COLESTEROLUL – CEA MAI MARE ÎNŞELĂCIUNE A SECOLULUI ?

De ceva vreme am primit de la o cunoştinţă de a mea, medic, un articol asupra colesterolului scris de un alt medic din Bucureşti, care doreşte să îşi păstreze anonimatul.

   Desigur, dorinţa o voi respecta şi nu voi da numele autorului. Am sa vă rog întâi să citiţi acest scurt articol, după care îmi voi permite să fac câteva remarci, ca de obicei critice.

   Asta ca sa nu credeţi ca aţi nimerit din greşeală pe Siteul de Internet al Ministrului Sănătăţii.

 

Colesterolul, o problemă ?
Mijloacele media au introdus o adevărată anxietate generală: teama de colesterol.
Oameni de o splendidă sănătate telefonează la cabinet şi cer, cu o voce tremurândă programare pentru „colesterol”. Buletinul de analize le adânceşte angoasa, aducându-i pe marginea disperării. „Am două sute. E grav, dom’doctor ?”  Răspundem: nu, nu este grav.
    Valoarea normală a colesterolului în România este 280 mg la 100 de ml de sânge.
Dacă este aşa, cum s-a ajuns totuşi că marea majoritate a laboratoarelor tipăresc buletine de analize pe care deja valori de 181 de mg % sunt trecute ca anormal de mari ?
Ei bine, aici este o altă poveste. Una discret ruşinoasă pentru tagma noastră medicală, dar care totuşi trebuie spusă. Pacienţii sunt rugaţi să nu mai spună nimănui că au aflat de la mine cele ce urmează. Dacă totuşi vor spune, atunci să nu scrie, iar dacă vor scrie, să nu semneze. Dacă, totuşi, nesocotind acest sfat, vor semna, eu declar de pe acum că nu ştiu nimic şi că sunt cu totul străin de cele scrise mai jos.
Secretul este că scăderea valorii normale a colesterolului în sânge a urmat o curbă paralelă şi cu puţin ulterioară descoperirii unor medicamente care au proprietatea de a scădea colesterolul.
Astfel, în anii ’80, singurul medicament cu această proprietate principală era acidul nicotinic.
Acesta era foarte ieftin şi, dealtfel, avea reacţii adverse importante, care îl făceau de utilitate atât de restrânsă, încât era departe de a trezi interesul firmelor de medicamente. De aceea, cei care vor deschide orice carte de medicină anterioară anului 1980, vor citi acolo valoarea normală a colesterolului, care este de 280 mg %, aşa cum am spus. Intervalul 260-280 mg % impunea atenţie şi regim, dar nu tratament medicamentos.
Odată cu descoperirea unor medicamente mai specifice, care scad colesterolul în mod mai eficient, mai scumpe şi aflate sub patent, interesul firmelor de medicamente pentru această clasă a crescut enorm. Cum numărul pacienţilor cu hipercolesterolemie reală era mic, specialiştii în marketing au făcut diferite socoteli, din care a reieşit că, dacă valoarea normală ar coborî de la 280 la 260 şi medicilor li

s-ar induce ideea că este neapărat nevoie de tratament medicamentos cronic peste această valoare, firmele producătoare ar avea numai de câştigat. Cum, cel puţin oficial, valorile normale din fiziologie nu sunt stabilite de firmele de medicamente, ci de medici în baza unor studii, au început a se întruni „vârfurile cercetării medicale”, mai întâi în congrese o dată la doi ani prin capitalele europene, mai nou în congrese anuale prin locaţii mult mai exotice.
La astfel de „întruniri ştiinţifice mondiale”, de regulă însoţite de un bogat program cultural-artistic (de la degustări de licori alese la safari) există deja obiceiul ca medicii participanţi să prezinte lucrări „ştiinţifice”, în care se pretinde, folosindu-se cu multă măiestrie posibilităţile largi ale statisticii, că valorile normale sunt mai mici decât se credea, că există riscuri serioase pentru sănătate la valori care ar fi fost aboslut normale înainte de congres, că aceste date noi ridică serioase probleme de sănătate publică, etc. etc. etc.
Să mai observăm că ceea ce este valabil pentru colesterol este valabil şi pentru valoarea normală a tensiunii arteriale şi (în măsură ceva mai mică) pentru glicemie.
Extrapolând, putem prevedea încă de pe acum că, dacă mâine va apărea un medicament care să modifice grupa sangvină, poimâine o mare parte dintre cititorii acestei pagini vor afla că suferă de o grupă sangvină de-a dreptul toxică.
Tratamentul hipercolesterolemiei
    Dacă valoarea colesterolului este până la 260 mg %, nu este necesar nici un tratament, aşa cum am spus mai sus, deoarece nu putem vorbi de hipercolesterolemie în această situaţie.
Dacă valoarea colesterolului este între 260 şi 279 mg %, este recomandabilă ţinerea unui regim cu evitarea excesului de colesterol, împreună cu repetarea determinării colesterolului şi a fracţiilor sale
(raportul HDL versus LDL, dacă nu a fost făcut).
Dacă valoarea colesterolului este între 280 şi 299 mg % este necesar un regim hipocolesterolemiant, cu evitarea smântânei, untului, laptelui gras, cărnii grase şi cu limitarea numărului de gălbenuşuri la 4 pe săptămână (albuşurile nu conţin colesterol). Se recomandă un regim bogat în peşte (minimum 2 kg pe săptămână) şi folosirea cu generozitate a cimbrului şi usturoiului.
Toate fructele sunt indicate, dar merele ocupă primul loc în această privinţă. Din 6 în 6 luni se face evaluarea rezultatelor regimului, dozându-se atât colesterolul total, cât şi fracţiile lui.

Dacă valoarea colesterolului este de 300 mg % sau peste, recomand tratament medicamentos.
De regulă cu Vasilip o tabletă de 10 mg pe zi imediat înainte de masa principală, sau o altă schemă în funcţie de datele culese la consultul medical. Reevaluare după 3 luni, pentru a vedea dacă dozele sunt eficiente.
Întrebări frecvente:
Întrebare: Am colesterolul 245, buletinul de analiză îmi dă această valoare în chenar negru şi în dreptul ei scrie: „above normal range”. Şefa laboratorului, când mi-a înmânat buletinul de analiză, m-a rugat să stau jos. Vecinii şi cei din familie sunt îngroziţi de cât de mult colesterol am, iar medicul cardiolog mi-a prescris să iau 6 tablete de Sortis pe zi, spunându-mi că în caz contrar am să fac infarct. Ce este de făcut ?
Răspuns: dacă încă nu aţi citit articolul acesta, citiţi-l. Laboratorul dă valorile normale în funcţie de ce valori normale se introduc cu ajutorul tastaturii, nu în funcţie de valorile medii a unui grup de 85, 90 sau 95 % dintr-un eşantion considerat sănătos, aşa cum ar trebui, potrivit unei definiţii ştiinţifice a „normalului”. Vecinii şi cei din familie sunt victimele campaniilor media, iar cardiologul ar vrea să primească invitaţie şi sponsorizare şi la congresul de anul viitor de la Ouagadougou. Dacă nu credeţi toate acestea, intraţi în primul anticariat şi uitaţi-vă în orice carte de medicină anterioară anului 1980 şi vedeţi cât este colesterolul normal.
Întrebare: Am auzit că uleiul de porumb nu conţine colesterol, e adevărat ?
Răspuns: Nici un ulei nu conţine colesterol, deoarece plantele nu sunt capabile să sintetizeze colesterol ca atare. Deci, orice fruct sau legumă sau cereală este la fel de bună din punctul de vedere al regimului în cazul unei hipercolesterolemii, iar un număr mic de plante sunt în mod deosebit
indicate, de exemplu: merele, usturoiul, cimbrul. Este esenţial să nu mâncaţi de loc: carne grasă şi smântână şi să mâncaţi cât mai puţine gălbenuşuri de ou, care sunt „saci“ cu colesterol. Dimpotrivă,
peştele este foarte indicat. Orice fel de peşte şi cu precădere, în mod paradoxal, peştele gras. Deşi laptele şi multe brânzeturi conţin colesterol, ele nu cresc în mod semnificativ colesterolul dacă sunt folosite în cantităţi prudente.
Întrebare: Tratamentul medicamentos al colesterolului are reacţii adverse ?
Răspuns: Orice medicament, începând cu banala aspirină, are reacţii adverse. Cu deosebire un tratament cronic, care se ia cu lunile şi anii, are posibile riscuri. Aceasta nu înseamnă să nu luăm medicamente de loc, ci să o facem atunci când, în urma unui raţionament medical, medicul nostru consideră că beneficiul scontat este mai mare decât riscul potenţial.
Întrebare: Urmez un regim strict vegetarian, şi totuşi colesterolul meu nu scade sub valoarea de 280 mg %. De unde atâta colesterol, dacă eu în ultimele săptămâni am mâncat numai urzici şi mere ?
Răspuns: Această situaţie (relativ rară) în care vă aflaţi se explică printr-o tulburare reală de metabolism. Aşa cum spuneam, celulele animale sintetizează colesterol, iar cele umane nu fac excepţie. Uneori această sinteză este în exces. Va trebui să urmaţi un tratament medicamentos, în
principiu toată viaţa, tratament în lipsa căruia există un mare risc să suferiţi de una sau mai multe din numeroasele boli favorizate de excesul de colesterol: cardiopatia ischemică, accidentul vascular cerebral, etc.
Întrebare: Am colesterolul mărit, dar nu suport să mănânc peşte, iar usturoiul îmi face rău. Ce este de făcut ?
Răspuns: În loc de peşte, puteţi folosi numeroasele suplimente alimentare care conţin acizi graşi omega-nesaturaţi, iar în loc de usturoi, încercaţi tablete de usturoi de la farmacie. De asemenea, la farmacie sau la plafar mai puteţi găsi combinaţii din plante pentru ceaiuri hipolipemiante.
Întrebare: Colesterolul meu total este normal, dar raportul HDL-LDL nu este bun. Ce trebuie să fac ?
Răspuns: Afectarea raportului dintre „colesterolul bun”, adică HDL şi „colesterolul rău”, adică LDL are importanţă mai ales în cazurile în care colesterolul normal este crescut sau are valori la limită. Deci, în cazul dv nu se poate vorbi de hipercolesterolemie. O importanţă mai mare acordată peştelui în alimentaţie ar fi indicată, totuşi.
Întrebare: Mereu aud despre marea problemă a colesterolului crescut. Dar eu am colesterol scăzut, sub limita normală. E vreo problemă ?
Răspuns: nu, deoarece nu există boli care să fie declaşate de prea puţin colesterol, aşa cum există în cazul invers. Totuşi, unele studii sugerează o legătură între colesterolul scăzut (sau la limita inferioară) şi depresie, fără a se putea preciza dacă e vorba de o legătură de tip cauză-efect sau de o corelare de altă natură.

Doctor (anonim)

Bucureşti, 16 iulie 2008

Iată şi o scurtă completare făcută de domnul doctor care mi-a trimis acest material (deci nu doctorul care a scris materialul de mai sus): Toţi bolnavii care au murit de inima în ultima vreme au murit cu colesterolul foarte mic. E un adevăr dovedit statistic. Colesterolul mărit nu produce moartea!

 

Complectare privind situaţia din Germania: În anii 70 a fost efectuat un mare studiu în Bavaria, în care au fost măsurate valorile colesterolului la peste 100.000 de adulţi sănătoşi!  Concluzia studiului: valoarea normală a colesterolului la un adult este de 260 mg la 100 ml sânge!

   Cu toate acestea, la începutul anilor 80, un grup de 13 profesori universitare de medicină (dintre care 2/3 deţineau acţiuni la diferite companii famaceutice) au „decretat“ că valoarea maximă a colesterolului normal este de 200 mg la 100 ml sânge. În acest fel, jumătate dintre bărbaţii adulţi cu vârstă cuprinsă între 30-40 de ani, alminteri complect sănătoşi, au devenit peste noapte, bolnavi. Aveau valori de colesterol mai mari de 200 (da nu mai mari de 260!). Acest lucru este de notorietate, cunoscut public în Germania. Şi totuşi valoarea maximă de 200 mg NU A FOST MODIFICATĂ nici până astăzi! (Sursa: Jörg Blech – „Die Krankheitserfinder – Wie wir zu Patienten gemacht werden“ – „Creatorii de boli – cum suntem transformaţi în pacienţi“ Fischer Verlag 2003)

 

Comentariul Qui bono: Probabil că mulţi dintre Dumneavoastră ştiau toată povestea cu colesterolul. Nu este ceva nou. Ceea ce mă deranjează însă în această istorie este:

Dacă acesta este adevărul, de ce nu este recunoscut de către medici. Medicii au jurat prin Jurământul lui Hippocrat să vindece pacienţii, sau finanţele concernelor farma şi ale lor proprii? De ce un medic cinstit trebuie să se folosească de paravanul „anonimatului“ pentru a spune adevărul?

Să fim înţeleşi, omeneşte pricep care este motivaţia doctorului care a scris rândurile de mai sus preferând anonimatul. Se teme de răzbunarea „Frăţiei medicale“ şi a „Mafiei  famaceutice“.

Doar că noi ceilalti, eventualii, actualii sau viitorii pacienţi, cărora nu li se poate retrage „dreptul de practică“, avem dreptul şi chiar obligaţia să spunem cu glas tare aceste lucruri, şi trebuie să avem şi curajul de a le semna.

Pentru că, pentru numele lui Dumnezeu, odată şi odată trebuie să se termine cu toată această escrocherie monumentală care a devenit medicina alopată. Şi asta pentru binele nostru. Ca să nu putem şi noi număra printre cei care …. Qui bono! Pentru sănătatea noastră!

Gripe animaliere de tot felul, virusul HIV care omoară jumătate din omenire, hepatite luate alfabetic (noroc că sunt numai 27 de litere în alfabet; dar dacă le vine ideea să treacă şi la alfabetul chinezesc? atunci s-a zis cu noi), SARS, BSE, vaccinuri de ne fac copiii ciur, cancere tratate cu radiaţii, otrăvuri şi scalpele, dora-doar o muri pacientul mai repede cu un profit cât mai gras, etc. etc. În curând vom avea mai multe boli decât pacienţi, şi deja de la vârsta peşcolară va trebui să mergem la „nenea doctoru“ să ne scrie bolnavi, să ne dea concediu medical, pilule, injecţii şi radiaţii.

Domnilor, până unde merge lăcomia Dumneavoastră? Până când va mai funcţiona infracţiunea de a transforma oameni sănătoşi în pacienţi, pentru umplerea buzunarelor voastre? Asta numiţi Dumneavoastră „medicină pentru om“? Probabil pentru că şi „săracul“ medic este om, nu-i aşa?

Qui bono?

http://www.quibono.net/