SIMFONIA PRIMAVERII


Publicat în MUZICA | Lasă un comentariu

LA MULTI ANI CU OCAZIA INTRARII IN NOUL AN DACIC !!


Anul nou DACIC sa va aduca bucurii de soare, bucurati-vă de ghiocei, bucurati-va de frumoasele zile ale primăverii si primiti cu drag martisorul in sufletele voastre!

Primăvara sa va aduca un martisor de sanatate, un ghiocel de noroc, o adiere caldă de fericire, un nor de iubire si un soare stralucitor asemeni sufletului vostru.

Firul alb e sanatate, cel rosu, posperitate. Amindoua, impreuna, formeaza o cununa de succes si voie buna.

Fie ca puritatea si candoarea acestei primăveri sa va inspire simfonia bucuriei si fericirii, a sperantei si optimismului, a sperantei in mai bine si în toate!

MESAJE de 1 MARTIE. URARI FRUMOASE de MARȚIȘOR

Publicat în URMASII DACILOR | 3 comentarii

Ce se întâmplă atunci când ne uităm la o femeie frumoasă


S-a demonstrat științific – oamenii sunt judecați de semenii lor în special după aspectul fizic. Cei frumoși sunt într-adevăr avantajați, din toate punctele de vedere, susțin cercetătorii.

femeie-zambitoareimagine sf

Când Simi se apropie de scările hotelului unde era director aruncă o privire într-o doară spre balcoanele celor șase etaje. De obicei erau goale la acea oră matinală, doar că, de data asta, la etajul 5 văzu o persoană care-l privea insistent. Când se uită mai atent, încremeni: acolo sus era chiar el! Nu-i venea să creadă și analiza cu gura căscată personajul care părea la fel de uluit. Chiar dacă-l despărțeau cinci etaje, Simi putea să vadă că omul de la etajul 5 avea exact aceleași trăsături ca el. Ai fi zis că e fratele lui geamăn despre a cărui existență nu avea habar. Dar ceea cel intriga și mai mult era faptul că era îmbrăcat la fel, până la ultimul amănunt. Chiar și tunsoarea era identică.
După clipele de buimăceală, Simi se precipită spre intrare și apoi spre lift. A fost necesar un minut de așteptare, ascensorul ajunse la parter și el intră fără să-i pese de secretara care-l saluta cu voce mieroasă sau de omul de servici care-l întreba ceva. Gândurile îi erau blocate doar la ceea ce văzuse. Ajuns la etajul 5, se năpusti pur și simplu spre camera 515. Ușa era larg deschisă, iar balconul era gol. Nu se poate! Doar nu a avut halucinații! Dar când se uită în jos scoase o exclamație de uimire. Acolo unde fusese el acum câteva minute, era persoana care-l intrigase și care-l privea cu aceeași expresie de uluire. Era prea de tot.
Fără să piardă timpul, ieși cu pași mari și se grăbi pe scări. Nu mai avea răbdare să cheme liftul și se gândea că poate pe aici a coborât și sosia lui, deci avea șanse să-l întâlnească în cazul că ar fi urcat. Din repezeală și neatenție era cât pe ce să o dezechilibreze pe tanti Voichița, care urca sus cu niște cearșafuri de schimb. Bâigui niște scuze și își continuă coborârea vertiginoasă. Doar că, spre marea lui dezamăgire, când a ajuns afară nu-l mai văzu pe cel vizat. Iar când se uită în sus simți că-l apucă amețeala. Pe același balcon era aceeași persoană, cu aceeași mină de om furios. Jocul acesta trebuia să înceteze! Ridică mâna dreaptă și arătă către cel de sus, strigând:
– Stai acolo! Să nu te miști până nu ajung la tine! Auzi?
Străinul misterios dădu din cap și îi făcu semn să urce.
.
M-am trezit cu o durere de cap îngrozitoare. Așa-mi trebuie dacă l-am ascultat pe Duțu și am pierdut o jumătate de noapte prin baruri. Era târziu, pentru că nu am auzit nici când a pornit televizorul, cel care-mi era ceasul meu deșteptător. De data asta o să întârzii la serviciu, lucru care nu-mi stătea în fire. Ei și? Doar n-o să vină tocmai azi directorul principal să mă verifice. După un duș rapid și rece am sorbit câteva guri de cafea amară, tot rece, și m-am echipat în pripă. Când am ajuns la hotel era aproape ora nouă. Măcar îmi revenisem și le puteam zâmbi angajaților, așa cum îmi stătea în caracter.
Prima dată am dat cu ochii de Fane, omul de serviciu care ștergea pe jos. L-am salutat ca de obicei, dar el mă privi mirat, fără să scoată un cuvânt. Ce-o avea azi? Apoi am dat cu ochii de secretara mea cea frumoasă.
– Bună dimineața, scumpi!, i-am zis făcându-i cu ochiul.
Mă privi și ea cu curiozitate și-mi răspunse șovăielnic:
– Bună din nou, Simi. Ai avut probleme la etajul 5?
– Eu?! Ce probleme?
– Nu știu, dar băniesc că de aceea ai urcat de două ori. Mi-a spus Voichița că te-ai ciocnit pe scări, la coborâre.
– Ce tot vorbești, fato? Eu doar acum am sosit!, mi-am exprimat eu nedumerirea.
– Hai, lasă glumele, că doar ne-am mai întâlnit înainte de 8, râse ea cu naturalețe.
Mă gândeam că e pusă ea pe glume, așa că am dat să intru în birou. Chiar atunci a apărut Voichița, cu o figură speriată:
– Domnu Simi, domnu Simi, ce s-a întâmplat?
– Ce să se întâmple, tu Voichițo?
– Păi n-ați pățit nimic?
– Nu, ce să pățesc?
– Atunci de unde e sângele ăla din camera 515?
M-am uitat la ea, ea se uita buimacă la mine, deci e clar că văzuse ceva în neregulă. Am urcat toți trei la camera cu pricina: eu, Voichița și secretara. Ceea ce am văzut nu era de glumă: toată încăperea era răvășită și cearșafurile pline de sânge. Se vedea clar că aici se dăduse o luptă. Dar cine cu cine se luptase, că nu mai era nimeni acolo, iar Voichița jura că nu mă văzuse decât pe mine intrând acolo. Ceea ce era o aberație! Am fost nevoit să chem poliția, care ne-a interogat câteva ore. Pe mine nu m-au crezut, deși le-am jurat că nu am sosit la serviciu decât pe la nouă. E drept că n-aveam martori și asta mi-a știrbit credibilitatea. S-au luat mostre de sânge și am fost avertizat să nu părăsesc localitatea până la finalul cercetărilor. După analize a apărut o altă ciudățenie: sângele provenea numai de la mine! Circa 4 litri! Iar eu nu aveam nici cea mai mică rană.
Am fost din nou interogat câteva zile, cercetat de medici interniști și psihologi. Totul mi se părea o mascaradă sau un scenariu de prost gust. Nimeni nu-mi dădea nici o explicație și simțeam că înnebunesc. Chiar s-a pus problema să fiu internat la un ospiciu, dar am avut noroc cu un medic care-mi era prieten.
De atunci au trecut câteva luni și invitațiile pe la spital sau poliție au încetat. Dar, în mintea mea a rămas o traumă care mă va urmări toată viața. Ce s-a întâmplat în acea zi de toamnă e un mister pe care aș da orice să-l pot dezlega.

” data-medium-file=”” data-large-file=”” />

De la slujbe mai bune la sentințe mai blânde în instanță, oamenii considerați frumoși, atrăgători, sunt în mod clar favorizați. Nu este însă ceva intenționat, ci subconștient, iar explicația este acum bine argumentată științific.

Potrivit unei teorii, un chip frumos stimulează receptorii μ-opioid (MOR) din creier, despre care se crede că au influență în mecanismul biochimic al recompensei.

Pentru a vedea dacă oamenii reacționează în mod similar, 30 de bărbați au fost rugați să ia parte la un test. Ei au văzut poze cu mai multe chipuri de femei. Unii bărbați au primit un medicament care stimulează receptorii MOR, alții placebo, iar alții un medicament care inhibă acei receptori.

Rezultatele testului au arătat că oamenii caută chipuri frumoase pentru că atunci creierul le oferă o senzație de mulțumire. Subiecții stimulați cu medicament se uitau mai mult timp la femeile frumoase și le dădeau note exagerate în comparație cu restul femeilor.

Concluzia demonstrează încă o dată că interacțiunile noastre sociale sunt influențate de aspectul fizic, iar evoluția speciei a decis să căutăm parteneri cât mai atrăgători.

Deocamdată, cercetătorii n-au putut să afle ce anume îi face pe unii oameni să fie considerați mai frumoși. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Molecular Psychiatry.

Sursa: Science Mag

Publicat în DIVERSE | Lasă un comentariu

Sincronicitatile


de Tom Kenyon

Probabil ca ati trait voi insiva acele “coincidente” stranii, cand o anumita intamplare pare, cumva, ca este mai mult decat o simpla potriveala. Ele va lasa cu un sentiment ciudat, ca si cum, poate, ati dat peste un episod din “Zona crepusculara”. Am observat si am studiat sincronicitatile, timp de peste treizeci de ani. Ele m-au intrigat si mi-au starnit interesul. Asemenea multor oameni, am trait si eu foarte multe astfel de experiente, poate de ordinul sutelor, in cabinetul meu de terapie si in cadrul seminarelor mele.

Sincronicitatile sunt rezultatul unei profunde conexiuni intre constiinta si lumea noastra materiala, care ne sfideaza logica obisnuita.

Pe la 20-30 de ani, consideram ca natura paradoxala a sincronicitatilor era perturbatoare, dar acum nu mai cred ca logica este elementul esential, asa cum consideram odata. Unele lucruri nu sunt doar albe sau negre. Iar parerile noastre despre modul in care functioneaza universul sunt doar niste idei.

Recent, am intalnit un fizician, in Elvetia, care mi-a impartasit viziunile sale asupra stiintei, in raport cu perceptia umana. Mi-a placut aceasta analogie, despre care voi vorbi acum. El mi-a spus ca noi suntem asemenea unor copii care privesc la un joc de carti, al mamei si tatalui lor. Pe moment, canasta este jocul la care privim si, prin observare, intelegem unele dintre reguli. Dintr-o data, ei schimba jocul si incep sa joace poker. Regulile s-au schimbat, iar noi suntem zapaciti. Stiinta reprezinta actiunea de a observa jocul de carti al cosmosului si de a deslusi intelesul regulilor. Potrivit spuselor acelui fizician, nu exista legi cosmice. Ceea ce pare a fi lege se poate schimba cat ai clipi, ori de cate ori se schimba jocul.

Intr-un mod cat se poate de real, pentru mine, intalnirea cu sincronicitatile a reprezentat “schimbarea jocului”. Experimentasem, oarecum, astfel de situatii, pe la 20 de ani, dar, in timp ce invatam pentru absolvirea studiilor de psihoterapeut, ele s-au mai rarit. Eram preocupat sa devin un profesionist si nu mai aveam timp sa acord atentie unor astfel de coincidente ciudate. Pe vremea aceea, nici nu stiam ca exista un nume pentru aceste intamplari bizare. Pe masura ce imi dezvoltam practica privata, eram foarte multumit de modesta mea versiune despre “regulile jocului”. Aveam propriul meu ungher in alb si negru – si totul parea suficient. Eram un psihoterapeut cu o practica privata de succes. Era chiar si o lista de asteptare cu oameni care vroiau sa ma vada. In pozitia mea, eram in siguranta, daca nu chiar ingamfat. Chiar daca mai experimentam, din cand in cand, evenimente de sincronicitate, ele nu constituiau un pericol pentru viziunea mea logica asupra universului. Apoi, a aparut ea. Un alt terapeut imi trimisese o pacienta, pe nume Sue (nu este numele sau real), care suferea de multa vreme de depresie si paranoia.

Declansarea incendiilor

In cadrul primei noastre sesiuni, Sue mi-a spus ca izbucneau deseori incendii in vecinatatea casei sale. Avand o neliniste caracteristica personalitatilor de tip paranoid, aceasta repetare suparatoare a incendiilor era pentru ea o mare sursa de tulburare.

Fiind un terapeut bazat pe logica, am presupus ca ea doar isi inchipuia problemele legate de incendii, dar am incurajat-o sa vorbeasca in continuare. S-a dovedit ca, pe la varsta de 7 ani, ea incendiase din greseala casa familiei sale, care fusese complet distrusa. Din momentul acelui accident incolo, ea s-a temut de foc, mai ales de acela care parea sa izbucneasca in jurul sau, fara niciun motiv. Si atunci, ca intotdeauna, aveam o lumanare aprinsa in cabinetul de terapie, care era pentru mine un simbol al “luminii cunoasterii”, pe care ma straduiam sa o ating, in numele meu si al clientilor mei. Aceasta lumanare era asezata pe polita semineului. Pe masura ce continuam sa vorbim, am auzit zgomotul unei explozii ciudate in cabinetul meu. M-am uitat imprejur si, consternat, am vazut ca lumanarea explodase, iar ceara ardea, imprastiata pe tot semineul. Nevenindu-mi sa cred, priveam la suvoiul de ceara in flacari, care se scurgea pe podeaua de lemn. Am sarit repede si am stins focul. Iar ea mi-a spus: “Vezi, ti-am spus eu!”

Am asigurat-o ca a fost vorba de o simpla coincidenta si ca astfel de lucruri nu se intampla in realitate. (De atunci, am ajuns chiar sa cred ca nu exista o doar singura realitate. Sunt de acord cu Chomsky, care sustine ca nu exista decat realitati perceptuale, care sunt unice pentru fiecare persoana in parte. Dar, revenind la povestea mea, pe atunci credeam ca exista o singura realitate consensuala pe care cineva o poate folosi ca masura a tuturor lucrurilor). Inarmat cu o astfel de rigurozitate infatuata a perceptiei mele, am asigurat-o pe Sue ca o puteam ajuta sa se elibereze atat de vinovatia declansata de incidentul din copilarie, cat si de ideea falsa ca era, fara voia sa, un fel de incendiator.

Am reprogramat- o pentru saptamana urmatoare. In timpul urmatoarei sesiuni, pe cand discutam detaliile incidentului din copilarie, am auzit sunetul sirenelor. Am privit pe fereastra si am vazut cisternele pompierilor oprite in fata unei case cuprinse de flacari, de pe cealalta parte a strazii! Am asigurat-o pe clienta mea tulburata ca aceasta era, fireste, o alta coincidenta bizara, dar, oricum, doar o coincidenta. Nu era, si nici nu putea fi vorba, in mod logic, de vreo legatura cu faptul ca Sue imi spunea o poveste despre un incident din copilarie, chiar daca acesta se referea la faptul ca daduse foc casei parintesti. I-am aratat cum sa comunice in scris, intr-un jurnal, cu micutul sau copil interior oprimat de sentimentul vinovatiei si am rugat-o sa aduca ceea ce va scrie, cand ne vom intalni din nou. Am programat o noua sesiune pentru saptamana urmatoare.

In zilele care au urmat, am incercat sa ma autoconving ca planul meu terapeutic era bun. De buna seama, aveam de partea mea intreaga teorie referitoare la psihoterapie. Sarcina mea era sa o determin sa-si retraiasca evenimentul suprimat din copilarie, sa vorbim despre el, sa derulam inapoi energia blocata in psihicul sau, sa aducem in mintea constienta tulburarea tinuta captiva in subconstient. Astfel, sentimentul de vinovatie putea fi eliberat. Trebuia sa o desensibilizez  pe Sue fata de ideea de foc, aprinzand o alta lumanare, demonstrandu- i ca aveam incredere in afirmatia mea ca asemenea fenomene, cum ar fi declansarea focului, erau niste simple iluzii.

La ce-a de treia intalnire, eram putin agitat. Am aprins lumanarea si m-am asezat pe scaunul meu. Am inceput sa discutam despre sentimentele sale legate de copilarie si de intalnirile noastre precedente. Din partea sa, discutia era foarte emotionala si, impreuna, am reusit sa atingem emotii foarte profunde. Am simtit ca ajunsesem intr-un moment propice vindecarii, si am condus-o intr-o usoara stare de hipnoza, pentru a retrai incidentul din copilarie. Sesiunea se apropia de sfarsit. Nu mai izbucnise niciun foc in cabinetul meu, sau de-a lungul strazii. Victorios, eram gata sa-i dau aceasta veste buna, cand – si jur ca acesta este purul adevar – o furgoneta noua a fost cuprinsa de flacari, chiar in fata cabinetului meu. Ea se apropia de semaforul din intersectia, unde se afla cabinetul meu si tocmai luase foc! Gasindu-mi cu greu cuvintele cu care sa o pot linisti, i-am spus, destul de neconvingator, ca focul s-a mutat ceva mai departe de noi, ceea ce indica, probabil, ca faceam progrese.

Am stabilit o noua intalnire. Saptamana urmatoare, o clienta foarte nervoasa a venit in cabinetul unui terapeut foarte nervos. Dar, nu s-a mai intamplat nimic – si nimic asemanator nu a mai aparut vreodata. Munca din aceste patru saptamani i-au transformat stigmatul copilariei, iar fenomenele gen poltergeist din jurul sau au luat sfarsit.

Munca noastra comuna s-a incheiat cu succes, dar nu a fost deloc usor. Partea logica a creierului meu s-a chinuit foarte mult sa priceapa ceva din ceea ce se intamplase. Oare era posibil ca o constiinta umana sa creeze cu adevarat fenomene precum aprinderea spontana a focului? M-am asigurat pe mine insumi ca astfel de lucruri nu erau reale, ci erau doar niste coincidente bizare. In ciuda a incercarii mele de a-mi mentine starea de confort, senzatia de neliniste nu a disparut. In pregatirea mea profesionala nu se facuse nicio referire la faptul ca se pot intampla asemenea lucruri in procesul terapeutic. Pur si simplu, eu nu aveam cadrul conceptual pentru asemenea evenimente stranii.

Timp de peste un an, am continuat sa primesc clienti cu dileme psihologice neobisnuite. Deseori, munca terapeutica necesita patrunderea in teritoriul transpersonal. De exemplu, uneori, rezolvarea unei probleme psihologice obisnuite a condus la o “posibila” viata anterioara. Spun posibila, fiindca nu exista o modalitate stiintifica de a dovedi daca o anumita experienta este cu adevarat dintr-o alta viata sau este o metafora creata de mintea subconstienta. Printre altele, eu am descoperit ca determinarea autenticitatii unei amintiri dintr-o viata anterioara nu este chiar atat de importanta, daca ea poate schimba comportamentul psihologic in prezent. Dupa cum spunea bunica mea, dovada este in budinca; dar, sa revenim la cabinetul meu de terapie. Coincidente bizare apareau peste tot, precum ciupercile dupa ploaie.

Apoi, am trait experienta unei coincidente, care mi-a bulversat mintea.

Reptila launtrica

De ceva vreme, avusesem o serie de vise in care eram urmarit. O reptila gigantica, cu o arma Uzi automata, ma pandea din tufisuri, pentru a ma asasina imediat ce ieseam din casa. Acest vis s-a repetat aproape in fiecare noapte, timp de cateva saptamani. Visul era foarte suparator si parea real; am inceput sa notez intr-un jurnal si sa dialoghez cu asasinul reptilian. Nu voi intra in detalii aici, fiindca aceasta experienta nu se refera direct la subiectul acestui articol, dar pot spune ca a fost implicata foarte multa energie, dupa cum va puteti imagina.

Intr-o noapte, dialogam cu creatura din vis prin intermediul jurnalului meu. Dupa un timp, am chemat-o, spunandu-i ca imi produce o stare emotionala neplacuta. I-am dat asasinului meu virtual numele de Liz, fiindca era, desigur, o reptila (NT: Lizard, in limba engleza).

Atunci, a sunat telefonul. Imi amintesc ca m-am uitat la ceas. Era aproape 3 dimineata. M-am dus la bucatarie si am ridicat receptorul. Vocea de la capatul firului era clara, desi era foarte multa energie staica pe linia telefonica.

“Este Liz acolo?”, a intrebat vocea.

“Da,” i-am raspuns, “Si as vrea sa plece!” Am inchis telefonul, iar mintea mea a luat-o razna. Adica, ce posibilitati ar fi existat ca un strain sa greseasca apelul, cautand pe cineva cu numele de Liz, in timp ce eu dialogam cu o creatura din vis, numita Liz?

Intr-o zi, am dat peste scrierile unui psihiatru elvetian, Carl Jung. Dintr-o data, am descoperit cadrul pentru aceste intalniri stranii. In cartile sale, Jung descria ceea ce experimentasem eu. El avea si o definitie pentru aceste experiente: “Sincronicitatile indica ceva care se misca in profunzimea mintii subconstiente. Cand aceasta miscare este suficient de puternica, ea influenteaza mediul exterior”. Dr. Jung a fost inspirat in teoria sa privind sincronicitatea de o experienta foarte ciudata cu un pacient de-al sau. Atunci, pacientul a descris un vis profund si plin de viata despre un bondar.

Era pe la mijlocul iernii si afara se asternusera mormane de zapada. Deodata, Dr. Jung si pacientul sau au auzit o bufnitura in fereastra acoperita de gheata. S-a dovedit ca sursa acelui zgomot era un bondar!

Posibilitatea unei astfel de intamplari iti tulbura mintea. Ciudatenia unui astfel de eveniment te descumpaneste. Cum era posibil ca un bondar sa zboare de colo-colo in miezul iernii, lovindu-se, in mod repetat, de fereastra unei incaperi in care un pacient povestea un vis in care aparea un bondar?

Eram coplesit. Carl Jung a devenit calauza mea. Am citit tot ce mi-a cazut in mana. Si, s-a intamplat ceva foarte ciudat. Cu cat acordam mai multa atentie sincronicitatilor, cu atat ele pareau sa se manifeste tot mai des.

Sincronicitatile trezesc intotdeauna o senzatie ciudata. Cred ca acest lucru se datoreaza unei alinieri bruste intre experienta noastra interioara si lumea exterioara. Timp de unul sau doua momente, cele doua lumi ale noastre, interioara si exterioara, par extrem de conectate. Uneori, sincronicitatile pot fi amuzante. In cadrul unui workshop din Big Island, Hawaii, un tanar (sa-i spunem Joe), s-a confruntat cu puterea evenimentelor sincronice, intr-un mod foarte amuzant.

Broasca testoasa

Aceasta era prima calatorie a lui Joe in Hawaii, iar el se indragostise de scufundari. El isi luat echipamentul de scufundare si plonja in apa din apropierea hotelului, ori de cate ori era posibil. Intamplator, pe tot parcursul workshop-ului, apele au fost pline de broaste testoase. Stiu acest lucru fiindca si mie imi plac scufundarile si m-as fi aruncat oricand in apa. Unora le place sa inoate cu delfinii, dar eu prefer broastele testoase. In primul rand, pentru ca pot tine ritmul cu ele. Inotul alaturi de o testoasa de 100 de ani este o experienta minunata. Imi amintesc cum am inotat cu una dintre aceste simpatice vietuitoare, timp de aproape o ora. Semana la fata cu Yoda din Razboiul stelelor si, de fiecare data cand ma privea, ma simteam asemenea unui copil de 4 ani; lumea se transforma, din nou, intr-un loc magic, minunat.

In ultima zi a workshop-ului, Joe a iesit pentru o ultima runda de scufundari din aceasta calatorie. Spre disperarea sa, toate broastele testoase disparusera si nu mai ramasese nicio urma a prezentei lor. Totusi, el si-a amintit de exercitiile noastre de materializare a dorintelor si a inceput sa le practice.

Secretul materializarii

In timpul workshop-ului, explorasem efectele emotiilor, in special in legatura cu manifestarea. Ca parte a acestei explorari, am facut un exercitiu in care ne-am imaginat emotia pe care doream sa o exprimam in viata noastra. Cheia era sa fim cat mai la obiect posibil si sa simtim, cat mai puternic posibil, emotiile generate de obtinerea rezultatului dorit.

Impreuna, cele doua elemente (specificitatea si emotia) sunt aliati puternici in procesul de materializare. M = S + E.

Important este sa fiti cat mai exacti posibil, imaginandu-va detaliile in minte, cat mai clar. Apoi…sa generati emotii pozitive in legatura cu aceasta viziune. Sa simtiti ca aveti deja ceea ce va doriti – si, un aspect foarte important este sa simtiti recunostinta, ca si cum ati avea ceea ce va doriti! Urmatorul pas implica detasarea de viziune si de emotii. Ati creat un electromagnet. El va incepe sa atraga situatia/situatiile catre voi, care sa va ajute in materializarea viziunii. Dar trebuie sa va detasati de magnetul mental, ca sa zic asa. Detasati-va de dorinta – si fiti siguri ca veti fi surprinsi de rezultat. Apoi, faceti ceea ce simtiti ca ar fi necesar pentru a materializa dorinta respectiva. De obicei, nu ajunge doar sa va imaginati materializarea dorintei. Trebuie sa si faceti ceva. Dar, in general, veti descoperi ca “magnetul mental” pe care l-ati creat va face ca materializarea sa se produca mai rapid si cu un efort mai mic. Cu toate acestea, trebuie sa aveti grija. Fiti atenti cu ceea ce alegeti sa creati si asigurati-va ca nu va leza pe nimeni – inclusiv pe voi insiva.

Dar, sa revenim la Joe si la disparitia testoaselor.

Plutind prin apa, el a inchis ochii si si-a reamintit cum se simtea atunci cand inota cu batranii sai prieteni. Mi-a spus ca s-a simtit atat de puternic, incat, la un moment dat, nu mai stia ce era real si ce doar isi imagina. Si-a amintit sa cheme testoasele din inima si, pentru un timp, a continuat sa inoate. Apoi, a deschis ochii, gata sa se intoarca inot pe plaja hotelului. Spre uimirea si incantarea sa, broastele testoase se intorsesera! Inotau peste tot in jurul sau. Intr-o stare de extaz, Joe a inotat impreuna cu noii sai prieteni, tot timpul care-i mai ramasese.

Acest eveniment sincronistic a fost cu adevarat extraordinar pentru Joe; dar, a mai urmat ceva interesant. Intors in camera, Joe si-a facut bagajul, gata sa paraseasca hotelul, pentru a pleca spre casa. Pe cand facea check-out-ul, Joe s-a intors catre un prieten al sau din copilarie, cu care pierduse legatura. Ei crescusera impreuna, iar acesta era momentul minunat al regasirii.

Incredibil de interesant, numele sau era Turtle (broasca testoasa)!

Sincronicitatile si moartea

De-a lungul anilor, am observat ca sincronicitatile apar adesea in preajma mortii sau a transformarilor psihologice care sunt percepute asemenea mortii.

Am trait experienta unei astfel de sincronicitati ciudate in preajma mortii mamei mele. Am primit un telefon, tarziu, in noapte, de la o sora medicala de la un camin de batrani, care mi-a spus ca mama era pe moarte. Am condus cinci ore si am ajuns la casa parintilor mei dupa amiaza, tarziu. 

Cand am intrat in casa, tata si fratele meu urmareau TV I, in incaperea invecinata cu camera mamei mele. Sora medicala m-a salutat si a iesit, pe moment, din camera.

Mama era aproape inconstienta, dar m-a recunoscut. Mi-a cerut sa-i cumpar ceva de la magazin, ceea ce mi s-a parut ciudat, dar am plecat sa-i aduc ceea ce dorea.

Cand m-am intors, tata si fratele meu inca se uitau la televizor. Amandoi erau infricosati de moarte, iar refuzul lor fata de ideea mortii ii facuse sa stea in fata televizorului, in sufragerie, in loc sa fie alaturi de mama mea, in ultimele sale momente. M-am oprit sa vad la ce se uitau. Programul a continuat cu o telenovela banala, in care personajele principale erau intr-un salon de spital cu o ruda care, ia ghiciti, tocmai isi dadea sufletul!

Am intrat in dormitor si am vazut ca mama murise. Un timp, mi-a parut foarte rau ca nu am fost alaturi de ea in momentul plecarii; apoi, am descoperit ca astfel de evenimente erau tipice unor asemenea situatii. O persoana in pragul mortii alege sa moara atunci cand persoanele dragi lor nu se afla in apropiere.

Pisica lui Schrodinger si incertitudinea cuantica

Pe cand aveam vreo patru ani, parintii mei mi-au daruit, de Craciun, un “Jack‑in‑the Box” (NT: cutiuta cu surprize; este o jucarie constituita dintr-o cutie, cu o manivela. Cand se rasuceste manivela, ea canta o melodie, adesea “Pop Goes the Weasel“. La sfarsitul melodiei, capacul se deschide si apare un mascarici). Imi placea la nebunie. As fi stat ore intregi sa invart manivela, ca sa ascult melodia. La nota finala, capacul se deschidea si aparea Jack, cu micuta lui palarie de clovn. Titlul acestui articol l-am dat in onoarea acelei cutiute cu surprize. Eu cred ca sincronicitatile seamana foarte mult cu ea. Ei bine, poate ca seamana mai mult cu o combinatie intre cutiuta cu surprize si pisica lui Schrodinger.

Cei care nu sunt niste adepti infocati ai fizicii cuantice s-ar putea sa nu recunoasca prietena-felina a lui Schrodinger. Pisica nu a existat niciodata in realitate, ea fiind doar o plasmuire a imaginatiei lui  Schrodinger. Pe vremea aceea, el se lupta cu una dintre numeroasele ciudatenii ale teoriei cuantice – incertitudinea. In ceea ce priveste mecanica cuantica, problema este ca nu poti prezice niciodata nimic cu certitudine. Nu exista decat probabilitatea ca ceva sa se poata intampla sau nu. De fapt, acest lucru l-a pus in incurcatura si pe Einstein, care remarca cu sarcasm: “Dumnezeu nu joaca zaruri”!

In incercarea sa de a explica inexplicabilul, Schrodinger a nascocit o cutie imaginara. In fizica cuantica, o multime de lucruri sunt imaginare, cata vreme nu exista nicio posibilitate de a vedea ceva atat de mic.

Oricum, sa ne imaginam ca o pisica se afla intr-o cutie inchisa etans, in care se introduce hrana otravita. Folosind modelul cuantic, nu putem prezice daca, dupa un timp, pisica este moarta sau vie. Doar atunci cand deschidem cutia si privim inauntru, toate probabilitatile se naruie in fata unei singure realitati – o pisica vie sau moarta.

Nu stiu de ce Schrodinger a ales un exemplu legat de viata si moarte. De ce n-o fi pus un ghem din iarba matelor, ca sa vada daca pisica se joaca sau nu cu el? Din cate stiu eu, nimeni nu i-a pus vreodata aceasta intrebare, deci, cred ca nu vom sti niciodata.

Dar, fiindca am abordat acest subiect, puteti observa ca mintea lui Schrodinger, asemenea mintii voastre sau mintii mele, este ea insasi un fel de cutie a lui Schrodinger. Adica, probabil ca erau sute de posibilitati care se invarteau prin mintea sa subconstienta. O pisica intr-o cutie; un catel intr-o cutie; sau, poate, o broasca testoasa intr-o cutie! Poate ca experimentul sa fost legat de observatia daca mica jivina dormea sau era treaza. Mult mai dragut, cred eu, decat sa vezi daca traieste sau nu.

Oricum, gandirea este cam la fel. Nu putem prevedea ceea ce va produce mintea noastra, pana cand acel ceva nu apare! Ati observat acest lucru in legatura cu mintea voastra? Gandurile pot fi extrem de imprevizibile, intr-o oarecare masura datorita faptului ca gandul insusi este un eveniment cuantic.

Iar evenimentele cuantice sunt, intr-adevar, ceva foarte mic. De fapt, pentru a intra sub incidenta legilor mecanicii cuantice, ceva trebuie sa fie mai mic decat o sutime dintr-un inci (1 inci = 2.54 cm).

Obiectele atat de mici, cum ar fi particulele atomice s.a.m.d., au o masa (greutate) atat de mica, incat nu sunt influentate de forta gravitatiei, cum sunt obiectele mai mari decat o sutime dintr-un inci.

O scurta privire asupra neuropsihologiei ne arata ca atat neurotransmitatorii , cat si neuropeptidele se simt in largul lor in interiorul campului cuantic. Aceste creaturi moleculare raspund de gandire si sentimente, gazduind, totodata, si alte functii biologice. Si, ia ghiciti, voi nu puteti prevedea ceea ce vor face ele. Nu puteti decat sa va hazardati sa ghiciti.

Exista posibilitati infinite in privinta directiei pe care o va lua gandul. Doar atunci cand el apare in constiinta noastra, putem spune cu certitudine incotro se indreapta. Pana atunci, totul este incert. Nu exista nicio certitudine.

Haideti sa revenim la teoria sincronicitatilor gen Jack‑in‑the‑Box. Invartiti si tot invartiti si, dintr-o data, din cutie apare Jack.

Este o metafora foarte ciudata, trebuie sa admit, sa spui ca psihicul nostru este precum o cutie muzicala, dar se pot face anumite paralelisme. Atunci cand ceva incepe sa se rasuceasca in psihicul nostru, ceva care dispune de o imensa energie emotionala, se pot intampla lucruri interesante. Iar daca rasucim (cream energie) suficient de mult, apare ceva. Acum, acest “ceva” poate lua multe forme. Uneori acest ceva ne este cunoscut, alteori ne poate surprinde.

De exemplu, daca suntem furiosi, putem tipa, sau putem lovi ceva sau pe cineva, sau putem pastra in noi aceasta furie. Insa, aceasta energie trebuie sa se duca undeva. Energia nu poate fi distrusa. Ea, pur si simplu, isi schimba forma.

Daca energia voastra mentala/emotionala este destul de puternica, ea poate influenta mediul exterior. Eu cred ca asa apar sincronicitatile.

Pe la douazeci de ani, eram deja bine asezat pe calea mea spirituala si devenisem un vegetarian convins. Odata, am mers la restaurant cu prietenii, unde am comandat o salata vegetariana “iluminata spiritual” si apa cu lamaie. Dar, problema era ca eram lihnit dupa proteine. Imi amintesc ca, in mintea mea, am schimbat comanda, in timp ce chelnerita plecase sa aduca puiul comandat de prietenii mei. In realitate, am auzit o voce tipand in capul meu: “Nu-l asculta pe vegetarianul asta nebun! Eu vreau cheeseburger cu cartofi prajiti”. Dar nu am spus nimic cu glas tare. Cand chelnerita s-a intors cu comenzile noastre, mi-a pus in fata un burgher si cartofi prajiti. Prietenii mei erau contrariati. Ei si-au amintit cu certitudine ca eu comandasem o salata vegetariana. Chelnerita a negat, neincrezatoare: “Puteam sa jur ca ati cerut un cheeseburger”, a spus ea. “E in regula”, i-am raspuns si a fost cea mai buna mancare pe care o mancasem de luni de zile.

Acesta este un exemplu bizar de sincronicitate, dar are toate elementele necesare. Fusese emisa o mare cantitate de energie mentala/emotionala in psihicul meu. Intr-un fel sau altul, chelnerita se “acordase” la dorinta mea reala pe care o ascundeam atat de prietenii mei, cat si de mine insumi. Cand ea s-a intors cu comanda noastra, Jack a tasnit afara din cutie, iar ea mi-a pus in fata obiectul dorintei mele. Iata mecanica cuantica in actiune!

Eu presupun ca noi toti cream sincronicitati in jurul nostru, chiar daca suntem sau nu constienti de acest lucru.

Motivul pentru care am scris acest articol este credinta mea ca, in viitor, vom experimenta tot mai multe sincronicitati, atat la nivel individual, cat si colectiv. Si cred ca este util sa recunoastem faptul ca sincronicitatile sunt functii ale constiintei. Ele traiesc in lumea launtrica, acolo unde mintea intalneste materia, si sunt indicatori ai puterii pe care o purtam in noi.

Provocarea este cum sa interpretam corect sincronicitatile.

Realitate si iluzie

Toate acestea ma duc la o alta observatie in privinta sincronicitatilor. Ele nu inseamna, in mod obligatoriu, ceea ce credem noi. Ele sunt, pur si simplu, evenimente paralele. Ceva s-a petrecut in lumea exterioara, ceva ce este asemanator cu ceva din lumea noastra launtrica. Ele sunt o semnatura, un semn ca ceva profund s-a miscat in psihicul nostru.

Cunosteam o femeie care a interpretat in mod gresit o sincronicitate si s-a trezit abandonata in mijlocul desertului. Pe atunci, ea era profund interesata de OZN-uri si tanjea sa fie preluata de “nava-mama”.  Saptamani intregi, ea a avut tot felul de fantezii in care se ducea in desert, de unde putea fi preluata la bordul unei farfurii zburatoare. Cred ca tocmai se vorbea despre marturiile privind prezenta OZN-urilor, fapt care i-a alimentat fantezia. Oricum, intr-o noapte, in timp ce trimitea rugaciunile sale arzatoare acasa, ”in Pleiade”, o stea cazatoare a lasat o dara luminoasa pe cer. Ea „a stiut” ca acesta era un mesaj de la fratii si surorile sale stelare, care veneau sa o ia acasa.

Unii ar putea chiar sa considere experienta sa drept un semn, dar, dupa mintea mea, semnele apar de la sine, fara vreo corespondenta mentala. Cu alte cuvinte, ea trimisese deja o rugaciune fierbinte catre univers atunci cand dara luminoasa aparuse pe cer. Meteoritul aparuse simultan cu activitatea sa mentala. Acest lucru i-a dat aspectul unei sincronicitati. Ea si-a parasit serviciul si si-a vandut lucrurile. Nu si-a pastrat decat cateva haine si Fordul Pinto. Apoi, a condus din Carolina de Nord, pana in New Mexico, unde a asteptat marea intalnire. Insa, nava mama nu s-a aratat niciodata. Cred ca a asteptat timp de vreo cateva saptamani, pana cand a ramas fara mancare, apa si bani. S-a intors acasa daramata, fara slujba si facandu-i pe prietenii sai sa creada ca a luat-o razna.

Ea si-a interpretat gresit sincronicitatea. Asta nu inseamna ca a inteles acest lucru. Iar eu cred ca acesta este pericolul cu aceste creaturi ciudate ale mintii noastre. Nu trebuie sa ne grabim sa tragem concluzii privind sensul lor, chiar daca le resimtim foarte puternic.

Lucrurile sunt si mai complexe, fiindca, uneori, sincronicitatile sunt cu adevarat mesaje transmise de sinele nostru launtric. In acele momente, ele sunt precum un deget al destinului si multe lucruri importante depind de alegerea noastra de a tine, sau nu, seama de ele.

Inselatoria

Acum cativa ani, am fost angajat pe post de co-instructor, de catre un faimos facilitator in domeniul dezvoltarii personale. El era o persoana foarte talentata, care a schimbat vietile multor oameni, dar era si un maestru al inselatoriei. Cu cat intelegeam mai bine modul in care actiona, cu atat imi devenea mai clar acest lucru.

La unul dintre seminarii, circa nouazeci de oameni venisera din multe tari ale lumii sa studieze cu el. El promovase acest seminar drept o abordare a tiparelor de sunete destinate creierului. El pretindea ca descoperise tonurile exacte care stimulau diferite zone ale creierului. Jumatate din audienta erau oameni de diverse profesii, iar cealalta jumatate erau terapeuti profesionisti. Eram entuziasmat sa predau unui grup atat de motivat, si ma bucuram din tot sufletul.

Apoi, s-au intamplat niste lucruri ciudate, asa cum se petreceau intotdeauna in preajma acestui profesor. Mai traisem si inainte experienta acestei “lipse de integritate” in prezenta sa si a personalului sau, dar reusisem intotdeauna sa-mi scot din minte acele incidente. De aceasta data, era strigator la cer. Intr-una din seri, un neuropsiholog facea o prezentare grupului nostru. Era o femeie extraordinara, cu  multa cunoastere si o intelepciune profunda si inspiratoare. Ma aflam in camera cu echipamentul audio-vizual, cand ea a venit si i-a inmanat unei persoane din echipa tehnica un material video, spunand foarte clar ca dorea ca acest material sa nu fie copiat. Era o inregistrare a ultimei sale lucrari in domeniul energiei subtile, si era foarte protectoare cu ea.

Imediat ce femeia a iesit din camera, tehnicianul a introdus o caseta goala in aparatul de inregistrare si a inceput sa copieze rapid materialului video ce tocmai ii fusese inmanat. “Lui JD (initialele facilitatorului) ii va placea la nebunie sa puna mana pe materialul asta”! M-am intins si am oprit aparatul. “Nu”, am spus. Atitudinea mea m-a surprins si pe mine, fiindca, de obicei, nu ma amestecam in astfel de probleme. Dupa prezentare, cand ma pregateam sa ma intorc in camera mea. JD m-a oprit si m-a intrebat daca nu as vrea sa il vizitez acasa, in acea seara. “De ce”? – l-am intrebat cu inocenta.

“As vrea sa ma ajuti sa inteleg in ce parti ale creierului ajung aceste sunete”! Am refuzat. Mi-am petrecut intreaga noapte intr-un fel de tulburare intelectuala. Ma simteam raspunzator pentru cei nouazeci de oameni care venisera sa invete de la noi. Imi tot spuneam ca eu eram doar un angajat, ca era responsabilitatea lui JD, nu a mea. Pe langa toate astea, eu fusesem platit foarte bine. Era mai bine sa imi tin gura si sa ies cat mai putin sifonat din acest seminar.

Privind in urma, problemele cu JD se ivisera de cateva luni. Fiecare seminar la care participasem scotea la iveala noi dovezi de necinste, iar eu eram in pragul unei crize, intr-un punct in care trebuia sa fac o alegere de genul celor care iti schimba cursul vietii. Sincronicitatea a aparut in ziua urmatoare. JD a hotarat sa faca o Renastere in grup, in apa rece, care, dupa umila mea parere, era o nebunie. Dar, JD credea in starile-limita in care isi aducea cursantii.

Renasterea este un proces de respiratie circulara, care poate avea efecte de transformare si iluminare, daca este facut in mod corespunzator. Daca este facut in mod impropriu, el poate fi daunator. De obicei, tehnica renasterii se face mai intai la sol. Dupa ce persoanele implicate in proces se obisnuiesc cu acest tip de respiratie si cu fenomenele intense pe care aceasta le declanseaza, ele intra in apa calda. Insa renasterea in apa rece este o experienta extrem de intensa. Cred ca era o singura persoana, in tot grupul de 90 de oameni, care mai experimentase o astfel de tehnica. Iar din intregul personal, eu eram singurul atestat in tehnica renasterii. Nici macar JD nu avea prea multa experienta. Iar din randul personalului, doar doi trecusera prin acest proces, o data sau de doua ori.

Piscina hotelului era plina ochi cu vreo nouazeci de oameni in costume de baie. Unii dintre cursanti trebuiau sa-i apuce de cap pe cei care urmau sa renasca si atunci, ei sau ele plutea ca niste geamanduri. Era o zi mohorata, cu o temperatura scazuta, care facea vremea si mai rece. Eram ingrijorat, dar imi spuneam ca JD era raspunzator. Am continuat programul. In timp ce priveam marea de corpuri omenesti care incerca sa treaca printr-o experienta impropriu pregatita, ma gandeam ca situatia era sminteala curata. Starea mea de ingrijorare legata de nesiguranta experientei a iesit din nou la suprafata. Dar, mi-am reamintit mie insumi ca doar faceam parte din personal si ca nu era responsabilitatea mea. Era a lui JD.

Am simtit o prezenta in spatele meu. Era o femeie in varsta de aproape 60 de ani, cu o privire foarte ingrijorata. Ea mi-a spus ca se temea de ceea ce se intampla acolo, dar ca, “daca Tom Kenyon era implicat, atunci stiu ca totul va fi in ordine”. Am impietrit. Si atunci am stiut ca trebuie sa ma despart de mentorul meu. Acesta a fost ultimul lui seminar la care am participat.

Nu voi uita niciodata sincronicitatea acelui moment. Intr-o clipita, ea mi-a demontat incertitudinea si m-a condus catre propria mea activitate, pe care o puteam face singur, nu in calitate de co-facilitator al altora.

Ganduri de final

Deci, la ce ne folosesc toate acestea? Cum ne-am putea descurca cu sincronicitatile, atunci cand apar si cum am putea intelege ce inseamna ele?

Ei bine, pentru incepatori, intelegerea depinde de persoana care percepe. Creierele noastre interpreteaza incontinuu evenimente si creeaza semnificatii, chiar si acolo unde acestea nu exista. Este ceea ce face creierul – cel putin, partea care gandeste.

Intrucat am avut de a face cu sincronicitatile, deja de multi ani, eu cred ca ele nu au neaparat o semnificatie. Semnificatia, daca exista vreuna, apare din modul in care le interpretam. Am ajuns sa le consider mai mult ca pe niste semne de exclamatie. Ele sunt un semn care indica faptul ca se petrece ceva important in subconstient. De aceea, atunci cand intalnesc o sincronicitate, eu imi focalizez atentia in interior. Caut sa descopar ce anume “se misca” in propriul meu univers psihic. Si, personal, cred ca aceasta introspectie este mult mai plina de resurse, decat incercarea de a pricepe ce inseamna sincronicitatea in sine.

Sincronicitatile seamana putin cu ornitorincii care se joaca in apele australiene. Aceste mici si dragalase animalute marsupiale fac parte din doua specii diferite. Ele au cozile plate, precum castorii si au blana. Au sange cald, ca mamiferele, dar fac oua, precum reptilele. In mod straniu, sunt rezultatul combinarii a doua lumi biologice diferite – reptiliana si mamifera. Tot asa, sincronicitatile sunt si ele un rezultat al combinarii a doua lumi – lumea gandurilor si emotiilor noastre si lumea evenimentelor exterioare.

Acum, in secolul al XXI-lea, campurile fizicii cuantice, biologia si psihologia dezvaluie un teritoriu interior uluitor. S-a descoperit ca psihologia noastra ne reflecta biologia si incertitudinea cuantica a radacinilor noastre subatomice.

Mintile, gandurile si sentimentele noastre sunt plamadite din praf de stele. Si nu vreau neaparat sa ma exprim poetic. Nenumaratele particule subatomice, care se rotesc aleatoriu in supa cuantica a universului s-au nascut dintr-un inceput incandescent, pe care noi nu putem decat sa ni-l imaginam. Mintea si materia au fost turnate impreuna, in turnatoria cosmosului, in moduri pe care abia acum incepem sa le intelegem. Pentru cei care doresc sa patrunda in esenta misterelor mintii si materiei, sincronicitatile sunt aur curat. Ele va vor dezvalui ceea ce veti reusi sa descoperiti. Dar, fara tagada, este vorba de aur curat.

http://tratamentenergetic.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

O mostenire de dragoste


Al era un tânăr olar şi un artist foarte talentat. Avea o soţie şi doi băieţi minunaţi. Într-o seară, pe băiatul lui cel mai mare îl duru stomacul foarte tare. Crezând că este doar o indigestie banală, nici el nici soţia lui nu luară această durere în serios. Dar băiatul suferea de apendicită acută şi muri brusc în aceeaşi noapte.
Ştiind că moartea ar fi putut fi prevenită dacă ar fi luat totul în serios, sufletul lui Al se îmbolnăvi sub povara enormă a vinovăţiei. Pentru că un necaz nu vine niciodată singur, la scurtă vreme soţia lui îl părăsi, lăsându-l singur cu băieţelul lui de şase ani. Suferinţa şi durerea provocate de aceste două evenimente au fost mai mult decât putea să îndure Al, aşa că foarte curând începu să-şi înece amarul în alcool. Cu timpul el deveni un alcoolic notoriu.
Din cauza băuturii, Al începu să piardă tot ceea ce avea – casă, pământ, obiecte de artă, totul.
Până la urmă, Al muri singur într-o cameră de motel din San Francisco. Când am auzit de moartea lui Al, am reacţionat cu acelaşi dispreţ pe care-l arată lumea celor care nu fac nimic concret toată viaţa lor. „Ce eşec total!” mă gândeam. „Ce pierdere de vreme a fost viaţa lui!”
Pe măsură ce timpul trecu, am început să-mi reevaluez judecăţile mele aspre. Vedeţi voi, îl cunoşteam pe fiul lui Al, care crescuse între timp, Ernie. Este unul dintre cei mai drăguţi, amabili şi adorabili bărbaţi pe care i-am întâlnit vreodată. Îl priveam pe Ernie împreună cu copiii lui şi vedeam cum dragostea circula între ei ca un flux continuu. Ştiam că grija şi bunătatea aceasta trebuiau să vină de undeva.
Nu-l auzisem pe Ernie vorbind prea mult despre tatăl lui. Este atât de greu să iei apărarea unui alcoolic. Într-o zi mi-am luat inima în dinţi şi l-am întrebat:

– Ştii, mă nedumereşte ceva. În principiu tatăl tău a fost singurul care te-a crescut. Ce, Doamne iartă-mă, a făcut, de ai devenit o persoană aşa de specială ?
Ernie a tăcut şi a cugetat câteva momente, apoi mi-a spus:
– De când mă ştiu eu, din primele zile din copilărie, şi până când am plecat de acasă, la 18 ani, Al intra la mine în cameră în fiecare seară, mă săruta şi îmi spunea „Te iubesc, fiule”.
Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi mi-am dat seama ce prost am fost când îl numeam pe Al un ratat. Nu lăsase nici o avere în urma lui, dar fusese un tată bun şi iubitor, şi lăsase în urma lui unul dintre cei mai buni oameni care mi-a fost dat să-i cunosc.

Bobbie Gee

http://filedelumina.ro

Publicat în POVESTIOARE | Lasă un comentariu

Familia de Medici, care a condus Florenţa mai bine de 300 de ani, deţinea unele secrete fascinante şi dispunea de unele lucruri uimitoare


Una dintre cele mai puternice şi influente familii din istorie, familia italiană de Medici, a strâns o avere considerabilă, în secolul al XIV-lea, iar cu ajutorul acesteia a ajutat la progresul ştiinţific şi artistic al Renaşterii. Mai mult, a dat naştere unei dinastii politice care a durat timp de 300 de ani, iar din rândul acesteia s-au remarcat papi, regine şi conţi.

Legenda susţine că această dinastie a descins de la un cavaler care a ucis un uriaş

Rădăcinile acestei familii se pare că au legătură cu un cavaler al lui Carol cel Mare, care a trăit în secolul al VIII-lea şi pe care îl chema Averardo. Acesta a ajuns într-o zonă nordică a Florenţei, numită Mugello, acolo unde a întâlnit un uriaş care înspăimânta populaţia. Acesta a fost ucis de către Averardo, dar scutul său a fost ştirbit de către bilele de fier ale buzduganului cu care s-a luptat uriaşul. Pentru stema familiei de Medici, care înfăţişează două bile roşii poziţionate pe un scut, se pare că au avut această sursă de inspiraţie. Alte teorii susţin că această stemă a derivat dintr-un simbol al schimbătorilor de bani din epoca medievală (bilele reprezintă banii), profesie pe care au avut-o primii membrii ai acestei dinastii.

Banca familiei de Medici a fost cea mai puternică instituţie financiară din Europa

În anul 1397, Giovanni di Bicci de Medici a deschis o bancă în Florenţa, căci în acea vreme oraşul era un important centru bancar (moneda de aur, florinul, era folosit în întreaga Europă), iar în secolul al XV-lea, sub administrarea fiului lui Giovanni, Cosimo, această bancă a devenit cea mai puternică din Europa, având ramuri în Roma, Veneţia, Napoli, Milano, Londra, Geneva, dar şi în alte locaţii. Vaticanul era un client important. Cosimo s-a folosit de bogăţia şi de statutul său pentru a influenţa politica florentină, dând naştere dinastiei politice a familiei de Medici. Mai mult, a avut un rol important în ceea ce priveşte poziţia Florenţei drept centru al Renaşterii.
După moartea lui Cosimo, banca a intrat în declin, iar la sfârşitul secolului al XV-lea multe dintre ramificările (filiale, cum le-am spune azi) acesteia au fost închise.

Michelangelo a locuit alături de familia de Medici

În tinereţe, Michelangelo a fost recomandat pentru admiterea la o şcoală de sculptură, fondată de către Lorenzo de Medici, unul dintre cei mai proeminenţi membri ai dinastiei. Aici, Lorenzo i-a descoperit talentul şi l-a invitat să locuiască la palatul familiei, acolo unde a fost tratat ca un membru al lor. Mai mult, i-a fost oferit un loc de muncă şi tatălui său, care, iniţial, s-a opus dorinţei fiului său de a deveni artist. Michelangelo a locuit 4 ani în Palatul familiei de Medici, apoi a creat faimoasele sale sculpturi, precum Pieta şi David.

Sandro Botticelli a fost un alt tânăr artist care a locuit în acel loc şi care a beneficiat de patronajul familiei de Medici de-a lungul carierei sale. Mai mult, istoricii invocă şi cazul lui Leonardo da Vinci.

Unul dintre inamicii familiei de Medici a fost un călugăr

În secolul al XV-lea, predicatorul Girolamo Savonarola a susţinut că membrii familiei de Medici sunt, de fapt, reprezentanţii corupţiei şi ai tiraniei, la fel cum Renaşterea este plină de păcate. În anul 1494, la doi ani după moartea lui Lorenzo, fiul său şi succesorul la tron, Piero, a fost detronat de către armata lui Carol al VIII-lea al Franței. Ulterior, Savonarola a acţionat ca un reformist al Florenţei, iar în 1497, suporterii săi au strâns cărţile, obiectele de artă, instrumentele muzicale şi celelalte elemente considerate a fi un semn de vanitate şi au fost arse.
Cu toate acestea, călugărul care a provocat autoritatea papală a fost excomunicat şi spânzurat în Florenţa, în anul 1498, iar familia de Medici a reocupat poziţia dominantă în Florenţa.

Galileo a fost un tutore al familiei

Familia de Medici a fost şi o susţinătoare a ştiinţei şi i-au acordat un ajutor însemnat lui Galileo Galilei. La începutul secolului al XVII-lea, atunci când Galilei nu mai dispunea de bani şi avea o familie de întreţinut, a lucrat ca tutore al lui Cosimo de Medici, fiul lui Ferdinando I, mare duce de Toscana, iar ulterior a fost angajat şi ca tutore al soţiei lui Fernando I, care credea că acesta este, mai degrabă, un astrolog decât un astronom. În anul 1610, Galileo a publicat Mesagerul stelar, o lucrare ce descria recentele descoperiri pe care acesta le-a făcut cu ajutorul unui telescop, printre care se găsea şi teoria conform căreia Jupiter are propriile luni, care au fost denumite după membrii familiei de Medici. Cartea a fost dedicată lui Cosimo.

Două regine făceau parte din familia de Medici

Caterina de Medici a fost o regină influentă în secolul al XVI-lea în spaţiul francez şi a fost mama a trei regi francezi. Aceasta a rămas orfană la scurt timp după ce a fost născută. La vârsta de 14 ani, s-a căsătorit cu regele Henry, al doilea fiu al regelui Francisc I al Franţei. Atunci când Henry a devenit rege, în anul 1547, Caterina a devenit regină, până când soţul acesteia a murit, în anul 1559, în urma unui turnir. Fiul lor, Charles, a preluat tronul, dar pentru că avea doar 10 ani, Caterina a devenit regentă şi a condus Franţa într-o perioadă tulbure, marcată de războaie civile şi conflicte religioase. După moartea lui Charles, care a survenit în anul 1574, fratele său, Henry, a preluat tronul şi a condus din 1574 până în 1589, timp în care Caterina a rămas implicată în afacerile politice ale Franţei.

O altă membră a familie de Medici, Marie, a fost regina Franţei în perioada din 1600 până în 1610, când soţul său, regele Henry al IV-lea, a fost asasinat. Ulterior, a devenit regenta fiului său minor, Louis al XIII-lea, care în anul 1617 a preluat puterea şi a exilat-o.

Dinastia a dispărut în momentul în care nu au mai existat urmaşi ai conţilor ce aparţineau familiei de Medici

După ce familia de Medici a condus Florenţa timp de 300 de ani, perioada de glorie a acestora a apus odată cu moartea lui Gian Gastone de Medici, al şaptelea membru al familiei care a fost Duce al Toscanei. Acesta a venit la putere în anul 1723, nu a avut copii, iar în momentul în care a murit, nu a avut cine să îi urmeze. În urma unei înţelegeri între puterile europene, urmaşul său a fost declarat Francisc, Ducele Lorenei, care, ulterior, a devenit regele Sfântului Imperiu Romano German şi tatăl Mariei Antoaneta. Atunci când sora vitregă a lui Gian Gastone, Anna Maria Luisa de Medici, a decedat în anul 1743, fără a avea urmaşi, a lăsat prin testament toate obiectele de artă ale familiei de Medici Toscanei, cu condiţia de a rămâne pentru totdeauna în Florenţa.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Cea mai veche hartă a cerului din lume, făcută cu aur magic din Carpaţi


Cea mai veche reprezentare a astrelor cunoscută până acum, un disc pe care sunt reproduse în aur Soarele, Luna şi stelele, a fost descoperită lângă localitatea Nebra din Germania. Obiectul are o poveste fascinantă şi conţine taine care ţin de istoria strămoşilor noştri.

Un obiect rotund, de mărimea unui disc de vinil, decorat cu un simţ artistic deosebit şi cu foiţă de aur atent lucrată, a fost găsit în anul 1999 de căutătorii de comori din Germania, în apropierea unui observator astronomic antic. Este una dintre cele mai fascinante descoperiri arheologice din ultimii ani, nu doar prin importanţa sa majoră, ci şi prin povestea plină de aventuri prin care a trecut.

Studiat în amănunţime la Institutul Halle pentru Cercetări Arheologice din Germania, s-a dovedit că discul din bronz şi aur a fost realizat prin anii 1600 î.H. şi este cea mai veche reprezentare a cerului descoperită până acum. Discul de culoare verde este decorat cu elemente din foiţă de aur care închipuie Soarele sau Luna plină, Luna nouă şi 23 de stele care par aşezate la întâmplare. Între cele din urmă a fost identificat doar un un grup de şapte stele care par să reproducă poziţia constelaţiei Pleiadelor. La marginea discului este adăugată o bandă curbată şi subţire din aur care ar putea reprezenta linia orizontului.

Agenţii poliţiei şi-au pus viaţa în joc să recupereze discul

Descoperirea şi recuperarea Discului Cerului din Nebra este o poveste plină de mister şi suspans, cu urmăriri ca în filmele poliţiste şi agenţi secreţi. El a fost descoperit în anul 1999 de către doi căutători de comori, înarmaţi cu aparatură de detectare a metalelor preţioase. Cei doi cunoşteau legenda locurilor pline de comori din apropierea oraşului Nebra şi se aşteptau la o descoperire epocală, mai ales că în apropiere se află cel mai vechi observator astronomic din Europa, un fel de Stonehenge al Germaniei.

După ce l-au descoperit, jefuitorii l-au ascuns o perioadă, apoi au încercat să îl vândă pe piaţa neagră a colecţionarilor de antichităţi. Astfel, discul a ajuns în mâna unor anticari cu experienţă care i-au avertizat că el este de fapt proprietatea statului Saxonia şi ar trebui predat autorităţilor. În cele din urmă, un agent al poliţiei elveţiene, care s-a dat drept colecţionar, a reuşit să dea de urma discului, iar profitorii au fost arestaţi după o urmărire ca în filme în subsolul unui bar din Baden.

Discul Cerului conţine aur din Carpaţii României

Celebrul disc s-a întors acasă, în Germania, unde a fost studiat în amănunţime. Cercetătorii de la Institutul Halle consideră că este cea mai veche reprezentare a cerului cunoscută până acum şi că a funcţionat ca un instrument de calcul al timpului, ca un calendar. Datează, probabil, din epoca Bronzului, când agricultorii din acele vremuri îşi construiau temple monumentale pentru a marca solstiţiile de vară şi de iarnă. Multe dintre ele pot fi văzute şi azi, aşa cum este Stonehenge în Marea Britanie sau Newgrange în Irlanda. Templul similar din Germania, de lângă Nebra, este însă şi mai vechi, ridicat probabil în jurul anului 5.000 î.H.

Profesorul Wolfard Schlosser de la Universitatea din Bochum a demonstrat că poziţia soarelui pe discul din Nebra descrie călătoria lui de la solstiţiul de vară la cel de iarnă, adică 82 de grade de-a lungul orizontului. Fascinant este faptul că, strict deasupra Europei centrale, soarele descrie într-adevăr un arc de 82 de grade.

Uimitoare este şi compoziţia discului, făcut din bronz de provenienţă locală, dar decorat cu elemente din aur adus din Carpaţi. Se ştie că aurul din ţara noastră are o compoziţie unică, deoarece conţine stibiu şi telur. În vremurile vechi, străbunii noştri foloseau aurul doar pentru obiecte de cult, considerându-l înzestrat cu proprietăţi magice, de provenienţă divină. Aceeaşi semnificaţie a fost moştenită mai târziu şi de geto-daci, care lucrau aurul cu o veneraţie nemaiîntâlnită decât la egiptenii antici. Metalul de o frumuseţe rară, care îi putea pune în legătură cu zeii, era firesc să fie folosit de către populaţiile vechi din Germania la cele mai importante obiecte legate de astre. Există dovezi că aurul Carpaţilor a ajuns nu doar în regiunile vecine, ci şi în templele din Abydos, Egipt, şi chiar în Troia cântată de Homer.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Informații șocante: Grădina atomică, locul unde plantele sunt iradiate cu radiații gamma pentru a dezvolta mutații. Apoi ajung în magazine…


După cel de al Doilea Război Mondial, oamenii de știință au încercat să găsească utilizări mai pașnice energiei atomice. Una dintre ideile cele mai vehiculate în acele timpuri a fost aceea de a bombarda plantele cu radiații pentru ca acestea să producă mutații, care să le facă mai rezistente la variațiile de temperatură și dăunători sau să le confere alte culori sau mirosuri.

Experimentele s-au realizat în principal în așa numitele „Grădini Gamma” de pe întregul teritoriu al Statelor Unite, dar și în Europa de Vest sau în țări din fostul bloc comunist.

Potrivit celor de la New Scientist, aroma de mentă din guma de mestecat sau pasta de dinți sunt rezultatul unor mutații cauzate de expunerea deliberată la radiații a plantei în trecut. De asemenea, grape-fruitul „Rio Star”, cel roșiatic-rubin, care reprezintă 75% din producția de grapefruit din Texas, a fost creat în aceste grădini atomice.

Am fi tentați să spunem că ingineria genetică modernă a înlocuit nevoia de grădinărit atomic, însă această afirmație ar fi parțial corectă. În Hitachiōmiya, Japonia, se află un institut care și în zilele noastre deține o astfel de grădină atomică unde desfășoară cercetări. Speciile de plate sunt iradiate cu raze gamma dintr-o sursă de cobalt-60 plasată în interiorul unui stâlp central. Oficial, scopul cercetărilor este de a genera noi rezistențe legumelor și fructelor, pentru a fi cultivate în soluri mai puțin fertile.

Potrivit directorul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, dr. Lagoda, utilizarea radiațiilor a produs mii de mutanți utili în culturile lumii, inclusiv soiuri noi de orez, grâu, orz, pere, mazăre, bumbac, mentă, floarea-soarelui, alune, grapefruit, ulei de susan, banane, manioc și sorg. El consideră că iradierea nu e soluția, însă este un instrument foarte eficient, care ne ajută să reducem timpul de reproducere a alimentelor.

Încă o dată avem ocazia să descoperim că mulți oameni de știință se cred mici Dumnezei și că noi trebuie să culegem fructele iresponsabilității lor, devenind cobai ai acestor experimente. Și ne mai întrebăm de ce cancerul a devenit prima cauză de mortalitate în mai toată lumea? Oare cu ce alte boli ne-au mai pricopsit acești indivizi, sub justificarea nevoii unei producții mai mari de alimente? Dacă tot sunt preocupați de asta, nu ar trebui să înceapă cu reducerea risipei de alimente din tot Occidentul?

http://www.yogaesoteric.net/

Publicat în ALIMENTATIE | Lasă un comentariu

Ecourile ce au fost descoperite în undele gravitaţionale sfidează în mod evident teoria relativităţii generale a lui Einstein


În februarie 2016 astronomii au realizat o descoperire monumentală. La aproape 100 de ani de la primele predicţii ale lui Albert Einstein, experţii au detectat unde gravitaţionale.

După detectarea a trei unde gravitaţionale de către Lase Interferometer Gravitational-Wave (LIGO), fizicienii susţin că deţin dovezi ale existenţei ,,ecourilor” din unde care sfidează predicţiile lui Einstein privind găurile negre.

Descoperirile au fost făcute publice de AeXiv.org, unde pot fi examinate şi de alţi fizicieni înainte de a fi întocmit un raport final. Momentan, dovezile nu au trecut de marja de eroare de 5-sigma, care este standardul de aur al fizicienilor, ceea ce înseamnă că există 3,5 milioane de şanse ca rezultate să nu fie reale.

Cercetările amănunţite au dovedit prezenţa ,,ecourilor”. Se credea anterior că relativitatea generală se descompune în interiorul găurilor negre, dar conform descoperirilor recente aceasta se descompune şi la marginea lor. Această teorie ar putea duce la naşterea unui nou tip de fizică.

,,Descoperirile de la LIGO ne oferă o oportunitate majoră de a investiga un nou tip de fizică”, a declarat Steve Giddings, cercetător de la Universitatea din California.

Dacă ecourile vor dispărea, relativitatea generală ar rezista încă unui test, deoarece de mulţi ani fizicienii încearcă să descopere erori în teorie, încercând să descopere moduri de a o face compatibilă cu mecanica cuantică.

Conform teoriei lui Einstein, orice trece pe lângă o gaură neagră dispare fără urmă; conform gândirii tradiţionale nici lumina nu poate scăpa dintr-o gaură neagră. Însă, conform mecanicii cuantice, materia înghiţită de o gaură neagră lasă o urmă în exterior.

http://www.yogaesoteric.net

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

SCORDISCII sunt temuții războinici CELȚI care s-au amestecat cu neamurile tracice și au fost biruiți de către regele Burebista.


Care le este povestea?

Despre scordisci, știm că au fost, înaintea erei noastre, un puternic trib celtic, care, în cele din urmă, a fost învins în luptă de către marele rege Burebista. Mai târziu, pe vremea împăratului Traian, unora dintre urmașii scordiscilor li s-a oferit cetățenia romană. Scordiscii își duceau viețile în zona în care râurile Sava și Drava își varsă apele în bătrânul Danubiu, precum și în alte zone din Moesia și Panonia de Jos. Teritoriul stăpânit a avut hotare variabile, în funcție de creșterea și descreșterea puterii celtice. Scordiscii au dominat teritorii care mai târziu aveau să facă parte din Serbia, Croația, Bosnia, Herțegovina, Ungaria.

b

Dacă cei mai mulți istorici afirmă că scordiscii erau un neam celtic, există și păreri conform cărora ei erau mai degrabă traci și iliri. Ca neam invadator, venit din Apus, celții nu aveau cum să fie predominanți numeric pe un terioriu locuit de multă vreme de către traci și iliri. Scordiscii au fost, mai degrabă, un trib războinic celt, care și-a exercitat, o vreme, dominația militară asupra tracilor și ilirilor băștinași, până când au fost asimilați. Clasa conducătoare era formată din celți, în vreme ce oastea era alcătuită din celți, precum și din membri ai populațiilor băștinașe – traci și iliri.

d

Oricum, tracii, celții și ilirii aveau aceleași origini indoeuropene și similitudinile lingvistice dintre graiurile vorbite de aceste populații trebuie să fi fost destul de însemnate, în urmă cu două milenii. Pe vremea lui Alexandru cel Mare, scordiscii erau preocupați să-și mențină dominația asupra Panoniei, fără a îndrăzni să atace Macedonia, ca mai târziu. Ei au construit cetățile Taurunum și Singidunum, în zona actualului Belgrad.

e

Pe la 141 î.e.n., scordiscii se războiau cu romanii, pe teritoriul Macedoniei iar în anul 118 î.e.n., ei l-au omorît, într-o astfel de luptă, pe Sextus Pompeius (se pare că el era bunicul lui Pompei – unul dintre triumviri). Peste doar patru ani, scordiscii au nimicit o oștire romană condusă de către Gaius Porcius Cato (consulul Macedoniei), în urma unui atac neașteptat.

Căpeteniile romane ale provinciei Macedonia au avut mult de furcă cu scordiscii și cu ale lor incursiuni războinice. Acest trib celtic a fost, o vreme, aliat cu dardanii. Scordiscii erau atât de cutezători încât au înaintat până la oracolul din Delphi – pe care unii dintre greci îl considerau… centrul Universului. Ajunși acolo, și-au însușit toate bogățiile templului, prin forța armelor. Până la urmă, scordiscii invadatori au fost puși la punct de către romani.

c

Dar lovitura cea mai puternică încasată de către celții care odinioară făceau legea în Panonia și în partea de vest a Peninsulei Balcanice, a venit din partea dacului Burebista. În intervalul 56-50 î.e.n., Burebista (82–44 î. Hr.), cel mai mare dintre regii Traciei, i-a biruit pe mândrii scordisci. Fără a-i nimici, cum lasă să se interpreteze Strabon, înțeleptul rege dac i-a domolit și i-a trasformat în simpli supuși de-ai săi.

Incursiunea militară a lui Burebista, soldată cu înfrângerea triburilor celtice de la hotarele apusene ale Daciei a fost motivată, probabil, de necesitatea anihilării și a supunerii unor inamici care, la vreme de restriște, ar fi putut ataca regatul dac simultan cu romanii. Romanii erau, de altfel, singurii inamici cu adevărat periculoși pentru Dacia lui Burebista.

f

Strabon relatează că Burebista „trecând plin de cutezanță Dunărea şi jefuind Tracia, până-n Macedonia şi Iliria, a pustiit pe celţii care erau amestecaţi cu tracii şi cu ilirii şi a nimicit pe de-a întregul pe boii aflaţi sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci”. Scordiscii pot fi încadrați printre acei „celți amestecați cu tracii”. Prin biruirea acestor neamuri războinice, stăpânirea lui Burebista s-a extins până la Dunărea de mijloc… spre marea îngrijorare a romanilor.

a

Autor: Tomi Tohăneanu

Surse: enciclopediaromaniei.ro, wikipedia.org, universulromanesc.com

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Punctul forte al semnelor zodiacale: află-ți super-puterea!


Berbecii sunt cei mai pasionali.

Energia lor uimitoare, îi învăluie în vârtejul iubirii. Datorită carismei pe care o au, de ei se îndrăgostește toată lumea. În afară de asta, Berbecii sunt considerați cei mai buni amanți.

Taurii sunt cei mai mari gurmanzi

Da-da! Anume așa este. Ei vor fi cei care vor mânca cireașa din vârful tortului de sărbătoare. Ei sunt obișnuiți să primească ce-i mai bun, și nu își imaginează altfel existența. Acest lucru este demonstrat de Tauri în toate aspectele vieții – mâncare, dragoste, casă, parteneri și în absolut orice altceva.

Gemenii sunt cei mai intelectuali.

Da, poate cineva cunoaște mai multe decât ei, dar capacitatea de a-și pune cunoștințele în practică este deținută de Gemeni în mare parte. Ei se înconjoară cu multe relații care îi ajută să capete informațiile necesare. Asta îi face să se simtă pe câmpul informațional ca peștele în apă.

Racii sunt cei mai emoționali.

În pofida acestui lucru, lor le este mai simplu să-și trăiască emoțiile în interior, așa de parcă s-ar închide în propria peșteră. Din cauza asta, mulți oameni îi consideră reci. De fapt însă, ei sunt sensibili, sentimentali și emoționali.

Leii sunt cei mai narcisiști.

În sensul bun, desigur! Pentru că cel care nu se iubește pe sine, nu poate iubi pe nimeni altcineva. Ține minte despre asta atunci când comunici cu un Leu. Dacă și el îți demonstrează simpatie, fii sigur că este sincer.

Fecioarele sunt cele mai fidele.

Reprezentanții acestui semn zodiacal își aleg un partener pentru toată viața. Asta datorită faptului că sunt extrem de pedanți, calitate care le definește oarecum viața personală. Ei caută mult, și atunci când găsesc îi vor fi fideli alesului până la sfârșit.

Balanțele sunt cele mai comunicabile.

Reprezentanții acestui semn zodiacal sunt extrovertiți în cel mai colorat sens al acestui cuvânt. Ei nu suportă singurătatea. Cel mai bun cadou pentru ei va fi o oră de discuții de suflet.

Scorpionii sunt cei mai fatali.

Există o vorbă veche – NU DEA DOMNUL SĂ JIGNEȘTI UN SCORPION. O asemenea slavă nu le-a fost atribuită în zadar. Dacă începe un Scorpion să se răzbune, o va face până când va ajunge victorios în final.

Săgetătorii sunt cei mai frumoși.

Datorită aspectului exterior frumos de la mama natură, dar și datorită abilităților de a-și menține atractivitatea, Săgetătorii au primit titlul de cei mai frumoși reprezentanți ai zodiacului.

Capricornii sunt cei mai motivați.

Spre deosebire de alte semne zodiacale  «arogante», Capricornii pentru a-și atinge scopul utilizează în primul rând creierul și planificarea strategică. În toate timpurile ei au fost cei mai talentați conducători de state. De atunci, nimic nu s-a schimbat.

Vărsătorii sunt cei mai geniali.

Motto-ul acest semn: LENEA ESTE ADUCĂTOARE DE PROGRES. Pentru a nu se încorda o dată în plus, Vărsătorii simplifică, modernizează, sau pur și simplu schimbă toate lucrurile pe care își concentrează atenția. Sunt cei mai talentați și mai geniali oameni, care crează viitorul omenirii.

Peștii sunt cei mai puternici.

Nu vă mirați. În pofida sentimentalismului lor și a lumii interioare adânci, Peștii știu să aștepte momentul potrivit și să muncească pentru a-și atinge scopul. După asta, de obicei, ajung să obțină ceea ce și-au dorit.  Peștii sunt ca salciile, se îndoaie după vânt, dar nu se rup niciodată.

http://eustiu.com

Publicat în ZODIAC | Lasă un comentariu

Air & Who wants to live forever – Autumn


Publicat în MUZICA | Lasă un comentariu

Un OZN neutralizează un chemtrail


„Numărul de fotografii sau filmări care înregistrează evoluția pe cer a unor OZN-uri a explodat în ultimii ani odata cu răspândirea pe scară largă a camerelor foto-video de înaltă rezoluție. O înregistrare recentă realizată în apropierea Parisului surprinde momentul în care un OZN strălucitor pătrunde într-un chemtrail* și îl neutralizează pe o porțiune semnificativă.

* Chemtrail = chemical trail (urmă chimică) – dispersie chimică care apare în urma unor avioane prevăzute cu rezervoare pline cu substanțe neidentificate în totalitate. Aceste urme persistă timp de mai multe ore pe cer, în timp ce urmele de condensare produse de turbopropulsoarele avioanelor dispar în câteva minute.”[1]

Video

SURSE

  1. http://misatv.ro/un-ozn-neutralizeaza-un-chemtrail/
  2. Foto: YouTube
  3. Video: YouTube

https://www.dzr.org.ro

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI, VIATA LIBERA | 1 comentariu

Majdanek: piatra de temelie a imperiului SS în Estul Europei


de Elizabeth B. White

Lagărul de concentrare cunoscut azi ca Majdanek (Maidanek, în germană) a fost stabilit la mai puțin de o lună după ce Germania a invadat Uniunea Sovietică. În timpul unei vizite în orașul Lublin, din estul Poloniei, pe 20 iulie 1941, liderul imperial (reich) al SS, Heinrich Himmler i-a ordonat lui Odilo Globocnik, liderul SS și al poliției (SS- und Polizeifuhrer, sau SSPF) din Lublin, „să construiască un lagăr de concentrare pentru 25.000 – 50.000 de prizonieri”, care să fie folosiți în „ateliere de muncă şi pentru construcţii de către SS și poliție.”

Motiv 1 von 7Aufnahmedatum: 1943Systematik: Geschichte / Deutschland / 20. Jh. / NS-Zeit / Rassenpolitik / Juden / Vernichtung / Konzentrations- und Vernichtungslager / Zwangsarbeit / Rüstungsindustrie

Planul de construire al Majdanek a rezultat din noile condiții care au apărut în urma campaniei Germaniei împotriva Uniunii Sovietice și au format o parte integrală din marele plan nazist pentru Polonia de est. În urma înfrângerii Poloniei în 1939, Germania a anexat teritoriile ei de vest, care urmau să fie total germanizate, dar plănuise să păstreze parte de est, pe care Germania o trecuse sub ocupaţia Guvernului General. Acest teritoriu care reprezenta ultimele rămăşiţe ale statului polonez avea să fie folosit ca bazin de evrei muncitori pentru regiunea din jurul Lublin. Cu scopul de a păstra dominația germană asupra acestei regiuni și de a securiza granița cu Uniunea Sovietică, reichul intenţiona să stabilească mai multe colonii germane de-a lungul frontierei de est.

Acest plan a fost stabilit când Hitler a decis să atace Uniunea Sovietică. În martie 1941, după o ședință privată cu Hitler, guvernatorul Hans Frank i-a anunțat pe subordonații săi că Guvernul General aproape și-a îndeplinit scopul pentru că „Fuhrerul a decis să facă din această regiune un teritoriu pur german în următorii 15-20 de ani”. Nu doar evreii, ci și polonezii aveau să dispară din această regiune: în plus, teritoriile cucerite în Uniunea Sovietică aveau să ofere o nouă frontieră pentru colonizatorii germani.

În ochii lui Himmler noile teritorii care aveau să fie cucerite în est ofereau condițiile ideale pentru aspirațiile sale de a ridica un imperiu al SS, în special din moment ce unitățile SS și ale poliției aveau deja sarcina de a stabili “ordinea” (numită de nazişti „pacificare”) în zonele din spatele frontului.

Lublin avea să fie baza militară și industrială de unde imperiul urma să se extindă, asigurând forţa de muncă, braţele de muncitori şi echipamentele necesare pentru a stabili colonii ale SS în nou ocupatele teritorii din est. Scopul lui Himmler, când a vizitat Lublin, în iulie 1941, a fost să-l însărcineze pe Globocnik cu implementarea acestor planuri, iar ordinul de a construi Majdanek a fost unul dintre multe pe care i le-a dat liderului SS și al Poliției în timpul acestei vizite. Himmler a ordonat ca o garnizoană SS și de poliție să fie construită în Lublin, cu o capacitate prevăzută pentru 60.000 de soldați din SS. În plus, pe lângă lagărul de concentrare, urma să fie construite şi lagăre-filiale, iar “Echipamentele de Lucru” deținute de SS aveau să se extindă folosind muncitorii evrei închişi în lagărul de muncă forţată din Lublin. Încă un lagăr de muncă forţată pentru evrei era prevăzut a fi deschis. Oamenii încarceraţi în aceste lagăre aveau să fie folosiţi ca forţă de muncă în industriile deținute de SS, care produceau materiale de construcții, îmbrăcăminte, încălțăminte și alte textile.

9a768621892a624c81b847515cc6cafb
Şeful SS, Himmler, inspectând muncitoare sclave evreice în Lublin, în ceea ce astăzi e numit “sweatshop”, atelier de muncă forţată, foarte răspândit în lumea capitalistă, în special în ţările colonizate.

Himmler l-a numit pe Globocnik în poziţia de plenipotențiar din partea sa pentru Stabilirea de baze SS și de poliție în Noua Zonă din Est (Beauftragter fur die Errichtung der SS- und Polizeistutzpunkte im neuen Ostraum). Aceste baze erau concepute ca o combinație între unități militare și comune agricole, care se auto-susțineau, unde bărbații din SS aveau să locuiască cu familiile lor, formând oaze de cultură germană în timp ce impuneau dominația germană și exploatarea în teritoriul din jur.

Ca agent al Comisarului Reichului pentru Consolidarea Națiunii Germane (Reichskommissar fur die Festigung deutschen Volkstums sau RKFDV), Globocnik deja implementase planuri naziste pentru stabilirea de colonii germane în Polonia de est, iar responsabilitățile sale erau acum și mai mari pentru a implementa noi planuri de a germaniza această regiune. Un loc principal pentru colonizarea timpurie eforturi fusese regiunea din zona Zamosc din districtul Lublin, unde naziștii „descoperiseră” țărani despre care spuneau că ar fi descins din germanii care se stabiliseră în acea zonă cu câteva secole înainte.

În timpul vizitei din iulie 1941 în Lublin, Himmler a ordonat RKFDV să declanşeze operațiunea “Căutarea de Sânge German” care avea să fie extinsă pe tot teritoriul ocupat de Guvernul General. L-a autorizat pe Globocnik să stabilească etnici germani identificați ca atare într-o „zonă de așezăminte mai extinsă” din jurul Zamosc.

Pe termen lung, planul era să facă legătura dintre această colonie şi coloniile nordice și germane, stabilite în regiunea baltică și în Transilvania care, împreună cu Reichul, aveau să încercuiască populaţia poloneză care a mai rămas şi în cele din urmă „să o zdrobească economic şi biologic”.

Una dintre chestiunile pe care Himmler le-a discutat probabil cu Globocnik în Lublin a fost „rezervaţia” de zeci de mii de evrei care au fost împinşi sau încarceraţi în districtul Lublin pe parcursul ultimilor doi ani. Fără îndoială, Himmler intenţiona ca evreii constituie o mare parte din forţa de muncă folosită de industriile SS, pe care a ordonat să fie stabilite în Lublin. Dacă a folosit această oportunitate să-l şi informeze pe Globocnik despre eventuala soartă pe care o avea în vedere nu doar pentru aceşti evrei, ci pentru toţi evreii din Europa, nu a fost stabilit cu certitudine totală. Este sigur, însă, că, în toamna lui 1941, Globocnik, ca şef al operaţiunii care a primit denumirea „Reinhard”, începuse să construiască centre de exterminare în districtul Lublin, unde anihilarea a peste un milion din populaţia de evrei din Europa avea să fie comisă.

Himmler pare să fi văzut districtul Lublin ca un punct focal al eforturilor sale de a ca SS să deţină controlul total al stăpânirii naziste din Europa de est, şi, mai presus de orice, asupra est-europenilor. Având baza militară şi industrială în Lublin, SS putea să exploateze şi eventual să lichideze polonezii, să aprovizioneze înaintarea forţelor de colonizare ale germanilor, să „pacifice” şi să controleze Ucraina şi Belarus şi să-i anihileze pe evrei.

slave-labor-mauthausen-gusen-concentration-camp-1938-1945-austria
Prizonieri, muncitori sclavi, în lagărul Mauthausen, în 1938, cu un an înainte ca naziştii să invadeze URSS. Aceşti oameni au fost capturaţi de fascişti în Spania, după ce Germania şi Italia şi restul ţărilor occidentale l-au ajutat pe generalul Franco să învingă revoluţia socială din Spania.

Majdanek avea să se dovedească un intrument important în toate aceste misiuni.

Înţelegerea făcută cu Wehrmacht, în septembrie 1941, prin care 325.000 de prizonieri de război din armata sovietică au fost transferaţi sub controlul SS, i-a asigurat lui Himmler atât mijloacele financiare, cât şi justificarea de a-şi însuşi teritoriul pentru a construi un lagăr de concentrare în Lublin.

Pe 27 septembrie 1941, Departamentul principal pentru buget şi construcţii al SS a ordonat construirea a două lagăre de concentrare pentru prizonierii de război, în Lublin şi în Auschwitz, fiecare cu o capacitate de 50.000 de prizonieri. Majdanek şi Birkenau au fost rezultatul acestui ordin. Majdanek a primit destinaţia oficială de „lagăr de prizonieri de război de la Lublin aparţinând de Waffen SS” (Kriegsgefangenenlager der Waften-SS Lublin) şi de „consiliul de construcții central din Lublin al Waffen SS și al Poliției (Zentralbauleitung der Waffen-SS und Polizei Lublin) şi a primit responsabilitatea de a elabora planurile de asigurare a materialelor pentru construirea lagărului.

Fără îndoială încurajat de succesul militar german împotriva URSS și de dimeansiunea planurilor lui Himmler pentru Lublin, Biroul de construcții al Waffen SS (care aparţinea de Departamentul principal al SS privind bugetul și construcțiile) a emis ordine din ce în ce mai mari şi mai grandioase pentru construirea lagărului de la Majdanek. Pe 1 noiembrie 1941, a autorizat Consiliul central de construcție din Lublin „să stabilească un lagăr pentru prizonierii de război în Lublin pentru a putea încarcera 125.000 de prizonieri de război”. Pe 8 decembrie 1941, a instruit consiliul „să extindă ordinul de construcție pentru a include stabilirea unui lagăr pentru prizonieri de război POW în Lublin, în care să încapă 150.000 de prizonieri de război și de deținuți. Alte planuri urmau pentru construirea de alte facilități economice indispensabile și de ateliere de muncă în lagăr”. În martie 1942, însă, Consiliul Central de Construcție a emis noi planuri pentru încă trei lagăre de detenție din complexul Majdanek, care aveau o capacitate de 250.000 de prizonieri. Astfel, SS avea în vedere ca Majdanek să fie cel mai mare lagăr al său, mai mare chiar decât complexul de la Birkenau, cu o capacitate de 200.000 de prizonieri.

Dimensiunea uriaşă a acestor planuri a stârnit rezistenţă din partea autorităților civile. În ianuarie 1942, guvernatorul districtului Lublin, Ernst Zorner, s-a plâns la Guvernul General „construirea unui lagăr atât de imens ar putea să afecteze serios aprovizionarea orașului (orașul Lublin) cu electricitate, cărbune și gaz și ar putea să pună probleme şi din cauza răspândirii bolilor contagioase”.

Russland, Mogilew, Zwangsarbeit von Juden
Evrei din Rusia, Mogilew, capturaţi de nazişti şi folosiţi ca sclavi muncitori, toată populaţia de evrei din această regiune a fost exterminată.

Au urmat şi plângeri din partea Companiei de Căi Ferate pentru Est (Ostbahn), care a spus că asigurarea necesarului pentru lagărul uriaș și pentru cartierul rezidențial al SS, care fusese planificat să fie ridicat în Lublin, avea să împiedice grav aprovizionarea pentru frontul de est. Asta a determinat Ministerul Reichului al Transportului să îi ceară lui Himmler, în martie 1942, să reducă „transporturile prevăzute pentru construirea proiectului de la Lublin”. În plus, reducerea planurilor pentru Majdanek a fost influenţată şi de lipsa de materiale de construcții, cauzată de război.

Himmler a răspuns Ministrului Transporturilor că „în vederea dificultăților legate de obţinerea materialelor și de transportul lor, capacitatea lagărului a fost redusă la 50.000, de la mijlocul acestui an”. În concordanță cu acest plan, Inspectoratul de construcții al SS din Cracovia a dat ordin, în mai 1942, ca un total de opt clădiri de prizonieri să fie construite la Majdanek; dar în două faze: prima fază a fost limitată la cinci clădiri care începuseră deja să fie construite. În iulie 1942, Himmler a ordonat ca un lagăr de femei să fie stabilit în lagărul de concentrare de la Lublin. Trei luni mai târziu, Majdanek a deschis acest lagăr și a început să planifice construirea unui al al doilea lagăr de prizonieri prevăzut pentru 5.000 de prizonieri, care a fost stabilit în apropierea atelierelor de textile ale SS.

În ciuda desemnării oficiale ca lagăr de prizonieri de război, Majdanek a fost de la început subordonat Inspectoratului lagărelor de concentrare iar organizarea sa administrativă a fost o copie exactă a modelului elaborat de Theodor Eicke, primul inspector al lagărelor de concentrare și arhitectul sistemului de lagăre de concentrare al SS. Mai mult, personalul şi gardienii pentru Majdanek au venit de la batalioanele morţii ale SS, din rândul gărzilor antrenate pentru lagăre de concentrare de către Eicke ca să arate zel ideologic și să mențină disciplina de fier, necesară pentru nemiloasa suprimare a tuturor dușmanilor statului nazist german. În rolul său ca instrument în zdrobirea opoziției față de ocupația germană din rândul populației civile din împrejurimi, Majdanek a reflectat şi misiunea georgrafică atribuită noilor lagăre de concentrare, stabilite sau extinse de la începutul războiului de către Richard Glucks, succesorul lui Eicke ca inspector al lagărelor de concentrare: Auschwitz, Gross Rosen și Stutthof ca centre pentru prizonierii din Polonia de vest; Neuengamme, Natzwefler și Vught pentru prizonierii din Norvegia, Olanda, Belgia și Franța.

Intenția lui Himmler era să facă din Majdanek un loc de exploatare a muncitorilor şi un bazin de muncitori pentru industriile deținute de SS, pe care era interesat să le susţină printr-o reţea extinsă de lagăre de concentrare care să fie baza susţinerii efortului industrial de război al Germaniei.

slave-labor-bmw
Muncitori sclavi, capturaţi de nazişti, folosiţi de BMW în fabricile sale auto. Urmaşii liderului nazist Goebbels, care deţineau şi deţin această marcă, sunt cei mai bogaţi din Germania astăzi.

În februarie 1942, Himmler l-a autorizat pe Oswald Pohl, șeful bugetului și managerul industriilor deținute de SS să unească diferitele agenții responsabile cu finanțele, construcția, administrația și întreprinderile economice într-o singură agenție, Departamentul Principal al SS pentru Administrație și Economie (SS-Wirtschaftsverzvaltungshauptamt, sau WVHA), care o lună mai târziu a înghițit și Inspectoratul pentru lagărele de Concentrare și, odată cu el, și Majdanek.

Himmler a arătat care era rolul real pe care-l rezervase pentru Majdanek, când a declarat, în aprilie 1942, că “lagărul pentru prizonierii de război din Lublin trebuie să servească în același timp și ca lagăr de concentrare”. Referințele ocazionale la Majdanek ca “Lagărul de concentrare de la Lublin” pot fi găsite în documentele WVHA din 1941 în 1942. Toate măștile au fost date la o parte pe 16 februarie 1943 când destinația oficială a Majdanek a fost schimbată în “Lagărul de concentrare de la Lublin” (Konzentrationslager Lublin).

În primele zile la Majdanek au fost închiși prizonieri de război sovietici. Primul transport – 2.000 de prizonieri trimişi de la un lagăr al Wehrmacht din Chelm – a ajuns la Majdanek în octombrie 1941. Acești prizonieri au fost puși alături de alți prizonieri de război evrei, polonezi și de civilii evrei să construiască complexul de la Majdanek. Dar cum cei mai mulți prizonieri de război sovietici muriseră sau fuseseră uciși deja la începutul lui 1942, Majdanek nu a mai primit alți prizonieri trimiși de Wehrmacht după aprilie în acel an. În primăvara lui 1942, populația din lagăr era într-o majoritate copleșitoare formată din civili.

Activitățile SS și ale poliției pentru „pacificarea” Poloniei de est și pentru impunerea dominației germane asupra acestei regiuni au rezultat în încarcerarea la Majdanek a altor câteva zeci de mii de prizonieri civili polonezi. Primii civili polonezi au fost încarcerați în lagăr în decembrie 1941. În marea lor parte, acești oameni erau țărani din regiunea Lublin care nu reușiseră să asigure birurile agricole, pe care germanii îi obligau să le dea autorităților de ocupație. Mulți localnici au fost răpiți și capturați, ca ostatici, de către germani, pentru a forța populația locală să coopereze cu autoritățile germane – și aceste persoane au ajuns în lagăr. La fel au fost încarcerate și persoanele arestate de naziști în timpul operațiunilor de „pacificare” sau ca represalii în urma atacurilor asupra trupelor de ocupație din partea partizanilor. Pe parcursul lui 1942, la Majdanek au fost transferați ostatici și via alte lagăre de tranzit, dar în 1943, Poliția de Menținere a Ordinii (Ordnungspolizez, poliția regulată a statului german) a stabilit un lagăr special în al patrulea bloc din complexul Majdanek, numai pentru ostatici și care în general avea o capacitate de 1.000 de prizonieri în orice moment. Un studiu privind 1.279 dintre acești ostatici, făcut pe baza documentelor din arhivele de război, a scos la iveală că 68 la sută dintre ei au murit la Majdanek.03

Abordarea fanatică a lui Globocnik de a pune în aplicare planurile lui Himmler de dislocare și evacuare a populației locale și de germanizare pentru Polonia de est s-au dovedit a fi o sursă bogată de victime civile poloneze pentru Majdanek. Primele prizoniere încarcerate în lagărul de femei de la Majdanek au fost deportate din cartierele de la periferia orașului Lublin, unde urma să fie sediul Cartierul german și al garnizoanei SS. Spre sfârșitul lui iunie 1943, Himmler a ajuns la o înțelegere cu Guvernatorul General Hans Frank, în urma căreia evacuarea populației locale, relocarea etnicilor germani și germanizarea regiunii să fie realizate până la finalul anului – asta însemna evacuarea localnicilor din Zamosc și germanizarea „orașului vechi Hansa din Lublin”.

Polonezii și ucrainienii evacuați din gospodăriile lor din jurul Zamosc urma să fie deportați în partea de sud a districtului Lublin și în Galicia, la ferme de unde locuitorii anteriori fuseseră evacuați în urma operațiunilor anti-partizani, Wehnvolf. Orașul Lublin trebuia să înregistreze o creștere a populației germane de la 10 la sută la aproximativ 25 la sută numai în 1944. Asta însemna că populația poloneză trebuia redusă de la 89.000 de oameni la 60.000.

Modul în care Globocnik a pus în aplicare planurile de realizare a coloniei germane de la Zamosc și modul în care a fost derulată operațiunea Wehrzvolf, împotriva partizanilor, au produs o dislocare uriașă a populației locale, în urma căreia cel puțin 100.000 de polonezi și de ucrainieni au fost evacuați din casele lor. În iulie 1943, 16.000 de victime ale colonizării, inclusiv femei, copii și bătrâni au fost încarcerați la Majdanek. Peste 3.000 dintre ei au murit în acel lagăr. În jur de 2.600, inclusiv 957 de copii, au fost eliberați la sfârșitul lunii, într-o stare de distrugere fizică atât de avansată că aproape toți au murit la scurtă vreme. Efectele dezastruoase ale colonizării, inclusiv ruinarea recoltelor și înmulțirea atacurilor din partea partizanilor, au contribuit la decizia de a-l demite pe Globocnik, din poziția de liderul local al SS și al Poliției din Lublin în septembrie 1943.

Femeile și copii arestați în operațiunile împotriva partizanilor din Belarus și din Ucraina reprezentau o proporție substanțială din prizonierii civili sovietici încarcerați la Majdanek. Într-o directivă specială emisă pe 6 ianuarie 1943 către comisarii speciali pentru operațiunile de război împotriva partizanilor din Uniunea Sovietică, Himmler a ordonat ca „în operațiunile împotriva trupelor de gherilă, bărbați, femei și copii suspectați de activități de gherilă să fie arestați și transportați în lagărele din Lublin sau din Auschwitz”.

Scherl: Die Juden, die in dem von den Deutschen besetzten Gebiet alle durch einen gelben Punkt auf Brust und Rücken nach aussen hin kenntlich gemacht wurden, werden zur Arbeit geführt. PK-Aufnahme: Kriegsberichter: Bayer (Sch) 7721-41 "Fr." Juli 41

Această directivă a sugerat și „stabilirea în Lublin de lagăre pentru copii și adolescenți”. În urma unei selecții, „adolescenții, băieți și fete, care nu erau valoroși rasial, aveau să fie trimiși să muncească în întreprinderile economice din lagărele de concentrare”.

Oswald Pohl, șeful sclavilor muncitori de la WVHA, l-a informat pe Himmler pe 25 ianuarie 1943 că un lagăr special pentru copii trebuie stabilit în interiorul lagărului de femei din blocul 5 de la Majdanek. În vara lui 1943, anumite barăci din blocul 5 au fost de fapt rezervate pentru câteva mii de copii arestați în Majdanek, ca urmare a activităților împotriva partizanilor din cadrul operațiunilor SS din Belarus și operațiunilor de colonizare a regiunii Zamosc.

Majdanek a servit și ca un instrument important în politicile cu duale, și într-o anumită măsură contradictorii, de exploatare a muncitorii evrei și de anihilare în masă a evreilor. Cererea tot mai mare pentru brațe de muncă, din partea industriilor de război germane și industriilor deținute de SS, l-a determinat pe Himmler să emită un decret în ianuarie 1942 în care spunea că 100.000 de bărbați evrei și 50.000 de femei evreice să fie retrași din procesul de deportare – adică din transporturile către centrele de exterminare – și, în schimb, să fie trimiși în lagărele de concentrare, care urmau să primească comenzi economice foarte mari. Prin urmare, peste un milion de evrei au fost transporați în regiunea Lublin în decursul operațiunii Reinhard și au fost încarcerați la Majdanek sau în alte lagăre de muncă forțată pentru a munci pentru industriile SS, în loc să fie trimiși direct în centrele de exterminare stabilite de Globocnik la Belzec, Sobibor și Treblinka.

Ca lider al SS și al poliției, Globocnik avea puterea de a controla lagărele de muncă forțată pentru evrei, iar ca șef al operțaiunii Reinhard, avea acces la sute de mii de muncitori evrei. Prin urmare, mai multe lagăre de muncă forțată pentru evrei au operat în districtul Lublin decât sub oricare al lider al SS și al poliției. Chiar Globocnik a descris operațiunea Reinhard în 1944, după realizarea ei, ca având patru sarcini: „deportarea ca atare”, „folosirea forței de muncă”, „folosirea proprietăților” și „recuperarea valorilor ascunse și a celor imobiliare”. Astfel pe lângă asigurarea industriilor SS din Lublin cu cea mai mare parte din forța de muncă, Operațiunea Reinhard a asigurat pentru acestea și o mare parte din echipamentul pe care l-au folosit, o mare parte din materiile prime pe care le-au procesat, cum ar fi îmbrăcăminte, blănuri, pantofi și obiecte casnice.

Globocnik a fost principalul executant al politicii naziste privindu-i pe evreii din regiunea Lublin. El a avut și o influență considerabilă asupra operațiunii din Majdanek, în ciuda faptului că aceasta era subordonată WVHA. Lipsa documentelor însă limitează înțelegerea relației dintre Globocnik și Majdanek. Cu siguranță, însă, ca șef al SSPF din Lublin, el avea autoritatea de a comanda și responsabilitatea de a coordona toate unitățile SS și ale poliției din districtul Lublin, inclusiv tot personalul și gardienii din Majdanek. Pe lângă asta, Operațiunea Reinhard i-a dat puteri care, deși nu au fost niciodată trecute pe hârtie, le depășeau cu mult pe cele ale oricărui alt șef din SS și din poliție. Mai mult, cum vom vedea, sarcinile economice ale Operațiunii Reinhard, în special cele care implicau exploatarea muncitorilor evrei și a bunurilor de către industriile SS din Lublin, necesitau un anumit nivel de cooperare între Globocnik și WVHA. Exact când și în ce măsură Majdanek a fost încorporată în Operațiunea Reinhard nu poate fi determinat cu precizie. Însă a devenit implicată în trei sau patru zone de activitate stabilite de Globocnik: exterminarea evreilor, exploatarea muncitorilor evrei și folosirea proprietăților evreilor. În timpul perioadei dintre martie și august 1942, zeci de mii de evrei deportați în Lublin, în cadrul Operațiunii Reinhard din Slovacia, Austria, Boemia și Moravia Germania, și din teritoriile aflate sub ocupația Guvernului General, au fost încarcerați la Majdanek.article-2064266-0ee3c79d00000578-460_468x253

În unele cazuri, trenurile care se îndreptau spre Belzec și Sobibor – lagăre de exterminare – se opreau în Lublin, unde bărbații cu putere de muncă erau selectați pentru a fi încarcerați în Majdanek.

Deși unii dintre acești prizonieri au fost împușcați, spânzurați sau omorâți în bătaie după ce s-au îmbolnăvit sau deveniseră prea epuizați pentru a mai putea munci, pentru cei mai mulți dintre acești evrei, încarcerearea la Majdanek a însemnat cel puțin o amânare temporară a procesului de exterminare prevăzut de Operațiunea Reinhard. În august 1942, însă, când șeful de dezinfecție al Biroului Principal de Igienă al Waffen SS a făcut un turneu prin centrele de exterminare ale Operațiunii Reinhard, a fost dus să vadă și camerele de gazare care erau în construcție la Majdanek.

În octombrie 1942, camerele de gazare erau deja operaționale. Timp de un an, zeci de mii de evrei bărbați, femei și copii au fost transportați la Majdanek și au fost supuși procesului de selecție în urma căruia copii, bătrânii și alții care nu puteau face muncă forțată au fost gazați. Aceste transporturi au venit din Franța, dar cele mai multe au fost trimise la Majdanek din ghetoul din Varșovia în aprilie și mai 1943, și din ghetoul din Bialystok (unde Globocnik se ocupa personal de deportare) în august și septembrie același an.

Nu a fost salvată nici o documentare care să arate numărul total al persoanelor care au fost gazate la Majdanek, și chiar numărul camerelor de gazare rămâne în dispută. Cu siguranță, numărul gazărilor de la Majdanek a fost minuscul prin comparație cu numărul de oameni gazați în centrele de ucis ale operațiunii Reinhard, în special cu cele de la Auschwitz-Birkenau. O estimare foarte generală a victimelor care au fost gazate la Majdanek este de cel puțin 20.000 de evrei, cu toată probabilitatea că acolo au fost gazați și oameni care nu erau evrei.

warsaw-ghetto-forced-labor
Evrei folosiţi de nazişti ca muncitori sclavi în ghetoul din Varşovia.

Rolul principal al Majdanek era de a fi un instrument în politica Germaniei naziste față de evrei însă avea să ofere o rezervă de muncitori evrei care trebuia să fie exploatați până la ultima picătură de energie, și abia apoi aveau să fie exterminați, fie prin mijloacele „naturale” de înfometare, expuizare și boală, fie prin metode violente, cum ar fi împușcarea sau gazarea. Prin contrast cu Auschwitz, care oferea munciotri și comenzi pentru numeroase firme private și din industrie, prizonierii din Majdanek aveau să muncească doar pentru industriile deținute de SS și operate în beneficiul SS, în concordanță cu planurile lui Himmler de a face din Lublin un centru industrial al imperiului SS. În privința brațelor de muncitori, aceste întreprinderi SS se puteau baza nu doar pe Majdanek, dar și pe alte două lagăre unde erau încarcerați evrei.

266
Un băiat care a supravieţuit unui bombardament nazist asupra Stalingrad, înconjurat de ruine.

 

Prima firmă deținută de SS care a început să funcționeze în Lublin a fost Uzina de Echipamente Germane (Deutsche Ausrustungswerke, sau DAW), care a preluat atelierele de pe strada Lipowa la finalul lui 1940 sau începutul lui 1941, și ulterior a stabilit ateliere de lucru atât în lagărul din fostul aeroport, cât și la Majdanek. Următoarea mare întreprindere industrială stabilită la Lublin a fost Fabrica de Textile a SS (Bekleidungswerk), care a fost o subsidiară a fabricilor de textile ale Waffen SS din lagărul de concentrare de la Ravensbruck și care a început să fie funcțională în Lublin în vara lui 1941 în lagărul din fostul aeroport. Această întreprindere a trecut printr-o expansiune masivă în 1942, când a început să primească și să proceseze munți de haine și lucururi personale furate de la victimele Operațiunii Reinhard. Majdanek și lagărul de muncă forțată din Lublin au asigurat și muncitori sclavi pentru diferitele întreprinderi operate de administrația garnizoanelor SS (Standortvenvaltung), inclusiv o fabrică de sticlă, fabrică de camioane, și un laborator de producție farmaceutică. În plus, trupele SS asigurau aprovizionarea depourilor (Truppenwirtschaftlager), care aliementau unitățile SS și ale poliției, staționate sau în trecere prin Lublin, și aprovizionau și depozitele liderului superior SS și de poliție din sudul Rusiei (Nachschublager des HSSPF Russland-Siid). Ambele erau localizate în lagărul din fostul aeroport și conduceau ateliere de muncă unde lucrau prizonierii din Majdanek și din alte două lagăre din Lublin. În octombrie 1942, Himmler a încurajat și mai mult transformarea Lublin în centru al industriilor SS, care foloseau munca sclavilor, când a ordonat ca evreii care au rămas pe teritoriul Guvernului General să fie folosiți la croitorie, fabricarea de încălțăminte sau manufacturarea blănurilor și să fie duși în atelierele de muncă din „lagărele de concentrare” din Varșovia și din Lublin. În plus, a ordonat ca evreii angajați de către firmele de armament să fie gradual izolați „în câteva lagăre mari de concentrare pentru evrei” din zona de est a Guvernului General. Faptul că acest ordin a fost direcționat nu doar către Pohl ca șef al WVHA, ci și către Friedrich-Wilhelm Kruger, liderul mai înalt al SS și al poliției (HSSPF) din Guvernul General, către Globocnik, și către Departamentul Principal de Securitate al Reichului indică intenția lui Himmler de a transforma Lublin în centru industrial al SS și ca această operațiune să fie una comună la care să participe și alte organe ale SS și ale poliției.

Documentele arată că a existat o cooperare considerabilă în special între Globocnik și WVHA, în operarea industriilor SS din Lublin și în asigurarea lor cu sclavi muncitori. De exemplu, deși nu făcea parte din consiliul de administrație al DAW, care era subordonat WVHA, Globocnik a condus fabricile acestuia din Lublin. Mai mult, lagărul din fostul aeroport a găzduit întreprinderi economice subordonate către WVHA (atelierele DAW), Waffen SS (atelierele Standortverwaltung și fabricile de textile ale SS), către poliție (Truppenwirtschaftlager) și aprovizionarea depozitelor HSSPF din sudul Rusiei, care au primit și muncitori și gardieni de la Majdanek și din lagărele de muncă forțată pentru evrei conduse de Globocnik.

Dar primul exemplu al cooperării între WVHA și Globocnik este East Industries Inc. (Ostindustrie G.m.b.H., sau Osti, Industriile de Est Inc.), care a fost fondată în martie 1943 cu scopul expres de a folosi muncitori evrei și de a exploata mașinăriile și materiile prime care anterior fuseseră deținute de atelierele industriale pentru evrei localizate în lagărele de muncă forțată pentru evrei de pe teritoriul Guvernului General.

Deși lagărele acestea de muncă forțată erau subordonate lui Globocnik și HSSPF Kruger, care servea respectiv ca șef executiv al Osti și ca vicepreședinte al consiliului de administrație, Osti era finanțată și controlată de către WVHA, iar Pohl era președintele consiliului de administrație. În Lublin, Osti a preluat unele ateliere ale DAW, a folosit atelierele de manufactură atât din lagărul din fostul aeroport de la și Majdanek, și, folosind prizonierii de la Majdanek, a construit o fabrică de metalurgie.

Ca rezultat al cooperării dintre Globocnik și WVHA, linii clare de demarcație nu pot fi trasate între Majdanek și cele două lagăre de muncă forțată pentru evrei din orașul Lublin înainte de septembrie 1943. Lagărul de pe strada Lipowa era subordonat oficial Majdanek de la fondarea sa în 1941 până în 1942. Cu toate acestea, șeful Batalionului Morții al SS de la Majdanek a dat ordin gardienilor din lagărul de pe strada Lipowa să permită accesul lui Globocnik în orice moment. În martie 1942 lagărul din fostul aeroport a fost păzit de Compania a 4-a a Batalionului Morții al SS din Majdanek, dar garda de fapt era formată din auxiliari de la tabăra de pregătire pentru SS a lui Globocnik de la Trawniki. Între 1942 și 1943, însă, un detașament de bărbați de la Trawniki atașat Batalionului Morții al SS a fost trimis să păzească chiar Majdanek. De la jumătatea anului 1942 până în septembrie 1943, prizonierii bărbați și gardienii de la lagărul din fostul aeroport au fost direct subordonați lui Globocnik, dar lagărul de femei, care asigura muncitoare pentru fabricile de textile ale SS era subordonat Majdanek până în martie 1943, când a fost preluat de Christian Wirth, inspectorul centrelor de exterminare. Deși fabricile de textile ale SS erau astfel subordonate lui Globocnik, ca parte integrală din Operațiunea Reinhard, îmbrăcămintea primită din acțiunile Reinhard a fost depozitată și procesată și la Majdanek. Majdanek a primit prizonieri de la ambele lagăre de muncă forțată. Nivelul în care Majdanek a fost implicat în sistemul condus de liderul SS și al poliției de lagăre de muncă forțată din Lublin este indicat de raportul lui Globocnik din iulie 1943 privind dezvoltarea acelui sistem până la acea dată, în care listează Majdanek ca unul din lagăre și descrie sarcinile sale ca fiind „aprovizionare cu muncitori pentru diferite întreprinderi militare de mare importanță”. Distincția dintre Majdanek și lagărul de muncă forțată pentru evrei din Lublin a dispărut cu totul în septembrie 1943, când Pohl a extins gradual controlul WVHA către toate întreprinderile economice operate de către SS și a declarat lagărele de muncă sub SSPF Lublin ca fiind sub-lagăre ale Majdanek. Asta a fost semnul important marcant al existenței Majdanek. Odată cu ordinul lui Pohl, a devenit centrul sistemului de lagăre de concentrare în care între 45.000 și 52.000 de evrei și alte zeci de mii de prizonieri au fost folosiți ca sclavi muncitori într-o mare diversitate de întreprinderi cu scopul de a produce bunurile necesare pentru a îmbrăca, caza, asigura combustibil, mijloace de transport și de a înarma SS. Aceste întreprinderi includeau, printre altele, ferme, numeroase industrii de textile, o fabrică de prelucrare a lemnului, o fabrică de construcție de acoperișuri, o fabrică de cărămizi, o fabrică de conserve și procesare, un atelier de reparații auto, și fabrici care produceau părți de avioane, explozibili, bombe și muniție. Piesa centrală a acestui complex militar industrial avea să fie uzina metalurgică pe care prizonierii din Majdanek au construit-o în orașul Lublin între august și noiembrie 1943.

Dar tocmai când uzina metalurgică începuse producția, complexul militar industrial de la Majdanek s-a prăbușit. Rebeliunile evreilor din ghetourile de la Varșovia și Bialystok și din centrele de exterminare de la Treblinka și Sobibor au ridicat o perspectivă atât de îngrozitaore pentru Himmler că a depășit importanța centrului industrial pe care îl planificase pentru Lublin. Prin urmare, i-a ordonat lui Friedrich-Wilhelm Kruger, ca HSSPF în Guvernul General, să îi omoare pe toți evreii care au rămas în regiunea Lublin. Pe 3 noiembrie 1943, într-o procedură care a primit numele de cod Operațiunea Festivalul Recoltei, 42.000 de prizonieri din complexul de lagăre de la Majdanek au fost împușcați, cel puțin 17.000 dintre ei în șanțuri săpate în spatele crematoriului din lagărul princpal. La fel cum s-a întâmplat și cu alte activități ale SS care îi priveau pe evreii din Lublin, Operațiunea Festivalul Recoltei s-a dovedit a fi o acțiune comună a cărei pregătire și executare a implicat participarea unităților Waffen SS, un detașament special de la Auschwitz, unități de poliție și SS din Varșovia, Cracovia, Radom, Lvov și Lublin, și personalul SS de la Majdanek.

Lipsite de forța de muncă, cele mai multe întreprinderi care operau în interiorul sistemului de lagăre de la Majdanek ori s-au mutat din Lublin, ori s-au închis permanent.

Schimbarea produsă de front în urma victoriilor sovieticilor și înclinarea balanței în favoarea lor ar fi putut contribui la decizia lui Himmler de a ordona declanșarea Operațiunii Festivalul Recoltei, pentru că apropierea armatei sovietice a transformat Lublin din nou într-o zonă de frontieră prea periculoasă pentru a servi ca locație pentru industriile germane. După 1943, nici un alt prizonier politic nu a mai fost încarcerat la Majdanek, pentru că încarcerarea acestor prizonieri acolo încuraja atacurile din partea partizanilor. În schimb, alte lagăre de concentrare au trimis la Majdanek transporturi de prizonieri care erau în ultimele faze de înfometare și boală. Chiar și acele transporturi au încetat să mai vină în aprilie 1944, și 4 din cele 6 blocuri din Majdanek au fost evacuate. În iunie și iulie, ultimele încercări disperate ale SS de a pacifica Lublin au mărit pentru o scurtă perioadă populația de prizonieri din Majdanek cu bărbați, femei și copii capturați în cursul raidurilor. Pe 22 iulie însă, SS a abandonat lagărul, iar Majdanek a fost eliberat de trupele sovietice pe 23 iulie 1944.

Numărul total al victimelor de la Majdanek nu poate fi determinat cu exactitate. Tribunalul din regiunea Dusseldorf a descoperit că cel puțin 200.000 de persoane au murit în acest lagăr, inclusiv 60.000 de evrei, în timp ce istoricii polonezi post-război spun că numărul morților a depășit 360.000. Este clar însă că rata de mortalitate de la Majdanek, excluzându-i pe evreii selectați să fie gazați imediat la sosirea în lagăr, era extrem de mare, chiar și pentru un lagăr de concentrare. În august 1943 de exemplu, mortalitatea oficială în Majdanek era de 4,41 la sută pentru femei și 7,67 la sută pentru bărbați. Mortalitatea cea mai mare după aceasta într-un lagăr de concentrare în acea lună a fost de 3,61 la sută în rândul femeilor prizoniere la Auschwitz.

Motivele pentru mortalitatea ridicată de la Majdanek stau în parte în condițiile extrem de primitive de acolo, din moment ce lagărul a trebuit să fie construit de la zero și a avut probleme determinate de război și din cauza transportului și asigurării materialelor. Întârzierea construcțiilor însemna că populația din lagăr în mod constant depășea capacitatea lagărului. Multe dintre barăci care au fost în cele din urmă construite de fapt erau niște grajduri pentru vaci. Deși Institutul de Igienă al SS a declarat în 1942 că apa din fântânile de la Majdanek era contaminată și nu era potabilă, lagărul nu a fost conectat la rețeaua de apă a municipiului Lublin până la mijlocul lui 1943; și nu a avut apă curentă până în toamna anului următor. Astfel era imposibil să scape lagărul de tifosul declanșat odată cu încarcerarea prizonierilor de război sovietic și care în cele din urmă a omorât și personal din SS. Noroiul gros în care prizonierii erau constant cufundați combinat cu imposibilitatea spălării hainelor și cu facilitățile de baie inadecvate, cu latrinele în aer liber, și cu dizinteria care era endemică în toate lagărele de concentrare, au creat condiții de mizerie de neimaginat. Cruzimea și corupția arătate de regimul de SS din lagăr s-au adăugat suferințelor fizice îndurate de prizonieri. Conducerea Majdanek a constat în primul rând din bărbați din vechea școală de management a lagărelor de concentrare în special practicată la Buchenwald, unde mulți dintre gardienii de la Majdanek serviseră anterior. Corupția era evidentă la fiecare nivel al administrației din Majdanek. Doi dintre comandanții Majdanek, Karl Otto Koch (între septembrie 1941 și august 1942) și Hermann Florstedt (între noiembrie 1942 și septembrie 1943), au fost executați de SS pentru corupție înainte de sfârșitul războiului. Politica WVHA, introdusă în 1942, de a prezerva abilitatea prizonierilor de a munci prin îmbunătățirea condițiilor din lagărele de concentrare nu a început să fie aplicată la Majdanek până la venirea lui Martin Weiss în poziția de comandant al lagărului în toamna lui 1943.

Condițiile din Majdanek au atins un nivel catastrofal în vara lui 1943. În timpul acelei perioade, Majdanek a primit zeci de mii de prizonieri din ghetorurile de la Varșovia, Rejowiec și Bialystok; din operațiunile de pacificare din Belarus și din partea de sud a districtului Lublina; și din dislocarea populației din Zamosc. O severă criză de lipsă de apă s-a adăugat mizeriei provocate de supra-aglomerare și lipsă de hrană. Timp de 4 săptămâni în toiul verii, comandantul Florstedt a interzis folosirea apei în blocurile prizonierilor și a ordonat executarea oricărui prizonier care încerca să folosească pompele de apă. Nu doar că tifosul a decimat populația de prizonieri, dar și alte epidemii care au izbucnit în rândul prizonierilor și copiilor închiși în lagăr.

Grație întoarcerii balanței războiului în favoarea sovieticilor, Majdanek nu a atins dimensiunile pe care Himmler le planificase. Totuși, în timpul existenței sale, de 2 ani și jumătate, peste un sfert de milion de oameni au fost încarcerați aici. Dincolo de prizonierii politici care erau închiși în fiecare lagăr de concentrare, grosul victimelor de la Majdanek a inclus femei copii și bărbați din regiunile din Polonia, Belarus și Ucraina care fuseseră parcelate pentru a fi colonii ale SS, și din familiile de evrei din toate țările europene, care au fost masacrați acolo în încercarea naziștilor de a impune „soluția finală”.

Majdanek a fost singurul lagăr pe lângă Auschwitz care a operat și ca lagăr de concentrare și ca centru de exterminare. Auschwitz rămâne cea mai mare fabrică a morții, dar documentele și istoria Majdanek oferă o mărturie sinistră privind adevărata natură a „Noii Ordini” pe care Germania nazistă intenționa să o instaleze în Europa de Est”.

tumblr_lmdgjgvkf91qja504o1_500
Liderul SS Himmler culegând floricele, o scenă pe care “tinerii frumoşi” din România o vor aprecia cu siguranţă.
tumblr_lkjjwyv3wa1qjoa6so1_400
Nazistul Himmler, un veritabil “tânăr frumos”.
5784561b7aaf947e0b40426d9c47ebed
Himmler şi Hitler primind un buchet de flori de la germanii care “n-au ştiut nimic”.
https://revolutianarhista.wordpress.com/
Publicat în ISTORIA DESCONSPIRATA | 1 comentariu

Sexualitatea sacră – perspectiva pleiadiană



Astăzi fiind Dragobetele, o sărbătoare a renașterii, a iubirii și a fecundității, a sărbătoririi principiului universal feminin Yin, deci a femeii vă propun un articol ce va deschide o nouă categorie în blog Sexualitate spirituală . Sper să citească și domnii despre acest subiect, nu numai doamnele și domnișoarele, este important…

Partea 1

Sexualitatea: O punte către nivelele mai înalte ale conștiinței

Atunci când ADN-ul nostru a fost divizat, astfel încât au rămas doar două catene, cu foarte puține informații și foarte puțină memorie, sexualitatea ne-a fost lăsată intactă în corpul fizic. Aceasta a fost lăsată ca o formă de reproducere, desigur, pentru ca speciile să rămână în contact cu esența lor și să se aducă noi ființe la viață. Foarte adânc în interiorul mecanismului sexualității este o frecvență care poate fi atinsă, care a fost căutată și de neînțeles pentru mulți oameni. Se numește orgasm. Orgasmul a fost denaturat de la scopul său inițial.
Corpul tău a uitat orgasmul cosmic de care este capabil, pentru că societatea te-a învățat timp de mii și mii de ani că sexualitatea este rea. Ați fost învățați de diverse religii că aceasta este un păcat, sau lucrare a Satanei, pentru ca tu să poți fi controlat și să vă abțineți de la căutarea libertății disponibile prin sexualitate. Sexualitatea vă conectează cu o frecvență a extazului, care te leagă înapoi la Sursa divină și la informație, la adevărata libertate.

Sexualitate și memoria vindecării celulare

Sexualității i-a fost dat un nume rău pe această planetă și această percepție este stocată în memoria celulară (aici fac excepție unele căi spirituale orientale). Acest lucru nu este doar din această viață; este de mii de ani de denaturare și abuz. Este necesar pentru noi să golim negativitatea sexualității din această viață, precum și de a experimenta și de a examina modul în care utilizăm energia sexuală și exprimarea sexuală în sinele noastre multidimensionale. Părțile sexuale ale corpului sunt căi de a produce plăcere, care creează frecvențe ce vindecă și stimulează organismul și potențial, îl poate duce la contactul cu Sinele Înalt.

Sexualitatea este atât de greșit înțeleasă pe această planetă, încât atunci când are loc un schimb de energii între două persoane, foarte rar există o intenție de a se conecta cu spiritualitatea sa. Sexualitatea invocă o spiritualitate care este liberă și care se uită la sine ca la un creator. Cu toate acestea, foarte rar sexualitatea este folosită ca o punte de legătură, pentru a vă duce la niveluri mai înalte de conștiință.

Spiritualitatea orientală face acest lucru, există o ramură în yoga care se numește Tantra Yoga ce a fost dezvoltată de mii de ani, ce cuprinde tehnici și modalități specifice, care practicate o perioadă de timp pot duce subiecții la iluminare și extaz divin, tocmai prin abordarea în cuplu a sexualității.

Monogamia este alegerea corectă?

Din moment ce ați găsit partenerul adecvat într-o situație monogamă, puteți fi capabili să realizați stări foarte înalte de a fi, în timpul actului în sine. Monogamia tinde să lucreze pentru cei mai mulți dintre noi foarte bine, din cauza nivelului apropiat vibrațional. Când ai mai mulți parteneri, ai tendința să fi mai puțin onest și a ascunde cine sunteți: împrăștiați un pic aici, un pic acolo și peste tot sămânța voastră, care nu este altceva decât o risipă. Este cel mai bine să fi cu o singură persoană cu care rezonezi, mai ales sexual, dar acest lucru nu înseamnă aceeași persoană pentru totdeauna. Fii loial, fi deschis, și împărtășește trăirile cu persoana pe care o iubești și du-te cât de departe poți cu ea. Dacă se întâmplă să fie întreaga ta viață, este minunat. Dacă nu se întâmplă asta, atunci când ajungeți să nu mai comunicați și să vă serviți unul pe altul, și simțiți că relația nu va fi în măsură să facă un salt, încheie relația și găsește o altă persoană care poate rezona vibrațional cu tine.

Atunci când lucrați unu-la-unu intim, vă dezvoltați încrederea. Cei mai mulți dintre voi aveți probleme cu încrederea în voi înșivă pentru că nu aveți un model. Puteți afla despre încredere într-o relație, deoarece o relație acționează ca o oglindă pentru voi, care vă arată ceea ce nu se poate vedea din propriul punct de vedere. Te arată pe tine dinafara ta, atunci când aveți comunicare deschisă în cadrul sexualității și intimității profunde, și poți cunoaște părți nebănuite ale propriei ființe, și nu atunci când utilizați sexualitatea ca o distragere a atenției pentru a te apropia de celălalt.

Mulți dintre voi au folosit sexualitatea ca o distragere a atenției și o modalitate de a evita intimitatea, mai degrabă decât să o dezvolte. Începeți să obțineți stări înalte doar uitându-vă unul în ochii celuilalt, să vă simțiți calzi și excitați. A face sex superficial, genital, intens, fierbinte se simte foarte bine și este minunat dar este necesar a merge pe ruta mai profundă a întregului corp și a conexiunii spirituale depline. Există mult mai mult de-atât și nimeni nu vă ține a atinge aceste stări decât, credințele de a lăsa în jos granițele și zidurile tale puse de tine însuți. Prin această abordare a sexualității practic nu există limite, totul tinde către infinit, adică contopirea cu Sursa.

Multe dintre temerile ce le aveți s-au bazat pe ceea ce ați creat pentru voi și ceea ce ați făcut pentru alții în viața voastră sexuală. Istoricul vostru sexual afectează orice altă parte a sufletului vostru, astfel încât toate problemele sufletului sunt difuzate tare și clar în tot corpul. Tu nu vrei să te uiți la asta, pentru că este prea dureros, și-l judeci pentru că tu crezi că este rău. Încetați să mai judecați și fiți neutru despre ceea ce ați făcut-indiferent de ce descoperiți, indiferent cât de atroce pare, nu contează cât de greu pare, și nu contează cât de multă încălcare implică. Să înțelegeți că scopul vostru a fost acela de a aduna date și de a te înțelege pe sine.

Sexualitatea este frecvență

Sexualitatea este o frecvență. Ea reprezintă ceea ce nu a fost luat de la tine, chiar dacă istoricul, amintirile și identitatea au fost îndepărtate și împrăștiate. Felul în care au rămas intacte, cu capacitatea de a descoperi cine ai fost prin experiența sexuală. Desigur, niciodată nu ai fost învățat asta. Cu atât mai rău pentru oricine care este un membru al bisericilor. Bisericile a apărut ca organizații-întreprinderi pentru a controla religia și dezvoltarea spirituală și de a crea locuri de muncă, pentru a crea o ierarhie, și pentru a crea un club. Foarte puține biserici au apărut cu ideea de a aduce informații oamenilor. De obicei nu cred religia ca pe ceva care te ține informat. Orice religie care ar aduce informații ar fi o religie care operează pe vibrația adevărului.

Locurile spirituale sunt tărâmuri de existență în care accesarea lor prin corpul uman este blocată. Aceasta pentru că sexualitatea era o oportunitate pentru ființele umane să-și recapete memoria, sau să se conecteze cu sinele lor spiritual și creator spiritual, sau pentru a găsi o cale spre tărâmul spiritual. Dar această cale a fost strangulată de biserici, care au venit și au promovat sexualitatea doar pentru procreere. Te-au învățat că singurul motiv pentru care avem sexualitate este de a produce alți oameni mici. Sexualitatea a fost promovată ca fiind ceva foarte rău. Femeilor li s-a spus că sexualitatea e supunere care să servească oamenilor și că nu aveau nici un control asupra procesului de naștere. Femeile au crezut acest lucru; prin urmare, până în această zi, credeți în general, că nu aveți nici un control asupra acelei părți a corpului. Trebuie să realizați că aveți decizia dacă aveți de gând să nașteți un copil sau nu. Acest lucru nu este un lucru complicat așa cum vi s-a spus. Decizia și intenția sunt ceea ce aduce experiența ființei tale. Puteți controla dacă vreți un copil sau nu. Dacă femeia ar fi avut această abilitate în ultimii câteva mii de ani, și dacă ar fi fost în stare să-și exploreze propria sexualitate fără teama de a avea un copil, probabil, bărbații și femeile, s-ar fi descoperit că erau mult mai liberi decât li s-a spus că erau.

Descoperirea celei mai înalte frecvențe a sexualității apare din experiența iubirii. Ea nu are nimic de-a face cu relațiile homosexuale sau heterosexuale. Ea are de-a face cu două ființe umane care-și produc plăcere una alteia într-un mod care să deschidă frecvențele conștiinței. Ați acumulat mai multe idei despre ceea ce este corect și ceea ce este inadecvat în cadrul expresiei sexuale. Iubirea este esența care urmează să fie creată în toate relațiile. Dacă iubești pe cineva și-l onorezi, nu contează care este compoziția densității în care trăiești. Ceea ce contează este vibrația iubirii și modul în care explorezi această iubire, care în mod ideal este înzestrată și cuplată cu integrarea masculinului Yang și omologului feminin Yin, care alcătuiesc flacăra geamănă.

În mod ideal, sexualitatea este explorată prin sentimente. Ea este manifestată prin cea de-a doua chakra. Prin a treia și a patra chakra vă conectați la sinele emoțional și de compasiune, care se conectează la sinele spiritual. Sinele spiritual este acea parte din voi care este multidimensională, care există în multe forme simultan. Este atribuirea, acordul și sarcina dumneavoastră să fiți conștienți de toate aceste realități în identitatea în care sunteți. Atunci când sunteți conștienți (adică a trăi prezentul), puteți trece în frecvențe diferite, amintiți-vă cine sunteți și schimbați viteza de vibrație a acestui univers.

Partea a 2-a
Ne place atât de mult să vorbim despre sexualitate fiindcă este un mister de nepătruns pentru pământeni. Anumite şcoli mistice au avut oarece informaţii despre utilizarea tainică a sexualităţii. Sunteţi toţi fiinţe electromagnetice şi când intraţi în contact fizic cu un alt om, vă împletiţi frecvenţele unul cu celălalt. Dacă acestea sunt determinate de frecvenţa dragostei, se pot întâmpla lucruri incredibile. Cu mai multe mii de ani în urmă, când viziunea socială era de sorginte matriarhală pe Pământ, energia Zeiţei îşi desăvârşea lucrarea în mulţi. Femeia îşi înţelegea puterea, intuiţia, centrul afectivităţii, legătura cu spiritualul şi dorinţa de a da viaţă. Mai ştia şi că nu era obligată să dea naştere unui copil dacă nu şi-o dorea cu adevărat.

Pentru ca societatea patriarhală să închidă cercul şi să pregătească planeta pentru noua transformare a conştiinţei, energia feminină trebuia să se retragă. Astfel, puterea, energia şi înţelegerea sexualităţii tipic feminine au fost suprimate. În timpurile recente – ultimii două mii de ani – s-a ajuns la ideea că femeile nu ar avea nici un fel de control asupra naşterii, că sexualitatea ar fi ceva rău şi dezgustător, că sexul trebuie practicat numai după căsătorie şi aşa mai departe. Dar toate astea fac parte dintr-un program de marketing. Unele astfel de programe de astăzi, care creează o şi mai mare repulsie faţă de sexualitate şi de exprimarea ei, sunt noile boli: SIDA, herpesul şi toate celelalte maladii cu transmitere sexuală. Aţi citit prin ziare şi v-aţi speriat de propria Voastră exprimare, intuiţie şi, în fond, bucurie. Pricepeţi?

Înainte de restructurarea ADN-ului, cea mai întâlnită metodă prin care oamenii atingeau tărâmurile superioare şi se înălţau pe ei înşişi spre frecvenţe extra-planetare era unirea electromagnetică prin dragoste. Se contopeau printr-o experienţă care îi propulsa în alte sisteme de realităţi. Dar secretul pe care vi l-am divulgat a fost ţinut cu străşnicie până acum. Mulţi au avut experienţe realmente profunde prin intermediul propriei sexualităţi. Ţinem să subliniem din nou că nu facem discriminări sau judecăţi despre partenerul alături de care vreţi să experimentaţi dragostea, ba chiar vă sfătuim să renunţaţi voi înşivă la (pre)judecăţi. Sunt parte a programului învechit. Pur şi simplu nu contează că vă ataşaţi de un partener de sex opus sau de acelaşi sex. Este vorba aici de doi oameni care se împreunează fizic în modul pe care ambii îl acceptă şi creează dragostea, fiindcă o împart unul altuia. Ori de câteori integritatea şi dragostea lipsesc în împreunarea umană, cei doi îşi fac reproşuri unul altuia.

Pot apărea rezultate devastatoare chiar la nivelul corporal. Vi s-a lăsat intactă frecvenţa experienţei orgasmice prin sexualitate ca să vă puteţi aminti de identitatea spirituală. În momentul când energia sau istoria personală vi se dezvăluie, vă veţi unifica multiplele corpuri ale sinelui multidimensional în cadrul corpului fizic. Ca să recepţionaţi impactul integral al identităţii voastre, permiteţi încorporarea celor douăsprezece catene şi rearanjarea filamentelor fotocodificate. Procesul este strâns legat de corpul mental, relaţionat la rândul său cu corpul fizic. Corpul emoţional, corelat cu cel spiritual, nu este pe placul nimănui. Ziceţi cu toţii: „Vreau să evoluez. Îmi doresc o accelerare rapidă, dar nu vreau sa mă centrez afectiv pe asta.” Conexiunea voastră cu eu-rile multidimensionale se face prin sentimente şi la acest nivel vă opintiţi de fiecare dată. Acceptaţi că dificultăţile proprii au toate un scop. Mulţi aţi vrea să le vedeţi îngropate, aruncate la ghena de gunoi ca pe nişte lucruri mizerabile. Dar toate sunt parte din identitatea voastră pe care nu vreţi să o acceptaţi.

Mai ştim şi că uneori, când intervine ceva neaşteptat, îl categorisiţi cu cuvinte de genul:„Urăsc această parte din mine. Să termin cât mai repede cu ea ca să n-o mai văd.” Dar ştiţi ceva? Problemele pe care le întâlniţi sunt comorile voastre. Prin ele învăţaţi.V-aţi învoit să suferiţi mutaţii, să atrageţi lumina în corp şi să faceţi să înflorească Familia de Lumină pe Pământ. Din moment ce lumina este informaţie, trebuie să luaţi în considerare toate inconvenientele de care v-aţi ciocnit până acum. Sexualitatea este cea mai anevoioasă problemă fiindcă este sinele secret – cel de care vă tot ascundeţi. Societatea v-a ordonat:„Asta-i bine, asta-i rău. Faceţi doar asta şi de cealaltă nu vă atingeţi.” Cine v-a dat legile? Cine a fost legiuitorul în toate cazurile? V-aţi blocat pentru că sunteţi incapabili să descifraţi simbolurile propriei voastre limbi. Aşa că ajungeţi în impas. Multora vă plac poveştile prin simplul fapt că vă captează atenţia. Fără poveşti ce v-aţi face? Fiţi atenţi la propriul organism, la câte îi poate arăta sinelui. Veţi reuşi să vă vindecaţi rănile şi vă veţi aduce alinarea şi bucuria în suflete, mulţumiţi cu corpul pe care îl aveţi şi cu identitatea recăpătată prin sexualitate. Aici este cheia, poarta spre tărâmurile superioare ale conştiinţei.

Redefinirea sinelui şi a filamentelor determină o nouă definiţie a identităţii, care se răsfrânge şi asupra sexualităţii. Ea trebuie să strălucească în fiecare dintre voi şi, din experienţa pe care v-o împărtăşim, vă încredinţăm că e partea din voi de care vă temeţi cel mai tare. Dar vor apărea alte aspecte, mult mai înfricoşătoare, mai departe. Blocaţi într-o situaţie care implică dragostea, incomprehensibilă pentru voi, vă vine greu deoarece căutaţi iubirea în afara voastră. Căutaţi pe cineva care să dea un sens vieţii voastre, să vă confirme. Dacă nu găsiţi acea persoană, vă înfuriaţi sau vă debusolaţi. Aţi crescut cu acest model de comportament, pe care părinţii şi societatea vi le-a inoculat. De nenumărate ori v-am arătat că atitudinea cea mai benefică este să iubiţi şi să cinstiţi Pământul. Însă de fiecare dată uitaţi şi vă îndreptaţi spre o nouă relaţie care să vă reîntregească. Vi se pare că fără o astfel de relaţie nu vă ridicaţi la aşteptările societăţii. Vă simţiţi singuri.

Obişnuiţi-vă să fiţi singuri. Sigurătatea nu e decât o stare psihică. De fapt, nu rămâneţi niciodată singuri. Sumedenie de entităţi roiesc în jurul vostru. Dacă nu v-aţi mai plânge atâta de milă, aţi afla că o cantitate imensă de date este focalizată spre voi şi v-aţi dori să rămâneţi singuri pentru a vă concentra asupra recepţiei. Dragostea de sine şi renunţarea la căutarea permanentă a unui partener vă face să fiţi receptivi la ofertele altora. Este foarte important să vă preţuiţi şi să nu vă mulţumiţi cu o dragoste aparentă, de suprafaţă. Dacă vă hotărâţi să alegeţi un anumit partener alături de care vibraţi, dar nu primiţi ce vă doriţi, nu vă mai plângeţi celuilalt că nu se pliază nevoilor voastre. Dacă respectaţi un criteriu, căutaţi mai departe până când întâlniţi pe cineva care e compatibil. Nu are a face cu soţi sau soţii. Călătoria trebuie să onoreze corpul fizic şi unicitatea sinelui în contact cu cei din jur. Acceptaţi lucrul cu sinele şi permiteţi-i evoluţia. Vă este frică să deveniţi apropiaţi de voi înşivă – să rămâneţi singuri cu voi. Din voi,intimitatea, liniştea, dragostea de sine şi folosirea propriei energii se vor transfera în relaţia cu celălalt.

Momentan, sexualitatea nu vă este extrem de clară din cauză că vă amplificaţi şi vă studiaţi frecvenţele. Împreunarea corporală, chiar într-o simplă îmbrăţişare, permite un schimb de frecvenţe. Experienţa sexuală, fluxurile hormonale intracorporale vă invadează organismele. Hormonii activează anumite energii la nivel intracelular, iar esenţele celor doi parteneri trec dintr-unul în celălalt. Din acest motiv, după o experienţă sexuală vă este imposibil să eliminaţi din voi energiile celuilalt. Deşi refuzaţi să rămâneţi cu persoana respectivă,experienţa sexuală rămâne datorită transferului electromagnetic. Treceţi prin modularea frecvenţei, învăţând să o amplificaţi pentru pragul de informare constantă, dragoste de sine şi intimitatea cu voi. Poate să vi se pară confuz şi chiar înspăimântător să puneţi în practică ce învăţaţi acum despre voi înşivă şi despre fuziunea cu celălalt. Cu cât conştientizaţi mai bine procesele, cu atât veţi putea să controlaţi cum să vă folosiţi corpul, unde să-l conectaţi şi unde să-l aşezaţi, mai ales cu cine să fuzionaţi prin sexualitate. Dacă v-aţi convinge ca prin expresia sexualităţii v-aţi amplifica în cel mai înalt grad evoluţia, aţi crea automat această experienţă fiindcă v-aţi simţi pregătiţi.

Trebuie să fiţi conştienţi însă că în cadrul procesului evolutiv va interveni la un moment dat o temperare a sexualităţii. Prin frecvenţa sexuală faceţi schimb între voi. Cu alte cuvinte, dacă au loc reacţii chimice între voi şi un partener care nu vă este pe potrivă, îi încorporaţi şi părţile rele, fiindcă energiile se transferă între voi doi integral. Uneori vă veţi îndepărta de astfel de transferuri. Spuneţi: „Dumnezeule, ce mi se-ntâmplă? Îmbătrânesc oare? Mă ofilesc? Ce se petrece cu mine?” Nu vă îngrijoraţi. Învăţaţi să utilizaţi energia stimulatoare a sexului fără să recurgeţi la vreo altă persoană. În loc să intraţi în criză şi să vă isterizaţi, exploraţi energiile practicând arta masturbării, încrezători în legitimitatea şi îndreptăţirea ei. Sau poate că simţiţi stimularea sexuală şi rămâne să vedeţi ce e de făcut. Vă gândiţi: „Nu fac nimic deocamdată. Să vedem ce se întâmplă cu energia din mine.” Luaţi energia, eliberaţi-o din corp şi folosiţi-o în alte scopuri.Veţi ajunge în situaţia în care trebuie să vă iubiţi ca şi când v-aţi ţine pe voi înşivă în braţe ca pe un nou-născut, convinşi că veţi face tot ce vă stă în puteri pentru voi.

Mulţi încă nu vă puteţi concentra pentru ceea ce este necesar. Găsiţi acel loc al tăcerii şi al seninătăţii, unde se află toate răspunsurile. Nu îl găsiţi formând un număr de telefon şi cerându-le celorlalţi soluţii. Când veţi învăţa cum să apelaţi la voi pentru a afla răspunsurile, eul interior va grăi. Nu-l puteţi auzi în cele mai multe cazuri fiindcă sunteţi fixaţi în modele comportamentale pe care ştiţi că trebuie să le schimbaţi, dar nu doriţi schimbarea fiindcă vi se pare că nu veţi mai fi voi. Ca să fim sinceri, vă este. Vi se întâmplă tuturor. Aveţi impresia că vă fragmentaţi, şi vreţi să rămâneţi întregi cu orice preţ. Vă tot repetaţi: „Sunt întreg. Sunt propriul meu stăpân. Am nevoie de altcineva. Sunt atras de acea persoană. Nu, nu pot privi. Sunt prea înfricoşat. N-am nevoie – ba am nevoie.” înainte şi înapoi. Liniştiţi-vă mintea. Ocupaţi-vă de energia care v-a fost încredinţată. Cum adică? Adică oriunde aţi fi, fiţi atenţi cum sunteţi – cum staţi, cum vă folosiţi mâinile, dacă vă repetaţi prin cuvinte, dacă vorbiţi sau tăceţi. Priviţi-vă fără prejudecăţi. Observaţi-vă şi corectaţi-vă, dacă vi se pare că nu sunteţi aşa cum v-aţi dori să fiţi. Potoliţi-vă mintea. Frecvenţa o primiţi de la altcineva dacă între voi doi s-a înfiripat dragostea. Iubirea nu implică o constanţă eternă faţă de o singură persoană. Este pur şi simplu o relaţie atât timp cât relaţia este fructuoasă printr-un respect reciproc şi un schimb neîntrerupt de energii între voi doi.

Lipsa dragostei şi a apropierii împiedică schimbul; circuitul se închide. Asta nu exclude sexul reuşit; dar nici nu determină deschiderea circuitului. După cum amperajul curentului electric creşte în permanenţă, tot aşa experienţa orgasmului creşte continuu în intensitate datorită conexiunilor tot mai complexe ale sistemului nervos. El determină expresia afectivităţii la nivel individual. Cu un sistem nervos primitiv veţi avea experienţe sexuale extrem de limitate, mărginite din cauza proastei circulaţii a curentului electric. Experienţa orgasmului determină vindecarea şi restructurarea întregului corp fizic. Veţi ajunge în situaţia în care nu vă veţi mai putea apropia de cei care nu operează la voltaje similare cu ale voastre. Nu veţi mai fi compatibili. Ca şi cum aţi încerca să puneţi un picior de mărimea patruzeci şi cinci într-un pantof de mărimea treizeci şi cinci. Nu veţi reuşi.Incompatibilitatea rezultă din nepotrivirea frecvenţelor. Veţi afla importanţa hranei din vibraţii prin fuziunea sexuală. Dar aceasta nu este decât o variantă a fuziunii între oamenii care evoluează prin voltaje identice sau similare. Realitatea în care vă aflaţi ne interesează fiindcă aveţi la dispoziţie atâtea indicii despre cum să deşteptaţi lumea.

În străinătate, aparatele electrice nu se potrivesc la prize. De aceea, aveţi nevoie de un adaptor. Ar fi epuizant să vă adaptaţi în permanenţă la noi şi noi vibraţii ori de câte ori v-aţi implica într-o relaţie sexuală. Ar fi un efort copleşitor. V-aţi cheltui energia în încercările de a crea mecanisme de adaptare. Aţi abandona şi nu v-aţi mai încumeta să continuaţi fiindcă v-aţi diminua aşteptările. Anii şaizeci au marcat deschiderea explorării sexuale. Într-o clipită, paradigma s-a modificat. Mare parte a energiei planetare din acele vremuri, alăturată inhalării experimentale de substanţe halucinogene, a evidenţiat o nouă paradigmă care v-a separat de generaţiile anterioare. Graniţele s-au îndepărtat instantaneu. V-aţi separat de generaţiile care credeau în război şi nu simţeau – generaţia care îşi exprima sexualitatea numai în întuneric, probabil cu hainele pe ei. Aţi sfărâmat paradigma în multe feluri, stabilind noi direcţii şi noi stiluri de viaţă. A fost ceva minunat. „Doamne, sex eliberat şi dragoste şi corpurile la vedere!“ aţi exclamat.

A venit vremea unei noi revoluţii prin care vă veţi ataşa emoţional de o altă persoană. Tânjiţi cu toţii după profunzimea relaţiei dintre doi oameni uniţi prin vibraţii. V-aţi speriat fiindcă nu aveţi deocamdată un model de urmat. Trebuie să vă formaţi singur unul. Încredeți-vă în energia planului cosmic care va declanşa o nouă mutaţie pornind de la dorinţa voastră de a vă înţelege din ce în ce mai mult. Vă veţi aminti extrem de limpede diversele expresii ale sexualităţii după cum aţi trecut prin realitate – ca bărbat şi ca femeie, exploratori avizi ai sexualităţii. Trebuie să fii îndrăzneţ pentru asta. Dacă există un domeniu pe care toţi sar să-l judece, este acela al sexului. Aveţi toţi idei bine înrădăcinate despre ceea ce e bine şi rău din punct de vedere sexual. Mulţi veţi rămâne şocaţi amintindu-vă cum aţi întrebuinţat sexualitatea. Acceptaţi că pe Pământ sexualitatea a fost unica către frecvenţele superioare. Deşi mare parte a datelor au fost răspândite prin tot corpul, capacitatea de a crea viaţa: v-a fost lăsată ca să înţelegeţi care este esenţa fiinţei voastre, nucleul vostru dur.

Vibraţia sexuală a rămas conexiunea cu identitatea cosmică, însă conceptul a fost greşit înţeles şi înstrăinat într-un final. Vrem să pricepeţi că imaginea de ansamblu se anunţă mai grozavă decât a îndrăznit vreunul din voi să creadă. Unii au refuzat să se sincronizeze acestor frecvenţe fiindcă sexualitatea i-ar fi purtat pe aripile libertăţii şi ar fi putut înţelege multe. V-a fost dăruită ca frecvenţă, să străbată sistemul nervos şi să vă alipească minţii cosmice prin ieşirea din corp. Dacă vi s-ar fi indicat calea spre ieşire, cine ar mai fi putut să Vă controleze şi manipuleze? Populaţia trebuie să renunţe la conotaţiile negative şi la prejudecăţile cu care au încărcat experienţa sexuală timp de atâtea milenii. Aţi fost manipulaţi şi vi s-au impus graniţe, iar adevărul despre sexualitate a fost ţinut ascuns. V-au confirmat că vă poate ajuta în procreere şi orgasm, dar au tăgăduit puterea pe care o are de a deschide frecvenţele. Puteţi să-l folosiţi ca metodă de a vă aminti cine sunteţi şi ca să modificaţi frecvenţele corporale. În următorii ani expresia sexuală va îmbrăca noi dimensiuni. Veţi creşte, în măsura în care aveţi un partener dornic să urmeze aceeaşi rută şi să fie deschis la schimbare. Însă alături de o persoană care evită şi se închide în sine, nu veţi reuşi….

Drum drept spre Lumină și prin sexualitate !

http://burebista2012.blogspot.ro

Publicat în SEX - FAMILIE | Lasă un comentariu

Cum sa faci 1 milion de euro pe hectar dintr-o afacere agrosilvică? Plantație de nuc forestier ecologic!


O provocare majoră pentru români este proiectarea unor afaceri durabile pe termen mediu și lung. De regulă oamenii visează afaceri bănoase termen scurt ceea ce nu există în realitate. Astăzi vom provoca mintea românilor cu o afacere pe termen mediu (30 de ani) din care să poți obține un venit de 1 milion de euro/ha.

Piața de desfacere pentru cheresteaua ecologică de nuc se învârte astăzi între 1700 și 2500 euro/m3 cu o clientelă orientată pe cumpărarea de case ecologice.

Piața europeană a caselor ecologice active sau pasive se situează la 1300-2000 euro/m2 de construcție cu o tendință de creștere anuală a pieței de 15-20 % în ultimii 10 ani.

La ora actuală, oferta mondială de cherestea de nuc acoperă circa 25 % din nevoile de consum. Ținând cont de timpul necesar pentru recoltare (30 de ani) oferta mondială nu va putea satisface nevoile în următorii o sută de ani.

Provocarea pentru români a acestei afaceri este majoră. În primul rând pentru românii emigranți, care s-ar putea întoarce acasă dacă ar avea la ce.

Din punct de vedere tehnic o astfel de afacere presupune o schemă de plantare de 3,5 m/3,5 m cu un număr de 800 de plante/ha. Cu un randament mediu de 0,75 m3 pe arbore, la un preț mediu de 1700 euro/m3 de cherestea ecologică, vorbim de un venit de 1 milion de euro/ha peste 30 de ani.

Ca întreținere anuală, plantația nu este pretențioasă. Are nevoie de trei elemente principale și anume fertilizare, întreținere covor ierbos respectiv toaletarea arborilor. Fertilizarea și întreținerea covorului ierbos se pot realiza simultan prin introducerea a 7 oi/ha în plantația de nuc. Într-o astfel de variantă, arborii trebuie protejați de iepuri și căprioare cu un manșon de sârmă. Toaletarea este o operație simplă realizată de către țăran/investitor, timp de 2 săptămâni pe an cu un secator mecanic.

Investiția în această afacere se duce la cca 7000 euro/ha, din care 3000 euro puieții, 1000 euro operația de plantare, 1000 euro protecția împotriva animalelor, cca. 1000 euro fertilizarea de bază respectiv cca. 1000 euro împrejmuirea.

Pentru Transilvania soiul cel mai adaptabil este Geoagiu 65 pe rădăcină proprie din nuci selecționați. Datorită habitusului mare al plantei este obligatorie plantarea de nuci pe rădăcini proprii.

Pentru sudul României recomandăm Geoagiu 65, Novaci iar pentru Moldova, Geoagiu 65, Miroslava și soiurile pe rădăcini proprii din Basarabia.

Plantarea de nuci altoiți este exclusă datorita profunzimii mai reduse a sistemului radicular ceea ce la un vânt mediu de 50 km/oră,  ținând cont de înălțimea acestora, duce la căderea arborilor ca la un joc de domino.

Pentru românii care nu au răbdare 30 de ani, le putem propune o formulă un pic mai rapidă.

Este vorba de aceeași plantație de nuc forestier dar pe o schemă de plantare de 4/4m cu un număr de 625 de arbori/ha.

Într-o astfel de plantație, după primii 10 ani se pot recolta cca. 1000 de kg/nuci/fructe pe ha.

La un randament de sâmbure de 50 % rezultă 500 de kg/ha, cu un preț de vânzare directă de 6 euro/kg rezultând un venit anual de 3000 de euro și unul multianual de 60 000 euro/20 de ani.

Din punct de vedere financiar o astfel de soluție este mai puțin interesantă decât varianta de bază, datorită reducerii numărului de plante de la 800 la 625.

Plantația fiind ecologică beneficiază anual de la APIA de o subvenție de conversie de 619 euro/ha în primii 3 ani  și de 400 de euro/ha după cei trei ani. Costul certificării ecologice anuale a unei ferme de 3 ha este de cca. 1000 lei.

Nucul din plantațiile forestiere se poate tăia doar cu autorizație de taiere.

Sigur o să spună gurile rele, dar cine poate păzi averea aceasta timp de de 30 de ani.

Pentru a rezolva și această problemă, de când lumea țăranii locuiesc în fermă și astfel ochiul stăpânului îngrașă vaca și păzește averea ca pe ochii din cap.

Pentru averi mai mari precum aceasta, țăranii nucicultori din Europa devin și vânători pur întâmplător!

 Ce spuneți dragi români?

Veți avea răbdare 30 de ani pentru o afacere de 1 milion de euro?

O afacere pentru copii și nepoți?

Iți place ideea?

Treci la nivelul următor venind alături de noi  la Școala Țărănească pentru proiecția planului afacerii tale!

Conf. univ. dr. Avram Fițiu (www.avramfitiu.ro)

Sursa: România Noastră.ro

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în AFACERI, AGRICULTURA - PERMACULTURA | Lasă un comentariu

Deschiderea unui punct de trecere a frontierei cu Ungaria a avut loc FĂRĂ DRAPELUL ROMÂNIEI. Dar n-a lipsit… „steagul secuiesc”!


În județul Satu Mare, pe raza comunei Lazuri, a fost deschis un punct temporar de trecere a frontierei, după cum relatează presasm.ro. Este vorba despre punctul de trecere a frontierei Bercu-Garbolc. Acolo, s-a săvârșit o gravă „omisiune”. Nu a fost prezent tricolorul românesc, deși au fost aduse steagul Ungariei și „drapelul secuiesc”.

Prefectul județului, prezent la fața locului, l-a atenționat pe primarul  Ștefan Lengyel cu privire la această gravă absență. În această situație, edilul a dispus aducerea unui drapel al României, dar până să se petreacă acest lucru ceremonia a ajuns la sfârșit.

Totuși, a fost intonat imnul național. Dacă stăm bine să ne gândim, în lipsa drapelului național, ceremonia nici n-ar fi trebuit să înceapă, într-un stat care se respectă. Ar fi de conceput să se petreacă așa ceva în SUA? La noi, ca la nimeni! La fața locului, prefectul județului a mai remarcat că nu erau prezente nici unele borne, prin care ar fi trebuit să se facă delimitarea teritoriilor celor două state. Acest nou punct de trecere a frontierei cu Ungaria a fost înființat în cadrul unui program prin care au mai fost deschise și punctele de trecere a frontierei de Horea-Omboly și Peleș-Zajta.

Este, probabil, prima situație de acest fel, în care o ceremonie oficială, organizată de către o autoritate locală a statului român, s-a petrecut în lipsa drapelului. Dacă a fost o simplă „scăpare”, cum de n-a fost uitat acasă drapelul Ungariei sau așa zisul „steag secuiesc” – a cărui semnificație este egală cu zero în contextul înființării unui punct de trecere a frontierei dintre două state, România și Ungaria?

Sau poate că unii se cred stat în stat…

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: presasm.ro, www.dantanasa.ro

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în UNGURI | Lasă un comentariu

NASA a anunțat descoperirea unui nou sistem solar. Pe trei dintre planetele sale ar putea exista FORME DE VIAȚĂ!


La 39 de ani lumină distanță de Terra, s-a descoperit, de curând, un sistem solar. După cum susțin cei de la NASA, este posibil să existe viață pe cel puțin 3 dintre planetele acestui nou-descoperit sistem solar. Un rol major în descoperire l-a jucat un telescop robotizat.

a

Astronomii au descoperit nu mai puțin de 7 planete de dimensiuni asemănătoare cu ale Pământului, ce orbitează în jurul unei stele pitice, pe nume Trappist-1. Aceasta este o stea a cărei temperatură e neobișnuit de scăzută. Are doar 11% din raza Soarelui nostru și doar 8% din masa acestuia.

g

Vârsta stelei pitice Trappist-1 este de cel puțin 500 de milioane de ani, în vreme ce Soarele nostru are circa 4,6 miliarde de ani. Totodată, suprafața Soarelui are o temperatură de 5504 grade Celsius, în vreme ce steaua nou-descoperită are doar 2276 grade Celsius.

b

Pe șase dintre planetele care se rotesc împrejurul stelei Trappist-1 temperaturile variază între 0 și 100 de grade Celsius. Dintre acestea, trei corpuri cerești sunt considerate apte de a deține și oceane, fiind astfel crescute șansele de a adăposti forme de viață. Niciun alt sistem solar, dintre cele descoperite până acum, nu deține de atât de multe planete care au dimensiuni atât de asemănătoare cu Terra.

e

Nou-descoperitele planete au temperaturi similare celor de pe Terra și constituie unele dintre cele mai potrivite exoplanete, printre cele identificate până acum, pe care ar putea să fie prezente unele forme de viață.

h

Zilele trecute, când NASA anunța că urmează să facă o importantă dezvăluire în data de 22 februarie, multă lume specula că avea să fie confirmată existența extratereștrilor. Poate că momentul unui asemenea anunț nu este prea departe, cu tot riscul ca extratereștrii să nu arate așa cum ni-i înfățișează producțiile SF.

j

Autor: Tomi Tohaneanu

Sursă informații și imagini: http://www.telegraph.co.uk

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

SATELE PLUTITOARE ALE VIITORULUI își vor produce singure hrana, materialele de construcție și energia, extrăgând materiile prime din oceanul planetar!


Arhitectul belgian Vincent Callebaut a creat proiectul satului plutitor independent energetic și construit din piese printate 3D. Aceste admirabile structuri vor recicla reziduurile recuperate din oceanul planetar, pentru a crea o arhitectură marină sustenabilă. Materialele compozite din care vor fi construite aceste sate ale viitorului vor avea în compoziție atât material plastic reciclat, cât și materii vegetale (alge). Vor fi structuri bio-mimetice, independente.

b

Vincent Callebaut este un cunoscut și non-conformist arhitect belgian, ale cărui proiecte promovează și integrează mai multe aspecte ale dezvoltării durabile, precum energiile regenerabile, ocrotirea biodiversității, agricultura urbană și ecologică. Originalul său proiect și-a propus să furnizeze, printre altele, și o soluție pentru tensiunile existente între guvernele unor state occidentale și țările bogate în resurse, când vine vorba despre consumul global de energie. Mulțumită arhibioticii, o disciplină de graniță creată de către belgianul Vincent Callebaut, este pe cale să se nască un nou tip de arhitectură, în care își au locul atât energiile regenerabile, cât și tehnologia informației, în scopul de a oferi independența energetică fiecărui stat de pe Terra și a pune capăt conflictelor legate de resursele de petrol.

c

Odată construite, aceste structuri plutitoare ar continua să crească pe cont propriu, folosind carbonatul de calciu conținut în apă – pentru a fabrica schelete externe pentru construcțiile nou adăugate, membrane semipermeabile – pentru a desaliniza apa de mare și microalge – pentru a produce energia necesară încălzirii și climatizării.

d

Satele plutitoare s-ar deplasa pe oceane precum vapoarele iar, în timp, ar putea deveni veritabile orașe, putând găzdui până la 20000 de persoane. Ele vor cuprinde complexe instalații de reciclare, laboratoare științifice, hoteluri, spații educaționale, terenuri de sport și ferme acvaponice – în care vor fi produse legumele pentru consumul locuitorilor. Fiecare locuitor își va avea locul său bine definit.

O imagine al unui viitor armonios, de împăcare a omului cu Natura!

g

e

f

Autor: Tomi Tohăneanu

Sursă: inhabitat.com

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în STIINTA-TEHNOLOGIE | Lasă un comentariu

Daniel Roxin – SONDAJ de opinie. Dacă ar depinde de tine, ai schimba numele țării noastre în DACIA sau GETODACIA? Votează aici:


http://www.cunoastelumea.ro/daniel-roxin-sondaj-de-opinie-daca-ar-depinde-de-tine-ai-schimba-numele-tarii-noastre-in-dacia-sau-getodacia-voteaza-aici/

 

Publicat în URMASII DACILOR | 2 comentarii

Știați că… Imperiul Roman a anexat orașul antic Petra în același an cu cotropirea Sarmizegetusei?


Ruinele străvechii capitale a nabateenilor mai oferă, încă, surprize!

Petra, misterioasa capitală a regatului nabateenilor, are un lucru în comun cu… Sarmizegetusa. Ambele capitale au fost ocupate de către armatele împăratului Traian, în același an, 106 după Hristos. Romanii au cucerit o parte din Dacia pentru a jefui aurul dacilor și a exploata minele din care se extrăgea prețiosul metal. Ce căutau romanii la Petra? Acolo se afla capitala comerțului cu mirodenii din Orientul Apropiat și intersecția unor importante drumuri comerciale.

De la Sarmizegetusa până la Petra sunt 2000 kilometri, în linie dreaptă. Sistemul de constrângere militară și de spoliere a popoarelor numit „Imperiul Roman” era unul strașnic organizat, dacă putea acționa aproape simultan la asemenea distanțe, în condițiile în care căile și mijloacele de comunicare erau rudimentare.

d

Orașul antic Petra din Iordania este faimos pentru ruinele sale fascinante, dăltuite în stânca roșie. Acolo, arheologii au făcut, acum câteva luni, o descoperire deosebit de interesantă. Prin prelucrarea unor imagini culese din satelit, ei au descoperit un masiv și enigmatic monument antic. O platformă, care, multă vreme, a rămas ascunsă privirilor, deși se afla… la vedere. Monumentul are lungimea unui bazin olimpic de înot și este de două ori mai lat.

a

Platforma cea mare de la Petra include o altă platformă, mult mai restrânsă ca dimensiuni. Platforma cea mică era prevăzută cu un șir coloane la un capăt, precum și cu o scară monumentală. După analiza pieselor de ceramică găsite la fața locului, cercetătorii cred ca platforma ar putea fi veche de cel puțin 2.150 de ani.

Având în vedere dimensiunile colosale, este de mirare că nimeni n-a descoperit monumentul până azi, dar cercetatorii susțin că accesul nu-i tocmai facil, chiar dacă platforma se află aproape de centrul ansamblului principal de la Petra, la doar o jumătate de milă spre sud.

c

Unul dintre autorii comunicării științifice, pe nume Christopher Tuttle a declarat, către National Geographic, următoarele: „Sunt sigur că, pe parcursul a două secole de cercetare în Petra, cineva a știut ce se află acolo, dar niciodată zona n-a fost studiată și nici nu s-a scris nimic. Am lucrat în Petra vreme de două decenii, și bănuiam că exista ceva acolo…

Se pare că gigantica platformă ar fost folosită pentru manifestări sau adunări publice cu caracter politic sau religios. Totuși, persistă numeroase întrebări fără răspuns în privința acestei descoperiri, precum și a altora, existente la Petra, deoarece nu ne-au rămas documente scrise de la nabateeni, care să ne ofere lămuriri.

b

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: inhabitat.com, http://www.theguardian.com

Imagini: http://www.theguardian.com, inhabitat.com

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ISTORIE UNIVERSALA | Lasă un comentariu

Al treilea război împotriva urzicii în Franța! Industria fitofarmaceutică împotriva țăranilor și orășenilor


Al treilea război juridic împotriva urzicii este în plină derulare în Franța și în alte țări europene. Astăzi ne vom referi la aceste ostilități juridice din Franța. O banala plantă, pe numele ei de botez în limba latină Urtica dioica a devenit dușman de moarte al multinaționalelor producătoare de pesticide din întreaga lume. Mii de procese între multinaționale și țărani sunt în derulare peste tot și sunt intentate de către acestea cu scopul de speria țăranii sau orășenii să mai utilizeze urzica sub formă de macerat pentru fertilizare cu azot, fungicid împotriva bolilor, ca repulsiv împotriva insectelor, regenerant, stimulant etc…

Simplitatea realizării purinului (20 kg de urzică lăsată la fermentare o săptămână într-un un butoi de 200 l apă) și multitudinea aplicațiilor posibile deranjează la culme industria chimică mondială care a creat presiuni enorme asupra guvernelor în sensul adoptării unei legislații extrem de restrictive pentru utilizarea preparatelor din plante. Ca exemplu, procedura de omologare a acestui preparat din punct de vedere legal este cuprinsă între 10 000 și 300 000 de euro și durează 2-3 ani de frecuș administrativ care descurajează orice țăran francez,  evident.

Primul război a început în Franța în momentul apariție cărții „Purin d’ortie et Cie ” (Purinul de urzică și compania) a lui Eric Petiot în care acesta explică multe aplicații posibile ale urzicii în viața omului. Eric Petiot, profesor de agronomie s-a trezit cu un control al DGCCRF (Directia Generală de Concurență, Consum și Represiune a Fraudelor) care i-a confiscat cursul de la facultate și documentația aferentă brevetării unui preparat fitosanitar pe bază de urzică.

Controlul avea la bază legea de orientare agricolă din 2006 ce interzice orice recomandare pentru produse fitofarmaceutice din plante care nu sunt omologate sau pentru metode agro culturale ecologice. Astfel începe în Franța un război asimetric între multinaționale, țărani, profesori, orășeni ce promovează preparate din plante precum urzica, coada calului, usturoi etc… Amenda pentru utilizarea usau deținerea sau recomandarea unui preparat din plante (preparate naturale puțin preocupante) este de 75 000 euro.

A doua fază a războiului contra urzicii  are loc în decembrie 2006 când deputații francezi speriați de opinia nervoasă a francezilor revoltați de așa minune, votează un amendament la legea apei care exceptează purinul de urzică de la prevederile legii de orientare agricolă.

Al treilea război se joaca la ora actuală între anexa I a directivei europene 91/414 și legea Grenelle II, care cere înscrierea materilor active utilizate în purinul din plante într-o listă europeană printr-o procedură lungă și costisitoare de către producătorii de purin.

Aceste 3 războaie ale urzicii au generat în Franța o mișcare națională de protestatari formată din zeci de mii de militanți diverși (țărani și orășeni) care luptă pentru conservarea dreptului istoric de utilizare a plantelor din propria fermă sau grădină în scopuri agricole.

Ce deranjează așa de mult industria mondială fitofarmaceutică oare? Evident faptul că miliarde de țărani și orășeni în loc să cumpere pesticide chimice folosesc preparate din plante.

Ce spuneți dragi români, oare ce urmează ca atac din partea industriei chimice în legislația europeană?

Cumva utilizarea plantelor din grădină pentru ceaiuri ca să nu vă îmbolnăviți cumva?

Cumva mâncatul zemei de urzică?

Cumva o amendă adevărată pentru utilizarea usturoiului ca antibiotic împotriva răcelii dacă nu aveți dreptul legal?

Dacă pe francezi îi poate mobiliza o astfel de chestiune banală, voi v-ați putea mobiliza să vă apărați drepturi istorice asupra unor resurse precum pământul, apa, pădurea, resursele subsolului?

Conf. univ. dr. Avram Fițiu

Sursa: Romania Noastra.ro

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în SANATATE | 1 comentariu

„Harta poluării” ne arată care sunt cele mai „toxice” state de pe Terra. Cum stă România la acest capitol?


Fiecare țară a lumii are o contribuție la poluarea planetei, oricât ar fi de săracă și de neindustrializată. Britanicii de la The Eco Experts au realizat un studiu din care reiese în ce măsură contribuie fiecare țară la poluarea planetară, la degradarea mediului și la reducerea calității vieții oamenilor (prin îmbolnăvirile cauzate de către poluare). Rezultatele sunt surprinzătoare!

h

Pentru a crea harta poluării, cei de la The Eco Experts au centralizat datele provenite din 135 de țări, în ceea ce privește emisiile de carbon, poluarea aerului, consumul de energie, gradul de utilizare a energiilor regenerabile. Totodată, s-au luat în considerare și datele legate de numărul oamenilor care au decedat din cauza unor afecțiuni produse de către poluarea aerului. Așa s-a determinat care sunt cele mai poluate state din lume. Spre surprinderea unora, cele mai poluate (și poluante) țări nu sunt, neapărat, statele cele mai puternice economic și mai industrializate!

g

Arabia Saudită este statul în care se înregistrează cel mai înalt nivel al poluării aerului. Alte țări arabe cu imense resurse de țiței, precum Qatar, Bahrain, Emiratele Arabe Unite și Kuwait se află și ele prin apropiere, concurând pentru primele locuri în topul poluării.

Pentru un colos hiperindustrializat, Statele Unite ale Americii stau cât de cât bine în domeniul protecției mediului, și poluează mai puțin decât China, Canada și Rusia. Totuși, Regatul Unit și India sunt poziționate mai bine decât SUA. Percepute adesea drept „foarte ecologiste”, unele dintre țările nordice ale Europei consumă mari cantități energie. Cele mai puțin poluante state se află în Africa. Statul care generează numărul cel mai mic de factori poluanți este Kenia, urmată de Tanzania, Etiopia, Mozambic.

c

Cum stă România la capitolul poluare, între țările europene? La examinarea hărților rezultă că se clasează mai bine decât toți vecinii săi, inclusiv față de Republica Moldova – care este slab industrializată. Cu toate acestea, țara noastră nu se află, din păcate, pe lista țărilor „verzi”, în care poluarea se află la cele mai mici niveluri. Mai avem de lucrat în domeniul protecției mediului, ideal în paralel cu… reindustrializarea țării!

2

a

d

f

e

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: inhabitat.com, http://www.theecoexperts.co.uk

http://www.cunoastelumea.ro/

Publicat în ROMANIA | Lasă un comentariu

Credeai că le-ai văzut pe toate? Iată și o găină care cântă o melodie la pian, în mod corect.


E adevărat că clapele sunt luminate în succesiunea în care trebuie atinse, dar faptul că simpatica galinacee stă cuminte și le loveste cu precizie și ritm, în succesiunea corecta, este de admirat. Bucurați-vă de aceste imagini inedite! 🙂

Publicat în MINUNATELE NECUVANTATOARE | Lasă un comentariu

„Brânză de cauciuc din ulei de palmier”, ultimul experiment social pe stomacul românilor! De la săpun, la brânză!


Așa cum vinul se mai poate face uneori și din struguri, la fel si brânza pe care o mănâncă românii se mai face și din lapte, dar mai rar și numai de către țărani.

Vorbim de un experiment social interesant, perfect legal, în care industria agroalimentară mondială ne obișnuiește de ani buni cu alimente făcute parțial sau total cu înlocuitori.

Cum experimentul cu înlocuirea de substanțe naturale din sucuri a reușit și astăzi bem sucuri carbogazoase în care doar apa mai este naturală, restul componentelor fiind artificiale, s-a trecut la faze experimentale mai evoluate… la nivel de brânză, carne etc…

Care este oare miza acestui experiment? Evident o miză financiară și astăzi vom analiza cazul brânzei cauciuc din lapte de palmier. În România noastră frumoasă se comercializează anual circa 30 000 de tone de cașcaval și aproximativ 50 000 t de telemea.

O mică parte din brânză provine de la țărani și este realizată din lapte, dar cea mai mare parte provine din industria agroalimentară mondială și aici apare problema.

Industria agroalimentară (cu mici excepții) a început acest experiment social de mulți ani, experiment social în cadrul legii, lege care permite realizarea de produse asemănătoare vizual cu brânza și cașcavalul dar care sunt realizate total sau parțial din uleiuri vegetale de soia și în special de palmier.

Motivația pentru care industria face acest joc este una financiară și tehnică. O brânză telemea din ulei vegetal poate sta luni și ani de zile în raft fără să se strice, în timp ce o telemea din lapte după câteva săptămâni își schimbă aspectul comercial. Din punct de vedere financiar uleiul vegetal și în special uleiul de palmier se obțin la prețuri așa de joase încât constituie o mană cerească pentru industria agroalimentară a laptelui.

Ca să faci brânză din lapte ai nevoie de mult lapte și brânza ar avea un preț corect, evident mai ridicat decât prețul brânzei din uelei vegetal (1 kilogram de brânză telemea = 7 kilograme de lapte, 1 kilogram de caș = 9 kilograme de lapte, 1 kilogram de cașcaval = 12 kilograme de lapte, 1 kilogram de iaurt = 1 kilogram de lapte, 1 kilogram de unt = 22,50 kilograme lapte, un kilogram de smântână = 26,3 kilograme de lapte).

Iată ce spun despre acest experiment social la scară planetară câțiva oameni de bine care au înțeles șmecheria legală cu brânza de palmier:

„Din sărăcie și lipsă de informare, românii cumpără mai ales telemeaua ieftină, care e făcută cu uleiuri vegetale. În schimb, micii producători români din zone cu tradiție ca Bucovina, ori Satu Mare, sunt în pragul falimentului, pentru că nu pot concura la preţ cu această telemea falsă”, a declarat, pentru EVZ, Claudiu Frânc, președintele FCBR (Federația Crescătorilor de Bovine din România).

„Este vorba de un ulei de palmier hidrogenat care din punct de vedere nutrițional diferă drastic față de uleiul de palmier nehidrogenat. Practic, este o margarină de generația întâi. Conține acizi grași care duc la apariția bolilor cardio­vasculare și a unor forme de cancer”, ne spune prof. Dr. GHEORGHE MENCINICOPSCHI, ­specialist în nutriție.

„În raionul de lactate ar trebui separate cele care conțin 100% lapte și cele care au alte ingrediente, astfel încât consumatorul să fie corect informat. Găsim la raion brânză cauciucată, făcută din uleiuri și margarină”, mai spune Claudiu Frânc.

„La unt, cam jumătate din grăsimea declarată este lactată, iar cealaltă jumătate este substituită de grăsime vegetală. La brânză, 100% este substituită.  Sunt multe probe în care grăsimea declarată lactată este vegetală”, spune Anca Gavril, director laborator analize.

„Deși TVA-ul este de 20% pentru toate produsele, cum vă explicați că se găsesc în magazine brânzeturi de proveniență incertă care se vând cu prețul de 10 lei sau chiar mai puțin?! În mod cert acel produs conține orice altceva numai lapte nu. În condițiile în care pentru 1 kilogram de cașcaval este nevoie de 5,5-5,6 kilograme de lapte crud, care trebuie colectat, procesat și la care se aplică și TVA, un astfel de produs nu poate ajunge pe rafturile marilor retaileri la acest preț ridicol de doar câțiva lei”, spune de asemenea Claudiu Frânc.

„Produsele lactate ce conțin grăsimi vegetale sunt dăunătoare sănătății, motiv pentru care ar trebui etichetate la fel ca pachetele de țigări” spune ministrul bulgar al Agriculturii, Miroslav Naydenov la forumul Clean Food, citat de Novinite.  Cum o mare parte din brânza din ulei de palmier din România provine pe filieră bulgărească am pus și o fotografie cu brânzeturi cauciucate bulgărești în capul articolului.

„Problema grăsimilor hidrogenate este că, asemeni unturii, sunt puternic aterogene. Ele au efecte grave asupra vaselor de sânge”, susține dr. Gheorghe Mencinicopschi.

De la săpun la brânză!

De ce să faci brânză din ulei de palmier?

Pentru ca este cel mai ieftin, cel mai productiv și evident cel mai chimizat ca producție, ulei din lume!

Pentru a obține 10 tone de grăsime e nevoie de 1,2 hectare de palmieri, 6 hectare de rapiță sau floarea soarelui si 8 hectare de măslini.

Dacă ar trebui sa asiguram rația calorica a 100 persoane timp de un an, am avea nevoie de un singur hectar cu palmieri comparativ cu 3 hectare de porumb, 5 de grâu, 6 de rapiță, 8 hectare de iarbă.

Așa s-a reușit la nivelul Pacificului înlocuirea completă a pădurii tropicale cu plantații industriale extrem de chimizate de palmieri, ceea ce înseamnă o adevărată catastrofa ecologică.

Istoria poveștii cu uleiul de palmier se pare că are în spate o întâlnire discretă între plantatorii malaezieni de palmieri și chimiștii occidentali, întâlnire ce a deschis era margarinei.

Pe la mijlocul secolului trecut industria săpunului și a detergenților s-a transformat în industrie alimentară iar produsul creat a fost margarina, din simplu motiv că tehnologia de fabricație este aceeași!

 De la „Poftă Bună” la „Noroc Bun”

Cum putem oare noi românii să recunoaștem o brânză din lapte față de o brânză din ulei vegetal? Foarte simplu, datorită prețului de vânzare!

Dacă vreți brânză telemea din lapte prețul de vânzare trebuie să fie de minim 25-30 de lei/kg iar la cașcaval minim 45 de lei și provin de la țărani în mare parte.

Sub acest preț, sunteți bieți cobai în acest experiment de inginerie socială și vă recomand să aveți un stomac rezistent… la cauciuc!

Iar în loc de „ Poftă Bună ” astăzi când vă așezați la masă cu familia, am să vă urez dragi români „ Noroc Bun” ca la mină, unde știi când intri dar nu știi dacă mai ieși !

Biet popor, sărac la buzunar și la minte uneori, știi tu oare câte te mai așteaptă?

Conf. univ. dr. Avram Fițiu

Sursa: Romania Noastra.ro

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ALIMENTATIE | 1 comentariu

Nicolae Bălcescu – revoluționar, fondator de organizație secretă și istoric pasionat.


Fără să fi fost vreodată căsătorit, Bălcescu a lăsat în urmă un fiu!

În vara anului 1819, se năștea, în București, Nicolae Bălcescu, cel care avea să se remarce, mai târziu, ca istoric, naționalist ardent și ambițios revoluționar. Încă de pe vremea când era elev al Colegiului „Sf. Sava”, profesor fiindu-i Ion Heliade Rădulescu, Bălcescu nutrea o atracție aparte pentru studiul istoriei. Această pasiune avea să-l însoțească toată viața. La vârsta de 19 de ani, tânărul fiu de boier a intrat în oștirea Țării Românești.

Nici nu împlinise 21 de ani când a luat parte la un complot, așa numita „Conspirație Filipescu”. Scopul era forțarea împroprietăririi țăranilor pălmași, lipsiți de pământ, care erau constrânși să argățească toată viața pe lângă boieri. Când au ieșit la iveală participarea și rolul tânărului Bălcescu în urzeala pusă la cale de către participanții la conspirație, acesta a fost încarcerat.

b

Doi ani a petrecut după gratii pentru „vina” de a fi dorit o viață mai demnă pentru plugarul român. Din cauza condițiilor dure din temniță, s-a îmbolnăvit de plămâni. Boala nu avea să-l mai părăsească și avea să-i și atragă prematurul sfârșit acestui patriot care ar fi putut juca un rol însemnat în evenimentele de mai târziu, la fel ca și alți luptători de la 1848.

Bălcescu a fost eliberat abia ce s-a schimbat domnitorul, locul lui Alexandru D. Ghica fiind luat de către Gheorghe Bibescu. Cu spiritul său înnoitor și cu dorința de a-și vedea poporul ridicat pe o înaltă treaptă de evoluție spirituală și materială, Bălcescu va constitui, laolaltă cu fostul său coleg de școală, Ion Ghica, o societate secretă, ce purta numele de „Frăția”.

c

Pentru diseminarea informațiilor legate de istoria românilor și consolidarea spiritului patriotic, Bălcescu va fonda, în 1844, revista „Magazin istoric pentru Dacia”. În februarie 1848 a participat la revoluția desfășurată în Franța. Peste 4 luni avea să ia parte, într-un rol principal, la Revoluția română de la 1848. În 1848, Nicolae Bălcescu avea să devină ministru de externe al Țării Românești, fiind membru al unui guvern efemer, constituit de către revoluționari.

La începutul toamnei lui 1848, Nicolae Bălcescu a fost arestat de către reprezentanții Înaltei Porți. Marele patriot a reușit să scape de sub paza strictă în mod neașteptat și s-a refugiat în Ardeal. Acolo, a fost capturat de către autoritățile austro-ungare și supus expulzării.

În următorul an participă la o întrevedere cu liderul revoluției maghiare, Lajos Kossuth. Împreună cu liderul maghiar pune la punct un acord între revoluționarii români și cei unguri, pentru evitarea unor viitoare confruntări. Asupra celor convenite, s-a declarat de acord și Avram Iancu. Din păcate, înțelegerea a căzut, deoarece maghiarii nu și-au îndeplinit îndatoririle asumate. Oricum, revoluția maghiară a fost înăbușită, printr-o intervenție brutală a armatelor habsburgilor și a oștirii țariste.

1

Bălcescu a scris lucrarea „Românii sub Mihai Voievod Viteazul”, pe care n-a apucat s-o publice, dar pe care va publica-o Alexandru Odobescu, mai târziu. Boala care îi vătămase plămânii în anii de temniță îl slăbea tot mai mult. Dorul de țară și de cei dragi nu-i mai dădea pace patriotului exilat. În aceste condiții, a călătorit la Constantinopol și apoi către patria natală, pe care o iubea cu ardoare. A fost identificat și oprit la frontieră; nu i s-a îngăduit să ajungă pe meleagurile natale, spre a-și revedea mama.

La recomandarea medicilor, Nicolae Bălcescu se stabilește, în 1852, în Italia, în orașul Palermo. Acolo, neobositul patriot avea să-și găsească sfârșitul, răpus în floarea vârstei de către afecțiunea pulmonară căpătată în temniță. În urma marelui revoluționar român a rămas un fiu, Bonifaciu Florescu, născut în anul Revoluției și rezultat din relația neoficializată cu Luxița Florescu (foto jos), fiica unui înalt slujbaș din Țara Românească.

s

Revoluţia de la 1821 a strigat dreptate şi a vrut ca tot românul să fie liber si egal, ca statul să se facă românesc. Ea a fost o revoluţie democratică. Revoluţia de la 1848 a vrut ca românul sa fie nu numai liber, dar şi proprietar, fără care libertatea e mincinoasă. Pentru aceea, adăuga la deviza sa cuvântul frăţiei, această condiţie de căpetenie a progresului social. Ea a fost o revoluţie socială. Revoluţia viitoare va cere unitatea și libertatea naţională. Deviza ei va fi: Dreptate, Frăţie, Unitate! Ea va fi o revoluţie naţională”, spunea Nicolae Bălcescu.

3

1

Autor: Tomi Tohaneanu

Surse: http://www.biblacad.ro, wikipedia.org

http://www.cunoastelumea.ro

Publicat în ISTORIE ROMANEASCA | Lasă un comentariu

Povestioara cu talc


A fost odata un vaduv care locuia împreuna cu cele doua fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente. Fetele îi puneau multe intrebari…la unele stia sa raspunda, la altele nu…
Într-o zi le-a trimis pe fele in vacanta la un întelept. Înteleptul stia întodeauna sa le raspunda la intrebarile pe care ele le puneau
La un moment dat a adus un fluture verde pe care planuia sa-l foloseasca pt a însela înteleptul
„-O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa întreb înteleptul daca e viu sau mort. Daca zice ca e mort, îmi voi deschide mainile si-l voi lasa sa zboare. Daca zice ca e viu, îl voi strânge si-l voi strivi. Si astfel orice raspuns va da, se va însela”
Cele doua fete au mers la întelept si I-au zis:
„-Am aici un fluture verde, spune-mi, înteleptule, e viu sau mort?”
„-Depinde de tine…fiindca e în mâinile tale!”
Morala : Viata fiecaruia este aidoma fluturelui verde… Este în mâinile noastre. Depinde de noi daca e „vie” sau „moarta”. Noi suntem singurii responsabili de greselile dar si de victoriile noastre…

Publicat în POVESTIOARE | Lasă un comentariu

O legendă inedită despre Dragobete, sărbătoarea iubirii la români


La noi Dragobete nu este o zi sau o sărbătoare strict delimitată ci este un interval de aproximativ o săptămână înaintea zilelor babelor care încep de Mărţişor, nu era Dragobete ci erau Dragobetele, fiind vorba de mai multe zile.

Dragobetele precedau luna lui Mărţişor şi erau, asemeni mugurilor de pomi care vestesc trezirea naturii la viaţă, capul de primavară. Este perioada în care se pregăteau unelete pentru lucrul la câmp sau grădini, se tăiau uscăturile. Acum se agăţa în fiecare pom un fir de lână roşie (sau roşu cu alb) pentru rod bun, se curăţau streşinile pe langă cuiburile de rândunele, cu grija păstrării cuibului, se finisau cusăturile pentru mirese, se făceau ultimele „înţelesuri” de nuntă înaintea lăsării postului.

Despre Dragobete, fiul Babei Dochia existau tot felul de povestioare, una mai frumoasa ca alta.

Se spune că Dragobete, fecior fain, harnic şi cuminte, era şi un mare iubitor al păsărilor. Pe cele care rămâneau iarna pe-aici le ocrotea, pe cele călătoare le ajuta încercând sa repare cuiburi, să le pună în apropiere sursă de apă, să le mai apere puişorii de răpitori. Crescând şi ajungând la vârsta însurătorii, fără a-şi uita păsările, îşi ridica şi el ochii după fetele frumoase la care avea şi succes, frumos fiind, dar Baba Dochia nu era deloc grăbită să-şi aducă noră în casă aşa că amâna mereu momentul petiţului până când era prea tarziu, fiindcă se intra în post. Anii treceau şi trecea şi tinereţea lui Dragobete. Intr-un sfârşit de iarnă, cand Dragobete se uita cu jind la perechile de tineri căsătoriţi în anul trecut, venind voioşi şi mândri de la biserică în timp ce el era tot singur, l-a doborât tristeţea şi ochii i s-au umplut de lacrimi, în loc să meargă spre casă s-a îndreptat spre livadă lăsându-şi lacrimile să-i curgă pe obraz.

„Aşa fecior fain să plângă, cine a mai văzut!” s-a auzit un glas.

„Cum cine a mai văzut, ce, eu n-am voie să fiu trist?” a răspuns Dragobete fără să-şi dea seama că nu văzuse pe nimeni aproape de el.

„Tu care iubeşti pomii şi florile, tu care ai grijă ca păsările cerului să aibă unde să cuibărească, tu care iubeşti fetele şi lumea, tu de ce plângi, fecior frumos?”

„Fiindcă uite cât de singur sunt, fiindcă anii trec şi eu n-apuc să-mi iau mireasă, fiindcă îmbătrânesc fară să am şi eu cuibul meu, dar tu cine eşti, ieşi la vedere!”

Si atunci a apărut de după pom o arătare care nu era nici nor, nici floare, nici pom, nici femeie, nici bărbat, nici piatra ci toate la un loc însă aşa cum era arătarea era frumoasă – frumoasă şi împrăştia stropi de lumină în jur.

– Eu sunt „Cap de primavară” şi am grjă ca lumea să fie pregătită pentru venirea surorii noastre Primăvara, aş putea să te ajut.

– Cum, Doamne iartă-mă, să mă ajuţi!

– Uite, încurcă maine dis-de-dimineaţă, un fir roşu în ramurile pomului acestuia şi când se va opri o fată să-l descurce cere-i să-ţi fie mireasă.

– Cuuum, aşa hodoronc-tronc? Ce fată o să vrea asta?

– Măi Dragobete-Dragobete: orice fată care n-are încă un ales te-ar vrea dacă te vede, iar aici pot şi eu să fac ceva, Și „Cap de primăvară” a suflat asupra crengii pe care trebuia pus firul.

Aşa că dimineaţa Dragobete puse un fir roşu în creanga pomului spre care suflase Cap de primăvară, pomul se afla langă cărarea care ducea spre un izvor. Numai că… Baba Dochia, iscoditoare ca întodeauna, bănuind ceva necurat la mijloc, a pus repede câte un fir roşu în toţi pomii de lângă cărare. Mai târziu un roi de fete… culegeau arniciul rosu din pomi. Dragobete săracul nu ştia căreia să-i ceară să-i fie mireasă.

Seara, singur în livadă, ofta sperând să vină Cap de primavară să-i spună ce a păţit. Acesta l-a liniştit însă şi i-a spus: Mâine pune un fir alb în fiecare pom şi unul alb cu roşu în pomul vrăjit.

Aşa a făcut Dragobete şi iarăşi afurisita de babă a încurcat lucrurile, toti pomii aveau un şnur alb-roşu şi un stol de fete vesele adunau şnururile de pe crengi.

Seara Dragobete i-a spus lui Cap de primavără că n-are rost încercarea asta fiindcă uite, mereu se întamplă astfel, dar Cap de primăvară l-a certat:

„Dragobete, ia dimineaţă mătase subtire, roşie şi albă, răsuceste şnur şi pune fiecărui pom câte un capăt de şnur, mamă-ta n-o să mai ştie ce să facă iar pentru ceea ce am să fac eu, ea nu are putere. Ai să vezi.”

Fără niciun pic de încredere în reuşită, dar ca să nu-l supere pe Cap de primăvară, Dragobete a făcut cum i s-a spus. Baba a verificat fiecare pom şi a văzut că toţi sunt la fel, atunci a strâns toate şnururile şi le-a aruncat. Un capăt de mătase roşie, aproape invizibil, a rămas însă agăţat de pomul vrăjit, sub un mugur de floare. Când fetele au trecut spre izvor nemaivăzând nimic in livadă şi-au continuat drumul, una s-a oprit totuşi să privească un boboc de floare care apăruse pe o creangă, încercând să-l atingă a zărit capătul de şnur rămas din cel agăţat de Dragobete şi vraja si-a facut efectul. Restul povestii… îl bănuiţi: n-a avut nevoie Dragobete decât de câteva clipe ca să facă ceea ce-l invăţase Cap de Primăvară iar fata a acceptat să-i fie mireasă.

De logodit i-a logodit Cerul iar casa le-a fost primăvara căci au plecat de teama Babei Dochii, departe, la poarta Timpului, acolo unde tinereţea e fără bătrâneţe. Timpul, la rugămintea lui Cap de Primăvară i-a găzduit în casa Primăverii şi le-a dat în grijă înfloritul pomilor şi logodna păsărilor.

De atunci, în săptămâna dinaintea lui Mărţişor se pune în crengile pomilor şnur roşu de lână sau mătase ca pomii sa inflorească şi să aibă rod, se fugăresc fetele prin livezi şi se culeg primele flori. Tot de atunci acelui timp i se spune Dragobetele sau Cap de primăvară.

Baba Dochie a aflat ceva mai târziu de logodna lui Dragobete şi de fuga lui împreună cu mireasa aleasă şi şi-a îmbrăcat cojoacele plecând în munte, pe urma lor.

De aceea zilele care urmează Dragobetelor, la început de Mărţişor, sunt Zilele Babelor. Dar despre acestea este o altă poveste.

Maria GRANCEA – Avrig, jud. Sibiu (poveste știută de la străbunica mea, Ioana Sădean)

Publicat în TRADITII ROMANESTI | Lasă un comentariu

Energia cuantica si coloana vertebrala


Tot ceea ce este viu in creatie pastreaza un ritm valoric dat de miscarea fluidelor energetice si de catre alte energii cuantice, ce mentin viata. Valoarea fiecarei forme de manifestare consta in miscarea in sine, data de catre suflul Pertutiei Opalice, care fluidizeaza tot ceea ce este viu. Viata in sine, ca si existenta, este valoarea data de catre aceste fluide care sunt vitale pentru toata creatia. Fiecare stare traita a unei fiinte, in functie de valoarea sau nonvaloarea ei, armonizeaza sau poate aduce dizarmonia in univers. Toate aceste situatii depind doar de faptele omului.
Valoarea omului, ca si existenta vie, este foarte importanta in creatie, caci omul este acela care contribuie la bunul mers al existentei vii.
Fiecare om este un generator de energie. Aceasta energie, ca valoare, este in functie de nivelul sau de constiinta. Cu cat constiinta omului este mai inalta, energia sa emisa are o valoare mai mare.
Fiecare gest al unui om creaza un camp de inductie ce mentine viata in univers. Cu cat omul este mai energic, mai pur, cu atat mai mare este campul de inductie din jurul sau.
Valoarea materiala a corpului uman este scheletul. Fiecare os in parte are valoarea sa energetica, prin care se fac emisii fluidice, dand valoare aurei omului. Aceasta valoare, data de catre aura fiecarui om, aduce Lumina in universuri, si prin aceasta, toata creatia este mai “bogata”.
Bazinul energetic are o valoare deosebita pentru om, caci stocarea si condensarea energiilor se face in perimetrul sau. Acest perimetru este cuprins intre osul sacral si plexul solar. Alte valori vitale, cuprinse in zona bazinului energetic, sunt scrotul la barbat si clitorisul la femeie, deci acestia sunt centrii principali prin care se pot face condensari ale unor fluide vitale sau unele transferuri energetice.
Osul sacral este “depozitul” ce acumuleaza fluidul energetic distribuindu-l ca un “ajutaj divergent-convergent”, emitand prin fiecare vertebra energie catre Chakra Sahasrara. Fiecare miscare a omului consuma sau emite fluid energetic de vibratie joasa sau de vibratie inalta. Miscarea in sine a omului trebuie sa aduca emisii “vii” de fluide, cu vibratie inalta, pentru mentinerea echilibrului in universuri. Cand miscarea omului consuma doar fluide energetice, prezenta lui produce vibratii de joasa frecventa, ce aduc un dezechilibru in creatie. Deci miscarea in sine poate aduce viata in universuri sau poate aduce dizarmonia.
Primele vertebre de jos ale coloanei vertebrale sunt mai mari, producand vibratii de joasa frecventa, iar cu cat se urca de-a lungul coloanei, vertebrele fiind mai mici, si nivelul vibratiei lor creste – aceste vibratii sunt mai fine. Fiecare gest controlat emite un numar de sunete subtile cu o valoare melodica diferita pentru a se crea echilibrul in miscarea unui corp viu. Miscarea armonizata, data corpului, “atentioneaza” prezenta lui in orice loc ar fi in creatie.
O vertebra, prin miscarea ei, creaza un camp de inductie, inscriind inspre dreapta un arc de cerc cu o polaritate plus, iar inspre stanga inscriind un alt arc de cerc de o polaritate minus. Fiecare camp de inductie al fiecarei vertebre, acumulat, formeaza un fluid energetic “viu”. Acest fluid energetic urca, in exterior, pe partea stanga si pe cea dreapta a coloanei pastrand polaritatea fluidica, de la osul sacral catre osul occipital, prin fiecare vertebra ce se ordoneaza sub forma unui “ajutaj divergent-convergent”, ca apoi sa se intoarca inspre osul sacral, ordonandu-se sub forma unui ajutaj “convergent-divergent”. Prin aceasta miscare a fluidelor de la osul sacral catre osul occipital in fiecare vertebra sub forma unui ajutaj “divergent-convergent”, corpul fizic inspira. Prin miscarea fluidelor de la osul occipital catre osul sacral in fiecare vertebra sub forma unui ajutaj “convergent-divergent”, corpul fizic expira. Cu cat acest suflu (inspiratie si expiratie) este mai lent, cu atat fiinta umana este mai sanatoasa, datorita arderilor energetice care sunt mai mici. Fiecare miscare a fluidelor care urca si coboara de-a lungul coloanei vertebrale intre osul sacral si cel occipital, trebuie sa fie foarte mare pentru vitalizarea corpului fizic. Aceasta fluidizare continua pastreaza corpul uman sanatos. Fluidizarea nu se face doar de-a lungul coloanei vertebrale; de la fiecare vertebra, prin coaste, acest fluid invaluie corpul, protejand tot ceea ce este in interiorul sau (organe, intestine, sange…).
La un Initiat, in partea interioara a coloanei vertebrale, se inalta Kundalini – energia subtila a corpului mental, foarte lent, miscarea lui fiind influentata de nivelul de constiinta al omului, pe cand acest fluid vital din exteriorul coloanei se misca, ordonandu-se, cu o viteza foarte mare de sus in jos si de jos in sus. Cu cat miscarea fluidului cuantic din exteriorul coloanei vertebrale este mai rapida, cu atat aura fiintei umane este mai mare si mai stralucitoare. Cu cat acest fluid cuantic se misca mai lent, se micsoreaza aura fiintei umane, dandu-i-se o alta valoare dirijata catre polaritatea minus – asa apare boala corpului fizic.
… Asa cum osul sacral este un generator fluidic ce pastreaza viata omului prin ceea ce genereaza, asa si craniul fiintei umane este o cutie de rezonanta ce aduna toate sunetele miscarii trupului, si apoi le emite prin manifestarea vorbirii, atunci cand se cere. Aceste vibratii inalte ale fluidelor, ridicandu-se pe coloana vertebrala, lumineaza iubirea mentalului dand valoare cuvantului manifestat prin vorbire (timbrul vocii, culoare, e.t.c). Cu cat cuvantul are un sunet mai inalt, cu atat valoarea lui este mai mare si invers, cu cat cuvantul are tonalitatea mai joasa, valoarea sa este de o mai joasa.frecventa. Aceste manifestari vii ale omului raman inregistrate in corpul cauzal, in banca de date si in litosfera. Asa se pastreaza valoarea vie a fiecarei fiinte pe tot parcursul reincarnarilor sale.
Ochii sunt canale prin care se capteaza sau se emite lumina imaginilor. Cu cat ochii unui om suporta lumina de o mai inalta frecventa, cu atat emisia fluidica a lor este mai inalta.
Cutia de rezonanta ( cutia craniana ) trebuie sa capteze energia cosmica prin antena sa naturala – parul. Cu cat parul este mai lung, ordonat, pieptanat, legat, captarea energiei cosmice este mai mare si poate fi controlata mai usor. La femei, polaritatea, ca valoare in univers, fiind minus, parul trebuie legat si acoperit cu esarfe de culori deschise pentru a preintampina fluidizari haotice. Cu cat valoarea polaritatatii fiintei este mai condensata, cu atat valoarea emisiei este mai inalta si receptionarea cuprinde doar decanturi energetice mai condensate ce dau o alta valoare omului.
Valoarea fiintei umane este data de catre constiinta fiecarui om, care ramane vie prin cunoastere, si prin aceasta, se respecta Legea Universala ce este si va ramane vesnic valabila.

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Energia unei noi fericiri


Se întâmplă să înțelegi adevărul despre tine abia când conștientizezi că trăiești întotdeauna experiențe care oglindesc ceea ce ești și ceea ce poate fi dezvoltat mai bogat. Înțelegi că lucrurile pe care crezi că nu le poți primi de la viață sunt cele pe care tu însuți nu le cunoști și nu le experimentezi în interiorul tău.
Gândește-te la situația asta. Când lucrezi constant cu tine să iubești un om necondiționat, ajungi să integrezi pe deplin această iubire la nivel mental, emoțional și în fiecare celulă din corp. Dacă cineva ți-ar spune că iubirea sinceră, plină de răbdare și înțelegere nu există, ai ști că există. Pentru că tu însuți o trăiești.
Nu putem accepta de la viață decât lucrurile în care credem și pe care le-am asimilat din experiențele personale la un nivel profund.

Iar asta înseamnă să vrei să îți dezvolți continuu cunoașterea, înțelegerea și capacitatea de a iubi. Dacă ceri lucrurile astea universului, îți va oferi din plin oameni, situații și experiențe care te vor pregăti. Dar nu prin modalitățile la care te aștepți. Cel mai adesea, prin circumstanțe care îți provoacă limitele de gândire. Diferite, complicate, solicitante și în același timp încărcate cu o energie dumnezeiesc de frumoasă. Energia unei noi fericiri.
Toate gândurile și sentimentele puternice sau contradictorii pe care le poți trăi într-o situație reprezintă sursa transformării tale. A înțelegerii că viața îți oferă două tipuri de experiențe: cele de care ai nevoie să crești și cele atrase datorită sentimentelor pe care le trăiești plenar în interiorul tău.

Așa cum spuneam mai devreme, alegerea de a simți iubire pentru un om dincolo de lucrurile care fac dificilă această situație are un efect transformator profund. Devenind conștient de capacitatea ta infinită de a iubi și de a te iubi, accepți ca universul să îți ofere la rândul lui acest dar prin modalitățile proprii. Aceasta este energia unei noi fericiri.O cale prin care te îmbogățești în cel mai frumos mod posibil.
Nu judeca trecutul decât din perspectiva lucrurilor învățate.

Trăiește prezentul cu tot ce este în el fiind conștient că ești liber să simți tot ceea ce simți, pentru că nimic există întâmplător în viața ta. Fiecare alegere pe care o faci, fiecare gând pe care îl alegi, fiecare sentiment cu care te conectezi construiesc. Cantitatea de fericire pe care o poți experimenta este aceeași cu capacitatea ta de a simți iubire pentru tot ce îți dorești să trăiești. Pentru un om de care ești îndrăgostit,  pentru un prieten sau un membru al familiei,  pentru o situație, un loc,  o experiență.
Extinde-ți continuu acest potențial, iar universul îl va concretiza întotdeauna pentru tine.

http://www.atractiasuccesului.ro/

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Importanta intelegerii realitatilor de dincolo de materie


Astrofizicianul britanic Fred Hoyle a formulat in 1983 in cartea sa “The intelligent Universe” (Universul inteligent) urmatoarea intrebare: “Viata dupa cum o stim noi este, printre altele, dependenta de cel putin 2000 de enzime a caror contributie face posibila existenta unor mecanisme teribil de complexe de sustinere a vietii. Cum au reusit ‘fortele oarbe’ ale marii de materie prima universala sa puna laolalta elementele chimice corespunzatoare, in cantitatile corespunzatoare, cu legaturile corespunzatoare intre ele, pentru a construi enzimele implicate ulterior in sustinerea unui numar extrem de mare de procese specifice vietii pe Terra?”.

Dupa calculele sale, probabilitatea ca acest lucru sa se petreaca dintr-o pura intamplare este de 1 impartit la 10 ridicat la puterea 40.000 (10 urmat de 40.000 de zerouri). Este cam aceeasi sansa precum a unui zar sa nimereasca de 50.000 de ori la rand fateta cu numarul 6. Sau, dupa cum a spus Hoyle: “Sansa ca forme de viata mai inalte sa fi aparut aleator este comparabila cu sansa ca o tornada care trece printr-un depozit de fier vechi sa asambleze un avion Boeing 747 din materialele pe care le gaseste acolo. Nu reusesc sa inteleg dorinta intr-atat de vadita a biologilor si oamenilor de stiinta de a nega ceea ce pentru orice om de bun simt este mai mult decat evident”.

De mentionat este si faptul ca sansele despre care vorbeste Hoyle sunt calculate numai in privinta celor 2000 de enzime. Daca insa toate celelalte macro-molecule importante pentru buna functionare a organismului viu sunt, de asemenea, luate in considerare, situatia vietii aparute si dezvoltate intamplator devine absurda si de-a dreptul inexplicabila pentru biologia conventionala si pentru orice filozof din orice timp. Mai mult, calitatile unice ale omului (morala, inteligenta, constiinta insasi) nu corespund cu nimic din teoriile materialiste despre viata.Charles Darwin

Concret, Fred Hoyle ajunsese la concluzia ca teoria evolutionista a lui Charles Darwin (conform careia un proces aleator de selectie naturala a dat nastere la tot ce cunoastem azi ca fiind viata) este un mit daunator.

Ceea ce ne duce catre un plan secund – inevident dar important – al povestii: teoria evolutionista a fost dezvoltata de societatea secreta numita “The Lunar Society” (Societatea Lunara), fondata in 1765 in Birmingham, Anglia, la initiativa celui care avea sa devina mai tarziu parintele fondator al Americii, Benjamin Franklin. Membrii sai se adunau in fiecare perioada de luna plina si aveau ca obiectiv crearea unei doctrine revolutionare care sa submineze increderea omului de rand in existenta unor mecanisme de provenienta divina, in baza carora functioneaza lucrurile in aceasta lume si mult dincolo de ea.

Societatea LunaraUn membru important al Societatii Lunare era Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin. In perioada 1794-1796, Erasmus a scris “Zoonomia or the laws of organic life” (Zoonomia sau legile vietii organice). Teoria dezvoltata in paginile acestei carti este aceeasi cu argumentatia din “The origin of species” (Originea speciilor) scrisa de nepotul sau, Charles Darwin, in 1859.

S-a inceput in felul acesta un amplu proces de raspandire a dezinformarii spirituale, prin introducerea in scoli a teoriei darwiniste. Au fost multe moduri in care aceasta teorie s-a imixtionat in cultura si educatia maselor. In primul rand a constituit punctul de plecare in stiinta biologiei care, daca ar fi fost abordata de la nivelul cauzelor si nu al efectelor, ar fi putut sa ateste fara echivoc prezenta inteligentei divine in spatele tuturor proceselor vietii. Mai departe s-au facut si s-au implementat la nivelul culturii scolare afirmatii precum: “suntem singuri in univers”, respectiv “universul s-a creat din nimic”. In cadrul claselor umaniste s-a predat teoria umanistilor de tip Darwinian, conform carora “dezvoltarea umana se incheie cu moartea fizica” iar religia, care aparent se opunea teoriilor darwiniste, ne-a invatat ca dupa aceasta unica viata (despre al carei scop si sens nu aflam mai nimic) mergem in Raiul sau in Iadul Vesnic, de fapt un alt mod de a inocula ideea ca am aparut dintr-un pur hazard nu se stie cum si mergem in virtutea hazardului nu se stie unde, caci intreaga poveste e neconvingatoare si descurajanta.

Fara alte argumentatii suplimentare, teoria speciilor a lui Darwin a fost o FRAUDA. Una orchestrata abil de catre niste oameni care oficial se ocupau cu emanciparea societatii. Insa doar oficial. Caci in spatele cortinei, in culise, au fost create premisele dezvoltarii la scara mondiala a unor teribile curente de ATEISM si MATERIALISM, extrem de folositoare pentru nasterea unei societati dependente de tehnologie si de putinele placeri care pot fi gasite in zona strict materiala a existentei. Cenzurarea oricarei alte cunoasteri alternative a facut posibila guvernarea acestei lumi de catre grupuri de interese care, controland informatia si tehnologiile, au reusit sa controleze vietile a multe miliarde de oameni, transformand o umanitate mai numeroasa decat oricand, din fiinte ganditoare in fiinte lucratoare si obediente.

Ce inseamna Ateismul
Publicat în VIATA LIBERA | Lasă un comentariu

Vaccinurile murdare: Fiecare vaccin uman testat într-un nou studiu, relevă că a fost contaminat cu metale grele și alte substanțe extrem de nocive


Cu toate că sunt mulți „comentatori” pe blog, care la articole cu acest subiect sunt atotștiutori, cu o așa-zisă logică științifică, făcând apel la medici, adică oameni instruiți (de acest sistem pervers și deosebit de subiectiv și financiar interesat), eu continui cu noi probe și dezvăluiri acest subiect al vaccinărilor, din punctul meu de vedere, abuzive și cu un scop precis: de îmbolnăvire și reducere a populației mondiale. Nu trebuie să ai 6 ani de medicină ca să-ți dai seama de niște anomalii și acțiuni concertate, în masă, sub auspiciul „siguranței sanitare naționale”. David Icke are un slogan: „Când nu înțelegi un lucru, ia urma banilor”. Deci totul este afacere, banul primează în fața oricărui argument moral și de sănătate publică, restul este propagandă și dezinformare. Să trecem la subiect…

Cercetătorii au examinat 44 de probe din 30 de vaccinuri, în care au fost găsite diferite substante poluante periculoase, inclusiv celule roșii de sânge într-un singur vaccin și metale grele deosebit de toxice (care se elimină foarte greu, în timp, din organism) în fiecare probă testată – cu excepția unui vaccin animal.

Cu ajutorul noilor tehnologii extrem de sensibile care nu sunt utilizate în fabricarea vaccinurilor, oamenii de știință italieni au raportat că au fost „tulburați” de descoperirile lor, care au inclus particule unice și amalgamuri de resturi organice, inclusiv celule roșii umane sau de origine animală și metale grele, inclusiv plumb, wolfram, aur și crom, care au fost legate de bolile autoimune și leucemie. În cadrul studiului, publicat recent în Jurnalul Internațional al Vaccinurilor și Vaccinărilor, cercetătorii conduși de Antoinetta Gatti, ai Consiliului Național al Cercetării din Italia și directorul științific al Nanodiagnostics, spun rezultatele lor :”arată prezența a micro – și nano pulberi în suspensie – mărimea compusă din elemente anorganice în probele de vaccin „, care nu sunt declarate în listele de ingrediente ale fabricării produselor.

Particule de plumb au fost găsite în vaccinurile împotriva cancerului de col uterin, Gardasil si Cevarix, de exemplu, și în vaccinul gripal sezonier Aggripal fabricat de Novartis, precum si în vaccinul Meningetec menit să protejeze împotriva meningitei C. Mostre dintr-un vaccin pentru sugari numit Infarix Hexa (adică hexavalent, împotriva difteriei, tetanosului, tusei convulsive, hepatitei B, poliomielitei și influenței Haemophilus de tip B), fabricat de GlaxoSmithKline s-a dovedit a conține oțel inoxidabil, tungsten și un amalgam  de aur-zinc. Alți contaminanți metalici au inclus platină, argint, bismut, fier și crom. Cromul (singur sau în aliaj cu fier și nichel) a fost identificat în 25 de vaccinuri umane din Italia și Franța, care au fost testate. GSK Fluarix vaccin pentru copii de trei ani și peste, conțin 11 metale și amestecuri de metale. Similare cu cele identificate în vaccinuri, acestea s-au dovedit a fi predominante în cazurile de leucemie, remarcau cercetătorii.

Multe dintre vaccinuri conțin aliaje de fier și fier, care, potrivit cercetătorilor, „pot coroda și produșii de coroziune exercită o toxicitate care afectează țesuturile„. Cercetătorii furnizează o imagine a unei zone dintr-o picătură de vaccin Repevax Sanofi Pasteur MSD (împotriva difteriei, tusei convulsive, tetanosului, poliomielitei), în care se observă morfologia celulelor roșii – „nu putem spune dacă acestea sunt umane sau de animale, care sunt în mod clar vizibile„, împreună cu prezența „unor resturi” de compuși din aluminiu, brom, siliciu, potasiu și titan. FELIGEN, singurul vaccin veterinar testat din cele 44 de vaccinuri totale din eșantion, s-a dovedit a fi singura probă sigură de contaminare anorganică.

Investigația a arătat aluminiu și clorură de sodiu, componente obișnuite a serului fiziologic, așa cum era de așteptat, deoarece acestea sunt numite ingrediente în cele mai multe vaccinuri. Cu ajutorul unui Field Emission Gun Environmental Electron Scanning Microscope cercetătorii au produs fotografii ale acestei sări de aluminiu, care a format ramuri cristaline albe similare înghețului pe un geam pe partea de sus a picăturilor de vaccin lichid. Un vaccin german făcut împotriva alergiilor, a produs un strat de săruri anorganice groase, încât cercetătorii nu au putut penetra picătura, pentru a detecta alte particule contaminante. Aluminiul are o neurotoxicitate documentată. Vaccinurile veterinare franceze exclud aluminiul tocmai din acest motiv. Cele umane nu fac asta..!!. Cercetătorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la sinergia dintre mai multe toxine adăugate în această neurotoxină cunoscută. „Este un fapt bine-cunoscut în toxicologie, că acești contaminanți exercită un efect reciproc, sinergic și pe măsură ce numărul de contaminanți crește, efectele cresc și sunt mai puțin previzibile. Cu atât mai mult, atunci când unele substanțe sunt necunoscute. ”

Cantitatea de corpuri străine detectate și, în unele cazuri, compozițiile lor chimice neobișnuite ne-au derutat„, notau cercetătorii. „În cele mai multe cazuri, combinațiile detectate sunt foarte ciudate, deoarece acestea nu au nici un folos tehnic, nu pot fi găsite în niciun manual și arată că rezultatul formării lor aleatorii apar, de exemplu, atunci când deșeurile sunt arse. În orice caz, indiferent de originea lor, acestea ar trebui să nu fie prezente în nici un medicament injectabil, să nu mai vorbim în vaccinuri, mai mult, în special cele destinate sugarilor.

         Impactul nedorit 

  Studiul a explicat faptul că aceste impurități străine injectate pot explica o gamă largă de efecte adverse asociate, aparent fără legătură cu vaccinarea, de la dureri de cap și convulsii la oboseală, dureri musculare, paralizie și chiar sindromul morții infantile subite. Mai mult decât probabil, ei speculează că contaminanții din vaccin vor „avea un impact mai grav asupra organismelor foarte mici, cum ar fi cele ale copiilor.” O dată introdus în interiorul unui corp, un material străin dintr-un vaccin, indiferent dacă acesta este menit să fie acolo ca în cazul aluminiului, sau nu, în cazul contaminanților, lansează o formidabilă acțiune a sistemului imunitar.

Cu ceva mic și străin, reacția sa la ingredientele din vaccin este puternică, prost înțeleasă, imprevizibilă și așa cum spun cercetătorii italieni, ar putea fi „de nedorit”. Sistemul imunitar poate trimite o armată de celule mari albe din sânge numite macrofage să înghită corpurile străine, transformându-le în tumefieri și granuloame la locul injectării. Dar, dacă impuritățile sunt spulberate în circulația sângelui la orice distanță sau organe, inclusiv în cadrul microflorei, care reglementează numeroase funcții, inclusiv sistemul imunitar, efectul lor ar putea fi simțit mult timp după ce au intrat pe ascuns în corp.

Notă blogger : Sistemul de protecție al organismului nostru are mai multe bariere naturale împotriva agenților patogeni ai mediului. Primul este aura energetică formată dintr-o multitudine de frecvențe generate de fiecare chakra în parte. Cu cât aura noastră vibrează mai înalt (frecvențe mai mari) cu atât suntem mai protejați împotriva virusurilor care există pe o frecvență joasă de vibrație. Dacă există o „spărtură” energetică în aură, atunci pe acolo pot pătrunde agenții patogeni. Al doilea scut este pielea. Următorul este sistemul respirator și digestiv, prin care agenții patogeni pot pătrunde în corp, iar cel din urmă și cel mai important sistemul imunitar interior. Ori vaccinurile sunt injectate și trec direct în sânge punând la mare încercare sistemul imunitar al fiecăruia.

În unele cazuri, sistemul imunitar inițiază un atac inflamator împotriva a ceea ce percepe ca invadatori. Acest lucru poate include lansarea unor gazde de jucători numite cytokine. Unii dintre acești mesageri chimici, cum ar fi interleukina-6 sunt incriminați în producerea autismului. Deoarece corpul poate avea dificultăți în îndepărtarea acestor contaminanți, acest tip de inflamație poate fi susținută și cronicizată și se poate manifesta ca boli autoimune, atunci când sistemul imunitar transformă propriile sale celule, ca în scleroza multiplă sau diabetul zaharat de tip 1. A fost de asemenea arătat că contaminanții găsiți în vaccinuri pot intra în nucleele celulelor și interacționează cu ADN-ul. Nimeni nu știe ce se poate întâmpla mai târziu.

O istorie neagră

Vaccinurile au o istorie lungă și sordidă a contaminării. In 1955 loturi de vaccin polio care conțineau viruși vii polio, au infectat și paralizat sute de copii. Tragedia a devenit cunoscută sub numele de Incidentul Cutter pentru laboratorul unde vaccinurile au trecut testele de siguranță. Dar, există zeci de alte „incidente”, care ar fi mai bine numite acte de neglijență criminală (sau poate chiar premeditată, n.b.), incluzând:

  • Ø Vaccinul antipolio ce a fost administrat între 1955 și 1963 a fost contaminat cu virusul simian 40 (SV40) din celule de rinichi de maimuță utilizate pentru producerea vaccinului. A fost legat de epidemia tot mai mare a cancerului.
  • Ø In 2007, Merck & Company Inc. a retras 1,2 milioane de doze de vaccinuri Hib din cauza contaminării cu bacterii numite cereus, cu potențial letal prin otrăvire.
  • Ø In anul 2009, mai mult de 40.000 de doze de vaccin de meningită C pentru sugari au fost retrase de pe piața britanică atunci când au fost găsite contaminări cu bacterii de intoxicare a sângelui – S aureus.
  • Ø În 2010, analiza profundă a opt diferite vaccinuri cu virusuri vii atenuate, au relevat secvențe virale neașteptate în trei dintre ele: retrovirusul leucozei aviare a fost găsit într-un vaccin rujeolic, un virus similar cu retrovirusul simian a fost identificat în RotaTeq – vaccin anti-diaree dezvoltat de CDC, consultantul Paul Offit, iar întreaga secvență a genomului de cirovirus1 porcin, a fost găsit în Rotarix care conduce FDA la suspendarea vaccinului rotavirus.
  • Ø În 2014, Food and Drug Administration din SUA a ordonat GlaxoSmithKline pentru a revizui funcționarea de fabricație a vaccinului gripal sale atunci când a constatat contaminarea microbiologică a produselor care pretind să fie sterile.
  • Ø În 2014, Food and Drug Administration (FDA) din SUA a ordonat GlaxoSmithKline să revizuie fabricarea vaccinului gripal, atunci când a constatat contaminarea microbiologică a produselor care se pretind a fi sterile.
  • Ø În 2013, Merck & Company Inc. a retras un lot de Gardasil atunci când particule de sticlă au fost descoperite în mai multe flacoane.
  • Ø Recent, a fost raportat că Sanofi Pasteur a refuzat să retragă vaccinul ActHIB pentru copii, chiar dacă știa că a fost contaminat cu cioburi de sticlă. FDA nu a obiectat.

Există zeci de astfel de cazuri, chiar și în cazul în care producătorilor de vaccinuri le sunt emise mai multe „avertismente”, rareori aceștia au luat vreodată măsuri pentru a curăța procesul de fabricație al vaccinurilor. Din moment ce companiile farmaceutice au acoperire prin despăgubiri din procese pentru vaccinurile cu defecte, nu există nici un stimulent pentru ele de a curăța actul lor.

Pericolul clar prezent

Investigatorii studiului au ajuns la concluzia că contaminarea vaccinurilor găsită este probabil accidentală. „Ipoteza noastră este că această contaminare este neintenționată, deoarece este, probabil, din cauza componentelor sau a procedurilor din procesele industriale (de exemplu, filtrări) utilizate pentru producerea de vaccinuri poluate” (OARE..??).

Discuția despre motivul pentru care companiile farmaceutice nu produc vaccinuri curate este un lucru. Dar realitatea vaccinurilor, despre ce acestea sunt azi, este alta. Aceasta nu schimbă ceea ce este injectat în milioane de oameni, în mare parte copii. Toxinele periculoase sunt în fiecare dintre vaccinurile testate în cadrul prezentei anchete, cu excepția unuia pentru pisici. Această cercetare nu arată doar că vaccinurile sunt pline de substanțe grosiere pe care oamenii de știință nici măcar nu le pot defini. Există o bătaie de joc al agențiilor de supraveghere a sănătății, cum ar fi FDA și CDC prin minciunile lor că vaccinurile sunt supuse unor controale adecvate de siguranță și de evaluare a riscurilor.

Aceasta nu numai că dezvăluie consecințele pe termen lung ale vaccinării ce nu pot fi evaluate. Dacă vaccinurile anti-cancer, cum ar fi Gardasil și Cevarix conțin metale grele și amestecuri toxice cauzatoare de cancer, utilizarea lor ca armă împotriva unui cancer are șanse zero de a-l obține înainte de 21 de ani, și nu este doar pur și simplu inutil, ci este un abuz ieșit din comun. Acum, cererile fiecărui vaccin de a salva vieți, trebuie să fie puse în balanță cu riscurile sale de a cauza cancer, boli neurodegenerative, boli autoimune și orice alte tulburări „misterioase”.

Rezultatele acestor investigații nu neagă numai faptul că vaccinurile sunt „sigure și eficiente” este falsă, dar ele confirmă faptul că acestea sunt de fapt un pericol clar și prezent.

Cine mai este încă Toma Necredinciosul sau „spălați pe creier” de către medici, aveți aici rezultatele în amănunt ale acestui studiu : http://medcraveonline.com/IJVV/IJVV-04-00072.pdf

Sursa: http://www.greenmedinfo.com/

http://burebista2012.blogspot.ro/

Publicat în VACCIN | 1 comentariu

Simbolurile sacre, moștenire de la strămoșii noștrii, Pelasgii


„Se spune că istoria este scrisă de învingători, însă noi avem un proverb din bătrâni: minciuna are picioare scurte. Ce nu vă va învăța nimeni, niciodată, în școlile din România, este că în spatele ”marilor culturi”, întotdeauna se găsește o alta, neobservată, uitată, uneori ignorată cu bună știință.

De ceva timp, învățământul din România, în loc să se revigoreze, să aducă la suprafață noile descoperiri, să corecteze greșelile și erorile ”învechite” pe care nu le mai acceptă nici măcar un copil de la grădiniță, nu face altceva decât să ducă nedreptățile existente la un alt nivel, mai periculos decât precedentul!

Cine nu dorește să se recunoască oficial că civilizația lăsată de acest măreț popor al Dacilor, a stat la bazele civilizației greco-romane, din punctul meu de vedere, luptă doar împotriva noastră și a trecutului nostru!

Vechii bătrâni greci își au rădăcinile în civilizația Traco-Geto-Dacică, iar ca argumente stau figurile marilor zei, ca Apollo și Dionisos, importați de aceștia de la nord de Dunăre din ținuturile Hiperboreenilor, ținuturi care au dat primul și cel mai important imperiu universal, Imperiul Pelasg.

Acum 14mii de ani, la sfârșitul glaciațiunii Wurm, din podișul Transilvaniei au început să migreze în toată eurasia, excedentul de populație care din peninsula Scandinavă până în grecia și Spania, până în India, ajungând chiar și în Egipt, după ce au trecut prin Asia mică și Mesopomia, au adunat în societate familiile și triburile răspândite prin caverne, prin munți și prin păduri, au întemeiat sate și orașe, au format cele dintâi state, au dat supușilor lor legi și au introdus modul lor de viață mai blând.

Tot bătrânii greci, cei ”înțelepți”, acordau Pelasgilor, atributul de divin, iar toți zeii, titanii și eroii din mitologia greco-romană, ca și din cea egipteană, nu sunt altceva decât suveranii marelui imperiu Pelasg, ale căror fapte impresionante, le-au asigurat prin intermediul memoriei colective nemurirea.

Munteanul este cel dintâi rege al Pelasgilor, denumit și Uranus sau Uran, care a domnit peste nordul și estul europei și peste Egipt.

Mari momente ale mitologiei Pelasge sunt descrise de Nicolae Densușianu în memorabila capodoperă Dacia Preistorică. Tumul eroilor, mormântul lui Ahile și templul lui Apollo sau Mănăstirea cea mare cu 9 altare din insula Leukea, sau Leuce, insula Albă din Marea Neagră, numită astăzi Insula Șerpilor, Brazda lui Novac, identificat de autorul Daciei Preistorice cu Asa sau Osiris cum l-au numit grecii, simulacrele megalitice ale divinităților Pelasge din Carpați, Sfinxul din Bucegi, care se mai numea și Sfinxul lui Neag, văzut ca prototip al celui de la Gizeh, și multe altele.

Nimeni (mă refer la autorități în primul rând) de la noi nu acordă suficientă atenție vechiului alfabet Pelasg, din care au derivat alfabetele fenician, grecesc și roman, precum și runele germano-scandinave. Maria Gimbudas în lucrarea sa Vechi Civilizații europene, face o analiză a scrierilor folosite de creatorii culturii Vința-Turdaș și demonstrează folosirea alfabetului pelasg de către aceștia.

Până în secolul trecut vechile litere Pelasge mai erau încă folosite de plutașii de pe Bistrița, care nu le mai cunoșteau însă valoarea fonetică și le foloseau ca semne distinctive pentru cherestele și lemne de construcție pe care le transportau.

Se știe că alfabetele sunt precedate de sisteme de scriere criptografică, cum ar fi hieroglifele egiptene și mayașe, care la rândul lor își au originea în semne și simboluri cu caracter ezoteric, pline de semnificații. Importanța acestor simboluri, la noi o găsim în folclor, sculptate în lemn și uneori în piatră, brodate pe haine, aceste semne tainice ale vechilor Pelasgi sunt ignorate cu bună știință de autorități, importanța lor fiind redusă cât se poate și prin orice mijloace de acești neaveniți!

Iată câteva dintre simbolurile sacre care din timpurile divinilor Pelasgi au ajuns până în timpurile noastre:

Cercul

Semnul eternei reîntoarceri, al timpului care este ciclic, spre deosebire de timpul istoric, liniar, punte între ce a fost și ce va fi, timpul mitic este un timp al repetabilității orientat ritual către origini. Este un timp al eternei întoarceri la izvoare și rădăcini, la momentul inițial al creației. Cercul mai este legat în mod evident de cultul solar, simbol al perfecțiunii și regenerării, al mișcării veșnice pe o traiectorie care nu are început și nici sfârșit.

Pus deseori în legătură cu soarele este motivul calului, des figurat, având importante calități apotropaice, fiind şi un simbol al măreţiei şi al frumuseţii desăvârşite; în viziunea populară, carul soarelui este tras de cai albi, care au sarcina de a „transporta” lumina pe întreaga suprafaţă a pământului. Asociat cursei cailor este şi motivul vârtelniţei cu patru braţe. Motivul cailor ca simbol solar este prezent şi în multe balade şi colinde.

Cercul ca simbol solar își are reprezentarea sa și în dans. Hora, la origine un dans sacru, hora se juca la răsărit, în sensul mișcării aparente a soarelui pe cer, se deschidea în spirală pentru a urca din vale pe înălțime și se recompunea în cercuri concentrice, care se putea roti și în sensuri opuse, redevenind un cerc mai mare. Ridicarea mâinilor în dans, inițial desprinse și apoi prinse din nou în joc, era o preamărire a soarelui, o formă de adorație, iar baterea pământului cu piciorul, era un act prin care era fertilizat de energia solară.

”Bate hora din picioare, Să răsară iarăși soare, Bate hora tot pe loc, Să răsară busuioc.” Se poate trage deci concluzia că hora era și un act magic, menit să alunge întunericul, să risipească tenebrele și să invoce lumina izvorâtă din soare, Ochiul Lui Dumnezeu. Și nu trebuie uitat faptul că forma rotundă a acestei planete pe care locuim, nu este o descoperire a acestui mileniu. Cei vechi știau mai multe decât ne închipuim.

Până acum 40 de ani, țăranii din Munții Orăștiei întâmpinau răsăritul soarelui cu o horă, adunându-se de cu seară ca să ajute soarele nou să răsară la echinocțiu de primăvară.

Crucea Lumii

Numită uneori și Mundane Cros, adică Crucea Lumii, roata solară este semnul cel mai vechi din care au derivat crucea și zvastica. Se mai poate vedea pe troițele din lemn de la noi. Până nu demult, să tot fie o jumătate de secol, străbunicile noastre desenau roata solară pe cozonaci, o încondeiau pe ouăle de paște sau făceau covrigi cu această formă.

Zvastica

La Curtea de Argeș se afla înmormântat un personaj de rang înalt, bănuit a fi unul dintre primii Basarabi, Basarab I-ul sau după unii chiar legendarul Negru Vodă, care este de obicei identificat cu Tarhomir, tatăl lui Basarab I. Pe mantia și pe giulgiul lui sunt brodate numeroase zvastici. Acest fapt ar putea părea cel puțin ciudat pentru cei obișnuiți să asocieze acest simbol cu nazismul.

Vasile Lovinescu relatează în Dacia Hiperboreeană un incident petrecut în urmă cu vreo 60 de ani, când niște legionari își făceau propagandă într-un sat de munte, arborând alături de tricolorul Românesc, steaguri cu zvastică. Ei au fost foarte uimiți când un bătrân țăran le-a spus că semnul acela nu poate fi nemțesc, întrucât e de-al nostru din vechime, încă de pe vremea Urieșilor.

Zvastica era un străvechi semn inițiatic al nemărginirii în timp și spațiu, al regenerării necontenite a vieții, al focului sacru capabil să îndepărteze demonii întunericului. Așa o considerau vechii locuitori ai Daciei, care o gravau pe uneltele de os, pe oale sau pe arme. Zvastici apar și pe covoare, scoarțe sau piese de mobilier, ba chiar și pe monezi.

Tot în Dacia Hiperboreeană, Vasile Lovinescu se referă la o monedă ce are pe avers o clădire, pe zidul căreia apare un cap de taur și o zvastică. Autorul consideră că este reprezentarea Cetății Soarelui, numită și Mânăstirea Albă, templul și centrul de cult al lui Apollo, zeul luminii pe care grecii l-au importat din nordul Hiperborean, localizat de mai mulți istorici și arheologi în Insula Șerpilor din Marea Neagră, numită în antichitate Insula Albă. Despre semnificațiile acestor denumiri s-a scris atât de mult, încât nu mai are rost să mai insistăm aici.

Zvastica este simbolul soarelui de primăvară, al dimineții, al naturii ce renaște, atunci când e orientată spre dreapta, iar când se orientează spre stânga stânga ea reprezenta un dublu z, monograma lui Zamolxe.

Crucea cu raze

Până la ora actuală, la Tărtăria apare cea mai veche reprezentare a acestui simbol, crucea cu raze. Interpretările care s-au dat simbolurilor de pe plăcuțele de la Tărtăria sunt multiple, mulți sugerând că nu pot fi puse în corelare cu simbolurile sumeriene, care aveau să apară o mie de ani mai târziu. Numai că în Sumerul mesopotamian au apărut ca scriere deja structurată! Conform scrierii sumeriene, pe plăcuțele ritualice de la Tărtăria apar zeul Su (pronunție Saue), reprezentat de simbolul „H” – scăriță – și zeul Anu, reprezentat de „crucea cu raze”.

Este pentru prima dată în istorie când apar ambele simboluri religioase. Casta preotească a perpetuat aceste simboluri, oriunde a ajuns în peregrinările misionare. Și nu întâmplător Tărtăria se afla la poalele Munților Șu.Re.Anu, trei ipostaze ale divinității solare primordiale, regăsite în cultul de la Tărtăria, în religia egipteană și în religia mesopotamiană.

Toate având ca simbol crucea cu raze și ca animal devotat șarpele, simbol al energiei. Su sau Saue de la Tărtăria este cel mai vechi și cel mai enigmatic zeu al timpurilor de început. Este reprezentat cu două fețe privind în direcții opuse și a fost venerat, după cum s-a dovedit arheologic, pentru prima dată pe aceste meleaguri, în sanctuarul de la Tărtăria.

O mie de ani mai târziu a fost preluat sau pur și simplu ”dus” cu vreun val migrator în Sumer, unde era zeitate secundară, numit Saue – grafic ”H”-, Usmu și Ara. El i-a cedat locul de zeitate supremă și simbolul (crucea cu raze) lui Anu, așa cum reiese după un cilindru neobabilonian aflat în Muzeul Britanic (vezi foto). În Egipt, apare mai târziu ca Re și Ra, având ca simbol inițial crucea în cerc, apoi discul înaripat. Crucea cu raze apare la noi și pe ceramica din Munții Orăștiei, iar zeul cu două capete apare pe monedele Dacice.

Crucea

Derivată din roata solară, crucea cu patru brațe egale este emblema triunghiului luminii. Semnul celor patru puncte cum îl numea un mare preot al lui Zamolxe. Este un semn al tuturor punctelor cardinale, al totalității și unității,, al logosului creator, al centrului universului, dar și al nemărginirii.

Unii cercetători îi atribuie origine latină (nu romană!), “crux”, acesta fiind însă doar un stâlp vertical, fără “patibulum”, adică fără brațe. Pe cruce erau executați osândiții la moarte.
În istoria Dacilor crucea exista cu multe mii de ani înaintea creștinismului, ea însemnând cerul și pământul, răsăritul și apusul, viața și moastea, centrul acesteia fiind centrul universului, Soarele, pe care Dacii îl adorau.

Spirala

”Totul se spiralează” spunea Vasile Pârvan în Getica .
Este simbolul cel mai des întâlnit pe bijuteriile Dacice și este strâns legată de cultul Soarelui. Spirala Dacică este cel mai caracteristic, dar și cel mai ermetic simbol al poporului nostru. Simplă, dublă și în special triplă, ea reprezintă viața veșnică ce ne-a dat-o Daksha, creatorul poporului Dac.

Spirala este semnul nemuririi nației noastre, al răspândirii noastre în spirală spre infinit fără a ne uita, niciodată originea Dacă. Mai este interpretat cu sens de blestem pentru cei care-și uită limba și neamul!
N. Săvescu (2000) atribuie acestui tip de spirală numele de “spirală pelasgă”, denumire ce este mult mai îndreptăţită comparativ cu cea de “spirală celtă “, sintagmă utilizată de H. Hubert (1983), fără a ţine cont de faptul că atunci când se vorbeşte prima dată de Celţi în centrul europei, spirala avea deja 5000 de ani de utilizare continuă în aria ei de geneză din vestul Carpaţilor Meridionali, acolo unde trăiau Dacii, moştenitorii de drept ai spiralei.

Faptul că Celţii foloseau şi ei spirala cu scopuri atropaice le trădează originea carpatică de unde au plecat, probabil, în timpul epocii de tranziţie la epoca bronzului. În acest context se pot explica numeroasele apropieri dintre Celţi şi Daci puse pe seama influenţei Celţilor, în special interzicerea scrisului, construcţia cetăţilor pe creste montane şi multe altele. Desigur nu negăm influenţe ulterioare până la războaiele regelui Dac Burebista, care i-a alungat definitiv pe Celţi din centrul europei.

În aria de origine, spirala şi meandrul n-au dispărut niciodată timp de peste 8000 de ani dovediţi, ele fiind utilizate şi astăzi de către olteni, bănăţeni şi mai ales de pădureni (locuitorii Munţilor Poiana Ruscă ) în motivele de pe covoare, haine de sărbătoare, încrustaţii în lemn, chiar dacă semnificaţia sacră a fost uitată, şi mai ales în lumânarea mortului, obicei practicat mai ales in Oltenia de Nord, unde apare fără îndoială ca simbol atropaic.

Apa

Unul dintre cele mai vechi simboluri este cel ce era tatuat pe capul marelui zeu al creației, al Genezei lumii, a celui ce și-a așezat primii 10.000 de fii – „pe poporul ales” – pe cele mai frumoase plaiuri ale lumii. Acest semn se găsește pe capul zeului „DACIA” (DAKSHA)-fiind și un simbol al apei, al potopului și al materiei. Îl găsim și astăzi peste tot cuprinsul vechii Dacii – țara pe care EL, marele zeu al genezei lumii a iubit-o ala de mult, „Țara Zeilor”.

”Românul face să aibă preferinţă pentru ornamentul geometric. El evită reprezentarea naturii chiar sub forma stilizată. Acest stil ne-ar veni de la Daci, străbunii noştri, care îl deţin , la rândul lor, de la predecesorii lor, oamenii pietrei cioplite şi ai bronzului”, ne spune istoricul și criticul de artă Gh. Oprescu, referindu-se bineînțeles la faptul că oamenii pietrei cioplite și a bronzului nu sunt alții decât cei care au civilizat europa acelor timpuri, care au format primul imperiu universal, Pelasgii!”[1]

SURSE

  1. http://dacul-mailo.blogspot.ro/2015/08/simbolurile-scare-mostenire-de-la.html
  2. Foto: dacul-mailo.blogspot.ro

https://www.dzr.org.ro

Publicat în URMASII DACILOR | Lasă un comentariu

Oamenii de știință dărâmă din temelii mitul ce a fost deja impus cu forța de activiștii LGTB: NU te naști homosexual!


Cei care stabilesc așa-numitele valori ale lumii în care trăim, cum sunt micul dar puternicul grup de academicieni, presa de masă și activiștii homosexuali, fac acest lucru pentru a impune mituri ciudate și idei care nu au nicio bază științifică.

Printre aceste mituri se află și cel care spune că homosexualii se nasc așa, nu se pot schimba și trebuie să fie acceptați pentru ceea ce sunt. Mai mult, cei care pretind că sunt un gen diferit de cel care s-au născut – transsexualii – care „simt” că aparțin altui sex decât al lor, trebuie acceptați ca atare.

Aceste lucruri nu sunt autentice, dar cu toate acestea, se încearcă forțarea unui non-sens chiar cu ajutorul legilor prin pedepsirea discriminării pentru cei care refuză să accepte aceste mituri drept adevăr. Jurisdicțiile care nu se supun sunt pedepsite economic, părinților li se interzice să își protejeze copiii de la legi monstruoase, cum sunt cele care permit băieților să folosească dușurile fetelor. Este o fraudă bazată pe o propagandă fără nicio legitimitate științifică.

Cum au fost spulberate aceste mituri

Prima demitizare a fost raportul scris de doi cercetători eminenți care au analizat dovezile științifice în legătură cu problemele LGTB publicate până în prezent în revistele științifice.

Lawrence Mayer face parte din Departamentul de Psihiatrie al Universității Johns Hopkins și este profesor de statistică și biostatistică la Universitatea Arizona. McHugh este profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Universitatea Johns Hopkins și a fost timp de 25 de ani psihiatrul-șef al Hopkins Hospital. Sub conducerea sa spitalul a renunțat să mai facă operații de schimbare de sex, după ce un studiu intern a arătat că procedura nu aduce beneficiile pe care doctorii și pacienții lor le caută.

Cei doi cercetători au analizat sute de studii psihologice, sociale și biologice, într-un raport, documentând ce spune cercetarea științifică, și mai ales ce nu spune, despre sex și sexualitate. Raportul conferă o atenție specială ratei mari de probleme mintale în cadrul populației LGBT și pune sub semnul întrebării bazele științifice ale tendinței de a administra terapii hormonale copiilor care nu se identifică cu sexul biologic.

În final, raportul pune sub semnul întrebării direcția pe care merge presa în ce privește identitatea și orientarea sexuală.

A doua demitizare vine de la doamna doctor (membră APA – Asociația Psihologilor din America) Lisa Diamond. Aceasta este psiholog american și feministă. Este profesor în comportament psihologic și sănătate psihologică la Universitatea din Utah. Cercetările sale se concentrează pe dezvoltarea orientării sexuale, identitate sexuală și atașament. Ea a concluzionat că homosexualitatea se dobândește. Nimeni nu se naște homosexual!

Publicat în SEX - FAMILIE | 1 comentariu

ALERTĂ ÎN EUROPA! Particule radioactive SUSPECTE, detectate în atmosfera a șapte țări


Oamenii de știință au descoperit un nivel ridicat de radiații nucleare  în șapte țări europene diferite. Aceștia au peecizat că este vorba despre particule radioacvtive suspecte, iod 131, existând speculaţii privind un test atomic rus, scrie libertatea.ro

Particulele au fost găsite luna trecută în Norvegia, Finlanda, Polonia, Republica Cehă, Germania, Franța și Spania. Autoritățile din Finlanda și Franța au anunțat abia acum însă că au găsit această substanță.

Iodul 131 a fost detectat în ianuarie, în nordul Norvegiei, însă, de atunci, s-a deplasat, treptat, în restul Europei. Potrivit unor experţi, particulele radioactive ar fi putut fi aduse de vânt din estul Europei, răspândindu-se în Finlanda, Polonia, Cehia, Germania, Franţa  şi Spania.

Institutul francez pentru Radioprotecţie şi Siguranţă Nucleară (IRSN) a confirmat, în urmă cu câteva zile, depistarea în atmosferă a unor izotopi radioactivi. „Iod de tip 131, un radionucleid artificial, a fost detectat, în ianuarie 2017, în aer şi la nivelul solului în Europa. Prima semnalare a fost făcută după prelevarea de mostre în a doua săptămână a lunii ianuarie în extremitatea nordică a Norvegiei. Iod 131 a fost depistat şi în Finlanda, Polonia, Cehia, Germania, Franţa şi Spania până la sfârşitul lunii ianuatie”, a transmis IRSN într-un comunicat postat pe site-ul propriu.

Cantitatea detectată nu reprezintă un pericol pentru sănătatea umană

Substanţa este găsită, de obicei, alături de alte materiale radioactive, ceea ce nu a fost cazul şi de această data. Deocamdată nu este clar de unde a fost eliberat în mediu iodul 131, iar Forţele Aeriene americane au trimis la baza militară britanică Mildenhall un avion de tip WC-135C cu numărul de înmatriculare 62-3582 şi indicativul „Cobra 55″, având rolul depistării unui presupus test nuclear sau a altei surse radioactive.

„Măsurătorile efectuate în estul Europei relevă că nu sunt alte produse, precum cesiul radioactiv, care ar fi apărut în cazul unui accident la un reactor nuclear”, a declarat Jérôme Joly, directorul adjunct al IRSN. Cantitatea detectată deocamdată nu prezintă pericolele pentru sănătatea umană, a dat asigurări Institutul de Radioprotecţie şi Securitate Nucleară (IRSN) din Franţa.

Iodul 131 este asociat cu bombele atomice şi a fost găsit în toată lumea după testarea acestui tip de arme, precum şi după accidentele de la centralele nucleare Cernobîl şi Fukushima.De asemenea, se foloseşte la tratarea unor forme de cancer şi altor boli.

http://www.nasul.tv

Publicat în FUKUSHIMA -ENERGIE ATOMICA | Lasă un comentariu

DOVEZILE care pot RĂSTURNA istoria actuală a omenirii! Primul OM și Axa Lumii, în România!


adam

Miturile sumeriene, egiptene, mayaşe, chineze, ca să cităm numai pe cele mai cunoscute, vorbesc despre fluviul ceresc al creaţiei, denumit când coloana de susţinere a cerului, când croodil sau dragon.

Cert este că toate aceste denumiri se referă la cordonul ombilical care făcea legătura dintre Cer şi Pământ, fiind o poartă de legătură cu Universul, nimeni alta decât ceea ce anticii o denumeau Axis Mundi (Axa Lumii). Conform unei teorii controversate, dar nu lipsită de argumente, prin axa lumii, favorizată de puternicul flux energetic au debarcat extratereştrii, creând Oamenii Primordiali. După unii cercetători în frunte cu gen. V. Dragomir, Axa Lumii trece prin maximul energetic al planetei, situat în Masivul Godeanu, după alţii ar trece prin muntele sacru al dacilor – Kogaionon.

coloana-infinitului-5630-o

Adamclisi, ”pământul lui Adam”, conţine codul genetic

Conform Scripturii, Dumnezeu a creat din lut prima fiinţă oemnească, pe Adam, care în limba ebraică înseamnă Om. În 2003, cercetătorii amerciani şi francezi au ajuns, independent unii de alţii, la concluzia senzaţională că elementele de bază ale vieţii biologice se ascund în pământul obişnuit, confirmând concepţia biblică a originii omului. Isabela Iorga ajunge la concluzia că, prin numele de Adam se înţelege ADN-ul uman, care conţine însuşi codul genetic al organismului, intrat în subconştientul popoarelor drept Arborele Vieţii. Scriitorul E. Delcea remarcă pe bună dreptate că respectivul „arbore” este unul dintre cele mai vechi elemente decorative prezente în arta populră românească. Prof. T. Diaconu, pe baza unei metode proprii de analiză a scrierii hieratice (sfinte), scrie despre cuvântul Adamclisi că are două părţi clare, Adam şi Clisi, iar înţelesul este „pământul lui Adam”.

first-man-earth_cdbc7b71a28f10b

Or, încă din paleoliticul mijlociu (100.000-40.000 î.e.n.), peşterile Cheia (La Izvoare) şi Târguşor (La Adam) din Dobrogea au fost locuite. Dr. D.D. Farcaş, vicepreşedintele Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate din România, apreciază că prezenţa extratereştrilor pe Terra datează de cel puţin 25.000 de ani. Într-o cronologie discutabilă, E.Delcea coboară „experineţele” extratereştrilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic, acum 10 milioane de ani, având ca rezultat populaţia „ramani”, toate civilizaţiile terestre având iniţiatori veniţi din „zona stelei Sirius din Constelaţia Orion”. În sprijinul teoriei că Oamenii Primordiali au fost pe plaiuri mioritice, scriitorul respectiv aduce ca argument „Australopithecus Oltensis” de la Bugiuleşti (Vâlcea) cu o vechime de două milioane de ani, dar aici este vorba numai de oase de animale folosite ca unelte, singura dovadă certă ca vechime (cca 50.000 de ani) fiind falanga de picior a unui om de tip Neanderthal, descoperit la Ohaba-Ponor (Retezat), lăsând la o parte controversele legate de subiect, cecetările recente duc către localizarea Edenului inclusiv în Carpaţi şi la Dunăre.

Herculane, cel mai încărcat punct energetic din lume ?

Cercetătorii geneticieni de la Berkeley (California), comparând tipul de ADN mitocondrial – care se transmite numai pe linie maternă – au ajuns la concluzia pe atât de indicutabilă, pe atât de senzaţională că toţi oamenii de pe Pământ se trag dintr-o singură femeie, care a trăit acum 350-200 de mii de ani. Deci Eva biblică, a cărei nume înseamnă în ebraică „viaţă”, a existat, completând perfectul echilibru al Creaţiei şi e posibil ca acele fiinţe perfecte de tip Havva (Eva), create din eter şi apă, să fie chiar „îngerii din ceruri”, respectiv cei 144.000 de sori cu care a coborât Dumnezeu pe Pământ. Adam şi Eva trăiau pe mirificul Eden, unde totul era învăluit într-o lumină roz, rezultată din reflexia razelor pe suprafaţă boleţi de gheaţă din jurul Terrei, devedindu-se experimental că erau asigurate condiţii optime atât pentru conservarea ADN-ului uman în starea iniţială, cât şi pentru dezvoltarea optimă a celulelor plantelor. Spţiul cu vegetaţie luxuriantă al Edenului trebuie lărgit la patru fluvii: Ghihon (Nilul), Hidechel (Tigrul), Eufrat şi Pison.

Baile-Herculane-trasee-turistice

În ce priveşte Pisonul există două variante, dar între Gange şi Dunăre, ambele considerate sfinte, considerăm că varianta corectă ar fi Dunărea, locuitorii antici riverani numindu-se fisoniţi sau dabieni care, în opinia lui Pseudo Cesarius erau foarte cucernici, abţinându-se de la „consumul legitim şi nevinovat al cărnii”. I. Iorga deduce că ţara Havila se afla la nord de Dunăre, fiind de acord cu scriitorul S. Coryll, care echivalează Havila cu Valhia. Pare o teorie dstul de greu de digerat, dar N. Densuşianu, membru corespondent al Academiei, a murit convins că centrul „populaţiunii neolitice din Europa, al oamenilor născuţi din pământ, a fost în zona Porţile de Fier-Munţii Bucegi-Munţii Buzăului. Marele istoric V. Pârvan scrie că eroul Hercule, de la care îşi trage numele staţiunea Herculane era dac. Celbrul bioenergetician Iulian Urziceanu, primit de însuşi Papa Ioan Paul al II-lea, a constat că „la Băile Herculane la Cascadă, spre 7 izvoare (…) este cel mai încărcat punct energetic din lume”.

În zonă, la Peştera Hoţilor, s-a semnalat prezenţa unor vânători şi pescari acum 10.000 de ani, iar puţin mai departe, la Toteşti în ţinutul Haţegului, au fost găsite brăţări de aur în chip de capete de viperă din specia Amodites, specie comună în tot SV Daciei şi, după cum se ştie, şarpele a fost vârful de lance care a dus în Grădina Raiului l „păcatul de moarte”. Conform mitologiei Hercule (dac)a avut cu Echidna (tracă) trei fii din care se trag neamurile înfrăţite ale agathyrşilor, gelonilor şi sciţilor, înrudite bineînţeles cu dacii şi tracii. După Homer, sciţii ocupau întreaga regiune de nord a lumii vechi cunoscute sub numele de „Terra antiqua”. Socotindu-i pe pelasgi drept strămoşi a ramanilor, avâd unul dintre „centre” la Porţile de Fier, se poate lansa supoziţia că Edenul se întindea şi la nord de Dunăre, la Herculane, unde există şi o climă submediteraneană care păstează până astăzi exemplare endemice a unei flori luxuriante care exista înainte să aibă loc procesul de separare a polilor. Nu trebuie ignorată complet teoria lui Rene Guenon, unul dintre cei mai mari savanţi sufişti ai sec. Al XX-lea, potrivit căreia Axa Lumii nu coincide în mod necesar nici cu axa de rotaţie şi nici cu axa magnetică a Pământului, deşi acest lucru se poate întâmpla uneori.

Porţi de legătură cu Universul, în Carpaţii româneşti

Întorcându-ne la miturile antice, trebuie specificat că Axis Mundi era canalul de energie cosmică. N. Densuşianu menţionează că „după ideile astronomice şi geografice ale Antichităţii clasice, Polul Nordic, în jurul căruia se învârtea Universul, atingea Pământul lângă Dunăre, pe teritoriul geţilor, în particular pe Munţii Rhipaei (Carpaţii Meridionali). Conform aceloraşi idei, osia sau axa în jurul căreia se învârtea Cerul, trecea prin centrul Pământului, deci şi Universul şi Terra aveau o axă comună – Axis Mundi sau Axa Lumii. Cei care susţin că leagănul omenirii se află în spaţiul carpato-danubiano-pontic, localizează axa respectivă pe muntele sfânt al dacilor, Kogaion.

A preciza este o problemă controversată. După patru ani de cercetări sidue, ing. C. Pânculescu este convinsă că Kogaionul, centrul energetic-informaţional al Terrei, se află în Bucegi, mai precis pe vârful Bucura-Dumbrava din apropierea vârfului Omu. Este o ipoteză care trebuie verificată, dar relatările unor personalităţi demne de toată încrederea indică că s-au încărcat energetic pentru o perioadă de timp, după ce au vizitat platoul Bucegilor, iar în jurul Sfinxului, a fost observat un halou de lumină cu efecte benefice asupra organismului. Este posibil ca datorită fluxlui enrgetic favorabil, la primii paşi ai evoţiei umanităţii prin „poarta Kogaionului” să fi venit reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care a îndrumat omenirea.

ialomicioara

Alţii localizează această poartă în Peştera Ialomicioarei din Bucegi, unde au loc fenomene paranormale, unul fiind că lămpile se sting în timp ce lumânările rămân aprinse. Mai aproape de realitate sunt cei care localizează Kogaionul în masivul Godeanu, cel mai sălbatic şi mai puţin cercetat din Carpaţii româneşti, teoria lui Al. Borza care localizează arbitrar muntele sfânt pe Vârful Gugu ân masivul Ţarcu (Banat), nerezistând criticii Gen. V. Dragomir a demonstrat ştiinţific că punctul geografic cel mai înalt din punct de vedere al planetei este Masivul Godeanu. Fenomenul a fost demonstrat de V. Dragomir pe cale astro-geodezică şi gravimetrică în Godeanu creându-se un câmp magnetic atât de puternic încât câmpul gravitaţional capătă ondulaţii.

calea zeilor

„Luate-ar Gaia”, o expresie plină de tâlc

Fireşte că, în legătură cu ipoteza existenţei Axei Lumii pe plaiuri mioritice ca poartă energetică spre Univers, viitorul ne va aduce surprize. Miturile dogonilor – mic popor african de pe teritoriul Republicii Mali – povesteau despre venirea pe Pământ, într-o „arcă rotitoare” a unor fiinţe legate de sistemul astral al lui Sirius. Dogonii ţtiau că în jurul lui Sirius A se roteşte Sirius C, astru nedescoperit încă. Se presupune doar că Geea sau Gaia antică, Zeiţa Mamă a Pământului primoridal, ar avea biocâmp, comportându-se ca o fiinţă vie. De la geto-daci, care se credeau nemuritori, ne-a rămas o expresie plină de tâlc: „Luate-ar gaia”. E bine ca fiecare dintre noi să mediteze la sensurile ei, într-o lume ce face parte ditr-un sistem mai amplu cu organizare de sine-stătătoare, în care mecanismul de corectare este însăşi Axa Lumii.

sursa: http://www.independent-al.ro/

http://www.secretulcunoasterii.ro

Publicat în URMASII DACILOR | 2 comentarii

NASA FACE APEL LA CALM! Semnul ASOCIAT CU APOCALIPSA a generat PANICA MONDIALĂ


Imaginile surprinse pe cer, deasupra Bratislavei, capitala Slovaciei, au creat o polemică aprigă între oficialii NASA şi susţinătorii unei vechi teorii sumeriene.

Un fenomen straniu, care a fost denumit „al doilea Soare”, a fost surprins în urmă cu aproximativ două săptămîni pe cerul din Bratislava.

Chiar dacă unii cercetători afirmă că al doilea corp ceresc este un obiect mare planetar cum ar fi Nibiru, menţionat în cronicile antice sumeriene, oficialii NASA insistă să afirme cu totul este o iluzie optică, un fenomen optic rar care este denumit „Sun dogs”, tradus  în  „cîinii de pază ai Soarelui”.

Însă conform cronicilor sumeriene, Nibiru sau steaua lui Marduk este un obiect ceresc masiv care trece pe lîngă Pămînt odată la 3600 de ani. Se menţionează că penultima trecere a lui Nibiru pe lîngă Terra ar fi provocat celebrul „potop al lui Noe”, descris cu amănunte în Biblie.

Publicat în SPATIU - EXTRATERESTRI | Lasă un comentariu

E posibil sa atingi echilibrul in viata?


Stii senzatia prea bine. Vii seara acasa, obosit, fara nici un chef. Ti-ai promis ca saptamana asta o sa iti pui viata in ordine! O sa incepi sa lucrezi la proiect, o sa-ti iei abonament la sala, o sa ai grija de tine. De felul cum arati, cum gandesti, de linistea ta. Dar cum poti sa le impaci pe toate cand factura la intretinere bate la usa? Tre’ sa mergi la cumparaturi, sa faci curatenie si daca-ti mai ramane timp poate sa te uiti la ultimul episod din How I Met Your Mother.

Americanii au o vorba, “nu poti sa ai prajitura si s-o si papi”. Asta implica faptul ca n-o sa-ti fie viata roz niciodata. Daca vrei sa te bucuri de ceva, trebuie sa te sacrifici, sa renunti la multe alte lucruri si sa te impaci cu faptul ca acel ceva vine la pachet cu o gramada de griji si responsabilitati. Dar e asta un punct de vedere realist? N-ai cum sa accepti ideea, mai ales daca esti un mare gurmand. 🙂

“Ma ingrijoreaza persoanele care spun ‘O sa fac asta pentru 10 ani; nu-mi place mie prea mult. Iar apoi o sa fac asta…’ E ca si cum ai zice ca pastrezi sexul pentru la batranete. Nu e o idee prea buna.”
~Warren Buffett

sa-ti spun un secret

Nu mai amana recompensa fericirii, pune-o prima

Daca ne uitam la performerii de top, o sa observi un tipar, care nu are legatura cu talentul, ci mai degraba cu munca multa facuta cu cap. Nu poti sa schimbi lumea daca nu te dedici, daca nu-ti petreci o mare parte din timp “pe teren”. Poti sa-l critici, poti sa fii invidios pe el, insa o sa continue sa faca lucrul ala. Nu pentru ca are rezervoare infinite de motivatie si vointa. Ci dintr-un simt al misiunii, al urgentei, deoarece e important.

Cu toate astea, exista un “dar”. In momentul in care incepi sa gandesti radical, cand lasi deoparte toate celelalte arii, pe motiv ca “ti-ai descoperit vocatia” (mod de gandire cu care nu sunt de acord) sau ca vrei cu tot dinadinsul sa faci asta sa functioneze, o sa-ti sabotezi nu numai acele arii, insa de la un anumit punct inclusiv aria asta.

In cartea “Just Enough”, 2 profesorii de top de la Harvard, Laura Nash si Howard Stevenson, dezvaluie adevarata natura a succesului, atat pe plan profesional si personal: Nu vrei sa-ti pui fericirea pe stop. Nu merge sa “amani recompensa” cand vine vorba de fericire. Sa zici ca “da, o sa lucrez la un job de rahat, dar o sa fac bani multi SI APOI o sa am o familie SI APOI o sa fac ce vreau SI ATUNCI voi fi fericit”.

Dintre toate persoanele implicate in cercetarile profesorilor de la Harvard, cei mai fericiti batranei au fost aceia care si-au echilibrat ariile vietii. Programatorul genial si administratorul de retea fara viata sociala, femeia de business independenta pentru care treburile casnice sunt sub ea, cei care au amanat momentul fericirii au avut doar realizari de performeri de top, insa fara sa traiasca cu adevarat experienta implinirii.

Toate ariile vietii sunt strans conectate. Daca iti neglijezi sanatatea ce se intampla? Nu mai ai energie sa faci nimic. Nu mai ai timp de relatii, ce se intampla? Nu stii de ce ai devenit depresiv dintr-o data, si aia o sa-ti afecteze atat munca, cat si sanatatea. Nu ai bani? Cum sa-ti permiti sala si iesirile in oras? Si devii stresat, cu sanatatea la pamant, si asta iti afecteaza valoarea pe care tu o aduci in lume.

Esti curios sa afli cum anume obtii implinire pe toate planurile vietii?

Mai departe iti vorbesc despre cum poti sa-ti pui viata in ordine, 2 instrumente care te ajuta sa-ti construiesti drumul, cea mai buna strategie “motivationala” pe care o poti aplica in viata de zi cu zi si cele 2 greseli grave care-ti saboteaza initiativele.

roata-vietii

Care arie a vietii te trage in jos cel mai mult?

Rotita de cascaval de mai sus e varianta simplificata pentru “roata viatii”. E un instrument folosit de catre coachi pentru a-ti analiza gradul de echilibru pe care-l ai in viata ta si pentru a-ti stabili obiectivele pentru fiecare arie.

Ce vezi mai sus e varianta simplificata. Aria “Sanatate” poate fi impartita in sport si alimentatie. “Bani” poate fi impartita in cariera si finante. “Relatii” se poate imparti in familie/prieteni si partener de cuplu. “Dezvoltare” poate fi personala si spirituala. “Mediu” poate fi mediu fizic si mediu suportiv. Iar “Distractie” se refera la activitatile de recreere si de relaxare.

Daca o sa bagi un ochi pe ce folosesc altii, o sa vezi ca nu sunt 2 roti la fel, pentru ca au tendinta s-o modeleze dupa propria lor “harta” (sau mentalitate). Unele au 8 sau mai multe arii, altele au “misiune” in centru. In conceptul chakrelor, “Scopul” este dezvoltarea ta si contributia pe care o ai intr-o directie interesanta tie. Personal tind sa asociez misiunea sau scopul cu aria “banilor”, la modul “daca vei oferi valoare, vei primi inapoi valoare”.

Daca te-ai uita in mod obiectiv asupra vietii tale si ti-ai da o nota de la 1 la 10 pentru fiecare arie, cum ar arata roata? Ce tinzi sa ignori? Ce activitati fac sa creasca nota? Ce obiective ti-ai setat? Ce deadline orientativ ai pentru ele?

Prima greseala pe care o poti face e sa gandesti in termeni secventiali. “O sa ma concentrez doar pe asta”. Poate ca n-o sa poti face progres intr-o zi sau intr-o saptamana in toate ariile, insa vrei sa avansezi in mod regulat in ceea ce le priveste pe fiecare. Gandeste in termeni de “cateva zile” sau de saptamani, nu de luni sau ani in sir.

A doua greseala e sa tinzi spre un echilibru perfect al rotii. Nu vrei nota 10 la fiecare, ci vrei sa-ti setezi prioritatile si sa faci in asa fel incat sa nu o dai in bara cu celelalte. Implinirea vine din faptul ca investesti, in doze sanatoase, in toate ariile. Mai degraba ai un cerc cu 1 sau 2 arii cu note de 9 si 10, si restul cu note de 7, decat sa le ai pe toate de 8.

Vrei sa ai si vila cu piscina, si patratele, iesiri regulate la picnic cu familia, sa inspiri lumea oferindu-le cele mai tari speech-uri si daca se poate sa ai si un business care merge ca pe roate. Insa obiectivul nu e echilibru perfect, ci sa nu te pierzi intr-o arie, in timp ce stai cu mana in san, privind cum celelalte se duc pe apa sambetei.

Intrebarea e “ce cred altii ca ar trebui sa fie important” si “ce e cu adevarat important pentru tine”?

6-nevoi-umane

Poti schimba lucrurile doar daca iti indeplinesti nevoile

Acum ca ai target-uri setate pentru fiecare arie, ce te face sa te tii de ele? Ce vezi mai sus sunt cele 6 nevoi umane (dupa Tony Robbins). Orice faci, in mod constient sau inconstient, faci pentru ca sa-ti indeplinesti una sau mai multe nevoi. Dezvolti comportamente si obiceiuri, atat bune cat si rele, pentru a le satisface. Daca te chinui sa te tii de ele, e pentru ca nu-ti indeplinesc nevoile. Secretul e sa umbli la actiuni pana ajung sa-ti indeplineasca 2, 3 sau mai multe nevoi. 😉

Perechea de nevoi “Certitudine si Incertitudine”. In viata ta vrei consistenta, vrei confort, vrei sa stii unde poti gasi un lucru, ce o sa se intample. Buba apare cand ramai intr-un job sau intr-o relatie doar pentru ca te-ai obisnuit cu situatia. Pe de alta parte, vrei diversitate, aventura, sa incerci lucruri noi, sa mergi unde n-ai mai fost pana acum. Si asta are o parte negativa, deoarece te face sa fii etern nemultumit de job sau relatie, si o sa sari regulat dintr-una intr-alta.

Ai nevoie de “Semnificatie”, sa te simti special, unic, important. Sa vezi ca parerea ta conteaza, ca tu contezi. O dai in bara in momentul in care incepi sa te simti superior altora, cand te compari in mod negativ cu ei, cand vrei sa te simti mai bun decat ei, mai special, cand fugi dupa masini si haine scumpe cu scopul de a impresiona si a atrage invidie.

Desi credem ca “vrem”, avem nevoie de “Conexiune si Iubire”. Sa simti ca ceilalti din jur tin la tine, ca ai camarazi de nadejde, ca partenerul te iubeste. Mai ales sa fii in stare sa iubesti si s-o faci fara frica. Ai nevoie de “Dezvoltare”, sa te educi, sa-ti depasesti limitele, sa cresti ca persoana. Si ai nevoie sa “Contribui”, sa oferi inapoi, sa ai un impact, sa faci o diferenta in vietile celorlalti. Poti considera aceste nevoi din urma nevoi spirituale sau nevoi care constituie scopul vietii tale.

Daca stai sa iei fiecare activitate in parte, cate dintre aceste nevoi sunt indeplinite? Pe o scara de la 1 la 10, cat de mult? Modific-o, optimizeaz-o sau schimb-o, pana in punctul in care ai ajuns la un nivel de implnire satisfacator.

Dar n-o sa ma tin de treaba, n-am destula vointa…

Daca ai ajuns pana aici, felicitari! Inseamna ca esti o persoana serioasa in ceea ce priveste dezvoltarea personala. Acum te poti folosi de roata vietii, de ariile vietii, de obiective, de cele 6 nevoi si de actiunile potrivite pentru a ajunge la echilibrul dorit. Insa mai vreau sa adaug un element cheie in ecuatie: “Sistemul”.

Un sistem e o metoda, e un mod de a actiona in mod regulat. Nu am folosit cuvantul “obicei”, daca ai observat. Obiceiurile tind sa fie imprevizibile, poate dura cu mult peste 21 de zile (cum se vehiculeaza prin popor) pana cand un comportament sa devina cu adevarat automat.

Ideea de a folosi sisteme e vehiculata, in ultimul timp, de catre Scott Adams, creatorul benzilor desenate “Dilbert”. Insa nu e o idee noua si probabil ai mai intalnit-o in diverse forme. “Calatoria e mai importanta decat destinatia”, “concentreaza-te pe proces, nu pe obiectiv”. Si desi el, Leo Babauta si altii s-au alaturat miscarii anti-obiective, consider ca e mult mai eficient sa te concentrezi asupra amandurora, insa in mod diferit.

Am prezentat in articolele anterioare studii care dovedesc ca daca stai cu nasul in visuri, in obiective, in vision board, are un efect contra-productiv, deoarece creierul tau are impresia ca deja detine acele lucruri. Insa, la fel cum ii spune pisica de Cheshire lui Alice, “daca nu stii incotro mergi, orice drum te va purta acolo”.

Vrei ca majoritatea timpului sa te concentrezi asupra sistemului, insa vrei sa ai obiective, vrei sa ai un punct de reper. Cum aplic eu principiile astea? De luni pana sambata, ma concentrez doar asupra sistemului. Care sunt actiunile mele? Ce fac? Care sunt beneficiile actiunilor intreprinse? Iar duminica ma concentrez doar pe viziune, pe obiectiv. Ce vreau in viata mea? Ce imi aduc aceste lucruri in viata mea?

Daca obiectivul tau e sa slabesti 10kg, sistemul e sa te informezi si sa implementezi o nutritie sanatoasa, sa mergi la sala si sa faci exercitiile indiferent de rezultate. Daca obiectivul e sa scrii o carte, sistemul e sa scrii “2 crappy pages a day” cum zice Tim Ferriss. Daca vrei sa ai o afacere de succes, sistemul e sa inveti si sa implementezi o strategie de marketing si vanzari.

Te provoc sa-ti construiesti un sistem pentru fiecare obiectiv pe care-l ai. Daca stii exact ce ai de facut, nu mai pierzi timp pretios luand decizii, si scade nevoia de a te baza pe vointa. Un sistem iti ofera mai multe oportunitati si spatiu de manevra si poate cel mai mare beneficiu e ca te va schimba la nivel profund, deoarece vei deveni o persoana mai atenta, mai disciplinata, mai ambitioasa, mai increzatoare in fortele proprii.

John Lennon spunea ca “viata e ceea ce se intampla atunci cand esti ocupat sa-ti faci alte planuri”. Echilibrul nu e ceva la care ajungi, e un proces continuu. La fel cum trebuie sa muncesti pentru a-ti mentine greutatea ideala, relatia ideala, “independenta financiara”, echilibrul e ceva la care vei lucra in mod constant. Doar ca acum esti pregatit.

Tu cum obtii echilibru in viata ta? Ai un sistem pus la punct?

Daca nu preiei controlul asupra vietii tale, fii sigur ca cineva o va face in locul tau.

http://mayhem.ro

Publicat în VIATA INTERIOARA | Lasă un comentariu

Chipuri ale luminii


„Un om este ceea ce îşi aduce aminte despre sine însuşi… dar mai ales ceea ce nu îşi aduce aminte decât în duminicile sufletului… când inima pictează totul în jur cu lumină…” Vanda Florea

Publicat în VIATA INTERIOARA ( video) | Lasă un comentariu

Oricum, e mai bine decât un câine


În luna iulie a anului 1838, cu şase luni înainte de a se căsători cu verişoara sa dreaptă, Emma Wedgwood (în imagine), Charles Darwin a întocmit o listă cu argumente pro şi contra mariajului.

Analizându-le, Darwin a  hotărât că argumentele pro trag mai pe greu pe cântar, s-a căsătorit şi a trăit cu Emma până la moartea sa, în 1882. Ei au avut zece copiii (trei dintre care au murit la o vârstă fragedă).

Iată unele din argumentele pro-mariaj ale lui Darwin:

Copii (dacă va da Domnul) [n.b.: trebuie de remarcat că Darwin avusese studii teologice].

O companie constantă (şi o prietenă la bătrâneţe).

Obiect de iubire şi de joacă (oricum e mai bine decât să ai un câine).

Casă amenajată şi cineva care o să aibă grijă de gospodărie.

Diverse stări benefice pentru sănătate.

Imaginează-ţi numai o soţie gingaşă întinsă pe canapea, focul arzând în cămin, cărţi, muzică bună…

Căsătorie, Căsătorie, Căsătorie. Quod Erat Demonstrandum.

http://anecdote-istorice.blogspot.ro/

Publicat în LUMEA ALTADATA | Lasă un comentariu