Despre marele impostor Elie Wiesel şi scutierul său, Radu Ioanid, am mai publicat articolul Wiesel + Ioanid = „Mizerabilii“, iniţial în revista Justiţiarul(Sibiu), nr. 47-48(13-14), 26 august 2002, pag. 11, apoi, în revista Mioriţa noastră (New York), nr. 165, ian.-febr. 2003, pag. 1, 7-8. Referitor la mizeria cu pretinsul „Holocaust în România“, am anticipat intenţiile lor criminale în studiul „HOLOCAUST-OLOGII“ – Vectori ai războiului axiologic“, publicat, iniţial şi parţial, în revista Dacoromânitatea (I), nr. 1-4/2002, p. 6, 14-15, apoi, în Justiţiarul (Sibiu), în serial, din februarie până în septembrie 2003. Dar, se pare, nu a fost de ajuns, mai ales că la alte publicaţii nu am avut acces şi nici prea mulţi autori români nu s-au străduit să abordeze subiectul.
Între timp, escrocul de Wiesel ignoră constant holocaustul românilor comis de evrei – adică teza majoră al lui Paul Goma – şi vrea să impună poporului român ideea presupusului holocaust făcut de români contra evreilor, prin aşa-zisul Raport final (Editura Polirom, 2005) al echipei de mafioţi pe care a condus-o: a fost formată din 33 de membri, dintre care unul este ţigan, trei sunt români, patru sunt români iudaizaţi (sau, probabil, mercenari sau evrei cu nume de români), iar restul de 25 de inşi sunt evrei, majoritatea din Israel sau S.U.A.! Aceasta este echipa Wiesel-Iliescu, numită astfel fiindcă se ţin de mână. La aşa echipă, aşa Raport final.
Pentru ca opinia publică din România să se clarifice mai bine asupra problemei, pentru a-l sprijini eficient pe marele român Paul Goma, trebuie să relev că presa centrală din România, în marea ei majoritate, a fost acaparată tot de evrei, repetându-se, din păcate, situaţia existentă în multe alte ţări. De aceea, românii nu cunosc faptul că împotriva escrocheriei cu holocaustul evreilor, pe care un ziar britanic l-a numit holocash, s-a format un tot mai viguros curent de contestare, printre numele în cauză figurând mulţi evrei cinstiţi, precum Norman Finkelstein – cu deja celebra sa carte Industria Holocaustului, tradusă în româneşte şi care nu trebuie să lipsească din casa nici unui român –, Moshe Menuhin, Noam Chomsky, Israel Shahak şi alţii. Trebuie relevat faptul că, în articolul din Ziua, unii dintre cei acuzaţi de Paul Goma invocă în apărarea lor „dreptul la libera exprimare“. Dar acest drept nu mai este aplicabil şi pentru Goma şi pentru noi, ceilalţi, care vrem să cercetăm şi să aflăm adevărul: noi trebuie să înghiţim ceea ce ne serveşte un Gabriel Andreescu, H.-R. Patapievici – nişte profesoraşi de fizică de liceu, ajunşi mari „filozofi“ –, Stelian Tănase – un ex-propagandist comunist la o casă de cultură –, un neica-nimeni ca O. Hoandră: toţi formând categoria numită de Lenin, cam peiorativ, e-adevărat, „idioţii utili“ de care trebuie să se servească cei care manipulează opinia publică.
Industria holocaustului: o mare fraudă
Unul dintre cei mai activi critici ai şmecheriei cu aşa-zisul holocaust-unic al evreilor este profesorul Robert Faurisson, care a scris, printre altele, studiul intitulat Un mare martor fals: Elie Wiesel.
Iată cum arată, pe Internet, titlul părţii întîi a studiului din 1988 al lui Faurisson:
Un Grand Escroc!!
UN GRAND FAUX TEMOIN:
ELIE WIESEL
par le professeur Robert Faurisson
1- (1988)
Faurisson relevase, în 1992, că în prima porcărie autobiografică a lui Wiesel, Noaptea, care a fost publicată în 1956, în idiş, şi în 1958 în franceză, Wiesel nu a vorbit niciodată de „camerele de gazare“. „Abia în 1992, un revizionist elveţian, Jürgen Graf, avu curiozitatea să compare versiunea originală franceză, La Nuit, cu traducerea apărută în germană, în 1962, sub titlul Die Nacht zu begraben, Elischa (Noaptea îngropării morţilor, Elischa). Această traducere, datorată lui Curt Meyer-Clason, se dovedi scrupulos de exactă, cu excepţia unui singur punct: cuvântulcrématoire(s), crematoriu(ii), din versiunea franceză, a fost înlocuit cu cuvântul Gaskammer(n), «camere de gazare»“.
Celor care remarcă discrepanta dintre versiunea lui, cu arderea evreilor de vii în gropi gigantice la Auschwitz, din autobiografia sa Night (Noaptea), New York, 1960, cu versiunea oficială a camerelor de gazare, Elie Wiesel le răspunde: „Camerele de gazare să rămână interzise ochilor iscoditori şi imaginaţiei“ (All Rivers Run to the Sea, New York, 1995, p. 74, apud Robert Faurisson, Journal of Historical Review, vol. 17, no. 2, p. 19).
https://deveghepatriei.wordpress.com/2
Lupul Dacic 
ApreciazăApreciază