Nici Hitler, nici Stalin n-au suportat ideea existentei unor critici si cu atât mai putin a unor rivali politici. Ambii s-au folosit de forta pentru „a curata terenul” de adversari, reali sau ipotetici. „Curatenia” facuta de Hitler la 30 iunie-2 iulie 1934 s-a numit Operatiunea Colibri si l-a avut în vedere pe Ernst Röhm, comandantul organizatiei paramilitare naziste „Batalioanele de asalt” sau „Camasile brune”.
Un adversar inventat
Nemiloasa interventie contra adversarilor politici s-a desfasurat pe fundalul unei situatii explozive în Germania nazista. În 1933, Hitler fusese instalat cancelar de catre presedintele Hindenburg, dar avea si un vicecancelar, pe incomodul Franz von Papen.
Ca organizatii paramilitare, la dispozitia lui Hitler, functionau SS (elita militara) si Gestapo (politie secreta nazista). Röhm facea presiuni asupra lui Hitler pentru ca „Batalioanele” sale sa preia si armata (caci ajunsesera la trei milioane de membri, în timp ce armata avea doar o suta de mii). Pe de alta parte, viitorul führer desfiintase partidele de opozitie si „Batalioanele” faceau mari dezordini sociale prin atacuri violente asupra opozantilor, evreilor si chiar a diplomatilor straini. Populatia era nemultumita de haosul social produs de Röhm si ambitiile sale.
În acest context al unei situatii interne instabile, Hitler se decide sa-si ucida „neloialii” si suspectii. Deja se auzise ca Röhm vorbea despre Hitler ca despre „un caporal penibil”, întrucât cancelarul înca nu era comandantul suprem al armatei. Prima miscare a lui Hitler a fost sa fabrice documente compromitatoare despre „Batalioanele de asalt”, cu care a convins SS-ul si Gestapoul ca epurarea era singura solutie. Vazut ca un „vândut” francezilor, Röhm a fost exclus – ca prima miscare – din Liga ofiterilor germani. Hitler îi avea alaturi pe puternicii Göring, Goebbels, Himmler si Rudolf Hess. Pentru opinia publica a cazut bine si lupta lui Hitler împotriva unor homosexuali ai „Batalioanelor” (precum Röhm).
Între 30 iunie si 2 iulie 1934, cele mai multe crime au fost comise de oamenii SS. Hitler personal l-a arestat pe Ernst Röhm, apoi oamenii sai l-au împuscat (caci a refuzat sa se sinucida). În total, au fost omorâte peste 90 de persoane, dar suma neoficiala ajunge la câteva sute. Dezlantuirea de forte SS si ale Gestapoului a fost salbatica. Cei mai multi „tradatori” au fost împuscati fara arestare, uneori împreuna cu familiile lor. Nu au scapat nici oamenii vicecancelarului Papen, care de atunci a devenit loial.
Discursul „eroului”
La 13 iulie, Hitler tine un discurs pentru natiune, afirmând ca a scapat-o de „cea mai mare primejdie”. Derutata, opinia publica, satula de violentele de strada ale „Batalioanelor” lui Röhm, l-a crezut. Ba chiar Hitler a fost comparat cu Frederick cel Mare al Prusiei. SS-ul si Getapoul au primit felicitari publice pentru „curatenia” pe care o facusera cu „eroism”. Prin actiunile din „Noaptea cutitelor lungi”, Hitler se autoproclama „judecator suprem al germanilor”, promovând „omorurile extrajudiciare” ca politica de stat. Practic, Hitler dobândea „glorios” puterea absoluta, cu consecintele infernale care se cunosc. „Batalioanele de asalt” au mai functionat, dar conduse de o marioneta a führerului, Victor Lutze. Drumul spre teroare era complet deschis.
Lupul Dacic 