Bă, băsistule!


Imagine  Bă, băsistule! Nu îţi ajunge? Nu îţi mai ajunge?

Bă, băsistule! Tu, care eşti un nenorocit de propagandist plătit din bani negri, dar în care altminteri fierbe deontologia profesională şi aroganţa jurnalistică, nu ai de gînd să te opreşti?

Tu, un politruc de doi bani, un neica-nimeni ce umple ecranele televizoarelor cu bale pe dinăuntru, recitînd ca pe poezii aceleaşi texte răsuflate cu care te ştie toată lumea, aceeaşi propagandă băsistă tocită pe la colţuri de atîta folosire, pînă unde vrei să mergi?

Tu, băsistule, un cocalar, un ţărănoi, un babuin decerebrat, un manelist cu spume care habar nu ai de viaţa ta dar eşti cu Băsescu pînă la moarte, cît o să mai poluezi aerul deja irespirabil al societăţii româneşti?

Bă băsistule, tu, un speculant, un afacerist oneros, care faci evaziune fiscală mînă în mînă cu aşa-zisele organe ale statului băsist, care furi o groază de bani de la Stat şi îşi merge bine cu Băsescu, cît o să ne mai căpuşezi vieţile?

Tu, păduche băsist, care ai plecat de la ţară sau din ghetou să faci o facultate la oraş şi te crezi acum grozav ca nimeni altul că ai reuşit să o termini, tu, un semidoct cu ifose de mare intelectual, ce te visezi a fi minunat fără să ştii de ce, apogeul Creaţiei, talpa Corporaţiei, nu ai de gînd să te trezeşti?

Bă intelectualule băsist care colaborezi cu regimul fără să ai nici o problemă cu asta, fără să te deranjeze milioanele de români care abia îşi duc viaţa sub limita de jos a sărăciei, atît timp cît tu îţi umpli burdihanul, nu îţi crapă obrazul de ruşine?

Tu, colaboraţionistule din Justiţie, din Poliţie, Procuratură, vămi, ministere, deconcentrate, ANAF, DNA, ANI, TVR, CSM, CCR, ICR, CNA, tu care furi şi tu cu sacoşa acolo unde pedeliştii şi Băsescu fură cu sacul, nu te-ai săturat încă?

Duminică, la Referendum, să stai acasă, bă, băsistule, pentru că oricum nu avem nevoie de tine! Să stai acasă şi să nu mai ieşi nici după alegeri să poluezi mass media, opinia publică, societatea românească în general. Noi toţi avem nevoie de o curăţenie generală, de o primenire a vieţii publice.

Referendumul pentru demiterea lui Băsescu este mai mult decît o simplă prezentare la urne a populaţiei, decît un simplu proces electoral. Este semnalul de trezire la viaţă a poporului român.

Dacă Băsescu pică, atunci poporul român există şi are puterea să marginalizeze toţi propagandiştii, şmenarii, maneliştii, semidocţii şi politrucii care au ceva de cîştigat, fie şi la nivelul orgoliului lor mărunt de maimuţoi, din neprezentarea lor la vot. Aşa că stai acasă.http://www.invectiva.ro/social-bundy/ba-basistule Imagine   După ce a pierdut alegerile în 1996, Ion Iliescu a ieşit, supărat şi negru, parcă mai negru decît este el de obicei, să anunţe public că îşi recunoaşte înfrîngerea şi că cedează, în mod democratic, puterea.

La fel, tot aparatul de partid şi de stat pesedist, la vremea aceea pedeserist, a recunoscut votul popular şi a făcut un pas în spate. Aşa cum au fost ei, urmaşi ai PCR-ului, rinoceri comunişti, reprezentanţi ai fostei nomenclaturi a lui Ceauşescu, exponenţi ai unei mentalităţi învechite, nu au îndrăznit să îşi bată joc de bruma de democraţie ce apuca să se înfiripe în România.

Nu au vorbit despre tirania majorităţii în democraţie. Nu s-au dus să cerşească privilegii, nici la Moscova, nici la Washington sau Bruxelles. Nu şi-au creat instituţii de forţă în cadrul statului român, prin care să deţină puterea şi după ce votul popular îi va fi înlăturat din funcţii, aşa cum fac astăzi băsiştii cu DNA, Parchetul General, ANI, CSM sau Curtea Costituţională.

Toată pleava băsistă de astăzi îşi justifică acţiunile absolut descalificante pentru orice om cu un minim de bun-simţ prin lupta de a nu se întoarce comuniştii lui Iliescu la putere. Şi din păcate se mai uită în gura lor un număr destul de semnificativ de români, cam unul din şase, dacă luăm în considerare sondajele.

Asta chiar dacă, se dovedeşte, Traian Băsescu şi şleahta lui au făcut ţării mult mai mult rău decît ar fi putut Iliescu vreodată să viseze. Asta în condiţiile în care primul preşedinte român de după 1989 este mîndrul tătic al unor mineriade ce au adus mari prejudicii României post-comuniste.

Dar sînt oare mineriadele lui Iliescu mai nocive decît prăduirea fără precedent la care a fost supusă România în ultimii ani, decît vinderea ei pe nimic intereselor internaţionale şi aducerea la stadiul de colonie ruptă în fund? Sînt Băsescu, Macovei & comp. mai puţin blamabili decît Ion Iliescu pentru trădarea fără precedent a intereselor naţionale la care s-au dedat în această vară, fără nici un fel de scrupule, doar pentru a le fi lor bine?

Mai mult decît atît. Nu în timpul lui Iliescu populaţia României a scăzut de la 22 la 18 milioane, nu Iliescu a închis şcoli şi spitale, nu pe vremea lui Iliescu au murit literalmente românii de frig şi de foame. Nu Iliescu şi-a făcut fata europarlamentar, nu s-a făcut stăpîn pe vila Dante şi nici pe orice altă moşie din Bucureşti, nu Iliescu a cumpărat, iată, şerveţele şi beţigaşe de urechi de zece miliarde de lei vechi.

Nu Iliescu a îndrăznit să spună, ticălos şi dictatorial, că votul populaţiei nu contează pentru el. Cu toate bubele lui, nici măcar Ilescu nu a reuşit să îşi aservească presa aşa cum o face Băsescu acum, să învrăjbească în aşa hal diverse pături sociale, cum am văzut că s-a petrecut în timpul dictaturii băsiste.

Nu Iliescu a declanşat un atac devastator la adresa Parlamentului României, care ar trebui să fie instituţia supremă în stat, reprezentantul intereselor populare. Şi, în ciuda tuturor afacerilor dubioase petrecute pînă în 1996, nu atunci au atins mafia politico-economică, corupţia şi criminalitatea financiară cotele absolut devastatoare pentru statul român la care se găsesc astăzi. Nu Iliescu a încălcat Constituţia şi legile statului aşa cum o fac astăzi Traian Băsescu şi tot alaiul său morbid de băsişti putrezi pe dinăuntru.

Cu toate acestea, băsiştii o ţin pe a lor. Cum poate fi cineva atît de lacom, de ticălos, de trădător, sau, pur şi simplu, atît de prost, nici nu mai contează, pînă la urmă. Contează doar că ei se află în minoritate, iar majoritatea nu trebuie să se lase intimidată în nici un fel de urletele şi scheaunele băsiste. Nici la nivelul populaţiei, nici în ceea ce priveşte forţele politice desemnate să reprezinte această majoritate, în speţă, USL.

Băsiştii nu se vor da duşi de bunăvoie, asta e clar. Rămîne aşa?

Bă, băsiştilor! http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/ba-basistule-ii Imagine   Ca urmare a zbaterilor intense, a activității politice neobosite, a priceperii lor nemăsurate în acest domeniu și a dragostei de țară ce le mistuie ființa pe dinăuntru, Crinică Venturiano Antonescu și turma sa liberală au reușit performanța unică în România ca, în mai puțin de jumătate de an, să se transforme, din partid (i)responsabil cu jumătate din actul guvernării, cu o forță de vot importantă în Parlament și care oferea principalul candidat pentru cursa prezidențială de la sfîrșitul anului, într-o gașcă de trădători, de pușcăriabili, de mincinoși patetici pe care nu mai dă nimeni doi bani și care nu mai au nimic de spus în ”politica” mare.

Crinică Venturiano însuși, din măgarul care conducea oile liberale, din tînăra speranță a națiunii române, din cetățenul cinstit în care gîlgîia bunul-simț, anti-băsist și și anti-securist pînă la moarte, care își punea onoarea și cuvîntul chezășie a faptului că în clasa politică românească mai există și oameni, nu doar aparatciki, a rămas un clown isteric, care plînge cu fundul pe bordură și suduie și își rupe părul din cap că este terorizat de mass media.

Atît de tare au scîrbit liberalii opinia publică prin superficialitate, prin vorbe goale, prin iresponsabilitate, prin lipsa lor de coloană vertebrală, prin comportamentul duplicitar, prin deficitul cronic de onoare și prin asiduitatea cu care pupă unde acum nici șase luni de zile scuipau, că nici susținătorii și prietenii apropiați nu vor să mai fie văzuți în compania lor și trec strada pe trotuarul opus, cînd îi văd de la distanță.

Mai mult decît atît. Dacă, în ceea ce îl privește pe musiu Crinică, existau măcar șanse de doi bani speranță ca el să ajungă președinte, la el la bloc, pe mutălăul ăla de neamț nu o să îl aleagă nici vecinii lui de scară! Așa că să nu mire pe nimeni dacă, în ciuda sprijinului susținut venit de afară, de la servicii, de la Băsescu și de la cine o mai veni, nu vom asista cu toții mai în vară la o scenă lacrimogenă în care Crinică va fi sincer afectat și își va începe discursul cu ”dragă Stolo”, pardon, cu ”dragă Klausie”… Au trecut 10 ani de la momentul 2004 și laboratoarele americane de propagandă arată că nu sînt așa de imaginative cum ar crede unii…cîte similarități cu ce s-a întimplat atunci, ce deja-vu odios îi încearcă de cîteva zile pe cei ce urmăresc un un minim de interes scena politică.

În 2004 eram în plină Revoluție Portocalie, acum e mare agitație cu Revoluția Populară de Dreapta. Atunci Năstase era dușmanul comun și odios, și era cu adevărat odios, atît de odios că a trebuit să ajungă Băsescu președinte.

Ce a urmat, se știe… Acum, tot băieții veseli de la PSD sînt dușmanul comun, și sînt la fel de odioși, dar oare ce se va întîmpla dacă va fi din nou votată alternativa? Băsescu a făcut atîtea rele că țara asta mai atîrnă de un fir. Mai rău decît el, neamțul ce ar mai avea de făcut? Gazele de șist? Cianuri? Organismele modificate genetic? Ruperea Transilvaniei de România?

Nu că Ponta, dimpreună cu aripa securistă de la Cluj, ar fi mai breji, și ei s-ar deda la toate ticăloșiile astea fără să clipească. Dar, indiferent care din facțiunile Securității preia controlul, cea de ”Stînga” sau cea de ”Dreapta”, în fapt, două fețe ale aceleiași monede, nu trebuie să mai trădeze țara asta bazîndu-se pe votul nostru.

Dacă americanii și UE îi urcă în scaune, să acționeze în numele lor, nu al nostru!http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/draga-stolo-se-intoarce

Majorităţii ce îl vrea dus pe Băsescu i se pune pumnul în gură de către o minoritate extrem de virulentă, alcătuită din tot soiul de colonei, doctori în băsism şi aşa-zişi lideri de opinie, nenumărate capete ale balaurului care fac spume la gură şi se zvîrcolesc în direct, la ore de maximă audienţă.

Putem să constatăm pe viu cum mass media autohtone şi, mai grav, organisme de presă internaţionale şi chiar instituţii europene au declanşat în România un fenomen similar cu spirala tăcerii descrisă de Elisabeth Noelle-Neumann: majoritatea se teme să îşi mai susţină poziţia, confruntată cu o minoritate foarte violentă, susţinută de mijloacele de comunicare în masă.

Acestea, prin poziţia lor, echivalentă cu cea a unor adevărate organe de propagandă, au creat o imagine mediatică a opiniei publice foarte diferită de cea reală.

Astfel, opinia publică este bombardată cu tot felul de teme false, cea mai importantă fiind cea a plagiatului făcut de premierul Victor Ponta. Într-o ţară în care indivizi precum Vasile Blaga şi Ioan Oltean, un vameş şi un tractorist, doi semi-analfabeţi parveniţi, sînt posesori de doctorate, tema plagiatului făcut de Ponta este pur şi simplu desuetă.

În ţara în care Procurorul General şi şeful DNA sînt, în mod cît se poate de evident, doar o nişte patetice unelte politice ale regimului Băsescu, să vorbeşti despre încălcarea libertăţii şi independenţei Justiţiei de către cei ce îl vor dus pe Suspendat este, de asemenea, similar cu a vorbi de funie în casa spînzuratului.

Mai mult decît atît, scena cu Traian Băsescu făcîndu-şi campanie electorală cu imaginea Constituţiei în spate, in numele Constituţiei şi al Statului de drept, pe care adversarii săi, iată, le încalcă, doar pentru faptul că nu mai vor să îl vadă cocoţat în cea mai înaltă funcţie a Statului, este de o ipocrizie ce poate fi egalată doar de ticăloşia fără seamăn a celui ce a jucat practic în picioare legea fundamentală a statului român în ultimii opt ani, din postura unilateral asumată de Preşedinte Jucător.

În fine, într-o Românie care a fost umilită în fel şi chip de Uniunea Europeană în ultimii ani, care este reprezentată la Bruxelles de Elena Băsescu şi Gigi Becali, fără ca finii occidentali să aibă vreo problemă cu asta, pumnul în gură pe care încearcă mult prea birocratizatele şi coruptele instituţii europene să îl pună poporului român este cireaşa de pe tort.

Nici măcar Ceauşescu nu a îndrăznit să îi ameninţe pe români cu Uniunea Sovietică, aşa cum face acum propaganda băsistă cu UE.

Lupta cu balaurul propagandei băsiste se dovedeşte a fi, iată, un lucru tare anevoios. Nu are rost să încerci să tai vreunul din cele o mie de capete pentru că, la fel ca în poveste, alte două cresc în locul lui. Din corpul gras şi fetid, care a pus stăpînire pe resursele acestei ţări şi se hrăneşte din ele, în dauna celor mai mulţi dintre români, capetele propagandei îşi trag seva şi sînt mai alerte ca niciodată.

Şi totuşi, mai există o speranţă. Monstrul poate fi răpus cu o armă pe atît de simplă şi neînsemnată, pe atît de eficientă: ştampila de vot.

http://www.invectiva.ro/lady-politicaca/sub-asediu-iii-balaurul-cu-o-mie-de-capete

https://searchnewsglobal.wordpress.com/

Acest articol a fost publicat în POLITICA(Basescu). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.