Blazonul familiei
De peste 200 de ani, banca Rothschild este inima finanţelor mondiale. Are o reţea de 40 de birouri, în mai mult de 30 de ţări din Europa, America şi Australia. Edmond de Rothschild (1926-1997) spunea: „Un Rothschild care nu este bogat, evreu, filantrop, bancher şi care nu duce un anume stil de viaţă, nu este un Rothschild”. Istoria este aceeaşi ca a oricărei alte familii de industriaşi din SUA sau din Anglia; numai că trebuie recunoscute împrejurările puţin favorabile în care s-a produs ascensiunea ei. Familia Rothschild, provenind din evrei din Germania, s-a impus încă din secolul al XVI-lea în domeniul bancar şi financiar şi filantropic. La sfârșitul secolului al XIX-lea, a susţinut sionismul, pe care Edmond Rothschild îl explica astfel: „ Un evreu american, care dă bani unui evreu englez, pentru a aduce un evreu polonez în Palestina”.
Fondatorul familiei, „tatăl pieţei financiare internaţionale” – Amschel Mayer Rothschild – s-a născut la 23 februarie 1744 la Frankfurt, ca fiu al lui Moses Amschel Bauer. El a transformat comerţul cu vânzare pe datorie practicat de tatăl său, într-o bancă. Averea lui Mayer a avut ca punct de plecare afacerile acestuia cu aristocratul Guillaume, care moştenise una dintre cele mai uriaşe averi din Europa şi care i-a cerut lui Mayer să i-o gestioneze. De altfel, Guillaume a şi plecat timp de mai mulţi ani într-un fel de exil, având totală încredere în Rothschild.
Amschel avea 7 copii, dintre care 5 erau băieţi. Fiecare dintre ei, cum împlinea 25 de ani, era trimis să înființeze sau să preia conducerea unei filiale a băncii Rothschild din Londra, Paris, Viena, Napoli şi Frankfurt, operă a tatălui lor. Aşa au apărut cele 5 ramuri ale familiei. La 29 septembrie 1822, împăratul Austriei, Franҫois I, îi ridică la rang de baroni pe toţi cei 5 fii ai lui Mayer, astfel încât descendenţii lor pe linie masculină poartă titlul, indiferent de naţionalitate.
În 2005, Mayer a ocupat locul 7 pe lista celor mai influenţi oameni din întreaga istorie, potrivit revistei Forbes, care l-a declarat „tatăl pieţei financiare internaţionale”.
Căsătoriile dintre ramuri au permis familiei să păstreze controlul asupra averii şi să se dezvolte în mai multe domenii ale activităţii bancare, capacitatea lor de a finanţa oferind oportunităţi de investiţii. În secolul XIX au devenit importanţi finanţatori şi acţionari în exploatări miniere şi în căi ferate, două paliere ale dezvoltării industriale din Europa. Schimbările de guverne şi evenimentele politice au jucat, după împrejurări, un rol pozitiv sau negativ asupra averii Rothschild. Revoluţia din 1848, criza din anii ’30 şi apariţia nazismului au marcat serios istoria clanului.
Putere financiară şi politică
Astăzi, mai există doar ramurile franceză şi engleză ale familiei, celelalte trei – germană, austriacă şi italiană – dispărând. De-a lungul anilor, chiar dacă expansiunea Rothschild era o realitate, a început să apară decalajul dintre ramuri, provocat de viaţa din ce în ce mai decadentă şi plină de snobism şi aroganţă, manifestate de membrii generaţiei a treia de după fondator. Ei şi-au folosit întreaga putere financiară şi politică pentru a-şi învinge concurenţii şi pentru a se instala în noile sectoare industriale create de revoluţia industrială de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Crahul din 1929, cu un impact puternic asupra finanţelor, l-a determinat pe baronul Louis von Rothschild să încerce, fără succes, consolidarea Creditanstalt, prin fuziune cu filiala băncii Rothschild. Aşa că în 1938 şi-a abandonat afacerea şi a părăsit Austria. Palatele Rothschild au fost confiscate şi distruse de nazişti. În 1999, guvernul austriac a returnat celebrei familii 250 de opere de artă furate de regimul lui Hitler şi care s-au regăsit în muzeele vieneze. În Italia, odată cu reunificarea ţării din 1861, banca Rothschild s-a închis.
Nici ramura germană n-a fost mai norocoasă. Wilhelm Carl von Rothschild (1828-1901) a fost ultimul bancher alfamiliei la Frankfurt. Instalat la Londra, Nathan Mayer Rothschild (1777-1836), fondator al băncii londoneze, ar fi făcut avere fiind informat înaintea tuturor, printr-un porumbel voiajor, de victoria englezilor de la Waterloo, ceea ce i-a permis speculaţii financiare avantajoase. Aceasta, pentru că avusese inspiraţia de a finanţa campania ducelui de Wellington împotriva lui Napoleon.
Două titluri de nobleţe au fost create pentru a-i răsplăti pe membrii familiei Rothschild: baronet şi baron. Lionel de Rothschild (1808-1879) va finanţa guvernul britanic în participarea la lucrările de la canalul Suez şi se va lansa în dezvoltarea căilor ferate din Franţa. Fiul său, Alfred, va conduce 20 de ani banca londoneză. Fraţii Rothschild au preluat şi controlul companiei miniere spaniole Rio Tinto, devenind acţionari principali ai minelor de diamant din Africa de Sud.
Baronul Guy, patriarhul clanului
În Franţa, James de Rothschild (1792-1868) a instalat prima bancă a familiei, pe strada Laffite din Paris. Mare colecţionar de artă, pasionat de cai, vin şi recepţii filantropice, el a construit castelul De Ferrières. Cu trecerea anilor, familia a trebuit să facă faţă şi antisemitismului, moment gestionat cu mână de fier de baronul Guy de Rothschild. Averea i-a fost confiscată de regimul de la Vichy şi de nemţi. După eliberarea Franţei, banca Rothschild s-a relansat, dar a fost naţionalizată în1981. În aceste condiții, Guy a părăsit Franţa, stabilindu-se o vreme la New York şi acuzându-i pe francezi de antisemitism.
Patriarhul familiei Rothschild, cum era denumit Guy, s-a născut pe 21 mai 1909 şi şi-a petrecut o bună parte din copilărie într-un castel al familiei, atât de somptuos, încât se spune că un monarh european ar fi exclamat: „Un rege nu şi-ar putea permite aşa ceva. Doar un Rothschild poate”. După revenirea la Paris, avea să declare: „M-am dus în America pentru că fusesem expulzat din lumea afacerilor în Franţa. Acum, se ştie că noi contăm la fel de mult ca verii noştri englezi”. Fiul său, David de Rothschild, atunci în vârstă de 39 ani, decide să creeze o nouă bancă la Paris. În 2003, el preia conducerea „NM Rothschild”. Deşi a susţinut o politică de investiţii în companii ca Michelin, De Beers şi IBM, despre baronul de Rothschild s-a spus că a avut marele rol de a prevedea extinderea agresivă a investiţiilor în afara Occidentului, inclusiv exploatările petroliere din Sahara şi cele miniere din Mauritania, la care se adaugă finanţările acordate de Rothschild unor mine de plumb din Peru.
În 1980, familia Rothschild avea în Franţa 2.000 de angajaţi şi controla afaceri cu un profit anual la vremea respectivă de peste 11 miliarde de dolari. În anul 2000, France Telecom primea sfaturi de la Rothschild & Co în achiziţia Orange. Numai din consultanţa financiară, Rothschild a dominat piaţa franceză în perioada respectivă, adunând 17 miliarde de euro din 20 de contracte şi încă 10 miliarde din alte 8 contracte din 2001. Elie Robert deținea 25% din averea familiei.
Anul trecut, celebrul clan Rothschild, a fost de două ori în doliu. După moartea baronului Guy de Rothschild, s-a stins şi baronul Elie Robert de Rothschild (90 de ani). Cunoscut drept unul dintre membrii eminenţi ai ramurii franceze a clanului de mari bancheri, Elie a murit în urma unui atac de cord survenit la o partidă de vânătoare, pe domeniul său de lângă Innsbruck.
Elie a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial în trupele aliaţilor şi, împreună cu regimentul său, Anciens Cuirassiers, a fost capturat de armata germană. A fost dus la Nienburg dar, după ce s-a descoperit că avea planuri de evadare, a fost mutat într-unul din cele mai dure lagăre din Lubeck. Acolo s-a întâlnit cu fratele său, Alain, ambii bucurându-se de şansa de a fi trataţi ca ofiţeri capturaţi, reuşind să scape de lagărele de exterminare.
Revenit în Franţa, a contribuit intens la prosperitatea afacerilor familiei. S-a ocupat de celebrele podgorii Château Lafite Rothschild, care se întind pe 100 de hectare. Baronul Elie Robert a deţinut 25% din capitalul imperiului bancar şi a dirijat reconversia companiei feroviare Paris-Lyon-Marsilia într-un lanţ de hoteluri şi restaurante, înainte de a prelua conducerea podgoriilor din Bordeaux. Expert degustător de vinuri, baronul a înfiinţat Château Lafite Rothschild, în anii ’50.
Un veritabil Rothschild acumulează averi
După 200 de ani de la înființarea dinastiei, Nathaniel Rothschild, 36 de ani, e pe punctul de a deveni cel mai bogat descendent al renumitei familii. Câștigurile obţinute de cel de-al 5-lea baron de Rothschild vor atinge în curând pragul de 1 miliard de dolari. Investiţiile din Ucraina, Europa de Est şi, cel mai important, acţiunile deţinute la Fondul de investiţii Atticus Capital, evaluate la 14 miliarde de euro, îi asigură un loc confortabil între miliardarii lumii.
Asemenea strămoşilor, Nathaniel preferă să fie o prezenţă discretă în viaţa publică. El este principalul consilier al lui Oleg Deripaska, unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Rusia, proprietarul gigantului de aluminiu Rosal, care a fuzionatrecent cu alte două grupuri, pentru a crea cea mai mare companie de aluminiu la nivel mondial.
Şi, ca un Rothschild veritabil, lui Nathaniel îi place să trăiască viaţa la maximum: schior pasionat, își are reședința principală în Klosters, Elveţia, şi foloseşte avionul personal pentru a ajunge la celelalte locuinţe din Paris, Moscova, Londra, New York, Grecia. Se întâlnește cu actriţe celebre şi fotomodele, este membru al Brookings Institution, organizația de cercetare din Washington, şi bea vinuri doar din podgoriile Rothschild.
„A face parte din familie înseamnă mult. Nat ştie că-şi va îndeplini misiunea de baron Rothschild doar dacă va acumula mari averi”, spune Jeffrey Leeds, un apropiat al lui. De altfel, povara de a fi urmaşul dinastiei Rothschild e destul de grea. În 1996, unuia din nepoţii lui Rothschild, Amschel, 41 de ani, i s-a cerut să conducă banca familiei din Londra. A fost găsit spânzurat în camera de hotel. Patru ani mai târziu, Raphael de Rothschild moare pe o stradă din New York, din cauza unei supradoze de heroină.
Regulile lui Amschel Mayer de Rothschild
– Toate posturile importante trebuie să fie ocupate de membri ai familiei.
– Doar bărbaţii au voie să facă afaceri.
– Fiul cel mai mare al celui mai mare fiu este şeful familiei.
– Pentru ca averea să rămână în familie, membrii trebuie încurajaţi să se căsătorească între ei, fiind acceptate căsătoriile între verişori primari sau secundari.
– Amschel a precizat în testament: „Niciodată să nu fie făcut un inventar public de către tribunale sau oricine altcineva, al averii mele. Interzic publicarea oricărei evaluări a moştenirii mele”.
Legende
Illuminati. Încă înainte de Dan Brown şi „Codul lui da Vinci” se specula că familia Rothschild ar fi înfiinţat şi finanţat organizaţia, pentru a proteja „sângele divin”, ai cărui descendenţi erau.
Al Doilea Război Mondial. Se spune că ei au sprijinit ascensiunea naziştilor, pentru a putea justifica ulterior apariţia statului Israel.
Aurul. O cunoscută teorie arată că preţul mondial al aurului la Bursa aurului de la Londra este stabilit de Casa Rothschild. Cert este că la ceremonia anunţării cotaţiei zilnice participă şi astăzi un membru al familiei.
Stăpânii lumii. Printr-o reţea complexă, cu rădăcini sioniste, familia Rothschild controlează şi astăzi finanţele mondiale prin Federal Reserve, Bank of England și FMI.
Averea. Ultimul, dar nu și cel din urmă mit, spune că membrii familiei Rothschild ar fi chiar mult mai bogaţi decât par. Bazându-se pe ultima evaluare a averii din secolul al XIX-lea, s-a calculat, folosindu-se diferite ritmuri de creştere (orice membru adaugă ceva, nu consumă), că bogăţia familiei ar fi în prezent între 1,4 şi 100 de trilioane de dolari.
Lupul Dacic 