orice tastatură de telefon și e tasta care dă o comandă sistemului de operare din rețea. Un altfel de „Enter”. Cei care au multe conferințe prin telefon deseori aud „enter your conference code followed by the pound or «hash» sign key”. Românii au adoptat formula „diez”. La „hash” au subscris pieţarii anului 2017 sub deja obsedantul deranjabil „# rezist”. O denumire cu tâlc, din care rezultă că regia şi scenariul se află sub controlul păpuşarilor.

Înainte de orice alt argument, oile turmei „# rezist” se găsesc sub reguli mai militare decât cele din armată, cea de bază fiind „turma nu gândeşte, nu discută, ci execută !”. Privită din alt unghi, o întrebare rezultă de la sine: din ce trăieşte o persoană adultă, prezentă zi de zi timp de un an la „stâna” unde elementele turmei „# rezist” semnează condica de prezenţă, unde se strigă, se agresează verbal – şi nu doar atât -, este repudiat oricine are o opinie diferită decât cea propovăduită la lecţiile de „învăţământ politic cioloşist-iohannisto-sorosist” ? Oricât de dedicat cauzei manipulatorii ar fi, problema existenţei zilnice proprii şi a familiei ridică probleme materiale: hrană, asistenţă medicală, prestări servicii, impozite, facturi… de unde ? După câte ştiu, în România, chiar şi în Piaţa Victoriei ploaia curge doar sub formă de apă chioară. Banii „curg” însă pe altă filieră, inclusiv variaţia pe aceeaşi temă „# făcutul trotuarului” – pe şosele spre târgul dâmboviţean, iar deasupra acestei dezordini organizate, primii trei oficiali ai Mioriţei execută comenzile călcării în străchini, iar marele partid îşi suprimă proprii şefi de guverne. Novus Order merge impasibilă înainte, „Pas cu pas”, pe calea lucrului prost făcut !

Noua găselniţă – „Iliberalismul”

În cursul anului 2017, Academia Română a emis un program cam „neortodox” (a se citi, cu tentă patriotică) pentru statutul de colonie sub ocupaţie militară al României, privind Centenarul Marii Uniri. Nu după mult timp de la publicare, supus probabil suprasolicitării încălzirii globale, s-a „evaporat”. Gura târgului zice că la „insistenţa preţioasă” a unui locatar vremelnic din Cetatea lui Bucur – „persoană importantă, nu spui cine” – programul „neortodox” a fost retras şi, în loc a apărut altă slovă. Recent, nu mai ştiu cine a dispus publicarea pe acelaşi site a unei completări[3]. La prima vedere, nimic neobişnuit, dar un amic, bun cercetător în analiza evenimentelor contemporane, a sesizat anumite particularităţi ale completării în discuţie. Recitind cu atenţie, subliniez, la rândul meu, că intruziunea politicului la Academia Română este evidentă. Şi nu-i corect, mai cu seamă pentru că se recidivează. Reamintesc, la 14 februarie 2013, istoricul Valentin Iliescu a rostit în aula mare a Academiei Române, un discurs incendiar[4] pentru care a fost aplaudat îndelung. La presiunea politicului, Preşedintele instituţiei supreme a ştiinţei româneşti a făcut un lamentabil pas înapoi: „Academia nu suportă nici direct, nici indirect cuvintele rostite de domnul Iliescu”, transformând academicienii în aplaudaci inconştienţi şi neavizaţi, ceea ce, prin repetare, mai cu seamă în anul care a trecut, excepţia s-a transformat în regulă. Statutul Academiei Române nu-i permtesă practice nici „liberalismul”, nici „iliberalismul”. Nu căutaţi în dicţionare, nu veţi găsi. Este ultima inovaţie „subtilă” şi deloc academică pentru evitarea cuvântului din ce în ce mai incomod, „naţionalism” – doctrina iubirii de Patrie, subiect asupra căruia vom reveni cu detalii.


http://www.art-emis.ro/

Publicat în EDITORIALE | Lasă un comentariu

Lecție de bun simț a unei femei de la țară: pe un frig năprasnic, s-a descălțat pentru a nu murdări interiorul unei benzinării


Lecție de bun simț a unei femei de la țară: pe un frig năprasnic, s-a descălțat pentru a nu murdări interiorul unei benzinării

Într-o lume tot mai lipsită de cele mai elementare norme de civilizație, o bătrână din Republica Moldova a făcut un gest de bun simț.
La intrarea într-o benzinărie din Cahul s-a descălțat de gumarii plini de noroi pentru că a văzut că în interior era recent spălat.
„Ăsta e respect față de muncă cuiva. La câte bunicuțe nu intrăm în căsuța mică, unde dai cu capul de marginea ușii, dar totul atât de curat și pernele brodate așezate la locul lor, și covorul cela vechi frumușel pus pe jos. Pătura pusă binișor pe sobă. Săraci dar curați sufletește, oameni care știu ce înseamnă munca și respectul!”, a comentat o persoană pe Facebook.
Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Clujana, cea mai mare fabrică de încălțăminte de după Primul Război Mondial, având o vechime de peste 100 de ani, a intrat în insolvență


Clujana, cea mai mare fabrică de încălțăminte de după Primul Război Mondial, având o vechime de peste 100 de ani, a intrat în insolvență

Producătorul de încălțăminte Clujana, care a acumulat datorii de peste 13 milioane de lei, a intrat în insolvență, în urma unei decizii luate joi de Tribunalul Specializat Cluj. Activitatea la Clujana va continua, existând contracte în derulare pentru asigurarea producției.
Astăzi, Clujana funcționează într-un vechi spațiu din Cluj-Napoca, iar după eventuala vânzare, când ar trebui să elibereze spațiul, și-ar putea continua activitatea în altă parte. Terenurile pe care se află clădirile fabricii, de aproximativ 10.000 de metri pătrați, pot fi atractive pentru dezvoltatorii imobiliari.
Procedura a fost deschisă ca urmare a cererii companiei, cu intenția reorganizării activității și pentru identificarea de soluții pentru plata datoriilor sale.
Producătorul de încălțăminte Clujana SA are 378 de angajați, societatea fiind deținută de Consiliul Județean Cluj, care are peste 93% din acțiunile societății, restul aparținând unei asociații a angajaților și SIF Oltenia.
Fabrica de încălțăminte ”Clujana” a fost înființată în anul 1911 la Cluj-Napoca de familia Renner, sub denumirea de Fabrica de Piele ”Frații Renner & Co”. După primul război mondial, a devenit societate pe acțiuni și și-a schimbat numele în ”Dermata”, devenind în timp cea mai mare fabrică de încălțăminte din România.
În 1948 a fost confiscată de regimul comunist, fiind redenumită ”Fabrica de încălțăminte Janos Herbak”, apoi ”Fabrica de Pielărie și Încălțăminte Cluj”, iar în final ”Clujana”. Înainte de 1989, Clujana a fost cel mai mare producător de încălțăminte din România, majoritatea producției fiind destinată exportului.
După Revoluție, fabrica a funcționat până în anul 1999 când a intrat în faliment și a fost închisă, 5.000 de angajați fiind concediați. Producția a fost reluată în 2005 după intervenția Consiliului Județean Cluj care a preluat pachetul majoritar de acțiuni de la fosta Autoritate pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (APAPS).
Publicat în DISTRUGERI | Lasă un comentariu

Activităţile oculte ale elitei Bohemian Grove filmate cu camera ascunsă


Relatarea lui Alex Jones, jurnalistul care s-a infiltrat în Bohemian Grove

de Lidia Teodorescu

Într-un articol anterior am prezentat Bohemian Club şi modul în care cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra anuală de la Bohemian Grove, California. Ritualuri păgâne, beţii, homosexualitate, astfel de lucruri şocante se petrec la această întâlnire discretă de mare anvergură a mai-marilor lumii. Regizorul de filme documentare Alex Jones s-a infiltrat în Bohemian Grove în luna iulie 2000, devenind astfel prima persoană care a înregistrat pe bandă video activităţile bizare şi oculte ale acestui club elitist, exclusiv masculin. Această înregistrare a fost transmisă în Anglia, Irlanda şi Scoţia pe canalul UK Channel Four ca fiind partea a treia a unui program special din patru părţi intitulat „Dominaţia secretă a lumii”. În mod surprinzător, filmul său nu a avut deloc ecou mediatic, ceea ce dovedeşte încă o dată cât de puternic este controlul pe care membrii Bohemian Club îl au asupra difuzării informaţiilor în mass-media.

Alex Jones a reuşit să intre pe teritoriul de 2700 de acri aflat în proprietatea clubului californian şi a ieşit după cinci ore, după ce a filmat ritualul „Cremation of Care”. El a declarat apoi: „Slavă Domnului că am reuşit să filmez tot, pentru că altfel nimeni nu m-ar fi crezut! Aproape că nici nu-mi venea nici mie să cred că e posibil să se petreacă ceea ce am văzut cu ochii mei. Atât de bizar a fost totul!”

O ştire bombă, ocultată de ani de zile

De mai bine de 130 de ani, liderii Americii se întâlnesc în ţinutul Sonoma din California, în luna iulie. De-a lungul timpului au apărut o mulţime de zvonuri bizare, inclusiv în presa locală, cum că acolo se petrec lucruri oculte şi stranii. Zvonurile se refereau la ritualuri bizare cu oameni îmbrăcaţi în robe negre şi roşii şi o statuie gigantică în formă de bufniţă, de aproximativ 13 m înălţime, având la picioare un altar pe care ceva sau cineva era sacrificat în fiecare an.

Alex Jones, fiind gazda unui talk-show de radio, a auzit de mai multe ori aceste zvonuri. Astfel, s-a hotărât să facă nişte cercetări asupra subiectului. Spre surprinderea sa, articole din ziare şi reviste cunoscute (Parade Magazine, Associated Press, Reuters, Sacramento Bee, Washington Times) confirmă incredibilul. Liderii lumii mergeau anual pe colinele acoperite de păduri de conifere din nordul Californiei şi chiar au existat poze cu acea statuie-bufniţă gigantică şi oameni îmbrăcaţi în robe negre şi roşii.

„Am fost uluit să constat,” a spus Jones, „că în mai bine de 50 de ani au existat doar câteva ştiri despre Bohemian Grove, iar modul în care au fost prezentate m-a convins că aici este vorba de o poveste extrem de dubioasă, ascunsă cu dibăcie.”

Informându-se despre toate constrângerile legilor şi Serviciile Secrete care protejază misterele de la Bohemian Grove an de an în luna iulie, Jones a acceptat provocarea lui Jon Ronson de la World of Wonder Productions, de „a-i expune opiniei publice pe cei din Bohemian Grove, filmându-i cu ajutorul camerelor ascunse şi dezvăluind public activităţile lor. ”

Alex Jones relatează cum a pătruns în Bohemian Grove

Jones şi ceilalţi membrii ai echipei sale, Violet Nichols şi Mike Hanson, s-au întâlnit în San Francisco cu nişte cineaşti englezi şi timp de trei zile au făcut investigaţii, înainte de a încerca să pătrundă în Grove. Pe 15 iulie 2000, Alex Jones şi Mike Hanson, echipaţi cu două camere de filmat ascunse şi hotărâţi să se pretindă a fi membri ai Clubului Bohemian, s-au infiltrat cu succes în interiorul taberei de la Bohemian Grove.

Întrebarea care suscită cea mai mare curiozitate este cum au reuşit ei să intre în Bohemian Grove? Iată ce povesteşte Alex Jones: „Clubul Bohemian se întinde pe nişte dealuri de 300-400 metri înălţime. Există o singură intrare, în partea de nord, o stradă pavată, numită Bulevardul Bohemian (Bohemian Avenue). Un gard scund, din sârmă ghimpată, împrejmuieşte întregul perimetru al clubului, dar acest gard nu are importanţă deoarece relieful este practic impenetrabil. Bohemian Grove este o cetate naturală. Pantele abrupte ale dealurilor fac imposibil accesul.

După ce am fost lăsaţi aproape de Bohemian Grove, am intrat în pădure la aproximativ 100 de metri de intrarea principală. După ce am trecut de gardul din sârmă ghimpată, am ajuns într-un şanţ cu apă. Întreaga suprafaţă de-a lungul străzii pietonale cu pereţii din stâncă a fost inundată. A trebuit să ne facem drum prin mlaştină, sărind pe ramuri de copaci rupte sau alte molozuri. După ce am urcat pe un terasament abrupt, prinzându-ne  şi trăgându-ne  de radăcinile copacilor, am ajuns într-o parcare mare, cu sute de maşini. Am văzut vreo două duzini de angajaţi ieşind din automobile (care erau de toate mărcile, de la Mercedes-Benz la Ford Tempos). La vreo 100 de metri, printre copaci, am văzut o parcare mult mai mare, plină cu maşini de lux, modele mult mai noi. Evident, aceasta era parcarea membrilor Clubului Bohemian.

Au reuşit să păcălească gărzile prefăcându-se membri ai Clubului

Când intri pe strada principală, şanţul, mocirla şi terasamentul sunt pe partea dreaptă (spre vest) pe o porţiune de vreo 50 de metri. Mergând de-a curmezişul şanţului, noi am evitat două puncte de verificare importante, o baracă mică de pază în partea stângă a străzii şi alta, în josul străzii la 50 de metri distanţă, pe partea dreaptă. Deşi a fost foarte bine că ne-am furişat pe lângă cele două puncte de control, intrând în parcarea angajaţiilor, adevăratele puncte de control se află în interiorul Bohemian Grove. Astfel mai era un punct de verificare în mijlocul străzii (o pază compusă din câţiva oameni de la serviciul de securitate) şi două în partea stângă şi dreaptă, în stilul punctelor de control germane, cum le vedem în filmele vechi cu războaie.

Ne-am gândit că ar fi o idee bună să încercăm să luăm unul dintre camioanetele cu remorca descoperită şi având scaunele capitonate care îi transportau atât pe membrii clubului Bohemian, cât şi pe angajaţi. Aşadar, am mers înainte prin pădure în zona de parcare a membrilor clubului Bohemian şi am aşteptat să fim luaţi de una din acele camionete. În câteva momente eu şi Mike Hanson eram urcaţi în spatele unui astfel de vehicul, alături de doi gentlemeni mai în vârstă.
Eu şi Mike ne prefăceam că avem o discuţie nonşalantă în timp ce am intrat pe strada principală, întunecată din cauza pereţilor de stâncă, şi ne apropiam de punctele de control. În cele câteva minute în care am mers cu camionul, am înregistrat pe casetă o discuţie interesantă, în care doi membri vorbesc despre preţurile robelor de ceremonie.
Primul nostru contact cu paza a fost la principalul punct de control. Camionul s-a oprit şi un bărbat în vârstă cu părul cărunt s-a apropiat şi l-a privit pe şofer, apoi a trecut în spate ca să ne poată privi pe mine şi pe Mike Hanson drept în ochi. Probabil a presupus că suntem invitaţi ai celor doi bărbaţi mai în vârstă care stăteau alături de noi (pentru că membrilor Bohemian Grove le este permis să aducă invitaţi), motiv pentru care, din fericire, nu ne-a întrebat cine suntem sau ce facem. Gărzile ne-au permis să trecem, dar ne-au urmărit cu o privire suspicioasă.
Aşa am pătruns în interiorul lui Bohemian Grove. Auziserăm atâtea zvonuri bizare şi acum eram pe punctul de a afla cu adevărat ceea ce se petrece acolo. Misterul avea să fie rezolvat!”

Peripeţii în interiorul Bohemian Grove

În următoarele câteva ore, aşteptând evenimentul cel mai important – ritualul Cremation of Care, pe care intenţionau să-l filmeze – cei doi reporteri au făcut eforturi să treacă cât mai neobservaţi pentru a nu fi descoperiţi. Spicuim din relatările lor, ce au văzut în interiorul taberei:

“În timp ce intram în Grove, am trecut destul de aproape pe lângă bufniţa de piatră, înaltă de 13 metri care se află pe malul nordic al unui mic lac. Am fost foarte aproape, la vreo şapte metri, de altarul negru aşezat la baza statuii în formă de bufniţă. Deja aveam o dovadă că zvonul este adevărat: există o statuie uriaşă de piatră, în formă de bufniţă; există un altar! Pe măsură ce pătrundeam în Grove, dincolo de lac, vedeam şi acele mici cruci din metal, ridicându-se deasupra apei. Ne-a luat între 45 de minute şi o oră să ajungem la chei, unde se sfârşeşte strada şi maşinile nu mai pot circula. Drumul se continuă cu o stradă pietonală neagră, pavată şi cimentată.
Am ajuns lângă o punte de observaţie care era la o înălţime de 100 de metri, pe stâncă, cu vedere peste râul Russian River, către orăşelul Monte Rio, în partea cealaltă. Aşadar, eram pe puntea de observaţie de o oră. Nu era nimeni prin apropiere. Brusc, a apărut mergând pe drum, un bărbat în vârstă, de vreo 65-70 de ani, care purta o uniformă de şerif de la ţară, din ţinutul Sonoma. Nici măcar nu l-am văzut venind. Cred că era şeriful. Acesta a început să ne vorbească într-un mod codat-conspirativ.
Cu securitatea pe urme
S-a uitat direct la mine şi a spus: „Ai fost aici în 1913? Eşti unul dintre cei vechi?” Evident, pentru că aveam doar 27 de ani, bărbatul ştia că nu am fost pe acolo în 1913 şi că nu făceam parte din cei bătrâni. Mi-am dat imediat seama că mă testa şi i-am răspuns calm: „Da, sunt cu Hillbillies”. Ca să explic mai clar, există în jur de 95 de cluburi diferite în cadrul Taberei de la Bohemian Grove. Toate aceste cluburi sunt găzduite în conacurile de pe faleze şi au nume şi respectiv membri diferiţi. Cel mai de elită club este, conform articolelor din presă, Mandalay, cu Henry Kissinger şi Paul Volcker, foşti preşedinţi ai Federal Reserve şi alţi lideri ai Noii Ordini Mondiale. Tabăra Hillbillies din care am pretins eu că fac parte îi are ca membrii pe cei doi Bush, alături de multe alte persoane cu funcţii notabile în industria, activitatea bancară, publicitatea şi guvernul Americii. Bărbatul a zâmbit şi a spus: “Atunci, vă urez o zi bună”. S-a întors şi a mers mai departe.
Pentru a nu mai fi atât de expuşi, ne-am gândit să ne ascundem în pădure. Am plecat înapoi spre chei, departe de faleze şi de puntea de observaţie. Pe la jumătatea drumului, am observat că eram urmăriţi de doi bărbaţi în costume negre şi cu ochelari. Am decis să încetinim. Cei doi bărbaţi care, evident, făceau parte din Serviciul Secret sau erau bodyguarzii cuiva, au venit la noi şi ne-au întrebat cum ne numim. Ne-am dat numele false pe care ni le aleseserăm şi le-am spus că suntem membri ai clubului Hillbillies.
Cei doi ne-au spus: “Liniştiţi-vă! Nu vă stresaţi atât şi simţiţi-vă bine” – o temă care s-a reluat şi mai târziu. Avuseserăm două întâlniri cu oameni din cadrul taberei şi deja credeam că eram urmăriţi. I-am spus lui Mike că trebuie să mergem într-o zonă cât mai populată, unde se întâlnesc membrii din Bohemian Grove, şi să ne amestecăm printre ei. Am fost în câteva cluburi şi aproape că ne-am dat de gol falsele identităţi. Am intrat şi am băut, pentru că ni s-a oferit vin şi toată lumea bea copios. Apoi ne-am întors în stradă şi am văzut o zonă amenajată pentru petrecere în aer liber, unde se aflau sute de mese aranjate pentru o petrecere sau o conferinţă.
Vroiam să ne ascundem cumva între dealuri. Ne-a luat vreo 20 de minute să ajungem în singurul loc înconjurat de dealuri, unde se putea ajunge şi pe jos. La un moment dat, unii dintre angajaţi au început să ne întrebe de ce nu folosim o camionetă. Noi le-am răspuns că vroiam să facem mişcare, motiv pentru care ei au început să fie suspicioşi. Aşadar ne-am întors în tabăra Web unde ne-am făcut comozi. (Taberele au diferite nume, cum ar fi: Lost Boys –Băieţii Pierduţi, Doom –Soarta, Dragon –Dragonul  etc.) Am stat aşa o oră, reîncărcându-ne camerele ascunse.”
Procesiunea macabră
O dată cu lăsarea serii, cei doi jurnalişti au avut confirmarea faptului că urmează să se desfăşoare ritualul despre care auziseră zvonurile bizare. Să îi dăm din nou cuvântul lui Alex Jones:
“Deja umbrele începeau să se lungească şi mai era puţin până să se lase întunericul. Am început să auzim un cântec bizar, iar sunetele veneau de undeva de jos, dinspre strâmtoare. Am mers înapoi în acel loc. În drumul nostru, am văzut sute de bărbaţi cântând un fel de litanii sub copacii uriaşi. Era ceva asemănător unui roman fantastic. Mă aşteptam în orice moment, să văd apărând un dragon. Erau cranii uriaşe, agăţate sub reflectoare, bufniţe cu ochii luminaţi şi alte simboluri satanice, macabre, pe care acum le puteam vedea datorită reflectoarelor foarte mari.
Petrecăreţii au încetat cheful şi au plecat şi ei pe nişte cărări, spre lac. Ne-am decis să ne amestecăm cu ei şi să îi urmăm oriunde s-ar duce. Am mers spre partea estică a lacului aproximativ 100 de metri, vizavi de capătul nord al lacului unde se află idolul şi altarul. În timp ce mergeam în jurul lacului, singurul bărbat de culoare pe care îl văzusem până atunci, un bărbat foarte mare şi puternic, ne-a văzut pe mine şi pe Mike Hanson mergând foarte repede în comparaţie cu ceilalţi din aglomeraţie (noi vroiam să găsim un loc bun în partea estică a malului ca să putem filma ritualul Cremation of Care, intuind că zvonurile aveau să se adeverească).
Bărbatul ne-a spus: „Nu vă agitaţi! Luaţi-o uşurel! Grijile lumii nu sunt pe umerii voştri! Nu ar trebui să mergeţi atât de repede.” Apoi ne-a dat două programe colorate. Pe copertă era Moloch, bufniţa uriaşă, cu un corp în flăcări la poalele statuii (programul poate fi văzut la infowars.com). De asemenea, un mic demon cu iniţialele PJ, în colţul coperţii, în partea stângă jos (de asemenea le puteţi vedea în filmul meu Dark Secrets: Inside Bohemian Grove).

Ritualul de pe malul lacului

Mii de bărbaţi au început să se strângă pe malul estic. Slujitorii personali ai membrilor clubului (spre deosebire de angajaţii Bohemian Grove, care purtau cu toţii tricouri roşii şi care nu au avut voie să fie prezenţi la ritual) au început să pună scaune pentru cei dintre ei care erau mai în vârstă. Soarele era acum de mult apus. Era întuneric complet şi nu puteam vedea nici măcar malul celălalt al lacului. Mulţi lilieci zburau de jur-împrejur şi deasupra apei era multă ceaţă (este multă ceaţă în nordul Californiei). Era o atmosferă înspăimântătoare. La un moment dat, a început să se ridice părul pe mine.

Din pădure au apărut pe neaşteptate treizeci de „preoţi” îmbrăcaţi în robe negre, cu feţe de morţi, pictate şi cu un bărbat îmbrăcat gen Grim Reaper (stil macabru simbolizând personificarea morţii promovat de o formaţie heavy metal cu acelaşi nume, n.n.) tragând de o cuşcă în care se afla un corp legat pe care l-a pus într-o barcă. Barca a dus acel trup legat până în faţa marelui preot care stătea la picioarele bufniţei, lângă scările circulare de la baza acesteia. Apoi doi preoţi îmbrăcaţi în negru au „spălat” trupul ce urma să fie sacrificat, după care l-au dus în faţa bufniţei. Ritualul era însoţit de o zguduitoare înregistrare audio. Cu urlete disperate, corpul cerea îndurare pentru viaţa sa. Preoţii au refuzat şi l-au dus în faţa altarului. „Minunata bufniţă” le-a spus să ardă trupul (ceremonie pe care au numit-o „înlăturarea grijilor”) care arăta ca o fiinţă umană, îmbrăcată în negru. Deasupra altarului se afla o lampă mare din stâncă pe care au numit-o „flacăra eternă”.

Marele Preot a luat o torţă pe care a aprins-o de la acea flacără. Trupul a cerut din nou îndurare. Preotul a coborât cu multă dificultate, deoarece era atât de bătrân, încât de-abia mergea şi a dat foc rugului. A spus că va citi semnele ce vor apărea în rămăşiţele focului, după o tradiţie ocultă. Corpul continua să zbiere în dureri. Dintr-o dată, toate acele cruci pe care le văzuserăm de-a lungul malului, în timpul zilei, au izbucnit în flăcări. Aşadar, am fost martorul unui eveniment ca în pictura medievală a lui Hieronymus Bosch: Viziunea Iadului (cruci metalice arzând, preoţi în robe roşii şi negre, iar marele preot în robă gri cu o tiară roşie, un trup arzând strigând în dureri, o statuie uriaşă a unei bufniţe cu coarne). Da, liderii mondiali se ocupă cu aceste activităţi! Era mai mult decât straniu tot ce se petrecea acolo. După ce s-a terminat ritualul, bărbaţii au ieşit din rânduri şi s-au îndreptat către marele conac înconjurat de copacii uriaşi.”

Zguduiţi de aceste evenimente bizare, cei doi ziarişti s-au hotărât să părăsească imediat tabăra: „Nu am avut nicio problemă la plecare,” relatează Alex Jones. „Am trecut exact prin faţa paznicilor şi am ajuns pe aleea principală, Bohemian Avenue.
Este mult mai uşor să ieşi din Grove decât să intri, pentru că mulţi dintre aceşti lideri mondiali ies din tabăra de la Grove pentru a merge în micul orăşel Monte Rio. Femeile nu sunt admise în Bohemian Grove, dar ei merg în baruri să petreacă cu prostituatele care sunt aduse din toată lumea, special pentru ei.”
Concluzia jurnalistului? „Această întâmplare mi-a schimbat cu adevărat viaţa. Am fost martor la acel ritual pe care unii oameni încearcă să-l apere spunând: „o, este vorba doar de distracţie, într-o frăţie” şi ei chiar cred acest lucru! Aceasta este o poveste care trebuie spusă, deşi se încearcă suprimarea ei. Vă rog să împrăştiaţi vestea în orice colţ al lumii!”

Vă recomandăm să vizionaţi filmele jurnalistului Alex Jones:

Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove (2000)

Alex Jones – The Order Of Death

şi să vizitaţi arhiva de articole despre Bohemian Grove:
http://www.prisonplanet.com/archive_bohemian_grove.html“[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4984

https://www.dzr.org.ro/

Publicat în VIATA LIBERA( elita) | Lasă un comentariu

Pâine franţuzească contaminată cu LSD în cadrul unui experiment al CIA


Misterul de peste 50 de ani care pluteşte asupra „pâinii blestemate” din Pont-Saint-Espirit, ce a lăsat locuitorii pradă halucinaţiilor de tot felul, a fost în sfârşit elucidat. Un jurnalist de investigaţie a descoperit că Statele Unite au contaminat în mod voit respectiva pâine cu LSD, ca parte a unui experiment CIA.

În 1951, un sat pitoresc şi liniştit din sudul Franţei a fost lovit dintr-o dată, în mod misterios, de o nebunie în masă şi de halucinaţii bizare. Cel puţin cinci oameni şi-au pierdut viaţa, câteva zeci au fost internaţi în aziluri şi alte câteva sute au fost grav afectaţi. Pentru zeci de ani s-a presupus că pâinea locală a fost din greşeală şi din nebăgare de seamă otrăvită cu un mucegai psihedelic. În prezent un jurnalist american de investigaţie a dezvăluit existenţa unor dovezi care sugerează că CIA a contaminat hrana locală cu un drog halucinogen (LSD), ca parte a unui experiment de control mental care a fost desfăşurat pe perioada Războiului Rece.

Misterul „pâinii blestemate” încă îi mai bântuie pe localnicii din Pont-Saint-Espirit, Provincia Gard, din sud-estul Franţei
Pe 16 august 1951, locuitorii au fost dintr-o dată loviţi de halucinaţiile înfricoşătoare ale unor bestii înfricoşătoare şi ale focului. Un om a încercat să se înece ţipând că buricul său este mâncat de şerpi. Un copil de 11 ani a încercat să-şi stranguleze bunica. Alt om a spus: „Sunt un avion”, înainte de a se arunca de la fereastra etajului al doilea şi de a-şi rupe ambele picioare. Apoi, el s-a ridicat şi a mai mers şchiopătând încă aproximativ 50 de metri. Altul şi-a văzut inima ieşindu-i prin picior şi l-a implorat pe doctor să i-o pună înapoi. Mulţi dintre săteni au fost duşi la azilul local în cămăşi de forţă.

Ziarele din acea perioadă au scris: „Cei infectaţi au căzut pradă delirului: se zvârcolesc cu sălbăticie în paturile lor, ţipă că le înfloresc flori roşii din corp şi capul li se transformă în plumb topit…”  Pe atunci s-a presupus că cel mai cunoscut brutar local a contaminat fără să-şi dea seama făina cu ergot, un mucegai halucinogen care infectează boabele de grâu. Altă teorie susţinea că pâinea a fost otrăvită cu mercur organic.

Oricum, H.P. Albarelli Jr., un jurnalist de investigaţie a pretins că totul s-a datorat unui experiment sub acoperire condus de CIA şi de Divizia de Operaţiuni Speciale top-secret a Armatei SUA (SOD) la Fort Detrick, Maryland. Cercetătorii care au emis ambele explicaţii posibile, scria Albarelli, au lucrat pentru Swiss-based Sandoz Pharmaceutical Company, care aproviziona în secret atât Armata SUA, cât şi CIA cu LSD.

Domnul Albarelli a venit cu documente CIA în timp ce investiga sinuciderea suspectă a lui Frank Olson, un biochimist care lucra pentru SOD şi care a căzut de la fereastra etajului al treisprezecelea al clădirii unde lucra, la doi ani după incidentul „pâinii blestemate”. O notă transcrie conversaţia dintre agentul CIA şi oficialul Sandoz care menţiona „secretul de la Pont-Saint-Espirit” şi explica faptul că nu a fost „nicidecum” cauzat de mucegai, ci de dietilamidă, D-ul din LSD.

Când îşi compunea cartea „O greşeală teribilă. Omorârea lui Frank Olson şi experimentele secrete ale CIA din timpul Războiului Rece”, Albarelli a vorbit cu foştii colegi ai domnului Olson, iar doi dintre ei i-au spus că incidentul de la Pont-Saint-Espirit a fost parte a unui experiment de control mental condus de CIA şi de Armata Statelor Unite. După războiul din Coreea, americanii au iniţiat un program vast de cercetare a manipulării mentale pe prizonieri şi pe trupele inamice. Cercetătorii de la Fort Dietrich i-au spus că agenţii au pulverizat LSD în aer şi au contaminat produsele alimentare locale.

Domnul Albarelli a spus că dovada-bombă a fost un document trimis de Casa Albă membrilor Comisiei Rockefeller, formată în 1975 pentru a investiga abuzurile CIA. Documentul conţinea numele unui număr de naţionalişti francezi care au fost racolaţi în secret de CIA şi făcea referire directă la incidentul de la Pont-Saint-Espirit în cadrul căruia a fost testat LSD-ul ca armă ofensivă. Domnul Albarelli mai susţinea, de asemenea, că Armata Statelor Unite şi-a drogat mai mult de 5700 de angajaţi, fără voia lor, între 1953 şi 1955.

Niciuna din aceste surse nu indică dacă Serviciile Secrete Franceze erau la curent cu desfăşurarea operaţiunii secrete. Conform presei americane, şefii Serviciilor Secrete Franceze au cerut ca CIA să dea explicaţii ca urmare a descoperirilor aduse la lumină în carte. Serviciile Secrete Franceze însă au negat aceasta.

Localnicii din Pont-Saint-Espirit încă mai vor să ştie de ce au fost loviţi de asemenea scene apocaliptice. „La acel moment populaţia a propus teoria desfăşurării unui experiment menit să controleze revoltele populare.” spune Charles Granjoh, 71 de ani. „Era cât pe ce să dau ortul popii” a declarat acesta pentru săptămânalul francez „Les Inrockuptibles”, „Aş vrea să ştiu de ce.””[1]

SURSE

  1. http://www.yogaesoteric.net/content.aspx/t/files/rss/files/www.aftenposten.no/content.aspx?lang=RO&item=6555

https://www.dzr.org.ro

Publicat în VIATA LIBERA (programe) | Lasă un comentariu

Crearea statului Israel și terorismul evreiesc


“Documente declasificate ale MI 5

Crearea statului Israel si terorismul evreiesc

O serie de documente ale MI 5, declasificate la 22 mai de arhivele nationale britanice, dezvaluie informatii inedite cu privire la mai multe organizatii clandestine evreiesti din anii ’40, dispuse sa recurga la terorism pentru a-si atinge scopul final: crearea statului Israel. Documentele se refera la activitatea antibritanica a acestor grupari, la raporturile adeseori conflictuale dintre ele si la problematica din epoca a miscarii sioniste. O epoca framantata si violenta in care, adeseori, scopul scuza mijloacele.

Documentele dovedesc ca organizatiile clandestine evreiesti planuiau asasinarea ministrului laburist de Externe Ernest Bevin, a carui activitate era socotita antisionista, in care scop infiltrasera la Londra mai multe grupuri de actiune. “Present Trends in Palestina” (“Tendinte actuale in Palestina”) se intituleaza un raport al MI5 din august 1946 referitor la organizatia “Stern/Lehi”, grupul care in 1944 l-a asasinat pe Lordul Moyne, guvernatorul militar al Egiptului. Unul din conducatorii organizatiei “Stern” era Yitzhak Shamir, devenit ulterior prim-ministru al Israelului in 1983, a carui personalitate este socotita astazi a doua, dupa cea a lui Ben Gurion, in istoria Israelului.

Un alt raport al lui MI5, intitulat “Threatening Jewish Activity in the United Kingdom, Palestine and Elsewhere” (“Activitatea amenintatoare a evreilor din Marea Britanie, Palestina si alte locuri”), prezinta activitatea organizatiei clandestine “Irgun”. In document se precizeaza ca “Irgun” era “responsabila de lichidarea unor membri ai Politiei si Armatei britanice” a caror activitate era apreciata ca “ostila implantarilor evreiesti in Palestina”. De mentionat ca organizatia “Irgun” era condusa de Menahem Begin, prim-ministru al Israelului in 1977 si semnatarul din 1978 al acordurilor de pace cu Egiptul de la Camp David. In 1946, insa, MI5 pusese un premiu de 2000 de lire sterline pe capul lui Begin. Raportul MI5 catre primul ministru Attlee survenea la o luna dupa atentatul care aruncase in aer hotelul “King David” din Ierusalim, atentat soldat cu 91 de morti si numerosi raniti: britanici, arabi si evrei. In raport se mai preciza: “reprezentantul nostru (britanic – n.n.) de la Ierusalim a primit informatii ca Irgun si grupul Stern au trimis cinci “celule” la Londra ca sa activeze alaturi de IRA (Armata Republicana Irlandeza – n.n.). Conform propriilor expresii, teroristii intentioneaza “sa bata cainele in propria cusca””.

Politia britanica ii monitoriza pe evreii militanti

Documentele declasificate in mai 2003 includ, printre altele, si o scurta nota pregatita pentru intalnirea premierului britanic cu directorul MI5, Peter Sillitoe, nota care detalia masurile luate pentru combaterea terorismului evreiesc. Politia britanica urma sa monitorizeze grupurile de evrei “cunoscuti pentru simpatia manifestata fata de activitatea terorista din Palestina”. MI5 urma sa “spioneze” organizatiile clandestine evreiesti.

Toate solicitarile de vize britanice din Orientul Apropiat si Mijlociu, se preciza in nota, urmau sa fie monitorizate de autoritatile locale. Astfel, ofiterii pentru imigratie din fiecare port britanic aveau obligatia sa-i raporteze catre Ministerul de Interne (“Home Office”), Divizia Speciala si MI5 pe toti calatorii evrei, inclusiv marinarii, care soseau din Orientul Apropiat si Mijlociu in Marea Britanie. Faptul ca MI5 declara in nota ca va tine sub o atenta observatie organizatiile sioniste britanice “prin surse proprii” dovedeste ca serviciul secret britanic avea informatori bine plasati in aceste organizatii si agenti provocatori care il ajutau sa aplice principiul “dezbina si domneste”, utilizat cu succes in colonii. Documentele declasificate de MI5, care cuprind detalii semnificative despre asasinate, atentate si sabotaje anti-britanice arata ca organizatiile clandestine evreiesti nu ezitau sa utilizeze, la acea vreme, terorismul in scop politc. Obiectivul lor: crearea statului Israel. “Irgun”, condus de Menahem Begin va forma peste ani Partidul Herut, predecesorul Partidului “Likud” al premierului Ariel Sharon, iar grupul Stern/Lehi va forma Partidul Moledet, de extrema dreapta, principalul partener la guvernare al lui Sharon.

Avraham Stern pregatea 40.000 de evrei care sa lupte contra britanicilor in Palestina
In perioada interbelica, din miscarea internationala sionista s-au desprins – ca ideologie si metode de lupta – o serie de grupuri sau organizatii clandestine, cu caracter revizionist, care au stabilit ca fondarea unui stat evreu in Palestina nu era posibila fara violenta si fara transferul fortat al palestinienilor. In conceptia organizatiilor clandestine sioniste, statul evreu nu putea fi creat decat “prin sange si foc”. In 1922, aceste grupari se opun divizarii Palestinei si cedarii celei mai mari parti catre un client al Marii Britanii, emirul hasemit Abdullah, a ceea ce numim astazi Iordania, ca rasplata a serviciilor facute de Abdullah Marii Britanii in timpul primului razboi mondial. In anii ’30, Marea Britanie guverneaza Palestina sub mandatul Ligii Natiunilor. Tot in acea perioada se inregistreaza un interes mai mare din partea Londrei pentru o “patrie a evreilor”, in Palestina. Menahem Begin, care pe atunci facea parte din conducerea organizatiei “Betar”, unul dintre cele mai de dreapta grupuri revizioniste, a lansat ideea ca numai “actiunea militara” contra Marii Britanii, inevitabila si necesara, ar putea permite crearea, in final, a unui stat evreu in Palestina si Cisiordania.

In anii ’30, situatia evreilor in Europa de Est incepuse sa se inrautateasca, iar Marea Britanie a intrerupt imigrarea evreilor catre Palestina. Motivul: englezii urmareau sa obtina sprijinul arabilor (mult mai numerosi si cu mari resurse petroliere) in viitorul razboi cu Germania lui Hitler. In aceasta situatie, pe fondul scaderii influentei miscarii sioniste mondiale, “Betar” si-a reunit fortele cu “Irgun” – Organizatia Nationala Militara -, fara alt scop decat sa lupte impotriva Marii Britanii. Aceasta obsesie antibritanica a grupurilor “Betar” si “Irgun” nu a trecut neobservata la Berlin. Cand, in 1939, a izbucnit al doilea razboi mondial, Avraham Stern – pe atunci unul din liderii “Irgun”, care studiase in Italia si era un admirator al lui Mussolini – a refuzat sa acorde vreun sprijin englezilor impotriva Germaniei. Stern a argumentat ca Marea Britanie era cel mai mare inamic al viitorului stat evreu. Trebuie spus ca Avraham Stern nu facea nici o diferenta intre statele fasciste si democratiile occidentale, intre comunism si social-democratie sau intre Hitler si Chamberlain.

Cand Stern a esuat in tentativa de a atrage majoritatea “Irgun” de partea sa, s-a separat cu adeptii sai intr-o factiune numita “Grupul Stern”. Astfel ca, in timp ce miscarea internationala sionista sustinea Marea Britanie contra Germaniei, “Grupul Stern” lupta contra britanicilor prin atacuri teroriste, jafuri si crime. Stern conducea o campanie de teroare pentru a-i alunga pe englezi din Palestina. Sprijinindu-i pe toti inamicii Marii Britanii, Stern s-a facut ca nu observa antisemitismul celui de-al Treilea Reich. Mai mult, el s-a angajat in tratative cu Germania nazista. Ca rezultat al sprijinului Italiei (mai intai), apoi al Germaniei in lupta contra britanicilor, Avraham Stern a promis ca “noul stat evreu” va fi un “client” al Germaniei, iar Ierusalimul – cu exceptia locurilor sfinte evreiesti, va deveni o provincie a Vaticanului. Crearea statului evreu avea, astfel, prioritate – in conceptia sa – fata de situatia dramatica a evreimii din Europa. Grupul sau s-a intalnit de mai multe ori cu reprezentantii Germaniei naziste si a promis o forta de 40.000 de mii de tineri de evrei din Europa ocupata care sa fie trimisi in Palestina, sa lupte cu fortele britanice. Berlinul, care nu dorea catusi de putin sa-i indeparteze pe arabi si sa piarda accesul la petrolul acestora in detrimentul Marii Britanii, a declinat insa oferta. Pana la urma britanicii au pus mana pe Stern, pe care l-au executat in februarie 1942. Mai multi membri ai grupului sau (din care facea parte si Yitzhak Shamir – viitorul prim-ministru israelian) au fost arestati si condamnati la ani grei de inchisoare.

“Grupul Lehi” si asasinarea Lordului Moyne, guvernatorul Egiptului

Cand razboiul se apropia de sfarsit, adeptii “Grupului Stern” – incluzandu-l si pe Shamir, scapat din inchisoare – au format “Grupul Lehi”, cu exact aceleasi obiective ca “Grupul Stern”. Inclusiv cu cele “18 Principii ale Renasterii nationale”, document redactat de Avraham Stern. Obiectivul principal al gruparii “Stern/Lehi” ramanea constituirea unui stat evreu “de la Nil la Eufrat”, stat denumit si “Marele Israel”. Metodele adoptate de “Grupul Stern/Lehi” au fost cele ale IRA, dupa cum mentioneaza rapoartele MI5 recent declasificate. Shamir insusi a utilizat, ca nume codificat, pe cel al lui Michael Collins. Deoarece, in conditiile sfarsitului razboiului, sprijinirea miscarii de catre statele naziste sau fasciste nu mai era posibila, “Grupul Lehi” s-a indreptat catre Uniunea Sovietica pentru ajutor, intuind ca, in conditiile postbelice, URSS si Marea Britanie vor deveni inamici, nu aliati (“razboiul rece”).

Au existat insa si unele voci care considerau ca “Lehi” trebuia, mai degraba, sa se alieze cu miscarile de eliberare nationala din statele arabe, violent antibritanice, dar aceste voci au ramas in minoritate. “Grupul Lehi” a denuntat sionismul de stanga, laburist, pentru reluarea tratativelor cu Marea Britanie privind formarea unui stat evreu. Britanicii au fost comparati cu Gestapo-ul nazist iar sionistii de stanga, care tratau cu acestia, au fost asemuiti cu colaborationistii francezi din timpul Republicii de la Vichy. “Lehi” se socotea in Rezistenta. Intrebata odata daca este posibila o eliberare nationala, exclusiv prin mijloace teroriste, conducerea “Lehi” a replicat: “Raspunsul este nu! Daca insa intrebarea este: sunt acticvitatile teroriste utile progresului revolutiei si eliberarii?, raspunsul este da.”

Cea mai cunoscuta actiune terorista a “Grupului Stern/Lehi” a fost asasinarea Lordului Moyne, guvernatorul militar britanic al Egiptului in 1944. Colin Shindler, autorul cartii “The Land Beyond Promise: Israel, Likud and the Sionist Dream”, cercetator la Universitatea din Londra la sectia “Studii israeliene” din cadrul “Scolii de studii orientale si africane”, sustine ca activitatea “Lehi” este o copie a activitatilor IRA, sursa de inspiratie a gruparii. Shindler constata statistic ca intre septembrie 1942 si iulie 1946 – cand Shamir a fost din nou arestat de britanici si exilat in Eritreea (Etiopia) – au existat sapte tentative de asasinare a Inaltului Comisar Britanic in Palestina. Multe altele vizau personalitati britanice considerate de “Grupul Lehi” ca antisioniste, printre care se numarau ministrul de Externe Ernest Bevin sau membri ai “Intelligence Service”. Asasinarea guvernatorului militar britanic, Lordul Moyne, un prieten apropiat al lui Ben Gurion, a fost o operatiune planificata pana in cele mai mici amanunte de insusi Ytzhak Shamir. Conform lui Schindler, 14 atentate au vizat evrei care colaborau – ori erau banuiti de colaborare – cu serviciile secrete britanice, asa ca fusesera condamnati de “Grupul Lehi”. Desi “Stern/Lehi” era, de departe, cel mai mic grup clandestin sionist, Shindler considera ca 71% dintre asasinatele politice comise intre 1940 si 1948 ii apartin. Cam jumatate dintre acestea au vizat “evrei colaborationisti”, dupa aprecierea grupului.

Dupa fondarea statului Israel, “Grupul Lehi” si-a continuat campania de atentate. O parte din membrii sai a constituit “Frontul Patriei Mame” (Hazit Ha’Moledet), care mai tarziu s-a transformat in actualul Partid Moledet, de extrema dreapta, aflat, alaturi de Likud, la guvernare in Israel. “Grupul Lehi” a mai fost implicat si in asasinarea contelui Folke Bernadotte, trimis special al ONU pentru a aranja o pace intre Israel si statele arabe.

“Irgun”, condus de Menahem Begin, si atentatul de la hotelul “King David”

Spre deodebire de grupul “Stern/Lehi”, “Irgun” a inceput lupta contra britanicilor abia cand infrangerea Germaniei devenise iminenta. La sfarsitul lui 1942, Menahem Begin s-a intors in Palestina dupa ce fusese eliberat dintr-un lagar sovietic din Polonia. El a preluat imediat conducerea militara a “Irgun” si a inceput lupta contra britanicilor. Begin a respins metodele “teroriste”, de tip “Stern/Lehi”, sustinand ca “Irgun” este o armata ca oricare alta, care lupta impotriva altei armate. Totusi, concret, metodele nu se deosebeau. Cea mai cunoscuta actiune a “Irgun” sub conducerea lui Menahem Begin, a fost dinamitarea hotelului “King David” din Ierusalim, in iulie 1946, atentat soldat cu 91 de morti si cu numerosi raniti.

Alegerea unui guvern laburist in Marea Britanie in iulie 1945, aflat sub conducerea primului ministru Clement Attlee – preocupat de mentinerea controlului britanic asupra Orientului Mijlociu si a resurselor petroliere din regiune -, a determinat o scurta perioada de apropiere si reconciliere intre miscarea sionista si grupurile clandestine. Trebuie totusi mentionat ca aceste grupuri clandestine s-au aflat, ani de zile, intr-un razboi fratricid pe care nici macar revolta ghetoului din Varsovia, din 1943, nu a reusit sa-l domoleasca. Ministrul de Externe britanic Ernest Bevin din guvernul laburist al lui Clement Attlee a respins orice sprijin pentru formarea unui stat evreu motivat de preocuparea sa nu-si indeparteze statele arabe, carora URSS incepuse sa le faca “ochi dulci”. Astfel ca Bevin a respins vechea formula cu doua state – unul arab, celalalt evreiesc – si a favorizat crearea in Palestina a unui stat clientelar arab, care sa recunoasca evreilor doar drepturile minoritatilor, ca in Transiordania, Egipt sau Irak. Pentru motive similare, Guvernul laburist britanic s-a opus imigrarii, dupa 1945, a evreilor in Palestina. In conditiile in care nici Marea Britanie, nici Statele Unite nu pareau pregatite – si nici dispuse – sa primeasca sutele de mii de evrei care supravietuisera in lagarele Holocaustului situatia devenea de-a dreptul dramatica, obligand evreii fie sa ramana pe timp nedefinit in lagare, fie sa se intoarca in tarile in care fusesera inainte persecutati. Formarea unui stat evreu – de sine statator – devenea o urgenta, indiferent de mijloace.

Dupa retragerea britanica, tinta devin palestinienii

In noiembrie 1945 – cateva luni dupa alegerea guvernului laburist si afisarea programului “pro-arab” – Haganah (aripa militara a miscarii sioniste), “Irgun” si “Lehi” semneaza o intelegere pentru crearea impreuna a “Miscarii Unite de Rezistenta” (“United Resistance Movement”), care sa-i alunge pe britanici din Palestina si sa puna bazele statului evreu. Din pacate, intelegerea nu a durat nici un an. Atentatul de la hotelul “King David” din Ierusalim, din iulie 1946, a pus capat acordurilor. Miscarea sionista a criticat sever “Irgun” pentru atentat. Ben Gurion a declarat Irgun “inamicul poporului evreu”. In fata ostilitatii crescute a evreilor si palestinienilor, Marea Britanie expediaza problema organismului international nou creat, cu speranta ca ONU va sustine “solutia britanica”. Eroare! Statele Unite si URSS aveau serioase motive sa elimine influenta britanica din Orientul Mijlociu. Aceste interese geopolitice au facut ca in noiembrie 1947 la ONU sa se voteze o rezolutie de “impartire a Palestinei” intre evrei si palestinieni.

In mai 1948 britanicii se retrag din Palestina, iar sionistii proclama statul Israel. Intre evrei si palestinieni izbucneste primul razboi determinat de feudalii arabi si controlul lor asupra pamanturilor. Gruparile clandestine nu dispar in mijlocul acestor evenimente, ci isi aleg o noua tinta in locul britanicilor: pe palestinieni. Desi miscarea sionista nu aproba asemenea practici, gruparile clandestine evreiesti recurg cu succes la metode teroriste de intimidare. Masacrul de la Deir Yasin, unde au fost asasinati 200 de femei si copii, este doar un exemplu.

De la grupuri clandestine la partide politice aflate la guvernare

Dupa formarea statului Israel (1948), Menahem Begin a transformat grupul clandestin “Irgun” in Partidul Herut. Begin i-a denuntat drept inamici ai poporului evreu pe toti cei care nu ii impartaseau convingerile privind recastigarea intregii Palestine. Dupa “incidentul de la Altalena”, cand a fost scufundat un vapor incarcat cu arme pentru “Irgun” iar mai multi membri ai gruparii au fost ucisi, Herut a facut o adevarata declaratie de razboi contra lui Ben Gurion si a Partidului “Histadrut/Mapai”.

La primele alegeri din Israel, Herut a obtinut 11% din voturi si 14 locuri in Knesset (dintr-un total de 120 de locuri). Cum celelalte grupari nu au obtinut nici un loc, Partidul Herut al lui Menahem Begin a trebuit sa-si asume rolul opozitiei de dreapta din Knesset, fata de stanga socialista israeliana reprezentata de Ben Gurion si Partidul Mapai. In 1965 Herut se transforma in Gahal, iar in 1973 devine Partidul Likud, care cucereste in 1977 cel mai mare numar de locuri in Knesset, formand guvernul Menahem Begin. Acesta va semna, in 1978, celebrul Acord cu Egiptul de la Camp David (SUA), Begin si egipteanul Sadat primind Premiul Nobel pentru Pace (candidatura presedintelui american Jimmy Carter sosind cu intarziere la Oslo).

Grupul “Stern/Lehi” s-a transformat, dupa 1948, in Partidul Moledet, de extrema dreapta. Mai nationalist chiar decat Likudul, Moledetul promoveaza principiul “curatirii etnice”: alungarea palestinienilor din teritoriile ocupate de Israel. Shamir, retras din viata politica la sfarsitul anilor ’40, revine dupa ce Ben Gurion ridica embargoul asupra colaborarii Mapai cu membrii fostelor grupari clandestine. In acest context seful Mossadului din acel timp, legendarul Isser Harel (decedat in 2003), i-a recrutat imediat pe Shamir si pe altii. Shamir a planificat, de pilda, cunoscuta campanie de scrisori-bomba trimise savantilor germani care lucrau pentru presedintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser, din anii ’50. Acest fapt a antrenat ulterior un conflict grav intre Shamir si Shimon Peres, ministrul Apararii, care nu fusese informat in prealabil de initiativa lui Shamir. Politic, Shamir s-a alaturat Herut/Likud, pe care il considera demn de respect pentru ca nu a renuntat niciodata la ideea “Marelui Israel”, de la Nil la Eufrat. Shamir a devenit prim-ministru in 1983, succedandu-i lui Menahem Begin dupa demisia acestuia. Astazi Herut/Likud si Moledet formeaza baza Guvernului israelian si detin o majoritate confortabila in Knesset.

Vladimir ALEXE”[1]

SURSE

  1. http://www.ziua.ro/mail.php?id=123519&data=2003-07-26
  2. Foto: Internet

https://www.dzr.org.ro

Publicat în EVREI( istorie). | Lasă un comentariu

Picătura de înțelepciune: Cel ce poate, face. Cel ce nu poate, îl învaţă pe altul. Cel ce nu poate nici măcar să-l înveţe pe altul,conduce!


1. Lumea este formată din leneși, care doresc să fie bogați fără să lucreze, și proști, care sunt gata să lucreze fără să se îmbogățească.

2. Acum, când am învățat să zburăm prin aer ca păsările și să înotăm pe sub apă ca peștii, avem nevoie de încă un lucru: să învățăm să trăim pe pământ ca oamenii.

4. Soțul ideal este acel bărbat care consideră că are o soție ideală.

5. Dacă noi doi avem câte un măr și facem schimb de mere, atunci ambii vom avea în continuare câte un măr.

Iar dacă eu am o idee, tu ai o idee, cu care facem schimb între noi, atunci fiecare va avea câte două idei.

6. Nu este periculos să fii sincer, mai ales dacă ești și prost.

7. Dansul este exprimarea verticală a unei dorințe orizontale.

8. Uneori trebuie să distraţi oamenii, pentru a-i distrage de la intenția de a vă spânzura.

9. Cel mai mare păcat în ceea ce privește atitudinea față de aproapele tău nu este ura, ci indiferența. Aceasta este adevărata culme a inumanității.

11. Nu există femeie căreia să-i spui „la revedere”, folosind mai puțin de 30 de cuvinte.

12. Este mai ușor să trăiești cu o femeie pasională decât cu una plictisitoare. Ce-i drept, ele sunt uneori strangulate, dar rareori sunt părăsite.

13. Alcoolul este anestezia care permite tolerarea operației numită viață.

14. Oamenii care nu au sentimentul de percepere obiectivă a realității, deseori îl numesc cinism.

15. Cel ce poate, face. Cel ce nu poate, îl învață pe altul.

17. Este plictisitor să îmbătrânești. Însă acesta este singurul mod prin care poți avea o viață lungă.

18. Unica lecție pe care o putem extrage din istorie, constă în faptul că oamenii nu învață din istorie nimic.

19. Democrația este ca un balon care atârnă deasupra voastră și vă determină să priviți în sus, în timp ce alții vă scotocesc prin buzunare.

20. Învățați să nu povestiți nimic nimănui. Doar atunci totul va fi bine.

21. Bunul-simț și hărnicia compensează lipsa talentului. Ați putea deveni geniul geniilor, dar, în schimb, vă ruinați prostește viața.

22. Rangurile și titlurile sunt acordate oamenilor ale căror merite statul le consideră incontestabile, iar poporul acestei țări nu le cunoaște.

23. Reputația este o mască pe care omul este nevoit să o poarte, precum pantalonii sau o jachetă.

24. Natura nu suportă pustietatea: acolo unde oamenii nu știu adevărul, ei umplu golurile cu presupuneri.

25. Omul este ca o cărămidă: arzându-se, el devine mai puternic.

P.S.  Un  corolar contemporan la punctul nr.15 spune : „Cel ce poate, face. Cel ce nu poate, îl învaţă pe altul. Cel ce nu poate nici măcar să-l înveţe pe altul,conduce.

http://ziarulrevolutionarul.ro

 

Publicat în VIATA LIBERA | 2 comentarii

Tot ce credem despre școlarizare e greșit! – un interviu cu John Taylor Gatto


John Taylor Gatto

Publicăm în serial un interviu cu John Taylor Gatto, cel mai radical critic al sistemului de școlarizare obligatorie, autor al volumelor Cum suntem imbecilizați [Dumbing Us Down], apărut în limba română la Anacronic, și Arme de instrucție în masă[Weapons of Mass Instruction], ce va apărea foarte curând tot la Anacronic.

Școala, așa cum a fost ea concepută, este un sistem esențial de sprijin pentru un model de inginerie socială, care îi condamnă pe cei mai mulți oameni sa fie pietre auxiliare într-o piramidă care se îngustează în sus, având punctul de control în vârf. Școala este un artificiu care face ca o astfel de ordine socială de tip piramidal să pară inevitabilă. (fragment din Cum suntem imbecilizați)


 

Introducere

V-ați gândit vreodată că în sistemul public de învățământ au fost introduse puteri ascunse, care îl împiedică să dezvolte imaginația și gândirea critică și creativă adevărată a majorității elevilor? Dacă jocul e măsluit, ca o ruletă trucată, pentru ca majoritatea să piardă în loc să câștige?

Oamenii preocupați au încercat să reformeze educația publică încă de la începuturile ei. Însă o voce a formulat concluzia finală a acestei provocări – puneți capăt școlarizării obligatorii controlate de stat, așa cum a fost ea gândită și cum este impusă în zilele noastre. De ce? Pentru că, așa cum subliniază John în ultima sa carte, Weapons of Mass Instruction, tot ce știm despre școlarizare e greșit. În termeni cuantificabili, cu cât școlarizarea devine mai standardizată și mai costisitoare, cu atât populația devine mai needucată. Dar dacă asta nu e o greșeală?

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, milioane de bărbați s-au prezentat la birourile de recrutare pentru a da niște teste de nivel academic scăzut înainte de a fi încorporați. […] Au fost testate 18 milioane de oameni, din care 17.280.000 au fost evaluați ca deținând competențele minime în citit pentru a deveni soldați – o rată de alfabetizare de 96%.

Cel de-al Doilea Război Mondial s-a terminat în 1945. Șase ani mai târziu, un alt război a început în Coreea, iar alte câteva milioane de oameni au fost testate pentru serviciul militar. De data asta, 600.000 au fost respinși. Rata de alfabetizare scăzuse, în mod misterios, la 81%. […] Acest eșantion beneficiase de mai mulți ani în școală, de profesori mai bine pregătiți și de mai multe manuale selectate științific decât primul. Totuși, nu putea citi, scrie, socoti, vorbi sau gândi la fel de bine ca primul, mai puțin școlit.

Un nou război american a început în Vietnam la mijlocul anilor ’60. Până în 1973, la sfârșitul războiului, procentul de bărbați considerați neîncorporabili din cauza incapacității de a citi instrucțiuni privind siguranța, a interpreta indicatoare rutiere, a descifra ordine – numărul de analfabeți, cu alte cuvinte – ajunsese la 27%. Tinerii din această perioadă fuseseră cu mult mai școliți decât cei din grupurile anterioare, însă acum acea rată a analfabetismului de 4% din 1941, devenită 19% în 1952, era (în 1973) de 27%.

În 1940, rata de alfabetizare a albilor la nivel național era de 96%, iar cea a negrilor de 80%. Patru din cinci negri puteau citi, în ciuda tuturor dezavantajelor. Totuși, 60 de ani mai târziu, Studiul Nivelului de Alfabetizare în rândul Adulților și Evaluarea Națională a Progesului Educațional au raportat o rată a analfabetismului de 40% în cazul negrilor – o dublare a deficienței precedente – și de 17% în cazul albilor, de cel puțin patru ori mai mare. Cu toate astea, cheltuielile cu școlarizarea au crescut cu 350% în termeni reali. (fragment din Weapons of Mass Instruction)

Asta nu e o greșeală. Mai degrabă, așa cum arată pe larg John, asta a fost și este intenția.

 

Michael Mendizza: Ți-au trebuit 30 de ani de trai în interiorul sistemului pe care-l numim școală pentru a ajunge la concluzia radicală că această instituție masivă nu a fost gândită pentru a dezvolta adevăratul potențial, ci mai degrabă pentru a-l limita, constrânge sau Imbeciliza [Dumb Down în orig.], cum spui tu. Practic, ești un turnător.

John Taylor Gatto: Nu a fost intenția mea, dar asta s-a întâmplat.

M: Clopoțelul sună pavlovian, iar noi ne luăm iubiții copii de mână și îi așezăm pe această bandă rulantă pentru 12 sau mai mulți ani fără să ne punem vreuna dintre întrebările simple pe care le ridici. De ce ne e atât de greu, celor mai mulți dintre noi care au fost atât de profund condiționați de acest sistem, să vedem că împăratul e gol?

J: Poate că părinții bănuiesc ceva, dar sunt ocupați cu a-și câștiga traiul, a tunde gazonul, a plimba cățelul sau a bate bebelușul pe spate. Există atât de multe diversiuni, încât cred că sfârșim prin a ne asuma ceea ce pare a fi un risc perfect rațional doar pentru că toată lumea și-l asumă.

E fascinat cum tu și mulți alți oameni spuneți că am adoptat o poziție radicală. Am fost unul dintre fondatorii Partidului Conservator din New York. Am fost membru de partid 20 de ani până să-mi dau seama că nu era niciun conservator acolo. Eticheta de „radical” este aplicată greșit. Nu afirm altceva decât ceea ce a fost stabilit și documentat de experiența acumulată de-a lungul istoriei. Pentru mine, asta înseamnă să fii conservator.

M: Parte a viziunii tale este faptul că scopul adevărat al școlarizării obligatorii de stat este condiționarea, conformarea, rânduri de bănci, rutină, clopoței. Jerry Mander, autor al Four Arguments for the Elimination of Television, folosește propoziția „forma este conținut”. Forma educației publice este conținutul ei.

J: Jerry este unul dintre eroii mei.

M: După părerea mea, ideile sale sunt inegalabile. Marshall McLuhan a spus același lucru despre televiziune. Adevăratul conținut al televizorului este relația pe care o avem cu cutia, nu ce pâlpâie pe ecran. Această idee, că forma sistemului, structura, este conținutul ei primar, reprezintă teoria ta de bază.

Nu te referi la matematică, citire sau istorie. Te referi la faptul că structura reprezintă conținutul real – nu învățat, ci profund condiționat.

Forma este conținut. Învățăm cum să ne conformăm, iar parte a acestei condiționări este să nu punem la îndoială structura.

J: Creatorii școlarizării instituționalizate erau perfect conștienți de acest lucru. Am descoperit niște pasaje tulburătoare, care afirmă clar că educarea obiceiului și a atitudinii este impusă de structură. Asta face școlarizarea în masă. Aceste observații nu au venit de la necunoscători sau din surse radicale. Au venit chiar din centrul sistemului. În preajma Primului Război Mondial, Alexander Inglis a scris o carte foarte greu de găsit, Principles of Secondary Education. Într-un capitol, el enumeră scopurile a ceea ce numim școlarizare. Sunt șase, revelatoare și tulburătoare.

Primul scop este acela de a genera oameni previzibili, astfel încât economia să poată fi raționalizată. Se poate face asta dacă oamenii sunt previzibili. Totuși, istoria a arătat iar și iar că nu suntem așa. Deci primul țel al școlarizării instituționalizate este de a transforma oamenii în ființe previzibile.

Darwin a reprezentat o influență majoră, însă nu acel Darwin care ne este vândut în manualele școlare. Nu individul curios în privința naturii. Ci individul absolut convins că dresorii de animale și crescătorii de plante au descoperit adevărul operațional al vieții umane. Și au susținut, și mă refer aici la Originea omului și selecția sexuală, apărută la 12 ani după Originea speciilor și care a avut un impact mult mai mare, că majoritatea covârșitoare a biologiei umane este coruptă în mod fatal. Nu poate fi îmbunătățită prin încrucișare, pentru că a trecut vremea ei. Iar dacă încrucișăm masa cu vârfurile evolutive, îi trimitem pe toți înapoi în mlaștină.

Acea carte a produs probabil mai multe daune decât orice altă scriere din istoria omului. A fost adoptată imediat de clasele conducătoare ale planetei. Trebuiau găsite modalități de a-i izola pe cei evolutiv înapoiați, de a le irosi timpul și de a-i întoarce unul împotriva celuilalt. Și, indiferent de metode, trebuiau ținuți departe de ce-i bun! Nu s-a intenționat niciun rău, ba chiar dimpotrivă. Au luat perfecționarea omului în propriile mâini.

În Statele Unite, rectorul Indiana University David Starr Jordan, un nume legendar pe Coasta de Vest, a ținut la un moment dat un seminar. Jordan a intitulat cursul Bionomics [Bionomie]. Ideea era de a prelua controlul asupra evoluției prin reducerea predispoziției de reproducere a celor inferiori.

După cum afirma Darwin în Originea Speciilor, numai oamenii sunt atât de proști încât să permită reproducerea populației inferioare. Jordan nu a făcut altceva decât să organizeze o clasă care-și va asuma acest lucru din punct de vedere politic și intelectual. Cine a fost acest rector al Universității din Indiana?

Ei bine, a fost președinte fondator al Stanford University, Harvardul Vestului, poziție în care a rămas timp de 30 de ani.

De fapt, vorbim aici despre o întârziere masivă și intenționată a proceselor normale de creștere umană și despre asumarea monopolistă a responsabilității și a luării de decizii, astfel încât sarcina de a încetini reproducerea celor inferiori să poată fi conferită unui grup managerial.

M: Am senzația de creare a unei închisori, de dirijare a maselor, hrănindu-le cu mediocritate, structurându-le și condiționându-le astfel încât să nu cauzeze probleme, să fie previzibile și controlabile.

J: Bine spus. Să începem de acum cinci secole, când Jean Calvin, care mi se pare cel mai influent teolog al ultimilor 1500 de ani, spune clar că cei damnați sunt mult mai numeroși decât cei salvați. Raportul este de aproximativ 20:1. Sunt prea mulți damnați pentru a fi nimiciți cu forța. Astfel încât trebuie să le întuneci mințile și să-i arunci în lupte fără sens, unul împotriva altuia, pentru a-i stoarce de energie.

Să trecem de la Calvin la un filosof profund secular din Amsterdam, Baruch Spinoza, care a publicat în 1670 o carte cu o influență uriașă asupra claselor conducătoare din Europa, Statele Unite și Asia. Cartea este intitulată Tractatus theologico-politicus.

În ea, Spinoza spune că e o prostie să crezi că oamenii sunt damnați sau malefici, pentru că nu există nicio lume supranaturală. Spune, de asemenea, că există o disproporție uriașă între oamenii permanent iraționali, care sunt foarte periculoși, și oamenii raționali. Raportul este de aproximativ 20:1.

Ceea ce spune Spinoza de fapt este că un sistem instituționalizat de școlarizare ar trebui gândit ca o „religie civilă”. Este un termen frecvent în literatura colonială timpurie, pentru că toți îl citeau pe Spinoza, peste tot în lume.

Spinoza spunea că avem nevoie de o „religie civilă” din două motive. 1. pentru a elimina religia oficială, care, spune el, este complet irațională și periculoasă; și 2. pentru a încătușa energia acestor iraționali 20:1 și pentru a le distruge imaginația. A spus, cu alte cuvinte, același lucru precum Calvin, doar că Spinoza a făcut-o fără echivoc. Trebuie să distrugem imaginația pentru că numai prin imaginație se dezlănțuie pericolul maxim. Altfel, oamenii se pot răscula împotriva lanțurilor, pot chiar provoca daune la nivel local, dar nu pot leza semnificativ structura fundamentală, pentru că nu sunt capabili să gândească în afara șablonului.

Să trecem de la Spinoza la Johann Fichte din nordul Germaniei, în 1807, 1808, 1809, când a fost fondat primul sistem de școlarizare instituționalizată de succes din istoria planetei.

Fichte spune, în celebrele sale Cuvântări către nația germană, că motivul pentru care Prusia a suferit o înfrângere catastrofală în fața lui Napoleon la Jena este că ordinea a fost inversată prin faptul că soldații obișnuiți și-au asumat luarea de decizii.

Fichte a pledat pentru un sistem național de educație care să-i împiedice pe subalterni să-și imagineze vreo altă cale de a face lucrurile. Zece ani mai târziu, Prusia avea prima formă instituțională de școlarizare în masă de pe planetă.

În 1820, îl avem pe Darwin, care spune că oamenii sunt biologic fixați în clase și că nu-i nimic de făcut. Într-un sens, fiecare dintre acești oameni spune că ceea ce numim educație nu e nici măcar posibil. Ceea ce numim educație este o aberație idealistă.

Să ne întoarcem în Germania, la Universitatea din Leipzig în anii 1870, 1880 și 1890, pentru a ne întâlni cu cel mai important psiholog din toate timpurile. Îl găsim aici pe părintele behaviorismului și al psihologiei științifice, Wilhelm Wundt, iar oameni din toate colțurile lumii, inclusiv din Statele Unite, vin să studieze ca discipoli ai săi.

Există un motiv secundar pentru asta, sau poate e un motiv primar. Prusia, Saxonia și Hanovra, aceste mici state din nordul Germaniei, sunt singurele locuri din lume în care există ceea ce se numește doctorat. Americanii vin cu miile în Germania pentru a obține o diplomă de doctorat.

Practic, fiecare președinte de universitate americană cu oarecare relevanță obține un doctorat prusac. Fiecare șef de departament avea un doctorat prusac. În caz contrar, erai marginalizat. Așadar, acest mic stat militar din nordul Germaniei găsește o cale de a împânzi planeta cu mandatul ei de a avea un sistem național de educație care să-i împiedice pe subalterni să-și imagineze vreo altă cale de a face lucrurile, alta decât cea care li se comunică.

În 1868, Japonia a tradus Constituția prusacă și de acolo a răsărit faimosul sistem de școlarizare japonez. Nu are nimic de-a face cu istoria organică a Japoniei.

Darwin a spus că e o nebunie să încerci să învestești oameni cu IQ inferior în poziții de responsabilitate. Și nu vorbim aici de o poziție intelectuală izolată. Acesta era ghidul de bază despre cum să conduci o societate la începutul secolului al XIX-lea. Odată ce afli aceste lucruri, începi să privești altfel forma și conținutul educației publice.

Îi poți antipatiza cât vrei pe oamenii ca Dick Cheney și Rumsfeld din toată lumea; vei constata imediat că eliminarea lor nu funcționează. Ei vor fi imediat înlocuiți de alții care gândesc la fel. Aceasta este viziunea elitelor. A plecat de la marii intelectuali ai istoriei, care s-au succedat în șir neîntrerupt. Toate chestiile idealiste sunt pentru clasa de mijloc și pentru clasa muncitoare. Sunt pentru tontălăi.

 

M: Pretinzi că ești profesor de literatură engleză. Dar nu asta predai, nu-i așa? Nu predai engleză. Predai școlarizare și, făcând asta, câștigi și premii. Ce vrei să spui când afirmi că nu predai materia?

J: Materia este școlarizarea și toate premisele neinvestigate pe care le presupune aceasta, cum ar fi îndepărtarea de familie, de comunitate, de tradiții, de biserică și de orice altă rădăcină ai avea, pentru a fi lăsat pe mâinile unor necunoscuți care se dovedesc a fi, dacă rămâi cu ochii deschiși, de jos până sus, lachei. Toți sunt interșanjabili. Niciunul nu posedă idei originale. Asta îi califică drept gardieni care veghează ca antrenamentul să fie impus așa cum a fost conceput. Dar de către cine? Cine a conceput acest antrenament?

Răspunsul la această întrebare nu e ușor de aflat. Eu am fost obsedat de ea, și am fost obsedat pentru că eram enervat la culme. Eram furios pentru că îmi petrecusem viața rănindu-i pe copii. Am simțit acea furie timp de zece ani. Și încă nu sunt complet vindecat. În acea perioadă, lucrând 7 zile pe săptămână, 16 ore pe zi și neavând altceva în minte, am reușit să găsesc niște surse.

De exemplu, în 1915 a existat o comisie congresională numită Comisia Walsh care a încercat să dea un răspuns aceleiași întrebări. În 1959, a existat o a doua comisie, Comisia Reese. Au descoperit că managementul școlarizării instituționalizate obligatorii provenea de la birourile de proiectare ale unei duzini de fundații corporative private. Măcar acum avem un indiciu.

În era Watergate, se folosea frecvent expresia „mergi pe urma banilor”. Aceasta este în continuare cea mai bună metodă de a porni la drum. De unde vine finanțarea? Au existat familii-cheie care au fost suficient de mândre de moștenirea lor pentru a lăsa în urmă un istoric. Uitându-te cât poți de mult în urmă, nu doar la arhitectul direct al unui plan de școlarizare, ci și la bunici și străbunici, poți urmări continuarea ideilor – cum am făcut mai devreme, mergând de la Calvin la Spinoza, Fichte, Darwin, Arthur Jensen.

Ideea de bază este că o societate utopică reprezintă un țel vrednic, mai ales când ai mult timp liber și mulți bani, și că o ordine socială perfect stabilă reprezintă fundația oricărei societăți utopice.

Ce se întâmplă de fapt este cedarea libertății în schimbul siguranței și stabilității. Pentru a obține stabilitate, trebuie să renunți la libertate și individualitate. Din moment ce oamenii nu vor atinge acea stabilitate de bunăvoie, toate ideile acumulate de-a lungul timpului despre managementul mulțimilor sunt puse acum în practică sub forma structurilor sociale.

M: Școlarizarea.

J: Școlarizarea apare foarte, foarte târziu, odată cu evoluția socială. Nu avem școlarizare forțată de succes până la începutul secolului al XIX-lea și, chiar și atunci, numai într-un stat militar din nordul Germaniei. Vor mai trece alți 50 de ani până când ideea se va răspândi la nivel global. Și, dintr-o dată, e peste tot.

Dar toate celelalte structuri puternice foloseau aceleași strategii; armata, religiile și așa mai departe, toate există de la începuturile istoriei.

Școlarizarea reprezintă o asemenea devalorizare a experienței și aspirațiilor umane, încât a trebuit să treacă foarte mult timp până să fie pusă în practică. Astăzi, stabilitatea instituției școlii pare a fi permanentă, dar nu pentru că îi slujește pe oameni. Este cea mai mare componentă individuală a economiei. Angajează mai mulți oameni, oferă mai multe oportunități de carieră. Este o piatră de temelie a clasei mijlocii din America și conservă toate celelalte instituții.

Dezvoltarea gândirii critice este strict interzisă în școală. Pur și simplu, nu îți este permis să înveți cum să gândești critic.

M: Trebuie să fie foarte dureros pentru tine să îți dai seama că, involuntar, ai rănit oameni, ai contribuit la toată treaba asta.

J: Am început să predau fără nicio dorință de a abuza tinerii. Eram între slujbe, un copywriter publicitar aspirând să ajungă într-o zi copywriter-șef și, în cele din urmă, scriitor, ca Scott Fitzgerald, înconjurat mereu de femei frumoase. Din fericire pentru mine, am avut un bunic german, intelectual militant, care era tipograf, iar eu stăteam pe lângă el în timp ce așeza hârtia în presă. Eram un băiețel, iar el îmi ținea cursuri despre Hegel, de exemplu. Până la vârsta de 8 ani, devenisem deja un gânditor dialectic.

Când am început să predau, am realizat dintr-o dată că am 120 de tineri în față. Să nu iei această răspundere în serios înseamnă să umpli tabla cu notițe, să ai grijă ca notițele să fie copiate, să dai un test în fiecare vineri, să faci pregătirea pentru test în fiecare joi și să corectezi testul la clasă în fiecare luni. Să nu iei această răspundere în serios înseamnă să-i sperii pe copii, inoculându-le ideea că, dacă greșesc ceva la testele standardizate, acest lucru va avea un efect dăunător asupra viitorului lor. Dacă fac prea multe greșeli, efectul devine permanent. Toate acestea înseamnă să nu iei în serios responsabilitatea pe care o ai față de viețile acestor 120 de tineri. Să nu iei această răspundere în serios înseamnă să devii o rotiță în marele mecanism școlar.

Dar poți, în schimb, să îți asumi răspunderea de a fi util acestor tineri și o cale de a face asta este să le permiți în orice moment să te întrebe de ce le ocupi timpul astfel. Dacă răspunsul nu este mulțumitor, este datoria mea să ofer alternative. Din moment ce acele alternative sunt în general în afara legii (nu doar în afara procedurilor școlare), mi-am dat seama, după câțiva ani, că eticheta corectă pentru ceea ce făceam era de „sabotor”. Făceam mecanismul să lucreze mai puțin eficient.

M: Ai făcut observația că singura metodă de a deveni Profesorul Anului este să încalci toate regulile impuse de sistem.

J: Nu cred că asta se va mai întâmpla vreodată în statul New York. De fapt, știu asta de la o persoană din cadrul Departamentului de Stat pentru Educație. Am câștigat titlul de Profesorul Anului de câteva ori pentru că am intuit corect ce anume căutau. Căutau lucrări cu vizibilitate – iar lucrările cu vizibilitate atrăgeau atenția jurnaliștilor, a televiziunii, a radioului, a ziarelor.

Când mi-am depus atestările profesionale, aveam cutii pline cu astfel de lucrări. M-am luptat cu mine însumi. Dacă mă vor întreba cum am reușit cu acești copii, voi fi sincer? Am hotărât că da. Nu m-au întrebat niciodată. Asta nu se va mai întâmpla.

De exemplu, dacă m-ar întreba cineva cum am ajutat un puști de 13 ani care a pornit o afacere de pe urma căreia câștigă mai mult decât părinții lui la un loc, aș răspunde că l-am scutit de prezența la ore; nu cred ca a fost la școală mai mult de 10-20 de zile într-un an, iar notele din catalog au fost inventate de mine. Și ăsta e un singur puști. Au existat zeci de exemple similare în fiecare an.

M: Sistemul impune anumite restricții prin simplul fapt că solicită prezența timp de 12 ani sau mai mult. Imaginează-ți prin câte întâmplări de „viață reală” ar putea trece tinerii în acest timp. Și să nu mai vorbim despre bani – imaginează-ți că toți acești bani investiți în salarii, clădiri și cărți ar fi cedați familiilor pentru a investi în aceste experiențe de viață. Când vezi ceea ce se întâmplă de fapt, devii sabotor.

J: Aruncăm adevărata noastră bogăție – copiii și potențialul lor – la gunoi. O ardem. O zdrobim. În orice moment din istorie, ceea ce oferă mintea unui tânăr este o viziune nouă asupra lucrurilor, o energie de nestăvilit, care poate fi doborâtă, dar care va ieși la suprafață din nou. Iar noi nu facem altceva decât să o vindem în schimbul acestei societăți ordonate stabile.

Craig Venter, surferul vagabond care a contribuit la alcătuirea hărții genomului uman […], chiulea des de la școală pentru a se da cu placa și a scăpat de gimnaziu doar pentru că un profesor i-a schimbat toate notele de „F” în „D” – pentru ca școala, la rândul ei, să scape de el.

George W. Bush a fost un elev de „C” atât în liceu, cât și în facultate; notele lui au fost totuși mai mari decât ale senatorului de Massachusetts John Kerry. […] Al Gore a fost dat afară din prima universitate și s-a strecurat prin a doua cu o medie de „C”. Dick Cheney a fost și el exmatriculat. Legendarul senator progresist Paul Wellstone a obținut un punctaj de 800 [din 1600 – n. trad.] la testele standardizate SAT [în vederea admiterii la facultate – n. trad.].

Bill Gates și Paul Allen de la Microsoft – fără diplome universitare. Steve Jobs și Steve Wozniak de la Apple – fără diplome universitare.

Michael Dell este un alt colos nelicențiat al calculatoarelor, la fel și Larry Ellison de la Oracle.

Ted Turner, fondatorul CNN, a renunțat la facultate. Notele din liceu ale lui William Faulkner au fost prea mici pentru a fi admis la Universitatea din Mississippi. Warren Avis, promotorul închirierilor auto în aeroporturi, a decis că facultatea e o pierdere de vreme și nici măcar n-a aplicat. Edward Hamilton, cel mai mare dealer independent în domeniul vânzării de carte prin poștă, mi-a scris că marele lui avantaj a fost că nu a irosit banii sau timpul cu facultatea. Paul Orfalea, strălucitul fondator al Kinko’s, nu era considerat foarte isteț de către profesorii săi de liceu. Lew Wasserman a creat Hollywoodul modern cu colosala sa companie MCA; nu trecuse prin facultate și chiulea mai tot timpul în liceu.

Warren Buffett a intrat în afaceri la vârsta de 6 ani, vânzând Coca-Cola la gheață. La 18 ani, avea echivalentul a 100 000 de dolari în bancă. Apoi a aplicat la Wharton Business School [Școala de Afaceri Wharton, Universitatea din Pennsylvania] și a fost refuzat.

George Washington, Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln – cineva i-a educat, cu siguranță, dar ei nu au fost produse ale unui sistem școlar. În cea mai mare parte a istoriei americane, copiii nu au mers la liceu – și totuși, neșcoliții au devenit amirali precum Farragut, inventatori precum Edison, magnați precum Carnegie și Rockefeller, scriitori precum Melville, Twain și Conrad și chiar savanți precum Margaret Mead.

Gândește-te cum ar arăta societatea dacă 65 de milioane de școlari captivi ce învață să fie consumatori ar începe brusc să se imagineze producători. De asta are nevoie America la această răscruce dureroasă, sterilă a istoriei noastre. Nu de mai mulți zombi bine educați pe ale căror spinări să se poată cățăra cei puțini. (fragment din Weapons of Mass Instruction, în curând în limba română la Anacronic – n.r.]

M: Imaginația este cheia. Ai spus că sistemul îi impiedică pe indivizi să-și dezvolte capacitatea de a gândi critic sau creativ.

J: Pot să-ți dau un motiv concret, separat de demonologia obișnuită, pentru care imaginația trebuie distrusă. Capitalismul este o formă de organizare a activităților economice. El suferă de anumite boli, care au fost bine înțelese timp de câteva sute de ani. Cea mai periculoasă este ceea ce înainte se numea supraproducție, iar acum se numește pe piețele financiare supra-capacitate. Dar să rămânem la termenul „supraproducție”.

În capitalism, dacă se produce mai mult decât se cumpără, prețul nu poate fi menținut. Mai rău, atragerea capitalului devine dificilă, pentru că investitorii se sperie. Cea mai simplă modalitatea de a reduce producția este transformarea majorității oamenilor în ființe neproductive.

Asta se face prin eliminarea imaginației, care ar putea îmbunătăți procesul de producție. Fă asta și, vorbind neîncetat, încă din grădiniță, despre „slujbe bune”, vei elimina dorința de a duce un trai independent.

M: Cum întârzie dezvoltarea imaginației structura pe care o numim școlarizare în masă?

J: Încă din vremea colegiilor romane, se știa că, dacă îi îngropi pe oameni într-o existență marcată de reguli, partea creativă din ei se va atrofia sau va dispărea în mod natural. Nu mai există loc pentru manifestarea ei. Iar acele tehnici de antrenament concepute să întârzie dezvoltarea imaginației au fost folosite de armate și biserici de-a lungul istoriei.

Odată cu secolul al XIX-lea, statele militare germane – precum Prusia – le-au ridicat la rang de știință. Să ne uităm la filosoful liberal Spinoza. El a spus că modalitatea de a scăpa de imaginație este încastrarea oamenilor în reguli fără sens și competiții; umple-le mințile cu informație falsă și, până la urmă, vor face atâtea greșeli sau vor fi atât de frustrați, încât pur și simplu vor ceda altuia luarea de decizii. Iar asta se face, bineînțeles, prin școlarizare.

Am avut o mare revelație când m-am împiedicat din greșeală de o carte a unui important istoric internațional, Carroll Quigley, șeful Departamentului de Relații Internaționale al Universității Georgetown. Am acest obicei de a citi discursurile politice publicate în ziare. Le citesc cuvânt cu cuvânt pentru a încerca să ajung la vorbitorul de dincolo de retorică. În discursul lui Bill Clinton de acceptare a candidaturii pentru funcția de președinte, în ultimul sau penultimul rând, a apărut de nicăieri numele doctorului Quigley. Clinton spunea că dorește să-i mulțumească doctorului Carroll Quigley, cel care i-a fost mentor la Georgetown și care „a văzut în viitor mai limpede decât oricine altcineva”.

Citesc în mod obsesiv de la 5 ani; totuși, nu auzisem niciodată de Carroll Quigley. M-am dus la Biblioteca Publică din New York, care are 11 milioane de volume; cu siguranță acolo l-aș fi găsit și pe Quigley. Am comandat cartea, dar mi s-a spus că fusese furată și nu se mai tipărea. Zbor frecvent prin țară, așa că, odată ajuns în San Francisco, am mers la biblioteca de-acolo: cartea fusese furată. Câte zile mai târziu, mă aflam în Dallas: cartea fusese furată! Începuse să miroasă a putred.

Posibilul viitor președinte al Statelor Unite spune că acest individ citește viitorul, iar eu nu-i găsesc cartea! Am reușit să obțin un exemplar de la biblioteca de cărți rare a Universității din New York. Am citit-o și mi s-a ridicat părul în cap.

Într-o carte de 1300 sau 1400 de pagini, scrisă magistral și doar pentru un public erudit, Quigley spune că în secolul al XX-lea nu există niciun eveniment major care să nu fi fost regizat și aranjat. Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial etc., etc. Regizate și aranjate de cine, mai exact? Și cu ce scop?

Se pare că în ultima parte a secolului al XIX-lea, un grup mic de oameni foarte, foarte influenți, răsărit de pe băncile Universității Oxford din Anglia, a decis că progresul rasei umane s-a oprit și că, în lipsa unui guvern mondial, războiul, foametea și toate celelalte rele se vor repeta la nesfârșit.

Acești oameni i-au atras de partea lor pe Andrew Carnegie, John D. Rockefeller și familia Rothschild în Europa și, în aceste comisii de nivel înalt (întrunirile Aspen sau Bilderberg ale acelor vremuri), au hotărât că nimeni nu-și va ceda suveranitatea națională de bunăvoie. Va trebui sustrasă prin vicleșug.

Una dintre strategii era garantarea și finanțarea războiului – peste tot în lume –, pentru că războiul slăbește și distruge suveranitatea națională. Iar complotiștii știau că, pentru a elimina devotamentul național, trebuie să elimini devotamentul populațiilor față de guvernele lor. Războiul reprezenta una dintre cele mai bune strategii pentru a obține asta.

Mai există și altele, însă strategia propusă și asumată de John D. Rockefeller a fost infiltrarea fiecărei organizații subversive de pe planetă. Nu destabilizarea acestor organizații, ci chiar opusul. Alimentarea lor cu suficiente resurse pentru a supraviețui, strategiile și planurile lor putând fi astfel studiate fără ca ele să-și dea seama.

M: Ceea ce spui descrie globalizarea.

J: Absolut. Uitați-vă la prețul pe care îl plătim. Principala noastră nemulțumire față de populația islamică este că solicită exact opusul separării bisericii de stat. În societatea noastră, orice fel de devotament față de o altă sursă de înțelepciune în afara statului politic trebuie respins – dacă nu e 4 iulie. Asta include devotamentul față de părinți, familie, copii. Statul sau noua ordine mondială trebuie să slăbească permanent aceste legături.

M: Toate acestea se află în spatele reacției noastre profund condiționate la școlarizarea obligatorie. Clopoțelul, detenția, orarele nebunești, segregarea pe vârste, lipsa intimității și supravegherea permanentă au fost concepute intenționat pentru a împiedica gândirea critică și a promova dependența.

J: Oamenii trebuie să fie dependenți de achiziții materiale și de consum pentru a ține pe șine o economie bazată pe producția în masă.

Uitați-vă la tradițiile puternice ale istoriei omenești, între care cea mai puternică îmi pare aceea care derivă, în mod predominant, din învățăturile împăratului roman Marc Aureliu, care spune: „Niciun lucru pe care îl cumperi sau ordin pe care îl dai nu-ți va face viața mai bună sau pe tine mai fericit.” Oare vrei să răspândești ideea asta când ești pornit să faci afaceri? Partea cu imbecilizarea se întâmplă pentru a preveni supraproducția.

Imbecilizarea începe cu note și cu mângâieri pe cap. Sistemul este conceput pentru a crea o secvență infinită de consum. Plictiseala este esențială, pentru că nu-ți dorești oameni care să cumpere lucruri dătătoare de satisfacție pe termen lung. Mașinile, costumele, totul trebuie aruncat cât mai repede. În mod ideal, vrei să creezi o economie a „coșului de gunoi”, iar pentru asta îți trebuie o populație infantilă și care se plictisește ușor.

De exemplu, îți cumperi cel mai nou calculator. Citește The Soul of a New Machine, de Tracy Kidder. Nu va trece un an și vei începe să auzi că ai făcut o mare greșeală, un model nou e gata să iasă pe piață. Nu se termină niciodată.

Nirvana nu se atinge la cumpărături; dacă ar fi așa, economia ar intra în colaps. Trebuie să fii nemulțumit, plictisit de tot și de toate. Iar dacă lucrurile materiale încep să te plictisească, curând te vor plictisi și prietenii, amicii, loialitățile de orice fel. Vei scăpa de ele. Vei fugi de ele. Iar asta este foarte aproape de definiția „proletariatului”, termenul folosit pentru a identifica membrii unei clase sociale inferioare, clasa muncitoare. Proletariatul nu are rădăcini.

M: Cum generează condiționarea din școli această stare de dependență și plictiseală?

J: Vrei un exemplu concret? Ce zici de ăsta? Nu ți se permite să termini nimic din ce-ai început. Cât de des trebuie să întrerupi secvența naturală a finalizării unui lucru pentru a începe un altul? Acestea sunt mecanismele interne ale școlarizării. Ele n-au fost concepute de profesori, directori, inspectori. Aceste strategii au fost rafinate de-a lungul istoriei ca mijloace care generează anumite rezultate comportamentale. Abuzul pe care nu-l mai putem tolera este că lucrul acesta se întâmplă timp de 12 ani. Nu sunt necesari 12 ani. Dar au vrut să fie siguri că plictiseala, condiționarea și dependența vor prinde.

M: Să vorbim puțin despre personal.

J: Profesorii au cele mai grele slujbe din lume. Aș prefera să fac mai degrabă muncă necalificată decât să predau. Adevărul e însă că găsești cu greu un profesor de științe naturale în Statele Unite. Ce zici de asta? Să fii profesor de științe naturale înseamnă să-ți dedici timpul liber și resursele descoperirii secretelor naturii. Toți profesorii noștri de științe sunt funcționari.

Dacă analizăm materiile, singurele excepții notabile de la această regulă sunt profesorii de muzică și artă, care se dovedesc a fi în mod frecvent muzicieni sau artiști. Slujba de profesor le permite să exerseze. Credeți că copiii își dau seama de acest lucru? Bineînțeles. De unde și disprețul uriaș față de minciunile autorității.

Să ne gândim la manuale. Nu sunt foarte clare și nu urmează o secvență prin care oamenii învață cu adevărat.

Am luat masa de câteva ori cu John Saxon, inventatorul programului Saxon Math. Era locotenent-colonel al forțelor aeriene și picase de trei ori la analiză matematică. Saxon mi-a spus: „Știam că nu sunt prost.” Era ceva în neregulă cu modalitatea de predare. Așa că, după ce-a ieșit la pensie, Saxon și-a ipotecat casa cu acordul soției și a rescris manualul de analiză matematică. A fost începutul celui mai de succes program de matematică din câte știu.

Când auzi cuvintele de laudă la adresa lui Jaime Escalante, profesorul de matematică care a făcut din elevii mexicani ai liceului Garfield vedete ale testului avansat de analiză matematică din California, ridicând liceul pe locul trei în topul celor mai bune școli pentru învățarea analizei matematice din Statele Unite, începi să vezi povestea reală din spatele filmului [Stand and Deliver, 1988, regia Ramón Menéndez – n. trad.].

Escalante a folosit metoda Saxon Math. Filmul ar fi trebuit să fie despre John Saxon și despre cum, în doi ani, copii care n-au mâncat în viața lor pe o față de masă au devenit cele mai strălucite minți matematice din statul California. Despre asta ar fi trebuit să se vorbească, nu despre un tip care se plimbă de colo colo urlând, cu o șapcă de golf pe cap.

Nu vreau să spun că entuziasmul este o calitate demnă de dispreț, entuziasmul este minunat, însă a fost Saxon cel care a văzut că manualul de analiză matematică a fost intenționat alcătuit pentru a elimina pe aproape toată lumea din competiție.

Am știut din copilărie că The Bell Curve este o prostie [The Bell Curve: Intelligence and Class Structure in American Life, carte de Richard J. Herrnstein și Charles Murray apărută în 1994, care susține că inteligenţa umană este influențată de factori ereditari și de mediu, fiind un indicator mai bun al evoluțiilor individuale (venit, performanță la locul de muncă, urmași în cadrul căsătoriei, comiterea de infracțiuni etc.) decât statutul socio-economic al părinților. – n. trad.] Am știut pentru că bunicul meu german mi-a băgat în cap că poți face orice – dacă te concentrezi. Și nu vorbesc din punctul de vedere al unui romantic.

Cei 30 de ani petrecuți în sala de clasă m-au învățat că diferențele de calitate umană sunt atât de mici, încât ar putea la fel de bine să nu existe. Obții rezultate mai bune când presupui că un puști din ghetou poate scrie la fel de profund despre Hamlet ca fiul unui judecător. Obții rezultate mai bune fără toate aceste gradații fine ale calității; educație pregătitoare, educație specială și așa mai departe.

Deci personalul e greșit. Manualele sunt greșite. Secvențele sunt greșite. Frustrarea constantă de inițiativă începe din grădiniță, generând inevitabil oameni lipsiți de inițiativă, care vor să li se spună ce să facă. Dacă nu le spui ce să facă, disperă sau se înfurie.

M: În zilele noastre, vorbim mult despre deficit de atenție. Adăugând condiționarea profunda pe care o descrii la impactul televiziunii și mass-media, devine destul de clar ce fel de minți creăm – prin design.

J: Televiziunea și școala – amândouă fac exact aceleași lucruri în feluri ușor diferite – chiar și lucrurile minunate.

Mă uit pe PBS la o emisiune numită „The Red Deer of Scotland” [„Cerbul roșu scoțian”] și sunt absolut fermecat. Soția mea, care este scoțiană, stă lângă mine. Pentru tot restul vieții, îmi voi imagina cerbul roșu scoțian așa cum mi l-a descris regizorul. Și nu voi vedea niciodată cerbul roșu scoțian. Cred că efectul nociv al acestei condiționări profunde ar putea fi parțial disipat dacă dezvolți o gândire critică, astfel încât să poți aprecia că aceasta este viziunea unui singur om asupra cerbului roșu, nu să crezi pentru tot restul vieții că este singura poveste posibilă.

M: Dar pentru asta îți trebuie o abilitate descurajată în școli.

J: Așa e.

M: Televiziunea și școala, fiind amândouă abstracțiuni, întârzie abilitatea de a examina critic.

J: Da. Una dintre pedepsele care mi-au fost administrate a fost repartizarea, timp de aproape un deceniu, la cele mai rele școli de tip Harlem; era o încercare de a scăpa de mine. Nu aș vorbi cu atâta convingere dacă n-aș fi văzut cu ochii mei – și încă mulți ani la rând: acei copii, cu viețile lor haotice, sunt la fel de capabili ca oricine să priceapă idei de nivel înalt.

Dacă nu vrei să accepți ce-ți spune un bătrân profesor de liceu, citește-l pe Adam Smith, filosoful capitalismului. Citește Avuția națiunilor. Nu citi un rezumat, citeșteAvuția națiunilor. Vei vedea că, în primele 15 pagini, Adam Smith spune clar: copiii țăranilor sunt la fel de capabili să facă politică și să ia decizii de nivel înalt precum copiii ducelui.

Mințile lor au capacitatea de a trata conținut serios, dar această abilitate este eliminată prin formarea automatismelor de foarte devreme. Așa încât copiii ajung într-un punct în care nu mai pot face conversație fără mormăieli. Pentru că așa au fost educați.

M: Ai început Cum suntem imbecilizați cu afirmația că geniul este extrem de comun și natural. Care este atunci scopul școlarizării? Presupun că acela de a învăța să citești și să scrii. Transmiterea acestor abilități durează numai 100 de ore, dacă persoana este interesată și dispusă să învețe. Ce facem cu restul de 12 ani petrecuți în mașinărie, în sistem? Ceva nu se leagă.

J: Nu se leagă pentru copii, dar se leagă pentru profesori, directori și inspectori. Se leagă pentru cineva care scrie manuale, distribuie manuale, tipărește manuale, vinde cârnați la cantină. Se leagă pentru mulți. Doar că nu se leagă ca mod rezonabil de a spori calitatea vieții umane.

Nu voi trăi să văd asta, dar prima națiune care va demara în mod voit destandardizarea populației va sfârși, în două sau trei decenii, prin a conduce lumea. Ideile vor ceda.

Cu toții am fost într-un oraș ca Ithaca sau Aspen într-o seară, iar oamenii se mișcă, vorbesc însuflețit. Toată lumea are un scop, o agendă. Cred că este un eșec al imaginației faptul că nu ne putem gândi, nu putem nici măcar visa cum ar fi viața într-o lume în care fiecare are un scop. Și totuși, oamenii care au avut marele noroc să trăiască într-un loc ca acela pentru câțiva ani își amintesc ce palpitant era. Și, așa cum spune Adam Smith, de îndată ce așezi pe toată lumea la masa negocierilor, ideile cedează, se ridică una pe alta și se ivesc căi noi de creare a avuției, pe care altfel nu le-am fi văzut.

M: Imaginația – capacitatea de a crea imagini care nu sunt prezente în sistemele senzoriale; aceasta este definiția clasică. Este capacitatea minții de a crea și inventa. Televiziunea subminează această capacitate. La fel și colapsul limbajului descriptiv. Dacă nu o folosești, o pierzi. Adevărata educație nu se bazează pe cunoaștere. Adevărata educație este dezvoltarea acestei capacități. Mi-ar plăcea să mă ajuți să reformulez această idee a diferenței între condiționare/școlarizare și dezvoltarea capacității, adică educație. Diferențele între cele două sunt uriașe.

J: Mai mulți observatori sociali au spus că moartea se află în centrul unei vieți bune. Faptul că știi că vei îmbătrâni și vei muri relativ curând conferă acea electricitate și magie a fiecărui moment. Așa că vrei să obții de la viață cât de mult se poate.

În anii ’60, un antropolog, Carlos Castaneda, a publicat o serie de cărți best-seller despre ucenicia lui cu șamanul Yaqui Don Juan, în nordul Mexicului.

Șamanul spunea că cheia tuturor lucrurilor este să-ți imaginezi mereu moartea ca un uliu sau corb privindu-te de pe umărul stâng. Și atunci fiecare moment va însemna ceva.

Ar mai avea ceva vreun sens dacă s-ar inventa mâine o pastilă care ne-ar permite să trăim două milioane de ani?

Unul dintre lucrurile pe care le-am observat, copil fiind, a fost acela că bunicul nu citea niciodată știrile din sport. Citea necrologurile. Am bănuit că face asta din cauză că i se apropia vremea. Acum însă citesc necrologurile obsesiv, pentru că văd traiectoria comprimată a unei vieți, iar ceea ce mă interesează sunt punctele de răscruce de la care s-ar fi putut pleca într-o direcție sau alta.

Cred că trebuie să aflăm ce anume aduce valoare unei comunități. În primul rând, trebuie să ne îmbunătățim pe noi, astfel încât să avem întotdeauna cea mai bună șansă de a fi mulțumiți, indiferent de circumstanțe (chiar și într-o cameră de tortură). În al doilea rând, pentru că suntem animale sociale, trebuie să aducem valoare în comunitatea din jurul nostru, altfel suntem paraziți. Extragi valoare, dar nu dai nimic la schimb.

Nu cred că banii sau celebritatea pot compensa faptul că nu ești o persoană productivă – nu o persoană consumatoare, ci una productivă. Cum poți fi productiv într-o lume în care totul a fost stabilit deja? Ce poți face este să te pui în slujba unei idei productive. Trebuie să înțelegi ce sunt oamenii și ce nevoi au și apoi să vii în întâmpinarea acelor nevoi punând pe masă darurile tale.

Nu cred că poți trăi fără imaginație, pentru că atunci ești redus la consum, la o viață senzorială. Și cu toții am mâncat prea mult, am băut prea mult, poate chiar am consumat narcotice din când în când și, chiar dacă totul e minunat pe moment, toate aceste lucruri își pierd din farmec foarte repede.

Am acum 75 de ani și pot spune că am ajuns într-un punct în care sunt reticent la călătorii, și nu pentru că nu vreau să mă amuz. Ci pentru că am o bucată de pământ, teren sălbatic, în nordul statului New York și o verandă mare în spatele unui hambar vechi. Acolo împrăștii în fiecare săptămână sute de kilograme de hrană pentru căprioare, păsări și veverițe.

Sunt înconjurat de creaturi din specii diferite, care nu se mai sperie în prezența mea. Este pur și simplu fascinant. Mă trezesc acum la 6:00 dimineața și primul lucru pe care îl văd sunt păsările colibri. Apoi sticleții. Apoi vin cintezele cu cap roșu, vin curcanii sălbatici, veverițele încep să scormonească prin mâncare, o turmă mică de căprioare se ivește timid. Este absolut magic. Nu mă plictisesc niciodată. Există un mod de-a fi util pentru fiecare.

Buckminster Fuller spunea că avuția care ne binecuvântează viețile se află pretutindeni. Condiționarea creată în mințile noastre de școlarizare, televiziune și cultura corporatistă a consumului – că trebuie să avem neapărat un lucru sau altul – ne împiedică să vedem că, de fapt, există suficient pentru toată lumea. Cred că va trebui să abandonăm școlarizarea forțată pentru a ne da seama de acest lucru – și pentru a-l trăi cu adevărat.

M: Mulțumesc, John.

Traducere de Cristina Lee după „Everything We Think About Schooling Is Wrong! An interview with John Taylor Gatto”, Touch the Future

http://www.anacronic.ro/

Publicat în INVATAMANT-EDUCATIE | Lasă un comentariu

CAT DE PROSTI NE CRED TELEVIZIUNILE?


Apogeul sfidarii televiziunilor  si a sistemului din Romania a atins cote neimaginabile, vis-a vis de popor; tupeul, actiunile si manipularile la care  au ajuns, nu fac decat sa ne contureze fatis, ca noi poporul,  am fi de fapt niste dobitoace fara strop de ratiune ori putere de discernamant. Plecand ce la acest „reper”, atat „tv-urile ” cat si sistemul se comporta cu poporul, ca atare, asa cum ai fece cu niste dobitoace, sau mai rau cu niste alienati mental.

Haideti sa vedem ce spuneau televiziunile acum 4-5 ani:

Ce fac acum televiziunile :

Cat de prost poti sa fii ca actor in condtitiile in care cei care fabrica vaccinurile sunt ingrijorati ca suntem prea multi pe Pamant. Insa bizonul asta oare chiar crede ca „cineva” e ingrijorat de moarte oamenilor si compara mortii razboailor ca pe ceva nesimnificativ pentru a manipula si inspaimanta lumea ?! De fapr ei sunt speriati ca nu murim mai multi si mai repede, astfel incat au inversat rostul acestor vaccinuri. !

De unde vine ordinul de vaccinare in masa  si „necesitatea” urgenta a acestei actiuni?

Clipul merge. Are aceasta mira, pentru ca sistemul nu doarme.. :

Si uite cum cineva face miliarde de dolari, si totodata implindu-si dorinta de depopulare.. !

Chiar daca toti au tradat neamul romanesc, pentru interesele straine, votand cu amandoua mainile , legea obligatoria a vaccinarii atat a copiilor cat si adultior :

Vaccinarea obligatorie nu i-a convins pe parlamentari. Doar 50 de aleși s-au vaccinat, marți, gratuit, în cabinetul mobil instalat pe holul Legislativului. Ce-i drept, mai mulți decât anul trecut, când bilanțul celor trei zile ale campaniei desfășurate în Palatul Parlamentului a fost de doar 60 de persoane vaccinate antigripal. Aleșii mai au o zi la dispoziție și promit că vor să dea un exemplu pentru populație.

Comisia pentru sănătate a Camerei Deputaţilor, în colaborare cu Asociaţia Pro Imunizare a organizat la Palatul Parlamentului o campanie de vaccinare antigripală gratuită, în perioada 13 – 15 noiembrie.

Un cabinet mobil a fost instalat chiar pe holul sălii de plen, în fața biroului lui Liviu Dragnea. Primele două zile de campanie nu au adus mulți deputați la vaccinare. În prima zi au ajuns la cabinet doar 10 parlamentari, iar mulți au cerut doar pliante, refuzând să facă vaccinul. Marți, activitatea medicilor a fost mai eficientă. 50 de parlamentari și-au făcut vaccinul antigrupal și au promis că îi vor convinge și pe colegi.

Ce contin vaccinurile?

V-ati intrebat vreodata ce se gaseste de fapt in vaccinuri? Pe pagina de internet a Centrului pentru Controlul Bolilor din America, putem regasi urmatoarele substante folosite in mod obisnuit ca aditivi in vaccinuri:

 aluminiu – metal usor ce cauzeaza dementa si Alzheimer; n-ar trebui sa va injectati niciodata aluminiu;

– antibiotice – chimicale ce promoveaza superbacteriile, bacterii rezistente la antibiotice ce omoara zeci de mii de americani in fiecare an;

– formaldehida – substanta folosita la imbalsamarea cadavrelor. Foarte toxica pentru sistemul nervos, cauzand orbire, leziuni ale creierului si atacuri de apoplexie. Departamentul American al Sanatatii si Serviciilor Sociale recunoaste in mod deschis ca formaldehida provoaca cancerPuteti citi asta pe site-ul Programului National de Toxicologie, in al 12-lea Raport despre carcinogeni. Acolo insa este uitata mentionarea folosirii formaldehidei in vaccinuri. Acesta este “secretul murdar” al guvernului si al industriei vaccinurilor. Se mentioneaza totusi ca “…formaldehida provoaca leucemie mieloida, precum si forme rare de cancer ca cel sinonazal sau cel nasofaringeal.”

– monoglutamat de sodiu – o substanta neurotoxica numita “excito-toxina”. Produce supra-excitarea neuronilor pana la punctul decesului. Monoglutamatul de sodiu este toxic si atunci cand este consumat in mancaruri, cauzand migrene si leziuni endocrine. Nu ar trebui sa va injectati NICIODATA MGS in organism. Din nefericire, exact asta fac muncitorii din sistemul medical atunci cand va vaccineaza.

– timerosal – un compus al mercurului care provoaca leziuni severe, permanente ale sistemului nervos. Mercurul este foarte toxic pentru creier. Nu trebuie niciodata atins, inghitit sau injectat. Orice doza este periculoasa. Doctorii si promotorii vaccinurilor MINT atunci cand spun ca nu exista mercur in vaccinuri. Pana si CCB recunoaste ca vaccinurile inca mai contin mercur (timerosal).

Mai mult, Programul National de Toxicologie admite in propriile documente ca:

– Vaccinurile “pot provoca o crestere mica, dar masurabila a nivelurilor de mercur din sange”.

– “S-a descoperit ca timerosal poate traversa barierele sange-creier si sange-placenta”.

– “Pericolele timerosalului includ neuro si nefrotoxicitatea (toxicitatea creierului si a rinichilor).”

 “Profilurile toxicologice similare dintre etil si metilmercur cresc posibilitatea aparitiei neurotoxicitatii chiar si in cazul dozelor mici de timerosal.”

– “Nu exista inca reguli orientative pentru expunerea in siguranta la etilmercur, metabolitul timerosalului.”

– “Evaluarea a determinat ca folosirea timerosalului ca si conservant in vaccinuri poate rezulta intr-un consum de mercur in primele 6 luni din viata care depaseste normele recomandate de Agentia de Protecie a Mediului.”

– “In Statele Unite, timerosalul se regaseste inca sub forma conservantilor in componenta vaccinurilor pentru copii, precum si in cateva produse biologice recomandate in timpul sarcinii. Timerosalul ramane conservantul din anumite vaccinuri administrate adolescentilor si adultilor. Mai mult, timerosalul continua sa fie folosit international ca si conservant in vaccinuri.”

Raportul continua cu afirmatia ca studiile FDA au gasit totusi ca timerosalul nu reprezinta niciun pericol pentru sanatate. Mai spune de asemenea ca producatorii “lucreaza” la eliminarea timerosalului din vaccinuri, dar in realitate acesta se regaseste inca in compozitia lor. Interesant este ca FDA cere ca timerosalul si conservantii similari sa se adauge doar in vaccinurile “multi-doza” – flacoane ce contin mai mult de o doza de vaccin. Companiile farmaceutice ar putea, daca ar dori, produce vaccinuri “curate”, fara mercur/timerosal. Dar aleg sa ignore aceasta varianta deoarece este mult mai profitabil sa produci vaccinuri multi-doza. Cum mentioneaza raportul: “Conservantii nu sunt necesari in produsele impachetate in flacoane de o singura doza. Flacoanele multi-doza sunt preferate de catre anumiti doctori si anumite clinici datorita faptului ca acestea sunt adeseori mai ieftine si mai usor de depozitat.”

Deci motivul pentru care copilul vostru este injectat cu asa ceva se reduce la atingerea unui profit cat mai mare si optimizarea spatiilor de depozitare de catre birourile de sanatate!

“Mercurul din vaccinuri este o teorie a conspiratiei!”

Mi-a fost spus de catre numerosi “sceptici” si doctori ca nu exista un asemenea lucru precum mercurul din vaccinuri, si ca orice astfel de sugestie nu este nimic altceva decat o “teorie nebuna a conspiratiei”. Acest fapt arata cat de ignoranti sunt toti scepticii, doctorii si toti ceilalti muncitori din domeniul medical: nu au NICI CEA MAI MICA IDEE ce se afla in compozitia vaccinurilor pe care le administreaza pacientilor. Tot ce trebuie sa faca este sa viziteze pagina web a CCB, unde vor gasi recunoasterea fara echivoc a faptului ca aceste chimicale sunt folosite in vaccinuri la ora actuala. Se pare ca nu este o teorie conspirativa. Este status-quo-ul societatii moderne de producere a vaccinurilor. Si in cazul in care CCB va sterge pagina respectiva, citam direct de acolo:

Ati simtit migrena de dupa un vaccin? Aceea este senzatia substantelor chimice ce va mananca din creier. Luati in considerare urmatorul fapt: cel mai raspandit efect secundar al injectarii unui vaccin este durerea de capCCB admite ca mai mult de 30% dintre cei vaccinati acuza dureri de cap sau migrene.Ia ganditi-va: ce ar putea fi in vaccinurile acelea care ar putea cauza durere de cap, migrene sau leziuni cerebrale? Hmmm… poate mercurul, formaldehida, alumimiul si monoglutamatul de sodiu?… Chiar daca esti adeptul teoriei vaccinurilor ca si cale ajutatoare de a invata sistemul imunitar sa recunoasca patogenii, de ce ar crede oricine – mai ales un doctor -, ca este in regula sa injectezi fiinta umana cu mercur, monoglutamat de sodiu, formaldehida si aluminiu?

Argumentul promotorilor vaccinarii este acela ca fiecare vaccin contine doar o doza minuscula din aceste substante foarte toxice, si deci este in regula sa fii injectat cu ele. Insa acest argument contine o greseala fatala: copiii din SUA sunt vaccinati de 20 de ori pana implinesc varsta de 6 ani!!! Care este efectul cumulat al tuturor acestor vaccinuri, plus mercurul din plombele dentare si sursele alimentare? Care este efectul injectarii mercurului intr-un copil ce sufera de o deficienta nutritionala cronica?

Cercetatorii nu cunosc raspunsul deoarece asemenea studii nu au fost niciodata facute. Deci pot pretinde linistiti ca nu se va intampla nimic rau si continua sa administreze tot mai multe vaccinuri bebelusilor, copiilor si chiar mamelor insarcinate. Joaca ruleta ruseasca pe seama copiilor nostri, cum ar veni, joc in care fiecare injectie ar putea produce un atac de apoplexie, coma, autism sau moarte.

Daca vaccinurile sunt bune pentru tine, atunci de ce contin atatia aditivi care iti fac rau? Nu cred ca ti-ai dori mercur in pestele pe care-l mananci. Nu cred ca ti-ai dori monoglutamat de sodiu in sandvis si in mod sigur nu ti-ai dori formaldehida in bautura racoritoare. Deci de ce ai vrea sa te injectezi cu aceste substante ucigatoare? Si, cel mai important, de ce producatorii nu ofera vaccinuri “curate”?

Ganditi-va: cand cumperi mancare bio, iti doresti alimente FARA mercur, FARA monoglutamat de sodiu, FARA aluminiu si bineinteles FARA formaldehida. Niciun om intreg la minte nu ar consuma aceste otravuri neurotoxice. Si totusi, uimitor, exact aceiasi oameni stau aliniati pentru a fi INJECTATI cu exact aceleasi otravuri, autojustificandu-si ignoranta.

Si mai absurd, industria vaccinurilor sustine ca aceste ingrediente toxice sunt adaugate tocmai pentru a le face mai eficiente! Da, acesta e motivul: mercurul face vaccinurile mai eficiente! Dati click aici pentru a vedea un reportaj in care se afirma ca mercurul creste eficienta vaccinurilor, imbunatatindu-le copiilor “comportamentul si performanta mentala”. Nu, nu inventez nimic. Mass-media afirma la modul cel mai serios ca mercurul este BUN pentru bebelusi. Vitaminele s-ar putea sa te ucida, dar mercurul este benefic! Dar stati putin: parca teoria din spatele vaccinurilor era ca virusii slabiti invata sistemul imunitar sa dezvolte anticorpi impotriva adevaratilor virusi. Unde intra mercurul, MGS si formaldehida in teoria asta?

Deci… Exista vreun vaccin “curat”? Va provoc sa descoperiti unul. Pur si simplu nu exista niciunul pentru marea majoritate a populatiei. Aproape toate vaccinurile destinate maselor sunt formulate cu substante neurotoxice care nu au absolut nimic de-a face cu stiinta vaccinarii, dar au absolut totul de-a face cu autismul, Alzheimer, dementa prematura, suprimarea imunitatii, prostirea la scara larga a functiilor creierului. (…)

vaccin_copil

Un nou episod legat de controversa vaccinării l-a avut în prim-plan pe avocatul Mihai Rapcea. Acesta a relatat pe blogul său cum a descoperit efectele adverse pe care le are un vaccin ce se administrează în mod obișnuit nou-născuților.
În urmă cu câteva zile, Mihai Rapcea a devenit tatăl unei fetițe și l-a rugat pe medicul neonatolog să îl înștiințeze în legătură cu orice demers medical care va avea legătură cu fiica sa. Întâmplarea relatată a avut loc chiar a doua zi după naștere, când micuței urma să i se dministreze două vaccinuri din programul național de vaccinare obligatorie.
Iată cum a decurs dialogul dintre medic și Mihai Rapcea:
„– Sunt două vaccinuri: INTERVAX BCG-ul și ENGERIX-B.
– Bun, și sunt sigure ? Pentru că am citit multe opinii pro și contra pe internet.
– Sunt vaccinuri aprobate, toți copii le fac. Nu trebuie să vă luați după tot felul de opinii pseudo-medicale, pentru că internetul e plin de tâmpenii și exagerări.
– Și totuși, nu sunt și reacții adverse, copii cu probleme după vaccinare ?
– Stați liniștit, eu în cariera mea de medic de 30 de ani, nu am avut nici un fel de probleme cu copii vaccinați.
– Și totuși, am citit pe net că unele vaccinuri conțin mercur și aluminiu. E ok treaba asta ?
– Sunt cantități foarte mici, necesare pentru menținerea stabilității vaccinului.
– Bine, dar și ea este foarte mică. Are doar 3 kg.
– Vă repet, nu au fost probleme cu vaccinarea.
– Aveți un prospect al acestor vaccinuri, să mă uit un pic peste ele ?
– Sunteți medic?
– Nu, sunt avocat, și citesc destul de mult – și în general cam înțeleg ceea ce citesc și din alte domenii!

– Din păcate, nu avem prospectele. Dacă doriți, puteți intra pe net și le găsiți pe site-ul producătorului”, a fost dialogul dintre cei doi.

În prezența medicului neonatolog, Mihai Rapcea a început să caute pe telefon informații despre primul vaccin, INTERVAX. Acesta este produs de o companie canadiană, cu un prospect clar, fără efecte adverse notabile. Substanța de suspensie a bacilului Calmette și Guerin este glutamatul de sodiu, o substanță inofensivă (un fel de soluție salină), fără contraindicații. Conform avocatului, probleme de sănătate grave au apărut doar la copii care au repetat de mai multe ori acest vaccin, dându-și acordul pentru el, semnând în acest sens.

Problemele au apărut la al doilea vaccin – ENGERIX-B. Sunt doar două companii care aduc în România vaccinuri pentru hepatita B: Sanofi Pasteur și Glaxo Smith Kline Biologicals  (Gsk). Disponibil era doar cel de la Sanofi, importat în România prin Kazahstan, având prospectul scris cu litere chirilice.

Ambele variante de producători erau înfricoșătoare. La PENTAXIM, la excipienți conțineau hidroxid de aluminiu, formaldehida (substanța cu care se îmbălsămează morții), 2-fenoxietanol sau, mai grav (cel de la Sanofi – varianta din spital) timerosal, un compus care conține 49% mercur.

Procesul de obținere al virusului inactiv la ambele companii era pe bază de „Produs în celule de drojdie Hansenula polymorpha prin tehnologia ADN recombinat”, adică pe inginerie genetică cu mutații despre care nu se știu încă foarte multe lucruri!

„I-am spus doctoriței de aluminiu și timerosal. A zâmbit cu superioritate și mi-a repetat mantra liniștitoare că TOATĂ LUMEA face vaccinul ăsta și NIMENI nu a pățit nimic, dându-mi de înțeles că sunt taliban dacă mă opun beneficiilor științei medicale moderne pentru copilul meu, căci iată, sunt destui ultra-religioși care refuză vaccinarea copiilor și s-a ajuns ca boli considerate demult timp eradicate să reapară, iar copii au avut de suferit din pricina imbecilității părinților”, a continuat Rapcea.
Iată ce scria în prospectul pentru vaccinul împotriva hepatitei B de pe site-ul eprospect.ro, în special următorul pasaj:
„Antigenii de suprafata din HBVAXPRO sunt produsi printr-o metoda cunoscuta sub denumirea de „tehnologia ADN -ului recombinant”: acestia sunt produsi de o levura care a primit o gena (ADN), devenind astfel capabila de producerea acestor proteine. De asemenea, antigenii de suprafata sunt „adsorbiti”. Acest lucru inseamna ca acestia sunt fixati pe compusi de aluminiu pentru a stimula un raspuns mai bun.

HBVAXPRO a fost elaborat special dintr-un vaccin care era deja utilizat in Uniunea Europeana (UE), in vederea inlaturarii conservantului numit tiomersal, care contine mercur. Expunerea repetata la mercurul existent in surse cum sunt medicamentele si alimentele, poate conduce la acumularea sa in organe. Aceasta acumulare poate fi periculoasa si reprezinta un motiv de ingrijorare.”

Iată lista de contraindicații:

Timerosal (așa cum apare pe wikipedia): „Thiomersal ([DCI]) sau sodiu-etilmercur-tiosalicilat (C9H9HgNaO2S) este un compus organo-mercuric, care conține circa 49% din greutatea sa mercur…  În statele Unite, în Uniunea Europeană și în alte țări acest compus este progresiv eliminat din vaccinuri pentru uz pediatric, pentru a reduce o periculoasă supra-expunere la mercur a copiilor.”

Reacții sistemice: febra (care poate fi doar ocazional mai mare de 40°C), iritabilitate, somnolență, tulburări ale somnului și alimentației, diaree, vărsături, plâns persisent inconsolabil.
Au fost observate foarte rar: urticarie, erupție cutanată, convulsii cu sau fără febra în 48 ore de la administrarea vaccinului.
Au fost raportate episoade de hipotonie-hiporeactivitate.
Au fost raportate reacții edematoase (umflare) a membrelor inferioare, după administrarea vaccinurilor care conțin componenta Haemophilus influenzae tip b. Aceste reacții sunt câteodată însoțite de febră, durere și plâns.
Dacă remarcați reacții adverse care nu sunt menționate în acest prospect, informați medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Răspunsurile imune la vaccin nu au fost studiate în contextul polimorfismului genetic.
Riscul potențial de apnee și necesitatea monitorizării funcției respiratorii în decurs de 48 până la 72 ore de la vaccinare trebuie luate în considerare atunci când se administrează schema de imunizare primară la sugari născuți foarte prematur (născuți ≤ 28 de săptămâni de sarcină) și, în special, la cei care au antecedente de imaturitate respiratorie. Întrucât beneficiile vaccinării sunt mari la această grupă de sugari, vaccinarea nu trebuie oprită sau amânată.
Acest vaccin nu este destinat administrării la femeile aflate la vârstă fertilă

– Evenimente adverse potențiale (adică evenimente adverse care au fost raportate în cazul utilizării altor vaccinuri care conțin una sau mai multe substanțe active sau componente similare cu cele ale Hexacima, dar nu în mod direct în cazul vaccinării cu Hexacima). Tulburări ale sistemului nervos – Nevrita brahială și sindromul Guillain-Barré au fost raportate după administrarea unui vaccin care conține anatoxină tetanică. – Neuropatia periferică (poliradiculonevrită, paralizie facială), nevrita optică, demielinizarea sistemului nervos central (scleroză multiplă) au fost raportate după administrarea unui vaccin care conține antigeni ai hepatitei B. – Encefalopatie/encefalită. Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale Apnee la sugari născuți foarte prematur (≤ 28 săptămâni de sarcina) (vezi pct. 4.4) Tulburări generale și afecțiuni la nivelul locului de administrare Reacțiile edematoase care afectează unul sau ambele membre inferioare pot surveni ulterior vaccinării cu vaccinuri care conțin Haemophilus influenzae tip b. Dacă această reacție survine, se întâmplă în principal după administrarea primelor doze și în decursul primelor ore după vaccinare. Simptomele asociate pot include cianoză, eritem, purpură tranzitorie și plâns sever. Toate evenimentele se vindecă spontan fără sechele în decurs de 24 de ore. Raportarea reacțiilor adverse suspectate. Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, așa cum este menționat în Anexa 5.

În prospectul de pe site-ul de informare european se spune clar că „Nu s-au efectuat studii farmacocinetice.”
Pe alt site de specialitate (colegfarm.ro), am găsit următoarea mențiune neliniștitoare referitoare la același vaccine împotriva hepatitei B:
„Apel la raportarea de reacții adverse
Este important să raportați apariția oricăror reacții adverse suspectate, asociate cu administrarea medicamentului Hexaxim către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Centrul Național de Farmacovigilență, în conformitate cu sistemul național de raportare spontană, prin intermediul „Fișei pentru raportarea spontană a reacțiilor adverse la medicamente”, disponibile pe pagina web a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (www.anm.ro), la secțiunea Medicamente de uz uman/Raportează o reacție adversă utilizând următoarele date de contact:
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu, Nr. 48, Sector 1,
011478 – București
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +40 213 163 497
E-mail: adr@anm.ro
Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informații referitoare la siguranță. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate.
Detalii suplimentare despre această procedură pot fi gasite pe site-ul Agenția Natională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale accesând link-ul de mai jos:
Ce a urmat după ce tatăl a descoperit la o simplă căutare pe internet? Medicul a refuzat să semneze pentru siguranța vaccinului, spunând că va face acest lucru doar pentru siguranța actului medical, adică pentru corectitudinea efectuării injecției.
„- Păi, atunci, de ce căutați să mă convingeți cu privire la administrarea unui tratament preventiv care îmi poate îmbolnăvi copilul ?!
 – Pentru că este o procedură standard, prevăzută în Programul Național de Vaccinare Obligatorie.
 – Dar dumneavoastră, ca medic, nu aveați datoria de a mă informa cu privire la potențialele pericole ?!!!
-Știți, dacă doriți, îi putem administra vaccinul adus de d-voastră. Dacă găsiți un produs care este ok, îl facem pe acela.
 – Ceva românesc nu aveți ? Știu că de obicei la noi se fac lucruri bune.
 – Din păcate, Institutul Cantacuzino nu mai produce de multă vreme vaccinuri. Ale noastre erau alea clasice, fără probleme”, a fost dialogul dintre cei doi.
Mihai Rapcea avea un client chiar la o firmă de import și distribuție medicamente. A mers la ei pentru mai multe detalii. Când au auzit ce dorește, cei de acolo i-au spus că ei periodic merg în Bulgaria și aduc de acolo „varianta OK” a vaccinurilor pentru copii celor ce refuză vaccinările cu produsele occidentale „nașpa”.
A urmat un dialog între reprezentanții firmei și avocat:
„- Bine, dar dacă știți că sunt periculoase, DE CE NU SPUNEȚI PUBLIC ASTA ?!
– Pentru că cine suntem noi să ne luptăm cu Sistemul ?! Sunt foarte mulți bani la mijloc, și dacă vorbești despre asta, riști să îți pierzi locul de muncă și să fii stigmatizat!”

Cu acea ocazie, Mihai Rapcea a aflat că Sanofi Pasteur continuă să aducă din Kazahstan în România, vaccinuri cu timerosal, deși la nivelul Uniunii Europene nu s-au mai prelungit licențele cu această substanță încă din 2015.

Rapcea vorbește în încheiere despre ale dedesubturi din afacerea cu vacinuri: creșterea numărului de vaccinuri obligatorii, de la an la an, deși bolile respective au fost eradicate – unele dintre ele de zeci de ani, faptul că pe nici unul dintre site-urile producătorilor nu o să găsești prospectele detaliate ale vaccinurilor respective, faptul că un vaccin precum HEXACIM nu figurează pe lista Agenției Europene de Medicamente deși se vaccinează la greu cu acest vaccin în România – iar raportările medicilor sunt folosite de producător pentru autorizarea ulterioară a vaccinului în UE, că România este singura țară din UE unde vaccinul BCG se face de la naștere, deși prezintă grad de risc mare în lipsa unei activități hepatice bune a nou-născutului etc.

Cateva marturii ale mamelor copiate de pe facebook:

„Eu am copil victima a vaccinării !!! după vaccin copilul meu sa umplut de bube, pielea se usca foarte tare , se trezea noaptea urlând în ultimul hal , a început sa facă febra peste 40 , convulsii și umplea pampersii cu sânge! !!! Am stat o luna cu el prin spitale și nici-un doctor nu știa sa îmi spună ce are ,analizele toate ieșeau perfect bune!!!! După acest vaccin care i-a pus copilului meu viața în pericol , a făcut alergie la proteina din laptele de vaca , intoleranta la lactoza, căpșuni ,banane, kiwi , arahide și ou!!! Cum se poate așa ceva?? copilul meu înainte de vaccin nu avea nici-o problema și era un copil perfect sănătos! ! au trecut 3 luni de la vaccinare și chiar și acum încă mai avem de tras cu el. vreți vaccinare obligatorie? Pentru ce? Pentru ce sa ne înțepat copii cu substanțe toxice? De ce sa ajungă copilul meu cobaiul acestei tari?? dacă, copilul meu murea tot eu ca părinte eram învinovățita ca așa este în România. .. mortul este devină sau părinții ca medicii (marea majoritate ) nu își fac meseria!!! despre ce vaccinare informata vorbim???? cine ne informează? ?? nimeni ci doar ni-se baga pe gat ,, beneficiile,, vaccinări la oala . De ce nu ne spune nimeni despre efectele adverse devastatoare pe care le poate da vaccinul?? eu una nu mai aleg vaccinarea pentru copilul meu.”

” Domnule doctor , întotdeauna am fost pro-vaccinare, mi se părea o prostie ,nebunie , inconștientă să nu-l vaccinez. Totul pana am născut ! În spital am urlat de la vaccin nu se oprea, eu mămică am zis că e normal. A urmat cel de 2 luni , febră mare , nesomn, apetența zile întregi și pe urmă internată în spital pitica mea care vomita in somn și până la urmă am ajuns sa ne simțim așa de rău că ne-a pus la aparate. Eu nu am pus pe seama vaccinul, am întrebat medici m-au sfătuit că nu are legătură ,dar nici alceva nu au găsit. Am suferit că toantele și eu și bebelușa o săptămâna pe antibiotic așa sa nu apară ceva . A urmat cel de 4 luni care ne-a speriat de ne uitam unul la altul și eu și soțul și nu ne vedea sa credeam că ne-am dus de buna voie sa ii facem vaccinul . Fata avea o febră mare pana la 40 se uită în gol , nu mai accepta deloc sânul ,urla nu doarme mai deloc și când atipea pur și simplu urla .De atunci nu am mai luat în greutate avem un an și 7 luni nici 2 kg . Eram atât de pro-vaccinare încât am făcut și Rotarixul , niciodată nu am citit despre vaccin mi se părea că dacă medicul are dreptate și punct. Dar în spital am văzut că medicului pune un diagnostic, vi acasă celalt zice alceva , in timp ce copilul tau e mai rău. Sunt puțin care vorbesc despre tot ce înseamnă vaccin , dacă întreabă despre istoricul tau că părinte, despre cum s-a comportat copilul după. Nu tuturor ne face bine același dozaji, același medicamentatie . De asta nu mai vaccinează lumea pt că o pățește , pt că alergi cu copilul în brațe și nimeni nu iti zice nimic , pt că nimeni nu spune adevărul după care sa te ghideze, fiecare o dă cum e mai bine pt el.”

„Am si eu niste intrebari din multe altele : De ce in tarile vestice se fac cateva vaccinuri Spania 5, Anglia si Elvetia 6, în Germania nu sunt obligatorii si nu se fac in primul an de viata! iar la noi se fac peste 30!”

„De ce toate cazurile de efecte secundare ale vaccinurilor se musamalizeaza de presa, autoritati sau producatorii de vaccinuri? De ce guvernele tarilor si producatorii vaccinurilor au imunitate in fata legilor tuturor tarilor pentru ca sa nu poata fi trasi la raspundere? Al cui este interesul sa ne injectam copiii cu niste solutii care nici macar nu au un prospect clar si corect informat?”

„Și eu ce fel de viață îi ofer, domnule doctor, copilului meu care, în urma vaccinării, s-a ales cu alergii și probleme digestive (inclusiv chist hepatic), de am ajuns sa nu mai știu ce să-i dau să mănânce și lipsa fierului să o suplinesc numai cu medicație și să mă coste controalele medicale și alimentația lui mai mult decât câștig? Plus bronșite, bronșiolite și tot tacâmul de eram la un pas de a-i scoate certificat de handicap? Și asta în condițiile în care nu i-am făcut toate vaccinurile. Deci daca dorința de a fi o mamă conștientă mă costă sănătatea lui, prefer să fiu de-acum încolo inconștientă!”

„A doua intrebare: De ce se face presiune pe medici sa nu raporteze reactiile adverse ori sa nu le scrie in fisa copiilor? Copilul meu a avut mana plina de basicute albe si mici pe toata mana mai ales in zona unde s-a intepat. 3 luni am tot dat cu apa oxigenata, cu alifii recomandate de doctorita de familie, dar in nici ruptul capului n-a vrut sa scrie in fisa reactie post-vaccinala sau in diagnostic! Chiar si acum ii mai apar uneori bubitele acelea.. (mult mai putine dar ii mai apar din cand in cand).”

„Buna ziua.Fata mea cand avea 7luni a facut rujeola ,la varsta de un an a facut vaccinul antirujeolic ROR ,la varsta de 17 ani s-a imbolnavit de PESS ,era un copil sanatos ,era la liceu ,avea multe vise si dintr-o data paralizeaza ,a orbit ,nu mai vorbeste,a intrat in coma si acum de 2 ani de zile e acasa si o hranesc printr-o sonda nazo-gastrica si e in stare vegetativa ,de ce ? Cine e de vina ?,ca nu trebuia sa ii mai faca vaccinul pt ca facuse boala si acesta ia scazut imunitatea.De ce medici nu informeza parintii de riscuri? Aveti idee cata suferinta este cu o mama care nu stie ce sa mai faca cu copilul ei sai fie bn.Am cautat peste tot in lume un remediu pt aceasta boala si nu exista.off”

„In cazul nostru, vaccinurile nu au salvat viata propriului copil, ci au fost pe punctul de a o distruge.
„Copilul meu, Eric Andrei s-a nascut foarte sanatos si a dormit in fiecare noapte fara probleme pana la varsta de 2 luni.
Cu toate acestea, suferea de colici intestinale si nu am banuit ca ar fi o problema majora. Medicul nu a acordat importanta acestor colici, facand cea mai mare greseala.
Neinvestigand in amanuntime stadiul digestiv al copilului, medicul a recomandat administrarea vaccinului.
Ulterior, la 3 zile dupa administrarea vaccinului DTP, baiatul meu a capatat eruptii cutanate pe obraji, pentru ca apoi acestea sa se extinda pe tot corpul.
Incepand de atunci, copilul meu nu a mai dormit nicio noapte timp de aproape 2 ani.
Somnul lui era extrem de zgomotos, trezindu-se din 10 in 10 minute,iar in tot acest timp nu facea altceva decat sa se scarpine pe toata pielea, pana cand epiderma a cedat, generand riscul unei suprainfectii.
Am spalat de „mana” asternuturile cu sangele copilului meu in tot acest timp.
In fiecare noapte, impreuna cu sotia mea ne-am tinut in brate copilul, astfel incat sa nu il mai vedem scarpinandu-se, iar in 2 ani nu a dormit niciunul dintre noi.
Timp de cateva luni, dermatita atopica a fost tratata cu medicatia conventionala compusa din antihistaminice, creme cu corticosteroizi, creme dermatocosmetice, insa fara succes.Am apelat la aprox. 20 de medici alergologi, dermatologi, gastroenterologi, cu toate acestea nimic nu aducea vindecarea copilului nostru.
In jurul varstei de 4 luni si jumatate, eczemele au palit si am hotarat impreuna cu medicul sa administram a doua doza a vaccinului DTP.
La numai 10 minute, tot corpul copilului s-a umplut de eczeme intense si inflamate,asemenea unor placarde.
In acel moment, impreuna cu sotia mea, m-am temut de ceea ce este mai rau,adica de posibilitatea ca propriul copil sa sufere un soc anafilactic. Am administrat antihistaminice, cremele cu corticosteroizi,insa din acel moment eczemele nu au mai palit pana in jurul varstei de 8 luni cand am hotarat sa incepem un tratament naturopat.
Atunci, medicul a constatat reactiile adverse asociate vaccinului, insa nu au fost raportate. S-a recomandat intreruperea alaptarii si trecerea pe o formula de lapte praf hidrolizata. La cateva saptamani distanta, am introdus o formula de aminoacizi.
Valoarea unei astfel de cutii este 250 RON si nu ajungea decat pentru 3 zile. Timp de cateva luni, bugetul alocat numai in directia acestei formule era de 2500 RON/1 luna. Aceste sume nu au fost decontate, in timp ce alocatia acordata copilului s-a dovedit a fi total insuficienta in raport cu nevoile reale ale acestuia.
Cert este ca baiatul nostru nu mai tolera niciun aliment, iar tranzitia catre diversificare a fost extrem de lenta.
Pana la varsta de 2 ani, am investigat problemele copilului meu in tari importante din Europa (Italia, Germania, Austria, Franta),apeland la nenumarati medici si laboratoare,astfel incat sa gasim tratamentul care avea sa aduca vindecarea finala.
Toate aceste investigatii,precum si administrarea tratamentelor au fost suportate in mod exclusiv din resursele proprii, iar bugetul lunar alocat tratamentelor si investigatiilor efectuate depasea lejer suma de 2000 de Euro/1 luna.
In tot acest timp, am efectuat sute de analize din sange, din scaun, din urina, din par,insa nu s-au decontat, cu toate ca ambii parinti contribuiau in fiecare luna la Bugetul Asigurarilor Sociale.
Insa nu regret nici astazi ca am hotarat sa alegem o alta abordare decat cea propusa de catre medicii nostri.
Apeland la cei mai buni medici naturopati ai Europei si colaborand cu laboratoare de renume am reusit sa intelegem cu adevarat ca baiatul nostru fusese intoxicat cu metale grele si ca sistemul lui digestiv era compromis.
Am identificat si tratat sute de episoade de prurit cronic pana la varsta de 2 ani, manifestate in primul rand cu un stres psihosomatic extrem de ridicat, insa niciodata nu am abandonat ideea ca vom gasi acel tratament natural care avea sa puna capat ororilor traite imediat dupa administrarea vaccinurilor.
Astazi, regret enorm ca nu am evaluat in mod real stadiul sanatatii copilului meu inainte de a administra acel vaccin blestemat la 2 luni.
Am pierdut impreuna 2 ani din copilaria copilului nostru, insa, in cele din urma, ne bucuram nespus ca „noi”,parintii lui, am fost si cei care i-au redat in cele din urma zambetul chipului pe tot parcursul anilor care au urmat.
Cu toate acestea, regret nespus ca povestea copilului nostru nu este inregistrata in mod oficial in nicio statistica a Ministerului Sanatatii si impreuna cu medicul copilului am hotarat sa nu il mai vaccinam niciodata.
Stim ca o noua doza de vaccin ar putea readuce nelinistea in sanul familiei noastre si ne dorim sa avem libertatea de a alege pentru viitorul copilului nostru.
Asa mi se pare firesc sa fie, intrucat numai noi, parintii unui copil suferind de DAI, stim cum este sa suferi ani intregi in urma unei astfel de experiente nefaste.
Stim doar ca am luptat impreuna pana la epuizarea tuturor resurselor numai pentru a readuce linistea in sanul familiei noastre, insa NU am abandonat nici macar o clipa speranta ca vom obtine intr-un final si izbavirea finala….””

„Ma mir ca mai aveti tupeul sa va pronuntati pro vaccinare dupa ce in perioada in care erati ministru al sanatatii s-au imbolnavit atatea suflete nevinovate din cauza vaccinului bcg din danemarca. Sper sa dati socoteala pentru asta pe lumea asta ca pe lumea cealalta cu siguranta veti da!”

„Dacă vaccinurile erau cu adevărat sigure, atunci toată lumea ar fi alergat sa se vaccineze. Dar când vezi cazuri de copii afectați de vaccinuri -si vorbească aici de experiența personală în familia mea, nu de cazuri de pe internet – și vezi atitudinea medicilor care se spala pe maini, arunca pisica moarta in curtea parintelui, mint cu nerușinare, modifica fișele, se acoperă unii pe alții că într-adevăr organizație criminală, atunci îți pierzi orice încredere în acești indivizi care-și spun medici. Apoi vezi atitudinea autorităților care vor numai binele copilului tău, când se întâmplă ceva, ups, ghinion”

„Eu atat mai spun! Restul s-a zis ! DE CE NU EXISTA RASPUNDERE PENALA (in cazul in care un copil e afectat de vaccin) ptr producătorii de vaccin? De ce s-a dat această hotărâre/ lege sa fie exonerati de responsabilitate? Ar ajunge la faliment firma producătoare de vaccinuri dacă ar despagubi fiecare copil afectat! Nu compar vaccinul cu un produs dar cand cumperi un produs primesti garanție, ptr vaccin de ce nu? Te înjecteaza si gata! Treaba ta mai departe! De ce nu se fac teste sa vezi dacă esti alergic la o substanta din vaccin? Injectam un copil nascut de 10 minute cu vaccin dar nu stim daca e alergic sau nu ! Bravo!Bine ca vaccinam pe bandă rulantă! Bravo ! Bravo!”

„Domnule Raed Arafat, acum o suta de ani, se administra mercur pentru unele afectiuni. As fi mai rezervat vis-a-vis de acest progres al stiintei. De asemenea, vaccinarea a coincis cu inbunatarirea calitatii vietii, a igienei etc. Stiti prea bine ca un organism slab, piere indiferent cu ce e vaccinat.

Apropos, eu am fost vaccinat anti-TBC si am facut TBC. Am toata admiratia pt. dvs dar experienta mea de viata e mai pretioasa decat sfatul celui mai destept doctor.”

” Si inca una domnule Raed Arafat. De ce nu va implicati in a OBLIGA mamele sa alapteze iar laptele praf sa se dea cu reteta?!
Considerati si de data asta ca „stiinta” creearii laptelui e mai avansata decat ce „proasta” de mama natura?!

„Mai mare rasul ca suntem in era informatiei și in aceste condiții, cand jumatate de planeta vorbeste despre ineficienta vaccinurilor, dumneavoastră, un om cu experiența in domeniu, spuneti ca acestea sunt sigure. Pai e frumos domnule Arafat? De ce nu faceti o campanie in care sa stati de vorba cu parintii copiilor din România, afectati de vaccinurie protectoare. De ce nu faceti un studiu sa comparati evolutia copiilor nevaccinati cu evoluția celor vaccinati. Si de ce manipulati populatia prin frica de copii nevaccinati, in conditiile in care daca esti vaccinat, ar trebui sa fii protejat. Copii sub 6 luni pot lua pojar si de la cei vaccinati care au o forma mai usoara, asa ca evitati acest raspuns. Stiam ca medicina este o stiinta bazata pe rationament si logica, iar una dintre paradigmele esentiale ale stiintei ne invata ca trebuie sa ne documentam din toate sursele posibile pentru a putea demonstra contrariul. Mai este medicina bazata pe logica si rationament sau doar se executa si nu se comenteaza?”

„Domnule arafat mau tineti minte cand s-au imbolnavit bebelusii din cauza vaccinului bcg din danemarca? Erati ministru al sanatatii in acea perioada. Ati dat cumva socoteala de faptul ca niste copii nevinovati au ramas cu sechele pe viata? Mai puteti dormi linistit noaptea?”

„Nu vreau sa intru în polemici cu nimeni , însă am patit-o și noi cu vaccinul ROR de 5 ani de curand și consider ca nu trebuie sa țin ascuns acest lucru . Imediat după administrare copilul a avut ganglionii limfatici ai gatului umflati pe partea stângă , am citit prospectul vaccinului si am gasit acest lucru trecut la reacții adverse . La fix 30 de zile de la vaccin a făcut o criza f urâtă de convulsii fără febra cu stare de constienta pe jumătate din partea stângă a corpului (mâna stanga era ridicata si o misca ca si cum incerca sa orinda ceva , ochiul stang se zbatea stanga dreapta, piciorul stang intepenit si jumatate din gura inclestata )exact pe stanga corpului unde intre timp au fost inflamații ganglionii limfatici . Am stat internați cu copilul 1 sapt în spital și nu avem niciun diagnostic . Copilul a fost perfect sănătos înaintea acestei crize și singura explicație nu poate fi decât ca este o reacție a acestui vaccin . Dacă citiți prospectul pe lângă meningita, inflamare ganglioni limfatici , surditate , afectare grava neurologica sunt trecute și aceste convulsii afebrile. Cum pot sa mai am încredere și sa mai vaccinez pe viitor copilul? Vorbim de un copil care a fost vaccinat pana la vârsta de 5 ani cu toate vaccinurile din grila obligatorie și care repet nu a avut probl de sănătate .Cei care sunt asa de inversunati provaccin au avut norocul sa nu pateasca nimic pana acum ei sau copii lor , dar ganditi-va ca al vostru copil poate fii acel 1 copil din 1000 trecut pe prospect la reacții adverse …Atâta timp cât nu sunt sigure și nu sunt suficient testate nu va mai grăbiți sa le ridicați în slavi .”

„Nu sunt nici pro, nici anti vaccinare. Consider ca fiecare parinte ar trebui sa poata alege pentru copiii lui. Am trei intrebari. Prima: unde a reaparut poliomielita? Cumva in Irak, Afganistan, Siria, Egipt, etc? A doua: care state si care cetateni? Se mai produce vreun vaccin in Romania? A treia: ce se mai aude despre branza, portocalele, apa, etc din Arges? Nici acum nu ne e clar ce a declansat moartea acelor bebelusi.”

„Poliomielita” a aparut din nou si nu din cauza ca a scazut rata de vaccinare. Cautati EV-68 si vedeti ce isterie e cu virusul asta in SUA. Si da, ati ghicit: toti copiii care au facut polio in SUA acum erau vaccinati cu vaccinul anti polio.
Cat timp vaccinurile pot avea efecte grave si foarte grave (chiar deces) sa se vaccineze doar cine vrea. Cat timp suntem ultimii in Europa la iginena: romanii consuma 2 sapunuri pe an, o pasta de dinti la 2 ani, avem cele mai multe wc-uri in curte, nu avem ce discuta. Multi nu au ce manca, consuma 2-3 tipuri de alimente pt ca nu isi permit sa cumpere decat paine, fasole si cartofi. Spitalele sunt infecte, se moare pe capete din cauza infectiilor intraspitalicesti, sistemul medical e corupt un mare parte, se prescriu tratamente dupa ureche si lista poate continua.
Da, sa nu uitam de manipularile care au mai fost in trecut: cazul Tecuceanu, gripa aviara si porcina.
Vrem sa stim cate persone au murit din cauza rujeolei. Toti aveau alte boli mult mai grave: HIV, boli autoimune, boli genetice, pneumonie, etc. Despre toti copiii vaccinati cu de toate si care fac bolile pt care ar trebui sa fie protejati de ce nu ziceti?”

Organizația Mondială a Sănătății ne-a demonstrat de-a lungul timpului că întâi recomandă un produs, iar după ce-l testează pe noi, în urma mai multor reacții adverse/decese îl pune pe lista neagră, vedeți cazul cărnii roșii.

Nu știu cum pot vedea alți părinți vaccinurile ca pe ceva salvator din moment ce citesc prospectul. E de ajuns ca producătorul să spună că 0.1% pot avea ca reacții adverse decesul.

Vedem zilnic cazuri ale acestui sistem din care faceți și dvs parte (și care se presupune că dorește binele românului) și ne pierdem speranța tot mai mult cu cât vedem înverșunarea colegilor dvs (si in special a Colegiului Medicilor) de a mușamaliza cazurile (ex. Burnei).

Știm că 99% din politicienii de azi doar vorbesc. Doriți să-mi vaccinez copilul, semnați acest document și asumați-vă responsabilitatea cuvintelor dvs: http://www.lovendal.ro/wp52/vreti-sa-mi-vaccinati-copiii-nicio-problema-total-de-acord-doar-semnati-aceasta-declaratie/

„Intr-adevar, dle Arafat. Acum, dupa noua ani de la primirea diagnosticului de autism, am tras concluzia ca nu vaccinul e cauza problemei fiului meu. De fapt, doctorita de familie a spus „parca are rosu in gat” si apoi l-a vaccinat. Iar la Grigore Alexandrescu, unde am ajuns cu febra mare si convulsii, a fost tinut pe hol, in bratele mele, de la 2 pana la 6 dimineata pt ca cele doua saloane libere erau rezervate dnei doctor de garda. Si apoi, dupa ce l-au cazat intr-un incubator (la 4 luni, da?), in loc sa se intrebe de ce dementa de ma-sa tot zice ca copilul a facut convulsii, i-au facut copilului doar un test ca sa vada daca are blocaj renal. Si au scris ce au vrut ele in foaia de externare, ca sa spele urmele vaccinului cu rosu in gat. Nu vaccinul a nenorocit copilul meu si familia lui. Multumesc doamnelor doctori – doar datorita lor am gasit resursele mentale si sufletesti ca sa plec din Romania. Pentru dvs, toata stima! Dar doar atat.”

„După ce au murit în Argeș atâția copii pe care ați experimentat vaccinuri aduse de prin Kazahstan,mai aveți tupeu să atingeți subiectul? Mai degrabă ma duc in Ungaria să mă vaccinez decât să mă las pe mana voastră de hoți penali ordinari! Santeti toți o mafie!”

„Sunt medic si nu sunt de acord cu vaccinarea in masă. Stiu multi medici specialisti si profesori universitari in umf-uri care inteleg că riscurile reale ale vaccinării in masă sunt mai mari decât supra evaluatele beneficii. Este multă propagandă in informatiile pretins stiintifice emise de institutii precum OMS si CDC, sunt multe cazurile de coruptie si conflict de interese dovedite de instante juridice, multi cercetatori si membri in board-ul OMS si CDC au cazut prada lobby-ului corporatist farmaceutic, care dispune de bugete de cateva ori mai mare decat bugetul unei tari ca România.”

„Si eu am crezut în vaccinare.M-am lecuit complet.Fetita mea a făcut 6 luni de diaree și crize puternice respiratorii de nici măcar medicul nu știa ce anume sa facă. Am și primit non-oficial sfatul de a încetat vaccinarea(sfatul pediatrul).Apropo de poliomielita din Ucraina de cine a fost cauza domnule doctor??? Pai chiar ne luați asa de prosti?? Cate studii aveți în materie dvs? Dacă sunt făcute studii pe aceste vaccinuri de oameni competenți și voi restul medicilor ( marea majoritate doar cu dimploma) negați evidenta. Propaganda voastră nu prea da roade observ și asa vă îngrijorează tare.”

„Buna seara !
Ani este numele , meu , actrita de profesie si mama …am un băiat care acum are 3 ani si 9 luni .
Va inteleg pe toti cei care ati scris aici . Pe cuvânt !
Nu credeti in studii si statistici ! Nicio problema !
Eu pot fi „acuzata ” ca mi-am vaccinat copilul ( este rușinea mea, vina mea si singurul regret in 38 de ani ) ; l-am vaccinat cu schema de acum 3 ani inclusiv cu ROR …deci de ce pot fi pusă la zid ?!? Pt ca am avut încredere in ele si am greșit !?!? Da ! Am greșit luând decizii neinformate ! Am crezut in medicii care imi spuneau sa nu citesc nimic pe net caci mi se va spala creierul …as fi preferat sa fiu acum spălată pe creier …dar sa imi fie pruncul sanatos ….
Credeti ca puteți sa citiți poveste mea…?!? A copilului meu ?!? Daca nu ai trecut prin asta si nu ai copil vatamat ….BUCURA-TE ! Sa fii fericit si sa ii mulțumești lui Dzeu ! Eu nu pot spune asta.
L-am vaccinat ! A avut reactii post -vaccinale la toate vaccinurile -2,4,6 luni, 1 an si 1 luna , 1an si 2 luni – ROR s-a declanșat haosul …10 luni de diarei cronice cu sânge, malabsorbție , intestin permeabil , stomatite aftoase sângerânde – nu imi amintesc 1 zi in cele 10 luni in care sa nu fi avut gurița plină de sânge …viroze peste viroze si medici care sa ridice din umeri si sa imi spună ” nu știm ce sa ii facem”
TOATE investigațiile au fost plătite de mine …peste 20.000 Euro pana acum !!!zile si nopți nedormite …si de unde sa faci bani daca trebuie sa iti salvezi copilul ?!? Cum sa muncești , cum sa mai fii om ?!?
La 2 ani a declanșat o alergie severa la lapte cu șoc anafilactic – analizele au arătat alergia ( copil alăptat , copil ce consumase lapte )…dupa declanșarea problemelor imediat dupa ROR medicii au zis ca se încadrează in reactii adverse … cine sa raporteze caci șușoteau intre ei iar eu mult prea dărâmată sa fac altceva decat a umbla din spital in spital , din clinica in clinica , din laborator in laborator , din medic in medic …
Revin la 2 luni , la 3 zile dupa vaccin – refuz sân , i-au pus diagnostic de reflux – in condițiile in care NU vomase niciodata in 2 luni , ba a supt sân si a luat in greutate dublu fata de cea de la nastere …i-au dat tratament anti-reflux – Motilium …tot rau era copilul meu …la 5 luni a facut ph metrie – NEGATIV testul pt reflux ….DEȘI urlam sus si tare sa ma creadă ca nu are reflux … ca e altceva – deci eroare diagnostic DA ?!? ….il băgau pe antibiotice …mereu la fiecare internare …de la 2 la 6 luni a mancat exclusiv in somn noaptea ….uram ziua , voiam sa fie veșnic noapte sa imi hrănesc pruncul ….sa doarmă profund si sa apuce sa bea macar 60-80 ml lapte …muls si completare cu formula anti reflux caci asa stiu medicii sa faca …..
Revin : dupa ror …la 10 luni de diarei si stomatite si de toate , am întâlnit tot mai multi medici care au rostit cuvintele magice : reacție post vaccin….a căzut cortina …mi s-a dărâmat lumea …EU cumpărasem TOATE vaccinurile pt ca ba nu erau in stoc , ba am schimbat medicul de familie pt ca cel vechi ma amâna ….Am început sa citesc , sa vad documentare …niciodata nu am plâns ca in perioada aia ….nu am vrut sa mai exist , nu am acest drept caci am decis eu pt îngerul meu ….
Am intrat pe zona holistica combinata cu probiotice puternice , uleiuri de tot felul ( de krill-produs de pharma ca sa nu ma acuzați ca dintr-o data m-am scrantit, probioticele sunt si ele date de medici nu de homeopați ) …copilul a fost mai bine …regim strict …..bineinteles hrana BIO …. analize peste analize , genetice – ce au arătat ca nu are predispoziții catre alergii …. repet : TOATE plătite de mine !!!! Daca as fi așteptat intrarea fondurilor de la casa de asigurări – copilul nu mai era …in plus casa de asigurări NU decontează tonele de investigații făcute in Germania , Italia … chiar si aici ….are 325 de coproculturi făcute in 3 ani si 7 luni . Toate plătite de mine !!!!
A fost cat de cat stabil pana cand a luat ca orice copil Geardia in mai anul asta ….medicii prescriu fara a tine cont de istoricul pacientului ….i s-a prescris un medicament de farmacie , eu – de buna credință L-AM CUMPĂRAT …. numai ca acest medicament pe mațele lui praf ….i-a scăzut imunitatea , brusc pneumonie – brusc antibiotic – caci doar am fost in spital in garda si a facut film pulmonar ….ia antibiotic …am crezut ca toate se încheie aici ….. nu ….in cateva saptamâni a revenit calvarul ….malabsorbția , intestin permeabil , SIBO , Intolersnta la histamina – pt cine nu stie asta nu este o alergie ci este ACEA ALERGIE , alergie noua la orez ….
iar investigații , iar spital dupa spital , medicii Dumnezeii pe pământ – cei Vestiți la care ajungi dupa luni de zile caci ei sunt ACEI MEDICI – imi ridica din umeri …întreb ” ce diagnostic are copilul meu, caci toate cele de mai sus sunt efecte , nu cauze , efectele le-am descoperit singura citind si venind la voi si cerând sa faceti analize pt asta , asta , asta …. ?” …” nu știm …poate o colita atopică …”
COLITA ATOPICĂ ?!? Pai si asta este un efect !!!! Efectele astea il fac pe copilul MEU sa poată manca 16 alimente din grupa 0 …dupa 3 luni jumate mananca vreo 20 …fara gluten , fara orez, fara lactate , fara …mai nimic ….
am citit ….am umblat ….NU exista spital de Pediatrie in București in care sa nu fi fost . Nu exista specialist la care sa nu fi ajuns !
Știți domnule Dr cum este sa iti slăbească copilul in 4 zile 1 kg 800 la 3 ani si 5 luni ???? EU STIU ! Cum e sa il vezi cum cade din picioare caci nimic nu se absorbea nimic din ce manca ?!? Vorbesc la trecut caci NU medicii din spitale ma ajuta sa il tin pe linia de plutire ci oamenii cu suflet care nu au loc printre voi – Dumnezeii medicinei la care se ajunge dupa x luni ….daca mai e viu pacientul …..am ajuns sa cumpăr din laboratoare din SUA tot felul de dispozitive care sa imi faca vitamina C de un anumit fel …ca poate nu știți : vit C este anti-histaminica iar copilul meu poate face reacție alergică – șoc – la un morcov fiert ….știți cum este sa ii gătești acum pt acum ?!? Dar sa si muncești ca sa faci bani sa plătești investigații caci statul la care cotizez de 20 de ani nu imi da nimic ?!? Iar la medicii Dumnezei te duci si deschiși usa cu…capul si ….cu ….știm cu toții cum e cand esti la mana lor ….
Se joaca ruleta rusească cu noi si copiii noștri !
REGRET ca am avut încredere si nu m-am informat !
Știți pt ce militez ?!? Pt INFORMARE : indiferent ce decizie luam , o luam asumat ! Nu OBLIGAT !!!!
Credeti ca părinții care nu isi vaccineaza copiii o fac pt ca nu ii iubesc ? Credeti ca lor le e usor ? Credeti ca ei dorm bine noaptea ? Nu ! Dar din 2 rele o alegi pe cea mai putin rea …grija ca face o boala a copilăriei ….ei si ?
Știți ca mie nu imi poate spune nimeni cand trec toate astea si DACA trec ?!? In institutul Cantacuzino am întâlnit biologi , medici dați uitării care cu mult suflet si dăruire nu isi bat joc de analizele oamenilor ?!? Știți ca cei de acolo au găsit in analize ceea ce altii pe mult mai multi bani nu au reusit ? Iar acești medici au avut cate 4-5 luni in care nu si-au luat salariile ?!?
Voi cei care comentați doar pt a va da cu părerea …. bucurați-va ca nu sunteti in papucii miilor de parinti cu copii afectați de vaccin.
Eu SUNT părinte al unui copil afectat !!!
( fapt recunoscut de medici !!! )
Întrebare Dl Arafat : de ce le este frica medicilor sa recunoască si sa raporteze cazurile de vătămare si efecte post-vaccinare ?!?
In rest ……va doresc ceea ce eu nu am : liniște !
Multumesc !
PS- acum încerc sa fac rost de bani sa plec cu el afara sa il tratez caci statul roman pe care NOI il alegem are treaba cu …alte lucruri , nu cu salvarea de suflete pure – de copilași !!!!”

„Concluzii !
1. Nicio persoana publica nu minte
2. Probe stiintifice incontestabile = cazurile nefericite / tragice.
Daca pt 1.5 % din populatia Romaniei (persoane homosexuale) se trag mii de sfori pt drepturile de exprimare personala,
Sa se precizeze tot in procente cazurile ESUATE de vaccinare si NOI sa tragem concluziile !
3. In momentul de fata vaccinarea inseamna EXPUNEREA bebelusului la un RISC pt a.l salva de o boala de care s.ar putea sa NU SUFERE toata viata

„Buna ziua,
va rog faceti public numarul exact de pacienti care au contractat bolile pentru care au fost vaccinati conform studiilor medicale si conform statisticilor. Va rog sa oferiti si o evaluare a numarului de cazuri cu efecte adverse produse datorita vaccinurilor si nu au fost raportate. Nu astept raspunsuri evazive nici discursuri de tip politic. Astept cifre. Multumesc frumos. Raspunsul prezentei petitii se va solutiona in termenul legal conf. art. 8 alin. (1) din Ordonanta de Guvern nr. 27/2001.”

„Domnule Arafat ,cred ca stati bine mersi in scaunul dumneavoastra ,aveti copii? i-ati vaccinat ?Stiti ca in 8 ani de zile in urma nenorocitelor de vaccinuri am devenit clienta loiala farmaciilor? Stiti ca lunar cheltui mai multi bani ptr medicamente si ptr creme ptr dermatitele atopice decat pe alimente?Aveti idee ce inseamna sa stai langa un copil cu bronsita zi si noapte cu masca de aerosol pe fata (indiferent de anotimp)ani la rand ,sa adormi mergand prin casa de atatea nopti nedormite?”

„Eu am copilas care este victima vaccinarii!!! Consider ca trebuie cel putin urmat niste pasi ( analize ) inaite de a face un vaccin! N am crezut nicidata ca un vaccin ar putea s ai faca rau copilasului meu pana nu s a intamplat.”

” Domnule Arafat, spuneti ca au reaparut cazuri de poliomelita din cauza parintilor care nu isi vaccineaza copiii si rata vaccinarii a scazut sub pragul de siguranta. Totusi, vaccinul nu te protejeaza pe viata, chiar pe prospect este mentionat faptul ca “Pentru dozele de rapel următoare la copii şi adulţi, o doză trebuie administrată la fiecare 5 – 10 ani.” (sursa http://www.anm.ro/_/_PRO/pro_5246_06.04.05.pdf…) Asadar, avand in vedere ca dupa ultimul vaccin din schema nationala de imunizare, adultii nu mai sunt monitorizati daca isi fac sau nu rapelul o data la 5-10 ani, putem afirma ca o foarte mare parte din populatie nu este vaccinata anti-polio. Deci rata de vaccinare este mult mai mica decat spun datele oficiale. Puteti lamuri va rog aceasta situatie?”

” Domnule doctor , inainte de toată mascarada asta cu vaccinurile, va respectam,dar acum se pare ca banii pun stapanire pe oricine si primează banu si confortul material înaintea unor vieți nevinovate , si copilul meu care a făcut vaccinul de 2 luni cu buna credință că sistemul al trebui sa ne protejeze, NU sa se omoare , acum la un an si 8 luni încă ne chinuim cu efecte ale acestuia , si zic DA este de la el , pentru ca mi-a fost confirmat de catre un medic , a cărei profesie si dedicație in a salva copiii este mai presus decât banii ce ii sunt fluturati peste nas pentru a baga parintilor pe gât toate vaccinurile astea ieftine , si zic ieftine pentru că nici măcar pentru siguranta națională pe care o tot laudati, nu sunteți capabili să o asigurați, Si se aduc vaccinurile cele mai ieftine de pe piața … Rusine.. !!!!
De asumat nu isi asumă nimeni moartea si chinul atâtor copiii nevinovați..dar sa dați din gura si sa vă bateti cu pumnii in piept pentru banii e ușor..dar cand e vorba sa dați socoteala si pentru latura cealalta va ascundeti precum sobolanii si pasati pisica moartă de la unii la altii !!”

„Cum iti explici nenorocitule ca copilul nevaccinat nu a facut nici o boala iar cei vaccinati sunt plini de boli … intreb si eu asa de forma pentru ca raspunsul este evident. Esti un criminal infect vandut cartelului farmaceutic.”

„u AM copil victima a vaccinarii! Va luptati dvs cu societatea obtuza care imi marginalizeaza copilul? Nu prea cred! Si nici o suma de bani din lumea asta nu acopera durerea din sufletul unui parinte cand isi vede copilul distrus! NOI, cei care nu vaccinam, NU FACEM PROPAGANDA ANTIVACCINARE! Noi nu vaccinam din motive bine intemeiate, documentate si arguimentate solid. Nu suntem tractoare ca sa fim tratati la fel. Pe fond de boala autoimuna STITI macar ca ESTE INTERZIS orice vaccin?! Cu atat mai mult, copiii care provin din familii cu un astfel de istoric medical trebuie exceptati de la efectuarea acestora? Eu mi-am vaccinat primul copil si acum cheltui bani, timp, etc pentru a reabilita sanatatea lui, pentru ca „specialistii” nostri ii injecteaza pe toti fara discernamant.
REFLECTATI MAI PROFUND la acest act medical (vaccinarea) încă prea puțin înțeles de specialistii din intreaga lume, pe care vreti sa il impuneti prin propaganda ieftina a fi administrat neselectiv și fără niciun screening preliminar la milioane de copii. Sunt mult prea multi parinti cu copii vatamati in urma administrarii vaccinurilor, care isi ridica vocea si isi exprima indignarea!
Va recomand cu caldura o carte care, dupa lecturarea ei, va va da o alta perspectiva asupra acestui act care TREBUIE! sa ramana doar recomandat:
Vaccinurile si autoimunitatea
Autor(i): Yenuda Shoenfeld
Editura: Christiana
Anul aparitiei: 2016
Nr. pagini: 465 pagini
ISBN: 9789731913858
Categorii: Medicina – Sanatate, Medicina umana”

” Inainte de a afla ce componente au vaccinurile am vaccinat fiica mare. Acum are alergii.
Pe cea mijlocie am vaccinat-o la doua luni cu vaccinul antihepatita b1 plus vaccinurile de doua luni si timp de doua luni jumatate m-am chinuit cu 5 tratamente la trei doctori ca sa isi revina. Imediat dupa vaccin a facut febra 40 grade si apoi doua luni jumatate am incercat cinci tratamente si nu ii mai trecea bronsiolita si enterocolita.
Asta m-a facut sa ma informez. Cand am aflat ca bagasem in copiii mei: formadelhida, component mercur, aluminiu, bacterii virulente, celule de fetus, piure de tantari sau adn de maimuta ( toate componente ale vaccinurilor ) am inteles de unde alergia fiicei mari ( a necesitat si injectie de urgenta ) si de ubde boala celei mijlocii timp de doua luni jumatate.
Asa ca nu am mai vaccinat. Fiica mica nu are vaccinuri si nu are probleme. Perfect sanatoasa.
Nu ne obligati sa bagam otravuri in copii. Repercursiunile dupa vaccinuri noi le suportam…Sad(((”

„cred că ar fi interesant să citiți despre cazul microbiologului Stefan Lanka . Acesta oferit un premiu de 100 000 de dolari pentru oricine pote să vină cu dovezi științifice valide care să demonstreze izolarea și determinarea diametrului virusului pojarului. Un student la medicina i-a trimis 6 lucrari stiintifice si a cerut banii. Lanka i-a spus ‘ce mi-ai trimis nu demonstreaza existenta si izolarea si determinarea diametrului virusului de pojar’, asa ca acel medic l-a dat in judecata. Initial medicul a castigat procesul – pe internet susținătorii vaccinării obligatorii au început să posteze articole multe despre ‘anti-vaccinistul (nu mai era micro-biolog, ci era numit ‘anti vaccinist’ – pentru că a observat nereguli și a început să pună întrebări și să combată o dogmă oficială. Devenise un eretic.) Lanka care a pierdut procesul in care afirma ipoteza absurdă cum că nici nu ar exista un virus de pojar. Stefan Lanka a făcut recurs însă, pe care l-a și câștigat, iar de curând a fost dată sentința finală, Lanka a ieșit învingător în acest proces istoric. Deci e un mare semn de întrebare , care e cauza reală și care e mecanismul pojarului? Nu sunt în stare nici să demonstreze existența virusului , atunci vaccinarea împotriva la ce e?? ”

„Vaccinurile sunt ineficiente, dovadă evidentă fiind epidemiile în populații hipervaccinate. Imunitatea de turmă e un concept imaginar , fara acoperire in realitate. Riscurile vaccinurilor, recunoscute chiar de producători, unele scrise si in prospect, sunt mai mari decat beneficiile, revin mai jos cu detalii. Companiile farma fac presiune prin cumpararea oficialilor si prin campanii mincinoase de presa, prin exagerarea epidemiilor anuale uzuale, prin reeducarea medicilor vaccinatori, prin realizarea unor curente artificiale de opinii prin siteuri, bloguri si postaci. Sa revenim:

1. Vaccinurile sunt implicate in etiologia si in agravarea evolutiei tuturor bolilor autoimune. Ba chiar apar sindroame autoimune noi, nemaiîntalnite, cauzate dooar de vaccinare, cum ar fi sindromul ASIA, introdus in circulatia taxonomica internationala de profesorul Yehouda Shoenfeld . Vezi aici un articol din Viata Medicală: http://www.viata-medicala.ro/*articleID_8054-dArt.htmlAnul acesta s-a tradus si la noi un tratat foarte interesant pe aceasta tema: „Vaccinurile si autoimunitatea”- Dr. Yehuda Shoenfeld, dr. Nancy Agmon Levin, dr. Lucija Tomljenovic. Are 400 de pagini de dovezi pe acest subiect. Pe net se gaseste prezentarea cartii si se poate comanda online: http://www.librarie.net/…/Vaccinurile-autoimunitatea…
In partea a III-a a cartii vei gasi 16 subcapitole cu tot atatea boli grave provocate strict de vaccinare.

2. Vaccinurile sunt implicate in aparitia autismului si a bolilor neurodegenerative. In jurnalele medicale internationale sunt sute de articole care arata legaturile intre acestea. Am adunat cateva (124) articole disponibile online si le-am postat aici:
https://bucovinaprofunda.wordpress.com/…/vaccinurile…/
International exista mai multe cazuri de autism si alte boli incurabile grave postvaccinale care au primit despagubiri de la corporatii farma si de la programe guvernamentale de despagubire, totul ca urmare a unor hotarari judecatoresti date instante juridice. Iată doar două cazuri: http://www.huffingtonpost.com/…/post2468343_b_2468343.html

Cu toate ca probabilitatea de a face autism (si altele) postvaccinal este recunoscuta si de unii producatori in prospecte, desi exista sute de articole si studii publicate in jurnale stiintifice respectate international care indică corectitudinea ipotezei etiologiei vaccinale a ASD, desi instante juridice au dat verdict pozitiv si pus firmele la plata despăgubirilor, aceeasi poezie absurdă „vaccinurile nu provoaca autism” este recitată de propaganda vaccinalistă si de cei seduşi de ea.

3. Corupția in sistemul medical nu se referă la 5 lei in buzunarul unei asistente, ci la proportiile globale ale unei presiuni financiare imense exercitate de big pharma asupra persoanelor din organismelor internationale si nationale ale sistemului medical global. Este rasunator cazul „pandemiei” de gripa porcina, decretata de OMS dupa ce in prealabil a modificat convenabil definitia pandemiei. Atunci Consiliul Europei a lansat o pornit o ancheta la OMS si a evidentiat o intreaga retea de infiltrati platiti de pharma privată si bugetul scandalos al OMS, care pe 2008-2009 era compus peste 75% din donatii private si parteneriate public-privat legate de corporatiile private pharma. Ancheta a fost condusă de epidemiologul german dr. Wolfgang Wodarg. Profiturile companiilor farma au fost de ordinul miliardelor de dolari in cateva luni, insemnand cresteri de până la 12 ori mai mari decat media usuală anuală, cum a fost in cazul firmei Roche. Cititi aici despre coruptia porcină globală manifestata in acest caz:
http://www.huffingtonpost.com/…/swine-flu-didnt-fly_b… sau interviul de aici: http://m.spiegel.de/international/world/a-637119.html
Acestea sunt lecturi obligatorii pentru a ințelege cum e posibil ca oficialități si universitari să afirme minciuni colosale si elucubrații enorme atunci cu aviara sau porcina si acum cu pojarul.
Pentru enormităti mai vechi citiți aici: http://m.libertatea.ro/…/aviara-ar-putea-ucide-doua… sau aici: http://m.eva.ro/…/aviara-ar-putea-ucide-doua-milioane…

Gripa si rujeola sunt in fiecare an, in fiecare an exista si mor oameni de diverse viroze care sunt banale in general, mor in special cei tarați imunitar. Cu ce este specială epidemia actuală de pojar? Nu ştiu, să-mi spuneți voi.
E bine de spus că in 2012, in condițiile in care rata de vaccinare era de peste 90% de câțiva ani, au fost 7450 de cazuri de rujeola, adică de peste 7 ori mai multe cazuri ca acum, si presa nu a făcut tămbălău ca acum. Companiile farma erau linistite ca vânzarile de vaccinuri ROR mergeau bine, azi dacă a scazut rata de vaccinare si vanzarile sunt puternic amenintate acum si pe viitor, pericolul a fost trâmbițat de la 300 de cazuri de rujeolă.

Epidemia reală este cea de panică şi cale de transmitere a acestui flagel este mass-media.
Nu se panichează nimeni că in România peste 60% din şcolile publice NU AU APĂ CURENTĂ si au WC-urile in curtea şcolii, că săracia este generalizată si cei mai multi copii sunt hrăniți cu ăinoase şi cartofi. Nu investeşte statul român in aşa ceva. Trebuie vaccinați toți copii cu produse pharma scumpe, sofisticate, toxice si cu eficiența neplauzibilă. Sunt convins ca sufletul de mamă, logica simplă si bunul simț vor invinge aceste hățişuri găunoase!”

„Nu face nimeni campanie anti-vaccinare. Eu cel putin nu fac. Eu sunt impotriva ideii de obligativitate a vaccinurilor. Mai ales ca am avut probleme cu vaccinul de la 4 ani a baiatului meu. 3 luni de basici albe, mici si dese mai ales in locul unde a fost vaccinat si apoi razlete pe toata mana pe umar si pe gat. Iar consultul inainte de vaccinare a costat intr-o gluma spusa de doctorita de familie care a decis ca baiatul e sanatos pentru ca a ras la gluma ei. Si a refuzat sa scrie in fisa ca a avut reactie post-vaccinala. Eu acum cum dovedesc ca a fost asa? Nu mi-a dat prin cap sa pastrez reteta de la doctorita de familie si bonurile de la farmacie. Dar cred ca in arhiva ei s-o gasi acea reteta… Dvs. ati mai fi de acord sa i se mai faca copilului dvs. vreun vaccin daca ar fi avut asemenea reactii adverse (3 luni au fost acele basici)? Intre timp am aflat ca e alergic la doua tipuri de anestezii dentare (doctorul ne-a sfatuit sa-i facem un test inainte de orice interventie stomatologica). Asa ca…”

„poliomielita provocata de vaccin … sursa OMS !!!”
http://www.who.int/csr/don/01-september-2015-polio/en/

„De ce am fost interzis de pe facebook-ul campaniei de vaccinare a MS doar pentru ca am intrebat de ce nu se fac teste alergologice inainte de vaccinare? Asta este transparenta si informarea corecta?”

„Pot sa va spun exact fiimea 17 ani nu stie ce sint antibioticcile ..fiul meu 13 ani sanatos tun ..pe la medic trece din an in pasti …chimicale nu a baut nicci o data ..cind e racit miere de albina cu lamie…ultimul de 4 ani pediatra lui la vazut de 2 ori…..anti vaccine! Vaccinare zeeo !…am 3 copii 17 .13 respectiv 4 ani .. fara vaciinuri ..sanatosi tun …ar trebui sii vaccinurile sa fie sa fiie transparebte …sint anti vaccinare!”

Cititi pozitia unui imunolog, despre vaccinuri … nu parerile unora ca arafat sau monica pop
http://cyd.ro/dr-rares-simu-medic-specialist-in-imunologie-vaccinarea-are-efecte-negative-chiar-si-asupra-unui-sistem-imunitar-sanatos/

Lui Arafat: ” Întâi sa ne spuneti ce ati făcut cu Colectivul ? Ce ati făcut cu Hexipharma ? Ce ati facut cu bebelusii din Argeș ? Ce ați facut cu aia de-au murit ca le-ati făcut transfuzie cu o grupă de sange greșită ? Ce ati facut cu aia de ii mănâncă viermii in spitale ? De ce toti ” bogatii ” se trateaza inafara tarii ? Ce exemplu de incredere in sistemul de sănătate ne dau ? Ce ati facut cu Burnei ? Ce ati facut cu spaga ? Si lista poate continua. Până la poliomelita ne ia dracu in spitale,” pe banii mei si pe muzica mea”. Vaccinarea NU este obligatorie in România !”

„Copilul meu a fost vaccinat in maternitate. BCG-ul nu s-a prins. A avut icter prelungit pana la 2 luni si transaminazele marite . Cat am stat in maternitate, copilul meu era cel mai cuminte. Dupa vaccinare…dezastru. Nu dormea si plangea tot timpul. Eu am boala autoimuna si nimeni nu mi-a spus ca poate fi riscant sa vaccinez copilul. Cu ce s-a ales copilul meu in urma vaccinarii? Ce se intampla daca am fi continuat ?”

„Aveti curajul sa faceti pe pagina asta un sondaj sa vedeti cati copii au fost afectati de vaccinuri si cati nu?”

„De ce sa ma vaccinez pentru o boala pe care poate nu o sa o fac niciodata dar cu riscul ca in urma vaccinului sa capat boala respectiva?”

„Pai asa fac astia provaccin. Cand nu mai au argumente trec la injuraturi.”

„Eu Am un copil care a facut reactie grava la Ror , cine ne plateste pagubele ??? Nimeni , va spun eu .”

” Și eu am copil victima a vaccinurilor! Va respect ca om și medic. La al doilea copil nu voi mai face aceleași greșeli!”

” nu ma puteti obliga in veci, sa mai vaccinez copilul care a suferit atat de mult in urma vaccinului de la 2 luni”

„EU PERSONAL AM FOST VATAMATA DE VACCINUL HPV!!!!!!!!!! Mai poti sa zici ca bebelasi care sunt vatamati sunt din en alte alte motive fictive …. in loc sa se creada pe parinte ca stie ce copil a avut inainte si dupa vaccinare. Dar EU am simtit pe pielea mea reactii numeroase adverse si fata de bebelasi vatamati eu am o voce! Norocul vostra e ca bebelasi nu au voce sa va zica in fata ce le doare.”

„Buna ziua,
Numele meu este Dragostin Raluca, iar băieţelul meu, Robert, a suferit in urma vaccinarii. Vaccinul de la două luni a fost cel care a declansat dermatita atopica…cu tot ce aducea ea rău : alergii alimentare, reacţii cutanate, scarpinat, nesomn, stress, analize, medici, nopti nedormite, neputinţă si întrebarea „de ce? ” . De ce noi, de ce asa, de ce am avut încredere in vaccinuri???
Suntem mulţi in situatia asta… E trist…”

„Domnule doctor copilul meu a făcut purpura trombocitopenica din cauza vaccinul ror și nimeni nu recunoaște spun doctorii ca nu știu cauza ca nu exista cauza”

„Buna ziua,stiti ca nu sunt vaccinuriAm un copil de 6 ani si 9luni si nu are vaccinul de 6ani facut.De ce oare?Va spun eu pentru ca nu existaaaaa.Toate campaniile acestea ca parintii nu vor sa isi vaccineze copiii sunt niste minciuni pentru ca statul nu are vaccinul si da vina pe parinti.Eu vreau sa îmi vaccinez copilul dar cu ce daca nu EXISTA.”

„Eu,un om simplu,cu studii medicale medii,am simțit neputință,disperare,m am simțit sfarsita atunci când în urma unui vaccin mi am,, nenorocit”copilul.Noi cei care suntem victime,credeți ca existam doar pt a crea polemici?Dumneavoastră ați vrea sa trăiți,sa simțiți ce am simțit noi?Cum puteți sa afirmați asa ceva…..păcat…mai bine va abtineati de la asemenea declarații….”

„Ne înnebuniți cu epidemia de rujeola. Rujeola e aici de o grămadă de timp. Si pe vremea lui răposatul era. Si eram vaccinați toți. Tot făceam. Daca eram așa imunizați de ce făceam?”

” Copilul meu e un prematur de 26 de săptămâni cu grave probleme neurologice. Vreți sa știți ce mi s a recomandat ? Sa il vaccinez. Am făcut o pt ca am zis sa ascult medicul. Si a făcut hidrocefalie, el având o ventriculomegalie in observație. A făcut unul in fiecare luna!! Ca așa mi s a spus ca e bine ca sa ajungă cu ele la zi. Nu va puteți închipui coșmarul si chinul prin care trecem si azi!.Si alta întrebare: de ce prospectul de pe net, in romana, nu e la fel ca cel in limba engleză? Știți ca la riscuri adverse cel din limba engleză este mai….complet? Deci stați sa înțeleg. Eu daca nu mai vreau sa mi vaccinez copii trebuie sa vin cu studii si dovezi incontestabile??? Copiii părinților pe care va faceți ca nu ii auziți nu sunt dovadă suficienta?”

” Eu am un copil victima a vaccinarii, la el s-au vazut efectele imediat. Numai Dumnezeu stie ce efecte pe termen lung are vaccinarea. Nu mai faceti campanie pt ceva ce daca chiar v-ati informa ati vedea cat de daunator este. Ma bucur ca copilul meu nu a murit si nu a facut ceva mai grav. Efectele mercurului si aluminiului se stie ca sunt toxice . Sunt o mama care a acceptat vaccinarea celor 3 copiii si regret enorm ca nu m-am informat inainte. Informat cu adevarat , nu doar informatiile manipulatoare din mass media. In anii 90 si ceva au fost f multe cazuri de meningita in urma unui vaccin, dar toti tac , medicii si asistentele nu aveau voie sa spuna nimic , sa-si pastreze locul de munca. Slava Domnului ca mie care eram un copil pe vremea aceia nu mi s-a facut acel vaccin fiindca un cadru medical care lucra la spitalul de copiii vazand cate cazuri de meningita apar ,a trecut doar pe hartie ca am vaccinul facut , ca sa nu ajung si eu in urgenta cu diverse reactii adverse,cea mai comuna fiind meningita . Reactiile adverse apar, de ce nu spuneti nimic despre ele ?”

„Eu am copil vătămat în urma vaccinării. ..interesează pe cineva ???”

„Va dau drept argument cazul actorului Toni Tecuceanu despre care Ministrul Sănătății a afirmat împreună cu toată mass-media ca „a murit de gripa porcina” provocând isterie în România, iar oamenii panicați s-au dus să se vaccineze, iar ulterior s-a aflat că a murit din cauza unui virus contractat în spital. Familiei cu greu i s-a permis accesul la dosar. Deci, o bătaie de joc de la A la Z. Rușine, Ministerului Sănătății!”

„Am o persoana in familie care ca urmare a vaccinarii antipolio a dezvoltat o encefalita de cauza autoimuna, urmata de coma profunda. Desi medical nu i se mai acorda nicio sansa, bebelusul de nici un an si-a revenit din coma. Dar sufera de un retard grav de dezvolatare fizica si intelectuala, irecuperabil. Ce decizie ati lua Dvs. cu privire la vaccinarea propriilor copii cu o astfel de istorie in familie?”

” Intrebare pt domnul dr: de ce s-a format nodul in locul vaccinului la fetita mea? Mai trece sau ramane asa? Au trecut 3 saptamani jumate de cand am vaccinat-o si se simte la fel. Multumesc.”

„Cred ca daca cititi toate comentarile,o sa vedeti ca sunt multi parinti a caror copii erau sanatosi inainte de vaccin si dupa vaccinare au inceput problemele.si noi ne numaram printre ei.am fost pro vaccin pana la 6 luni cand copilul incepuse sa se simta rau.alergii multiple,urticarie cronica,am ajuns la urgenta cu el.cred ca majoritatea din cei care sunt contra ,sunt parinti care au copii ce au facut reactii adverse.nu suntem contra doar ca asa am citit pe net.vaccinurile astea dau reactii adverse despre care nimeni nu recunoaste nimic.ca nu exista studii.aiurea!nimeni nu vrea sa faca studii care sa arate cati copii sunt nenorociti din cauza lor.ar distruge industria vaccinurilor.”

„cum poate trai un parinte caruia i se stinge copilul in brate de la un vaccin? vrei sa iti vorbesc de durerea mea? de urletele din toiul noptii ca imi moare copilul in brate? de fratele lui descult in pijamale care urla in parcare la miezul noptii „ajutati-ne moare fratele meu” !!!!! de ce vrei sa iti vorbesc? sa iti dea Dumnezeu toata durerea pe care eu am simtit-o sa vezi atunci sa te saturi sa mai vorbesti de ceva ce nu stii! nu zic nimanui sa nu se vacineze, fiecare pentru el sa se informeze si sa hotarasca , dar cei ca tine care vin in discutie din plictiseala sa isi dea cu parerea lor fara sa fi trait pe pielea lor durerea parintilor ai caror copii sunt mutilati de vaccin sa simta din plin durera parintilor; sa nu ti se mai usuce lacrimile pe obraji sa le simti amarul in gura zi si noapte asa cum si eu am simtit; si atunci sa vedem daca iti mai arde de postari”

„Copilul meu la vaccinul de 4l nu si a mai miscat piciorul pt 24 ore,dupa acele ora dai chin si suferinta inca vreo saptamana,febra peste 39,plansete….Daca rămânea paralizată(reactie adversă scrisa pe prospect) Doamne fereste cine răspundea pt asta??? Fiecare are dreptul de a alege,nimeni niciodata nu imi va spune ce sa ii fac (vacinuri) copilului meu…”

„Copilul meu este victima vaccinarii. Dupa vaccinul de 2 luni a facut criza de apnee. Dupa vaccinul de 4 luni, eruptie cutanata , au banuit o boala eruptiva, de fapt era dermatita, si scaune cu mult mucus, atunci a debutat alergia. Cred ca daca vorbim de evolutie ar trebui sa evoulam si la capitolul administrarea medicamentelor , vaccinului, in functie de istoricul medical al copilului, de rezultatele analizelor,atopiii ssmd. Vaccinarea pe banda , ca la animale, nu cred ca ar mai trebui sa fie promovata. Deja tari civilizate au adoptat vaccinul monovalent, vaccinarea in urma unor investigatii si luarea in serios a consultului pre vaccinare.”

„Cum iti explici nenorocitule ca copilul nevaccinat nu a facut nici o boala iar cei vaccinati sunt plini de boli … intreb si eu asa de forma pentru ca raspunsul este evident.”

„eu AM copil victima a vaccinarii! Va luptati dvs cu societatea obtuza care imi marginalizeaza copilul? Nu prea cred! Si nici o suma de bani din lumea asta nu acopera durerea din sufletul unui parinte cand isi vede copilul distrus! NOI, cei care nu vaccinam, NU FACEM PROPAGANDA ANTIVACCINARE! Noi nu vaccinam din motive bine intemeiate, documentate si arguimentate solid. Nu suntem tractoare ca sa fim tratati la fel. Pe fond de boala autoimuna STITI macar ca ESTE INTERZIS orice vaccin?! Cu atat mai mult, copiii care provin din familii cu un astfel de istoric medical trebuie exceptati de la efectuarea acestora? Eu mi-am vaccinat primul copil si acum cheltui bani, timp, etc pentru a reabilita sanatatea lui, pentru ca „specialistii” nostri ii injecteaza pe toti fara discernamant.
REFLECTATI MAI PROFUND la acest act medical (vaccinarea) încă prea puțin înțeles de specialistii din intreaga lume, pe care vreti sa il impuneti prin propaganda ieftina a fi administrat neselectiv și fără niciun screening preliminar la milioane de copii. Sunt mult prea multi parinti cu copii vatamati in urma administrarii vaccinurilor, care isi ridica vocea si isi exprima indignarea!
Va recomand cu caldura o carte care, dupa lecturarea ei, va va da o alta perspectiva asupra acestui act care TREBUIE! sa ramana doar recomandat:
Vaccinurile si autoimunitatea
Autor(i): Yenuda Shoenfeld
Editura: Christiana
Anul aparitiei: 2016
Nr. pagini: 465 pagini
ISBN: 9789731913858
Categorii: Medicina – Sanatate, Medicina umana”

„Arafate cum mi am vaccinat copii s au imbolnavit si dusi la spital doctoriu au zis ca au sistemul imunitar distrus!!!! Si eu am zis sa le mai dea ceva mercur si virusi cum spui tu iar doctorii mi au spus ca vitaminele maresc imunitatea!! Cine are dreptate tu arafate sau doctorii??”

„Eu am 2 copiii victime ale vaccinarii și încă 2 nevaccinati dar perfect sănătoși
Cum garantează medicii PTR copiii mei cu probleme?
Tot eu trag cu ei
Voi vreți sa va vindeți doar vaccinurile
Știu ca este cea mai mare industrie , și se fac mulți bani, dar va rog Rămâneți conștienți și nu ne nenorociți copiii”

„Buna seara ! Am nascut gemeni … fetita mi a murit exact la cateva ore de la vaccinare in spital si tot nu m am oprit din vaccinare . Am crezut ca a fost doar o intamplare nefericita ! Mi am vacc si baiatul exact dupa schema si a 2a zi dupa Ror a facut pneumonie , la nici o saptamana distanta alergii respiratorii , apoi au urmat alergiile alimentare si acum are ASTM ! Pana acum am ales gresit pentru copii mei , dar sunt foarte sigura ce am de facut de acum inainte , daca este nevoie o sa ii scriu copilului meu pe frunte NU MA VACCINA !!!”

” D-le Arafat, Nu ştiu de ce promovați atât de mult vaccinarea în masă a copiilor!… Probabil aveți şi dvs. un profit enorm din asta… Însă ştiu că atât eu cât şi sora mea suntem victime ale efectelor adverse ale vaccinurilor!!!!! Am suferit enorm!!! Măcar pentru copiii noştri dorim să avem puterea de a refuza orice vaccinare abuzivă!!!!”

” Domnule doctor copilul meu a făcut purpura trombocitopenica din cauza vaccinul ror și nimeni nu recunoaște spun doctorii ca nu știu cauza ca nu exista cauza”

Publicat în VACCIN | Lasă un comentariu

Ce orașe românești urmau a fi nimicite cu bombe nucleare de către SUA .?


SUA planificau să șteargă de pe fața pământului cele mai mari orașe ale României în cazul unui conflict cu blocul socialist

SUA elaboraseră o listă a localităților care urmau să fie lovite cu bombe nucleare în cazul unui război de proporții cu blocul socialist.

Aproximativ cu doi ani de zile în urmă, in jurul perioadei de Crăciun 2015, a fost desecretizată lista orașelor pe care Statele Unite își propuneau să le bombardeze nuclear, la finalul anilor ’50, în cazul unui conflict cu blocul răsăritean.

Potrivit lui, documentul, intitulat „Strategic Air Command Atomic Weapons Requirements Study for 1959„, conceput de Pentagon în anul 1956, pentru un eventual conflict care ar fi izbucnit în următorii 3 ani, include o listă alfabetică cu peste 1200 de localități și 1100 de aeroporturi din Europa de Est, Uniunea Sovietică și China, ordonate ierarhic în funcție de importanța acestora.

Între aceste localități, desemnate ca ținte nucleare în caz de război, DGZ („Designated Ground Zero”), se regăsesc atât orașele sovietice — Moscova, prioritate nr. 1, 149 de obiective, Leningrad — nr.2, 145 de obiective, — cât și principalele orașe ale Europei de Răsărit: Berlinul de Est — nr. 61, 91 de obiective, Varșovia —loc 62, 15 obiective, Beijing etc.

Surprinzător sau nu, pentru publicul român, scrie Herzog, pe lista localităților care trebuiau anihilate se regăsesc și toate orașele mai mari din România: București (loc 63, 47 obiective), Constanța (loc 74), Brașov (204), Cluj (loc 205), Galați (206), Arad (226), Hunedoara (251) și Timișoara (loc 264).

Dar nu numai atât, între „Designated Ground Zero”, destinate obliterării, se regăsesc și Adjud, Alba Iulia (cu Teiuș), Bacău, Baia Mare (cu Firiza), Bârlad, Bascov, Buzău, Călărași, Craiova, Cugir (cu Orăștie), Dăești, Dărmănești (cu sondele din apropiere — obiectiv 143!), Dej, Focșani, Giurgiu, Lugoj, Mangalia, Medgidia (cu Cernavoda și Fetești), Orșova, Petroșani (cu toată Valea Jiului), Sibiu, Sighet, Sinaia, Sulina, Țântăreni și Vlăhuța, etc, deci toate centrele industriale, nodurile feroviare, porturile fluviale și maritime ale României la vremea respectivă.

Cercetătorii americani care au studiat documentul de peste 800 de pagini în amănunțime au evidențiat și stabilirea ca prioritate militară (și deci destinată bombardării nucleare) a centrelor cu populație civilă, contrar prevederilor Convenției de la Geneva.

Întrucât la vremea elaborarării studiului rachetele balistice intercontinentale nu erau operaționale, bombardamentele nucleare urmau să fie efectuate de avioane de tip B-47 și B- 52, pornind de la bazele aeriene din Marea Britanie, Maroc și Spania. Bombele folosite urmau să aibă între 1,7 și 9 megatone, adică până de 630 de ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima (15 kilotone). Același document afirmă necesitatea dezvoltării unor bombe de 60 de megatone, adică de 4500 de ori mai puternice decât bomba de la Hiroshima.

Documentele desecretizate nu reprezintă un subiect de speculație politică, ci o realitate înfiorătoare, asupra modului în care ar fi fost destinați „morții atomice” peste 500 de milioane de oameni din Blocul de Răsărit, în cazul izbucnirii unui război mondial, scrie autorul.

Documentele desecretizate pot fi accesate aici.

Lista orașelor țintă

Lista aeroporturilor țintă

Herzog atrage atenție asupra anului elaborării strategiei, 1956, la doar trei ani după Războiul din Coreea, în care, trebuie amintit, SUA au folosit mai multe bombe decât în întregul teatru de război din Pacific, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Practic, urmare a conflictului din peninsulă, în Coreea de Nord nu a mai rămas piatră pe piatră și aceasta într-o confruntare dusă cu arme convenționale.

https://salwatiromania.wordpress.com

Publicat în ISTORIE INTERBELICA | Lasă un comentariu

Așa-zisa democrație, firavă și sufocată de legi secrete


Cum a fost praduita Romania prin hotarari guvernamentale secrete. Metodologia funebra prin care groparii economiei nationale au ingenuncheat un intreg...

Cum a fost praduita Romania prin hotarari guvernamentale secrete. Metodologia funebra prin care groparii economiei nationale au ingenuncheat un intreg popor. Secretele Statului Mafiot

 

Foarte putina lume stie si chiar si mai putina, intelege ce contin cele aproximativ 500 de Hotarari de Guvern, cu putere de lege, care au fost secretizate in cei 27 de ani, scursi din decembrie 1989. Anual sunt zeci de acte normative secrete, pentru care nu se publica nici macar titlurile HG-urilor, iar ce este cu adevarat bizar devine faptul ca multi dintre inaltii demnitari ai statului nu au habar de prevederile acestea cu statut special, care nu apar in Monitorul Oficial.

In primul an, dupa schimbarea paradigmei politice, in 1990, guvernarea a fost facuta exclusiv cu HG-uri clasificate. Procedural, declasificarea se poate realiza prin acte normative de acelasi nivel, numai ca nimeni pana acum nu a dorit sau nu a fost curios sa afle ce contin aceste hotarari de guvern secrete, desi legislatia europeana prevede ca aceasta pot fi facute publice dupa o perioada cuprinsa intre 20 si 50 de ani.

Si acum, de ce ar trebui sa se intample, de urgenta procesul de declasificare a celor cateva sute de HG-uri, care nu au fost publicate niciodata si despre a caror continut nu au stiut decat cateva persoane din ierarhia guvernamentala?  Pai doar astfel poate fi destructurat STATUL MAFIOT din Romania, aceasta oculta nationala cu ramificatii transfrontaliere care a prejudiciat economia nationala cu peste 400 de MILIARDE de euro.

Peste 30 % dintre deciziile primului Cabinet Petre Roman sunt secrete si in acest moment. Conform datelor publicate pe site- ul Camerei Deputaților doar 888 sunt publice, restul de 479 au fost „ascunse”.

Sa parcurgem plini de infiorare o sinistra statistica care poate explica suficient de satisfacator cum a fost ingropat destinul Romaniei de o mana de tradatori de Neam si Tara, adevaratii gropari ai poporului roman.

  1. Petre Roman (premier 1990-1991): Chiar din prima decizie a Guvernului României de după Revoluție este o H.G. care nu a fost publicată nici astazi. Numărul HG-urilor clasificate, în perioada 1990-1992 a fost de 604; in 1990=479 H.G. secrete; in 1991=95 H.G. secrete; in 1992=30H.G.secrete.
  2. Pe timpul Guv. Nicolae Văcăroiu (premier 1992-1996): În timpul lui Nicolae Văcăroiu s-au aprobat 70 de legi secrete si 434 de H.G.-uri clasificate. In perioada 1992-1996 au fost băgate la ”secret” un nr. de 434 H.G.-uri din care in 1993=29, in 1994=69,in 1995=78, in 1996=75, in 1997=39, in 1998=70, in 1999=74)
  3. Pe timpul Guv. Adrian Năstase (premier 2000-2004): pentru aceasta perioada au fost elaborate 97 de legi secrete și 412 H.G.-uri secrete (in 2000=66, in 2001=39, in 2002=56, in 2003=97,in 2004=88,in 2005=39, in 2006=27)
  4. Pe timpul Guv. Victor Ponta (premier 2012-2015): până-n august a.c. au fost emise 340 H.G.-uri secrete din care: in 2007=13, in 2008=32, in 2009=43, in 2010=117, in 2011=25, in 2012=17, in 2013=32, in 2014=23,in 2015=38).

Si acum o precizare tehnica, foarte importanta:

La toate HG-urile secrete emise “discretionar” numai destinatarul FIE EL SI FARA DREPT DE ADMINISTRARE A VREUNEI BAZE DE DATE CLASIFICATE știe continutul „secretului”. Procedura STANDARD a adoptării unei H.G. clasificate prevede ca doar miniștrii de specialitate (ai Apărării sau de Interne, în funcție de obiectul deciziei, S.R.I., S.I.E.) și primul-ministru sa fie la curent cu prevederile exacte ale inițiativei, restul miniștrilor CARE VOTEAZA văd doar cel mult un sumar AL INITIATIVEI. După aprobarea HG-ului, i se dă un număr și nu este publicat în secțiunea publică a Monitorului Oficial.

Conținutul hotărârilor secrete emise dupa 1989 care au schimbat tara noastra dintr-o tara fara datorii externe, intr-una dintre cele mai neperformante economii din UE, se  transmite numai instituțiilor publice interesate , asa s-au distrus prin privatizari DIRIJATE cele mai importante obiective ale economiei nationale , asa s-a instrainat avutia nationala , ASA A APARUT  BURGHEZIA COMUNISTA si capitalismul salbatic de cumetrie.

Daca vrem sa ne vindecam, trebuie URGENT sa depolitizam actul administrativ si mai ales sa desecretizam acele HG-uri prin care s-a facut transferul oneros al activelor statului in conturile unor interlopi politici!

Sursa: https://arhivelesecuritatii.blogspot.ro/2017/09/cum-fost-praduita-romania-prin-hotarari.html

sibiu.justitiarul.r

Publicat în ROMANIA DISTRUSA | Lasă un comentariu

Evoluţia demografică din Transilvania, înainte și după Marea Unire din 1 Decembrie 1918


  Și uite așa s-a mai făcut ceva, dacă tot te întrebi domnule Kelmen Hunor ce a făcut România pentru...

 

Și uite așa s-a mai făcut ceva, dacă tot te întrebi domnule Kelmen Hunor ce a făcut România pentru Transilvania în cei 100 ani. De exemplu, uitați cum a crescut populația românească a unor orașe din Transilvania, comparând datele din anul 1910 (când Transilvania a făcut parte din Ungaria) și din anul 1930 (când Transilvania a făcut parte din România):

Aiud – 1910 – 22,3%; 1930 – 39,3%:
Alba Iulia – 1910 – 44%; 1930 – 64%:
Arad – 1910 – 16%; 1930 – 39,3%:
Baia Mare – 1910 – 20,7%; 1930 – 47,6%:
Bistrița – 1910 – 33,7%; 1930 – 40,1%;
Brașov – 1910 – 29,4%; 1930 – 32,7% ;
Cluj -1910 – 12,4%; 1930 – 34,6%:
Dej – 1910 – 25,4%; 1930 – 39,5%;
Deva 1910 – 21,3%; 1930 – 40,5%:
Oradea: 1910 – 5,1%; 1930 – 27,1%:
Satu – Mare: 1910 – 2,8%; 1930 – 31,6%;
Sibiu: 1910 – 26,3%; 1930 – 37,7%:
Târgu – Mureș – 1910 – 6,7%; 1930 – 25,4%;
Târnăveni – 1910 – 21,7%; 1930 – 27,5%:
Timișoara – 1910 – 10,4%; 1930 – 26,4%:
Turda – 1910 – 25,2%; 1930 – 38,9%
Zalău – 1910 – 6,5%; 1930 – 25,4%:

Total în Transilvania populație urbană românească în 1910 – 18,8%; în 1930 – 35,3%:

Sub regimul românesc a crescut și populația orașelor Transilvaniei, de exemplu Brașovul avea în anul 1910 – 41.056 locuitori, 1930 – 59.232 locuitori, iar în anul 1940 – 91.000 locuitori. Între anii 1787 – 1910, prin urmare în 123 ani, Brașovul a sporit cu 22.938 locuitori, de la 1910 la 1930, prin urmare în 8 ani de regim unguresc din care 4 ani de război și 12 ani de regim românesc, acesta a sporit cu 18.176 locuitori, iar în următorii 10 ani de regim românesc (1930 – 1940) Brașovul a sporit cu 31.868 locuitori.
Clujul în anul 1910 a avut 66.000 locuitori, în anul 1920 populaţia era estimată la 60.000 locuitori, iar în anul 1930 trăiau în Cluj un număr de 100.844 locuitori.

Populaţia din Oradea a crescut în anul 1930 faţă de anul 1910 cu aproximativ 18.000 locuitori, Timişoara cu 18.000, Satu – Mare cu 17.000 locuitori, Turda cu 6.000 locuitori, Arad cu 10.000. În majoritatea cazurilor această creştere reprezentând 25 – 40% din populaţia oraşelor respective în anul 1910.

În condițiile în care populația rurală a Transilvaniei a fost formată în anul 1910, după cum rezultă de mai sus, din 81,2% români, autoritățile maghiare au căutat ca sporul de populație din orașele din Transilvania (cu excepția celor din comitatele Odorhei , Ciuc și Trei Scaune) să nu fie alimentat de populația din împrejurimile orașelor.
După anul 1918, sporul populației românești din orașele Transilvaniei s-a datorat, în primul rând, după datele din statisticile existente, din afluxul treptat al populației românești provenite din împrejurimile acestor orașe. (A se vedea Jinga Victor, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, pag. 251 – 275).

Fără a intra în amănunte pe aceste subiecte, de remarcat faptul că dacă populația rurală din Transilvania era formată din 81,2% din români în anul 1910, din suprafața însumată a moșiilor de peste 1.000 jugăre conform unei statistici din anul 1916, 93, 7% din această suprafață a aparținut maghiarilor și 4,8 % românilor, iar din suprafețele însumate a moșiilor de la 100 până la 1.000 jugăre, 81,1% din aceste suprafețe au aparținut maghiarilor și 13,7% românilor. (Vezi Oberding Jozsef Gyorgy, Az Erdelyi Agrarreform, 1930, pag. 6).

Înainte de anul 1918 au fost în orașele Transilvaniei numai cinci licee cu predare în limba română (Brașov, Blaj, Beiuș, Brad (ultimul numai cu patru clase, iar cel de la Beiuș a avut de la sfârșitul secolului al XIX-lea numai ciclul inferior în limba română) – toate aparținând Bisericilor românești, Năsăud – fundațional grăniceresc, nici unul înființat după încorporarea Transilvaniei la Ungaria din anul 1867), în primii ani după anul 1918, în orașele Transilvaniei s-a ajuns la 43 licee românești. ( Vezi Țara noastră 6 / 19 noiembrie 1922).

Dacă înaintea de anul 1918 nu exista nici o școală industrială în limba română în orașele Transilvaniei și numai o școală comericală (confesional ortodoxă la Brașov), după anul 1918:
„Luând în cercetare numai 4 judeţe învecinate una cu alta: judeţele Sibiu, Alba, Târnava-mică şi Târnava mare, găsim nu mai puţine decât 7 scoale comerciale de stat. la Sibiu câte o şcoală sup. de comerţ pentru băieţi şi una pentru fete; în Sălişte (jud. Sibiu) o şcoală sup. de comerţ pentru băieţi; Alba-lulia, şcoală comerc. sup. pentru băieţi; în Mediaş şcoală superioară de comerţ pentru băieţi şi în Blaj, câte o şcoală sup. de comerţ şi pentru fete. Ultimele două deschise în timpul din urmă şi adăpostite în edificii proprii pompoase, construite în stil românesc.”(Sursa bibliografică: Revista Economică 30 / 1931).
Numărul total al școlilor medii (secundare) cu limba de predare română din Transilvania, au ajuns la 102 în primii ani de după anul 1918.

                                                                                                                                          Iulius MUREȘAN

http://sibiu.justitiarul.ro

 

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

De ce oamenii pozitivi atrag oameni negativi


 Deși sunt radical opuși unul cu celălalt, totuși oamenii pozitivi și negativi par a se atrage reciproc, iar motivul nu este foarte greu de înțeles

Știința ne-a învățat că polii opuși ai unui magnet se atrag, chiar și bateriile electrice se leagă într-un circuit de polii opuși. Cum totul se supune acelorași legi, de ce noi oamenii am face excepție?

Suntem cu toții ființe energetice, compuse din sarcini pozitive sau negative, iar atunci când ne conectăm cu o încărcătură opusă (conform principiilor Yin-Yang), energia curge prin noi. Și atunci atât de natural ne simțim atrași față de ei. Acum, când știm că suntem mai degrabă atrași de încărcătura sau de energia oamenilor opuși, este mai ușor să punem în perspectivă cât de mult suntem dispuși să suferim pentru acest lucru.

Avem posibilitatea de a elimina complet persoanele negative și toxice din viața noastră sau le putem avea în preajma noastră atâta timp cât nu ne costă prea multă energie. Dar cum discernem la cine să renunțăm și pe cine să ținem aproape. Abia putem alege când este vorba despre unul dintre membrii familiei, dar cum rămâne cu prietenii?

Un prieten care ar trebui să încerci să-l păstrezi, ar trebui să fie cineva care te ridică și te face să te simți mai bine cu tine însuți. De asemenea, el nu se va abține să te critice, dacă este necesar pentru creșterea ta spirituală. Și mai presus de toate, el este întotdeauna cinstit cu tine. Cu toate acestea, un prieten toxic este întotdeauna foarte greu de mulțumit, puteți să vă ,,sacrificați” timpul pentru ei dar ei vor găsi încă ceva de care să nu fie mulțumiți. Ei cer prea mult din energia noastră și uneori, nu merită să o facem pentru ei, pentru că aceasta nu se întoarce întotdeauna pozitivă înspre noi. Iată câteva sugestii cu privire la modul în care puteți trata persoanele negative din viața dvs., dacă nu sunteți gata să scăpați complet de ele:

  • Fiți atenți la cât de mult din voi le-ați dat lor.
  • Nu le acordați prioritate acestora și acordați-le un acces limitat la timpul și energia dvs.
  • Nu luați întreaga responsabilitate asupra dvs. pentru bunăstarea sau fericirea lor.
  • Dacă aceștia sunt nepoliticoși cu tine, nu credeți că a fost neapărat vina voastră.
  • Nu intra în argumentare cu cineva care nu este gata să asculte și cealaltă parte sau crede că nu poate greși niciodată și el deține adevărul.
  • Puteți empatiza și avea compasiune vis-a-vis de ei, dar nu ar trebui să o faceți niciodată cu prețul fericirii și al sănătății voastre.
  • Când vine vorba de a face față unor oameni dificili, trebuie să știți că uneori nu-i puteți rezolva (mulțumi). Ei sunt nemulțumiți din cauza propriilor lor experiențe și prejudecăți (credințe), care i-au modelat și nu ai nimic de făcut pentru a schimba asta.

    Când oamenii negativi sunt din familie

Când acești oameni sunt din cadrul familiei situația este mai sensibilă. Dacă nu aveți opțiunea de a întrerupe legăturile sau chiar să-i ignorați pentru mult timp, atunci amintiți-vă doar să nu vă pierdeți răceala cu ei. Trebuie abordată un fel de detașare, adică o atitudine neutră, fără a-i judeca, pentru că este alegerea lor atitudinea lor față de voi, ce ține de orgoliu (Ego), karmă și autocondiționările proprii. După cum s-a explicat mai devreme, oamenii negativi care poartă multă agitație și resentimente în interiorul lor au fost modelați de experiențele lor trecute. Ei trăiesc mai mult în trecut și sunt nemulțumiți de prezent. Dacă te enervezi și ești furios pe ei, nu le vei face rău doar lor ci și ție.

Încercați să-i ajutați cât de mult puteți, dar cunoașteți-vă sau impuneți-vă niște limite și nu vă sacrificați pentru ei. Încercați să înțelegeți ceea ce ei spun, iar atunci când vorbiți încercați să fiți ascultat și înțeles. Acceptați că veți fi întotdeauna cel care va depune mai multă muncă în această relație, având grijă de ceilalți. Nu lăsați să aibă prioritate față de propria bunăstare și, în același timp, să nu vă lăudați. Este o răsplată în sine și nu este nevoie să afirmați faptul că sunteți un om bun.

     Drum drept spre Lumină!

 Sursa:  HealthFoodSoul.com

burebista2012.blogspot.r

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Natura sincronicității – când sincronicitatea apare nu o ignorați


 Răbdarea este bună. Sincronicitatea este mai bună. Răbdarea poate fi definită ca fiind purtătoare sau durabilă fără să te plângi. Este actul „dăruirii timpului” la ceea ce va deveni realitate. Este speranța lucrurilor care vor veni.

Rețineți că răbdarea implică jocul așteptării, adică „nu-l am acum, dar cu timpul va veni la mine„. De exemplu, să presupunem că am intenția să lucrez în grădina mea în această dimineață. Cu toate acestea, a apărut o furtună și vremea nu-mi îngăduie să lucrez grădina. Îmi pot spune: „Voi fi răbdător și în timp util, voi putea să lucrez în grădina mea„. Și așteptați să o faceți. Și pot deveni cu ușurință îngrijorat, când stau și urmăresc vremea, așteptând, așteptând și iar așteptând.

Pe de altă parte, sincronicitatea este ceea ce nu cunoaște nici o așteptare sau durabilitate. Recunoaște că totul este complet în acest moment. Aceasta oferă totul în acest moment. Știe că există un timp și un loc perfect pentru toți, iar cel care experimentează sincronicitatea cunoaște armonia dintre persoană și completitudinea momentului. Unul în sincronicitate nu așteaptă ca ploaia să se oprească pentru ca grădina să poată fi folosită, dar în schimb apreciază ploaia în toată splendoarea ei, împreună cu situația pe care o creează în acest moment. În loc să mă gândesc la grădină, căderea ploii poate să-mi dea motive să stau jos și să scriu o scrisoare unui vechi prieten. Deci, mai degrabă decât să mă concentrez asupra a ceea ce se poate face, în loc să mă concentrez asupra a ceea ce este în prezent și a ceea ce mi se dă, indiferent de planurile sau dorințele mele.

Din punctul de vedere al conștiinței separării, răbdarea este cea care umple prăpastia timpului. Din poziția de acum, eu proiectez că vreau să se întâmple ceva care este în timp mai târziu. Există o prăpastie – între prezent și viitor. Aceasta este „realitatea” timpului pe care îl creăm în capul nostru și totuși timpul nu este real. Sau este real numai în măsura în care îl construim din conștiința noastră a separării. Sincronicitatea funcționează acum și numai în prezent. Este rezultatul unei acceptări complete și a unei alocări a vieții și a calității sale. Este născută din liniștea minții, ascultând ceea ce ne este adus de univers. Este fluxul natural al vieții, indiferent de condiționarea, dorințele și planurile noastre. Când abandonăm gândirea, ceea ce este dincolo de gândire este permis să se manifeste în experiența noastră. Calitatea unei astfel de manifestări este perfecțiunea, este sincronă și divină.

Sincronicitatea este esența conștiinței unității , calitatea fluxului natural al vieții. Floarea înflorește în perfectă sincronicitate cu elementele naturale ale soarelui, apei, vântului și a solului. În schimb, ea trăiește într-o relație sincronizată cu toate elementele din experiența sa și crește atunci când este mai bine susținută de aceste elemente și invers. Înflorește la timpul perfect, în armonie cu ceea ce o înconjoară și se leagă de ea.

Răbdarea așteaptă. Cum poate fi completă dacă aștepți ceea ce nu este încă evident? Chiar așteptarea pacientului așteaptă. Ca și pasagerul de la gară, așteptând sosirea trenului său, el poate fi pe o perspectivă constantă pentru apariția trenului pe șine. În privirile sale constante pe șine, el este nerăbdător și în dorința a ceea ce nu este încă în câmpul său experimental. În schimb, el poate avea un loc pe o bancă din gară, având plăcerea de a urmări oameni în mișcare. Și, așa cum o face, iată și trenul va intra în conștiința sa în vremea lui. Și în acel moment își poate aduce conștiința la sosirea trenului. Este în acest moment.

Una dintre cele mai bune explicații pe care am găsit-o este cea a lui Deepak Chopra, care nu doar explică semnificația coincidențelor (de fapt sincronicități, nu există coincidențe, n.b.), dar oferă și modalități practice de a le folosi pentru a-ți ghida viața. El afirmă: „Când îți trăiești viața cu o apreciere a coincidențelor și a semnificațiilor lor, te conectezi cu câmpul de bază al posibilităților infinite. Atunci începe magia. ” Aceasta este o stare pe care o numesc sincrodestin, în care devine posibilă realizarea împlinirii spontane a fiecărei dorințe. Sincrodestinul necesită obținerea accesului într-un loc adânc în interiorul tău, în timp ce te trezești, în același timp, la dansul complicat al coincidențelor din lumea fizică.

    Când apare o coincidență, nu o ignorați

Întreabă-te: Care este mesajul aici? Care este semnificația acestui fapt? Nu trebuie să săpați pentru răspunsuri. Puneți întrebarea, iar răspunsurile vor apărea. Acestea pot ajunge ca o înțelegere bruscă, o experiență creativă spontană sau pot fi ceva foarte diferit. Poate că veți întâlni o persoană care este într-o anumită măsură legată de coincidența care a avut loc. O întâlnire, o relație, o întâlnire întâmplătoare, o situație, o circumstanță vă vor da imediat un indiciu în sensul ei. „Oh, de asta a fost vorba!

    Cheia este să-i acorzi atenție și să întrebi

„Un alt lucru pe care îl puteți face pentru a hrăni coincidența este să păstrați un jurnal al coincidențelor în viața voastră”.După ani de luări de notițe, clasificăm coincidențele ca minuscule, medii, minciuni și minciuni mari. Puteți face acest lucru în orice fel este ușor pentru dvs. Pentru unii oameni este mai ușor să mențină un jurnal zilnic și să sublinieze sau să evidențieze cuvinte sau fraze sau nume de lucruri care apar ca și coincidențe. Alți oameni țin un jurnal special al coincidențelor. Începe o nouă pagină pentru fiecare coincidență semnificativă, apoi notează alte conexiuni la acel eveniment pe pagina sa.

Jurnalizarea nu este absolut necesară, dar ajută la aducerea unor perspective și coincidențe la suprafață

Îți ia cinci minute în fiecare zi să stai liniștit. În acel moment, puneți aceste întrebări în atenția și inima voastră: „Cine sunt? Ce vreau pentru viața mea? Ce vreau de la viața mea azi? Apoi, dați drumul minții și lăsați-vă fluxul conștiinței, vocea voastră mai silențioasă, să răspundă. Apoi, după cinci minute, scrieți-le jos. Faceți acest lucru în fiecare zi și veți fi surprins de modul în care situațiile, circumstanțele, evenimentele și oamenii se vor orchestra în jurul răspunsurilor. Acesta este începutul sincrodestinului „- Deepak Chopra

Sincronicitatea este un dar al universului, disponibil pentru utilizare în fiecare moment. Este muzica subtilă și dulce a existenței pe care o auzim dacă o ascultăm doar. Dacă vom participa doar la înăbușirea minții noastre, nu vom putea manifesta fluxul armonios al sincronicității din conștiința unității. Dansul nostru față de acest flux sincronistic este extaz experimental. Este dansul fără efort al eului cu universul.

     Surse: http://in5d.com / http://humansarefree.com

https://burebista2012.blogspot.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Oamenii devin mai rapizi…și mai proști


Știm cu toții fabula lui Esop despre țestoasă și iepure, dar puțini sunt aceia dintre noi care cred că în lumea reală cei înceți precum o țestoasă au vreo șansă de a-i învinge pe cei care se mișcă foarte rapid. Puțini sunt cei care, alături de Milton, cred că „și ei slujesc, care doar stau și așteaptă”. Cei care stau și așteaptă rămân în urmă, proști. Moțăi, pierzi.

Cei dintre noi care cred că a o lua încet înseamnă a petrece timpul bine sunt o minoritate în lumea noastră nebună și trepidantă. Suntem o specie pe cale de dispariție. Din acest motiv, este reconfortant să descoperi că până și oamenii de știință încep să ne dea dreptate. Să-i luăm drept exemplu pe psihologii Pam A. Mueller de la Universitatea Princeton și Daniel M. Oppenheimer de la Universitatea din Los Angeles. Într-un studiu inovator acești cercetători serioși au demonstrat că pentru a reține mai bine informațiile scrisul de mână este mai util decât tastatul, deoarece scrisul de mână este mai încet, iar tastatul mai rapid. Ca țestoasa lui Esop, Mueller și Oppenheimer au demonstrat că încetul și calmul câștigă cursa, cel puțin în ceea ce privește învățătura.

Spre deosebire de studiile anterioare care arătau că laptopurile sunt instrumente precare pentru a lua notițe din cauza numeroaselor distracții oferite de internet, acest ultim studiu demonstrează că scrisul de mână este mai bun pentru simplul fapt că îl încetinește pe student. Studentul care tastează poate transcrie aproape tot ceea ce spune profesorul fără să fie nevoit să analizeze critic. Procesul de transcriere nu necesită niciun gând și de aceea nicio gândire critică. Degetele alunecă pe tastatură cu o viteză amețitoare, punând cuvintele pe pagină la fel de rapid cum părăsesc gura profesorului. Și cu toate astea creierul este deconectat de la ceea ce spune profesorul sau de la ceea ce scriu degetele. Nu există nicio confruntare activă sau proactivă cu materialul discutat. Sublimul se pierde în subliminal.

După cum au descoperit psihologii și educatorii, și după cum știau demult oamenii cu bun simț, un eșec de a semnala creierului că materialul este important va avea drept rezultat eliminarea lui din memorie de dragul eficienței mentale. De ce să reții ceea ce pare lipsit de importanță, din moment ce nu e atrăgător? Prin opoziție, a lua notițe de mână este o activitate mai lentă și din acest motiv necesită ca ascultătorul să fie atent. Nu poate scrie fiecare cuvânt pe care îl spune profesorul, așa că trebuie să fie selectiv, să aleagă citatele importante, să rezume concepte și să pună întrebări când nu înțelege ceva.

Potrivit lui Mueller și Oppenheimer, „a transcrie conferințele cuvânt cu cuvânt, în loc de a procesa informația și a o reașeza în cuvinte proprii dăunează învățării studentului”.  Stanislas Dehaene, un psiholog de la College de France din Paris, a întărit teza celor doi cercetători. Într-un interviu pentru New York Times, el a afirmat că studenții care vor să reușească la școală ar face bine să lase acasă laptopurile: „Când scriem, un circuit neuronal unic se activează.  Există o recunoaștere de bază a gestului în cuvântul scris, un soi de recunoaștere pe bază de stimulare mentală în creier. Pare că acest circuit contribuie în moduri unice, pe care nu le-am realizat până acum.”

Este nevoie de astfel de cercetări, chiar dacă pentru cei care nu și-au pierdut bunul simț concluziile sunt evidente. Pentru ceilalți, devorați de ideologia iepurelui din fabulă, doar studiile științifice îi vor face să vadă erorile. În timp ce iepurele crede că poate câștig cursa agitându-se ca o furtună de nisip, țestoasa înceată, scriind lent, dar sigur, în felul cursiv și legitimat de istorie, îl va lăsa pe studentul distrat în vârtejul său, și va trece linia de sosire fără grabă, glorios și cu bună cuviință.

Traducere după un articol de Joseph Pearce publicat pe Intellectual Takeout

 Contra Mundum

Publicat în GANDESTE | Lasă un comentariu

Obrăznicia Ungariei şi impertinenţa U.D.M.R.-istă sfidează România. Bruxelles-ul tace


Obrăznicia Ungariei şi impertinenţa UDMRDin postura ilegală de partid politic anti-constituţional, impertinenţa U.D.M.R. este inacceptabilă şi condamnabilă. Se impune ca C.C.R. să se autosesizeze pentru clarificarea publică a statutului acestei organizaţii înfiinţată aparent pe baza criteriilor etnice culturale, în fapt partid politic-extremist-iredentist şi eliminarea sa de pe eşichierul politic al României. Postura de traseistă în TIR-urile guvernelor postdecembriste a acestei coloane a cincea a dezmembrării României trebuie stopată ! Legal şi Constituţional ! U.D.M.R. nu reprezintă interesele cetăţenilor români de etnie maghiară, ci interesele iredentiste ale extremiştilor din „ţara vecină şi prietenă”. Şeful U.D.M.R. a sărit în sus de 15 metri fără să-şi amintească de înaintaşi, adică de Dicso Csaba şi de al lui îndemn „Nincs Kegyelem !”. La rândul său, Bruxelles-ul ar trebui să întrebe conducerea budapestană în ce căruţă se află Ungaria… dar nu o face. Ca de fiecare dată, „cutia de viteze” a „Uniunii” neunite se gripează în momente delicate, ceea ce demonstrează că U.E. a devenit o căruţă şchioapă ale cărei osii scârţâie tare. De aşa mijloc de transport, românii se pot lipsi. Pot merge pe propriile picioare mult mai sigur. (Ion Măldărescu).

„Am transmis că dacă steagul secuiesc va flutura pe instituţiile de acolo, toţi vor flutura lângă steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui” (Tudose, Prim-ministrul României).

La intrarea în Parlamentul Ungar sunt arborate steagul unguresc și cel secuiesc

Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei l-a convocat pe ambasadorul român Marius Lazurca pentru a protesta față de declarațiile premierului român. Joi seară, premierul Mihai Tudose a afirmat că refuză orice dialog legat de autonomia unei părţi a României şi că discuţiile pe această temă sunt în afara legii. „Am transmis că dacă steagul secuiesc va flutura pe instituţiile de acolo, toţi vor flutura lângă steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui”, a declarat premierul. M.A.E. de la Budapesta așteaptă explicații și scuze din partea Guvernului României. Asta în timp ce la intrarea în Parlamentul Ungar sunt arborate steagul secuiesc și cel ungar fără cel al Uniunii Europene.

M.A.E. de la București consideră vinovate organizațiile politice maghiare din România

Ministerul Afacerilor Externe a luat notă de mesajele transmise de autorităţile de la Budapesta în contextul convocării ambasadorului român la Budapesta, la data de 12 ianuarie a.c. şi face următoarele precizări: Declaraţiile făcute de Prim-ministrul României atrag atenţia asupra responsabilităţii pe care o au autorităţile centrale şi locale din ţara noastră pentru asigurarea respectării legii, fără a avea valenţe etnice, anti-maghiare şi punctează, în primul rând, necesitatea respectării ordinii constituţionale şi de drept din România, stat unitar, suveran şi indivizibil. Semnalăm, totodată, faptul că dezbaterea în spaţiul public pe acest subiect survine în contextul în care iniţiativele privind diverse forme de autonomie teritorială pe criteriul etnic, s-au multiplicat în ultima perioadă, culminând cu semnarea, la 8 ianuarie, a Rezoluţiei comune a organizaţiilor politice maghiare din Transilvania privind alinierea conceptelor de autonomie.

Aceste demersuri, pe o temă care ţine strict de ordinea constituţională a României şi asupra căreia s-au pronunţat anterior atât factorii politici cât şi instanţa constituţională din România, nu contribuie la menţinerea unui spirit de convieţuire interetnică armonioasă şi nici la progresul în relaţia bilaterală. Astfel de gesturi sunt cu atât mai regretabile cu cât ignoră, în mod deliberat, măsurilesubstanţiale adoptate de-a lungul timpului de autorităţile române în beneficiul persoanelor aparţinând minorităţii maghiare din România, corespunzând celor mai înalte standarde de protecţie în materie, angajament pe care România şi-l menţine şi pe care îl va urmări în mod constant în toate politicile sale.

M.A.E. dezavuează orice provocări de această natură, mai ales în anul în care România îşi propune să sărbătorească Centenarul Marii Uniri într-un spirit de unitate, toleranţă şi respect reciproc între toţi cetăţenii săi, indiferent de etnia acestora. M.A.E. îşi exprimă încrederea că relaţiile româno-ungare vor avea în continuare ca reper pilonii politico-juridici reprezentaţi de Tratatul politic de bază şi Declaraţia privind cooperarea şi parteneriatul strategic pentru Europa în secolul al XXI-lea şi se vor dezvolta în spiritul valorilor europene[1].

–––––––––––––––
[1] Sursa : Alexandru Panait, Curentul https://www.curentul.info/in-lume/obraznicia-ungariei-la-intrarea-in-parlamentul-ungar-sunt-arborate-steagul-unguresc-si-cel-secuiesc-steagul-ue-lipseste/
Vezi şi: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/reactia-mae-la-criticile-ungariei-859143

http://www.art-emis.ro

Publicat în ANALIZA | Lasă un comentariu

PSD il da jos pe Tudose ca nu a fost de acord sa dea Casei Regale palate si milioane de Euro.


Sa se afle Isarescu (varul regelui Mihai) in spatele mutarii de sah?

Distribuie!by Era de asteptat sa i se faca vant lui Tudose din moment ce de curand a refuzat punerea la dispozitie a palatului Elisabeta plus alte beneficii de intretinere din banii poporului, Casei Regale. Observati ca singurul care nu e schimbat din functie indiferent de regim politic, partid si presedinte este guvernatorul Isarescu, varul regelui Mihai, daca e sa tinem cont ca unchiul sau a fost casatorit cu matusa regelui Mihai, cititi mai multe aici:  si aici ude veti afla ca regele Mihai l-a si pus in functie pe Isarescu Mugur, astfel ca banuiala e clara, s-au facut presiuni asupra PSD din […]

Era de asteptat sa i se faca vant lui Tudose din moment ce de curand a refuzat punerea la dispozitie a palatului Elisabeta plus alte beneficii de intretinere din banii poporului, Casei Regale. Observati ca singurul care nu e schimbat din functie indiferent de regim politic, partid si presedinte este guvernatorul Isarescu, varul regelui Mihai, daca e sa tinem cont ca unchiul sau a fost casatorit cu matusa regelui Mihai, cititi mai multe aici:  si aici ude veti afla ca regele Mihai l-a si pus in functie pe Isarescu Mugur, astfel ca banuiala e clara, s-au facut presiuni asupra PSD din partea Casei Regale, a elitei masonice si a guvernatorului, sa fie schimbat primul ministru cu unul care va acorda Casei regale, toate pretentiile solicitate.

Iata ce raspuns daduse Tudose de curand Casei Regale:

”De ce să rămână în posesia Casei Regale? Pot să îl închirieze dacă îşi doresc. Eu am vorbit la Regia Autonomă a Protocolului de Stat, prin intermediul căruia statul deţine imobilul, să le facă o ofertă de chirie, dacă doresc. Că dacă tot le trebuie, eu înţeleg că au de unde să plătească, că li s-au retrocedat o mulţime de lucruri. De ce să nu dăm palatul Camerei de Comerţ şi Industrii sau la alţi copii ai unor foşti şefi de stat?”, a spus premierul Tudose la România TV.

CEx al PSD a decis retragerea sprijinului politic pentru Mihai Tudose, cu marea majoritate a voturilor, anunță Antena 3.
Mihai Tudose își va prezenta demisia. Au fost 59 de voturi pentru retragerea sprijinului politic, 4 împotrivă și 4 abțineri.
Premierul Mihai Tudose a anunțat că demisionează, pentru că așa a decis partidul. El a spus că pleacă cu fruntea sus. Întrebat care este acum relația cu Liviu Dragnea, Tudose a răspuns: „Acum e bună, cea mai bună. Până acum tensionată, că asta e. Merge la Palatul Victoria să îmi iau lucrurile. Nu voi asigura interimatul.”
Claudiu Manda a anunțat, luni seară, că mâine la ora 11.00 va avea loc o nouă ședință a Comitetului Executiv al PSD pentru a nominaliza noua propunere de premier. El și-a exprimat convingerea că președintele Klaus Iohannis va face noua nominalizare de premier tot din partea PSD.
Publicat în MONARHIE, POLITICA STIRI | Lasă un comentariu

Ilie Șerbănescu: ”Comisarii de tip sovietic ai Comisiei Executive de la Bruxelles și-au dat arama pe față: să nu cumva să fie independentizată justiția!”


Din nou! De parcă ar mai fi fost nevoie, căci cum sunt de fapt era deja binecunoscut. De mult, atributul de tip sovietic li se potrivește de minune, întrucât nu se mai ascund sub masca democrației, lucrând cu pistolul pe masă! Au hotărât acum să activeze prevederea care retrage dreptul de vot al Poloniei în UE, sub motivația – etern flașnetata motivație – că legile justiției pe care le promovează guvernarea actuală din Polonia ar afecta independența justiției.

La București, președintele Iohannis a folosit prilejul de a evoca posibilitatea îndreptării și asupra României a acestei sancțiuni, vezi Doamne, tot sub motivația – etern flașnetata motivație – că legile promovate de coaliția PSD – ALDE, aflată la guvernare, ar afecta independența justiției.

Dacă te informezi cumva asupra problemei – nici nu trebuie s-o studiezi, căci dacă o aprofundezi eventual, te poți îmbolnăvi mental! –, observi că esența schimbării proiectate în legile justiției în Polonia este un fel de punere a acesteia sub un anumit control al politicului. De pildă, procurorii-șefi să fie numiți de președintele republicii! Vai, blasfemie: politizare și deci afectarea independenței justiției! Ca atare, comisarii de la Bruxelles se simt îndreptățiți să activeze așa-numita „bombă nucleară a UE“ împotriva Poloniei. Nu mai spunem că, anterior, au fost „activate“ protestele opoziției politice și demonstrațiile de stradă ale tinerilor cu rucsăcel în spate și smartphone în mână. Mă rog, este dreptul lor! Și, într-un fel, o justificare chiar poate fi dacă numirea și deci revocarea „șefilor“ Justiției ar urma să fie mutate din decizia unor structuri ale justiției înseși în pixul politicianului-„șef“, președintele republicii!

Să vezi însă drăcia dracului! Numirea și deci revocarea „șefilor“ justiției sunt chiar în pixul președintelui în România! Și aceiași comisari europeni nu își arată cumva dezaprobarea, deși mai politizare decât asta nu există! Ba, mai mult, își exprimă îngrijorarea față de eventuala schimbare a acestei dispoziții legale, în cadrul modificărilor vizate la legile justiției de către coaliția de guvernământ PSD – ALDE. Cu toate că onor corifeii PSD – ALDE nici n-au îndrăznit să scoată din joc pixul lui Iohannis în problemă, etern flașnetata afectare a independenței justiției a fost pusă în mișcare după același scenariu, pentru ca nu cumva șefii de Parchete și de Curți să iasă de sub dependența de președintele țării și să intre sub dependența structurilor justiției înseși. Una peste alta, independență a justiției – ioc!!! Cu alte cuvinte, să nu cumva să fie independentizată justiția! Cei cu rucsăcel în spate au ieșit și în România în stradă, opoziția s-a strofocat să blocheze totul în Parlament, iar o parte a acesteia s-a dedat la manifestări de circ, la care evident nu ar fi recurs dacă nu ar fi fost susținută de instituțiile de forță aflate în spate. Și să nu uităm că ambasadori ai unor țări UE și-au exprimat public îngrijorarea în legătură cu modificarea (fără precizări) a legilor justiției în România, făcând de fapt astfel presiuni ca totul să rămână în parametrii de până acum.

Riști să nu mai înțelegi nimic! Vasăzică, Polonia este sancționată de Comisia de la Bruxelles pentru că politizează justiția, iar România este presată, prin amenințări de sancțiuni similare, să mențină reglementările care includ la loc de frunte tocmai expresia celei mai înalte politizări a justiției. Dacă nu ești idiot, îți dai seama perfect de ce această abordare „neunitară“ – pentru a ne exprima elegant –, deși tocmai în problema cu pricina ar trebui să guverneze absența oricăror criterii diferite, darămite contrare. Polonia este penalizată nu pentru afectarea legilor Justiției, ci pentru linia independentă adoptată față de Bruxelles, în speță față de Germania. România este amenințată de fapt ca nu cumva să facă la fel. Președintele Poloniei nu trebuie să aibă în pix numirea și revocarea magistraților-șefi, pur și simplu pentru că e cu Polonia! Președintele României nu numai că  poate, dar chiar și trebuie să aibă numirea și revocarea în pix, pentru că nu e cu România, ci cu Bruxelles-ul, în speță cu Germania. Asta știam și noi, dar acum am primit confirmarea chiar de la Bruxelles!

Autor: Ilie Șerbănescu

Cotidianul

Publicat în ROMANIA-JUSTITIE | Lasă un comentariu

Alte secrete ascunse ale lui Mihai Congelatu’


Maria Diana Popescu

În disperarea lor, cei patru muşchetari, Iohannis, Dragnea,Tăriceanu şi Isărescu (acesta din urmă, cumătru de afaceri cu abdicatul Mihai), pentru a scăpa de acuzaţiile de încălcare a Constituţiei sau de fapte penale, nu ştiu ce să mai ofere, ce să mai inventeze şi cu cine să se mai alieze! Vor schimba şi banii româneşti anul acesta pentru paraziţii unei false case regale! „Turcu plăteşte!”, adică poporul român! Felicitări premierului Tudose, care a spus clar: „Guvernul dă aviz negativ casei regale. Noi sîntem republică”. Într-o ţară închistată în corupţie şi sclavie se va întîmpla întotdeauna numai ceea ce e ordin să se întîmple, iar numărul naivilor, care cred că dacă imită maimuţa redescoperă roata, a crescut simţitor. S-a văzut clar la îngropăciunea cetăţeanului Mihai cînd, bătu-i-ar vina, nostalgicii şi spălaţii pe creier au făcut mătănii pînă la pămînt şi s-au închinat în faţa unui sicriu în care nu ştiau ce se află. Au făcut crucea mare ca în faţa unor Sfinte Moaşte! Blasfemie, maimuţoilor! O piesă de teatru macabră din care a lipsit bocitul la comandă, ca la moartea lui Kim Jong-tatăl. O mai mare nebunie şi manipulare mediatică decît aceasta nici c-a văzut România vreodată! Aş fi vrut să scriu despre toate acestea la momentul desfăşurării circului „regal”, dar am dorit să nu întinez sărbătoarea sfîntă a Naşterii Domnului cu imaginea hoardelor haştag-rezist, mînate de la proteste la îngropăciune, încolonate în faţa unui sicriu de simptomul condiţionării mentale, al nostalgiei sau spălării creierului.

Luaţi-vă o ceaşcă de cafea şi haideţi să vă povestesc lucruri neauzite şi de interes pentru naţiune. Aşadar, să glorifici un trădător de ţară pînă la o cotă imposibil de acceptat de orice cetăţean normal la cap, este o aberaţie a libertăţii! „Ingineria” socială impusă de Occident a creat „omul de tip nou”, omul lipsit de personalitate, gata să rîdă, să plîngă sau să scoată sabia la comandă; omul dependent de idolii deveniţi celebri doar prin actele lor criminale. Spălarea creierelor a reuşit cu brio în România, prin propagandă mincinoasă şi prin privare de adevăr. Nu peste mult timp aceste armate de metamorfozaţi vor ajunge să plîngă după cei care îi asupresc, îi privează de drepturi, îi îndobitocesc şi îi înfometează. Jurnalistul Iulian Uţă de la ziarul „Profit” scria în decembrie 2015 pe facebook ştirea potrivit căreia regele a murit la jumătatea lui 2015. şi că doar jurnaliştii de la România TV s-au arătat interesaţi de subiect. „Regele Mihai a murit, decesul său fiind ascuns atât de membrii Casei Regale dar şi de autorităţile republicii, spun sursele mele. Contextul actual îmi da toate motivele să cred spusele lor. Unul este înalt funcţionar administrativ al Patriarhiei Române, iar celalalt, amic de călătorii rustice al principelui Nicolae. Nu o să vă relatez exact cele spuse de către cei doi, e drept, cu oarece teamă la o cafenea în centrul Bucureştiului, pe la mijlocul lunii decembrie 2015. O să vă spun doar motivele reale care susţin informaţia potrivit căreia regele Mihai a murit încă de acum câteva luni, iar trupul său neînsufleţit stă în conservare într-un laborator privat de lângă Zürich. Aşadar, pe lângă luptele interne din cadrul Casei Regale sau greutatea în a decide succesorul la tron (falsul tron – s.a) principalul motiv pentru care moartea Regelui Mihai ar fi trecută sub tăcere este acela ca, potrivit regulilor unei monarhii, nu există încă un loc de veci pentru acesta conform uzanţelor, şi adaug, eu, potrivit Constituţiei României, statutul casei de venetici este ilegal pe teritoriul ţării noastre, iar proiectul privind statul falsei case regale, depus de cei doi servili descreieraţi, Dragnea şi Tăriceanu, nu primise undă verde. Sigur, s-a încercat demontarea afirmaţiilor făcute de Iulian Uţă, prin prezentarea unor fotografii vechi, dar internauţii au verificat fotografiile şi au demonstrat că ele au fost făcute în octombrie 2015 şi nu în 2016 cum încercau să susţină. Opinia unor oficiali este că S.R.I. cunoştea ce anume se întâmpla în cazul lui Mihai. Mascarada ascunderii cadavrului său şi circul îngropăciunii s-au făcut cu aprobare de la cel mai înalt nivel, altfel nu şi-ar fi permis să o facă pe faţă, cu sprijin logistic şi financiar de stat. Fostul rege a fost ţinut „în viaţă” prin comunicate de presă şi fotografii trucate, scrie cineva în „Adevărul”. Oare chiar am ajuns bătaia de joc a unor leneşi care se autointitulează nobili?

Celebra clarvăzătoare Maria Ghiorghiu susţine că sicriul era gol, trupul neînsufleţit al cetăţeanului Mihai, nefiind în sicriul care a fost adus în România şi îngropat cu mare cheltuială şi cu mare fast la Curtea de Argeş, în contradicţie cu tradiţia creştină, după 12 zile. Dar, nu-i bai, dacă ar fi fost în sicriu, nu-i purtaţi de grijă, era obişnuit cu frigiderul. Spectacolul fals şi ieftin s-a făcut cu cheltuială din banul public al poporului român. Trîntorii aceştia străini de neam, deşi aflaţi în topul bogaţilor, n-au scos un sfanţ din buzunar. Ba mai mult, au început să cerşească şi prin undele hertziene, făcând apel la donaţiile firmelor din cota impozitului de profit pentru madam „principesa” Margareta Duda. Celebra clarvăzătoare susţine că modul în care s-au desfăşurat funeraliile cetăţeanului Mihai au ridicat numeroase suspiciuni: „Dragii mei, de ce, la sicriul cu trupul neinsufleţit al Regelui Mihai, nu a fost lăsat un minuscul gemuleţ, prin care să se vadă dacă era cineva acolo în sicriu? În timp, vom afla adevărul despre această înmormântare care a îngenuncheat România cu atîtea pregătiri şi cheltuieli uriaşe”. Biserica Ortodoxă şi-a făcut mai mult decît datoria, a îngropat fantoma unui mort băgat pe gît românilor şi a tras clopotele de bucurie că poporul român a scăpat de un trădător care a mimat că este ortodox.

Haideţi să vedem ce afirmă, în mod documentat, Gheorghe Funar: „În anul 1966, Mihai a renunţat la religia ortodoxă și a trecut la religia catolică. Faptele sale vorbesc de la sine: a dat ca prizonieri la Uniunea Sovietică aproape 200.000 de soldaţi și ofițeri români ortodocși, în frunte cu Mareșalul Ion Antonescu; a instaurat Comunismul în România prin numirea (prin decret regal) Guvernului Dr.Petru Groza (1945-1947) și a colaborat cu acesta pentru realizarea următoarelor obiective antiromânești, anticreștine și antiortodoxe: arestarea și trimiterea în închisori a peste 3.000 de preoți ortodocși și greco-catolici, precum și peste a 5.000 de călugări și călugărițe de religie ortodoxă; transformarea multor sute de Biserici ortodoxe și greco-catolice în grajduri pentru animale sau în depozite de furaje ori materiale de construcții; lichidarea elitelor intelectualității românești, prin arestarea de către Regimul comunist Mihai I – Dr.Petru Groza a zeci de mii de intelectuali și trimiterea lor în închisorile comuniste; trimiterea în închisori a corifeilor Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia; arderea cărților religioase din toate bisericile și mănăstirile, precum și a altor zeci de milioane de cărți din toate bibliotecile din România; interzicerea orelor de religie și a icoanelor în școli; (povestea se repetă şi azi – n.a); obstrucționarea tradițiilor religioase strămoșești, a obiceiurilor de Crăciun și Anul Nou. Regimul comunist Mihai I – Dr.Petru Groza l-a inventat și a început să-l impună cu forța pe Moș Gerilă în locul lui Moș Crăciun (bolşevicii i-au schimbat numele, dar l-au lăsat, totuşi să-şi facă treaba, însă junkerii Bruxelles-ului de azi vor să-l îngroape definitiv – n.a.); a introdus teroarea comunistă împotriva Poporului Român, mai ales a credincioșilor creștini; a acceptat ca fiicele sale, născute în afara căsătoriei, să fie botezate în religia catolică; a fost de acord ca partenera sa de viață, catolica Anna de Bourbon-Parma și fiicele lor să nu învețe Limba Română, să nu solicite obținerea cetățeniei române și să nu cunoască tradițiile ortodoxe; a fost nașul de cununie al fiicei sale Margarita de Hohenzollern cu alogenul român Radu Duda, la Lausanne, la 21 septembrie 1996; a ascuns ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române faptul că fosta sa parteneră de viață, Anna Antoinette-Francoise Charlotte Zita Marguarita de Bourbon-Parma, a fost catolică și după ce a decedat a fost incinerată. Răposata Anna trebuia să fie înmormântată numai de preoți catolici. În Elveția, unde a trăit foarte bine circa 60 de ani fostul rege Mihai I, nu a fost doliu național și nici local, iar la vila sa din Aubonne, la sicriul său, nu a fost prezent și nu a depus nicio floare sau vreo lumânare nici un reprezentant al autorităților centrale și nici locale elvețiene. Românii din Țara-Mamă și de pretutindeni, mai ales cei tineri, au fost mințiți și manipulați prin ascunderea Adevărului despre fostul rege comunist Mihai I, la posturile de televiziune și radio. Scenariștii și manipulatorii de opinie au uitat să le ceară mai multă jale, doamnelor și domnilor”, scrie Gheorghe Funar.

De urmaşii singurului rege nazisto-bolşevic al umanităţii, Mihai Eitel şi de înaintaşii lui, importaţi din Prusia şi trimişi peste Neamul Românesc, nu mai scapă curînd Țara! Daţi-i afară pe impostori din palatul Elisabeta! Daţi-i afară pe urmaşii fostului rege-trădăror, care nu e sfînt aşa cum îl tămîiază regaliştii. Să mai amintim aici şi ascunsa dar ştiuta, de acum, căsătorie cu englezoiaca Nerisa Lyon, din casa regală a Angliei, cu care a avut un fiu – Dieter Stanzeleit -, care astăzi îşi cere dreptul la paternitate cu acte şi documente justificabile, dar căruia i s-a refuzat inițial proba A.D.N. Aşadar, avem de-a face şi cu un tată imoral, care a refuzat să-şi recunoască fiul, abandonîndu-l. Daţi-i afară din palatele poporului român pe aceşti asistaţi social, care trăiesc din banul public, aceşti trîntori care şi-au arogat titluri nobiliare, doar pentru a revendica domenii din patrimoniul naţional şi fonduri pentru huzur şi lenevie din banii românilor care muncesc din greu şi plătesc taxe şi impozite usturătoare.

Monarhia este forma de a domina mulţimea naivă prin titluri pompoase şi costisitoare. Lacom ca orice rege, Mihai a umblat cu avocaţii prin tribunale şi a obţinut în mod necinstit de la poporul român o avere impresionantă, peste un miliard de euro, cîteva castele şi mii de hectare de pădure şi drumuri forestiere, pentru care nici impozite nu a plătit, nici el, nici urmaşii săi. Şi nici nu vor să plătească! România nu poate fi condusă de prinţi second hand inventaţi precum Duda-găgăuzul sau Nicholas, devenit peste noapte Nicolae al României. România are cetăţeni tineri şi inteligenţi care au dreptul constituţional de a deveni conducători ai României. Nu aceşti filfizoni străini! Dragnea, Tăriceanu, Iohannis şi alte neamuri de slugi şi lingăi de clasă ai străinilor au sări gardul spitalului cu oameni „veseli” şi trebuie judecaţi de popor pentru hoţie şi trădare! Monarhia a fost plantată în România de masonerie, după alungarea lui Alexandru I.Cuza prin lovitura de stat. Ăştia nu sînt români ortodocşi, iar faptele lor au fost şi sînt profund antiromânesti, antiortodoxe, servind doar interesele Ocultei care i-a adus în fruntea ţării noastre. Inacceptabil! Unde mai există aşa ceva în lume?

Trebuie să se ştie că, după abdicarea lui Mihai, de comun acord al acestuia cu Guvernul Petru Groza, s-a început campania împotriva monarhiei în ziarul „Scânteia”. Un articol elocvent în acest sens scria despre hotărârile Consiliului de Miniştri că „vor fi primite cu adâncă satisfacţie de masele cele mai largi ale poporului nostru și mai ales de zecile de mii de oameni exploataţi ani de-a rândul pe fostele moşii regale.” „Poporul român, Statul său, reintră astfel în stăpânirea bunurilor ce i-au fost răpite în decursul anilor de dinastia de Hohenzollern, ai cărei membri deveniseră cei mai mari şi mai nesăţioşi moşieri, bancheri şi fabricanţi ai ţării. De asemenea, poporul român salută cu satisfacţie retragerea naţionalităţii române Hohenzollernilor. În cei 80 de ani de teroare şi sălbatică asuprire a poporului, familia de junkeri prusaci a Hohenzollernilor – agentură a imperialismelor străine, reprezentanţi credincioşi ai capitalului străin – s-a arătat străină de interesele şi năzuinţele poporului român. Ea s-a aflat mereu de partea duşmanilor de moarte ai acestuia, iar astăzi îşi continuă uneltirile împotriva României, punându-se în solda imperialismului aţîtător la război.”

Trebuie reamitit şi reţinut faptul că abdicarea nu s-a făcut sub amenințarea armei sau sub şantaj, cum fals afirmă manipulatorii. Altfel, demult actul ar fi fost contestat în justiție. Cît timp este în vigoare actuala Constituție, dacă nu cumva, străinul de ţară Iohannis va dori s-o modifice, trebuie exclusă orice moştenire monarhică. Bunurile retrocedate cetăţeanului Mihai au fost ale instituţiei numită „Domeniul Coroanei” nu ale persoanelor-regi! Nu vă lăsaţi păcăliţi! Mihai a abdicat nesilit de nimeni, dar vinovat fiind de trădarea Armatei Române şi a Ţării. Deci, întreb a mia oară: Care rege? Care prinţese şi prinţi, mai fraţilor? Din momentul abdicării, casa regală s-a desfiinţat odată cu abdicarea şi plecarea în Elveţia şi pe alte meleaguri. România este Republică! Toţi prădătorii urmaşi ai lui Mihai trebuie să-şi ia tălpăşiţa şi să plece unde or vedea cu ochii! Acolo se află căminul lor! Nu au niciun drept asupra domeniilor Ţării noastre! Ăl cu coarne îi plăteşte pe susţinători să se închine paraziţilor neamului românesc! E şi cazul ziariştilor care ridică osanale urmaşilor unui trădător, contrazicînd Constituţia şi legile României!

Afară cu aceşti lingăi şi impostori care urmăresc doar jefuirea României! În Grecia, Franţa, Austria urmaşii monarhici nici nu au voie să intre în ţară, şi aceste ţări nu au fost comuniste. Grecia, de pildă, a confiscat toată averea fostei familii regale după 1974, guvernele interzicînd orice casă regală. Aşa cum urmaşii şefilor noştri de stat nu au dreptul să preia locuinţele de protocol, tot aşa nu pot avea acest drept nici aceşti urmaşi ai cetăţeanului abdicat. Aşadar, afară cu ei de pe domeniile ţării noastre! Cheltuielile întreţinerii unei false case regale nu se justifică şi sînt ilegale. Alo, se aude, D.N.A.?

Acestea ar fi cîteva din cruntele adevăruri ascunse ale lui Mihai Congelatu’! Hoţie pe faţă! Se impune naţionalizarea imediată a averilor regale furate de la poporul român! „Făra Mihai, casa regală nu mai este decât un oengheu milog și lacom, care, paradoxal, vrea să fie lacheul de imagine al guvernului contra 25 milioane euro pe an din bani publici. Şi rege în România rămâne neamprostia”, a scris Cristian Tudor Popescu pentru Republica. Gata leneşilor, puneţi-vă urmaşii să muncească, puneţi mîna şi plătiţi taxe, nu umblaţi cu fofîrlica întreţinuţilor, că la noi asistaţii social au 500 de lei pe lună! Aşa-zisa familie regală a înnobilat falsul, lăcomia, minciuna, hoţia, cupiditatea şi impostura… Ex regele Mihai a fost un papă-lapte, „un nevoiaş al minţii”, cu un handicap vizibil, cum scria Pamfil Şeicaru, condus de femei… Mai odihnească-se în pace Mihai şi regalitatea asta! Trăiască Republica România! Treziţi-vă la adevăr, fraţilor! Altfel, românii patrioţi, „îi vor face să spele rapid putina… vor pune mînă de la mînă şi vor plăti cheltuiala unui tren ca să-i ducă „unde a-nțărcat mutu iapa!”, urîndu-le „să meargă învîrtindu-se!”.

http://www.art-emis.ro/

Publicat în MONARHIE | Lasă un comentariu

Putin gaseste comunismul asemanator cu crestinismul iar venerarea ramasitelor lui Lenin asemanatoare cu venerarea moastelor…


Va mai place Rusia? Mie nu prea….

Putin: Communist ideology similar to Christianity, Lenin’s body like saintly relics

Putin: Communist ideology similar to Christianity, Lenin’s body like saintly relics

Russian President Vladimir Putin has likened communism to Christianity and Vladimir Lenin’s mausoleum in Moscow’s Red Square to the veneration of the relics of saints.

“Maybe I’ll say something that someone might dislike, but that’s the way I see it,” Putin said in an interview for the documentary Valaam, an excerpt of which was broadcast on Russia 1. “First of all, faith has always accompanied us, becoming stronger every time our country, our people, have been through hard times.

“There were those years of militant atheism when priests were eradicated, churches destroyed, but at the same time a new religion was being created. Communist ideology is very similar to Christianity, in fact: freedom, equality, brotherhood, justice – everything is laid out in the Holy Scripture, it’s all there. And the code of the builder of communism? This is sublimation, it’s just such a primitive excerpt from the Bible, nothing new was invented.”

Putin went further by comparing the Communists’ attitude to the Bolshevik leader Lenin to the veneration of saints in Christianity. “Look, Lenin was put in a mausoleum. How is this different from the relics of saints for Orthodox Christians and just for Christians? When they say that there’s no such tradition in Christianity, well, how come, go to Athos and take a look, there are relics of the saints there, and we have holy relics here,” Putin concluded.

After Lenin died in 1924, his body was embalmed and put on display in a mausoleum in Red Square, Moscow. The cult of Lenin was part of Soviet ideology. The public debate about the possibility of giving Lenin’s remains a proper burial began during the early days of Perestroika in the 1980s.

Putin’s words were music to the ears of Communist Party members. “I think these words of the president very effectively and reasonably smooth out the acute angles around the theme of the mausoleum,” Deputy Chairman of the State Duma Ivan Melnikov said on Sunday, as cited by Interfax.

He said however, that “communists and all the leftist patriotic forces [in Russia] understand that communism is close to Christianity as much as the form of capitalism that exists in our country and our economy today is far from Christianity.”

Earlier this year, Gennadiy Zyuganov, the head of the Russian Communist Party, said Putin had promised him that as long as he remains president, Lenin’s body would remain in the mausoleum in Red Square.

“As long as I sit here, there will be no barbarism in Red Square,” the Communist chief quoted Putin as saying at a conference with Russian party leaders.

According to Zyuganov, Putin also dismissed allegations that Lenin was not buried in accordance with Christian traditions. “As far as the form of the burial is concerned, they used the one that is also used in Orthodox Christianity – he lies a meter and a half below the ground level. Sepultures and cave burials have been known for a long time,” Putin said, according to Zyuganov.

https://www.rt.com/news/415883-putin-communist-ideology-christianity/

https://georgevalah.wordpress.com

Publicat în RUSIA | Lasă un comentariu

Filmul «Human Harvest» dezvăluie secretul monstruos şi criminal al Chinei


Investigarea jafului de organe organizat în secret de autorităţile chineze, condusă de doi nominalizaţi la Premiul Nobel pentru Pace, transpus într-un film care a şocat lumea, a fost prezentat în 23 august 2016, la SIMFEST.

Human Harvest” („Recolta Umană”) este un documentar bazat pe cărţile Bloody Harvest (Recoltarea Sângeroasă) şi Organele Statului, care îi urmăreşte pe cei doi nominalizaţi la Premiul Nobel pentru Pace – reputatul avocat pentru drepturile omului David Matas şi fostul secretar de stat canadian David Kilgour – în investigarea jafului de organe organizat în secret de autorităţile chineze.

Transplanturile sunt considerate fireşti atunci când donatorul şi-a dat, în prealabil, consimţământul. În China, acest firesc dispare, făcând loc macabrului. Investigaţii independente au arătat ceea ce China ascunde de mai bine de 17 ani: jaful de organe tutelat în secret de guvern. Iar când monstruozitatea ţinteşte un grup specific, exact aşa cum se petrecea cu intelectualii şi aristocraţii pe vremea Revoluţiei Culturale a lui Mao sau a altor epurări comuniste, ar trebui să ne punem serios întrebări asupra lumii în care trăim.

Ucişi la comandă

Atunci când în China au apărut pentru prima dată, în 2006, rapoartele conform cărora spitalele de stat ucid prizonieri de conştiinţă (persoane închise datorită vederilor religioase sau politice) pentru a le vinde organele, scenariul părea inspirat dintr-un film de groază. Însă odată ce analişti din mai multe ţări – inclusiv avocatul pentru drepturile omului, David Matas, şi fostul membru al Parlamentului canadian David Kilgour – au început să dezgroape faptele, filmul s-a transformat rapid într-o realitate oribilă.

Dovezile lor precise sugerează că sute de mii de oameni nevinovaţi au fost ucişi la comandă, pentru a furniza organe maşinăriei ilegale de transplant pusă la cale de partidul-stat via spitalele militare.

Depănarea modului în care aceşti doi candidaţi la Premiul Nobel pentru Pace pun cap la cap probele şi continuă să lupte împotriva acestei crime împotriva umanităţii la scară industrială este o poveste captivantă atât a triumfurilor personale, cât şi a ororilor de neimaginat.

„Recolta Umană”: documentarul care a şocat lumea

Pacienţi pentru transplant din întreaga lume şi-au dorit intervenţii chirurgicale în spitalele din China, din cauza timpilor de aşteptare scurţi şi a numărului de donatori, aparent nelimitat. Operaţii pentru care se pot aştepta luni sau ani în alte ţări dezvoltate, pot fi efectuate în spitale din China în doar câteva săptămâni, pentru o sumă frumuşică de bani.

Totuşi, cum China nu are vreun sistem de donatori, întrebarea este: de unde provin aceste organe? Atunci când au apărut pentru prima dată zvonurile că spitalele de stat chineze ucid prizonierii de conştiinţă pentru a le vinde organele, povestea părea prea oribilă pentru a fi reală.

În 2006, o investigaţie condusă de avocatul internaţional pentru drepturile omului, David Matas şi de către fostul membru al Parlamentului canadian, David Kilgour, a dezvăluit acest mister terifiant.

Recolta Umanăˮ te conduce pas cu pas, cu ajutorul dovezilor obţinute în timpul anchetelor lor, cu atenţie şi migală, la reconstituirea uneia dintre cele mai grave crime împotriva umanităţii.
În timpul investigaţiei, echipa Kilgour – Matas a descoperit că sursa a peste 40.000 de transplanturi de organe, care au avut loc între 2000 şi 2005, era inexplicabilă. Dovezi suplimentare au relevat faptul că, în cel puţin 17 spitale, personalul spitalelor admite că organele au fost procurate de la practicanţi Falun Gong.
Dar acest aspect a fost numai vârful iceberg-ului.

Recolta Umanăˮ îi urmăreşte pe David Kilgour şi David Matas în călătoria lor îngrozitoare prin labirintul dezvăluirii crimelor oribilei industrii organizate în spitalele militare chineze.
Cu imagini în exclusivitate din spitalele de stat şi lagărele de muncă, cu interviuri cu martori, pacienţi, medici şi experţi de renume mondial, cu cercetările în domeniul procedurilor de transplant şi explorarea în profunzime a persecuţiei practicanţilor Falun Gong, filmul aduce la lumină corupţia guvernului şi muşamalizarea acesteia la nivel mondial.

Recolta Umanăˮ este o privire îndrăzneaţă şi curajoasă aruncată asupra „unei noi forme a răului de pe această planetă”.

Cum a devenit China a doua ţară în materie de transplanturi din lume?

Organele pentru transplant nu pot fi scoase din cadavre şi pur si simplu plasate în bănci până când este necesar: acestea trebuie să fie prelevate înainte sau imediat după deces şi apoi implantate rapid într-o nouă „gazdăˮ. Situaţiile limită, generate de urgenţe, accidente, agravări ale unor boli cronice, precum şi logistica acestui proces, face ca, în cele mai multe ţări, compatibilitatea de organe să fie un domeniu complex, cu liste de aşteptare şi echipe dedicate care încurajează membrii familiilor victimelor accidentelor să accepte donarea de organe.

În China, însă, donatorii par să fie captivi, în aşteptarea destinatarilor. Cine sunt aceşti donatori non-benevoli? Guvernul spune că organele provin de la prizonieri executaţi. Dar chiar dacă numărul persoanelor executate se ridică la 10.000 pe an, această cifră – se arată în film – este mult sub presiunea solicitărilor.

Investigaţia Matas – Kilgour a dezvăluit adevărata sursă: practicanţii Falun Gong aflaţi în închisori şi lagăre de muncă.

Persecuţia Falun Gong – de ce ucide Partidul Comunist Adevărul şi Bunătatea?

De 17 ani, în China, are loc un masacru care ridică mii de voci din toată lumea pentru oprirea lui. De 17 ani, cei care sunt hăituiţi, interogaţi, aruncaţi fără vină în lagăre de muncă pentru a fi torturaţi bestial, ca pe vremea Revoluţiei Culturale a lui Mao, sunt cei mai decenţi cetăţeni ai Chinei. Vina lor? Aceeaşi vină inventată de orice partid comunist care are în faţă oameni cărora nu le poate murdări conştiinţa, distruge demnitatea şi mutila inimile pentru a-i controla.

Faptul că aceşti oameni practicau Falun Gong – o formă de qiqong străveche bazată pe perfecționarea trupului şi a caracterului moral prin respectarea principiului adevăr-bunătate-toleranţă – a deranjat Partidul, mai ales pentru că numărul acestora creștea tot mai mult. Teama constantă a PCC a fost încă din prima zi de la înfiinţare aceea de a nu pierde controlul asupra minţii oamenilor.

Invidia extremă a fost cea care l-a împins, la 20 iulie 1999, pe Jiang Zemin (conducătorul de atunci al Chinei) să lanseze o aprigă campanie de eradicare a Falun Gong. Nu voia să lase ca o mişcare aflată în afara controlului partidului să poată inspira zeci de milioane de oameni, chiar dacă aceştia aduceau mult bine societăţii: erau corecţi, cinstiţi, ajutau şi se gândeau în primul rând la ceilalţi şi erau foarte sănătoşi.

Ţinând cont că acesta era un efort de a distruge o practică urmată de 1 din 12 cetăţeni, se poate spune că liderul PCC a lansat practic un atac împotriva societăţii chineze în general.

„Ceva trebuie făcut”

Filmul „Human Harvestˮ este scris, regizat şi produs de regizorul Lee Leon, director al companiei Flying Cloud Productions din Vancouver, şi de producătorul executiv Jason Loftus, de la Toronto-Mark Media.

Lee a citit prima dată despre acuzaţiile de recoltare de organe din China în 2006 în raportul iniţial făcut de David Matas şi David Kilgour.

Nu am avut probleme când am filmat, dar când am auzit prima dată despre acest lucru nu am mai putut dormi. Nu puteam conceptualiza sau înţelege. M-am gândit că nu se poate face un film despre asta. Dar apoi mi-am dat seama, dar dacă e adevărat? Ceva trebuie făcutˮ, a spus Lee.

Premiul Peabody este cel mai prestigios premiu obținut de „Human Harvestˮ (echivalentul premiului Pulitzer). Filmul a mai fost onorat cu Premiul FRONTLINE Michael Sullivan pentru jurnalism într-un documentar. De asemenea, el a mai câştigat premiul pentru cel mai bun film documentar la The Indie Fest, precum şi la Hamilton Film Festival şi premiul întâi la Festivalul de Film Online Viewster – cel mai renumit festival online de film din lume.

Când 1 din 5 oameni ai planetei este persecutat în China, când acolo există execuţii la comandă şi lagăre de concentrare cu săli de operaţie unde se extrag forţat organe de la oameni nevinovaţi, când statul chinez obţine sume enorme de bani de pe urma acestor băi de sânge, iar alte sume enorme sunt alocate în muşamalizarea ororilor, când, la toate acestea occidentul alege să se uite în altă parte sau să fie complice, economic, cel puţin, ne punem serios întrebarea: cât de sigur mai poate fi acest prezent?

Chiar şi la mii de kilometri de România, păstrarea tăcerii în privinţa acestor lucruri, ne-ar putea afecta, de fapt, mai mult decât credem. Oare ne-am dori un transplant pentru noi sau cineva apropiat dacă ştim că pentru asta, vor fi ucişi oameni? Ne-am putea dori ca preţul prelungirii vieţii noastre să fie plătit cu alte vieţi?

Filmul Human Harvest (Recolta de oameni), prezentat, de curând, la Festivalul de film Cinepolitica drept „un film rar întâlnit şi unic”, arată investigaţia care a scos lumii la iveală recoltarea pe viu de organe de la oameni nevinovaţi pusă la cale de regimul comunist chinez, precum şi consecinţele ororilor.

„Este un film cutremurător, care ne pune în faţa unor dileme. Este un film despre responsabilitate”, a comentat Moscu Copel, directorul Festivalului CINEPOLITICA.

Dezbaterea care a urmat proiecţiei filmului, avîndu-i ca protagonişti pe Gina Sturdza, reprezentant al organizaţiei internaţionale „Doctori Împotriva Recoltării Forţate de Organe” (DAFOH) şi Adrian Sturdza, redactorul-şef al Epoch Times România, nu a fost mai puţin interesantă.

Filmul este bazat pe investigaţia a doi reputaţi avocaţi canadieni, autori ai cărţilor „Bloody Harvest” („Recoltarea Sângeroasă”) şi Organele Statului” – David Matas, avocat internaţional pentru drepturile omului şi David Kilgour, fost secretar de stat pentru Asia-Pacific al Canadei – nominalizaţi la Premiul Nobel pentru Pace pentru investigarea şi dezvăluirea jafului de organe organizat în secret de autorităţile chineze împotriva unei comunităţi paşnice, care practică Falun Gong (practică străveche de meditaţie şi qigong).

De unde a pornit totul?

Filmul merge pe firul dovezilor puse cap la cap de investigatorii canadieni, dezvăluind o poveste pe cât de captivantă pe atât de înfiorătoare, în care sunt implicaţi oficiali de la vârf ai Chinei cât şi mii de medici, deveniţi, practic, criminali.

Începând cu anul 2000, spitalele chineze afişau pe website-urile lor un lucru neverosimil: efectuau orice tip de transplant, aproape imediat ce ajungeai în China. Era un lucru nemaiauzit oriunde în lume, de vreme ce, timpii de aşteptare pentru un organ se numără în luni, uneori în ani de zile. Şi chiar după ce găseai un donator, era posibil ca organul să nu fie compatibil, impediment ce în China nu există, şi unde pacienţii primesc, în timpul cel mai scurt, (uneori de numai 48 de ore!) organul compatibil.

China dispune doar de puţin timp de un sistem de donare, ce are înregistrat un număr mic de donatori. Reticenţa chinezilor în a-şi dona organele are la bază motive culturale profunde. Întrebarea – de unde provin aceste organe – a trezit suspiciuni în rândurile unor organizaţii care investigau deja încălcările masive ale drepturilor omului din China.

Aceştia aveau deja informaţii despre persecuţii atroce precum arestări în miez de noapte, torturi medievale în beciurile poliţiei, aruncarea în lagăre de muncă forţată a sute şi mii de practicanţi Falun Gong, fără vreun proces prealabil. Dar chiar şi atunci când au apărut pentru prima dată afirmaţii că spitalele de stat chineze ucid prizonierii de conştiinţă pentru a le vinde organele, povestea părea prea oribilă pentru a fi crezută.

Confirmarea avea să vină în 2006, când, o femeie cu pseudonimul Annie, soţia unui fost chirurg în China, dezvăluia pentru Epoch Times, la Washington: „Unul dintre membrii familiei mele a fost implicat în recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong. Acest lucru m-a îndurerat profund”.

Ştirea a fost preluată de cei doi investigatori canadieni, cu mare experienţă în investigarea genocidurilor internaţionale. Pe 6 iulie 2006 ei au făcut public primul Raport cu rezultatul investigaţiilor- afirmaţiile erau, din nefericire, adevărate.

„Este o formă nouă de rău, pe această planetă”, avea să exclame Matas, după ce Raportul avea să confirme: în China există spitale militare asociate unor lagăre de muncă în care sunt ţinuţi prizonieri de conştiinţă, cu analizele la zi. Lucru bizar: prizonieri puşi la muncă, bătuţi şi torturaţi, cărora li se lua sânge pentru analize.

„Era ciudat să-i torturezi, dar pe de altă parte să-i testezi medical. Sfârşeau sacrificaţi şi hăcuiţi de medici chirurgi care le extrăgeau organele de care aveau nevoie şi care aveau să fie vândute pe piaţa neagră de organe ale Chinei. Şi pentru ca totul să fie şi mai sinistru, pentru a se şterge orice urmă, restul corpului era ars în sala cazanelor din spitalul respectiv, devenit ad-hoc crematoriu. Toată treaba era muşamalizată”, a comentat Adrian Sturdza în cadrul dezbaterii de la Cinepolitica.

Doamna cu pseudonimul Annie, care apărea iniţial în film sub formă de voce, a mărturisit tot ce ştia de la soţul ei. Dar alte dovezi asemănătoare au început să apară cu zecile prin intermediul celor care reuşiseră să scape din asemenea lagăre din China, transmise direct reporterilor Epoch Times, precum şi prin sute de convorbiri telefonice cu spitale din China, sau prin persoane care au fost direct implicate etc.

Investigatorii arată că soţul lui Annie extrăgea cornee pe viu de la practicanţii Falun Gong. El a extras cornee de la 2000 de practicanţi, doar între 2001-2003. Se simţea vinovat pentru ceea ce făcea, avea coşmaruri şi procese mari de conştiinţă, iar stările lui de anxietate perturbau viaţa normală a familiei. La îndemnul soţiei, şi-a dat demisia. El e doar unul dintre cei care s-au oprit să facă asta, însă, mii de doctori în China continuă să o facă, de peste 17 ani, de când a început persecuţia împotriva acestui grup paşnic de oameni.

„Cifrele sunt devastatoare. Cărţile traduse sunt a treia variantă a Raportului Kilgour -Matas, care atestă un număr de 40-60 de mii de oameni ucişi, pe an”, spune Gina Sturdza.

„A ieşit de curând a 4-a ediţie- ale cărei cifre sunt mai înfiorătoare. În această ultimă variantă a Raportului s-a ajuns la concluzia că, în fiecare an începând din 1999, sunt efectuate între 60.000-100.000 de transplanturi”.

Însă extrem de rar se întâmplă ca un organ să fie compatibil de la prima încercare.

În film, David Kilgour vorbeşte de un caz în care corpul unui pacient a rejectat 7 rinichi până, în sfârşit, al 8-lea a fost compatibil. Opt oameni au fost omorâţi doar în acel caz. DAFOH a depus mărturie în faţa Congresului Statelor Unite ale Americii şi a declarat că, potrivit ratei de compatibilitate declarată de oficialităţile chineze de 1:10, în China pot fi omorâţi până la 10 oameni până ce un organ să fie compatibil. Pe siteul spitalului există şi o garanţie obscenă – că nu pleci din China fără transplant, dacă ai plătit o dată, indiferent câte organe vor fi „încercate” până când se găseşte organul compatibil pentru tine.

„Nu putem spune cu certitudine câţi oameni sunt omorâţi pentru că nu ştim exact câte organe sunt luate de la fiecare „donor”, iar pe de altă parte nu există o evidenţă a câte transplante a necesitat fiecare pacient pentru a-şi obţine organul compatibil, si deci a oamenilor care sunt omorâţi. De multe ori ei sunt daţi dispăruţi, pur şi simplu”, a mai spus reprezentanta DAFOH în România. De ce? „Pentru că atunci când sunt arestaţi, practicanţii Falun Gong nu-şi declină identitatea, pentru a-şi proteja în felul acesta familia, prietenii, cunoscuţii. Din acest motiv ei au devenit cea mai vulnerabilă categorie socială a Chinei – nimeni nu ştie unde sunt, nimeni nu ştie unde au dispărut”.

Tradiţiile străvechi ale Chinei sperie regimul comunist

Falun Gong nu are scopuri sau ambiţii politice, nu este nici măcar o organizaţie, deci n-a fost niciodată percepută drept un pericol politic. Practica, asemenea Tai Chi-ului, este o disciplină de meditaţie adânc înrădăcinată în tradiţiile antice chineze, asociată cu respectarea unui cod moral. Practicanţii acestei căi urmăresc, prin tot ceea ce fac, să respecte principiul fundamental al disciplinei- adevăr-compasiune-toleranţă – încercând doar să devină oameni mai buni. Nu se întrec pentru avantaje în societate şi n-au scopuri ascunse, pentru că aceste lucruri ar veni în contradicţie cu modul lor de viaţă.

Când a fost făcută public, în China, în 1992, Falun Gong (sau Falun Dafa) a fost salutată şi apreciată chiar de către oficiali cu poziţii înalte în stat, iar în timpul celor 7 ani cât s-a răspândit neîngrădită, a fost premiată şi recunoscută drept Steaua şcolilor de qigong, pentru beneficiile în sănătate care au fost constatate la toţi cei care practicau Falun Gong. Oamenii şi-au găsit în ea un mod de viaţă paşnic, sănătos şi armonios, în concordanţă cu tradiţiile antice chineze.

Şi, totuşi, de ce, dintre toate comunităţile din China, aceasta este cea mai persecutată, mai mult decât tibetanii, uigurii sau alte grupări politice ostile partidului?

David Kilgour explică în cartea sa („Recoltarea sângeroasă”) nominalizată la Nobel:

„Ameninţarea pe care Partidul Comunist Chinez a văzut-o în Falun Gong în 1999, când reprimarea practicii a fost decretată, nu a fost politică, ci a fost şi rămâne ideologică. Pentru PCC, Falun Gong înseamnă o întoarcere înapoi în istorie, acolo unde era China înainte ca Partidul s-o ia în stăpânire. Dacă Falun Gong ar fi continuat, asta ar însemna o Chină care şi-ar continua istoria ca şi când PCC nu ar fi existat niciodată, în afara traumelor lăsate în urmă de Partid.”

Partidul şi-a dat seama că nu mai putea avea influenţă şi putere asupra acestor oameni. Ei găsiseră o alternativă în care PCC nu mai însemna nimic. Erau 100 de milioane de oameni care, prin felul lor de a fi, dădeau un exemplu în societate. Chiar şi cheltuielile de sănătate ale Chinei au scăzut semnificativ, unii oameni vindecându-se de cele mai grave boli (paralizii, tumori, cancere, etc.) după ce începeau să practice (conform statisticilor oficiale chineze).

Nimic din toate acestea nu conta pentru cel aflat în fruntea statului la vremea aceea. Jiang Zemin- nimeni altul decât cel care îi recomadase lui Deng Xiaoping măcelul din Piaţa Tiananmen, în 1989 – a fost singurul din conducerea PCC care a dorit eradicarea Falun Gong: „Nu poate marxismul comuniştilor noştri, materialismul şi ateismul în care credem, să triumfe în faţa lucrurilor difuzate de Falun Gong? Dacă aşa ar sta lucrurile, nu ar fi o glumă uriaşă?”.

Jiang Zemin era îngrijorat de faptul că el, personal, ar fi putut fi privit ca o „glumă uriaşă”.

Dacă privim acum, după aproape 18 de ani, în ciuda tuturor persecuţiilor şi demonizărilor la care a fost supus Falun Gong, lui Jiang, căzut acum în dizgraţie, i s-a adeverit spaima de a deveni o glumă proastă. Mai mult, se pare că îşi aşteaptă rândul, în ampla campanie de epurare la vârf, declanşată de preşedintele Xi Jinping, împotriva marilor corupţi ai statului.

Ce se întâmplă cu China astăzi?

Toate crimele au fost acoperite în toţi aceşti ani cu bani foarte mulţi, explica, în dezbaterea filmului, Adrian Sturdza. În 1999, Jiang a înfiinţat un fel de Gestapo, Biroul 610, sperând să anihileze Falun Gong în 3 luni, al căror angajaţi – plătiţi cu o grămadă de bani – trebuiau să-şi facă „toată treaba murdară şi să-şi acopere crimele”. Cu metode medievale de tortură, lagăre de muncă şi incitare la ură pe toate canalele media, persecuţia împotriva Falun Gong este făcută după modelul Revoluţiei culturale.

„Membrii clicii aflate la conducere în 2001 şi care s-a umplut de sânge măcelărind aceşti oameni au început să fie traşi pe margine. A urmat generaţia preşedintelui Hu Jintao şi a premierului Wen Jiabao, din aripa reformatoare a partidului, care ar fi vrut să demonteze tot eşafodajul, dar era foarte complicat”.

Generaţia a treia, cea de acum, cu preşedintele Xi Jinping şi premierul Li Keqiang, reformişti şi ei din cadrul partidului, nu e deloc pe placul vechii structurii, explicate şi prin cele două atentate la adresa lui Xi Jinping. Ca răspuns, acesta a declanşat campania anti-corupţie de epurare la vârf. Astfel, în 4 ani de campanie au căzut şeful securităţii chineze, primii trei oficiali ai Gestapoului chinez, oameni care supravegheau internetul precum şi generali de top. Toţi aceşti oameni, care aparţineau bandei din Shanghai, grup obscur de putere înfiinţat de fostul preşedinte Jiang Zemin, controlau China şi-şi implantaseră oamenii lor în poziţii cheie în structura de stat, a explicat redactorul-şef al Epoch Times Romania.

Cum va arăta China mâine?

Atunci când guvernul comunist al Chinei a dorit să distragă atenţia lumii întregi de la masacrul din Tiananmen, a început să propovăduiască slogane despre îmbogăţire şi să adopte un fel de capitalism-socialist, de fapt o struţo-cămilă în care teroarea comunistă era combinată cu lăcomia capitalistă.

Regimul comunist al Chinei a fost fondat pe baza unui concept economic, socialismul, pe care l-a abandonat. Acum practic, nimeni nu mai crede în el, nu mai are sprijin popular, iar corupţia de la vârf, bazată pe propagandă, incitare la ură şi forţă brută se va dizolva, se pare, chiar din interiorul partidului. Un regim lipsit de o justificare ideologică este în bătaia vântului. Iar comunismul, ca oriunde în lume, a eşuat lamentabil.

Va veni o vreme, când lumea epuizată de crime şi conflicte se va îndrepta spre altfel de conducători, iar noii conducători, pentru a se putea menţine la conducere vor realiza nevoia unui set de principii mai bune decât cele existente. Inclusiv în China. Este o chestiune de timp, spune David Kilgour, ca ei să descopere că Falun Gong sunt cei mai buni prieteni ai lor, iar disciplina, cel mai convingător sistem de credinţă capabil să ţină China unită.

Filmul „Human Harvest” este un must-seen iar cărţile celor doi canadieni, un must-read. Reflecţiile, poate nu concluziile, pe marginea lor, ne aparţin fiecăruia în măsura înţelegerii şi corelării faptelor.

http://epochtimes-romania.com

Publicat în VIATA LIBERA | 1 comentariu

Cinci lucruri fascinante care par minciuni sfruntate, dar sunt 100% adevărat


Într-o lume în care știrile false și dezinformarea se înmulțesc de la o zi la alta, este tot mai greu să discernem între adevăr și minciună, mai ales atunci când faptele par atât de ieșite din comun, încât suntem mai degrabă tentați să nu le credem.

Din mormanul de știri incredibile și întâmplări extraordinare, vă prezentăm în continuare 5 lucruri fascinante care sună a minciuni, dar care sunt pe deplin adevărate.

5. Universitatea Oxford este mai veche decât civilizația aztecă

Civilizația aztecă a apărut în secolul XIII, în zona Mexicului zilelor noastre. Aztecii au pus la punct un calendar foarte complex, aveau un sistem de educație avansat, însă nu au descoperit metalurgia și practicau sacrificiile umane. Fără arme de metal nu au avut nicio șansă în fața invadatorilor spanioli conduși de Hernan Cortes, care le-au cucerit capitala – Tenochtitlan – în 1521.

Pare incredibil, dar Universitatea Oxford, unde au studiat oameni celebri, precum Oscar Wilde, Lewis Carroll, J.R.R. Tolkien, Margaret Thatcher, Stephen Hawking și inventatorul internetului, Tim Berners-Lee, este mai veche decât civilizația aztecilor cu aproximativ un secol. Faimoasa instituție de învățământ a fost fondată în anul 1096, pe când strămoșii aztecilor erau doar niște triburi nomade din zona de nord a Mexicului. La venerabila vârstă de 920 de ani, Universitatea Oxford este ceai mai veche școală de limbă engleză încă funcțională.

4. Există cascade subacvatice

Pare absurd să cauți cascade în adâncuri. Acestea nu numai că există, dar cea mai mare cascadă din lume se găsește sub apă. Se numește Strâmtoarea Danemarcei și se găsește între Groenlanda și Islanda. Cascadele din adâncuri se formează astfel: atunci când apa mai rece se lovește de un șuvoi de apă mai caldă, apa mai rece rămâne sub volumul de apă caldă, pentru că este mai densă.
Așa se petrece și în Strâmtoarea Danemarcei, unde apa rece din Marea Groenlandei se lovește de apa puțin mai caldă din Marea Irminger.

În ceea ce privește dimensiunile cascadelor, cea mai înaltă este Cascada Îngerilor, din Venezuela, care are 978 de metri, pe când cascada din Strâmtoarea Danemarcei este de trei ori mai înaltă (sau mai adâncă, dacă privim sub apă).
De asemenea, prin Strâmtoarea Danemarcei trece mult mai multă apă decât prin Niagara, cea mai mare cascadă de suprafață. În fiecare secundă, prin Strâmtoarea Danemarcei se „strecoară” echivalentul a 2.000 de cascade Niagara, atunci când această celebră splendoare a naturii este la volumul maxim.

Strâmtoarea Danemarcei este doar una dintre cele trei cascade subacvatice. O altă astfel de cădere de apă se găsește în largul coastelor Africii, lângă Madagascar și Mozambic, în Oceanul Indian. A treia cascadă de acest tip se află în Strâmtoarea Gibraltar, între punctul cel mai sudic al Spaniei și punctul cel mai nordic al Africii.

3. În vid, metalele pot fi sudate fără căldură

În mod normal, ca să sudăm două bucăți de metal, acestea trebuie topite la îmbinare, la temperaturi foarte mari. Însă, într-un loc fără oxigen (în vid sau în spațiu) se pot suda fără căldură, iar procedeul se numește sudură la rece.

Atunci când o bară de metal se găsește într-un loc cu oxigen, un strat protector de oxid o înfășoară și îi ține atomii strâns legați între ei. Când bucata de metal fără acest strat se găsește într-un mediu fără oxigen și intră în contact cu o bucată de metal similar, atomii celor două obiecte se combină, comportându-se de parcă ar face parte din același material.

2. Rechinii sunt mai vechi pe Pământ decât copacii

Conform fosilelor descoperite în Siberia, rechinii au apărut pe Pământ în urmă cu 450 de milioane de ani, în perioada numită Silurian. În timp, rechinii au evoluat în peste 3.000 de specii, dintre care astăzi au mai rămas 500.

Arborii, în schimb, au apărut cu câteva milioane de ani după rechini. Aceste plante și-au făcut apariția pe planeta noastră în timpul erei Devoniene, în urmă cu 416-358 de milioane de ani. Cea mai veche fosilă de copac are 385 de milioane de ani. Așadar, aceasta este cu 65 de milioane de ani mai „tânără” decât rechinii.

De asemenea, rechinii sunt cu 220 de milioane de ani mai „bătrâni” și decât dinozaurii. Văzută în această perspectivă, specia noastră, Homo Sapiens – apărută în urmă cu 200.000 de ani, pare că încă își trăiește copilăria.

1. Romanii făceau gargară cu urină

Urina conține o substanță numită uree. Când fermentează, aceasta se transformă în amoniac. Amoniacul este deseori folosit în viața de zi cu zi, mai ales în produsele pentru curățenie. Din același motiv, urina a fost folosită timp de sute de ani la spălarea sau curățirea hainelor.
Ei bine, romanii au dus acest obicei un pic mai departe. Ei foloseau urina ca apă de gură. Amoniacul din urină acționa ca înălbitor și dădea strălucire dinților.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în CURIOZITATI | Lasă un comentariu

Ce se află în spatele epidemiei de rujeolă din SUA? Între 2000 și 2008, comunitatea somaleză a avut cea mai mare rată de vaccinare


Cifre: în 1980, 1 din 10.000 de copii era diagnosticat cu autism iar în 2013, 1 din 50 de copii este diagnosticat cu autism

Nu ne mai miră deloc capacitatea mass-media de a aduna unu cu unu și de a-i da 5. Un astfel de caz îl reprezintă articolul trustului CNN intitulat „Grupări anti-vaccin acuzate de epidemia de rujeolă din Minnesota”. Articolul este presărat cu afirmații incomplete și păreri unilaterale, prin urmare este necesară „disecarea” articolului și examinarea individuală a fiecărei afirmații.

Articolul menționează că „în Minnesota, în districtele Hennepin, Ramsey și Crow Wing, a izbucnit o epidemie de rujeolă, 48 de persoane fiind afectate, dintre acestea 41 fiind de origine somalezo-americană, iar 45 nevaccinate”.
Potrivit articolului, problema ar fi scepticismul comunității somaleze cu privire la vaccinuri. Motivul ar fi că în anul 2008 părinții din comunitate au sesizat că un număr disproporționat de mare din copiii lor au fost diagnosticați cu autism.

Articolul proclamă cu mândrie faptul că între 2000 și 2008, comunitatea somaleză ar fi avut cea mai mare rată de vaccinare comparativ cu a celorlalte populații din stat, dar frica de autism a condus la scăderea dramatică a numărului celor care se vaccinează. Cum poate autorul să nu pună cap la cap faptul că înainte de 2008 această populație avea cea mai mare rată de vaccinare cu faptul că din 2008 s-a observat în interiorul populației una dintre cele mai mari rate de apariție a autismului?Corelația dintre cele două informații nu se face în articol, dar în momentul în care citim, iese imediat în evidență „coincidența”.

Mai departe, jurnalistul începe să spună că această comunitate a căzut victima persoanelor anti-vaccinare, precum mult discreditatul dr. Andrew Wakefield, care a fost printre primii oameni de știință care au publicat informații privind legătura dintre vaccinul MMR și autism. Deși a fost discreditat de comunitatea științifică argumentând că studiile acestuia sunt defectuoase, Health Impact News a publicat un articol în care se menționează că munca dr. Andrew Wakefield a fost reprodusă în cel puțin 28 de alte studii! Trebuie menționat că nimeni nu a câștigat niciun proces intentat doctorului Wakefield.

Chiar dacă scoatem din ecuație pe mult controversatul dr. Wakefield, cum rămâne cu eminentul om de știință dr. William Thomson, căruia i-a fost acordat un avertisment oficial din partea președintelui Obama și care își păstrează în continuare poziția de senior epidemiolog la CDC? Dr. Thomson este epidemiolog senior la Centrul pentru Controlul și Prevenția Bolilor (CCPB) și co-autor al unui studiu privind vaccinul de imunizare împotriva rujeolei (MMR), din anul 2004. Tot în 2004 a trimis o scrisoare directorului CCPB din acel moment, dr. Julie Gerberding, în care își exprima îngrijorarea cu privire la creșterea uluitoare de 340% a autismului printre băieții afro-americani sub 3 ani, imediat după ce aceștia fuseseră vaccinați. Din nou, acest fapt coincide cu numărul tot mai mare de copii de origine somaleză care au fost diagnosticați cu autism după vaccinare, motiv pentru care părinții au încetat vaccinarea.

Julie Gerberding

Interesant este faptul că în acest moment Julie Gerberding este președintele secției de vaccinare a firmei Merck, iar CCPB achiziționează în fiecare an vaccinuri în valoare de 4 miliarde de dolari de la companii, inclusiv Merck. Mai este nevoie să punctăm evidentul conflict de interese?

O altă afirmație deranjantă este cea a Kristinei Ehresmann, director la Departamentul de Sănătate din Minnesota, Divizia pentru Controlul și Prevenția Bolilor Epidemiologice, care a declarat pentru CNN următoarele:
Nu ar trebui să cheltuim sute de mii de dolari din bugetul statului pentru a lupta împotriva rujeolei, având în vedere că această boală poate fi prevenită prin vaccinare.”

Deci, sute de mii de dolari din banii publici sunt pierduți pentru că niște părinți sceptici refuză să-și vaccineze copiii? Dar cum rămâne cu milioanele de dolari pe care părinții i-au primit de la guvern ca despăgubire prin programul de compensație pentru daunele asupra sănătății induse copiilor în urma vaccinării (Vaccine Injury Compensation Program – VICP)?
Acești bani de unde vin, dacă nu din taxe? Și de ce există un astfel de program de compensații în cazul în care un vaccin provoacă daune copiilor, având în vedere că guvernul și agențiile sunt convinși că vaccinurile sunt salvarea omenirii și nu dăunează sănătății?

Informațiile clare și imparțiale sunt următoarele:

– Vaccinurile împotriva rubeolei, rujeolei și oreionului au fost comasate în anul 1971 într-un singur vaccin denumit MMR;
– În anul 1980, unul din 10.000 de copii era diagnosticat cu autism;
– În anul 2013, unul din 50 de copii este diagnosticat cu autism.

Mass-media, controlată de Big Farma, poate în continuare să caute să ascundă adevărul, distrugând oameni precum dr. Thomson și dr. Wakefield, dar dovezile și faptele arată clar că vaccinurile au dus la o creștere a numărului de copii cu autism, iar poporul american abia acum a început să se lămurească cu privire la aceste aspecte, în ciuda minciunilor promovate de media.

http://www.yogaesoteric.ne

Publicat în VACCIN | Lasă un comentariu

Statul român vrea să răscumpere Șantierul Naval Mangalia, un simbol al economiei, privatizat în 1997


Statul român vrea să răscumpere Șantierul Naval Mangalia, un simbol al economiei, privatizat în 1997

Concernul sud-coreean Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co. a anunțat marți că poartă negocieri cu partea română pentru vânzarea șantierului naval Mangalia, informează agenția Yonhap, preluată de Agerpres.
Compania 2 Mai S.A. Mangalia deținută de statul român a informat, la data de 5 ianuarie 2018, grupul Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co. de intenția sa de a-și exercita dreptul de preemțiune pentru acțiunile pe care grupul sud-coreean le deține la șantierul naval Mangalia.

Acest șantier este un joint venture între Daewoo Shipbuilding și societatea 2 Mai Mangalia, care dețin fiecare 51% respectiv 49% din acțiunile șantierului naval.

Grupul Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co. a informat că poartă negocieri cu societatea 2 Mai Mangalia în vederea ajungerii la un acord, dar nu a oferit alte detalii.

Daewoo-Mangalia Heavy Industries SA a fost constituită în ianuarie 1997 ca o societate mixtă româno-coreeană, cu un capital social de 103,92 milioane dolari, din care 53 milioane (51% din acțiuni) aparținând Daewoo Shipbuilding & Marine Engineering Co. Ltd. și 50,92 milioane dolari (49% din acțiuni) aparținând societății Șantierul Naval 2 Mai Mangalia.
Publicat în DISTRUGERI | Lasă un comentariu

Prima oră de război cu Rusia și zilele numărate ale dolarului ca monedă-cheie. Partea II


Prima parte:

Prima oră de război cu Rusia și zilele numărate ale dolarului ca monedă-cheie

Nu doar petrolul, ci și gazul poate „acoperi” dolarul. Ghinion Siria

Prima oră de război cu Rusia și zilele numărate ale dolarului ca monedă-cheie. Partea a III-a: Nu doar petrolul, ci și gazul poate „acoperi” dolarul. Ghinion Siria

EXPLICAȚIE FOTO: Niște manifestanți care cer intervenția Occidentului în Siria, în numele drepturilor omului. Mesajul de pe banner: Lume civilizată. Masacrele regimului sirian au pus sub semnul întrebării credibilitatea voastră în privința drepturilor omului.

Ajunși la acest subiect se cuvine remarcat faptul că geopolitica gazului are toate șansele să fie influențată pe un alt eveniment major petrecut în 2017: încheierea războiului din Siria prin victoria repurtată, cu contribuția critică a Rusiei, asupra așa-zisului „Stat Islamic” și a celorlalți a actori militari ce urmăreau îndepărtarea regimului Assad și preluarea controlului asupra a cel puțin a unei părți însemnate din teritoriul acestui stat cu o așezare geopolitică extrem de nefericită. În acest context, se cuvine a fi menționate pe foarte pe scurt câteva aspecte legate de războiul din Siria, care, de regulă, au fost mai puțin aduse în discuție atunci când s-a cometat groaznica nenorocire întâmplată în această țară.

Primul aspect care trebuie avut în vedere este că, dincolo de toată propaganda din jurul așa-numitei „revoluții a gazelor de șist”, în lume are loc, într-adevăr, o tranziție importantă (evident parțială) de la petrol la gaz în cocteilul energetic care asigură funcționarea economiilor dezvoltate (astfel, în perioada 1990-2005 consumul de gaz a crescut cu 84% în Europa și cu 400% în Asia). În următorii ani, rolul gazului va deveni și mai important, (trebuie avut în vedere și faptul că în ultimii 50 de ani s-au descoperit două ori mai multe rezerve de gaz decât de petrol).
Cererea tot mai ridicată de gaz, în special din partea marilor conglomerate industriale sărace în această resursă (Uniunea Europeană, China, Japonia) va fi o variabilă de primă importanță pentru modul în care va funcționa sistemul financiar actual în anii viitori. Astfel, problema fundamentală care se pune este dacă contractele pentru livrarea gazului vor fi denominate înainte de toate în dolar, sau dacă și alte valute vor juca un rol important pe această piață energetică în plină dezvoltare. Distribuția resurselor de gaz pe glob și modul în care se va realiza furnizarea gazului către principalii consumatori (traseul pe care îl vor ocupa diversele rețele de transport gaz, precum și concurența dintre gazul, mai ieftin, furnizat prin conducte și gazul lichefiet, ce poate fi furnizat prin transport maritim) sunt alte aspecte care trebuie luate în seamă atunci când încercăm să înțelegem ceva din evenimentele urâte ale timpului nostru și din complicatul joc geopolitic asociat cu această resursă extrem de importantă.
Revenind la Siria trebuie remarcat faptul că această țară ocupă un loc cheie pe harta potențialelor rute prin care s-ar putea realiza conectarea la piața europeană țărilor care, după Rusia, ocupă locul doi și trei în ierarhia țărilor cu cele mai mai mari rezerve de gaz natural din lume: Iranul și Qatarul. Înainte de declanșarea războiului din Siria, în 2011, Teheranul, Bagdadul și Damascul semnaseră un acord pentru construirea unui conducte care ar fi permis gazului din Iran să ajungă la Marea Mediterană iar mai apoi prin Grecia, către piața europeană. Acest gazoduct poate fi considerat ca fiind „varianta șiită”.
Din nefericire pentru Siria, teritoriul acestui stat trebuie traversat în mod obligatoriu dacă se dorește construirea unei conducte prin care să se realizeze transportul de gaze din țările sunite (Qatarul, Arabia Saudită) către marea piață a Uniunii Europene, eventul și cu secțiune pe teritoriul Turciei („gazoductul sunnit”). La rândul său, în geopolitica gazului Turcia ocupă o poziție cheie, nu numai ca parte componentă a gazoductului sunit, dar și ca teritoriu de tranzit obligatoriu pentru traseul gazului rusesc către Europa prin viitorul gazoduct Turkish Stream, apărut ca variantă de rezervă după eșecul proiectatului South Stream.
În consecință, conflictul din Siria apare într-o cu totul și cu totul dimensiune dacă, în locul narațiunilor furnizate de presă („primăvara arabă”, „revoltă împotriva tiraniei”, „stat islamic”), încercăm să privim nenorocirea întâmplată în această țară din perspectiva geopoliticii gazului și al rolului pe care această resursă energetică  îl poate avea în vederea asigurării cererii față de o valută sau alta și, în ultimă instanță, pentru asigurarea viabilității sistemului financiar și monetar bazat pe dolar („gazodolarul” ca și complement / proptea suplimentară la petrodolar). Astfel, dacă „primăvara arabă” ar fi învins în Siria, iar regimul Assad ar fi fost înlăturat (cu concursul principal al „Statului Islamic”, sponsorizat din greu, printre alții, de Qatar) pozițiile strategice ale Rusiei și ale Iranului (pe piața gazului, dar nu numai) s-ar fi înrăutățit considerabil.
În cazul în care Qatarul și Arabia Saudită ar fi ocupat (fie și prin intermediul unui stătuleț sunnit) pe teritoriul Siriei post-Assad suprafețele adecvate pentru a asigura traiectoria gazoductului sunnit (și pentru blocarea definitivă a proiectului gazoductului șiit), aceste două monarhii arabe și, de fapt, sponsorul lor, SUA, ar fi jucat pe termen lung un rol decis pentru dinamica pieței gazului în secolului al XXI-lea. Și fără doar și poate, dinamicile pieței gazului ar fi fost supuse cerințelor sistemului financiar global bazat pe dolar, cu marginalizarea Rusiei și Iranului de pe această piață extrem de importantă pentru ceea ce înseamnă securitatea energetică a societăților dezvoltate în secolul al XXI-lea.
După cum știm, datorită intervenției în forță a Rusiei, războiul din Siria a fost câștigat de Assad, „statul islamic” a fost nimicit, Rusia își consolidează prezența la Marea Mediterană, iar Turcia lui Erdogan în perioada post-puci este într-un proces complicat de zig-zag geopolitic care pune sub semnul întrebării nu doar „traiectoria europeană” a acestei țări, dar și angajamentele și apartenența Turciei la structurile de securitate ale lumii occidentale. Rămâne de văzut care vor fi consecințele acestui război pentru dinamica pieței gazului și, în ultimă instanță, pentru impactul pe care evoluțiile viitoare de pe piețele energetice și din mediul de securitate îl vor avea asupra dinamicii și capacității de supraviețuire a sistemului financiar global bazat pe (petro&gazo)dolar.
Evident, povestea din Siria este mult mai complicată, dar nu este cazul aici să intrăm în amănunte suplimentare (la urma urmei, Siria, ca și Irakul, erau două state arabe laice cu structuri militare destul de funcționale, care, dacă ar fi fost lăsate să funcționeze și să se consolideze pe mai departe, ar fi putut să reprezenta o amenințare suplimentară pentru securitatea „singurului stat democratic din Orientul Apropiat”).
Publicat în INTERNATIONAL | Lasă un comentariu

Conflicte de autodevalorizare din cauza sportului.


Fotografia postată de Rodin Radu.

Cine crede ca „sportul e sanatos” trebuie sa inteleaga ca de fapt sportul de orice fel duce mai des la moarte si la cancere si leucemii decat toate substantele „cancerigene” din lume. Insa acest lucru este cunoscut doar de cei care au inteles si studiat NMG.
Conflictele de devalorizare sau depreciere afecteaza sistemul locomotor :tendoane, muschi, cartilagii, oasele. Lcul si tesutul afectat este ceva individual fiind asociat automat de persoana respectiva cu sportul facut. La tenis este cel mai des bratul, la fotbalisti genunchii si calcaiul. La pianisti – tot un fel de sport de performanta de altfel – sunt degetele. Logic, nu ?
1. Caz: „Cancer la tibie”
Un tanar barbat se afla in stagiul militar. El este un bun alergator si se antreneaza zilnic, fiind obisnuit sa castige multe concursuri de atletism la care participa des.
In timpul stagiului miltar se face o cursa de 10.000 de metri in orasul in care era stationat si la care mai participa si catva ofiteri mai in varsta din compania lui, care sunt mai mult amatori. El este convins ca va castiga usor cursa, mai ales ca cei mai multi sunt mai in varsta ca el. Insa in loc sa castige, se face aproape de ras, caci ajunge pe un loc foarte slab si este depasit chiar de ofiterul lui care este cu 20 de ani mai in varsta.
In urma acestei infrangeri NEASTEPTATE sufera un conflict de devalorizare si ramane in faza activa de conflict timp de 7 luni. Aceasta se incheie de abia cu castigul cursei urmatoare in urma caruia valoarea de sine este restabilita. Insa odata cu victoria apare si procesul de vindecare al confictului care a durat deci 7 luni. In acest timp s-a subtiat osul asociat de psihic cu alergatul.
La cateva zile dupa cursa victorioasa incepe sa-l doara osul in tibia dreapta. Durerile devin din ce in ce mai puternice si nimic nu il ajuta. Candva ajunge la medic. Acesta spune in urma unui RMN ca ar putea sa fie „cancer”. I se face o punctie in os pentru biopsie si se constata ca este ceva bening (adica celulele sunt mici. La „malign” celulele sunt mai mari, asta fiind singura diferenta intra malign si benign. ambele celule fiind la fel de bune dar diferite in marime ca si caramizile la diferite case). Insa medicii nu stiu exact daca este o „fractura cauzata de oboseala osului” sau este „cancer adevarat”.
Ca urmare merge la alt medic care ii pune piciorul in ghips luni de zile si ii spune ca nu are voie sa puna greutate pe picior caci se poate rupe osul. Cand scoate ghipsul, muschii sunt atrofiati si nu mai au putere. RMN-uri ulterioare nu arata schimbari in os, ceea ce mentine dubiile legate de diagnostic, spre norocul pacientului.
Insa la 7 luni dupa ce debutul durerilor acestea dispar tot asa de subit cum au inceput. Atata a durat perioada de reparatie care din fericire nu a fost intrerupta cu citostatice, antibiotice sau alte otravuri. Daca i se analiza sangele medicii ar fi diagnosticat „leucemie”, caci leucemia asta este conform NMG: autoreparatia oaselor dupa un conflict rezolvat.
Norocul pacientului a fost deci ca medicii nu au diagnosticat cancer sau leucemie altfel lucrurile s-ar fi complicat enorm. Nu orice om are un asemenea noroc. Nici nu a primit morfina contra durerilor, caci morfina reduce procesul de reparatie si deci il lungeste.
Analizat posterior de pacient si de terapeuti cazul confirma 100% regulile descoperite de Hamer.
Din alt punct de vedere se vede la ce duce ambitia si mandria: la deceptie. In popoarele care traiesc natural nu o sa gasiti concursuri de genul asta unde 1-2l se bucura si restul plang caci nu au castigat.
Trebuie sa va dati seama ca din toti copii care merg la olimpiade si alte concursuri, multi din cei care nu au castigat se imbolnavesc ulterior daca au avut asteptari mari de la concurs. Si cei care castiga se imbolnavesc des caci au stat in suspans multa vreme.
Un om modest nu are cum sa cada caci nu se pune singur pe un podest. Un om care este pe un podest sau se crede pe un podest poate sa cada oricand. Tot ce se intampla in viata ne ajuta sa ne smerim de fapt si totul ne-o facem cu mana noastra. Putem invata multe lucruri utile din descoperirile uluitiare ale Dr. Hamer care nu se rezuma doar la autoreparatia corpului si lumineaza omul in ansamblu, de la interioriul sufletului pana la pielea moarta de pe calcaie.
Cazul 2: Inflamatia tendoanelor lui Ahile
„As dori sa va raportez si eu o intamplare personala fascinanta legata de NMG. Eu joc fotbal foarte pasionat de multi ani. Insa de 15 ani am o inflamatie a tendoanelor lui Ahile si care aparea numai vara atunci cand terenurile pe care jucam sunt mai tari. Iarna cand terenul este moale de la ploaie sau zapada problemele incep sa dispara. Cu cat jucam pe terenuri mai tari cu atat mai des aparea aceasta inflamatie care imi strica cheful sa joc. Cand ma trezesc dimineata dupa un atfel de joc imi trebuia jumatate de ora pana pot sa merg cat de cat. Am incercat toate metodele posibile ce sa scap de aceste dureri, insa nu a ajutat nimic. Diagnoza dupa un RMN a fost “inceput de degenerare”.
Imi era foarte clar ca tendoanele mele nu mai pot face fata solicitarii pe terenurile tari sau de pe asfalt.
Intr-o zi de august insa am inceput sa-mi analizez bolile care le am sau le-am avut din punctul de vedere al NMG si mi-am adus aminte si de aceasta problema. Si deoadata mi-am dat seama ca poate nu terenul este de vina ci doar o intamplare negativa legata de teren care m-a afectat si de care nu am scapat, formand asa-zisa „sina”.
Atunci trebuie ca acel conflict DHS care a declansat sina sa fi fost cu 15 ani in urma. Si deodata mi-am aminitit !
Jucam cu echipa acasa si terenul era tare ca piatra. In acest meci am cazut si mi-am intins tendoanele lui Ahile, ceea ce mi-a produs o durere asa de mare incat nu am mai putut sa mai joc. A durat 4 saptamani pana sa refaca tendoanele.
Acum am realizat de abia ca am asociat aceasta accidentare cu terenurile tari si ca de fiecare data cand jucam pe teren tare corpul isi aducea aminte de aceasta intamplare si vroia sa ma avertizeze ca e ceva periculos.
Ca sa elimin sina formata am constientizat situatia de atunci cat si faptul ca intamplarea veche de 15 ani nu mai avea nici o insemnatate pentru mine. De atunci am jucat de mai multe ori pe terenuri tari si inflamatia si durerile de la tendoane nu au mai aparut. Nu am putut insa sa cred si am pastrat secretul pentru mine. Am zis sa mai astept pana pot sa solicit picioarele mai mult (indoiala aceasta e cam tipica la barbati !). Acum 6 saptamani am jucat pe un teren de beton acoperit cu un strat subtire de pamant cu putina iarba sintetica si am jucat fara nici o reticenta pana la epuizare totala. A doua zi dimineata m-am sculat din pat si am simulat ca ma doare calciul in fata sotiei, insa dupa cateva secunde am inceput sa dansez si sa rad in hohote de bucurie spunandu-i sotiei cum m-am vindecat. Intre timp alerg si pe asfalt si nu am mai avut nici un fel de durere. Din punct de vedere sportiv ma simt ca nou nascut. Plin de recunostinta. T.G.”
Terenurile tari erau deci „sina”, factorul asociat de suflet cu un pericol sau senzatie negativa (pierderea meciului).
Remember: animalele nu fac sport !

Gabriel Margarit

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Un fost angajat NASA a devenit prima persoană din lume care și-a modificat propriul ADN: „Vreau să ajut oamenii să se modifice genetic”.


Asta e noul mod al elitei de a racola fraieri?

Josiah Zayner, de 36 de ani, a ajuns recent pe prima pagina a ziarelor din întreaga lume, după ce la finele anului trecut a devenit prima persoană care, datorită unui instrument revoluționar de editare a genei CRISPR, și-a modificat propriul ADN. Cu ajutorul unei seringi în care se găseau mai multe substanțe chimice și ADN-ul modificat, biochimistul a reușit să declanșeze o schimbare genetică în celulele sale, astfel încât să își crească masiv musculatura brațelor. De fapt, fostul biochimist NASA și-a editat ADN-ul propriu, eliminând o proteină care inhibă creșterea musculară. Proteina în cauză se numește Cas9 iar în momentul în care ADN-ul modificat a fost injectat în antebrațul său stângsubstanțele chimice s-au dus la gena responsabilă de declanșarea proteinei și au eliminat-o.

Într-un interviu acordat celor de la The Guardian, dr. Zayner a declarat: „Îmi imaginez că într-un viitor apropiat oamenii vor merge într-un loc ca un salon de tatuaj și, în loc să obțină un tatuaj, se vor alege cu un ADN modificat care să îi facă să devină mai mușculoși sau își schimbe culoarea părului sau a ochilor. ADN-ul definește ce este o specie și îmi imaginez că nu va dura prea mult în viitor când specia umană va deveni o specie nouă datorită acestor schimbări. Oamenii își vor schimba genele  din motive medicale, pentru rezultate mai bune pe plan sportiv sau pentru că s-au plictisit de felul în care arată și de bolile la care sunt predispuși”

Dr. Zayner vinde, de asemenea, truse de bază pentru modificarea genetică prin internet, deși US Food and Drug Administration (FDA) a precizat că „vânzarea produselor de terapie genică fără aprobarea de reglementare este ilegală”. Totuși, până în prezent, deși în conturile sale s-au strâns deja vreo 200.000 de dolari din vânzarea de kituri de editare a genelor DIY, nimeni nu pare că vrea să îl tragă la răspundere, motiv pentru care tot mai mulți internauți se întreabă dacă complici la aceste fapte nu sunt și autoritățile care poate ar dori să vadă dacă astfel de experimente dau anumite rezultate. Și cum e mai bine să efectuezi un experiment dacă nu pe banii voluntarilor?

adn 5

sursa: https://www.theguardian.com/science/2017/dec/24/josiah-zayner-diy-gene-editing-therapy-crispr-interview

sursa: https://gizmodo.com/an-fda-panel-just-greenlit-a-breakthrough-gene-therapy-1819412787

traducere și adaptare: Radu Ungureanu

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în VIATA LIBERA(manipulare) | 1 comentariu

Armele cu energie dirijată și războiul psihotronic. Ținta ești tu!


„Este vorba despre un nou tip de criminalitate, necunoscut, pentru care nu exisă legislaţie, nici specialiști sau măsuri de evaluare și care provine din scăparea de sub control a armelor cu energie dirijată prin folosirea lor pe civili, arme neconvenţionale antipersonale cu tir invizibil cu ochiul liber, care distrug de la distanţă nelasând urme, pătrund prin orice material, produc grave prejudicii fizice si psihice victimelor, fiind letale. Aceste arme neconvenţionale permit actualmente tortura și crima perfectă, făptuitorii scăpând de sub incidenţa legii din lipsă de urme.” (Lect. univ. Laura Petrescu)

Publicat în VIATA LIBERA ( VIDEO-DOC.) | Lasă un comentariu

Orașul în care nu există politicieni, iar religia nu contează


fost înfiinţat în urmă cu 50 de ani, în India, la data de 28 februarie 1968, pe un munte de speranţă şi cu un ocean de entuziasm. La ceremonie au luat parte reprezentanţi a 121 de state, iar preşedintele Indiei a ţinut un discurs mulţimii.

Naşterea orăşelului Auroville se leagă de două personalităţi, Mirra Alfassa şi Roger Anger. Mirra Alfassa este recunoscută drept „mama” întregii comunităţi din Auroville, oraş pe care l-a fondat din dorinţa de a oferi o alternativă celor care doreau să o ia pe o cale spirituală

Originară din Paris, Mirra s-a născut dintr-o mama egipteană şi un tată turc, care au emigrat în Franţa. „Mama” a fost cea mai importantă discipolă a misticului indian Sri Aurobindo şi un simbol pentru zeci de mii de oameni.

„Ar trebui să existe un loc pe Pământ pe care nicio naţiune să nu şi-l aroge, în care toţi oamenii cu aspiraţii sincere să poată trăi ca cetăţeni ai lumii, supunându-se unei singure autorităţi, aceea a adevărului suprem. Un loc în care nevoile spiritului şi interesul pentru progres să preceadă în faţa satisfacerii dorinţelor şi pasiunilor”, spunea Mirra. Cele mai importante clădiri din Auroville au fost concepute de arhitectul francez Roger Anger.

Orăşelul atrage şi azi ca un adevărat magnet oameni de pe toate continentele, iar locuitorii săi provin din peste 100 de ţări. Majoritari sunt indienii, francezii, nemţii şi americanii, dar barierele culturale şi lingvistice practic nu există.

auroville 1

auroville 2

auroville 3

Oraşul a fost amenajat pentru a putea găzdui aproximativ 50.000 de persoane, dar numără în prezent doar aproximativ 3.000 de locuitori. Cu toate acestea, Auroville este vizitat anual de zeci de mii de turişti din întreaga lume. Practic oricine poate deveni cetăţean al orăşelului, dar cu condiţia de a se putea întreţine singur un an. La finele perioadei de probă, ceilalţi cetăţeni decid dacă acesta poate fi acceptat cu drepturi depline.

auroville 4

auroville 5

auroville 6

auroville 7

auroville 8

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ASEZARE ECOLOGICA | Lasă un comentariu

Neobișnuitele dune de nisip de la Athabasca


– cele mai mari dune active de pe Terra ascund o structură veche de miliarde de ani!

Se întind pe o distanță de 100 de kilometri, de-a lungul țărmului sudic al lacului Athabasca (din provincia canadiană Saskatchewan), se află într-un loc greu accesibil și sunt unele dintre cele  mai nordice dune de nisip active de pe planeta noastră. Spre deosebire de cele mai multe dintre formațiunile de acest tip, care sunt întâlnite în regiuni aride, dunele de la Athabasca se află într-o regiune boreală, bogată în umiditate și vegetație. Se numără printre cele mai neobișnuite dune de nisip din lume. Reprezintă o ciudățenie geologică!

Dunele de nisip Athabasca acoperă o suprafață considerabilă, de 30.000 de hectare și adăpostesc un ecosistem atipic, caracterizat de către o excepțională diversitate a formelor de viață. Aceste neobișnuite dune de nisip sunt destul de recente, ca vârstă geologică. S-au format în urmă cu numai 8-9000 de ani, la sfârșitul ultimei ere glaciare. Pe măsură ce stratul de gheață s-a topit, apele ce s-au revărsat au adus cu ele, către lacul Athabasca (având, în prezent, adâncimea maximă de 243 de metri și o suprafață de 7850 km²), o cantitate enormă de nisip și sedimente

dune 2

dune 4

În acele vremuri, acum 8-9 milenii, apa acestui lac avea un nivel cu mult mai crescut decât în ziua de azi. Pe măsură ce apa lacului a scăzut, au ieșit la iveală depozitele de nisip din zona țărmului. Vântul a modelat și deplasat nisipul, continuând și astăzi să o facă. Ele își schimbă forma necontenit, de secole.

Dunele de nisip din Athabasca se află deasupra unei structuri geologice uriașe, cunoscută sub numele de Scutul Canadian, format din roci extrem de vechi, care datează din Precambrian. Această formațiune de rocă formează nucleul geologic străvechi al continentului nord-american, acoperă jumătate din Canada și se extinde mult în nordul Statelor Unite. Formațiunea încorporează unele dintre cele mai vechi roci de pe Pământ, datând de acum 2,5 – 4,2 miliarde de ani.

dune

dune 1

Stratul de nisip ce formează dunele de la Athabasca are o grosime de circa 20 de metri și acoperă stânca străveche a Scutului Canadian, format în „tinerețea” planetei noastre. Potrivit wikipedia.org, pe țărmul sudic al lacului Athabasca se află „cele mai mari dune active” de pe mapamond.

Întreaga zonă acoperită de către nisipuri reprezintă sediul unui enorm acvifer (strat subteran care stochează apa), ce susține existența plantelor și dezvoltarea faunei. Dunele din Athabasca găzduiesc peste 300 de specii de plante, dintre care aproximativ 40 sunt rare. Zece dintre speciile de plante de acolo sunt endemice. Cu alte cuvinte, ele nu mai pot fi găsite altundeva, pe Terra.

dune 5

dune 6

?????????????????????????????????????????????????????????

dune 3

Surse: http://www.amusingplanet.com, http://www.cbc.ca, wikipedia.org

Autor: Tomi Tohaneanu

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în DESCOPERIRI | Lasă un comentariu
%d blogeri au apreciat asta: