Circumcizia – adevărurile pe care trebuie să le știți + VIDEO (RO)

CIRCUMCIZIA
ADEVĂRURILE PE CARE TREBUIE SĂ LE ȘTIȚI

Până de curând, n-am știut că circumcizia sau tăiatul împrejur este o practică atât de răspândită pe glob. Auzisem că este un ritual la evrei și la musulmani, aplicat nou-născuților băieți, și cam atât. În sfârșit, dacă asta le-au poruncit Iehova și Allah, e treaba lor! De curând însă ne-a căzut sub ochi un articol care ne-a incitat să aflăm mai multe. Este vorba de relatarea unui eveniment european, care a dus la luarea unei decizii politice. Mai mulți activiști pentru drepturile copiilor din țările nordice (Suedia, Islanda, Norvegia, Finlanda și Groenlanda) s-au întâlnit în 2013 în cadrul unei conferințe care a avut ca temă circumcizia. Concluzia dezbaterilor a fost aceea că circumcizia băieților imediat după naștere este o formă de mutilare genitală, ce trebuie interzisă prin lege, deoarece încalcă drepturile copilului. Cu alte cuvinte, părinții vor trebui să aștepte până când băieții lor sunt suficient de mari ca să decidă singuri dacă vor să fie circumciși sau nu.

Omul cât trăiește învață. Dacă nu de la școală, cum ar trebui, de pe Internet. Pe lângă evrei și musulmani mai sunt africanii, europenii, americanii. Aceștia își mutilează băieții (chiar și fetițele, înainte de a ajunge la pubertate) fie din rațiuni ce țin de religie, fie din altele, ca de pildă igiena la bărbați și anihilarea impulsului sexual la femei. Celor care, ca și noi, au fost ignoranți în privința realității circumciziei, le oferim mai jos un articol și o prezentare video, care reprezintă experiențele personale ale unui bărbat și ale unei femei, supuși de voie și fără de voie acestei proceduri.

Relatarea lui S.S. Cătălin despre operația de circumcizie la care s-a supus

«Postez asta aici pentru că mie nu mi-a spus nimeni ceea ce vă voi spune eu acum, adevăruri esențiale, chestiuni pe care trebuie să le știți dacă vreți sau sunteți nevoiți vreodată să faceți această operație. Niciun site de profil – fie pro sau contra – niciun medic, niciun subiect nu mi-a spus lucrurile pe care le veți citi în continuare. Le scriu în speranța că cei ce vor lectura acest post vor lua aminte și vor fi cu băgare de seamă.

CE ESTE CIRCUMCIZIA?

Circumcizia este îndepărtarea chirurgicală permanentă a prepuțului sau a unei părți din el, precum și a frenului (cunoscut popular sub denumirea de „ață”). Prepuțul, pentru cei sau cele cu cunoștințe vagi de anatomie masculină, este porțiunea de piele retractabilă care acoperă glandul (capul) penisului. Prepuțul și frenul sunt și principalele zone erogene ale acestuia. Rezultatul este acela că glandul va fi permanent descoperit (mai pe românește, penisul va fi în permanență „belit”) și se va afla mereu în contact cu materialul lenjeriei intime, precum și cu părțile anatomice din zonă (pubisul sau scrotul). Dacă vă știți cu o sensibilitate crescută a glandului, cel mai probabil că noua stare vă va fi extrem de incomodă. Voi reveni asupra rezultatelor operației.

Circumcizia are două motivări. Prima este de factură religioasă și culturală. Evreii și musulmanii (adică popoarele semite) o practică imediat după naștere, în virtutea unui legământ biblic cu Dumnezeu, iar americanii o practică din motive care țin de cultura lor sexuală, un penis circumcis fiind în opinia lor mai sănătos, mai curat și mai estetic. Cel de-al doilea motiv este cel medical, circumcizia fiind de obicei un remediu chirurgical al fimozei. Fimoza este o disfuncție fizică a aparatului genital masculin, care se manifestă prin îngustimea prepuțului, care ori nu permite decalotarea penisului, ori, dacă o permite, strangulează penisul, blocând circulația sângelui și provocând dureri în timpul actului sexual. Principalul pericol al fimozei, dacă nu a fost descoperită și tratată la timp, este acela al nedezvoltării penisului. Prin urmare, dacă ești evreu, musulman sau american, ai toate șansele să fii circumcis la naștere. Dacă ai fimoză, vei fi operat inclusiv la o vârstă adultă.

MITURILE CIRCUMCIZIEI

Pentru o operație așa-zis „banală”, circumcizia suportă foarte multe mituri, pro sau contra. Astfel:

Mituri pro:

– posibilitate mai scăzută de a contracta boli venerice sau infecții urinare

– rezistență mai mare în timpul actului sexual, datorită desensibilizării membrului odată cu înlăturarea prepuțului și a frenului

– penisul este mai igienic

– penisul este mai estetic

– circumcizia prelungește penisul cu 1-2 cm

Mituri contra:

– circumcizia este o mutilare sexuală de cel mai înalt grad

– circumcizia poate cauza moartea la sugari

– circumcizia afectează psihic un bărbat, mai ales dacă acesta a suferit operația la o vârstă adultă

– circumcizia te privează de plăcerea sexuală

– circumcizia poate cauza impotență sau erecții dureroase

– circumcizia reduce dimensiunea penisului cu 1-2 cm

– circumcizia produce o sensibilizare acută a penisului, în contact direct cu aerul și/sau textilele

– circumcizia usucă glandul și îl face inestetic

Miturile acestea se pot adeveri parțial, în funcție de fiecare persoană în parte. Chestiunea esteticului este evident una subiectivă. La fel și chestiunea igienei. Sensibilitatea este o problemă serioasă, ca și decesul la sugari (datorat, în opinia mea, nu atât faptului că e o operație neindicată, ci pentru că la nou născuți se face fără anestezie). Chestiunea lungimii are un suport real, dar nu e cauzată de operație în sine, ci de modul în care este efectuată. Mai exact, lungimea poate fi afectată în mod negativ dacă dai peste un medic prost, care taie mai multă piele decât trebuie.

OPERAȚIA

Ceea ce urmează este descrierea operației mele. Veridicitatea ei este de 99%. Marja de un procent este datorată faptului că o voi descrie nu numai așa cum a fost, ci și cum am perceput-o eu.

Se fac analize de sânge. De asemenea s-a testat soluția salină folosită la anesteziile locale. După ce s-a verificat faptul că răspund la anestezic, am fost condus în sala de operații. Mi s-a pus în față un formular prin care atestam sub semnătură că sunt de acord cu operația, după ce mi-au fost aduse la cunoștința riscurile. Acestea constau în:

– posibilitatea ca după operație cicatricea să nu fie una din cele mai fine;

– posibilitatea existenței unor sângerări sau supurări;

– riscul ca organismul să nu se refacă extraordinar de repede și convalescența să dureze undeva între 4 și 6 săptămâni;

– lipsa relațiilor sexuale până la vindecarea completă.

În ciuda instinctului meu, care mi-a spus să renunț la intervenție – n-am fost niciodată convins 100% să o fac – am semnat și m-am lăsat urcat pe masă. Mi s-au legat mâinile și picioarele, am fost acoperit cu cearșafuri, uns cu spirt, mi s-a pus mască cu oxigen. Am fost avertizat că voi simți usturături la baza penisului, cauzate de anestezie, și mi s-a recomandat să trag aer adânc în piept.

Apoi a început chinul. Șase injecții, una după alta, făcute la patru mâini. Nici nu ieșea bine un ac, că intra următorul. Pe la a patra injecție am început să țip, în timp ce mă forțam să nu mă mișc. Apoi senzațiile au dispărut. Și am început să aud foarfecele și discuțiile medicilor. Din când în când, o asistentă verifica să vadă dacă n-am leșinat. Am auzit de mai multe ori cuvântul taie, precum și zgomotul metalic produs de foarfece și pense. Am auzit și sfârâitul cauterului. Operația a durat 45 de minute. Anestezia s-a dus pe parcurs și am simțit cum eram cusut. La un moment dat i-am anunțat că mă doare și am greșit – s-au grăbit să încheie și au încheiat pripit și greșit.

De la anestezie m-am simțit foarte amețit de cum m-am dat jos de pe masă, și a fost nevoie să mă care cu un căruț în salon. De unde mi s-a spus că voi pleca pe picioare după operație, am fost internat și ținut sub observație până a doua zi. Mi s-au administrat antibiotice intramuscular, care au făcut durerile operației să pară niște gâdilituri. În ziua operației mi-a fost imposibil să urinez, am plâns de ciuda și de durere.

De a doua zi am început tratamentul cu antiinflamatorii 5 zile, oxacilină 5 zile (o pastilă la 6 ore) și încă un antibiotic în priză dublă pentru 10 zile. Plus un spray cicatrizant.

Primele zile am avut un șoc să-mi vad penisul cusut de jur împrejur. Imaginea e horror, mai ales când vezi vânătaia pe care ți-a lăsat-o garoul. Atingerea e și mai și. Porți în permanență comprese sterile, te speli de fiecare dată când folosești toaleta. La 10 zile distanță mi-au scos firele. Și nu le-au scos pe toate, deși m-au chinuit ca dracu. Pe una din părți, sub piele, mi s-a format un hematom, care a fost spart și stors pe viu (mă mir ca nu m-au dat la știri după cum am urlat) și care s-a format la loc. După 3 săptămâni n-a dat niciun semn ca ar vrea să se retragă, așa că acum suport riscul unei noi intervenții chirurgicale care să dreneze zona. O nouă colecție se adună în zona firelor nescoase. Astea sunt riscuri pe care nu mi le-a explicat nimeni când am semnat formularul ăla.

REZULTATELE REALE ALE UNEI CIRCUMCIZII

În cele 5 săptămâni care s-au scurs de la operație am putut verifica o parte din miturile pro și contra. Totodată m-am lămurit că:

– Nu e o operație de rutină.

– Depinde mult de cine ți-o face, dar mai ales de cum ți-o face; și marii maeștri dau rateuri, așa că trebuie să te duci acolo conștient și pregătit, nu încrezător în omul cu bisturiul!

– Penisul, în mod evident, nu mi-a crescut. E un mit atât de absurd, încât mă mir că mai este propagat. Putea însă să scadă, dacă prepuțul ar fi fost înlăturat în întregime, pentru că organul n-ar mai fi avut suficient „material” să se întindă. Momentan, înclin să dau dreptate celor care spun că circumcizia nu te desensibilizează, ci te poate lăsa cu o sensibilitate acută. Atingerea hainelor, a prosoapelor etc. este dureroasă și enervantă. Alt cuvânt nu găsesc.

De 5 săptămâni nu dorm decât pe spate, pentru că dormitul pe burtă mi-a devenit imposibil. Au loc mici modificări în fizionomia glandului, pentru că iese un pic în relief meatul uretrei (adică, pe românește, locul unde este tăietura glandului). De asemenea, glandul se usucă. Până în prezent, uscăciunea nu e atât de pronunțată, dar am înțeles că e un proces de durată.

Cel mai cumplit este faptul că materialul lenjeriei intime se lipește de meatul uretrei. Nu vă puteți imagina cât de dureros și cumplit este să te trezești cu chiloții lipiți de vârful penisului!

În materie de igienă, în lipsa prepuțului nu se mai acumulează smegma [n.n.: secreția aflată sub prepuț]. Ca atare, penisul este mai curat. Însă atâta vreme cât un bărbat necircumcis face măcar un duș pe zi, aceasta nu poate fi catalogată ca o diferență majoră. În materie de sex nu pot să spun dacă într-adevăr „mă ține mai mult” datorită desensibilizării organului, prin eliminarea prepuțului și a frenului. Sincer, am mari îndoieli. Nici în ceea ce privește bolile venerice n-am ce să vă spun și sper să nici nu fie cazul. Cu privire la infecțiile urinare, nu pot decât să-mi exprim speranța că nu e un mit. Estetic – și aici sunt subiectiv – parcă arată mai bine. Cu privire la senzațiile post-operatorii, pot să spun doar atât: mi-am păstrat optimismul două săptămâni după operație. Mai exact, până la scosul firelor. După, am avut de câteva ori impulsul, după spălare, să-mi calotez penisul la loc. Evident, n-am avut cum. Psihic, m-au dărâmat complicațiile de care nu mai scăpam și contactul cu materialul lenjeriei intime.

CONCLUZIA

Dacă știam înainte s-o fac ceea ce știu acum, vă spun sincer, cu toată motivația medicală, cu toți piticii de pe creier care m-au dus în sala de operație, N-AȘ FI FĂCUT-O NICIODATĂ! Am postat aceste chestiuni intime și personale aici pentru că în încercarea mea de documentare n-am găsit decât detalii de tehnică medicală, dezbateri și bălării. Nimic lămuritor sau care să-mi fie de folos. Doar opinii partizane. Sper ca prin postul ăsta, cei aflați în situația în care m-am aflat eu să fie bine informați și pregătiți pentru ceea ce-i așteaptă. Din motive lesne de înțeles, nu voi posta aici niciun material fotografic.»

Sursa: https://botusanalexandru.wordpress.com/circumcizia-adevarurile-pe-care-trebuie-sa-le-stiti/

Mutilarea genitală a femeii (RO)

Khadija Gbla s-a născut în Sierra Leone, și-a petrecut copilăria în Gambia, iar ca adolescentă s-a stabilit cu familia în Australia. Ea povestește că a crescut între două concepţii despre ce înseamnă ,,femeia puternică”. În timp ce mama ei, originară din Sierra Leone, crede că circumcizia la care a supus-o în copilărie – privând-o de nevoile sexuale – este forma supremă de putere dăruită unei femei, cultura australiană din anii adolescenței a învăţat-o că ar fi meritat să simtă plăcere şi că ceea ce i s-a întâmplat se cheamă mutilare genitală. Într-o prezentare în care face haz de necaz, Khadija ne împărtăşeşte experienţa ei traumatizantă în lumea în care s-a născut şi activitatea pe care o desfășoară în prezent, pentru a se asigura că nicio fată nu va mai accepta să fie supusă acestei mutilări. Atenţie! Această prezentare conţine detalii tulburătoare.

http://frumoasaverde.blogspot.ro/